marius leontiuc – CEDO Dulaurans c. France

TROISIÈME SECTION
Dulaurans C. FRANŢA

(Cererea nr 34553/97)

STRASBOURG

Douăzeci şi unu martie 2000

Această hotărâre este supusă revizuirii editoriale înainte de publicarea versiunii definitive a acesteia, în rapoartele oficiale ale hotărârilor selectate şi deciziile Curţii.

În cazul în Dulaurans C. Franţa,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în Camera compusă din:

Sir Nicolas Bratza, Preşedinte,
MM. J.-P. Costa,
L. Loucaides,
P. Kūris,
F. Tulkens,
MM. W. Fuhrmann,
K. Traja, judecători,
şi doamna S. Dolle, grefier de secţie,

Deliberând cu uşile închise pe 7 martie 2000,

Pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. Cazul a fost trimis si inregistrat la Curte, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile înainte de intrarea în vigoare a Protocolului nr 11  Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (“Convenţia”), de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului (“Comisia”) şi de către Guvernul Francez (“Guvernul”), pe 2 şi, respectiv, 30 noiembrie 1998 (articolul 5 § 4 din Protocolul nr 11 şi fostele articole 47 şi 48 din Convenţie).

2. La originea cauzei este o plangere într-o cerere (nr. 34553/97), faţă de Franţa din partea unui cetăţean al acestui stat, Michelle Christine Dulaurans (“reclamantul”) care a depus la Comisie in 17 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenţie. Reclamantul a pretins că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat.

Comisia a declarat cererea admisibilă la 14 ianuarie 1998. În raportul său din 20 mai, 1998 (fostul articol 31 din Convenţie), a exprimat opinia că articolul 6 din Convenţie a fost încălcat în acest caz (douăsprezece voturi contra unu).

3. partile Curtea, solicitantul este reprezentat de JA White, avocat la Consiliul de Stat şi Curtea de Casaţie. Guvernul este reprezentat de domnul R. Avraam, director pentru afaceri juridice, Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de agent.

4. La 2 martie 1999, plenul de Marea Cameră a decis că acest caz ar trebui să fie decis de către o Cameră a Curţii (articolul 100 § 1). Preşedintele Curţii atribuit la caz la secţiunea a treia (articolul 52 § 1).

5. Reclamanta şi Guvernul au depus câte un memoriu scurt. După consultarea agentului  guvernamental şi avocatul reclamantei, Consiliul a decis că nu era necesar să se organizeze o audiere.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

6. aproximativ din data de 15 octombrie 1991, reclamanta a dat puterea numitului BN, agent imobiliar, spre a vinde două clădiri aparţinând la un “preţ minim de  douăzeci de milioane de franci.” Acesta a fost fixat de către solicitant si că “taxele de intermediere [BN] sunt în sarcina reclamantei de aproximativ zece la sută din taxa de vânzare-preţ.”

7. 05 noiembrie 1991, BN a negociat vânzarea acestor cladiri cu S Corporation Prin două antecontracte din 25 noiembrie 1991, reclamanta a dat mandatul de a BN să-şi vândă proprietăţile spus, prima  pentru un preţ de douăzeci de milioane de franci si a doua, la un preţ de două milioane de franci, inclusiv taxe. Prin scrisoarea din data de 27 noiembrie 1991, S Corporation a acceptat oferta pe vânzarea de prima clădire.

8. Prin scrisoare recomandată cu confirmare de 9 ianuarie 1992, reclamanta, care a realizat vânzare la cel mai bun pret, a ignorat si revocat doi termeni de vânzare antecontractuala, stabilite in 25 noiembrie 1991.

9. În aceeaşi zi, BN a răspuns că a avut deja, pe 7 şi 8 ianuarie 1992, două angajamente contractate de vânzare în numele său, unul în favoarea Corporation S pentru prima clădire, alta beneficiul J. pentru a doua.

10. La 16 ianuarie 1992, reclamanta  încheie o tranzacţie cu BN, prin care a promis să-i plătească o sumă forfetară de 500.000 de franci, cu dobândă, la rata de 12% pe an, de plătit la sau înainte de 15 mai 1992. Mai mult, prin două controale din data de 17 ianuarie 1992, reclamantul a plătit pentru ambele cumpărătorii în contact cu BN de compensare pentru pierderea de 900.000 şi respectiv 350.000 de franci .

11. În ciuda unui act de punere în întârziere din 14 mai 1992, reclamanta a refuzat să plătească suma stabilită la BN. La 9 iulie 1992, acesta a dispus ca reclamanta sa plateasca suma de 500.000 de franci, cu beneficiul de executare provizorie.

12.  7 ianuarie 1993, reclamanta susţine în primul rând faptul că contractele de mandat pe 25 noiembrie 1991,susceptibile inclusiv de fraudă şi încălcare a prevederilor din Actul de 02 ianuarie 1970, care reglementează condiţiile de desfăşurare a activităţilor legate de anumite tranzacţii , implică activele imobiliare şi de afaceri (vezi mai jos “dreptul intern pertinent”). Argumentând privind punerea în aplicare a acestei legi, reclamanta a prezentat, printre altele, că “este incontestabil faptul că BN a fost supus dispoziţiilor din Actul din 25 ianuarie, 1970 (…) activitatea de BN (…) este că comerciant de proprietate (…) acest lucru este confirmat jurisprudenţa civil (…), pur şi simplu prin care impune ca dealer de proprietate a finalizat două operaţiuni enumerate la articolul 1 din Legea din 1970 pentru dispoziţiile prezentei legi se aplică în sine (…) “. Reclamanta a reiterat acest argument, în concluziile sale din actul de răspuns, menţionând că “în materie, jurisprudenţa impune numai ca agentului imobiliar ce a finalizat două operaţiuni enumerate la articolul 1 din Legea din 1970 înainte de dispoziţiile prezentei, ii este aplicabilă dispozitia în sine lege. În acest caz, BN a făcut cel puţin două operaţiuni susceptibile de fraudă din Legea din 1970 cu privire la [reclamantă], fără a aduce atingere oricăror alte operaţiuni pe care le are experienţă profesională şi care concludent cunoscut. ” Pe fond, reclamantul sa plâns că acţiunea din 25 noiembrie 1991, nu a fost precizata valoarea comisionului datorat şi nu include nici o limitare a efectului lor de-a lungul timpului.

13. La 6 aprilie 1993, Tribunalul de Mare Instanţă din Nanterre a dispus ca reclamantul să plătească miliarde de dolari 500 000 de franci, cu dobândă la rata contractuală de 12% pe an din 15 mai 1992, în conformitate cu tranzacţia din 16 ianuarie 1992. Instanţa a constatat, în special, faptul că reclamanta “susţine fără a se stabili că tranzacţia ar fi nici un efect juridic pe motiv că acordul său a fost uzurpat de fraudă sau de violenţă, nu justifică nici o dovadă de oricare din aceste creanţe şi apare, dimpotrivă, a acţionat ca un abil pe deplin conştient de afaceri, a pieţei de locuinţe, Memorandumul de înţelegere din 16 ianuarie 1992, prin urmare, îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate în secţiunile 2044 şi următoarele (…) “.

Instanţele de judecată nu au răspuns la obiecţiile ridicate de către solicitant în conformitate cu dispoziţiile Actului din 02 ianuarie 1970.

14. 06 mai 1993, vice-reclamanta a pretins adversarului suma de 568,566 de franci în executarea tranzacţiei din 16 ianuarie 1992.

15.  de asemenea, la apel împotriva deciziei de Tribunalul de Mare Instanţă din Nanterre,  se solicita constatarea nulităţii mandatelor de vânzare din 25 noiembrie 1991, care ar fi fost stabilite, în conformitate cu ei, în încălcare a legii de 02 ianuarie 1970. În special, în avizul său din 6 septembrie 1993, ea a susţinut că “(…) nu există nici o îndoială că BN este supus dispoziţiilor din Actul din 02 ianuarie 1970 care reglementează condiţiile de desfăşurare a activităţilor legate de anumite tranzacţii care implică de proprietate şi de afaceri (…) “.

16. În plus, în concluziile sale din 7 martie 1994, în răspuns la cele de pârâtului, reclamantul a susţinut că “(…) BN, a provocat prin capacitatea sa de profesionist imobiliar şi actul de a se angaja într-un mod obişnuit de tranzacţii imobiliare menţionate la articolul 1 din Legea din 02 ianuarie 1970, susţinand că aceste dispoziţii nu se aplică. Aceste argumente sunt valabile. Într-adevăr, BN şi se reaminteşte, în scrierile sale, el a lucrat deja cu [reclamanta] pentru achiziţionarea de proprietăţi diferite pentru un total de 5.000.000 de franci, exploatarea materializat printr-un act din 14 octombrie 1991 (…) [BN] a fost atent să atragă atenţia concludenta cu privire la aplicarea legii din 2 ianuarie 1970, astfel că nu poate susţine o existenţa a Acordul privind excluderea acestor dispoziţii legale de ordine publică (…) “.

17. La data de 26 mai 1994, Curtea de Apel de la Versailles, a menţinut hotărârea atacată, în special având în vedere că “ca un dealer de proprietate nu este angajată într-un mod obişnuit pentru operaţiunile prevăzute la articolul 1 din Legea 02 ianuarie 1970, [BN] nu intră în sfera de aplicare a prezentei legi. “

18. Reclamantul a depus  un recurs. În memorandumul suplimentar său din 7 decembrie 1994, ea a susţinut că “(…) din legea 02 ianuarie 1970 se aplică chiar şi la persoanele care exercita operaţiuni ocazionale aşa incat (…) , astfel, a fost lipsit de importanţă dacă [NL] şi-a exercitat, chiar în primul rând, o altă activitate de dealer de proprietate în cazul în care recunoaşterea a pluralităţii de mandate pentru caracteristică distinctă de operaţiunile de performanţă un mod obişnuit de care se ocupă în proprietatea altora (…) “.

19. În apărarea sa, depusă la Curtea de Casaţie la 9 martie 1995, BN a ridicat o excepţie de inadmisibilitate întemeiată pe noutatea de motiv prezentat de către reclamantă în susţinerea recursului său. În special, BN a remarcat că “critica va fi  respinsa exclusa ca noua şi de fapt şi de drept mixt. Într-adevăr, în concluziile sale de recurs, [reclamanta], probabil mai puţin inspirata, la moment, nu au gândit pentru  sprijinind natura obişnuită a activităţii ar putea rezulta din simpla acceptare a doi termeni in aceleaşi zile. “

20. La 2 iulie 1996, Curtea de Casatie a respins recursul reclamantei, pe motiv că acesta din urmă “, care iniţial, de 15 octombrie 1991, a acordat o putere de a vinde cele două clădiri, nu a susţinut în concluziile sale că [BN ], de obicei, a fost angajat sau a fost operează în legătură cu operaţiunile avute în vedere de către Actul de 02 ianuarie 1970 [şi], ea nu are dreptul să facă acest lucru pentru prima dată în faţa Curţii de Casaţie. ” Având în vedere, de asemenea, recursul reclamantului abuziv, Curtea Supremă de Justiţie a condamnat-o la o amendă civilă de 10.000 de franci. În plus, reclamantul a trebuit să plătească adversarului său suma de 12.000 de franci pentru cheltuieli care nu sunt incluse în cheltuielile legii, în calitatea sa de partea care pierde.

II. Legislaţia naţională

A. Legea nr 70 – 9 din 02 ianuarie 1970

21. Intra în considerare următoarele dispoziţii din Legea din 02 ianuarie 1970:

Articolul 1

“Dispoziţiile prezentei legi se aplică persoanelor fizice sau juridice care, în mod obişnuit, se angajează sau asista, chiar pe o operaţiunile auxiliare de pe proprietatea altora cu privire la: i) cumpărarea, vânzarea, schimbul, închirierea sau subînchirierea în clădiri goale sau mobilate sau insuficient dezvoltate (…). “

Articolul 6 alineatul

“Acordurile cu persoanele menţionate la articolul 1 de mai sus şi cu privire la tranzacţiile menţionate în acest document trebuie să fie în scris şi de stat (…) pentru a determina condiţiile de despăgubire, precum şi o indicaţie de partidul va fi responsabil (…). “

Articolul 7

“Este promisiuni nule şi acordurile de orice natură cu privire la operaţiunile prevăzute la articolul 1 care nu au o limitare a efectelor lor în timp. “

B. Codul de procedură civilă

22. Prevederile relevante din Codul de procedură civilă prevede:

Articolul 563

“Pentru a justifica cererile de recurs pe care le-au prezentat la judecătorul, părţile pot invoca moduri noi, producătoare de piese noi sau oferă noi dovezi. “

Secţiunea 619

“Cele mai noi moduri de care nu sunt admisibile în Curtea de Casaţie.

Poate fi încă invocat pentru prima dată, cu excepţia cazului în:

1 ° de drept pură;

2 ° înseamnă născut din decizia atacată. “

LEGEA

I. Pretinsa violare a articolului 6 § 1 DIN CONVENŢIE

23. Reclamantul sa plâns că nu a avut un proces echitabil, în măsura în care Curtea de Casaţie a declarat singurul motiv de recurs inadmisibil, bazat pe o constatare în mod clar greşita , că acesta  “a fost un motiv nou„. Ea s-a bazat pe articolul 6 § 1 al Convenţiei, părţile relevante, după cum urmează:

“Orice persoană are dreptul de a fi judecata (…), de către o instanţă (…) va decide (…) stabilirea drepturilor şi obligaţiilor sale într-un termen rezonabil (…)”

Comisia concluzionează că, pe baza unei constatari greşite în mod clar, pe argumentul de către reclamantă în faţa Curţii de Apel, Curtea Supremă nu a asigurat dreptul la un proces echitabil.

1. Părţilor

a) Solicitantul

24. Ea susţine că a avut sprijin clar, atât la proces şi în recurs, că adversarul său a fost angajat ca de obicei, în tranzacţiile reglementate de legea din 02 ianuarie 1970. Ea crede că nu putem accepta că motivul invocat în faţa Curţii de Casaţie a fost din nou singurul motiv că aceasta nu ar fi din nou a declarat în faţa instanţei de apel că adversarul său a primit două mandate separate pentru vânzarea a două clădiri. Existenţa acestor doi termeni a fost unul dintre faptele stabilite de caz, astfel de scris, că BN a “deja au avut loc” în timpul unei vânzări anterioare, reclamanta a invocat implicit, dar necesar doi termeni în litigiu, după , care a fost adaugat in acest al treilea termen pentru a caracteriza elementul normală.

25.  urmare a unei erori vădite de apreciere de către instante, Curtea de Casaţie a constatat că reclamanta nu a susţinut concluziile sale că BN, în mod obişnuit, a fost angajat sau împrumutate asistenţă pentru operaţiunile avute în vedere de Legea din 2 ianuarie 1970.

26. În această privinţă, reclamanta afirmă că este irelevant faptul că adversarul său a ridicat o excepţie de inadmisibilitate întemeiată pe noutatea de mediu. În primul rând, procedura cu reprezentarea obligatorie în faţa Curţii de Casaţie este reglementat şi de faptul că numai pot fi depuse: o declaraţie de cerere şi de apărare. Nici un răspuns nu a fost dat de catre instanta. Pe de altă parte, era obligatoriu ca , în orice caz, Curtea Supremă de Justiţie să ia în considerare ea însăşi fondul de mişcare de concediere în cauză. Pentru acest scop, ea a avut toate observaţiile făcute de către solicitant la proces şi în recurs.

b) Guvernul

27. Guvernul a subliniat specificitatea de recurs, cale de atac extraordinară de atac care poate să respecte regulile formale fiind mai riguroasă. El a remarcat faptul că in revizuirea  înregistrării, nu se contestă faptul că reclamanta a adresat punerea în aplicare a din Legea din 1970, în caz de recurs. Cu toate acestea, el subliniază faptul că este o nota insuficientă pentru a ridica un argument în faţa unei instanţe, spre a deveni un precedent, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii de Casaţie. Este necesar ca motivele sa fi fost formulate în detaliu cu observaţiile reclamantului, si în recurs să fie considerate ca atare.

28. Guvernul susţine astfel că din analiza a memoriilor depuse de recurentă în faţa Curţii Supreme de Justiţie se arată că acesta a fost bazat pe raţionamentul  unui neo probatoriu absolut în faţa Curţii de recurs. În special, motivul de recurs depus de către solicitant vizeaza următoarele premise: a) Legea din 1970 se aplică persoanelor care practică în mod obişnuit operaţiuni reglementate de acest text, b) natura obişnuită poate rezulta din simpla constatare a existenţa a două mandate de operaţiuni distincte; c) BN care au vândut două clădiri în conformitate cu ordinele din 25 noiembrie 1991, el a făcut două acte separate şi, prin urmare, ar trebui să fie considerate ca fiind angajate în mod obişnuit în tranzacţii avute în vedere de către a spus lege. Acum, în faţa Curţii de Apel, reclamantul a fost mulţumit să afirme aplicabilitatea Legii din 02 ianuarie 1970, indicând faptul că BN “a fost deja atins cu [ei], pentru achiziţionarea de diverse proprietăţi pentru un total de 5 milioane dolari SUA, operaţiune întruchipat într-un act din 14 octombrie 1991. “

29. În opinia Guvernului, este bine se reţine că în nici un moment, în concluziile sale prezentate la instanţa de apel, reclamanta stabilind că utilizarea calitatii si tranzactiei atribuite BN pe două mandate emise simultan 25 noiembrie 1991 să vândă două clădiri, s-a bazat pe fapte complet diferite, deoarece nu deduce caracterul de obicei , livrarea simultană a doi termeni, dar secvenţă temporală a vânzarea a avut loc înainte de 14 octombrie 1991, între BN şi aceasta, acordadand mandate din 25 noiembrie 1991.

30. Prin urmare, nu este dovedit în faţa instanţei de apel că existenţa simultană a două mandate de obicei caracteristic vânzare cerute de Legea din 1970, reclamanta ar putea afirma, atunci acest argument în faţa Curţii de Casaţie , aceasta din urmă fiind în imposibilitatea de a răspunde la o întrebare de fapt şi de drept mixt, care nu a fost anterior a solicitat judecătorilor care au luat decizia în litigiu.

31. Guvernul adaugă că, în această privinţă,  reclamanta a prezentat mai precis, înainte de Tribunalul de Mare Instanţă din Nanterre, argumentele sale referitoare la cele două mandate acordate BN, nu pot compensa pentru lipsa de concluziile sale Curtea de Apel de la Versailles, care a avut înainte de faptul că acestora din urmă. Curtea de Casaţie nu a putut respinge în mod legal exceptia conform careia instanţa de apel nu a răspuns la o apărare care nu au fost prezentate în mod clar.  motivul de recurs depuse de către solicitant pentru a fi luate în considerare din nou de către Curtea de Casaţie este fondat.

32. De asemenea, Guvernul consideră că acest caz trebuie să se distingă clar de Facto , în cazul in care Comisia a considerat că un justiţiabil nu a fost auzit , în cazul în care o apărare a fost în esenţă, ignorata de către instanţa competentă (Hotărârea Fouquet C Franţa la 31 ianuarie 1996., Culegere de hotărâri şi decizii 1996-I, raportul Comisiei din 12 octombrie, 1994). Spre deosebire de acest caz, Guvernul a remarcat că, în acest caz, Curtea Supremă de Justiţie a uitat nici una din probele prezentate de către reclamantă în susţinerea apărării sale, numai ceea ce este bine, după analizarea setul de memorie în susţinerea recursului la Curtea de Casaţie a respins motivul prezentat de către solicitant întrucât a fost nou. Guvernul a subliniat aici că noutatea motiv prezentat de către solicitant a fost în mod clar ridicat de adversarul său în apărarea sa, depusă la Curtea de Casaţie la 9 martie 1995. La acest punct, Guvernul afirmă că nimic nu a împiedicat reclamanta, după ce a primit răspunsul pârâtei de a produce observaţii suplimentare cu privire la admisibilitatea modului său de a încerca să demonstreze că nu era nou .

2. Aprecierea Curţii

33. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei includ, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţii pe care le consideră relevante pentru activitatea lor. Convenţia nu are drept scop de a asigura drepturile sunt teoretice sau iluzorii, ci drepturi care sunt practice şi efective (a se vedea Artico c.. Italia, pe 13 mai 1980, seria A nr 37, p. 16., § 33), acest drept nu poate trece de eficientă în cazul în care aceste comentarii sunt cu adevarat “auzit”, adică în mod corespunzător în considerare de către instanţa de judecată. Cu alte cuvinte, articolul 6 implică, în special, în detrimentul “tribunal”, obligaţia de a se angaja într-o examinare a observaţiilor, argumentele şi dovezile prezentate de către părţi, cu excepţia să aprecieze relevanţa (a se vedea Hotărârea Van de Hurk vs. Ţările de Jos, la 19 aprilie 1994, Seria A nr 288, p. 19,. § 59).

34. Sarcina Curţii este de a stabili dacă această condiţie este îndeplinită găsit în acest caz: Curtea trebuie să se asigure că inadmisibilitatea a câştigat o de reclamantă în susţinerea recursului său nu a fost rezulta o eroare vădită de apreciere de către Curtea de Casaţie.

35. Curtea observă, în special, faptul că recurenta a criticat Curtea de Apel care a considerat în mod eronat că adversarul său nu intră în domeniul de aplicare al Legii din 02 ianuarie 1970. Curtea de Casaţie a respins acest argument, pe motiv că aceasta era nou. Potrivit Guvernului, aceasta nu este o eroare din partea Curţii de Casaţie, dar o evaluare exactă a făcut după examinarea sol.

36. Curtea nu este convinsa de acest argument. Este clar că reclamanta nu a oprit de la bun început a procedurilor, susţinând că adversarul său a fost supus dispoziţiilor din Legea din 1970. Atât proces şi apel, a fost clar că natura obişnuită de misiunea încredinţată de a adversarul său a rezultat din doi termeni care au fost acordate 25 noiembrie 1991 să vândă două clădiri. În timp ce instanţa de apel, soulignât reclamanta că adversarul său a lucrat deja cu ei cu ocazia unei vânzări anterioare, fără a se referi în special la două termeni în cauză, toate acestea, Curtea consideră că “nu se poate vorbi aici de două argumente separate. Indică faptul că adversarul său a fost “deja”, a intervenit cu ea, solicitantul ar putea doar aluzie la doi termeni, la epicentrul a litigiului, care a menţionat deja la instanţa de judecată şi la care face trimitere ulterior, la Curtea de Casaţie.

37. Mai mult, Curtea notează că Curtea Supremă de Justiţie a declarat doar că “nu a susţine concluziile sale că [BN], un fel de obicei, a fost angajat sau a fost operează în legătură cu operaţiunile avute în vedere de către legea din 02 ianuarie 1970. ” Curtea consideră că această concluzie este contrazisă de acelaşi dispozitiv, cu hotărârea Curţii de Apel, care a concluzionat că BN nu “emis [i], nu într-un mod obişnuit pentru operaţiunile prevăzute la articolul 1 din Legea din 2 ianuarie 1970. ” Curtea nu vede nici un motiv pentru care instanţa de apel ar fi ajuns la o astfel de constatare, dacă nu pentru a răspunde la o acuzaţie ridicată de reclamantă în această privinţă.

38. În orice caz, Curtea a constatat că Curtea Supremă nu a explicat în continuare poziţia sa, şi nu a făcut o distincţie între raţionamentul de reclamantă în faţa celor trei instanţe confiscate, la fel ca acum guvernul . Lipsa de orice altă motivaţie conduce Curtea la concluzia că singurul motiv pentru care Curtea de Casatie a respins motivul în cauză a fost rezultatul unei erori vădite de apreciere.

39. Curtea concluzionează că Curtea de Casaţie nu permite dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie.

Prin urmare, a existat o încălcare a acestei dispoziţii.

II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE

40. Potrivit articolului 41 al Convenţiei,

“Dacă Curtea constată o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite repararea doar parţial la această încălcare, Curtea acordă părţii vătămate , dacă este cazul, o satisfacţie. “

A. Prejudiciu

41. Reclamanta consideră că acestea au fost lipsiţi de orice şansă de a câştiga cazul său. Dacă argumentul nu a fost în mod greşit declarate inadmisibile şi, din nou, el ar fi condus inevitabil la anularea hotărârii judecătoreşti, şi a condus la succesul completă a creanţelor sale în faţa instanţei. Reclamanta a solicitat rambursarea unei sume de 2,758,566 franci în ceea ce priveşte prejudiciul material, care corespunde respectiv la suma plătită pentru adversarul său în executarea de tranzacţii, cum ar 16 ianuarie 1992 (568,566 de franci mai mult de 200.000 de franci în dobânzi la rata legală), sumele plătite pentru ambele cumpărătorilor contactat de miliarde de euro în ceea ce priveşte compensarea pierderilor (1,25 milioane de franci mai mult de 650.000 de franci pentru dobânzi la rata legală), şi în cele din urmă la desenul de notar promite de vânzări de 60.000 de franci (plus 30 000 de franci pentru dobânzi la rata legală).

Ea a solicitat, de asemenea, suma de 50.000 de franci, în ceea ce priveşte daunele cauzate de încălcare a Convenţiei.

42. În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de prejudiciu material, Guvernul a remarcat că, în susţinerea cererii sale, reclamantul este în realitate, solicită Curţii să soluţioneze litigiul în favoarea rulează împotriva adversarului său. Cu toate acestea, este clar, potrivit Guvernului, că reclamantul pe deplin capabil să se apere în faţa instanţelor de judecată, şi că cererile sale au fost întotdeauna respinse. Astfel, Guvernul a afirmat că “posibilitatea de pierdut”, de care reclamanta invocă pentru a justifica cererile sale este cu totul iluzorie. În orice caz, chiar presupunând că Curtea Supremă de Justiţie a considerat recursul recurentului, şi a admis argumentele sale, de rupere a hotărârii instanţei de apel atacat, nu există nici o să-şi asume faptul că instanţa Curţii de Apel a salutat apoi pretenţiile sale. Prin urmare, Guvernul consideră că toate cererile formulate de către reclamantă în ceea ce priveşte prejudiciul material ar trebui să fie respinsă.

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului moral de orice, Guvernul consideră că constatarea unei încălcări ar constitui doar satisfacţie suficientă.

43. Curtea constată că singura bază pentru a refuza acordarea de satisfacţie echitabilă în acest caz constă în faptul că reclamanta nu sa bucurat în faţa Curţii Supreme de garanţiile articolului 6. Aceasta cu siguranţă nu poate specula asupra a ceea ce ar fi fost rezultatul caz altfel, dar nu consideră că este rezonabil să se creadă că femeia a suferit o pierdere de oportunităţi reale (a se vedea, mutatis mutandis, Pelissier Sassi şi C. Franţa la 25 martie 1999, care urmează să fie publicate în Rapoartele de hotărâri şi decizii 1999, § 80). Adăugat la acest lucru este un rău moral care constatare a unei încălcări a Convenţiei cuprinse în prezenta hotărâre nu este suficient pentru a remedia. Pronunţându-se pe o bază echitabilă, în conformitate cu articolul 41, Curtea a acordat reclamantului suma de 100.000 de franci.

B. Costuri şi cheltuieli

44. Reclamanta a solicitat plata a costurilor şi a cheltuielilor legate de procedura internă, suma de 98 179.13 franci, la care se adaugă rambursarea a pedepsei civile, pe care ea a fost condamnată de către Curtea de Casaţie (10 000 franci), precum şi orice sumă plătită pentru adversarul său pentru cheltuielile care nu sunt incluse în cheltuielile, în calitatea sa de partea care pierde (12.000 de franci), sau de 22.000 de franci.

În ceea ce priveşte costurile şi cheltuielile suportate în faţa Convenţiei, reclamantul a solicitat rambursarea unei sume de 60,300 de franci.

45. Guvernul spune că da naştere doar la costurile de compensare şi cheltuieli suportate în faţa instanţelor chemate să soluţioneze plângerea întemeiat pe o încălcare a Convenţiei. În acest caz, doar cheltuielile suportate în faţa organelor Convenţiei trebuie să fie luate în considerare, deoarece plangere invocat de reclamantă numai pentru hotărârea Curţii de Casaţie. Pentru Guvernul o sumă de 40.000 de franci ar fi rezonabil.

46. Pe baza dovezilor înainte, Curtea, pe o bază echitabilă, Curtea acordă reclamanta 50.000 de franci.

C. Penalităţi

47. Potrivit informaţiilor în faţa Curţii, rata legală a dobânzii aplicabilă în Franţa la data adoptării acestei hotărâri este de 3,47% pe an.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate

1. Deţine o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenţiei;

2. Hotărăşte că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 100.000 (o suta de mii) franci francezi pentru prejudiciul material şi 50.000 (cincizeci de mii) franci francezi pentru costuri şi cheltuieli, sume pentru a creşte dobândă simplă de 3,47% pe an de la expirarea unui termen de trei luni, până la decontare;

3. Respinge cererea de satisfacţie echitabilă pentru restul.

Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la 21 martie 2000 în temeiul articolului 77 § § 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.

S. Dolle N. Bratza
Grefier Preşedinte

Dulaurans C. FRANŢA

TROISIÈME SECTION

Marius Leontiuc STIRI- Noua Instanta ONU pentru drepturile omului condamna SUA

Statele Unite au fost puse sub „microscopul” comunitatii internationale in privinta respectarii drepturilor omului, in timp ce Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a transmis Washingtonului 228 de recomandari despre cum ar putea sa-si rezolve problemele.

America a fost pentru mult timp liderul global autoimpus pe tema respectarii drepturilor omului, indicand nerespectarea acestor drepturi de catre altii. Dar acum totul s-a schimbat. Potrivit Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, exista nedreptate acum pe pamantul american, scrie Russia Today.

Punctul de vedere a fost prezentat la Geneva, Elvetia, la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, unde a fost analizat comportamentul Washingtonului cu privire la acest aspect.

Consiliul a listat 228 de recomandari prin care Statele Unite ar putea sa-si rezolve problemele semnalate.

„Inchideti Guantanamo si centrele de detentie din intreaga lume, pedepsiti-i pe toti cei care tortureaza, rapesc si executa detinutii in mod arbitrar”, a spus delegatul Venezuelei, German Mundarain Herman.

Statele Unite au respins multe recomandari, numindu-le provocari politice venite din partea unor tari ostile.

Totusi, chiar si aliatii Americii subliniaza greselile grave comise. Franta si Irlanda cer ca prsedintele Barack Obama sa-si respecte promisiunea de a inchide inchisoarea de la Guantanamo. Marea Britanie, Belgia si altii au cerut ca SUA sa renunte la pedeapsa cu moartea.

SUA, care critica deseori adversari precum Siria, Iran si Coreea de Nord pentru oprimarea cetatenilor, trebuie acum sa-si apere practicile domestice precum detentia pe timp nedeterminat, conditiile mizere din inchisori si etichetarea pe baza etniei.

America este tara cu cel mai mare numar de detinuti, aproximativ 2,3 milioane de persoane fiind in spatele gratiilor. Copiii pot fi condamnati la inchisoare pe viata, iar peste 100 de imigranti ilegali au murit in spatele gratiilor, in timp ce asteptau sa fie deportati.

Cresterea discriminarii musulmanilor a devenit o alta pata neagra pe lista SUA privind incalcarile drepturilor omului. Sute au fost arestati in asa numitele atentate dejucate de catre FBI, in care au fost implicati informatori platiti de guvern, acuzati apoi de terorism. Este o practica pe care alte tari o numesc „o capcana”.

http://www.youtube.com/watch?v=cSphEz9wI0M&feature=player_embedded

 

Marius Leontiuc STIRI – Ioan Bala a fost demis dupa ce a pierdut procesul contencios cu Leontiuc Marius si Gaciu Costel

Ioan Bala a fost demis dupa ce a pierdut procesul contencios cu Leontiuc Marius si Gaciu Costel

/

In urma declaratiilor nefondate si revoltatoare rostite de Ioan Bala la Vaslui dar si a deciziei ICCJ prin care Bala pierdea inca un proces contencios pentru conditiile precare si mizerabile din penitenciare, guvernul l-a demis pe distinsul Bala. Aceasta apara la doar 5 luni dupa arestarea lui Virgil Mihut comisar la Penitenciarul Rahova cercetat intr-un dosar DNA. De amintit este faptul ca sub domnia sa la ANP , Romania a pierdut maraton procese la CEDO si Comitetul ONU CCPR pentru conditiile jalnice de detentie.

Marius Leontiuc STIRI – Comisia ONU decide daca orientarea sexuala este sau nu drept special fundamental

Comisia ONU pentru Drepturile Omului va dezbate declararea orientării sexuale ca „drept special al omului” de Frank York Această rezolutie ar avea repercusiuni profunde asupra întelegerii notiunilor de familie, sexualitate si gen si îi va afecta pe terapeutii implicati în reorientarea homosexualilor. Comisia Internatională pentru Drepturile Homosexualilor si Lesbienelor (IGLHRC) a reusit în martie-aprilie 2004 să determine Comisia ONU pentru Drepturile Omului (UNCHR) să asculte argumentele potrivit cărora orientarea sexuală ar reprezenta un drept al omului care necesită o evidentiere si o protectie specială din partea Natiunilor Unite. Scopul este „schimbarea atitudinilor si a comportamentului” Comisia ONU pentru Drepturile Omului se va întruni la Geneva între 15 martie si 25 aprilie pentru a discuta o serie de probleme legate de drepturile omului. Va fi analizată si o rezolutie formulată de Comisia Internatională pentru Drepturile Homosexualilor si Lesbienelor care afirmă, printre altele: „Afirmarea faptului că educatia pentru drepturile omului este esentială pentru schimbarea atitudinilor si a comportamentului si pentru promovarea respectului pentru diversitate în societate.” [Comisia ONU pentru Drepturile Omului] „îsi exprimă îngrijorarea fată de încălcarea drepturilor omului în lume pe motive de orientare sexuală.” O agendă de lucru amplă Efortul Comisiei Internatională pentru Drepturile Homosexualilor si Lesbienelor este ghidat de presedintele asociatiei, profesoara de drept si activista lesbiană Paula Ettelbrick. Organizatia ei nu este implicată numai în promovarea comportamentului homosexual ca un drept protejat de O.N.U., ci lucrează si pentru crearea unor noi drepturi în domeniul comportamentului sexual, în particular legalizarea căsătoriilor între persoane de acelasi sex, legalizarea prostitutiei în Brazilia si o protectie legală specială pentru transexuali astfel încât acestia să fie recunoscuti ca persoane de sex opus la locul de muncă. Potrivit lui Ettelbrick, legislatia ar trebui să prevadă si scheme familiale concepute pentru excluderea unui părinte biologic (prin donare de spermă, de pildă). Într-un articol din 2001, ea afirmă: „Schemele familiale ale homosexualilor si lesbienelor care au copii pur si simplu nu se potrivesc structurilor maritale create pentru heterosexuali, pentru cuplurile căsătorite si pentru copiii acestora… Fiecare cuplu de lesbiene care au un copil biologic are automat si o a treia persoană – donatorul/tatăl – care face parte din familie… Este nevoie de modificări semnificative ale legislatiei referitoare la părinti, pentru a include si acest tip de familii.” Astfel, declararea orientării sexuale ca drept al omului protejat de Natiunile Unite va servi la recunoasterea si normalizarea socială a tot felul de structuri familiale noi, care ar include trei membri – cele două mame si donatorul spermei, sau cei doi tati al căror copil a fost conceput de o mamă lesbiană. Ettelbrick si-a exprimat dispretul fată de căsătoria traditională într-un articol intitulat „De când este căsătoria un mijloc de eliberare?” citat în Lesbians, Gay Men and the Law (The New Press, 1993). Obiectivul este acela de a „rearanja radical perceptia societătii asupra realitătii” Ettelbrick scrie: „Sustinând dreptul lor de a se căsători, homosexualii si lesbienele vor trebui să afirme că sunt la fel ca si cuplurile heterosexuale, că au aceleasi obiective si teluri si că doresc să-si aranjeze viata într-o manieră similară. Nu trebuie să scăpăm din vedere obiectivul nostru de a oferi alternative la căsătorie si de a rearanja radical perceptia societătii asupra realitătii.” Publicatia pentru homosexuali The Gay & Lesbian Review Worldwide (1 noiembrie 2003) a publicat un material care detaliază felul în care pot fi folosite Natiunile Unite pentru a promova homosexualitatea la nivel mondial. În „Cum poate promova ONU drepturile homosexualilor”, autorul anonim afirmă că opozitia fată de homosexualitate echivalează cu persecutarea homosexualilor de către nazisti în al doilea război mondial. Telul, explică autorul, este acela de a folosit Comisia ONU pentru Drepturile Omului, precum si Curtea Penală Internatională (ICC) pentru a cere natiunilor să recunoască homosexualitatea ca un drept al omului. Acelasi autor remarcă faptul că decizia Curtii Supreme a SUA de anul trecut de a legaliza sodomia în toate cele 50 de state a inclus „o serie de referiri la decizii ale Curtii Europene pentru Drepturile Omului si la dezincriminarea sodomiei în alte tări, dovedind că evolutiile internationale pot servi ca instrumente eficiente pentru propaganda din SUA. Astfel, asociatiile de homosexuali si lesbiene din SUA trebuie sfătuite să strângă relatiile cu asociatiile din străinătate si să colaboreze pentru crearea unei retele de delegati anume pe lângă ONU.” Profesorul canadian de drept Douglas Sanders, scriind în „Human Rights and Sexual Orientation in International Law” (International Journal of Public Administration, 2002) detaliază erodarea treptată a suveranitătii nationale în domeniul aspectelor sexuale în ultimii douăzeci de ani. Atunci când este identificată pentru recunoastere specială ca „drept al omului”, homosexualitatea devine echivalentă cu heterosexualitatea Sanders remarcă faptul că un caz de referintă legat de orientarea sexuală a fost transat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în 1981, când aceasta s-a pronuntat de partea activistilor homosexuali din Irlanda care contestau legea irlandeză care incrimina sodomia. În procesul Dudgoon contra Marea Britanie, instanta a decis că legea respectivă reprezenta o încălcare a drepturilor omului. Apoi, în 1997, instanta a folosit acest caz pentru a anula pedepsele inegale pentru încălcarea legii britanice privind vârsta consimtământului. Evolutii similare au avut loc în Uniunea Europeană, unde Parlamentul European a emis în 1998 o declaratie care condamna Austria, Bulgaria, Cipru, Estonia, Ungaria, Lituania si România pentru tratamentul „incorect” aplicat homosexualilor. O Cartă a Drepturilor Fundamentale emisă de Parlamentul European în 2000 interzice discriminarea si include la exemple si orientarea sexuală. Această tendintă de a identifica homosexualitatea ca drept al omului cu o protectie specială continuă în întreaga Europă. Potrivit lui Sanders, „legislatia internatională se poate dezvolta numai acolo unde au existat reforme la nivelul sistemelor juridice nationale. Reformele din statele occidentale sunt accelerate. Am depăsit faza dezincriminării si chiar pe cea a discriminării. Răspândirea legislatiei care recunoaste relatiile homosexuale constituie astăzi aspectul cel mai vizibil din Occident.” S.U.A. s-a opus ingerintelor Curtii ONU Curtea Penală Internatională a ONU a fost înfiintată în 2002. Când a fost dezbătută pentru prima oară în 1998-99, presedintele Clinton a semnat Statutul de la Roma, documentul prin care se înfiinta instanta. Totusi, în 2002, Departamentul de Stat al Administratiei Bush a informat Natiunile Unite că Statele Unite nu se vor alătura tratatului. De atunci, alte 78 de state au semnat tratatul si si-au plasat suveranitatea natională sub controlul birocratilor de la ONU. Ce înseamnă aceasta? Dacă Comisia Drepturilor Omului va decide că orientarea sexuală este un drept al omului, recunoscut ca special, ea va putea să se folosească de pozitia ei pentru a le declara acestor 78 de state că politicile lor împotriva homosexualitătii sunt ilegale. Acest lucru îi va afecta pe psihologii si psihiatrii din aceste state, care lucrează în domeniul terapiei reparatorii. O decizie favorabilă din partea comisiei ONU va afecta si politicile sociale din Statele Unite, legate de problema homosexualitătii. Pe măsură ce alte state sunt fortate să-si modifice politicile, aceste decizii juridice vor fi citate de către judecătorii americani în cadrul unor decizii împotriva terapiei pentru reorientare sau pentru legi legate de homosexualitate. În februarie 2004, Adunarea Generală a Natiunilor Unite a aprobat numirea judecătoarelor canadiene Louise Arbour ca nou Comisar ONU pentru Drepturile Omului. Arbour îsi va prelua postul în iunie. Ea este cunoscută ca o internationalistă care doreste să folosească Curtea Penală Internatională pentru a impune sanctiuni împotriva tărilor care încalcă ceea ce ONU consideră a fi încălcări ale drepturilor omului. Arbour este văzută în Canada ca sustinătoare a agendei politice a homosexualilor. Într-un caz de 2002 legat de plasarea de cărti pro-homosexualitate în scolile primare, ea s-a declarat de partea activistilor homosexuali si a afirmat că cuplurile de homosexuali nu sunt diferite de cele de heterosexuali. Decizii străine citate în instantele americane Judecătorul Robert Bork arată în cartea sa Coercing Virtue: The Worldwide Rule of Judges că tot mai multi judecători din Statele Unite fac referire la instantele străine atunci când emit decizii. Acest lucru este valabil în special în cazurile legate de homosexualitate sau avort. În decizia Curtii Supreme a SUA în cazul Lawrence contra Texas, care a blocat legile nationale împotriva sodomiei, judecătorii au citat o decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Judecătoarea Sandra Day O’Connor este încurajată de această tendintă. Într-un discurs de anul trecut, ea afirma: „Nici o institutie sau autoritate nu mai poate ignora restul lumii”. Ea a declarat că deciziile instantelor străine „nu numai că pot îmbogăti deciziile din SUA, dar se va crea si o importantă bună impresie.” Bork nu vede altă solutie la această tendintă decât numirea unor judecători, la nivel local si national, care să nu sustină agenda politică a homosexualilor. O altă solutie, remarcă unii observatori, este aceea ca Statele Unite să nu semneze nici un tratat al ONU care ar implica renuntarea la suveranitatea natională în favoarea ONU – în special a Curtii Penale Internationale sau Comisiei ONU pentru Drepturile Omului. Persoana care detine functia de la Casa Albă si senatorii americani care au puterea de a ratifica asemenea tratate vor juca un rol esential în a renunta sau nu la suveranitatea Statele Unite în aspectele legate de orientarea sexuală

Marius Leontiuc – Legea nr. 1/2011 legea educatiei nationale

Legea educatiei nationale. Legea nr. 1/2011
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011

 

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

 

Titlul I – Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta lege asigura cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului roman a dreptului fundamental la invatatura pe tot parcursul vietii. Legea reglementeaza structura, functiile, organizarea si functionarea sistemului national de invatamant de stat, particular si confesional.

Art. 2
(1) Legea are ca viziune promovarea unui invatamant orientat pe valori, creativitate, capacitati cognitive, capacitati volitive si capacitati actionale, cunostinte fundamentale si cunostinte, competente si abilitati de utilitate directa, in profesie si in societate.
(2) Misiunea asumata de lege este de formare, prin educatie, a infrastructurii mentale a societatii romanesti, in acord cu noile cerinte, derivate din statutul Romaniei de tara membra a Uniunii Europene si din functionarea in contextul globalizarii, si de generare sustenabila a unei resurse umane nationale inalt competitive, capabila sa functioneze eficient in societatea actuala si viitoare.
(3) Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si in asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru implinirea si dezvoltarea personala, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetateneasca activa in societate, pentru incluziune sociala si pentru angajare pe piata muncii.
(4) Statul asigura cetatenilor Romaniei drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant preuniversitar si superior, precum si la invatarea pe tot parcursul vietii, fara nicio forma de discriminare.
(5) Aceleasi drepturi se asigura si cetatenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinand Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene.
(6) Drepturile prevazute la alin. (4) sunt recunoscute in mod egal minorilor care solicita sau au dobandit o forma de protectie in Romania, minorilor straini si minorilor apatrizi a caror sedere pe teritoriul Romaniei este oficial recunoscuta conform legii.
(7) In Romania invatamantul constituie prioritate nationala.

Art. 3
Principiile care guverneaza invatamantul preuniversitar si superior, precum si invatarea pe tot parcursul vietii din Romania sunt:
a) principiul echitatii � in baza caruia accesul la invatare se realizeaza fara discriminare;
b) principiul calitatii � in baza caruia activitatile de invatamant se raporteaza la standarde de referinta si la bune practici nationale si internationale;
c) principiul relevantei � in baza caruia educatia raspunde nevoilor de dezvoltare personala si social-economice;
d) principiul eficientei � in baza caruia se urmareste obtinerea de rezultate educationale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizarii � in baza caruia deciziile principale se iau de catre actorii implicati direct in proces;
f) principiul raspunderii publice � in baza caruia unitatile si institutiile de invatamant raspund public de performantele lor;
g) principiul garantarii identitatii culturale a tuturor cetatenilor romani si dialogului intercultural;
h) principiul asumarii, promovarii si pastrarii identitatii nationale si a valorilor culturale ale poporului roman;
i) principiul recunoasterii si garantarii drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale, dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase;
j) principiul asigurarii egalitatii de sanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertatii academice;
m) principiul transparentei � concretizat in asigurarea vizibilitatii totale a deciziei si a rezultatelor, prin comunicarea periodica si adecvata a acestora; n) principiul libertatii de gandire si al independentei fata de ideologii, dogme religioase si doctrine politice; o) principiul incluziunii sociale; p) principiul centrarii educatiei pe beneficiarii acesteia; q) principiul participarii si responsabilitatii parintilor; r) principiul promovarii educatiei pentru sanatate, inclusiv prin educatia fizica si prin practicarea activitatilor sportive; s) principiul organizarii invatamantului confesional potrivit cerintelor specifice fiecarui cult recunoscut; t) principiul fundamentarii deciziilor pe dialog si consultare; u) principiul respectarii dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de invatamant.

Art. 4
Educatia si formarea profesionala a copiilor, a tinerilor si a adultilor au ca finalitate principala formarea competentelor, intelese ca ansamblu multifunctional si transferabil de cunostinte, deprinderi/abilitati si aptitudini, necesare pentru:
a) implinirea si dezvoltarea personala, prin realizarea propriilor obiective in viata, conform intereselor si aspiratiilor fiecaruia si dorintei de a invata pe tot parcursul vietii;
b) integrarea sociala si participarea cetateneasca activa in societate;
c) ocuparea unui loc de munca si participarea la functionarea si dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei conceptii de viata, bazate pe valorile umaniste si stiintifice, pe cultura nationala si universala si pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea in spiritul demnitatii, tolerantei si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice si a respectului pentru natura si mediul inconjurator natural, social si cultural.

Art. 5
(1) In domeniul educatiei si al formarii profesionale prin sistemul national de invatamant, dispozitiile prezentei legi prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative. In caz de conflict intre acestea se aplica dispozitiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intra in vigoare incepand cu prima zi a anului scolar, respectiv universitar urmator celui in care a fost adoptata prin lege.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), dispozitiile prezentei legi care vizeaza evaluarile nationale de la finalul invatamantului gimnazial sau liceal se aplica incepand cu promotia aflata in primul an al invatamantului gimnazial, respectiv liceal, la data intrarii in vigoare a modificarii sau a completarii.

Art. 6
(1) In Romania sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul roman, conform legislatiei in vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unitatile si de institutiile de invatamant se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Continutul si formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 7
(1) In unitatile, in institutiile de invatamant si in toate spatiile destinate educatiei si formarii profesionale sunt interzise activitatile care incalca normele de moralitate si orice activitati care pot pune in pericol sanatatea si integritatea fizica sau psihica a copiilor si a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic, precum si activitatile de natura politica si prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unitatilor si a institutiilor de invatamant de stat este interzisa.

Art. 8
Pentru finantarea educatiei nationale se aloca anual din bugetul de stat si din bugetele autoritatilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitatile si institutiile de invatamant pot obtine si utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare stiintifica se aloca anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.

Art. 9
(1) Principiile finantarii invatamantului preuniversitar sunt urmatoarele:
a) transparenta fundamentarii si alocarii fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui invatamant de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse in functie de obiectivele urmarite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente si stabile;
e) eficienta utilizarii resurselor.
(2) Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul general obligatoriu de stat, particular si confesional acreditat. De asemenea, statul asigura finantarea de baza pentru invatamantul profesional si liceal acreditat, de stat, particular si confesional, precum si pentru cel postliceal de stat. Finantarea se face in baza si in limitele costului standard per elev sau per prescolar, dupa metodologia elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Invatamantul de stat este gratuit. Pentru unele activitati, niveluri, cicluri si programe de studii se pot percepe taxe, in conditiile stabilite de prezenta lege.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin organismul specializat, stabileste anual costul standard per prescolar/elev, cost care sta la baza finantarii de baza. De suma aferenta beneficiaza toti prescolarii si elevii din invatamantul preuniversitar de stat, precum si prescolarii si elevii din invatamantul general obligatoriu, profesional si liceal, particular si confesional, care studiaza in unitati de invatamant acreditate si evaluate periodic, conform legislatiei in vigoare.
(5) Finantarea de baza a invatamantului preuniversitar se face dupa principiul „resursa financiara urmeaza elevul”, in baza caruia alocatia bugetara aferenta unui elev sau unui prescolar se transfera la unitatea de invatamant la care acesta invata, cu respectarea prevederilor alin. (2)�(4).
(6) Invatamantul poate sa fie finantat si direct de catre operatori economici, precum si de alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.
(7) Invatamantul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizari, surse proprii si alte surse legale.

Art. 10
(1) In RomAnia, invatamantul este serviciu de interes public si se desfasoara, in conditiile prezentei Legi, in limba romana, precum si in limbile minoritatilor nationale si in limbi de circulatie Internationala.
(2) In fiecare localitate se organizeaza si functioneaza unitati de invatamant sau formatiuni de studiu cu limba de predare romana si/sau, dupa caz, cu predarea in limbile minoritatilOr nationale ori se asigura scolarizarea fiecarui elev in limba sa materna in cea mai apropiata localitate in care este posibil.
(3) Invatarea in scoala a limbii romane, ca limba oficiala de stat, este obligatorie pentru toti cetatenii romani. Planurile de invatamant trebuie sa cuprinda numarul de ore necesar si suficient invatarii limbii romane. Autoritatile administratiei publice asigura conditiile materiale si resursele umane care sa permita insusirea limbii romane.
(4) In sistemul national de invatamant, documentele scolare si universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, Tineretului si sportului, se intocmesc numai in limba romana. Celelalte inscrisuri scolare si universitare pot fi redactate in limba de predare.
(5) Unitatile si institutiile de invatamant pot efectua si emite, la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor si ale altor inscrisuri scolare si universitare proprii, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 11
(1) Guvernul sprijina invatamantul in limba romana in tarile in care traiesc romani, cu respectarea legislatiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Romane, poate organiza unitati de invatamant cu predare in limba romana pe langa oficiile diplomatice si institutiile culturale ale Romaniei in strainatate, poate sustine lectorate in universitati din strainatate, precum si cursuri de limba, cultura si civilizatie romaneasca.

Art. 12
(1) Statul sustine anteprescolarii, prescolarii, elevii si studentii cu probleme si nevoi sociale, precum si pe aceia cu cerinte educationale speciale.
(2) Statul acorda burse sociale de studii elevilor si studentilor proveniti din familii defavorizate, precum si celor institutionalizati, in conditiile legii.
(3) Statul acorda premii, burse, locuri in tabere si alte asemenea stimulente elevilor si studentilor cu performante scolare si universitare, precum si cu rezultate remarcabile in educatia si formarea lor profesionala sau in activitati culturale si sportive.
(4) Elevii si studentii care beneficiaza de burse sociale de studii pot primi si burse pentru performante scolare si universitare.
(5) Statul si alti factori interesati sustin financiar activitatile de performanta, de nivel national si international, ale elevilor si studentilor.
(6) Statul garanteaza dreptul la educatie al tuturor persoanelor cu cerinte educationale speciale. Invatamantul special si special integrat sunt parte componenta a sistemului national de invatamant preuniversitar.
(7) Invatamantul special si special integrat reprezinta o forma de instruire scolara diferentiata, adaptata, precum si o forma de asistenta educationala, sociala si medicala complexa, destinata persoanelor cu cerinte educationale speciale.
(8) Elevii care in localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a invata intr-o unitate de invatamant vor fi sprijiniti prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiata unitate de invatamant sau vor primi cazare si masa gratuite in internatele scolare, cu exceptia celor inscrisi in invatamantul postliceal.

Art. 13
(1) Invatarea pe tot parcursul vietii este un drept garantat de lege.
(2) Invatarea pe tot parcursul vietii include totalitatea activitatilor de invatare realizate de fiecare persoana, incepand cu educatia timpurie, in scopul dobandirii de cunostinte, formarii de deprinderi/abilitati si dezvoltarii de aptitudini semnificative din perspectiva personala, civica, sociala si/sau ocupationala.

Art. 14
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului proiecteaza, fundamenteaza si aplica strategiile nationale in domeniul educatiei, cu consultarea asociatiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale parintilor, Consiliului National al Rectorilor, structurilor asociative ale universitatilor si scolilor de stat, particulare si confesionale, Consiliului Minoritatilor Nationale, sindicatelor reprezentative din invatamant, asociatiilor reprezentative ale elevilor, asociatiilor reprezentative ale studentilor, autoritatilor administratiei publice, mediului de afaceri si organizatiilor neguvernamentale finantatoare care sustin programe educative/federatii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul incurajeaza dezvoltarea parteneriatului publicprivat.

Art. 15
(1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizarea unui invatamant teologic specific in cadrul invatamantului de stat in universitatile de stat existente, ca facultati cu dubla subordonare, destinat pregatirii personalului de cult si activitatii social-misionare a cultelor, numai pentru absolventii invatamantului liceal, proportional cu ponderea numerica a fiecarui cult in configuratia religioasa a tarii, potrivit recensamantului oficial. Infiintarea, organizarea si functionarea acestui invatamant se realizeaza potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza invatamant confesional prin infiintarea si administrarea propriilor unitati si institutii de invatamant particular, conform prevederilor prezentei legi.

 

Titlul II – Invatamantul preuniversitar

 
Capitolul I – Dispozitii generale
Art. 16
(1) Invatamantul general obligatoriu este de 10 clase si cuprinde invatamantul primar si cel gimnazial. Invatamantul liceal devine obligatoriu pana cel mai tarziu in anul 2020.
(2) Obligatia de a frecventa invatamantul de 10 clase, la forma cu frecventa, inceteaza la varsta de 18 ani.
(3) In scopul realizarii finalitatilor educatiei si a formarii profesionale prin sistemul national de invatamant, invatamantul liceal de stat este generalizat si gratuit.

Art. 17
Pe durata scolarizarii in invatamantul preuniversitar, cu exceptia invatamantului postliceal, copiii beneficiaza de alocatia de stat pentru copii, in conditiile legii.

Art. 18
(1) Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevilor apartinand cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigura dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.
(3) Disciplina Religie poate fi predata numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi si abilitat in baza protocoalelor incheiate intre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Art. 19
(1) In sistemul national de invatamant, unitatile de invatamant de stat au personalitate juridica daca se organizeaza si functioneaza, dupa caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, prescolari si anteprescolari;
c) cu minimum 150 de prescolari si anteprescolari;
d) cu minimum 100 de elevi si/sau prescolari, in cazul unitatilor de invatamant special.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in unitatile administrativ-teritoriale in care numarul total al elevilor, prescolarilor si anteprescolarilor nu se incadreaza in prevederile alin. (1), se organizeaza o singura unitate de invatamant cu personalitate juridica.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in functie de necesitatile locale, se organizeaza, la cererea parintilor sau tutorilor legali si in conditiile legii, grupe, clase sau unitati de invatamant preuniversitar cu personalitate juridica, cu predare in limba romana.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educatie si formare profesionala, autoritatile administratiei publice locale, in baza avizului conform al inspectoratelor scolare, aproba organizarea, functionarea si, dupa caz, dizolvarea unor structuri de invatamant, fara personalitate juridica � ca parti ale unei unitati de invatamant cu personalitate juridica � si subordonate aceluiasi ordonator principal de credite, in conditiile legii.
(5) In cazul unitatilor de invatamant confesional preuniversitar de stat existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cultele respective si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului au obligatia ca, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi sa elaboreze o metodologie de functionare aprobata prin hotarare a Guvernului, care stabileste relatia juridica, patrimoniala, financiara si administrativa.

Art. 20
(1) Autoritatile administratiei publice locale asigura, in conditiile legii, buna desfasurare a invatamantului preuniversitar in localitatile in care acestea isi exercita autoritatea.
(2) Neindeplinirea de catre autoritatile administratiei publice locale a obligatiilor ce le revin in organizarea si functionarea invatamantului preuniversitar se sanctioneaza conform legii.

Art. 21
(1) Sistemul de invatamant preuniversitar are caracter deschis. In invatamantul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate scolara la alta, de la o clasa la alta, de la un profil la altul si de la o filiera la alta este posibila in conditiile stabilite prin metodologia elaborata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Elevii din invatamantul preuniversitar de stat si particular se pot transfera la alte unitati de invatamant de stat sau particular, cu acordul unitatii primitoare.
(3) Statul garanteaza dreptul la educatie diferentiata, pe baza pluralismului educational, in acord cu particularitatile de varsta si individuale.
(4) Elevii cu performante scolare exceptionale pot promova 2 ani de studii intr-un an scolar la decizia unitatii de invatamant, pe baza unei metodologii nationale aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

 

Capitolul II – Structura sistemului national de invatamant preuniversitar

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 22
(1) Sistemul national de invatamant preuniversitar este constituit din ansamblul unitatilor de invatamant de stat, particulare si confesionale autorizate/acreditate.
(2) Invatamantul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de invatamant si, dupa caz, filiere si profiluri si asigura conditiile necesare pentru dobandirea competentelor-cheie si pentru profesionalizarea progresiva.

Art. 23
(1) Sistemul national de invatamant preuniversitar cuprinde urmatoarele niveluri:
a) educatia timpurie (0�6 ani), formata din nivelul anteprescolar (0�3 an
i) si invatamantul prescolar (3�6 ani), care cuprinde grupa mica, grupa mijlocie si grupa mare;
b) invatamantul primar, care cuprinde clasa pregatitoare si clasele I�IV;
c) invatamantul secundar, care cuprinde: (
i) invatamantul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V�IX; (i
i) invatamantul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X�XII/XIII, cu urmatoarele filiere: teoretica, vocationala si tehnologica;
d) invatamantul profesional, cu durata intre 6 luni si 2 ani;
e) invatamantul tertiar nonuniversitar, care cuprinde invatamantul postliceal.
(2) Invatamantul liceal, vocational si tehnologic, invatamantul profesional si invatamantul postliceal se organizeaza pentru specializari si calificari stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in conformitate cu Registrul national al calificarilor.

Art. 24
(1) Invatamantul general obligatoriu este format din invatamantul primar si invatamantul secundar inferior.
(2) Invatamantul tehnic cuprinde clasele a XII-a si a XIII-a din invatamantul liceal, filiera tehnologica.
(3) Invatamantul profesional si tehnic este format din: invatamant profesional, invatamant tehnic si invatamant postliceal.

Art. 25
(1) Formele de organizare a invatamantului preuniversitar sunt: invatamant cu frecventa si invatamant cu frecventa redusa.
(2) Invatamantul obligatoriu este invatamant cu frecventa. In mod exceptional, pentru persoanele care au depasit cu mai mult de 3 ani varsta clasei, invatamantul obligatoriu se poate organiza si in forma de invatamant cu frecventa redusa, in conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Pentru copiii cu cerinte educationale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza invatamant la domiciliu sau pe langa unitatile de asistenta medicala.

Art. 26
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate stabili, prin hotarare a Guvernului, functionarea in sistemul de invatamant preuniversitar a unor unitati-pilot, experimentale si de aplicatie.
Sectiunea 2 – Educatia anteprescolara
Art. 27
(1) Educatia anteprescolara se organizeaza in crese si, dupa caz, in gradinite si in centre de zi.
(2) Organizarea unitatilor de educatie timpurie anteprescolara, continutul educativ, standardele de calitate si metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in termen de maximum 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfasurarii educatiei anteprescolare se face de catre autoritatile administratiei publice locale, impreuna cu inspectoratele scolare, cu respectarea standardelor de calitate si a legislatiei in vigoare.
(4) Tipurile si modalitatile de finantare a serviciilor de educatie timpurie anteprescolara se reglementeaza prin hotarare a Guvernului, in termen de maximum 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi. Finantarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de educatie timpurie acreditati, de stat sau privati.
(5) Acreditarea furnizorilor de educatie timpurie anteprescolara se realizeaza in conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(6) Statul sprijina educatia timpurie, ca parte componenta a invatarii pe tot parcursul vietii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate in scop educational, conform legislatiei in domeniul asistentei sociale, in functie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevazute la alin. (6) se stabileste prin norme metodologice adoptate prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Sectiunea 3 – Invatamantul prescolar
Art. 28
(1) Invatamantul prescolar se organizeaza in gradinite cu program normal, prelungit si saptamanal. Gradinitele pot functiona ca unitati cu personalitate juridica sau in cadrul altor unitati scolare cu personalitate juridica.
(2) Autoritatile administratiei publice locale si inspectoratele scolare asigura conditiile pentru generalizarea treptata a invatamantului prescolar.
Sectiunea 4 – Invatamantul primar
Art. 29
(1) Invatamantul primar se organizeaza si functioneaza, de regula, cu program de dimineata.
(2) In clasa pregatitoare sunt inscrisi copiii care au implinit varsta de 6 ani pana la data inceperii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor sau a sustinatorilor legali, pot fi inscrisi in clasa pregatitoare si copiii care implinesc varsta de 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic, daca dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare.
(3) In clasa pregatitoare din invatamantul special sunt inscrisi copii cu cerinte educationale speciale, care implinesc varsta de 8 ani pana la data inceperii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor legali sau a sustinatorilor legali, pot fi inscrisi in clasa pregatitoare si copii cu cerinte educationale speciale cu varste cuprinse intre 6 si 8 ani la data inceperii anului scolar.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate aproba organizarea de programe educationale de tip „A doua sansa”, in vederea promovarii invatamantului primar pentru persoanele care depasesc cu 4 ani varsta corespunzatoare clasei si care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de invatamant pana la varsta de 14 ani.
Sectiunea 5 – Invatamantul gimnazial
Art. 30
(1) Invatamantul gimnazial se organizeaza si functioneaza, de regula, cu program de dimineata.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in colaborare cu autoritatile administratiei publice locale, prin inspectoratele scolare, poate organiza programe educationale de tip „A doua sansa”, in vederea promovarii invatamantului gimnazial pentru persoane care depasesc cu peste 4 ani varsta corespunzatoare clasei si care, din diferite motive, nu au absolvit invatamantul secundar, gimnazial.
(3) Absolventii invatamantului gimnazial care nu continua studiile in invatamantul liceal pot sa finalizeze, pana la varsta de 18 ani, cel putin un program de pregatire profesionala care permite dobandirea unei calificari corespunzatoare Cadrului national al calificarilor.
Sectiunea 6 – Invatamantul liceal
Art. 31
(1) Invatamantul liceal cuprinde urmatoarele filiere si profiluri:
a) filiera teoretica, cu profilurile umanist si real;
b) filiera tehnologica, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale si protectia mediului;
c) filiera vocationala, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este abilitat sa stabileasca prin planurile-cadru de invatamant, in functie de dinamica sociala, economica si educationala, specializari diferite in cadrul profilurilor prevazute la alin. (1).
(3) Durata studiilor in invatamantul liceal � forma de invatamant cu frecventa � este de 3 ani pentru filiera teoretica, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocationala si de 4 ani pentru filiera tehnologica, in conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Pentru unele forme de invatamant cu frecventa si cu frecventa redusa, durata studiilor se prelungeste cu un an.
(4) Invatamantul liceal se organizeaza si functioneaza, de regula, ca invatamant cu frecventa. Acesta se poate organiza si poate functiona si ca invatamant cu frecventa redusa, in unitatile de invatamant stabilite de inspectoratul scolar, in colaborare cu autoritatile administratiei publice locale.
(5) Unitatile de invatamant liceal se organizeaza cu una sau mai multe filiere si unul sau mai multe profiluri. In cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificari profesionale sau specializari, conform legii.
(6) Absolventii invatamantului liceal care au dobandit formal, nonformal sau informal competente profesionale pot sustine examen de certificare a calificarii, in conditiile legii. Absolventii care promoveaza examenul de certificare dobandesc certificat de calificare si suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.
(7) Unitatile de invatamant in care se organizeaza filiera tehnologica sau vocationala a liceului sunt stabilite de inspectoratele scolare, cu consultarea autoritatilor administratiei publice locale, avand in vedere tendintele de dezvoltare sociala si economica precizate in documentele strategice regionale, judetene si locale.
Sectiunea 7 – Invatamantul tehnologic si vocational
Art. 32
(1) Invatamantul liceal tehnologic si vocational se poate organiza in cadrul liceelor din filiera tehnologica sau vocationala, pentru calificari din Registrul national al calificarilor, actualizat periodic, in functie de nevoile pietei muncii, identificate prin documente strategice de planificare a ofertei de formare regionale, judetene si locale.
(2) Invatamantul liceal tehnologic si vocational se poate organiza si pe baza solicitarilor din partea angajatorilor privati sau ai Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, pe baza unor contracte de scolarizare.
(3) Absolventii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocationale care au finalizat un stagiu de pregatire practica pot sustine examen de certificare a calificarii corespunzator nivelului de certificare stabilit prin Cadrul national al calificarilor.
(4) Stagiile de pregatire practica de pe parcursul filierei tehnologice sau vocationale se pot organiza la nivelul unitatii de invatamant si/sau la operatorii economici ori institutiile publice cu care unitatea de invatamant are incheiate contracte pentru pregatire practica sau la organizatii-gazda din strainatate, in cadrul unor programe ale Uniunii Europene � componenta de formare profesionala initiala. Durata stagiului de pregatire practica este stabilita prin planul-cadru de invatamant, aprobat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(5) Operatorii economici care asigura, pe baza de contract cu unitatile de invatamant, burse de scolarizare, stagii de pregatire practica a elevilor, dotarea spatiilor de pregatire practica sau locuri de munca pentru absolventi pot beneficia de facilitati fiscale, potrivit prevederilor legale.
Sectiunea 8 – Invatamantul profesional
Art. 33
(1) Invatamantul profesional se poate organiza in scoli profesionale care pot fi unitati independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare.
(2) Pregatirea prin invatamantul profesional se realizeaza pe baza standardelor de pregatire profesionala aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in urma consultarii partenerilor sociali. Standardele de pregatire profesionala se realizeaza pe baza standardelor ocupationale validate de comitetele sectoriale.
(3) Absolventii invatamantului profesional, care promoveaza examenul de certificare a calificarii profesionale, dobandesc certificat de calificare profesionala si suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.
(4) Modul de organizare si de desfasurare a examenului de certificare a calificarii profesionale este reglementat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului prin metodologie, care se da publicitatii la inceputul ciclului.
(5) Absolventii invatamantului profesional, care promoveaza examenul de certificare a calificarii profesionale, pot urma cursurile invatamantului liceal cu frecventa redusa.
(6) Absolventii invatamantului gimnazial care intrerup studiile pot finaliza, pana la varsta de 18 ani, cel putin un program de pregatire profesionala care permite dobandirea unei calificari corespunzatoare Cadrului national al calificarilor.
(7) Programele de pregatire profesionala, prevazute la alin. (6), sunt organizate prin unitatile de invatamant de stat si sunt gratuite, in conditiile in care sunt finalizate pana la varsta de 18 ani.
(8) Durata si continutul programelor de pregatire profesionala sunt stabilite de unitatea de invatamant, pe baza standardelor ocupationale, prin consultare cu angajatorii.
(9) Programele de pregatire profesionala se finalizeaza cu examen de certificare a calificarii. Organizarea si desfasurarea examenului de certificare a calificarii sunt reglementate de Autoritatea Nationala pentru Calificari.
(10) Statul sustine invatamantul profesional si invatamantul liceal � filiera tehnologica sau vocationala, prin:
a) recunoasterea in invatamantul tertiar nonuniversitar a studiilor obtinute in cadrul invatamantului liceal � filiera tehnologica sau vocationala, in baza unui regulament propriu;
b) finantarea partiala la scolarizarea in cadrul scolilor postliceale de stat;
c) burse speciale si alte forme de sprijin material.
Sectiunea 9 – Invatamantul militar preuniversitar
Art. 34
(1) Invatamantul preuniversitar din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala este invatamant de stat, parte integranta a sistemului national de invatamant, si cuprinde: invatamant liceal militar si invatamant postliceal pentru formarea maistrilor militari, a subofiterilor, agentilor de politie si agentilor de penitenciare.
(2) Structura organizatorica, profilurile, specializarile/calificarile profesionale, cifrele anuale de scolarizare si criteriile de selectionare a candidatilor pentru invatamantul preuniversitar militar din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala se propun Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului de ministerele interesate si de alte institutii cu responsabilitati in domeniul apararii, ordinii publice si securitatii nationale potrivit fiecarei arme, specializari si forme de organizare a invatamantului si se aproba conform prevederilor prezentei legi valabile pentru institutiile de invatamant civil.
(3) Planurile-cadru de invatamant pentru invatamantul liceal militar se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in colaborare cu Ministerul Apararii Nationale, si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Planurile-cadru de invatamant pentru invatamantul postliceal din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala se elaboreaza de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si alte institutii cu atributii in domeniile apararii, ordinii publice si securitatii nationale, in conformitate cu standardele nationale elaborate de institutiile responsabile cu asigurarea calitatii, si se avizeaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Programele scolare pentru disciplinele de specialitate militara se elaboreaza de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si de alte institutii cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si securitatii nationale si se aproba de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 35
Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si alte institutii cu atributii in domeniile apararii, ordinii publice si securitatii nationale coordoneaza si controleaza unitatile de invatamant militar preuniversitar, impreuna cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti.

Art. 36
Conducerea operativa a unitatilor de invatamant preuniversitar din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala se asigura de comandantul/directorul numit prin ordin al conducatorilor ministerelor si institutiilor de ordine publica si siguranta nationala, care este si presedintele consiliului de administratie/consiliului de conducere. In activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de loctiitorul comandantului pentru invatamant/directorul adjunct. Directorul adjunct/Loctiitorul comandantului pentru invatamant este si presedintele consiliului profesoral.

Art. 37
(1) Personalul didactic din unitatile de invatamant preuniversitar din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala se constituie din personalul didactic prevazut in prezenta lege si din corpul instructorilor militari, de ordine si securitate publica.
(2) Personalul didactic din unitatile de invatamant preuniversitar din sistemul militar de aparare, ordine publica si securitate nationala are drepturile si indatoririle care decurg din prezenta lege si din calitatea de cadru militar in activitate, respectiv de functionar public cu statut special.
(3) Functiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unitatile de invatamant preuniversitar din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala, conditiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice, competentele si responsabilitatile se stabilesc prin instructiuni proprii.

Art. 38
Finantarea invatamantului preuniversitar din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala este asigurata de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si alte institutii cu atributii in domeniile apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale din fondurile alocate din bugetul de stat.

Art. 39
Certificatele de absolvire si competente profesionale dau dreptul detinatorilor legali, dupa trecerea in rezerva, in conditiile legii, sa ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de invatamant cu profil apropiat si de acelasi nivel.

Art. 40
Institutiile de invatamant preuniversitar din cadrul sistemului de aparare, ordine publica si securitate nationala, precum si specializarile/calificarile profesionale din cadrul acestora se supun mecanismelor de asigurare a calitatii, ca si institutiile de invatamant civil.

Art. 41
Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publica si securitate nationala se face prin ordine, regulamente si instructiuni proprii.
Sectiunea 10 -Invatamantul de arta si invatamantul sportiv
Art. 42
(1) Invatamantul de arta si invatamantul sportiv se organizeaza pentru elevii cu aptitudini in aceste domenii.
(2) Unitatile in care se organizeaza invatamantul de arta si invatamantul sportiv de stat se stabilesc de catre autoritatile administratiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor scolare, potrivit legii.
(3) In invatamantul de arta si in invatamantul sportiv:
a) scolarizarea se realizeaza, de regula, incepand cu invatamantul gimnazial;
b) elevii pot fi inscrisi numai pe baza testarii aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de invatamant sunt adaptate specificului acestui invatamant;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizeaza pe clase, pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
e) programele scolare pentru invatamantul liceal de arta si pentru invatamantul liceal sportiv respecta obiectivele educationale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportiva si artistica de performanta, la propunerea autoritatilor administratiei publice locale, a inspectoratelor scolare, a Ministerului Culturii si Patrimoniului National si/sau a institutiilor publice de cultura impreuna cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se pot organiza cluburi scolare si unitati de invatamant preuniversitar de stat cu program sportiv sau de arta, integrat ori suplimentar.
(5) Invatamantul de arta si invatamantul sportiv integrat se organizeaza in scolile si liceele cu program de arta, respectiv sportiv, precum si in clase cu program de arta sau sportiv, organizate in celelalte unitati de invatamant primar, gimnazial si liceal.
(6) Organizarea invatamantului de arta si a invatamantului sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(7) Unitatile de invatamant cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi sportive scolare, se constituie ca unitati de invatamant de nivel liceal, independente sau afiliate pe langa alte unitati de invatamant de acelasi nivel.
(8) Pentru buna desfasurare a activitatii, cluburile sportive scolare beneficiaza de baze sportive proprii si de acces in bazele sportive care apartin celorlalte unitati de invatamant, cu acordul conducerilor acestor unitati de invatamant.
(9) Elevii au acces liber in cluburile sportive, in palatele si cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfasurare a activitatilor artistice, unitatile de invatamant gimnazial si liceal beneficiaza de sali de repetitie si spectacol proprii sau de acces la salile unitatilor de invatamant de acelasi nivel, cu acordul conducerii acestora. (11) Cluburile sportive scolare pot sa fie finantate si de autoritatile administratiei publice locale. (12) Toti elevii cuprinsi in grupele de performanta sunt inscrisi intr-un Registru national al performantelor sportive, in baza reglementarilor aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 43
(1) Pentru sprijinirea activitatii sportive si artistice de performanta, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza tabere sportive sau de creatie artistica, concursuri sportive sau artistice, campionate scolare, precum si festivaluri si acorda burse si alte forme de sprijin material.
(2) Pentru activitatile sportive, in structura Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului functioneaza Federatia Sportului Scolar si Universitar.
(3) Ministerul Culturii si Patrimoniului National si celelalte ministere interesate, Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, federatiile sportive nationale, autoritatile locale, precum si institutiile de cultura pot sprijini financiar si material activitatile de performanta in domeniul artelor, respectiv al sportului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu institutii, cu organizatii si cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea resurselor financiare si materiale necesare desfasurarii, in bune conditii, a invatamantului de arta si invatamantului sportiv integrat si suplimentar, precum si a competitiilor artistice si sportive de nivel regional si national.
Sectiunea 11 – Invatamantul postliceal
Art. 44
(1) Invatamantul postliceal se organizeaza pentru calificari profesionale inscrise in Registrul national al calificarilor, stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarare a Guvernului.
(2) Invatamantul postliceal face parte din invatamantul profesional si tehnic si este partial subventionat de stat.
(3) Invatamantul postliceal special face parte din invatamantul profesional si tehnic si este integral subventionat de stat.
(4) Scolile de maistri sunt scoli postliceale.
(5) Invatamantul postliceal are o durata de 1�3 ani, in functie de complexitatea calificarii si de numarul de credite pentru educatie si formare profesionala.
(6) Scolarizarea in invatamantul postliceal de stat, organizat in conformitate cu prevederile prezentei legi, se finanteaza prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat si din venituri ale bugetelor locale. Scolarizarea poate sa fie finantata si de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, prin contract incheiat cu unitatea de invatamant care asigura scolarizarea. Statul sustine si stimuleaza, inclusiv financiar, programe de studiu pentru invatamantul postliceal, in parteneriat public-privat.
(7) Cifra de scolarizare pentru invatamantul postliceal de stat se aproba prin hotarare a Guvernului. Prin exceptie, cifra de scolarizare pentru invatamantul postliceal de stat finantat integral de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, se aproba, prin decizie, de inspectoratul scolar si se comunica Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Admiterea in invatamantul postliceal se face in conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de invatamant, prin consultarea factorilor interesati.
(9) Au dreptul sa se inscrie in invatamantul postliceal, in conditiile alin. (8), absolventii de liceu, cu sau fara diploma de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educatie si formare profesionala obtinute in invatamantul postliceal pot fi recunoscute pentru absolventii cu diploma de bacalaureat de catre universitati, in baza deciziilor senatului universitar, ca unitati de credite de studii transferabile pentru nivelul licenta.
Sectiunea 12 – Invatamantul pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale
Art. 45
(1) Persoanele apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa studieze si sa se instruiasca in limba materna, la toate nivelurile, tipurile si formele de invatamant preuniversitar, in conditiile legii.
(2) In functie de necesitatile locale se organizeaza, la cererea parintilor sau tutorilor legali si in conditiile legii, grupe, clase sau unitati de invatamant preuniversitar cu predare in limbile minoritatilor nationale.
(3) La toate formele de invatamant in limba romana, in limbile minoritatilor nationale sau in limbi de circulatie internationala, se poate inscrie si pregati orice cetatean roman sau cetatean din tarile Uniunii Europene si Confederatia Elvetiana, indiferent de limba sa materna si de limba in care a studiat anterior.
(4) In cadrul unitatilor sau sectiilor cu predare in limbile minoritatilor nationale, singulare in localitate, se pot organiza clase liceale si profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri, in conditiile legii.
(5) Pe raza unei unitati administrativ-teritoriale, cu mai multe unitati de invatamant cu predare in limbile minoritatilor nationale, functioneaza cel putin o unitate scolara cu personalitate juridica, pentru fiecare limba materna, indiferent de efectivul de elevi.
(6) In cazul unitatilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare in limbile minoritatilor nationale, singulare in municipiu, oras sau comuna, se acorda personalitate juridica, indiferent de efectivul de elevi.
(7) Elevii care, in localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a invata in limba lor materna sunt sprijiniti prin decontul transportului la cea mai apropiata scoala cu predare in limba materna sau primesc cazare si masa gratuite in internatul unitatii de invatamant cu predare in limba materna.
(8) Minoritatile nationale au dreptul la reprezentare proportionala cu numarul de clase in organele de conducere ale unitatilor de invatamant, ale inspectoratelor scolare sau ale institutiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenta profesionala, potrivit legii.
(9) In unitatile scolare cu predare si in limbile minoritatilor nationale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din randul minoritatilor respective, cu respectarea criteriilor de competenta profesionala.
(10) In unitatile conexe invatamantului preuniversitar din judetele in care functioneaza forme de invatamant in limbile minoritatilor nationale se asigura incadrarea cu specialisti si din randul minoritatilor nationale, cu respectarea criteriilor de competenta profesionala. (11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrala in limba minoritatilor nationale trebuie sa faca dovada competentei profesionale in limba minoritatii nationale respective si au dreptul la pregatire si perfectionare in limba de predare, in tara sau in strainatate. Fac exceptie de la necesitatea de a face dovada competentei profesionale in limba minoritatii nationale respective cadrele didactice care predau limba si literatura romana. (12) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura materiale didactice specifice disciplinelor predate in limba materna. (13) Pentru elevii apartinand minoritatilor nationale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura manualele scolare, care pot fi: manuale elaborate in limba de predare a minoritatilor nationale si manuale traduse din limba romana sau manuale de import, avizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru titlurile needitate din cauza tirajului redus. (14) In invatamantul in limbile minoritatilor nationale, in comunicarea interna si in comunicarea cu parintii elevilor si ai prescolarilor se poate folosi si limba de predare. (15) In invatamantul primar cu predare in limbile minoritatilor nationale, calificativele se comunica in scris si oral si in limba de predare. (16) In cadrul Institutului de Stiinte ale Educatiei din subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului va functiona si o sectie de cercetare si inovare pentru invatamantul cu predare in limbile minoritatilor nationale. (17) In finantarea de baza a unitatii de invatamant preuniversitar cu predare in limbile minoritatilor nationale, costul standard per elev si per prescolar se calculeaza dupa un coeficient marit pe baza factorilor de corectie, luand in considerare predarea in limba minoritatii nationale sau a limbii minoritatii nationale. In cazul acestor unitati se are in vedere izolarea lingvistica, geografica si numarul redus de elevi si prescolari, precum si elevii prevazuti la alin. (7). Acelasi coeficient se aplica si in cazul unitatilor scolare cu predare in limba romana, in conditii similare.

Art. 46
(1) In cadrul invatamantului preuniversitar cu predare in limbile minoritatilor nationale, toate disciplinele se studiaza in limba materna, cu exceptia disciplinei Limba si literatura romana.
(2) Disciplina Limba si literatura romana se preda pe tot parcursul invatamantului preuniversitar dupa programe scolare si manuale elaborate in mod special pentru minoritatea respectiva.
(3) Prin exceptie, in unitatile de invatamant cu predare in limba unei minoritati nationale, ca urmare a cererii parintilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizatiei minoritatii nationale reprezentate in Parlamentul Romaniei sau, in cazul in care minoritatea respectiva nu are reprezentare parlamentara, la solicitarea grupului parlamentar al minoritatilor nationale, predarea disciplinei Limba si literatura romana se face dupa manualele utilizate in unitatile de invatamant cu predare in limba romana.
(4) Testele la disciplina Limba si literatura romana se elaboreaza pe baza programei speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din invatamantul preuniversitar si lucrarile semestriale pentru elevii din invatamantul cu predare in limbile minoritatilor nationale se elaboreaza pe baza cerintelor didacticometodologice stabilite de Curriculumul national.
(6) In invatamantul preuniversitar, activitatea de predare si de educare la Limba si literatura materna, la istoria si traditiile minoritatilor nationale respective si la Educatia muzicala se realizeaza pe baza programelor si a metodologiilor specifice elaborate de colective de experti cunoscatori ai limbii si ai culturii minoritatii nationale respective si aprobate, potrivit legii.
(7) Elevilor apartinand minoritatilor nationale, care frecventeaza unitati de invatamant cu predare in limba romana sau in alta limba decat cea materna, li se asigura, la cerere, si in conditiile legii, ca disciplina de studiu, limba si literatura materna, precum si istoria si traditiile minoritatii nationale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele si manualele disciplinei Istoria si traditiile minoritatii nationale sunt aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) In invatamantul primar, gimnazial si liceal cu predare in limbile minoritatilor nationale, disciplinele Istoria si Geografia Romaniei se predau in aceste limbi, dupa programe scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare in limba romana, cu obligatia transcrierii si a insusirii toponimiei si a numelor proprii romanesti si in limba romana.
(9) In invatamantul gimnazial cu predare in limbile minoritatilor nationale se introduce, ca disciplina de studiu, Istoria si traditiile minoritatilor nationale respective, cu predare in limba materna. Programele scolare si manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(10) In programele si manualele de istorie se vor reflecta istoria si traditiile minoritatilor nationale din Romania. (11) In invatamantul liceal si postliceal, in care predarea se face in limba materna pentru disciplinele, respectiv modulele de pregatire de specialitate, se realizeaza insusirea terminologiei de specialitate si in limba romana. (12) In invatamantul preuniversitar, probele de admitere si probele examenelor de absolvire pot fi sustinute in limba in care au fost studiate disciplinele respective, in conditiile legii.

Art. 47
(1) Pe raza unei unitati administrativ-teritoriale � comuna, oras, municipiu � unde functioneaza mai multe unitati scolare cu predare in limba romana cel putin una dintre acestea are personalitate juridica, indiferent de efectivul de elevi.
(2) Unitatile cu predare in limba romana, de nivel gimnazial sau liceal, unice in municipiu, in oras sau in comuna au personalitate juridica indiferent de efectivul de elevi.
Sectiunea 13 – Invatamantul special si special integrat
Art. 48
(1) Invatamantul special si special integrat, organizat pentru persoanele cu cerinte educationale speciale sau alte tipuri de cerinte educationale, stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, se realizeaza pentru toate nivelurile de invatamant, diferentiat, in functie de tipul si gradul de deficienta.
(2) Invatamantul special si special integrat este gratuit si este organizat, de regula, ca invatamant cu frecventa. In functie de necesitatile locale, acesta se poate organiza si sub alte forme, in conformitate cu legislatia in vigoare.
(3) Guvernul elaboreaza reglementari specifice pentru serviciile educationale si de asistenta, oferite copiilor cu cerinte educationale speciale.

Art. 49
(1) Invatamantul special se organizeaza, dupa caz, in unitati de invatamant special si in unitati de invatamant de masa.
(2) Invatamantul special integrat se poate organiza in clase speciale si individual sau in grupe integrate in clase de masa. Efectivele formatiunilor de studiu din invatamantul special si special integrat sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in functie de tipul si gradul deficientei.
(3) Continuturile invatamantului special si special integrat, demersurile didactice, precum si pregatirea si formarea personalului care isi desfasoara activitatea in domeniul educatiei copiilor cu cerinte educationale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Durata scolarizarii copiilor cu cerinte educationale speciale poate fi mai mare decat cea precizata prin prezenta lege si se stabileste, in functie de gradul si tipul dizabilitatii, prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 50
(1) Evaluarea, asistenta psihoeducationala, orientarea scolara si orientarea profesionala a copiilor, a elevilor si a tinerilor cu cerinte educationale speciale se realizeaza de catre centrele judetene de resurse si de asistenta educationala, denumite in continuare CJRAE, respectiv de Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala, denumit in continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare si de orientare scolara si profesionala, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, acordandu-se prioritate integrarii in invatamantul de masa. CJRAE cuprind si centrele logopedice interscolare.
(2) Stabilirea gradului de deficienta al elevilor cu cerinte educationale speciale se realizeaza de catre comisiile din cadrul CJRAE/CMBRAE, in colaborare cu comisiile pentru protectia copilului din cadrul directiilor generale judetene/a municipiului Bucuresti de asistenta sociala si protectia copilului.
(3) Diagnosticarea abuziva a copiilor pe criterii de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si de orice alt criteriu, fapt ce determina includerea lor in clase cu cerinte educationale speciale, se sanctioneaza.
(4) Obtinerea unei calificari de catre elevii/tinerii cu cerinte educationale speciale se face in unitati de invatamant special si de masa, cu consultarea factorilor locali interesati.
(5) Elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale pot dobandi calificari profesionale corespunzatoare tipului si gradului de deficienta.

Art. 51
(1) Copiii, elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale, integrati in invatamantul de masa, beneficiaza de suport educational prin cadre didactice de sprijin si itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educational se face de catre CJRAE/CMBRAE si se reglementeaza prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Copiii si tinerii cu cerinte educationale speciale, scolarizati in unitatile de invatamant special sau de masa, inclusiv cei scolarizati in alt judet decat cel de domiciliu, beneficiaza de asistenta sociala constand in asigurarea alocatiei zilnice de hrana, a rechizitelor scolare, a cazarmamentului, a imbracamintei si a incaltamintei in cuantum egal cu cel pentru copiii aflati in sistemul de protectie a copilului, precum si de gazduire gratuita in internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerinte educationale speciale din cadrul directiilor generale judetene/a municipiului Bucuresti de asistenta sociala si protectia copilului.

Art. 52
(1) Pentru copiii, elevii si tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesita perioade de spitalizare mai mari de 4 saptamani se organizeaza, dupa caz, grupe sau clase in cadrul unitatii sanitare in care acestia sunt internati.
(2) Pentru copiii, elevii si tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilitati, sunt nedeplasabili, se organizeaza scolarizare la domiciliu, pe o perioada determinata.
(3) Scolarizarea la domiciliu, respectiv infiintarea de clase sau de grupe in spitale se fac de catre inspectoratul scolar, la propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Unitatile de invatamant special pot beneficia de sprijinul institutiilor de protectie sociala, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din tara si din strainatate, pentru stimulare, compensare si pentru reducerea gradului de dizabilitate.

Art. 53
Invatamantul special dispune de planuri de invatamant, de programe scolare, de programe de asistenta psihopedagogica, de manuale si de metodologii didactice alternative, adaptate tipului si gradului de dizabilitate si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 54
(1) In functie de evolutia copilului se pot face propuneri de reorientare dinspre scoala speciala spre scoala de masa si invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de catre cadrul didactic care a lucrat cu copilul in cauza sau de catre parintii copilului/tutorele legal instituit si de catre psihologul scolar. Decizia de reorientare se ia de catre comisia de expertiza din cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al sustinatorului legal.

Art. 55
(1) Scolarizarea minorilor si a adultilor din centrele de reeducare, din penitenciarele pentru minori si tineri si din penitenciarele pentru adulti se realizeaza cu respectarea Curriculumului national. Resursa umana necesara pentru scolarizarea acestora este asigurata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare.
(2) In vederea obtinerii unei calificari si a integrarii in viata activa a tinerilor cu cerinte educationale speciale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, organizeaza ateliere protejate.

Art. 56
La absolvirea invatamantului special, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si cu alte organisme guvernamentale sau nonguvernamentale in vederea integrarii in viata activa, potrivit calificarii obtinute si in conditiile prevazute de legislatia in vigoare.
Sectiunea 14 – Invatamantul pentru copiii si tinerii capabili de performante inalte
Art. 57
(1) Statul sprijina copiii si tinerii capabili de performante inalte atat in unitati de invatamant, cat si in centre de excelenta. Centrele de excelenta sunt infiintate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(2) Coordonarea actiunilor prevazute la alin. (1) este asigurata de Centrul National de Instruire Diferentiata, infiintat prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informationale, materiale si financiare pentru sustinerea copiilor si a tinerilor capabili de performante inalte se asigura de unitatile de invatamant si de inspectoratele scolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor si a tinerilor capabili de performante inalte, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza olimpiade si concursuri, tabere de profil, simpozioane si alte activitati specifice si acorda burse si alte forme de sprijin material.
(5) Copiii si tinerii capabili de performante inalte beneficiaza, indiferent de varsta, de programe educative care le respecta particularitatile de invatare si de orientare a performantei. Aceste programe sunt de aprofundare a invatarii, de grupare pe abilitati, de imbogatire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat si transfer de competenta, de accelerare a promovarii conform ritmului individual de invatare.
Sectiunea 15 – Programul Scoala dupa scoala
Art. 58
(1) Unitatile de invatamant, prin decizia consiliului de administratie, pot sa isi extinda activitatile cu elevii dupa orele de curs, prin programe „Scoala dupa scoala”.
(2) In parteneriat cu autoritatile publice locale si cu asociatiile de parinti, prin programul „Scoala dupa scoala”, se ofera activitati educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competentelor dobandite sau de accelerare a invatarii, precum si activitati de invatare remediala. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizatii nonguvernamentale cu competente in domeniu.
(3) Programele „Scoala dupa scoala” se organizeaza in baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(4) Statul poate finanta programul „Scoala dupa scoala” pentru copiii si elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii.
Sectiunea 16 – Alternativele educationale
Art. 59
(1) In sistemul de invatamant preuniversitar pot fi initiate si organizate alternative educationale, cu acordul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodica a alternativelor educationale se fac potrivit legii.
(3) Unitatile de invatamant preuniversitar alternativ dispun de autonomie organizatorica si functionala, in conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de invatamant alternativ in limba romana, in limbile minoritatilor nationale sau in limbi de circulatie internationala, se poate inscrie si pregati orice cetatean roman.
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educationale au dreptul la recunoasterea de catre inspectoratele scolare judetene si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a pregatirii si a perfectionarilor realizate de organizatiile, asociatiile, federatiile care gestioneaza dezvoltarea alternativei respective la nivel national.
Sectiunea 17 – Invatamantul particular si confesional
Art. 60
(1) Invatamantul particular si confesional se organizeaza conform principiului nonprofit in unitati de invatamant preuniversitar, la toate nivelurile si formele, conform legislatiei in vigoare.
(2) Criteriile, standardele si indicatorii de performanta pe care trebuie sa le indeplineasca unitatile de invatamant preuniversitar particular si confesional sunt identice cu cele pe care trebuie sa le indeplineasca unitatile de invatamant de stat.
(3) Unitatile particulare de invatamant sunt unitati libere, deschise, autonome atat din punct de vedere organizatoric, cat si economico-financiar, avand drept fundament proprietatea privata, garantata de Constitutie.
(4) Autorizarea de functionare provizorie, acreditarea si evaluarea periodica a unitatilor de invatamant preuniversitar particular si confesional sunt realizate de catre Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar, conform legislatiei in vigoare.
(5) Unitatile de invatamant preuniversitar particular si confesional acreditate sunt sprijinite de stat, conditiile fiind stabilite prin hotarare a Guvernului.
(6) Statul sprijina si coordoneaza invatamantul particular si confesional, in conditiile legii, respectand in intregime drepturile acestuia.
(7) Directorii unitatilor de invatamant particular sunt numiti de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenta. Actul de numire se aduce la cunostinta inspectoratului scolar pe raza caruia isi desfasoara activitatea unitatea respectiva.

 

Capitolul III – Reteaua scolara
Art. 61
(1) Reteaua scolara este formata din totalitatea unitatilor de invatamant acreditate, respectiv autorizate provizoriu.
(2) Reteaua scolara a unitatilor de invatamant de stat si particular preuniversitar se organizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor scolare. Pentru invatamantul special liceal si special postliceal, reteaua scolara se organizeaza de catre consiliul judetean, respectiv de catre consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu consultarea partenerilor sociali si cu avizul conform al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) In cadrul retelei scolare se pot infiinta si pot functiona, conform legii, grupe/clase in alternative educationale integrate in unitati scolare de stat sau particulare.
(4) Persoanele juridice si fizice pot infiinta, conform legii, unitati de educatie timpurie si de invatamant primar, gimnazial, liceal si postliceal.
(5) Reteaua scolara a unitatilor de invatamant se da publicitatii la inceputul fiecarui an, pentru anul scolar urmator. Cifra de scolarizare pentru invatamantul de stat se aproba prin hotarare a Guvernului, cu cel putin 6 luni inainte de inceperea anului scolar.
(6) In cadrul sistemului national de invatamant preuniversitar de stat se pot infiinta si pot functiona, conform legii, unitati de invatamant cu clase constituite pe baza de contracte de parteneriat intre unitati de invatamant de stat si particulare acreditate, intre acestea si operatori economici, precum si intre institutii din tara si strainatate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.
(7) Unitatile de invatamant preuniversitar, indiferent de tip, nivel, forma, filiera si profil sunt supuse acreditarii si evaluarii periodice, conform legii.
(8) Pentru a asigura calitatea invatamantului, la propunerea autoritatilor administratiei publice locale sau din proprie initiativa, inspectoratele scolare pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului ridicarea acreditarii/autorizarii unei unitati de invatamant cu personalitate juridica sau a unei structuri a acesteia in conformitate cu prevederile legale. In situatia in care Agentia Romana pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Preuniversitar, denumita in continuare ARACIP, retrage acreditarea/autorizatia de functionare, pentru neindeplinirea conditiilor legale, unei unitati de invatamant, aceasta isi inceteaza activitatea. Autoritatile administratiei publice locale realizeaza alocarea elevilor altor unitati scolare, cu respectarea interesului copiilor si asigurarea logisticii necesare.

Art. 62
(1) In vederea asigurarii calitatii educatiei si a optimizarii gestionarii resurselor, unitatile de invatamant si autoritatile administratiei publice locale pot decide infiintarea consortiilor scolare.
(2) Consortiile scolare sunt parteneriate contractuale intre unitatile de invatamant, care asigura:
a) mobilitatea personalului intre unitatile membre ale consortiului;
b) utilizarea in comun a resurselor unitatilor de invatamant din consortiu;
c) largirea oportunitatilor de invatare oferite elevilor si recunoasterea reciproca a rezultatelor invatarii si evaluarii acestora.
(3) Cadrul general pentru infiintarea, desfiintarea si functionarea consortiilor scolare se va reglementa prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 63
(1) In invatamantul preuniversitar, formatiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, dupa cum urmeaza:
a) educatia anteprescolara: grupa cuprinde in medie 7 copii, dar nu mai putin de 5 si nu mai mult de 9;
b) invatamantul prescolar: grupa cuprinde in medie 15 prescolari, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de 20;
c) invatamantul primar: clasa care cuprinde in medie 20 de elevi, dar nu mai putin de 12 si nu mai mult de 25;
d) invatamantul gimnazial: clasa care cuprinde in medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 12 si nu mai mult de 30;
e) invatamantul liceal: clasa care cuprinde in medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 si nu mai mult de 30;
f) invatamantul postliceal: clasa care cuprinde in medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 si nu mai mult de 30;
g) invatamantul special pentru elevi cu deficiente usoare si/sau moderate: grupa care cuprinde in medie 10 elevi, dar nu mai putin de 8 si nu mai mult de 12;
h) invatamantul special pentru elevi cu deficiente grave: grupa care cuprinde in medie 5 elevi, dar nu mai putin de 4 si nu mai mult de 6.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in localitatile in care exista cerere pentru forma de invatamant in limba materna a unei minoritati nationale, efectivele formatiunilor de studiu pot fi mai mici decat minimul prevazut de prezenta lege. Decizia privind infiintarea si functionarea acestor formatiuni de studiu apartine Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu consultarea consiliului de administratie al unitatii de invatamant respective.

 

Capitolul IV – Curriculumul invatamantului preuniversitar
Art. 64
(1) In invatamantul preuniversitar se aplica Curriculumul national elaborat in conformitate cu nevoile specifice dezvoltarii personale si cu nevoile pietei fortei de munca si ale fiecarei comunitati, in baza principiului subsidiaritatii.
(2) Curriculumul national reprezinta ansamblul coerent al planurilor-cadru de invatamant si al programelor scolare din invatamantul preuniversitar.

Art. 65
(1) Planurile-cadru de invatamant cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregatire obligatorii si optionale, precum si numarul minim si maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregatire obligatorii, iar curriculumul la decizia scolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregatire optionale.
(3) Programele scolare stabilesc, pentru fiecare disciplina, domeniul de studiu/modulul de pregatire din planul de invatamant, finalitatile urmarite si evidentiaza continuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, oferind orientari metodologice generale pentru realizarea si evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru si programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregatire obligatorii din invatamantul preuniversitar sunt elaborate de catre institutiile si organismele abilitate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se aproba prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(5) Curriculumul la decizia scolii se constituie atat din pachete disciplinare optionale ofertate la nivel national, regional si local, cat si din pachete disciplinare optionale ofertate la nivelul unitatii de invatamant. Consiliul de administratie al unitatii de invatamant, in urma consultarii elevilor, parintilor si pe baza resurselor disponibile, stabileste curriculumul la decizia scolii.
(6) Programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregatire optionale se elaboreaza la nivelul unitatilor de invatamant, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a parintilor, precum si a reprezentantilor comunitatii locale si, dupa caz, a operatorilor economici cu care unitatea de invatamant are relatii pentru pregatirea practica a elevilor. Programele scolare sunt aprobate de consiliul de administratie al unitatii de invatamant.
(7) In cazul alternativelor educationale, planurile-cadru si programele scolare sunt elaborate, in proiect, de reprezentanti ai acestora si sunt aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) In invatamantul particular si confesional se utilizeaza planurile-cadru de invatamant si programele scolare pentru Curriculumul national aprobat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau planurile si programele de invatamant similare ori alternative invatamantului de stat, aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Planurile-cadru de invatamant si programele scolare pentru invatamantul teologic si confesional se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in colaborare cu fiecare cult in parte, si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(10) Planurile-cadru de invatamant pentru invatamantul militar se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in colaborare cu Ministerul Apararii Nationale, si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 66
(1) Numarul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de invatamant este de maximum 20 de ore pe saptamana la invatamantul primar, 25 de ore pe saptamana la invatamantul gimnazial si 30 de ore pe saptamana la invatamantul liceal. Aceste ore sunt alocate atat pentru predare si evaluare, cat si pentru invatarea in clasa, asistata de cadrul didactic, a continuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), numarul maxim de ore poate fi depasit cu numarul de ore prevazute pentru studierea limbii materne, a istoriei si traditiei minoritatilor nationale si a invatamantului bilingv.
(3) In cadrul Curriculumului national, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% in planurile-cadru de la nivelul invatamantului obligatoriu si de 70% in cele de la nivelul liceului.
(4) In cadrul Curriculumului national, disciplinele optionale au o pondere de 20% in planurile-cadru pentru invatamantul obligatoriu si de 30% in cele pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplina si domeniu de studiu, programa scolara acopera 75% din orele de predare si evaluare, lasand la dispozitia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. In functie de caracteristicile elevilor si de strategia scolii din care face parte, profesorul decide daca procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru invatare remediala, in cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunostintelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performante superioare, conform unor planuri individuale de invatare elaborate pentru fiecare elev.

Art. 67
(1) Curriculumul national pentru educatia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizica, cognitiva, emotionala si sociala a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficiente de dezvoltare.
(2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de interventie timpurie, menite sa realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea si asistenta precoce corespunzatoare a celor cu cerinte educationale speciale sau cu risc in dezvoltarea competentelor personale.

Art. 68
(1) Curriculumul national pentru invatamantul primar si gimnazial se axeaza pe 8 domenii de competentecheie care determina profilul de formare a elevului:
a) competente de comunicare in limba romana si in limba materna, in cazul minoritatilor nationale;
b) competente de comunicare in limbi straine;
c) competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie;
d) competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de invatare si cunoastere;
e) competente sociale si civice;
f) competente antreprenoriale;
g) competente de sensibilizare si de expresie culturala;
h) competenta de a invata sa inveti.
(2) Educatia fizica si sportul in invatamantul preuniversitar sunt cuprinse in trunchiul comun al planurilor de invatamant.
(3) Disciplina Tehnologia informatiei si comunicarii constituie o disciplina optionala pentru elevii din clasele I�IV si este disciplina obligatorie in invatamantul gimnazial si liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregatitoare urmareste dezvoltarea fizica, socioemotionala, cognitiva a limbajului si comunicarii, precum si dezvoltarea capacitatilor si a atitudinilor in invatare, asigurand totodata puntile catre dezvoltarea celor 8 competente-cheie.
(5) Invatamantul liceal este centrat pe dezvoltarea si diversificarea competentelor-cheie si formarea competentelor specifice in functie de filiera, profil, specializare sau calificare.

Art. 69
(1) In unitatile de invatamant de stat sau particulare se utilizeaza manuale scolare si alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Manualele scolare se elaboreaza si se evalueaza pe baza programelor scolare aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului reglementeaza elaborarea de manuale scolare alternative.
(3) Cadrele didactice selecteaza si le recomanda elevilor, in baza libertatii initiativei profesionale, acele manuale scolare din lista celor aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului care vor fi utilizate in procesul didactic.
(4) Elevii si profesorii din invatamantul de stat si din invatamantul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiaza de manuale scolare gratuite, atat pentru invatamantul in limba romana, cat si pentru cel in limbile minoritatilor nationale, in conditiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin continut, sunt in conformitate cu prevederile legale in vigoare si pe care cadrele didactice le pot selecta si utiliza la clasa, in baza libertatii initiativei profesionale, in scopul imbunatatirii calitatii procesului educational.

Art. 70
(1) Bibliotecile scolare si centrele de documentare si informare se organizeaza si functioneaza pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Se infiinteaza Biblioteca Scolara Virtuala si Platforma scolara de e-learning, care includ programe scolare, exemple de lectii pentru toate temele din programele scolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului obtinand dreptul de publicare din partea autorilor, astfel incat aceste resurse sa fie accesibile permanent si gratuit oricarui elev sau profesor.
(3) Unitatile de invatamant utilizeaza platforma scolara de invatare pentru a acorda asistenta elevilor in timpul sau in afara programului scolar ori pentru cei care, din motive de sanatate, temporar nu pot frecventa scoala.
(4) Infiintarea, gestiunea si imbogatirea permanenta a Bibliotecii Scolare Virtuale si a Platformei scolare de e-learning intra in responsabilitatea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

 

Capitolul V – Evaluarea rezultatelor invatarii

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale privind evaluarea
Art. 71
(1) Scopul evaluarii este acela de a orienta si de a optimiza invatarea.
(2) Toate evaluarile se realizeaza pe baza standardelor nationale de evaluare pentru fiecare disciplina, domeniu de studiu, respectiv modul de pregatire.
(3) Rezultatele evaluarii se exprima, dupa caz, prin calificative, in invatamantul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, in invatamantul secundar si in invatamantul tertiar nonuniversitar, sau prin punctaje, in mod similar testelor internationale.
(4) Controlul utilizarii si al respectarii standardelor nationale de evaluare de catre cadrele didactice se realizeaza prin inspectia scolara.
(5) Notarea elevilor fara utilizarea si respectarea standardelor nationale si a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza conform prevederilor prezentei legi.

Art. 72
(1) Evaluarea se centreaza pe competente, ofera feed-back real elevilor si sta la baza planurilor individuale de invatare. In acest scop se va crea o banca de instrumente de evaluare unica, avand functie orientativa, pentru a-i ajuta pe profesori in notarea la clasa.
(2) Un elev cu deficiente de invatare beneficiaza, in mod obligatoriu, de educatie remediala.

Art. 73
(1) Portofoliul educational cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor inscrisuri obtinute in urma evaluarii competentelor dobandite sau a participarii la activitati de invatare, in diferite contexte, precum si produse sau rezultate ale acestor activitati, in contexte de invatare formale, nonformale si informale.
(2) Portofoliul educational este elementul central al evaluarii invatarii. Utilizarea lui debuteaza incepand cu clasa pregatitoare si reprezinta cartea de identitate educationala a elevului.
Sectiunea 2 – Structura si caracteristicile evaluarilor
Art. 74
(1) La finalul clasei pregatitoare, cadrul didactic responsabil intocmeste, in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, un raport de evaluare a dezvoltarii fizice, socioemotionale, cognitive, a limbajului si a comunicarii, precum si a dezvoltarii capacitatilor si atitudinilor de invatare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare scoala, in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea competentelor fundamentale: scris�citit si matematica. Rezultatele evaluarilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de invatare ale elevilor. Rezultatele evaluarii si planurile individualizate se comunica parintilor elevilor si constituie documente din portofoliul educational al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului realizeaza, prin esantionare, o evaluare la nivel national a competentelor fundamentale dobandite in ciclul primar, dupa modelul testarilor internationale, pentru diagnoza sistemului de invatamant la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate scolile, in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea elevilor prin doua probe transdisciplinare: limba si comunicare, matematica si stiinte. Proba de limba si comunicare va cuprinde limba romana si limba moderna I, iar pentru elevii din clasele cu predare in limbile minoritatilor nationale, si limba materna. Rezultatele evaluarilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de invatare ale elevilor si pentru preorientarea scolara catre un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluarii si planurile individualizate de invatare se comunica parintilor elevilor si sunt trecute in portofoliul educational al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se realizeaza o evaluare nationala obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluarii se exprima printr-un punctaj, similar testelor internationale. Evaluarea se realizeaza prin urmatoarele probe:
a) o proba scrisa la limba si literatura romana;
b) o proba scrisa la limba materna;
c) o proba scrisa transdisciplinara la matematica si stiinte;
d) o proba scrisa la o limba de circulatie internationala;
e) o proba practica de utilizare a calculatorului, sustinuta in timpul anului;
f) o proba orala transdisciplinara de evaluare a competentelor civice si sociale, sustinuta in timpul anului.
(6) Rezultatele evaluarii nationale se inscriu in portofoliul educational al elevului.

Art. 75
(1) Absolventii invatamantului gimnazial dobandesc diploma de absolvire, parte a portofoliului educational, si foaia matricola, parte a portofoliului educational.
(2) Continuarea studiilor din invatamantul gimnazial in invatamantul liceal este asigurata pe baza unui proces de consiliere si de orientare scolara si profesionala. Numarul de locuri alocate clasei a X-a este cel putin egal cu cel al absolventilor clasei a IX-a.

Art. 76
(1) Dupa absolvirea gimnaziului, elevii urmeaza liceul sau scoala profesionala.
(2) Admiterea la liceu sau la scoala profesionala se realizeaza dupa urmatoarea procedura:
a) in cazul in care numarul de candidati nu depaseste numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educational al elevului;
b) in cazul in care numarul de candidati este mai mare decat numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant, admiterea se face luand in calcul in proportie de 70% portofoliul educational al elevului, media de absolvire a invatamantului obligatoriu, precum si media la probele de la evaluarea nationala de la sfarsitul clasei a IX-a si in proportie de 30% nota obtinuta la proba de admitere stabilita de unitatea de invatamant.
(3) In cazul mediilor egale, diferentierea se face pe baza portofoliului educational al elevului.
(4) Metodologia-cadru de organizare si desfasurare a admiterii in clasa a X-a este elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si este data publicitatii, pentru fiecare generatie, cel mai tarziu la inceputul clasei a VIII-a. Unitatile de invatamant au obligatia de a anunta public disciplina sau disciplinele la care se sustine proba de admitere, programele, procedurile de organizare a acesteia, precum si modul de utilizare a portofoliului educational, pana, cel mai tarziu, la inceputul clasei a VIII-a. Proba suplimentara de admitere se va sustine la cel mult doua discipline.

Art. 77
(1) Absolventii invatamantului liceal primesc diploma de absolvire si foaia matricola, parte a portofoliului educational, care atesta finalizarea studiilor liceale si care confera dreptul de acces, in conditiile legii, in invatamantul postliceal, precum si dreptul de sustinere a examenului de bacalaureat.
(2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor sustine examenul national de bacalaureat.
(3) Absolventii invatamantului liceal care sustin si promoveaza examenul national de bacalaureat dobandesc si diploma de bacalaureat, care le da dreptul de acces in invatamantul superior, in conditiile legii.
(4) Examenul national de bacalaureat consta in sustinerea urmatoarelor probe: � proba A de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana; � proba B de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna, pentru elevii care au urmat studiile liceale intr-o limba a minoritatilor nationale; � proba C de evaluare a competentei lingvistice la doua limbi de circulatie internationala studiate pe parcursul invatamantului liceal. Rezultatul evaluarii se exprima prin nivelul de competenta corespunzator Cadrului european comun de referinta pentru limbi. Elevii care promoveaza, pe parcursul invatamantului preuniversitar, examene cu recunoastere internationala pentru certificarea competentelor lingvistice in limbi straine au dreptul la recunoasterea si echivalarea rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului; � proba D de evaluare a competentelor digitale. Rezultatul evaluarii se exprima prin nivelul de competenta, in raport cu standardele europene recunoscute in domeniu. Elevii care promoveaza, pe parcursul invatamantului preuniversitar, examene cu recunoastere europeana pentru certificarea competentelor digitale au dreptul la recunoasterea si la echivalarea rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului; � proba E scrisa de evaluare a competentelor formate pe durata invatamantului liceal, dupa cum urmeaza:
a) proba scrisa la Limba si literatura romana � proba comuna pentru elevii de la toate filierele, profilurile si specializarile;
b) proba scrisa la Limba si literatura materna � proba comuna pentru elevii de la toate filierele, profilurile si specializarile, care au urmat studiile liceale intr-o limba a minoritatilor nationale;
c) doua probe scrise, diferentiate dupa cum urmeaza: 1. pentru profilul real din filiera teoretica: (
i) matematica; (i
i) proba transdisciplinara din stiinte: fizica, chimie, biologie; 2. pentru profilul umanist din filiera teoretica: (
i) o limba de circulatie internationala; (i
i) proba transdisciplinara din geografie, istorie, stiinte socioumane; 3. pentru filiera tehnologica: (
i) proba scrisa disciplinara specifica profilului; (i
i) proba transdisciplinara specifica domeniului de pregatire; 4. pentru filiera vocationala: (
i) proba practica sau scrisa, dupa caz, specifica profilului ori specializarii; (i
i) proba transdisciplinara specifica profilului sau specializarii.
(5) Continuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii elevilor la inceputul primei clase de liceu, in conditiile legii. Calendarul, metodologia, precum si modul de organizare si desfasurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii, pentru fiecare generatie, la inceputul ultimei clase de liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializari sau calificari, stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, absolventii invatamantului liceal pot sustine un examen de certificare a calificarii, separat de examenul de bacalaureat. Continutul, calendarul si modul de organizare ale examenului de certificare a calificarii se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii, pentru fiecare generatie, cel mai tarziu la inceputul ultimei clase de liceu.
(7) Absolventii invatamantului liceal care sustin si promoveaza examenul de certificare a calificarii primesc certificat de calificare corespunzator nivelului stabilit prin Cadrul national al calificarilor si suplimentul descriptiv al certificatului in format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este conditionata de promovarea examenului de bacalaureat.

Art. 78
(1) Examenul national de bacalaureat se considera promovat de catre absolventii invatamantului secundar superior, liceal, care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) au sustinut probele A, B, C si D prevazute la art. 77 alin. (4);
b) au sustinut probele scrise E prevazute la art. 77 alin. (4) si au obtinut cel putin nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obtinut media aritmetica, calculata cu doua zecimale exacte, a notelor obtinute la probele scrise E prevazute la art. 77 alin. (4) cel putin egala cu 6.
(2) In urma promovarii examenului national de bacalaureat, absolventului i se elibereaza diploma de bacalaureat.
(3) Absolventilor de liceu care au sustinut evaluarile A, B, C si D prevazute la art. 77 alin. (4) li se elibereaza certificate care atesta nivelul de competenta lingvistica, respectiv nivelul de competenta digitala. Eliberarea acestor certificate nu este conditionata de promovarea probelor scrise E prevazute la art. 77 alin. (4).
(4) In cazul nepromovarii examenului national de bacalaureat, pot fi recunoscute in sesiunile urmatoare, la cerere, rezultatele la evaluarile A, B, C si D sustinute conform prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele scrise E prevazute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu cel putin nota 5.
(5) In decursul unui an scolar se organizeaza doua sesiuni ale examenului national de bacalaureat.
(6) Candidatii proveniti din invatamantul preuniversitar pot sustine examenul national de bacalaureat si examenul de certificare a calificarii, fara taxa, de cel mult doua ori. Prezentarile ulterioare la aceste examene sunt conditionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Evaluarile A, B, C si D prevazute la art. 77 alin. (4) se organizeaza si se desfasoara la nivelul unitatii de invatamant, in timpul anului scolar, pe parcursul semestrului al II-lea, in fata unei comisii prezidate de directorul unitatii de invatamant si numite prin decizie a inspectorului scolar general, in conditiile stabilite prin metodologie specifica.
(8) Probele scrise E la examenul national de bacalaureat, prevazute la art. 77 alin. (4), se sustin dupa incheierea cursurilor, in fata unei comisii stabilite de inspectoratul scolar.
(9) Comisia prevazuta la alin. (8) este condusa de un presedinte, numit prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, avand titlul stiintific de doctor, sau de un cadru didactic din invatamantul liceal, avand gradul didactic I si performante profesionale deosebite, dintr-o unitate de invatamant situata in alt judet decat cel in care se afla unitatea de invatamant din care provin elevii care sustin probele scrise ale examenului national de bacalaureat.
(10) Comisia prevazuta la alin. (8) este alcatuita exclusiv din profesori de la alte unitati de invatamant decat cele din care provin elevii care sustin probele scrise ale examenului national de bacalaureat. (11) Rezultatele examenului national de bacalaureat se fac publice prin afisare.

 

Capitolul VI – Resursa umana

 

Sectiunea 1 – Beneficiarii educatiei
Art. 79
(1) Beneficiarii primari ai invatamantului preuniversitar sunt anteprescolarii, prescolarii si elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai invatamantului preuniversitar sunt familiile anteprescolarilor, ale prescolarilor si ale elevilor.
(3) Comunitatea locala si societatea, in general, sunt beneficiari tertiari ai invatamantului preuniversitar.

Art. 80
(1) Invatamantul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentantilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului National al Elevilor sau a altor asociatii reprezentative ale elevilor, si prin consultarea obligatorie a reprezentantilor beneficiarilor secundari si tertiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale parintilor, a reprezentantilor mediului de afaceri, a autoritatilor administratiei publice locale si a societatii civile.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu Consiliul National al Elevilor si organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale reprezentative, elaboreaza un statut in care sunt prevazute drepturile si indatoririle elevilor, care se aproba prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. In baza acestui statut, fiecare unitate de invatamant isi elaboreaza regulamentul scolar propriu.

Art. 81
(1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din invatamantul preuniversitar au drepturi egale la educatie, prin activitati extrascolare organizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Activitatile extrascolare sunt realizate in cadrul unitatilor de invatamant preuniversitar, in cluburi, in palate ale copiilor, in tabere scolare, in baze sportive, turistice si de agrement sau in alte unitati acreditate in acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul si competentele unitatilor care ofera educatie extrascolara se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 82
(1) Elevii de la cursurile cu frecventa din invatamantul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de performanta, de burse de merit, de burse de studiu si de burse de ajutor social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si numarul acestora se stabilesc anual prin hotarare a consiliului local, respectiv a consiliului judetean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanta, de merit, a burselor de studiu si a celor de ajutor social se stabilesc anual in consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant, in limitele fondurilor repartizate si in raport cu integralitatea efectuarii de catre elevi a activitatilor scolare.
(4) Elevii pot beneficia si de burse pe baza de contract incheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum si de credite pentru studiu acordate de banci, in conditiile legii.
(5) Elevii si cursantii straini din invatamantul preuniversitar pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.
(6) Elevii etnici romani cu domiciliul stabil in strainatate beneficiaza de burse, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 83
(1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din unitatile scolare de stat si particulare autorizate/acreditate beneficiaza de asistenta medicala, psihologica si logopedica gratuita, in cabinete medicale, psihologice si logopedice scolare ori in unitati medicale de stat.
(2) La inceputul fiecarui an scolar se realizeaza examinarea starii de sanatate a elevilor, pe baza unei metodologii comune elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si de Ministerul Sanatatii.
(3) Autorizarea sanitara necesara functionarii unitatilor de invatamant de stat se obtine fara taxe.

Art. 84
(1) Elevii din invatamantul obligatoriu si liceal acreditat/autorizat beneficiaza de tarif redus cu 50% pentru transportul local in comun, de suprafata, naval si subteran, precum si pentru transportul intern auto, feroviar si naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Ca masura de protectie speciala, elevii orfani, elevii cu cerinte educationale speciale, precum si cei institutionalizati pot beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport mentionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic.
(3) Elevilor care nu pot fi scolarizati in localitatea de domiciliu li se deconteaza cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin unitatile de invatamant la care sunt scolarizati, pe baza de abonament, in limita a 50 km, sau li se asigura decontarea sumei ce reprezinta contravaloarea a 8 calatorii dus-intors pe semestru, daca locuiesc la internat sau in gazda.
(4) Elevii beneficiaza de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de opera, de film si la alte manifestari culturale si sportive organizate de institutii publice.
(5) Elevii etnici romani din afara granitelor tarii, bursieri ai statului roman, beneficiaza de gratuitate la toate manifestarile prevazute la alin. (4).

Art. 85
(1) In situatii justificate, elevilor din invatamantul obligatoriu, scolarizati intr-o alta localitate decat aceea de domiciliu, li se asigura, dupa caz, servicii de transport, de masa si de internat, de catre autoritatile administratiei publice locale din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivitatilor locale, al societatilor de binefacere, precum si al altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subventioneaza toate costurile aferente frecventarii liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice dezavantajate, precum si pentru cei care frecventeaza scolile profesionale. Modalitatea de subventionare se stabileste prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 86
(1) Unitatile de invatamant incheie cu parintii, in momentul inscrierii anteprescolarilor, respectiv a prescolarilor sau a elevilor, in Registrul unic matricol, un contract educational, in care sunt inscrise drepturile si obligatiile reciproce ale partilor. Contractul educational-tip este aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului si este particularizat, la nivelul fiecarei unitati de invatamant, prin decizia consiliului de administratie.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educational-tip de catre unitatea de invatamant este sanctionata de inspectoratul scolar, in conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Parintele sau tutorele legal este obligat sa ia masuri pentru scolarizarea elevului, pe perioada invatamantului obligatoriu.
(4) Parintele sau tutorele legal raspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul scolii, cauzate de elev.

Art. 87
Unitatile de invatamant pot primi donatii din tara si din strainatate, potrivit reglementarilor legale, daca servesc politicii educationale a sistemului national de invatamant si daca nu sunt contrare intereselor statului roman si legislatiei in vigoare.
Sectiunea 2 – Personalul din invatamantul preuniversitar
Art. 88
(1) Personalul din invatamantul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar si personal administrativ sau nedidactic.
(2) In invatamantul preuniversitar poate functiona personal didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ isi desfasoara activitatea in baza Legii nr. 53/2003 � Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 89
In invatamantul preuniversitar de stat si particular, posturile didactice vacante si rezervate se ocupa prin concurs organizat la nivelul unitatii de invatamant cu personalitate juridica, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 90
(1) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoana care indeplineste conditiile prevazute de legislatia in vigoare.
(2) Angajarea personalului didactic in unitatile de invatamant cu personalitate juridica se face prin incheierea contractului individual de munca de catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de administratie.

Art. 91
(1) Organizarea si desfasurarea concursului de ocupare a posturilor didactice auxiliare si administrative dintr-o unitate de invatamant sunt coordonate de director. Consiliul de administratie al unitatii de invatamant aproba comisiile de concurs si valideaza rezultatele concursului.
(2) Angajarea prin incheierea contractului individual de munca a personalului didactic auxiliar si administrativ in unitatile de invatamant cu personalitate juridica se face de catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de administratie.

Art. 92
(1) La nivelul fiecarei unitati si institutii de invatamant preuniversitar se realizeaza anual evaluarea activitatii personalului didactic si didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(2) Rezultatele evaluarii stau la baza deciziei consiliului de administratie privind acordarea calificativului anual si a gradatiei de merit.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului dezvolta programul national de stimulare a excelentei didactice, finantat din propriul buget, din care se premiaza excelenta didactica.
(4) Metodologia de acordare a gradatiei de merit si a implementarii programului national de stimulare a excelentei didactice se elaboreaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar din unitatile de invatamant de stat se face si in functie de performantele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale si extrasalariale ale directorilor si directorilor adjuncti, precum si salarizarea personalului didactic din unitatile de invatamant particular se stabilesc prin negociere intre conducerea persoanei juridice finantatoare si persoana in cauza, cu avizul consiliului de administratie al unitatii scolare.
(7) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti realizeaza auditarea periodica a resursei umane din invatamantul preuniversitar. Rezultatele auditului se aduc la cunostinta celor in cauza, consiliului de administratie al unitatii de invatamant si Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 93
Hotararile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, raspunderea disciplinara si disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unitatii de invatamant de catre consiliul de administratie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unitatii de invatamant emite deciziile conform hotararilor consiliului de administratie. Angajatorul este unitatea de invatamant.

 

Capitolul VII – Conducerea sistemului si a unitatilor de invatamant

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 94
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, elaboreaza si implementeaza politica nationala in domeniul invatamantului preuniversitar. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are drept de initiativa si de executie in domeniul politicii financiare si al resurselor umane din sfera educatiei.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului exercita, in domeniul invatamantului preuniversitar, urmatoarele atributii:
a) elaboreaza, aplica, monitorizeaza si evalueaza politicile educationale nationale;
b) monitorizeaza activitatea de evaluare externa;
c) coordoneaza si controleaza sistemul national de invatamant;
d) avizeaza structura retelei invatamantului preuniversitar si inainteaza Guvernului, spre aprobare, cifrele de scolarizare, pe baza propunerilor unitatilor de invatamant, a autoritatilor administratiei publice locale, a operatorilor economici, avand in vedere recomandarile studiilor de prognoza, centralizate, avizate si transmise de catre inspectoratele scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti;
e) coordoneaza elaborarea si aproba Curriculumul national si sistemul national de evaluare, asigura si supravegheaza respectarea acestora;
f) evalueaza, aproba si achizitioneaza manualele scolare si asigura finantarea conform legii;
g) aproba, conform legii, regulamentele de organizare si de functionare a unitatilor subordonate si a unitatilor conexe;
h) elaboreaza studii de diagnoza si de prognoza in domeniul invatamantului;
i) asigura omologarea mijloacelor de invatamant;
j) asigura cadrul organizatoric pentru selectionarea si pregatirea adecvata a elevilor cu aptitudini deosebite;
k) asigura scolarizarea specializata si asistenta psihopedagogica adecvata a copiilor si tinerilor cu dizabilitati sau cu cerinte educationale speciale;
l) analizeaza modul in care se asigura protectia sociala in invatamant si propune Guvernului si autoritatilor administratiei publice locale abilitate masuri corespunzatoare;
m) coordoneaza, monitorizeaza si controleaza perfectionarea si formarea initiala si continua a personalului didactic pentru politicile de interes national; n) elaboreaza politicile nationale in domeniul resurselor umane; o) raspunde de evaluarea sistemului national de invatamant pe baza standardelor nationale; p) elaboreaza, impreuna cu alte ministere interesate, strategia colaborarii cu alte state si cu organismele internationale specializate in domeniul invatamantului, formarii profesionale si al cercetarii stiintifice; q) stabileste modalitatile de recunoastere si de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor si a titlurilor stiintifice eliberate in strainatate, pe baza unor norme interne, incaseaza taxe, in lei si in valuta, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea si de recunoasterea actelor de studii, conform legii; r) stabileste structura anului scolar; s) elaboreaza metodologii si regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementarii politicilor educationale nationale; t) construieste si asigura functionarea optima a Platformei scolare de e-learning, precum si a Bibliotecii Scolare Virtuale; u) elaboreaza norme specifice pentru constructiile scolare si pentru dotarea acestora; v) da publicitatii si prezinta anual Parlamentului raportul privind starea invatamantului preuniversitar in Romania; w) coordoneaza colectarea si asigura analiza si interpretarea datelor statistice pentru sistemul national de indicatori privind educatia.
(3) In realizarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului infiinteaza, organizeaza si finanteaza comisii si consilii nationale. Organizarea si functionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului propune Guvernului infiintarea de agentii.

Art. 95
(1) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu personalitate juridica, avand in principal urmatoarele atributii:
a) aplica politicile si strategiile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;
b) controleaza aplicarea legislatiei si monitorizeaza calitatea activitatilor de predare-invatare si respectarea standardelor nationale/indicatorilor de performanta, prin inspectia scolara;
c) controleaza, monitorizeaza si evalueaza calitatea managementului unitatilor si institutiilor de invatamant;
d) asigura, impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, scolarizarea elevilor si monitorizeaza participarea la cursuri a acestora pe durata invatamantului obligatoriu;
e) coordoneaza admiterea in licee, evaluarile nationale si concursurile scolare la nivelul unitatilor de invatamant din judet si, respectiv, din municipiul Bucuresti;
f) monitorizeaza implementarea programelor nationale initiate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pe aria judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si a proiectelor derulate de unitatile scolare si cele conexe in cadrul programelor Uniunii Europene in domeniul educatiei si tineretului;
g) mediaza conflictele si litigiile survenite intre autoritatea administratiei publice locale si unitatile de invatamant;
h) coordoneaza si controleaza activitatile unitatilor conexe ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului din aria judetului/municipiului Bucuresti;
i) prezinta un raport anual privind starea invatamantului pe teritoriul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti. Acest raport se face public;
j) aproba, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judetene, infiintarea unitatilor pentru educatie timpurie, invatamant primar si gimnazial;
k) aplica politicile educationale nationale la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;
l) acorda consiliere si asistenta unitatilor si institutiilor de invatamant in gestionarea resurselor umane si a posturilor didactice la nivelul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;
m) monitorizeaza activitatile de constituire, de vacantare si de ocupare a posturilor didactice din unitatile de invatamant; n) gestioneaza baza de date privind cadrele didactice calificate angajate in unitatile de invatamant, precum si intreaga baza de date a educatiei; o) inainteaza spre avizare Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului reteaua scolara din raza lor teritoriala propusa de autoritatile administratiei publice locale, in conformitate cu politica educationala, a documentelor strategice privind dezvoltarea economica si sociala la nivel regional, judetean si local, dupa consultarea unitatilor de invatamant, a operatorilor economici si a partenerilor sociali interesati; p) realizeaza auditarea periodica a resursei umane din invatamantul preuniversitar; q) asigura colectarea datelor statistice pentru sistemul national de indicatori privind educatia.
(2) Structura inspectoratelor scolare judetene, respectiv a Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Inspectoratul scolar are un consiliu de administratie si un consiliu consultativ. Functionarea acestora se realizeaza in baza unui regulament propriu, elaborat si aprobat de consiliul de administratie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(4) In structura inspectoratelor scolare din judetele cu invatamant si in limbile minoritatilor nationale sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru acest tip de invatamant. Acesti inspectori scolari sunt numiti respectand procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minoritatilor nationale.
(5) In structura inspectoratelor scolare sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru problemele copiilor si tinerilor proveniti din medii socioeconomice dezavantajate.
Sectiunea 2 – Conducerea unitatilor de invatamant
Art. 96
(1) Unitatile de invatamant preuniversitar cu personalitate juridica sunt conduse de consiliile de administratie, de directori si de directori adjuncti, dupa caz. In exercitarea atributiilor ce le revin, consiliile de administratie si directorii conlucreaza cu consiliul profesoral, cu comitetul de parinti si cu autoritatile administratiei publice locale.
(2) In unitatile de invatamant de stat consiliul de administratie este organ de conducere si este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:
a) in cazul unitatilor de invatamant de nivel gimnazial cu un singur rand de clase, consiliul de administratie este format din 7 membri, cu urmatoarea componenta: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanti ai parintilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si pentru invatamantul prescolar si primar;
b) in cazul in care consiliul de administratie este format din 9 membri, dintre acestia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanti ai consiliului local si 2 reprezentanti ai parintilor. Directorul si directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administratie din cota aferenta cadrelor didactice din unitatea de invatamant respectiva;
c) in cazul in care consiliul de administratie este format din 13 membri, dintre acestia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanti ai consiliului local si 3 reprezentanti ai parintilor. Directorul si directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administratie din cota aferenta cadrelor didactice din unitatea de invatamant respectiva.
(3) Consiliul de administratie este organul de conducere al unitatii de invatamant. La sedintele consiliului de administratie participa, de regula, si un reprezentant al elevilor, cu statut de observator.
(4) Dupa constituirea consiliului de administratie, membrii acestuia aleg un presedinte de sedinta din randul cadrelor didactice, prin hotarare adoptata cu votul secret al majoritatii. Presedintele de sedinta este ales pentru o perioada de cel mult un an, conduce sedintele consiliului de administratie si semneaza hotararile adoptate in aceasta perioada.
(5) In invatamantul particular si confesional, in componenta consiliului de administratie sunt inclusi reprezentanti ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administratie este asigurata de persoana desemnata de fondatori. In unitatile pentru invatamantul general obligatoriu, consiliul de administratie cuprinde si un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar, la solicitarea directorului sau a doua treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare si de functionare a consiliului de administratie este stabilita prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(7) Consiliul de administratie are urmatoarele atributii principale:
a) adopta proiectul de buget si avizeaza executia bugetara la nivelul unitatii de invatamant;
b) aproba planul de dezvoltare institutionala elaborat de directorul unitatii de invatamant;
c) aproba curriculumul la decizia scolii, la propunerea consiliului profesoral;
d) stabileste pozitia scolii in relatiile cu terti;
e) organizeaza concursul de ocupare a functiilor de director si de director adjunct;
f) aproba planul de incadrare cu personal didactic si didactic auxiliar, precum si schema de personal nedidactic;
g) aproba programe de dezvoltare profesionala a cadrelor didactice, la propunerea consiliului profesoral;
h) sanctioneaza abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice, conform legii;
i) aproba comisiile de concurs si valideaza rezultatul concursurilor;
j) aproba orarul unitatii de invatamant;
k) isi asuma raspunderea publica pentru performantele unitatii de invatamant, alaturi de director;
l) indeplineste orice alte atributii stabilite prin ordine si metodologii ale ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, respectiv ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Hotararile consiliului de administratie se adopta cu majoritatea voturilor celor prezenti, mai putin cele prevazute la art. 93. Hotararile consiliului de administratie care vizeaza personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea posturilor, a functiilor de conducere, acordarea gradatiei de merit, restrangerea de activitate, acordarea calificativelor, aplicarea de sanctiuni si altele asemenea, se iau prin vot secret. Membrii consiliului de administratie care se afla in conflict de interese nu participa la vot.
(9) Deciziile privind bugetul si patrimoniul unitatii de invatamant se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului de administratie.

Art. 97
(1) Directorul exercita conducerea executiva a unitatii de invatamant. In cazul unitatilor de invatamant cu predare integrala in limbile minoritatilor nationale, directorul are obligatia cunoasterii limbii respective. In cazul unitatilor de invatamant cu sectii de predare in limbile minoritatilor nationale, unul dintre directori are obligatia cunoasterii limbii respective. In aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizatiei care reprezinta minoritatea respectiva in Parlamentul Romaniei sau, daca minoritatea nu are reprezentare parlamentara, cu consultarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale.
(2) Directorul unitatii de invatamant de stat are urmatoarele atributii:
a) este reprezentantul legal al unitatii de invatamant si realizeaza conducerea executiva a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unitatii de invatamant;
c) isi asuma, alaturi de consiliul de administratie, raspunderea publica pentru performantele unitatii de invatamant pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administratie regulamentul de organizare si functionare al unitatii de invatamant;
e) propune spre aprobare consiliului de administratie proiectul de buget si raportul de executie bugetara;
f) raspunde de selectia, angajarea, evaluarea periodica, formarea, motivarea si incetarea raporturilor de munca ale personalului din unitatea de invatamant;
g) indeplineste alte atributii stabilite de catre consiliul de administratie, conform legii;
h) prezinta anual un raport asupra calitatii educatiei in unitatea sau in institutia pe care o conduce. Raportul este prezentat in fata comitetului de parinti si este adus la cunostinta autoritatilor administratiei publice locale si a inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti;
i) coordoneaza colectarea si transmite inspectoratului scolar datele statistice pentru sistemul national de indicatori privind educatia.
(3) Structurile si functiile de conducere ale unitatilor de invatamant particular si confesional, atributiile, modul de constituire, precum si durata mandatelor sunt stabilite prin regulamentele de organizare si functionare a acestora, in concordanta cu prevederile legale.
(4) Directorul unitatii de invatamant particular si confesional exercita conducerea executiva, in stricta conformitate cu responsabilitatile si atributiile conferite de lege, cu hotararile consiliului de administratie al unitatii de invatamant si cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare si functionare a acesteia.

Art. 98
(1) Consiliul profesoral al unitatii de invatamant este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea scolara cu personalitate juridica, este prezidat de catre director si se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic.
(2) Atributiile consiliului profesoral sunt urmatoarele:
a) gestioneaza si asigura calitatea actului didactic;
b) stabileste Codul de etica profesionala si monitorizeaza aplicarea acestuia;
c) valideaza fisele de autoevaluare ale personalului angajat al unitatii de invatamant, in baza carora se stabileste calificativul anual;
d) propune consiliului de administratie masuri de optimizare a procesului didactic;
e) propune consiliului de administratie curriculumul la dispozitia scolii;
f) propune consiliului de administratie premierea si acordarea titlului de „profesorul anului” personalului cu rezultate deosebite la catedra;
g) aproba sanctionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
h) propune consiliului de administratie initierea procedurii legale in cazul cadrelor didactice cu performante slabe sau pentru incalcari ale eticii profesionale;
i) propune consiliului de administratie programele de formare si dezvoltare profesionala continua a cadrelor didactice;
j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administratie;
k) indeplineste alte atributii stabilite de consiliul de administratie.
Sectiunea 3 – Unitatile conexe ale invatamantului preuniversitar
Art. 99
(1) Unitatile conexe ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sunt: Institutul de Stiinte ale Educatiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continua in limbile minoritatilor nationale, Centrul National de Instruire Diferentiata, Unitatea pentru Finantarea Invatamantului Preuniversitar, palatele si cluburile copiilor.
(2) Unitatile conexe ale invatamantului preuniversitar sunt: centrul judetean de resurse si asistenta educationala/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala.
(3) In fiecare judet si in municipiul Bucuresti functioneaza casa corpului didactic, denumita in continuare CCD, cu personalitate juridica, coordonata metodologic de inspectoratul scolar. Structura si atributiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(4) Centrele judetene de resurse si asistenta educationala/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala sunt unitati specializate ale invatamantului preuniversitar, cu personalitate juridica, coordonate metodologic de inspectoratul scolar.
(5) Finantarea centrului judetean de resurse si asistenta educationala/Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala se asigura de la bugetul consiliului judetean.
(6) Centrul judetean de resurse si asistenta educationala/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala organizeaza, coordoneaza metodologic, monitorizeaza si evalueaza, dupa caz, la nivel judetean/al municipiului Bucuresti, urmatoarele activitati si servicii educationale:
a) servicii de asistenta psihopedagogica/psihologica, furnizate prin centrele judetene si prin cabinetele de asistenta psihopedagogica/psihologica;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele si prin cabinetele logopedice interscolare;
c) servicii de evaluare, de orientare scolara si profesionala;
d) servicii de mediere scolara, furnizate de mediatorii scolari;
e) servicii de consultanta pentru educatie incluziva, furnizate de centrele scolare de educatie incluziva.
(7) Structura, organizarea si functionarea centrului judetean de resurse si de asistenta educationala se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(8) Centrul National de Instruire Diferentiata se organizeaza si functioneaza conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului in 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finantarea Invatamantului Preuniversitar se organizeaza in subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Atributiile, structura, organizarea si functionarea Unitatii pentru Finantarea Invatamantului Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 100
(1) Palatele si cluburile copiilor sunt unitati de invatamant pentru activitati extrascolare. Palatele copiilor au si rol metodologic.
(2) Palatul National al Copiilor din Bucuresti este subordonat Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Palatele si cluburile copiilor sunt in subordinea inspectoratelor scolare.
(4) Organizarea si competentele palatelor si cluburilor copiilor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

 

Capitolul VIII – Finantarea si baza materiala a invatamantului preuniversitar

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 101
(1) Finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar cuprinde finantarea de baza, finantarea complementara si finantarea suplimentara.
(2) Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul primar, gimnazial, profesional si liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum si pentru elevii din invatamantul postliceal special de stat. Finantarea de baza se face in limitele costului standard per elev/prescolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) In invatamantul preuniversitar particular, taxele de scolarizare se stabilesc de consiliul de administratie al fiecarei institutii sau unitati de invatamant, in conditiile legii.

Art. 102
(1) Finantarea invatamantului preuniversitar de stat, particular si confesional se asigura din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Finantarea invatamantului preuniversitar particular si confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, in cazul invatamantului prescolar, primar si gimnazial obligatoriu, precum si din alte surse, potrivit legii.

Art. 103
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are drept de initiativa in domeniile politicii financiare si resurselor umane din domeniul educatiei si colaboreaza cu alte ministere, cu autoritati locale, structuri asociative reprezentative ale autoritatilor administratiei publice locale, cu asociatii reprezentative ale parintilor, asociatii reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum si cu sindicatele reprezentative.
(2) Consiliile locale si consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot contribui din bugetele proprii la finantarea de baza si complementara a unitatilor de invatamant preuniversitar de stat.

Art. 104
(1) Finantarea de baza asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant la nivel preuniversitar, conform standardelor nationale.
(2) Finantarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continua si evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodica interna a elevilor;
d) cheltuielile materiale si pentru servicii;
e) cheltuielile cu intretinerea curenta.
(3) Finantarea de baza a unei unitati scolare rezulta prin multiplicarea costului standard per elev/prescolar cu coeficienti specifici unitatii scolare si cu numarul de elevi si se aproba anual prin hotarare a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unitatilor de invatamant prin si din bugetele locale, pentru finantarea de baza, o constituie costul standard per elev/prescolar. Costul standard per elev/prescolar se determina pentru fiecare nivel de invatamant, filiera, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/prescolar se face de catre Consiliul National pentru Finantarea Invatamantului Preuniversitar, in conditiile prezentei legi si conform normelor metodologice elaborate de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarare a Guvernului. Consiliul National pentru Finantarea Invatamantului Preuniversitar cuprinde reprezentantii Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ai partenerilor sociali si ai structurilor asociative ale autoritatilor administratiei publice locale. Alocarea fondurilor pentru finantarea de baza a unitatii de invatamant se face pe baza unei formule de finantare aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului care ia in considerare costul standard per elev/prescolar, numarul de elevi/prescolari din unitatea de invatamant, precum si factorii de corectie dependenti de densitatea de elevi in zona, severitatea dezavantajelor, de limba de predare si alti factori.
(5) Finantarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza pe comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor scolare judetene, respectiv a Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitatile de invatamant preuniversitar de stat ca finantare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creantelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autoritatilor administratiei publice locale.

Art. 105
(1) Finantarea complementara asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale si alte cheltuieli asociate procesului de invatamant preuniversitar de stat.
(2) Finantarea complementara se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de care apartin unitatile de invatamant preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, pentru urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) investitii, reparatii capitale, consolidari;
b) subventii pentru internate si cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodica nationala a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicala obligatorie periodica a salariatilor din invatamantul preuniversitar, cu exceptia celor care, potrivit legii, se efectueaza gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri scolare si activitati educative extrascolare organizate in cadrul sistemului de invatamant;
i) cheltuieli pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca, pentru personalul angajat, prescolari si elevi;
j) gestionarea situatiilor de urgenta;
k) cheltuieli pentru participarea in proiecte europene de cooperare in domeniul educatiei si formarii profesionale.
(3) Finantarea complementara aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza pe comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si cu asistenta tehnica a inspectoratelor scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 106
Finantarea de baza si finantarea complementara se realizeaza pe baza contractului de management incheiat intre directorul unitatii de invatamant preuniversitar si primarul localitatii/primarul de sector in a carei raza teritoriala se afla unitatea de invatamant, respectiv cu presedintele consiliului judetean/primarul de sector, in cazul scolilor speciale.

Art. 107
(1) Finantarea suplimentara se acorda ca suma globala fixa din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru premierea unitatilor de invatamant preuniversitar de stat cu rezultate deosebite in domeniul incluziunii sau in domeniul performantelor scolare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, contribuie la finantarea suplimentara, acordand granturi unitatilor de invatamant, in baza unei metodologii proprii.
(3) Finantarea suplimentara se realizeaza pe baza de contract incheiat intre unitatea scolara si finantator.

Art. 108
(1) Unitatile de invatamant preuniversitar de stat pot obtine venituri proprii din activitati specifice, conform legii, din donatii, sponsorizari sau din alte surse legal constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminueaza finantarea de baza, complementara sau suplimentara si sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administratie. La sfarsitul anului bugetar, sumele necheltuite raman in contul unitatii de invatamant care le-a realizat si se reporteaza pentru bugetul anual urmator.
(3) Directorul si consiliul de administratie al unitatii de invatamant cu personalitate juridica raspund de incadrarea in bugetul aprobat, in conditiile legii.

Art. 109
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului finanteaza anual, in cadrul programelor nationale aprobate prin hotarare a Guvernului, urmatoarele competitii:
a) competitii intre scoli care se bazeaza pe evaluarea institutionala a fiecarei unitati de invatamant dupa doua axe majore: incluziune si performanta. In urma evaluarilor dupa fiecare dintre cele doua axe, se va realiza o clasificare a scolilor pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,, Bun”, „Satisfacator” si „Nesatisfacator”. Sunt premiate atat scolile cu excelenta in incluziune, cat si cele cu excelenta in performanta, de stat, particulare sau confesionale. Scolile care obtin calificativul „Satisfacator” sau „Nesatisfacator” se supun monitorizarii in vederea cresterii performantelor;
b) in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, scolile vor desemna „Profesorul anului”, ca semn al excelentei in predare. La nivel judetean si national va fi desemnat „Profesorul anului” pentru fiecare disciplina din planul de invatamant. Excelenta in predare va fi recompensata financiar, prin programul national de stimulare a excelentei didactice;
c) performanta elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creatie tehnico-stiintifica si artistica si la olimpiadele sportive se recompenseaza financiar prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(2) In lansarea competitiilor, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se consulta cu asociatiile reprezentative ale parintilor, asociatiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul National al Elevilor si cu sindicatele reprezentative.

Art. 110
(1) Bugetul de venituri si cheltuieli se intocmeste anual, de catre fiecare unitate de invatamant preuniversitar, conform normelor metodologice de finantare a invatamantului preuniversitar elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se aproba si se executa conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli ale activitatilor finantate integral din venituri proprii se reporteaza in anul urmator si se folosesc cu aceeasi destinatie sau, cu aprobarea consiliului de administratie, se utilizeaza pentru finantarea altor cheltuieli ale unitatii de invatamant.
(3) Finantarea unitatilor de invatamant special, a claselor de invatamant special, a elevilor din invatamantul special, a liceelor speciale si a CJRAE/CMBRAE se asigura din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.

Art. 111
(1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se asigura urmatoarele cheltuieli aferente unitatilor de invatamant preuniversitar, inclusiv pentru invatamantul special:
a) finantarea programelor nationale ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, aprobate prin hotarare a Guvernului;
b) componenta locala aferenta proiectelor aflate in derulare, cofinantate de Guvernul Romaniei si de organismele financiare internationale, precum si rambursarile de credite externe aferente proiectelor respective;
c) bursele, aprobate prin hotarare a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii romani din afara granitelor tarii, precum si bursele pentru elevii straini;
d) organizarea evaluarilor, a simularilor si a examenelor nationale;
e) perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice si didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor si strategiilor Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
f) finantarea, prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investitii, de modernizare si de dezvoltare a bazei materiale a institutiilor de invatamant preuniversitar de stat, inclusiv consolidari si reabilitari de scoli si dotari;
g) finantarea unor programe nationale de protectie sociala, stabilite prin reglementari specifice;
h) finantarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de invatamant si pe meserii, tehnico-aplicative, stiintifice, de creatie, concursuri si festivaluri cultural-artistice, campionate si concursuri sportive scolare, cu participare nationala si internationala, precum si olimpiade internationale pe obiecte de invatamant.
(2) Finantarea cheltuielilor privind inspectoratele scolare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, cluburile sportive scolare, se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Cluburile sportive scolare, precum si palatele si cluburile copiilor pot sa fie finantate si de autoritatile administratiei publice locale.
(4) Consiliul judetean/consiliile locale ale sectoarelor si Consiliul General al Municipiului Bucuresti aloca, prin hotarari proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispozitia acestora, in vederea finantarii unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, prin finantarea complementara.
(5) Consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigura fonduri pentru organizarea si desfasurarea olimpiadelor si a concursurilor scolare judetene/ale municipiului Bucuresti.
(6) Cheltuielile aferente facilitatilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul se finanteaza prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si din alte surse, potrivit legii.
Sectiunea 2 – Baza materiala a invatamantului preuniversitar de stat
Art. 112
(1) Unitatile de invatamant de stat pot detine in administrare bunuri proprietate publica, cele de invatamant particular au drept fundament proprietatea privata, iar cele de invatamant confesional apartin, in functie de entitatea care le-a infiintat, uneia dintre cele doua forme de proprietate.
(2) Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de invatamant prescolar, scolilor primare, gimnaziale si liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de invatamant din cadrul acestora, infiintate de stat, fac parte din domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de administratie, conform legislatiei in vigoare.
(3) Terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant special de stat si centrele judetene de resurse si asistenta educationala fac parte din domeniul public judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, si sunt in administrarea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea, prin consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unitatilor de invatamant special de stat, ale cluburilor sportive scolare, ale palatelor si cluburilor copiilor si elevilor, precum si ale centrelor judetene de resurse si asistenta educationala sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de administratie ale acestora.
(4) Terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea inspectoratele scolare judetene, casele corpului didactic, centrul national de excelenta, centrele recreative si de divertisment, Palatul National al Copiilor, palatele si cluburile elevilor, cluburile sportive scolare, precum si alte unitati din subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ale caror cheltuieli curente si de capital se finanteaza de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene si prin consiliile de administratie ale acestor unitati. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unitatilor si institutiilor respective si sunt administrate de acestea.
(5) Nu fac parte din domeniul public local, judetean, respectiv al statului terenurile si cladirile prevazute la alin. (2)�(4), detinute in baza unor contracte de inchiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice.
(6) Schimbarea destinatiei bazei materiale a institutiilor si unitatilor de invatamant preuniversitar de stat se poate face de catre autoritatile administratiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. In caz contrar, actele de schimbare a destinatiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infractiune si se pedepseste conform legii penale.

Art. 113
Inscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile apartinand Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau institutiilor si unitatilor de invatamant si cercetare stiintifica din sistemul invatamantului de stat, precum si asupra bunurilor apartinand consiliilor locale, judetene si, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant preuniversitar de stat, se face, dupa caz, in registrul de inscriptiuni si transcriptiuni, in cartile funciare sau in cartile de publicitate funciara, cu scutire de plata taxelor prevazute de lege.

 

Titlul III – Invatamantul superior

 
Capitolul I – Dispozitii generale
Art. 114
(1) Prezentul titlu reglementeaza structura, functiile, organizarea si functionarea invatamantului superior din Romania.
(2) Invatamantul superior este organizat in universitati, academii de studii, institute, scoli de studii superioare si altele asemenea, numite in continuare institutii de invatamant superior sau universitati.
(3) Institutiile de invatamant superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste institutii au personalitate juridica, au caracter nonprofit, sunt de interes public si sunt apolitice.

Art. 115
(1) Invatamantul superior se poate organiza doar in institutii de invatamant superior care au obtinut autorizarea de functionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor emise in Romania sunt recunoscute de catre stat numai in cazul in care sunt eliberate in conformitate cu prevederile legale in vigoare, de catre institutii de invatamant superior acreditate.

Art. 116
(1) Sistemul national de invatamant superior include toate institutiile de invatamant superior acreditate. O institutie de invatamant superior autorizata sa functioneze provizoriu, conform procedurilor legale in vigoare, devine parte a sistemului national de invatamant superior numai dupa acreditare.
(2) Institutiile de invatamant superior din strainatate, recunoscute legal, ca atare, in statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul Romaniei, singure sau in parteneriat cu institutii de invatamant superior acreditate din Romania, numai cu respectarea legislatiei in vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea si asigurarea calitatii programelor de studii.
(3) Institutiile de invatamant superior romanesti pot organiza, in Romania sau in alte state, programe de studii comune cu institutii de invatamant superior din strainatate, recunoscute ca atare de statul de origine. In cazul in care aceste programe se organizeaza in strainatate, trebuie sa respecte reglementarile legale in vigoare atat in Romania, cat si in statele respective.

Art. 117
Misiunea invatamantului superior este de a genera si de a transfera cunoastere catre societate prin:
a) formare initiala si continua la nivel universitar, in scopul dezvoltarii personale, al insertiei profesionale a individului si a satisfacerii nevoii de competenta a mediului socioeconomic;
b) cercetare stiintifica, dezvoltare, inovare si transfer tehnologic, prin creatie individuala si colectiva, in domeniul stiintelor, al stiintelor ingineresti, al artelor, al literelor, prin asigurarea performantelor si dezvoltarii fizice si sportive, precum si valorificarea si diseminarea rezultatelor acestora.

Art. 118
(1) Sistemul national de invatamant superior se bazeaza pe urmatoarele principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertatii academice;
c) principiul raspunderii publice;
d) principiul asigurarii calitatii;
e) principiul echitatii;
f) principiul eficientei manageriale si financiare;
g) principiul transparentei;
h) principiul respectarii drepturilor si libertatilor studentilor si ale personalului academic;
i) principiul independentei de ideologii, religii si doctrine politice;
j) principiul libertatii de mobilitate nationala si internationala a studentilor, a cadrelor didactice si a cercetatorilor;
k) principiul consultarii partenerilor sociali in luarea deciziilor;
l) principiul centrarii educatiei pe student.
(2) In invatamantul superior nu sunt admise discriminari pe criterii de varsta, etnie, sex, origine sociala, orientare politica sau religioasa, orientare sexuala sau alte tipuri de discriminare, cu exceptia masurilor afirmative prevazute de lege.
(3) Studentii cu dizabilitati fizice au dreptul sa aiba cai de acces adaptate acestora in totalitatea spatiilor universitare, precum si conditii pentru desfasurarea normala a activitatilor academice, sociale si culturale in cadrul institutiilor de invatamant superior.
(4) In invatamantul superior exista si pot fi organizate facultati de teologie, in conformitate cu prevederile art. 15, si institute de cercetare teologica in consens cu perspectivele ecumenice si irenice internationale si in conformitate cu prevederile legale.

Art. 119
(1) In institutiile de invatamant superior de stat, invatamantul este gratuit pentru cifra de scolarizare aprobata anual de Guvern si cu taxa. Cuantumul taxei este stabilit de catre senatul universitar, conform legii.
(2) In institutiile de invatamant superior particular, invatamantul este cu taxa. Cuantumul taxei este stabilit de catre consiliul de administratie, conform legii.
(3) Institutiile de invatamant superior au autonomie in stabilirea cuantumului taxelor si au obligatia sa le comunice tuturor celor interesati, inclusiv pe site-ul universitatii.

Art. 120
(1) Calificarile dobandite de absolventii programelor de studii din invatamantul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate si prin alte acte de studii eliberate numai de catre institutiile de invatamant superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzatoare programelor de studii universitare sunt inscrisuri oficiale si nu pot fi emise decat de institutiile acreditate, pentru programele si formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. In acest din urma caz, in cadrul institutiei care emite diploma trebuie sa existe o alta specializare acreditata intr-un domeniu inrudit cu specializarea autorizata. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseste conform legii penale.

Art. 121
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este autoritate publica si este abilitat sa urmareasca, sa controleze aplicarea si respectarea reglementarilor legale in domeniul invatamantului superior si sa aplice, daca este cazul, sanctiuni. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului controleaza modul in care universitatile isi exercita autonomia universitara, isi asuma misiunea generala si pe cea proprie si isi exercita raspunderea publica.

Art. 122
(1) Institutiile de invatamant superior au patrimoniu propriu, pe care il gestioneaza conform legii.
(2) Institutiile de invatamant superior de stat si particulare se infiinteaza prin lege, cu respectarea dispozitiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/2006, cu modificarile ulterioare.
(3) Initiativa infiintarii institutiei de invatamant superior de stat apartine Guvernului. Initiativa infiintarii institutiei de invatamant superior particular si confesional apartine unei fundatii, unei asociatii sau unui cult religios ori altui furnizor de educatie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit fondator.

Art. 123
(1) Autonomia universitara este garantata prin Constitutie. Libertatea academica este garantata prin lege. Institutiile de invatamant superior se organizeaza si functioneaza independent de orice ingerinte ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitara da dreptul comunitatii universitare sa isi stabileasca misiunea proprie, strategia institutionala, structura, activitatile, organizarea si functionarea proprie, gestionarea resurselor materiale si umane, cu respectarea stricta a legislatiei in vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprima in Carta universitara, aprobata de senatul universitar, in concordanta stricta cu legislatia in vigoare.
(4) Autonomia universitara se exercita numai cu conditia asumarii raspunderii publice.
(5) In institutiile de invatamant superior este asigurata libertatea cercetarii in ceea ce priveste stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor si valorificarea rezultatelor, conform legii.
(6) In institutiile de invatamant superior este interzisa periclitarea sub orice forma a dreptului la exprimarea libera a opiniilor stiintifice si artistice.
(7) Studentilor le este asigurat dreptul la libera alegere a cursurilor si specializarilor, in conformitate cu normele legale in vigoare si cu planurile de invatamant.
(8) Structurile si functiile de conducere ale universitatilor particulare si confesionale, atributiile, modul de constituire, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite in conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor si cu aprobarea senatului universitar.

Art. 124
(1) Raspunderea publica obliga orice institutie de invatamant superior, de stat sau particulara:
a) sa respecte legislatia in vigoare, carta proprie si politicile nationale si europene in domeniul invatamantului superior;
b) sa aplice si sa se supuna reglementarilor in vigoare referitoare la asigurarea si evaluarea calitatii in invatamantul superior;
c) sa respecte politicile de echitate si etica universitara, cuprinse in Codul de etica si deontologie profesionala aprobat de senatul universitar;
d) sa asigure eficienta manageriala si eficienta utilizarii resurselor, in cazul universitatilor de stat, si a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului institutional;
e) sa asigure transparenta tuturor deciziilor si activitatilor sale, conform legislatiei in vigoare;
f) sa respecte libertatea academica a personalului didactic, didactic auxiliar si de cercetare, precum si drepturile si libertatile studentilor.
(2) In cazul universitatilor confesionale, raspunderea publica se extinde la respectarea statutului si a prevederilor dogmatice si canonice specifice cultului respectiv.

Art. 125
(1) In cazul in care se constata nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 124, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sesizeaza senatul universitar in termen de 30 de zile de la data constatarii. Daca in termen de 3 luni de la data sesizarii, universitatea continua sa nu respecte obligatiile prevazute la art. 124, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aplica, in termen de maximum 6 luni de la data sesizarii initiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) revocarea din functie a rectorului, in baza propunerii Consiliului de etica si management universitar, cu consultarea senatului universitar. In termen de maximum 5 zile lucratoare de la data revocarii din functie a rectorului, senatul universitar are obligatia sa desemneze un prorector care reprezinta universitatea si care devine ordonator de credite pana la confirmarea unui nou rector de catre ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. In termen de 3 luni de la revocarea din functie a rectorului, senatul universitar finalizeaza procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale in vigoare, si trimite spre confirmare ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului numele noului rector;
b) reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finantarile din surse publice, la propunerea Consiliului de etica si management universitar;
c) propune Guvernului initierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiintare a institutiei de invatamant superior in cauza.
(2) Constatarea incalcarii obligatiilor prevazute la art. 124 se face de catre Consiliul de etica si management universitar, format din 11 membri, dupa cum urmeaza: 3 reprezentanti numiti de catre Consiliul National al Rectorilor, 3 reprezentanti ai Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, numiti de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, cate un reprezentant numit de catre Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior, denumita in continuare ARACIS, Consiliul National pentru Finantarea Invatamantului Superior, denumit in continuare CNFIS, Consiliul National al Cercetarii Stiintifice, denumit in continuare CNCS, Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, denumit in continuare CNATDCU, si un reprezentant al federatiilor nationale ale studentilor.
(3) Orice persoana fizica sau juridica poate sesiza Consiliul de etica si management universitar in legatura cu nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 124. In urma primirii unei astfel de sesizari, Consiliul de etica si management universitar are obligatia de a investiga aspectele sesizate si de a raspunde sesizarii in termenul de 3 luni. Raspunsurile la aceste sesizari constituie documente publice si se publica pe site-ul web al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Respectarea de catre institutiile de invatamant superior a obligatiilor prevazute la art. 124 si a altor obligatii legale aferente raspunderii publice, precum si respectarea de catre Consiliul de etica si management universitar a obligatiilor prevazute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoana fizica sau juridica romana. Nerespectarea acestor obligatii poate fi atacata in contencios administrativ de catre orice persoana fizica sau juridica romana, potrivit legii.

Art. 126
(1) Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, statiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, gradinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor si clinicilor universitare, precum si dotarile aferente, folosite de institutia de invatamant superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este indreptatita sa le utilizeze.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile si dotarile aferente care apartin Ministerului Sanatatii, ministerelor si institutiilor cu retea sanitara proprie, in care se desfasoara invatamantul medical superior, spatiile care apartin cultelor in care se desfasoara invatamantul confesional, precum si spatiile care apartin Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii, in care se desfasoara invatamant de specialitate.
(3) Spatiul universitar este inviolabil. Accesul in spatiul universitar este permis numai in conditiile stabilite prin lege si prin Carta universitara.

Art. 127
(1) Comunitatea universitara este constituita din studenti, personal didactic si de cercetare si personal didactic si de cercetare auxiliar.
(2) Din comunitatea universitara fac parte si persoane carora li s-a conferit calitatea de membru al comunitatii universitare, prin hotarare a senatului universitar.
(3) Membrii comunitatii universitare au drepturile si indatoririle stabilite prin reglementarile legale in vigoare si prin Carta universitara.

Art. 128
(1) Carta universitara prezinta optiunile majore ale comunitatii universitare si se aplica in tot spatiul universitar.
(2) Carta universitara se refera, in mod obligatoriu, cel putin la:
a) modalitatile de desemnare si revocare din functie a persoanelor care ocupa functii de conducere sau care fac parte din structurile si organismele de conducere ale universitatii, in conformitate cu legislatia in vigoare;
b) Codul de etica si deontologie profesionala universitara;
c) modul in care se realizeaza gestiunea si protectia resurselor universitatii;
d) conditiile in care se constituie fondurile proprii si stabilirea destinatiei acestora si a conditiilor in care sunt utilizate;
e) conditiile in care se pot incheia contracte cu institutiile publice si cu alti operatori economici in vederea unor programe de cercetare fundamentala si aplicativa sau a cresterii nivelului de calificare a specialistilor cu studii universitare;
f) conditiile in care universitatea se poate asocia cu alte institutii de invatamant superior sau cu alte organizatii pentru indeplinirea misiunii sale;
g) modalitatile in care se pot construi, detine si folosi elementele aferente bazei materiale a universitatii, necesare educatiei si cercetarii stiintifice;
h) modalitatile in care se deruleaza actiunile de cooperare internationala ale institutiei de invatamant superior, incheierea de contracte si participarea la organizatiile europene si internationale;
i) modalitatile de colaborare dintre structurile de conducere ale universitatilor si sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic si administrativ si organizatiile studentesti legal constituite;
j) orice alte aspecte considerate relevante de catre senatul universitar si care corespund legislatiei in vigoare.
(3) Carta universitara se elaboreaza si se adopta de catre senatul universitar, numai dupa dezbaterea cu comunitatea universitara.
(4) Carta universitara nu poate contine prevederi contrare legislatiei in vigoare. Nerespectarea legilor in continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
(5) Carta universitara se adopta numai dupa rezolutia pozitiva a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezolutia privind avizul de legalitate se emite de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului in termen de maximum 30 de zile de la data solicitarii institutiei de invatamant superior.
(6) In cazul in care termenul prevazut la alin. (5) nu este respectat, Carta universitara se considera avizata potrivit procedurii aprobarii tacite.

Art. 129
(1) Institutiile de invatamant superior pot infiinta, singure sau prin asociere, societati comerciale, fundatii sau asociatii, cu aprobarea senatului universitar. Conditia ca acestea sa se infiinteze este aceea ca ele sa contribuie la cresterea performantelor institutiei si sa nu influenteze negativ in niciun fel activitatile de invatamant, cercetare si consultanta.
(2) Institutiile de invatamant superior pot constitui consortii, inclusiv cu unitatile de cercetare-dezvoltare, in baza unui contract de parteneriat, conform legislatiei in vigoare.
(3) La constituirea societatilor comerciale, a fundatiilor sau a asociatiilor, institutia de invatamant superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de inventie si alte drepturi de proprietate industriala. Universitatea poate acorda prin contract dreptul de administrare si folosinta asupra bunurilor patrimoniale societatilor comerciale sau asociatiilor in care are calitatea de asociat sau actionar ori fundatiilor in care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosinta si administrare asupra bunurilor proprietate publica nu poate constitui aport al universitatii la capitalul social al unei societati comerciale, fundatii sau asociatii.

Art. 130
(1) Institutiile de invatamant superior adopta un cod de etica si deontologie profesionala universitara. Acesta face parte din Carta universitara si include obligatoriu:
a) stabilirea situatiilor de conflicte de interese si incompatibilitati;
b) prevederea ca persoanele care se afla in relatie de soti, afini si rude pana la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent functii astfel incat unul sau una sa se afle fata de celalalt sau cealalta intr-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutionala la orice nivel in aceeasi universitate si nu pot fi numiti in comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale caror decizii afecteaza sotii, rudele sau afinii pana la gradul al III-lea inclusiv;
c) masurile educationale, administrative si tehnice care se iau pentru garantarea originalitatii lucrarilor de licenta, master, doctorat, articolelor stiintifice sau a altor asemenea lucrari, precum si sanctiunile aferente.
(2) Rectorul universitatii are obligatia sa prezinte anual, cel tarziu pana in prima zi lucratoare a lunii aprilie a fiecarui an, un raport privind starea universitatii. Raportul este facut public pe site-ul universitatii si este transmis tuturor partilor interesate. Acest raport include cel putin:
a) situatia financiara a universitatii, pe surse de finantare si tipuri de cheltuieli;
b) situatia fiecarui program de studii;
c) situatia personalului institutiei;
d) rezultatele activitatilor de cercetare;
e) situatia asigurarii calitatii activitatilor din cadrul universitatii;
f) situatia respectarii eticii universitare si a eticii activitatilor de cercetare;
g) situatia posturilor vacante;
h) situatia insertiei profesionale a absolventilor din promotiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componenta a raspunderii publice si constituie o conditie fundamentala pentru accesul la finantarile din bugetul public.

 

Capitolul II – Structura organizatorica a institutiilor de invatamant superior
Art. 131
(1) Pentru indeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumata, orice institutie de invatamant superior poate cuprinde urmatoarele componente organizatorice: facultati, departamente, institute, centre sau laboratoare, unitati de proiectare, centre de consultanta, clinici universitare, studiouri si ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continua a resurselor umane, unitati de microproductie si prestari servicii, statiuni experimentale sau alte entitati pentru activitati de productie si transfer de cunoastere si tehnologie. In structura institutiilor de invatamant superior functioneaza servicii tehnicoadministrative.
(2) Institutia de invatamant superior poate infiinta, pe perioada determinata si pe proiecte, unitati de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri si cheltuieli, care au autonomie si statute proprii, aprobate de senatul universitar.
(3) Componentele prevazute la alin. (1) si (2) sunt organizate de fiecare institutie de invatamant superior, astfel incat institutia sa isi realizeze misiunea, sa asigure criteriile si standardele de calitate, sa gestioneze in mod eficient activitatile de invatamant, cercetare, productie sau transfer cognitiv si tehnologic si sa asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunitatii universitare.

Art. 132
(1) Facultatea este unitatea functionala care elaboreaza si gestioneaza programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale stiintelor, artelor sau sportului.
(2) Orice facultate se infiinteaza, se organizeaza sau se desfiinteaza la propunerea si cu aprobarea senatului universitar, prin hotarare a Guvernului privind structura institutiilor de invatamant superior, initiata anual de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Intr-o institutie de invatamant superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate sa infiinteze si sa finanteze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care raspund unor cerinte stringente de instruire si formare profesionala in domenii de interes national. Programele de studii astfel propuse se supun reglementarilor legale in vigoare referitoare la asigurarea calitatii in invatamantul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, scoli doctorale, scoli postuniversitare si extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri si cicluri de studii universitare.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in situatii temeinic justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, poate infiinta facultati, in cadrul universitatilor de stat, cu consultarea senatului universitar.

Art. 133
(1) Departamentul este unitatea academica functionala care asigura producerea, transmiterea si valorificarea cunoasterii in unul sau mai multe domenii de specialitate.
(2) Un departament poate avea in componenta centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, scoli postuniversitare si extensii universitare.
(3) Departamentul se infiinteaza, se organizeaza, se divizeaza, se comaseaza sau se desfiinteaza prin hotarare a senatului universitar, la propunerea consiliului facultatii/facultatilor in care functioneaza.
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care functioneaza ca unitati de venituri si cheltuieli in cadrul universitatii.

Art. 134
Infiintarea institutelor, statiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobata de catre senatul universitar, cu respectarea legislatiei in vigoare.

Art. 135
(1) Invatamantul superior pentru minoritatile nationale se realizeaza:
a) in institutii de invatamant superior in cadrul carora functioneaza facultati/linii/programe de studii cu predare in limba materna;
b) in institutii de invatamant superior multiculturale si multilingve; in acest caz, se constituie sectii/linii cu predare in limbile minoritatilor nationale;
c) in cadrul institutiilor de invatamant superior pot fi organizate grupe, sectii sau linii de predare in limbile minoritatilor nationale, in conditiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universitatii multilingve si multiculturale se organizeaza in departamente. Cadrele universitare apartinand liniei de studiu adopta si elaboreaza un regulament de functionare propriu, care stabileste procedurile de alegere si alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective in concordanta cu Carta universitara, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(3) Sectia de studiu este o forma de organizare a invatamantului universitar intr-o limba a minoritatilor nationale, care poate fi institutionalizata, atat la nivelul universitatii, cat si in cadrul unei facultati, prin departamentul sectiei, care are in componenta programele de studiu si structurile organizatorice aferente. Sectiile beneficiaza de autonomie universitara in organizarea activitatilor didactice.
(4) In invatamantul universitar pentru minoritatile nationale, se asigura pregatirea in ciclul I de studii universitare � licenta, in ciclul II de studii universitare � master si in ciclul III de studii universitare � doctorat, precum si in invatamantul postuniversitar, in limba materna.
(5) Finantarea de baza se calculeaza dupa un coeficient marit pentru studentii care urmeaza cursurile in limba unei minoritati nationale.

 

Capitolul III – Organizarea studiilor universitare

 

Sectiunea 1 – Structura anului universitar
Art. 136
(1) Anul universitar incepe, de regula, in prima zi lucratoare a lunii octombrie si include doua semestre. Un semestru are, de regula, o durata de 14 saptamani de activitati didactice urmate, de regula, de minimum 3 saptamani de examene. Structura anului universitar se aproba de catre senatul universitar. In atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are in vedere o perioada de minimum 17 saptamani.
(2) Senatul universitar al fiecarei institutii de invatamant superior aproba anual, cu cel putin 3 luni inainte de inceperea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor, precum si calendarul activitatilor educationale specifice semestrelor academice de studiu.
Sectiunea 2 – Programe de studii universitare
Art. 137
(1) Programul de studii universitare reprezinta un grup de unitati curriculare de predare, invatare, cercetare, aplicatii practice si evaluare, planificate astfel incat sa duca la o calificare universitara certificata printr-o diploma si printr-un supliment de diploma.
(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificarii definit in Cadrul national al calificarilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabileste astfel incat sa maximizeze sansele obtinerii calificarii dorite si se aproba de catre senatul universitar.
(3) Concordanta dintre curriculum si calificarea oferita de programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurarii calitatii.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii si organizate pe 3 cicluri de studiu: licenta, master, doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupatii si functii specifice fiecarui ciclu de studii universitare absolvit.

Art. 138
(1) Organizarea programelor de studii este de competenta institutiilor de invatamant superior, cu respectarea legislatiei in vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat, senatul universitar aproba un regulament propriu de organizare si functionare, in acord cu standardele nationale si internationale generale si specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare functioneaza legal daca este autorizat provizoriu sau acreditat si functioneaza in conditiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea si desfasurarea de programe de studii universitare care nu functioneaza legal se sanctioneaza cu nerecunoasterea studiilor pentru beneficiari, precum si cu amenda pentru organizatori, potrivit legii penale, si cu retragerea imediata, de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, a autorizatiei de functionare provizorie, respectiv a acreditarii pentru institutia in cauza.
(3) Autorizarea provizorie si acreditarea programelor de studii universitare se realizeaza distinct pentru fiecare forma de invatamant, fiecare limba de predare si pentru fiecare locatie geografica in care se desfasoara.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementarea nationala nu poate contraveni celei europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor si al programelor de studii universitare, domeniile si programele de studii universitare acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, locatiile geografice de desfasurare, numarul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, forma de invatamant sau limba de predare, precum si numarul maxim de studenti care pot fi scolarizati, propus de catre agentiile de evaluare a calitatii care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotarare a Guvernului, promovata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, inaintea datei de 31 martie a anului respectiv.
Sectiunea 3 – Forme de organizare
Art. 139
Formele de organizare a programelor de studii sunt:
a) cu frecventa, caracterizata prin activitati de invatamant si/sau de cercetare programate pe durata intregii zile, specifice fiecarui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite saptamanal/zilnic pe parcursul semestrului si presupunand intalnirea nemijlocita, in spatiul universitar, a studentilor cu cadrele didactice si de cercetare;
b) cu frecventa redusa, caracterizata prin activitati dedicate mai ales unor cursuri de sinteza si pregatirii aplicative, programate in mod compact si periodic, presupunand intalnirea nemijlocita, in spatiul universitar, a studentilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregatire specifice invatamantului la distanta;
c) la distanta, caracterizata prin utilizarea unor resurse electronice, informatice si de comunicatii specifice, activitati de autoinvatare si autoevaluare completate de activitati specifice de tutorat.

Art. 140
(1) Programele de studii universitare de licenta se pot organiza la urmatoarele forme de invatamant: cu frecventa, cu frecventa redusa si la distanta.
(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza la urmatoarele forme de invatamant: cu frecventa si cu frecventa redusa.
(3) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) si (2) programele de studii de licenta si master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de invatamant cu frecventa.
(4) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la forma de invatamant cu frecventa. Pentru programele de studii universitare de doctorat, obligatiile referitoare la frecventa sunt stabilite de catre conducerea scolii doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Obligatiile referitoare la frecventa constituie un criteriu de evaluare a calitatii scolii doctorale, inclusiv in vederea finantarii.
(5) Diplomele si certificatele de studii universitare eliberate de institutiile de invatamant superior, in conditiile legii, pentru aceleasi programe de studii, indiferent de forma de invatamant absolvita, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competentele si cunostintele verificate, corespondenta dintre rezultatele invatarii si notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie sa fie identice pentru orice forma de invatamant corespunzatoare unui anumit program de studii din cadrul unei institutii de invatamant superior.
(6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de invatamant cu frecventa redusa si la distanta numai institutiile de invatamant superior care au acreditat programul de invatamant respectiv la forma de invatamant cu frecventa.
Sectiunea 4 – Contracte de studii
Art. 141
Institutia de invatamant superior semneaza cu fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetator postdoctoral inmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare in concordanta cu prevederile regulamentelor de organizare si desfasurare a programelor de studii si cu respectarea legislatiei in vigoare. Contractele de studii nu se modifica in timpul anului universitar.
Sectiunea 5 – Admiterea in programe de studii
Art. 142
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii in institutiile de invatamant superior de stat si particulare din Romania.
(2) Fiecare institutie de invatamant superior elaboreaza si aplica propriul regulament de organizare a admiterii in programele de studii oferite. Acest regulament se elaboreaza conform metodologiei-cadru prevazute la alin. (1).
(3) Conditiile de admitere, inclusiv cifrele de scolarizare trebuie facute publice in fiecare an, de catre universitate, cu cel putin 6 luni inainte de sustinerea concursului de admitere.
(4) La admiterea in invatamantul superior de stat si particular, pentru fiecare ciclu si program de studii universitare, cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinand Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene pot candida in aceleasi conditii prevazute de lege pentru cetatenii romani, inclusiv in ceea ce priveste taxele de scolarizare.
(5) Institutiile de invatamant superior pot percepe de la candidati, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, taxe de inscriere pentru organizarea si desfasurarea admiterii, in cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot sa prevada, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.
(6) O persoana poate beneficia de finantare de la buget pentru un singur program de licenta, pentru un singur program de master si pentru un singur program de doctorat.
(7) Persoana admisa la un program de studii universitare de licenta, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe intreaga perioada a prezentei sale in cadrul programului respectiv, de la inmatriculare si pana la sustinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai putin pe perioadele de intrerupere a studiilor.
(8) Institutiile de invatamant superior au obligatia sa restituie, in cel mult doua zile lucratoare de la depunerea cererii si neconditionat, fara perceperea unor taxe, dosarele candidatilor declarati respinsi sau ale celor care renunta la locul obtinut prin admitere, dupa afisarea rezultatelor finale.
Sectiunea 6 – Examene de finalizare a studiilor
Art. 143
(1) Examenele de finalizare a studiilor in invatamantul superior sunt:
a) examen de licenta, pentru ciclul de studii universitare de licenta sau examen de diploma pentru invatamantul din domeniul stiintelor ingineresti;
b) examen de disertatie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) examen de sustinere publica a tezei de doctorat;
d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selectie, care preceda examenul de licenta, in cazul studentilor/absolventilor care provin de la institutii de invatamant superior si/sau programe de studii care au intrat in lichidare.
(2) Examenele prevazute la alin. (1) se organizeaza si se desfasoara numai de catre institutiile de invatamant superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar si care respecta metodologia-cadru, aprobata prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(3) Absolventii programelor de studiu din institutiile de invatamant superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai in cadrul institutiilor de invatamant superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Indrumatorii lucrarilor de licenta, de diploma, de disertatie si de doctorat raspund in solidar cu autorii acestora de asigurarea originalitatii continutului acestora.
(5) Este interzisa comercializarea de lucrari stiintifice in vederea facilitarii falsificarii de catre cumparator a calitatii de autor al unei lucrari de licenta, de diploma, de disertatie sau de doctorat.
Sectiunea 7 – Examenele de evaluare pe parcurs a studentilor
Art. 144
(1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii este determinat prin evaluari sumative de tip examen si prin evaluarea continua.
(2) Institutiile de invatamant superior dispun de metodologii de examinare aprobate de senatul universitar, care au in vedere asigurarea calitatii si respectarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara.
(3) Rezultatele in invatare sunt apreciate la examene:
a) cu note intregi de la 10 la 1, nota 5 certificand dobandirea competentelor minimale aferente unei discipline si promovarea unui examen;
b) cu calificative, dupa caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluari pot fi anulate de catre decanul facultatii in temeiul prevederilor din Carta universitara, atunci cand se dovedeste ca acestea au fost obtinute in mod fraudulos sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara. Decanul poate dispune reorganizarea examenului.

Art. 145
Analiza contestatiilor depuse de candidatii la admitere, de studentii examinati, de absolventi in cursul examenelor de finalizare a studiilor este in exclusivitate de competenta institutiilor de invatamant superior, conform propriilor regulamente institutionale si prevederilor Cartei universitare.
Sectiunea 8 – Diplome
Art. 146
Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diploma de studii atunci cand se dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara.

Art. 147
(1) Recunoasterea si echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate in tara sau in strainatate se realizeaza pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului si a unor metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecarei institutii de invatamant superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare si transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru.
(2) Studiile efectuate in cadrul programului de studii intrerupt ca urmare a exmatricularii datorate incalcarii prevederilor Codului de etica si deontologie universitara nu pot fi recunoscute in cazul unei noi inmatriculari.
(3) In cazul unor programe de studii organizate in comun de doua sau mai multe universitati, actele de studii se elibereaza in concordanta cu reglementarile nationale si cu prevederile acordurilor interinstitutionale.
Sectiunea 9 – Credite de studii
Art. 148
(1) Programele de studii universitare planifica si organizeaza volumul de munca specific activitatilor de predare, invatare, aplicare practica si examinare in concordanta cu ECTS/SECT, exprimandu-l in termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu transferabil consta in cantitatea de munca intelectuala dirijata si independenta necesara pentru finalizarea individuala de catre student a unei unitati componente a unui curs din cadrul unui program de studii universitare, completata cu validarea rezultatelor invatarii.
(2) Munca intelectuala individuala a unui student nu poate fi mai mica decat cea corespunzatoare unui numar anual de 60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numarul minim de credite necesar promovarii anului universitar se stabileste de catre senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licenta si master, pe domenii de specializare, se stabileste la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se aproba prin hotarare a Guvernului.
(5) Durata totala cumulata a ciclului de studii universitare de licenta si de master corespunde obtinerii a cel putin 300 de credite de studii transferabile.
(6) Numarul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileste de fiecare universitate in functie de domeniul stiintific sau artistic.

Art. 149
(1) Numarul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referinta pe care universitatile il pot utiliza in recunoasterea unor studii sau perioade de studii universitare legale efectuate anterior in acelasi domeniu fundamental in scopul echivalarii si transferarii creditelor de studiu transferabile si a eventualei continuari a studiilor dintr-un program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor si recunoasterea in strainatate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza informatiilor existente in registrul matricol propriu, institutiile de invatamant superior acreditate pot elibera, la cerere, documente in cadrul carora sa fie atribuit un numar de credite de studiu transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru aceasta operatiune, institutiile de invatamant superior pot percepe taxe in cuantumul aprobat de senatul universitar.
(3) Pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate echivala printr-o metodologie specifica, pe baza ECTS/SECT, invatamantul universitar de scurta durata, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durata de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenta, potrivit legii.
Sectiunea 10
Ciclul I � Studii universitare de licenta
A. Organizarea
Art. 150
(1) Acreditarea unui program de studii universitare de licenta si stabilirea numarului maxim de studenti care pot fi scolarizati in cadrul programului si carora li se poate acorda o diploma de absolvire se realizeaza prin hotarare a Guvernului, in urma evaluarii externe realizata de catre ARACIS sau de catre o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau din strainatate, inregistrata in Registrul European pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Superior (EQAR). Studiile universitare de licenta corespund unui numar cuprins intre minimum 180 si maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, si se finalizeaza prin nivelul 6 din EQF/CEC.
(2) La invatamantul cu frecventa, durata specifica a studiilor universitare de licenta este, dupa caz, de 3�4 ani si corespunde unui numar de minimum 60 de credite de studii transferabile pentru un an de studii. Durata studiilor de licenta pentru invatamantul universitar din domeniile stiinte ingineresti, stiinte juridice si teologie pastorala este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 5% din numarul studentilor cu frecventa dintr-un program de studii universitare de licenta pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultatii, 2 ani de studii intr-un singur an, cu exceptia institutiilor de invatamant superior medical si al ultimului an de studii, in conditiile prevazute de regulamentele de organizare si desfasurare a programelor de studii si cu respectarea legislatiei in vigoare.
(4) In cadrul studiilor universitare de licenta este obligatorie efectuarea unor stagii de practica. Universitatile au obligatia de a asigura un minim de 30% din locurile de practica necesare, dintre care cel putin 50% in afara universitatilor.
(5) Studiile universitare de licenta la forma de invatamant cu frecventa se pot organiza in regim de finantare de la bugetul de stat sau in regim cu taxa. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca pentru studiile universitare de licenta la forma de invatamant cu frecventa un numar de granturi de studii finantate de la buget, pentru universitatile de stat.
(6) Senatul universitar poate infiinta duble specializari. Procedura de autorizare si acreditare a acestor specializari este cea prevazuta de lege. B. Admiterea
Art. 151
(1) Pot participa la admiterea in ciclul I de studii universitare absolventii de liceu cu diploma de bacalaureat sau diploma echivalenta.
(2) In cadrul metodologiei proprii, institutiile de invatamant superior pot stabili facilitati sau conditii speciale referitoare la admiterea candidatilor la programe de studii universitare de licenta, care au obtinut in perioada studiilor liceale distinctii la olimpiadele scolare si/sau la alte concursuri nationale sau internationale. C. Diploma
Art. 152
(1) Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii universitare de licenta se numeste diploma de licenta, diploma de inginer sau, dupa caz, diploma de urbanist.
(2) Pe diploma de licenta, pe diploma de inginer sau, dupa caz, pe diploma de urbanist se mentioneaza toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de invatamant urmata si titlul obtinut. Diploma de licenta, diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt insotite de suplimentul la diploma si se elibereaza, gratuit, in limba romana si intr-o limba de circulatie internationala.
Sectiunea 11
Ciclul II � Studii universitare de master
A. Organizarea
Art. 153
(1) Programele de studii universitare de master reprezinta al II-lea ciclu de studii universitare si se finalizeaza prin nivelul 7 din EQF/CEC si din Cadrul National al Calificarilor. Acestea au o durata normala de 1�2 ani si corespund unui numar minim de credite de studii transferabile, cuprins intre 60 si 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandari sau bune practici europene, ciclul I si ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, intr-un program unitar de studii universitare cu o durata cuprinsa intre 5 si 6 ani, la invatamantul cu frecventa, in conditiile prezentei legi, diplomele obtinute fiind echivalente diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licenta a absolventilor invatamantului superior de lunga durata din perioada anterioara aplicarii celor trei cicluri tip Bologna este echivalenta cu diploma de studii universitare de master in specialitate.

Art. 154
(1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competentelor profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competentelor de cercetare stiintifica. Invatarea realizata in cadrul masterului de cercetare poate fi echivalata cu primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de invatamant cu frecventa si poate fi organizat in cadrul scolilor doctorale;
c) master didactic, organizat exclusiv la forma de invatamant cu frecventa.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master intr-un domeniu acele institutii de invatamant superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu in acest scop.

Art. 155
(1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare de master, impreuna cu stabilirea numarului maxim al studentilor care pot fi scolarizati si carora li se poate acorda o diploma de absolvire se realizeaza prin hotarare a Guvernului, in urma evaluarii externe realizate de catre ARACIS sau de catre o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau strainatate, inregistrata in Registrul European pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Superior, denumit in continuare EQAR.
(2) In cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu pentru studii universitare de master, programele de studii promovate sunt stabilite anual de catre senatul universitar si comunicate Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pana la data de 1 februarie a fiecarui an, pentru a fi publicate centralizat.
(3) Institutiile de invatamant superior pot stabili parteneriate cu operatori economici, asociatii profesionale si/sau institutii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare de master care sa raspunda cerintelor pietei muncii.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca pentru studiile universitare de master la forma de invatamant cu frecventa un numar de granturi de studii finantate de la buget, pentru universitatile de stat. B. Admiterea
Art. 156
Pot candida la programe de studii universitare de master absolventii cu diploma de licenta sau echivalenta. C. Diploma
Art. 157
Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii universitare de master si sustinerea cu succes a lucrarii de disertatie se numeste diploma de master si cuprinde toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de invatamant. Aceasta este insotita de suplimentul la diploma care se elibereaza gratuit, in limba romana si o limba de circulatie internationala.
Sectiunea 12
Ciclul III � Studii universitare de doctorat
A. Organizarea
Art. 158
(1) Studiile universitare de doctorat reprezinta al III-lea ciclu de studii universitare si permit dobandirea unei calificari de nivelul 8 din EQF/CEC si din Cadrul National al Calificarilor. Acestea se desfasoara pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotarare a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se organizeaza in scoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Scolile doctorale se pot organiza de catre o universitate sau un consortiu universitar ori de catre consortii sau parteneriate care se stabilesc legal intre o universitate sau un consortiu universitar si unitati de cercetare-dezvoltare. Universitatile, respectiv parteneriatele sau consortiile organizatoare de una sau mai multe scoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o institutie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumita in continuare IOSUD, recunoscuta ca atare de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza autorizarii provizorii, a acreditarii, respectiv a evaluarii periodice.
(3) Academia Romana poate infiinta Scoala de Studii Doctorale a Academiei Romane, cu respectarea prevederilor prezentei legi in privinta autorizarii, acreditarii si functionarii ca institutie de invatamant superior. Scoala de Studii Doctorale a Academiei Romane poate fi IOSUD si poate organiza programe universitare de doctorat.
(4) Fiecare scoala doctorala este evaluata individual, pentru fiecare domeniu in parte, in vederea acreditarii. Evaluarea scolii doctorale se face pe baza performantei scolii doctorale si a capacitatii institutionale a IOSUD din care face parte scoala doctorala. Evaluarea scolilor doctorale se face de catre ARACIS sau de catre o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau strainatate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetarii si a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii si metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS si CNATDCU. Fiecare scoala doctorala este evaluata periodic, din 5 in 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluarii scolii doctorale, ARACIS sau agentia prevazuta la alin. (4) propune Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului acordarea sau, dupa caz, retragerea acreditarii in vederea organizarii de studii universitare de doctorat. Acreditarea in vederea organizarii de studii universitare de doctorat se atesta prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de doua tipuri:
a) doctorat stiintific, care are ca finalitate producerea de cunoastere stiintifica originala, relevanta international, pe baza unor metode stiintifice, organizat numai la forma de invatamant cu frecventa. Doctoratul stiintific este o conditie pentru cariera profesionala in invatamantul superior si cercetare;
b) doctorat profesional, in domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoastere originala pe baza aplicarii metodei stiintifice si a reflectiei sistematice, asupra unor creatii artistice sau asupra unor performante sportive de inalt nivel national si international si care poate constitui o baza pentru cariera profesionala in invatamantul superior si in cercetare in domeniile artelor si sportului.
(7) Scolile doctorale din cadrul IOSUD se organizeaza pe discipline sau tematici disciplinare si interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, in cadrul institutional al IOSUD, de sisteme proprii si specifice de conducere si administrare a programelor de studii si cercetare, inclusiv la nivelul scolilor doctorale. La nivelul IOSUD functioneaza consiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecarei scoli doctorale functioneaza consiliul scolii doctorale. Aceste structuri functioneaza conform prevederilor prezentei legi si ale codului studiilor universitare de doctorat prevazut la alin. (1).

Art. 159
(1) Programul de studii universitare de doctorat se desfasoara in cadrul unei scoli doctorale sub coordonarea unui conducator de doctorat si cuprinde:
a) un program de pregatire bazat pe studii universitare avansate, in cadrul scolii doctorale;
b) un program individual de cercetare stiintifica sau creatie artistica.
(2) In domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de doctorat respecta reglementarile in cauza.
(3) Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regula, de 3 ani. In situatii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungita cu 1�2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducatorului de doctorat si in limita fondurilor disponibile.
(4) O scoala doctorala poate recunoaste, conform regulamentului propriu de organizare si desfasurare a studiilor universitare de doctorat si in conditiile prezentei legi, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat si/sau a unor stagii de cercetare stiintifica, desfasurate in tara sau in strainatate, in universitati sau in centre de cercetare de prestigiu, precum si recunoasterea unor cursuri parcurse in cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot intrerupe din motive temeinice, in conditiile stabilite prin regulamentul institutional propriu de organizare si desfasurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeste, in consecinta, cu perioadele cumulate ale intreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregatire si programul de cercetare sunt stabilite de conducatorul de doctorat si de scoala doctorala.

Art. 160
(1) Studiile universitare de doctorat se organizeaza cu finantare de la bugetul de stat, in regim cu taxa sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca anual, prin hotarare a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat stiintific si pentru doctoratul profesional din domeniul artelor si al sportului, un numar de granturi doctorale multianuale, pe o durata de minimum 3 ani. Grantul doctoral include cuantumul bursei individuale si costurile pentru programul de studii avansate si pentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienti corespunzatori pe domenii disciplinare si profesionale ale doctoratului.
(3) Granturile doctorale se acorda pe baza de competitie nationala de proiecte stiintifice intre scolile doctorale sau competitie nationala de proiecte stiintifice intre conducatorii de doctorat, membri ai unei scoli doctorale. Competitiile sunt organizate in coordonarea CNCS.
(4) Numarul anual de granturi doctorale alocate celor doua tipuri de competitii prevazute la alin. (3), precum si metodologia de desfasurare a competitiilor se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 161
Doctoratul se poate desfasura in limba romana, in limba minoritatilor nationale sau intr-o limba de circulatie internationala, conform contractului de studii doctorale incheiat intre IOSUD, conducatorul de doctorat si studentul-doctorand.

Art. 162
(1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza si in cotutela, caz in care studentul-doctorand isi desfasoara activitatea sub indrumarea concomitenta a unui conducator de doctorat din Romania si a unui conducator de doctorat dintr-o alta tara sau sub indrumarea concomitenta a doi conducatori de doctorat din institutii diferite din Romania, pe baza unui acord scris intre institutiile organizatoare implicate. Doctoratul in cotutela poate fi organizat si in cazul in care conducatorii de doctorat sunt din aceeasi IOSUD, dar au specializari/domenii diferite de studiu sau unul dintre conducatorii de doctorat a atins varsta pensionarii, conform prevederilor din Carta universitara.
(2) In contextul politicilor de asigurare a mobilitatii universitare, IOSUD poate angaja, pe baza de contract, specialisti din strainatate care detin dreptul legal de a conduce doctorat, conform art. 166 alin. (4). B. Admiterea
Art. 163
Au dreptul sa participe la concursul de admitere la studii universitare de doctorat numai absolventii cu diploma de master sau echivalenta acesteia. C. Studentul-doctorand
Art. 164
(1) Pe parcursul desfasurarii studiilor universitare de doctorat, persoana inscrisa in programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studentii-doctoranzi sunt incadrati de catre IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenti de cercetare sau asistenti universitari, pe perioada determinata.
(2) Pe toata durata activitatii, studentul-doctorand beneficiaza de recunoasterea vechimii in munca si specialitate si de asistenta medicala gratuita, fara plata contributiilor la asigurarile sociale de stat, la asigurarile pentru somaj, la asigurarile sociale de sanatate si pentru accidente de munca si boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfasura activitati didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, in limita a 4�6 ore conventionale didactice pe saptamana. Activitatile didactice care depasesc acest nivel vor fi remunerate in conformitate cu legislatia in vigoare, intrand sub incidenta Codului muncii, cu respectarea drepturilor si obligatiilor ce revin salariatului si cu plata contributiilor datorate, potrivit legii, la asigurarile sociale de stat, la asigurarile pentru somaj, la asigurarile sociale de sanatate si pentru accidente de munca si boli profesionale.

Art. 165
(1) Perioada desfasurarii studiilor universitare de doctorat este asimilata, conform legislatiei in domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu exceptia cazului in care studentul-doctorand realizeaza venituri pentru care plateste, in aceasta perioada, contributii la asigurarile sociale.
(2) Dupa sustinerea tezei de doctorat, IOSUD elibereaza o adeverinta care atesta perioada in care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat. D. Conducatorul de doctorat
Art. 166
(1) Pot fi conducatori de doctorat persoanele care au obtinut dreptul de conducere de doctorat inaintea intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si persoanele care au obtinut atestatul de abilitare, avand cel putin functia de lector/sef de lucrari, respectiv de cercetator stiintific gradul III.
(2) Calitatea de conducator de doctorat este acordata prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, in conformitate cu standardele si procedurile elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel international, propuse de CNATDCU si aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Standardele minimale de acceptare de catre CNATDCU a dosarului pentru obtinerea atestatului de abilitare nu depind de functia didactica sau de gradul profesional si sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar.
(3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice si de cercetare care au dobandit acest drept trebuie sa aiba un contract de munca cu un IOSUD sau o institutie membra a unui IOSUD si sa fie membre ale unei scoli doctorale. Cadrele didactice si de cercetare abilitate si cercetatorii stiintifici abilitati devin conducatori de doctorat in urma abilitarii.
(4) Specialistii care au dobandit dreptul legal de a conduce doctorate in institutii de invatamant superior sau de cercetaredezvoltare din strainatate dobandesc calitatea de conducator de doctorat in cadrul IOSUD din Romania, dupa cum urmeaza:
a) specialistii care au calitatea de conducator de doctorat in una din tarile Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European si Confederatia Elvetiana dobandesc automat calitatea de conducator de doctorat in Romania, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste o lista a institutiilor de invatamant superior, din afara tarilor mentionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universitati ale lumii. Specialistii care au calitatea de conducator de doctorat in una din institutiile aflate pe aceasta lista dobandesc automat calitatea de conducator de doctorat in Romania, in urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
c) specialistii care sunt conducatori de doctorat in cadrul unor institutii din strainatate, altele decat cele prevazute la lit. a) sau b), pot obtine calitatea de conducator de doctorat in Romania, fie printr-o conventie internationala de recunoastere reciproca, fie conform prevederilor alin. (2).
(5) Un conducator de doctorat poate indruma studentidoctoranzi numai in domeniul pentru care a obtinut acest drept.

Art. 167
(1) Un conducator de doctorat nu poate indruma simultan studenti-doctoranzi decat intr-un singur IOSUD, exceptie facand doctoratele conduse in cotutela.
(2) Un conducator de doctorat poate indruma simultan maximum 8 studenti-doctoranzi, aflati in diverse stadii ale studiilor de doctorat.
(3) Pentru activitatea pe care o desfasoara in aceasta calitate, conducatorii de doctorat sunt remunerati in conformitate cu legislatia in vigoare.

Art. 168
(1) Teza de doctorat se elaboreaza conform cerintelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare si desfasurare a programelor de studii universitare de doctorat si in concordanta cu reglementarile prevazute in codul studiilor universitare de doctorat.
(2) Comisia de sustinere publica a tezei de doctorat, denumita in continuare comisie de doctorat, este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducatorul de doctorat si cel putin 3 referenti oficiali din tara sau din strainatate, specialisti in domeniul in care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin doi isi desfasoara activitatea in afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor si au cel putin functia didactica de conferentiar universitar sau de cercetator stiintific gradul II ori au calitatea de conducator de doctorat, in tara sau in strainatate.
(3) Teza de doctorat se sustine in sedinta publica in fata comisiei de doctorat, dupa evaluarea de catre toti referentii. Sustinerea tezei de doctorat poate avea loc in prezenta a cel putin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a presedintelui comisiei si a conducatorului de doctorat. Sustinerea publica include obligatoriu o sesiune de intrebari din partea membrilor comisiei de doctorat si a publicului.
(4) Pe baza sustinerii publice a tezei de doctorat si a rapoartelor referentilor oficiali, comisia de doctorat evalueaza si delibereaza asupra calificativului pe care urmeaza sa il atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfacator” si „Nesatisfacator”. De regula, calificativul „Excelent” se acorda pentru maximum 15% dintre candidatii care obtin titlul de doctor intr-un anumit IOSUD, in decursul unui an universitar.
(5) Daca studentul-doctorand a indeplinit toate cerintele prevazute in programul de cercetare stiintifica si aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine” sau „Satisfacator” comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se inainteaza CNATDCU, spre validare. CNATDCU, in urma evaluarii dosarului, propune ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.
(6) In cazul atribuirii calificativului „Nesatisfacator”, comisia de doctorat va preciza elementele de continut care urmeaza sa fie refacute sau completate in teza de doctorat si va solicita o noua sustinere publica a tezei. A doua sustinere publica a tezei are loc in fata aceleiasi comisii de doctorat, ca si in cazul primei sustineri. In cazul in care si la a doua sustinere publica se obtine calificativul „Nesatisfacator”, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.
(7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, dupa validarea tezei de doctorat de catre CNATDCU.
(8) In cazul in care CNATDCU invalideaza argumentat teza de doctorat, IOSUD primeste din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului o motivatie scrisa de invalidare, redactata in baza observatiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisa CNATDCU in termen de un an de la data primei invalidari. Daca lucrarea de doctorat se invalideaza si a doua oara, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.
(9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redacteaza si in format digital. In domeniul artelor, teza de doctorat poate fi insotita de inregistrarea pe suport digital a creatiei artistice originale. Teza de doctorat si anexele sale se publica pe un site administrat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu respectarea legislatiei in vigoare in domeniul drepturilor de autor.

Art. 169
(1) Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii universitare de doctorat se numeste diploma de doctor. In diploma care certifica obtinerea si detinerea titlului de doctor se mentioneaza, in mod expres, domeniul disciplinar sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul stiintific; in cea care certifica obtinerea si detinerea titlului de doctor intr-un domeniu profesional se mentioneaza, in mod expres, domeniul profesional al doctoratului.
(2) In urma finalizarii studiilor universitare de doctorat stiintific, se confera de catre IOSUD diploma si titlul de doctor in stiinte, corespunzandu-i acronimul Dr.
(3) In urma finalizarii studiilor universitare de doctorat profesional, se confera de catre IOSUD diploma si titlul de doctor intr-un domeniu profesional, corespunzandu-i acronimul Dr. P.

Art. 170
(1) In cazul nerespectarii standardelor de calitate sau de etica profesionala, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, intocmite, dupa caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etica si management universitar sau de Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii, poate lua urmatoarele masuri, alternativ sau simultan:
a) retragerea calitatii de conducator de doctorat;
b) retragerea titlului de doctor;
c) retragerea acreditarii scolii doctorale, ceea ce implica retragerea dreptului scolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenti-doctoranzi.
(2) Reacreditarea scolii doctorale se poate obtine dupa cel putin 5 ani de la pierderea acestei calitati, numai in urma reluarii procesului de acreditare, conform art. 158.
(3) Redobandirea calitatii de conducator de doctorat se poate obtine dupa cel putin 5 ani de la pierderea acestei calitati, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare interna, ale carui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externa efectuata de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt conditii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Conducatorii de doctorat sunt evaluati o data la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNATDCU.

 

Capitolul IV – Organizarea invatamantului postuniversitar
Art. 171
Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansata;
b) programe postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua.
Sectiunea 1 – Programele postdoctorale
Art. 172
(1) Programele postdoctorale de cercetare avansata:
a) sunt programe destinate persoanelor care au obtinut o diploma de doctor in stiinte cu cel mult 5 ani inainte de admiterea in programul postdoctoral si care doresc sa se perfectioneze in cadrul unei alte institutii decat cea in care au obtinut titlul de doctor;
b) asigura cadrul institutional pentru dezvoltarea cercetarilor dupa finalizarea studiilor universitare de doctorat;
c) au o durata de minimum un an;
d) se pot finanta de catre institutii publice sau de catre operatori economici;
e) in cadrul institutiilor de invatamant superior se desfasoara in cadrul unei scoli doctorale pe baza planului de cercetare propus de cercetatorul postdoctoral si aprobat de scoala doctorala.
(2) In cadrul institutiilor de invatamant superior, programele postdoctorale pot fi organizate doar in cadrul scolilor doctorale acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate si in cadrul unitatilor de cercetare-dezvoltare.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de institutia gazda, in conformitate cu legislatia in vigoare.
(4) Cercetatorii postdoctorali sunt incadrati de catre universitati cu contract de munca pe perioada determinata. Cercetatorii postdoctorali sunt incadrati, de regula, pe functia de cercetator stiintific sau cercetator stiintific gradul III, dar pot fi incadrati si pe functii de cercetare superioare acestora, in functie de indeplinirea conditiilor necesare.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau institutia gazda acorda un atestat de studii postdoctorale.
Sectiunea 2 – Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua
Art. 173
(1) Pot organiza programe postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua toate acele institutii de invatamant superior care au acreditate cel putin programe de studii universitare de licenta in domeniul stiintific respectiv.
(2) Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala ale institutiilor acreditate se desfasoara pe baza unui regulament propriu de organizare si desfasurare, aprobat de senatul universitar si cu respectarea reglementarilor in vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT si se finalizeaza cu un examen de certificare a competentelor profesionale asimilate de cursanti pe parcursul programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza in regim cu taxa sau cu finantare din alte surse.
(5) Au dreptul sa participe la studii postuniversitare absolventii care au cel putin studii universitare cu diploma de licenta sau echivalenta.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala, institutia organizatoare elibereaza un certificat de atestare a competentelor profesionale specifice programului.

 

Capitolul V – Invatamantul superior medical

 

Sectiunea 1 – Organizarea si functionarea invatamantului superior medical. Invatamantul superior din domeniile sanatate si medicina veterinara
Art. 174
(1) Invatamantul superior din domeniile sanatate si medicina veterinara se desfasoara cu respectarea reglementarilor generale si sectoriale din Uniunea Europeana si anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretica si practica medicala pentru domeniul medicina, la programele de studii Medicina, Medicina Dentara si Medicina Veterinara; 5 ani pentru programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregatire pentru programele de studii Asistenta Medicala Generala si Moase si de 3 ani pentru alte programe de studii de licenta din domeniul sanatate;
b) fiecare an universitar are cate 60 de credite de studii transferabile in ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durata a studiilor de licenta de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durata a studiilor de licenta de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durata a studiilor de licenta de 5 ani si 360 de credite de studii transferabile pentru programele Medicina, Medicina Dentara si Medicina Veterinara cu o durata a studiilor de licenta de 6 ani;
c) studiile universitare de master au intre 60 si 120 de credite de studii transferabile ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizeaza 240 de credite de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul scolii doctorale totalizeaza 60 de credite; studiile universitare de doctorat se pot organiza in UOD si in IOSUD realizate prin consortii intre universitati si spitale sau clinici.
(2) Institutiile de invatamant superior din domeniile sanatate si medicina veterinara acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe langa formele de invatamant prevazute la alin. (1), si programe postdoctorale si de formare si dezvoltare profesionala: de rezidentiat, de perfectionare, de specializare, de studii complementare in vederea obtinerii de atestate si de educatie medicala si farmaceutica continua.
(3) Durata doctoratului pentru absolventii invatamantului superior medical uman, medical veterinar si farmaceutic este de 4 ani.
(4) Institutiile de invatamant superior cu programe de studii din domeniile sanatate si medicina veterinara si institutiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, in interes reciproc, pentru asigurarea unor conditii optime de activitate, privind infrastructura, echipamentele medicale si accesul la informatie medicala.
(5) La selectia si promovarea personalului didactic universitar din institutiile de invatamant superior cu programe de studii din domeniul sanatate se iau in considerare criteriile privind experienta profesionala medicala dovedita. In invatamantul superior din domeniul sanatate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent in reteaua Ministerului Sanatatii pot accede doar persoane care au obtinut, prin concurs, in functie de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist rezident/farmacist specialist in specialitatea postului.
(6) In invatamantul superior din domeniul sanatate nu se pot transforma in credite echivalate si transfera studiile obtinute in invatamantul postliceal.
(7) Invatamantul superior si postuniversitar din domeniul sanatate se desfasoara in unitati sanitare publice, in institute, in centre de diagnostic si tratament, in sectii cu paturi, in laboratoare si in cabinete. Conform legii speciale, se pot constitui clinici universitare, din una sau mai multe sectii clinice, in specialitati inrudite, din spitale publice sau private, in care sunt organizate activitati de invatamant si cercetare ale departamentelor universitare.
(8) Rezidentialul reprezinta forma specifica de invatamant postuniversitar pentru absolventii licentiati ai programelor de studii medicina, medicina dentara si farmacie care asigura pregatirea necesara obtinerii uneia dintre specialitatile cuprinse in Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistenta medicala. Organizarea si finantarea rezidentiatului se reglementeaza prin acte normative specifice.
(9) Admiterea la rezidentiat a cadrelor didactice din invatamantul superior din domeniul sanatate se face in aceleasi conditii ca pentru orice absolvent al invatamantului superior din domeniul sanatate.
(10) Medicii rezidenti care ocupa prin concurs posturi didactice de asistent universitar in institutii de invatamant superior din domeniul sanatate continua formarea in rezidentiat si sunt retribuiti pentru ambele activitati. (11) In cadrul institutiilor de invatamant superior care organizeaza programe de pregatire in rezidentiat se constituie un departament de pregatire in rezidentiat. In institutiile de invatamant superior care organizeaza programe de pregatire de medicina si farmacie, departamentul este subordonat conducerii universitatii.
Sectiunea 2 – Reglementarea altor aspecte specifice
Art. 175
Reglementarea altor aspecte specifice desfasurarii activitatilor din acest domeniu se realizeaza prin hotarare a Guvernului, ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului si, dupa caz, ordin comun al ministrului sanatatii si al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

 

Capitolul VI – Invatamantul superior militar si invatamantul de informatii, de ordine publica si de securitate nationala

 

Sectiunea 1 – Organizare si functionare
Art. 176
(1) Invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala este invatamant de stat, parte integranta a sistemului national de invatamant, si cuprinde: invatamant universitar pentru formarea ofiterilor, ofiterilor de politie si a altor specialisti, precum si invatamant postuniversitar.
(2) Institutiile de invatamant superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala din cadrul sistemului national de invatamant, precum si specializarile/programele de studii din cadrul acestora se supun reglementarilor referitoare la asigurarea calitatii, inclusiv celor legate de autorizare si acreditare, in aceleasi conditii cu institutiile de invatamant superior civil.
(3) Structura organizatorica, oferta de scolarizare care contine profilurile, programele de studii, cifrele anuale de scolarizare, criteriile de selectionare a candidatilor pentru invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se stabilesc, dupa caz, de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii si alte institutii cu atributii in domeniile apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale, potrivit specificului fiecarei arme, specializari, nivel si forma de organizare a invatamantului, in conditiile legii.
(4) Formele de organizare a invatamantului, admiterea la studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea si acreditarea institutiilor de invatamant, in invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, se supun procedurilor si conditiilor aplicabile institutiilor de invatamant superior civil.
(5) Pentru invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, dupa caz, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii si alte institutii cu atributii in domeniile apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale pot emite ordine, regulamente si instructiuni proprii, in conditiile legii.
(6) Ofiterii in activitate, in rezerva sau in retragere, posesori ai diplomei de absolvire a scolii militare de ofiteri cu durata de 3 sau 4 ani, pot sa isi completeze studiile in invatamantul superior, pentru obtinerea diplomei de licenta in profiluri si specializari similare sau apropiate armei/specialitatii militare.
(7) Diplomele de licenta, de master, de doctorat eliberate de institutiile de invatamant superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, precum si titlurile stiintifice obtinute dau dreptul detinatorilor legali, dupa trecerea in rezerva, in conditiile legii, sa ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de invatamant, cu profil apropiat si de acelasi nivel.
(8) Planurile de invatamant pentru invatamantul superior militar, de informatii si de ordine publica si de securitate nationala se elaboreaza de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de Informatii si alte institutii cu atributii in domeniul apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale, in conformitate cu standardele nationale stabilite de institutiile responsabile cu asigurarea calitatii.
Sectiunea 2 – Managementul si finantarea institutiilor
Art. 177
(1) Managementul institutiilor de invatamant superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se realizeaza in aceleasi conditii ca in institutiile civile de invatamant superior. Finantarea institutiilor din invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se face in conditiile legii.
(2) Structurile si functiile de conducere din institutiile de invatamant militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala sunt aceleasi ca si cele din institutiile civile de invatamant superior si se ocupa in aceleasi conditii ca si acestea, precum si cu respectarea procedurilor specificate in actele normative specifice in domeniu.
(3) Conducerea institutiilor de invatamant militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se realizeaza de catre rectori care sunt si comandantii institutiilor respective. Functia de comandant se ocupa in conformitate cu reglementarile Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Roman de Informatii si ale altor institutii cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale.
(4) In invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se infiinteaza corpul instructorilor militari, de ordine si de securitate publica, prin ordine si instructiuni ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Justitiei, Serviciului Roman de Informatii si ale altor institutii cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale.
Sectiunea 3 – Resurse umane
Art. 178
(1) Functiile didactice si de cercetare din invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se ocupa si se elibereaza in aceleasi conditii ca si cele din institutiile civile de invatamant superior. Cadrele didactice si de cercetare din invatamantul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala au acelasi statut ca cele din institutiile civile de invatamant superior.
(2) Institutiile de invatamant superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se bucura de principiul autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limita de varsta si vechime integrala ca militari, pot sa isi continue activitatea didactica, in cadrul aceleiasi institutii de invatamant superior, in conditiile legii.
Sectiunea 4 – Viata universitara
Art. 179
Viata universitara din institutiile de invatamant superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se desfasoara in conformitate cu reglementarile legale pentru institutiile civile de invatamant superior, adaptate mediului militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala.

 

Capitolul VII – Invatamantul superior artistic si sportiv
Art. 180
In invatamantul superior artistic si sportiv, procesul educational se desfasoara prin activitati didactice si prin activitati practice de creatie si performanta.

Art. 181
Institutiile de invatamant superior artistic si sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot organiza forme de invatamant prin cele 3 cicluri de studii universitare: ciclul I � studii universitare de licenta, ciclul II � studii universitare de master si ciclul III � studii universitare de doctorat, incluzand doctoratul stiintific si doctoratul profesional, precum si programe de formare si dezvoltare profesionala continua.

Art. 182
In invatamantul superior artistic si sportiv, structura anului universitar poate fi adaptata in functie de programul activitatilor practice specifice.

Art. 183
In invatamantul superior artistic si sportiv, practica studentilor se desfasoara in universitati: in centre de proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unitati de productie teatrale si cinematografice, spatii destinate performantei sportive, precum si in institutii din profilul artistic sau sportiv respectiv, pe baza de parteneriat institutional.

Art. 184
In invatamantul superior artistic si sportiv, doctoratul stiintific sau profesional este o conditie pentru cariera didactica.

Art. 185
Cercetarea prin creatie artistica, proiectare si performanta sportiva se desfasoara individual sau colectiv, in centre de proiectare, laboratoare si ateliere artistice, studiouri muzicale, unitati de productie teatrala si cinematografica, spatii destinate performantei sportive.

Art. 186
Evaluarea calitatii si clasificarea universitatilor artistice si sportive iau in considerare criteriile specifice creatiei artistice si performantei sportive.

Art. 187
In invatamantul superior artistic si sportiv, alocarea pe baze competitionale a fondurilor se face inclusiv in baza criteriilor specifice creatiei artistice si performantei sportive.

Art. 188
Reglementarea altor aspecte specifice desfasurarii activitatii din aceste domenii va fi realizata prin hotarari ale Guvernului sau ordine ale ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, in concordanta cu prevederile legii si cu reglementarile generale si sectoriale ale Uniunii Europene.

 

Capitolul VIII – Activitatea de cercetare si creatie universitara
Art. 189
(1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare si creatie artistica din universitati se organizeaza si functioneaza pe baza legislatiei nationale si a Uniunii Europene in domeniu.
(2) Institutiile de invatamant superior care si-au asumat ca misiune si cercetarea stiintifica au obligatia sa creeze structuri tehnico-administrative care sa faciliteze managementul activitatilor de cercetare si a proiectelor de cercetare-dezvoltare derulate de personalul institutiei. Aceste structuri deservesc si raspund optim cerintelor personalului implicat in cercetare.
(3) Personalul implicat in activitati de cercetare in institute, laboratoare sau centre de cercetare ale universitatii dispune, in limita proiectelor de cercetare pe care le coordoneaza, de autonomie si de responsabilitate personala, delegata de ordonatorul de credite, in realizarea achizitiilor publice si a gestionarii resurselor umane necesare derularii proiectelor. Aceste activitati se desfasoara conform reglementarilor legale in vigoare si fac obiectul controlului financiar intern.

Art. 190
(1) La sfarsitul fiecarui an bugetar, conducerea universitatii prezinta senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare si la modul in care regia a fost cheltuita.
(2) Cuantumul maximal al regiei pentru granturile si contractele de cercetare este stabilit de finantator sau de autoritatea contractanta si nu poate fi modificat pe perioada derularii acestora.

Art. 191
(1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura un avans de pana la 90% din valoarea grantului din momentul semnarii contractului de finantare. Pentru diferenta, universitatile pot avansa fonduri din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstitutionala a personalului de cercetare dupa principiul „grantul urmeaza cercetatorul” este garantata prin prezenta lege si se realizeaza prin metodologii elaborate de autoritatile contractante. Titularul grantului raspunde public, conform contractului cu autoritatea contractanta, de modul de gestionare a grantului.

 

Capitolul IX – Promovarea calitatii in invatamantul superior si in cercetarea stiintifica

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 192
(1) Asigurarea calitatii invatamantului superior si a cercetarii stiintifice universitare este o obligatie a institutiei de invatamant superior si o atributie fundamentala a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. In realizarea acestei atributii, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu ARACIS, cu alte agentii inscrise in EQAR, precum si cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etica si management universitar (CEMU) si alte organisme cu competente in domeniu conform legislatiei in vigoare.
(2) Institutiile de invatamant superior au obligatia de a furniza Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului datele solicitate de acesta, cu respectarea prevederilor legale. Refuzul sau raportarea falsa incalca principiul raspunderii publice si duce la sanctiunile prevazute de lege.
(3) Institutiile de invatamant superior care refuza sa faca publice datele de interes public solicitate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau oricare alta persoana fizica sau juridica incalca principiul raspunderii publice si sunt sanctionate conform legii.
(4) Studentii sunt parteneri cu drepturi depline in procesul de asigurare a calitatii.

Art. 193
(1) Evaluarea universitatilor se realizeaza in scopul:
a) autorizarii provizorii si acreditarii;
b) ierarhizarii programelor de studii si clasificarii universitatilor.
(2) Evaluarea in scopul autorizarii provizorii si acreditarii se realizeaza de catre ARACIS sau de alta agentie inscrisa in EQAR si are loc potrivit legii si standardelor internationale in domeniu.
(3) Evaluarea in scopul ierarhizarii programelor de studii si a clasificarii universitatilor se realizeaza pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarare a Guvernului, in maximum 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Aplicarea acestei metodologii intra in raspunderea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Evaluarea este realizata periodic.
(4) Universitatile se clasifica, pe baza evaluarii prevazute la alin. (3), in 3 categorii:
a) universitati centrate pe educatie;
b) universitati de educatie si cercetare stiintifica sau universitati de educatie si creatie artistica;
c) universitati de cercetare avansata si educatie.
(5) Evaluarea prevazuta la alin. (3) se face de catre un consortiu format din: ARACIS, incluzand reprezentanti ai studentilor, CNCS, CNATDCU si un organism international cu competente in domeniul ierarhizarii si clasificarii institutiilor de invatamant selectat pe baza de concurs.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), prima evaluare de dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, facuta conform prevederilor alin. (3), se face numai de catre un organism international cu competenta in domeniul ierarhizarii si clasificarii institutiilor de invatamant superior sau de catre o agentie de asigurare a calitatii inregistrata in EQAR, din strainatate.
(7) Pentru programele de licenta si master, finantarea institutiilor de invatamant superior de stat, din surse publice, se face diferentiat pe categorii de universitati si in functie de pozitia in ierarhie a programelor de studii, conform ierarhizarii prevazute la alin. (3), pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Finantarea programelor de doctorat se face conform prevederilor art. 160.
(8) Statul poate finanta programele de excelenta in cercetare si educatie din orice categorie de universitati.
(9) Programele de excelenta prevazute la alin. (8) se stabilesc pe baza evaluarii prevazute la alin. (3), pentru programele de licenta si master, si pe baza competitiilor prevazute la art. 160 alin. (3), pentru programele de doctorat.
(10) Sunt finantate din fonduri publice: programe de licenta in universitatile de stat mentionate la alin. (4) lit. a), programe de licenta si master in universitatile prevazute la alin. (4) lit. b) si programe de doctorat, master si licenta in universitatile prevazute la alin. (4) lit. c).

Art. 194
(1) Pentru promovarea calitatii si cresterea eficientei sistemului de invatamant superior, pentru cresterea vizibilitatii internationale si pentru concentrarea resurselor, universitatile de stat si particulare pot:
a) sa se constituie in consortii universitare, potrivit legii;
b) sa fuzioneze intr-o singura institutie de invatamant superior cu personalitate juridica.
(2) Universitatile acreditate la data intrarii in vigoare a prezentei legi pot demara proceduri pentru constituirea de consortii sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbtie. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca preferential resurse financiare consortiilor sau universitatilor fuzionate, conform unei metodologii adoptate in acest sens prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, la propunerea CNFIS.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbtie a institutiilor de invatamant superior de stat se face, de regula, in jurul institutiilor din categoria universitatilor de cercetare avansata si educatie si tinand cont de proximitatea geografica.
(4) Evaluarea programelor de studii si a institutiilor de invatamant superior se face periodic, la initiativa Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau a universitatilor. Rezultatele evaluarii sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educatie si pentru transparenta institutionala.

Art. 195
(1) Fiecare universitate are obligatia sa realizeze, la intervale de maximum 5 ani, evaluarea interna si clasificarea departamentelor pe 5 niveluri de performanta in cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCS si aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Rezultatele evaluarii si clasificarii sunt publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluarii interne, poate dispune reorganizarea sau desfiintarea departamentelor ori institutelor neperformante, fara a prejudicia studentii.

Art. 196
Guvernul Romaniei infiinteaza Institutul de Studii si Cercetari Avansate din Romania, avand ca obiectiv principal sustinerea elitelor stiintifice romanesti din tara si din diaspora. Metodologia de infiintare a acestuia se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se adopta prin hotarare a Guvernului, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Art. 197
Statul incurajeaza excelenta in institutiile de invatamant superior prin parghii financiare specifice, existente in prezenta lege:
a) universitatilor li se aloca o finantare suplimentara, in suma, la nivel national, de minimum 30% din suma alocata la nivel national universitatilor de stat ca finantare de baza, pe baza criteriilor si a standardelor de calitate stabilite de Consiliul National al Finantarii Invatamantului Superior si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
b) universitatilor de stat li se aloca un fond distinct pentru dezvoltarea institutionala, din bugetul alocat Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Fondul de dezvoltare institutionala se adreseaza celor mai performante institutii de invatamant superior din fiecare categorie si se aloca dupa criterii competitive bazate pe standarde internationale. Metodologia de alocare si utilizare a fondului pentru dezvoltare institutionala se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Sectiunea 2 – Sprijinirea excelentei individuale
Art. 198
Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studentii si cercetatorii cu performante exceptionale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universitati din tara ori din strainatate, acordate pe baza de competitie;
b) granturi pentru efectuarea si finalizarea unor cercetari, inclusiv teze de doctorat;
c) aprobarea unor rute educationale flexibile, care permit accelerarea parcursului de studii universitare;
d) crearea de instrumente si mecanisme de sustinere a insertiei lor profesionale in tara, astfel incat sa valorifice la nivel superior atat talentul, cat si achizitiile realizate prin formare.

 

Capitolul X – Promovarea universitatii centrate pe student

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 199
(1) Studentii sunt considerati parteneri ai institutiilor de invatamant superior si membri egali ai comunitatii academice. In invatamantul confesional studentii sunt membri ai comunitatii academice in calitate de discipoli.
(2) O persoana dobandeste statutul de student si de membru al unei comunitati universitare numai in urma admiterii si a inmatricularii sale intr-o institutie de invatamant superior acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu.
(3) O persoana poate fi admisa si inmatriculata ca student concomitent la cel mult doua programe de studii, indiferent de institutiile de invatamant care le ofera. Orice subventie financiara sau bursa din fonduri publice se acorda, conform normelor legale in vigoare, numai intr-o singura institutie de invatamant superior, pentru un singur program de studii. In cazul studentilor care se transfera intre universitati sau programe de studii, subventiile urmeaza studentul.
(4) In vederea testarii cunostintelor si a capacitatilor cognitive, respectiv artistice sau sportive, si a admiterii intr-un program de studii pentru licenta, master ori doctorat, institutiile de invatamant superior organizeaza examene de admitere pentru fiecare program si ciclu de studiu.
Sectiunea 2 – Inmatricularea studentilor. Registrul matricol unic al universitatilor din Romania
Art. 200
(1) O institutie de invatamant superior poate admite si inmatricula intr-un program de studii numai acel numar de studenti pentru care sunt asigurate conditii optime de calitate academica, de viata si de servicii sociale in spatiul universitar.
(2) Oferta anuala de scolarizare este facuta publica de catre rectorul institutiei de invatamant superior prin declaratie pe propria raspundere, cu respectarea capacitatii de scolarizare stabilite conform art. 138 alin. (5).
(3) In urma admiterii intr-un program de studii, intre student si universitate se incheie un contract in care se specifica drepturile si obligatiile partilor.
(4) Universitatile care admit in programele lor de studii mai multi studenti decat capacitatea de scolarizare, aprobata conform prezentei legi, incalca raspunderea lor publica si sunt sanctionate in conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 201
(1) Se constituie Registrul matricol unic al universitatilor din Romania, denumit in continuare RMUR. RMUR este o baza de date electronica in care sunt inregistrati toti studentii din Romania din universitatile de stat sau particulare acreditate ori autorizate sa functioneze provizoriu. Registrele matricole ale universitatilor devin parte a RMUR, asigurandu-se un control riguros al diplomelor.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNFIS, elaboreaza un regulament de alocare a codului matricol individual, precum si continutul informatiilor care vor fi scrise in RMUR.
(3) RMUR este un inscris oficial protejat legal. Falsificarea inscrisurilor din registrul matricol se sanctioneaza potrivit legii.
(4) RMUR, registrele matricole ale universitatilor si sistemele informatice aferente se elaboreaza in termen de cel mult 2 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronica aferenta RMUR inregistreaza si pastreaza evidenta diplomelor universitare emise in Romania, pe baza registrelor existente in universitatile acreditate.

Art. 202
(1) Principiile care reglementeaza activitatea studentilor in cadrul comunitatii universitare sunt:
a) principiul nediscriminarii � in baza caruia toti studentii beneficiaza de egalitate de tratament din partea institutiei de invatamant superior; orice discriminare directa sau indirecta fata de student este interzisa;
b) principiul dreptului la asistenta si la servicii complementare gratuite in invatamantul superior de stat � exprimat prin: consilierea si informarea studentului de catre cadrele didactice, in afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea in scopul orientarii profesionale; consilierea psihologica; acces la principalele carti de specialitate si publicatii stiintifice; acces la datele referitoare la situatia scolara personala;
c) principiul participarii la decizie � in baza caruia deciziile in cadrul institutiilor de invatamant superior sunt luate cu participarea reprezentantilor studentilor;
d) principiul libertatii de exprimare � in baza caruia studentii au dreptul sa isi exprime liber opiniile academice, in cadrul institutiei de invatamant in care studiaza;
e) principiul transparentei si al accesului la informatii � in baza caruia studentii au dreptul de acces liber si gratuit la informatii care privesc propriul parcurs educational si viata comunitatii academice din care fac parte, in conformitate cu prevederile legii.
(2) In universitatile confesionale, drepturile, libertatile si obligatiile studentilor sunt stabilite si in functie de specificul dogmatic si canonic al fiecarui cult.
(3) Drepturile, libertatile si obligatiile studentilor sunt cuprinse in Codul drepturilor si obligatiilor studentului, propus de asociatiile studentesti in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi si adoptat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului prin ordin al ministrului acestuia.
(4) In universitatile confesionale, studentii se organizeaza cu respectarea statutului si a normelor dogmatice si canonice ale cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare si monitorizare a respectarii prevederilor Codului drepturilor si obligatiilor studentului. Asociatiile studentilor prezinta un raport anual privind respectarea codului, care este public.

Art. 203
(1) Studentii au dreptul sa infiinteze, in institutiile de invatamant superior, de stat sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formatii artistice si sportive, organizatii, precum si publicatii, conform legii.
(2) Studentii sunt alesi in mod democratic, prin vot universal, direct si secret, la nivelul diverselor formatii, programe sau cicluri de studiu, atat in cadrul facultatilor, cat si al universitatii. Ei sunt, de drept, reprezentanti legitimi ai intereselor studentilor, la nivelul fiecarei comunitati academice. Conducerea institutiei de invatamant superior nu se implica in organizarea procesului de alegere a reprezentantilor studentilor.
(3) In universitatile confesionale, reprezentarea studentilor la nivelul comunitatii universitare se va face cu respectarea statutului si specificului dogmatic si canonic al cultului respectiv.
(4) Statutul de student reprezentant nu poate fi conditionat de catre conducerea universitatii.
(5) Studentii pot fi reprezentati in toate structurile decizionale si consultative din universitate.
(6) Federatiile nationale studentesti, legal constituite, sunt organismele care exprima interesele studentilor din universitati, in raport cu institutiile statului.
(7) Organizatiile studentesti care reprezinta interesele studentilor la nivelul fiecarei comunitati universitare pot avea reprezentanti de drept in structurile decizionale si executive ale universitatii.
(8) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza, in dezvoltarea invatamantului superior, cu federatiile nationale studentesti, legal constituite, si se va consulta cu acestea ori de cate ori este nevoie.
(9) Studentii pot participa la actiuni de voluntariat, pentru care pot primi un numar de credite de studii transferabile, in conditiile stabilite de Carta universitara.

Art. 204
(1) Studentii care provin din familii cu venituri reduse beneficiaza de un sistem de imprumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, in conditiile legislatiei in vigoare, prin Agentia de credite si burse de studii. Imprumuturile pot acoperi taxele de studii si costul vietii pe perioada studiilor.
(2) Absolventii care vor practica profesia minimum 5 ani in mediul rural vor fi scutiti de plata a 75% din imprumut, aceasta parte fiind preluata de catre stat, in cuantum de maximum 5.000 lei.
(3) Agentia de credite si burse de studii propune reglementari corespunzatoare in vederea acordarii creditelor.

Art. 205
(1) Studentii beneficiaza de asistenta medicala si psihologica gratuita in cabinete medicale si psihologice universitare ori in policlinici si unitati spitalicesti de stat, conform legii.
(2) In timpul anului scolar, studentii beneficiaza de tarif redus cu minimum 50% pe mijloacele de transport local in comun, transportul intern auto, feroviar si naval. Studentii orfani sau proveniti din casele de copii beneficiaza de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Studentii beneficiaza de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, opera, film, la alte manifestari culturale si sportive organizate de institutii publice, in limita bugetelor aprobate.
(4) Studentii etnici romani din afara granitelor tarii, bursieri ai statului roman, beneficiaza de gratuitate la toate manifestarile prevazute la alin. (3), care se desfasoara pe teritoriul Romaniei.
(5) Institutiile de invatamant superior pot acorda, in afara cifrei de scolarizare aprobate, cel putin un loc pentru studii gratuite absolventilor cu diploma de bacalaureat proveniti din centrele de plasament, in conditiile stabilite de senatul universitar.
(6) Candidatii proveniti din medii cu risc socioeconomic ridicat sau marginalizate din punct de vedere social � romi, absolventi ai liceelor din mediul rural sau din orase cu mai putin de 10.000 de locuitori � pot beneficia de un numar de locuri bugetate garantate, in conditiile legii.
(7) Activitatile extracurriculare � stiintifice, tehnice, culturalartistice si sportive, precum si cele pentru studentii capabili de performante sunt finantate de la bugetul statului, conform normelor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. In acest scop se pot folosi si alte surse de finantare.
(8) Prevederile alin. (6) se aplica si in cazul taberelor de creatie, sportive si de odihna ale studentilor.
(9) Statutul de student cu taxa se modifica in conditiile stabilite de senatul universitar.
(10) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate acorda anual burse pentru stagii de studii universitare si postuniversitare in strainatate din fonduri constituite in acest scop. Aceste burse se obtin prin concurs organizat la nivel national. (11) La concursurile pentru obtinerea burselor prevazute la alin. (10) pot participa studentii si absolventii institutiilor de invatamant superior de stat si cei ai institutiilor de invatamant superior particular acreditate. (12) Cheltuielile de intretinere a internatelor, a caminelor si a cantinelor universitatilor se acopera din veniturile proprii ale institutiilor de invatamant respective si din subventii de la buget cu aceasta destinatie. (13) Tarifele practicate de universitati pentru studenti la camine si cantine sunt cel mult egale cu diferenta dintre costurile de functionare, cuprinzand cheltuielile de personal, cheltuielile cu utilitatile, cheltuielile cu materiile prime si consumabile si cheltuielile de intretinere curenta si, respectiv, subventiile de la bugetul de stat. (14) In vederea asigurarii transparentei, universitatea de stat publica periodic balanta de venituri si cheltuieli pentru fiecare camin studentesc. (15) Pot fi acordate subventii pentru cazare si studentilor care aleg alta forma de cazare decat caminele institutiilor de invatamant superior. (16) Institutiile de invatamant superior de stat asigura, in limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii comasate a studentilor, pe perioada prevazuta in planurile de invatamant, cheltuielile de masa, cazare si transport, in situatiile in care practica se desfasoara in afara centrului universitar respectiv. (17) Toate actele de studii eliberate de universitate, precum si cele care atesta statutul de student (adeverinte, carnete, legitimati
i) se elibereaza in mod gratuit.

Art. 206
(1) Statul roman acorda anual, prin hotarare a Guvernului, un numar de burse pentru scolarizarea studentilor straini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universitati si programe de studii care indeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent daca sunt de stat sau particulare.
(2) Universitatile, in baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile obtinute din scolarizarea studentilor straini.

 

Capitolul XI – Conducerea universitatilor

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 207
(1) Structurile de conducere in institutiile de invatamant superior de stat sau particulare sunt:
a) senatul universitar si consiliul de administratie, la nivelul universitatii;
b) consiliul facultatii;
c) consiliul departamentului.
(2) Functiile de conducere sunt urmatoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universitatii;
b) decanul, prodecanii, la nivelul facultatii;
c) directorul de departament, la nivelul departamentului.
(3) IOSUD este condusa de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu. Functia de director al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este asimilata functiei de prorector. Procedura de numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este stabilita de Codul studiilor universitare de doctorat.
(4) La nivelul departamentului, directorul de departament si membrii consiliului departamentului sunt alesi prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare.
(5) La nivelul facultatii, stabilirea structurilor si a functiilor de conducere se face dupa urmatoarea procedura:
a) componenta membrilor consiliului facultatii este de maximum 75% cadre didactice si de cercetare, respectiv minimum 25% studenti. Reprezentantii cadrelor didactice si de cercetare in consiliul facultatii sunt alesi prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din facultate, iar reprezentantii studentilor sunt alesi prin vot universal, direct si secret de catre studentii facultatii;
b) decanii sunt selectati prin concurs public, organizat de catre rectorul universitatii la nivelul facultatii. La concurs pot participa persoane din cadrul universitatii sau din orice facultate de profil din tara ori din strainatate care, pe baza audierii in plenul consiliului facultatii, au primit avizul acestuia de participare la concurs. Consiliul facultatii are obligatia de a aviza minimum 2 candidati;
c) decanul isi desemneaza prodecanii dupa numirea de catre rector;
d) in universitatile multilingve si multiculturale, cel putin unul dintre prodecani se numeste la propunerea cadrelor didactice apartinand minoritatii nationale din departamentul sectiei sau liniei de predare intr-o limba a minoritatilor nationale, potrivit regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu exceptia cazului in care decanul provine de la sectia sau linia de studiu cu predare in limba minoritatii nationale respective. Cadrele didactice apartinand sectiei sau liniei de predare trebuie sa propuna cel putin 3 candidati.
(6) Consiliul scolii doctorale se stabileste prin votul universal, direct si secret al conducatorilor de doctorat din scoala doctorala respectiva.
(7) Procesul de stabilire si de alegere a structurilor si functiilor de conducere la nivelul universitatii, al facultatilor si departamentelor trebuie sa respecte principiul reprezentativitatii pe facultati, departamente, sectii/linii de predare, programe de studii, dupa caz, si se stabileste prin Carta universitara.
(8) In cazul universitatilor confesionale, alegerea persoanelor in functiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.

Art. 208
(1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic si de cercetare si din 25% reprezentanti ai studentilor. Toti membrii senatului universitar, fara exceptie, vor fi stabiliti prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si cercetatorilor titulari, respectiv al tuturor studentilor. Fiecare facultate va avea reprezentanti in senatul universitar, pe cote-parti de reprezentare stipulate in Carta universitara. In cazul universitatilor confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului si specificului dogmatic si canonic al cultului fondator.
(2) Senatul universitar isi alege, prin vot secret, un presedinte care conduce sedintele senatului universitar si reprezinta senatul universitar in raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileste comisii de specialitate prin care controleaza activitatea conducerii executive a institutiei de invatamant superior si a consiliului de administratie. Rapoartele de monitorizare si de control sunt prezentate periodic si discutate in senatul universitar, stand la baza rezolutiilor senatului universitar.

Art. 209
(1) Rectorul universitatilor de stat si particulare se desemneaza prin una dintre urmatoarele modalitati:
a) pe baza unui concurs public, in baza unei metodologii aprobate de senatul universitar nou-ales, conforma cu prezenta lege; sau
b) prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din cadrul universitatii si al reprezentantilor studentilor din senatul universitar si din consiliile facultatilor.
(2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele prevazute la alin. (1), se stabileste cu minimum 6 luni inainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din cadrul universitatii si al reprezentantilor studentilor din senatul universitar si din consiliile facultatilor.

Art. 210
(1) In cazul in care modalitatea aleasa pentru desemnarea rectorului este cea pe baza unui concurs public, procedura de desemnare este cea prevazuta de prezentul articol.
(2) Senatul universitar nou-ales stabileste o comisie de selectie si de recrutare a rectorului formata, in proportie de 50%, din membri ai universitatii si, in proportie de 50%, din personalitati stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si din strainatate. Aceasta comisie contine minimum 12 membri, dintre care cel putin un reprezentant al studentilor sau un absolvent al universitatii desemnat de catre studentii din senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea, senatul universitar nou-ales elaboreaza si aproba metodologia de avizare, de selectie si de recrutare a rectorului, conform legii.
(3) Concursul public pentru desemnarea rectorului se desfasoara in baza metodologiei prevazute la alin. (2). Comisia de concurs este comisia de selectie si recrutare prevazuta la alin. (2).
(4) La concursul de ocupare a functiei de rector pot participa personalitati stiintifice sau academice din tara si din strainatate care, pe baza audierii in plenul senatului universitar nou-ales, au obtinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Avizul se acorda numai pe baza votului majoritatii simple a membrilor senatului universitar nou-ales. Senatul universitar nou-ales are obligatia de a aviza minimum 2 candidati. Candidatii avizati de senatul universitar nou-ales participa apoi la concursul organizat conform alin. (3).

Art. 211
(1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, in termen de 30 de zile de la data selectiei. Dupa emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, inscrisuri, acte financiare/contabile, diplome si certificate.
(2) Rectorul confirmat de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, pe baza consultarii senatului universitar, isi numeste prorectorii. In universitatile multilingve si multiculturale cel putin unul dintre prorectori este numit de catre rector la propunerea cadrelor didactice apartinand minoritatilor nationale din departamentul sectiei sau liniei de predare intr-o limba a minoritatilor nationale, cu exceptia cazului in care rectorul provine de la sectia sau linia de studiu cu predare in limba minoritatii nationale respective. Cadrele didactice apartinand sectiei sau liniei de predare trebuie sa propuna cel putin 3 candidati.
(3) Rectorul confirmat de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului incheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzand criteriile si indicatorii de performanta manageriala, drepturile si obligatiile partilor contractuale.
(4) Decanii sunt selectati prin concurs public organizat de noul rector si validat de senatul universitar. La concurs pot participa candidatii avizati de consiliul facultatii cu votul majoritatii simple a membrilor acestuia si pe baza unei metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul facultatii valideaza cel putin 2 candidati.
(5) Mentinerea in functie a directorului general administrativ se face pe baza acordului scris al acestuia de sustinere executiva a planului managerial al noului rector.
(6) Consiliul de administratie al universitatilor de stat este format din rector, prorectorii, decanii, directorul general administrativ si un reprezentant al studentilor.
(7) Consiliul de administratie al universitatilor particulare este numit de catre fondatori.

Art. 212
(1) Rectorul confirmat al universitatii de stat incheie un contract institutional cu ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de catre senatul universitar, in conditiile specificate prin contractul de management si Carta universitara.
(3) Ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului poate revoca din functie rectorul in conditiile art. 125.
Sectiunea 2 – Atributiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administratie, ale decanului si ale sefului de departament
Art. 213
(1) Senatul universitar reprezinta comunitatea universitara si este cel mai inalt for de decizie si deliberare la nivelul universitatii.
(2) Atributiile senatului universitar sunt urmatoarele:
a) garanteaza libertatea academica si autonomia universitara;
b) elaboreaza si adopta, in urma dezbaterii cu comunitatea universitara, Carta universitara;
c) aproba planul strategic de dezvoltare institutionala si planurile operationale, la propunerea rectorului;
d) aproba, la propunerea rectorului si cu respectarea legislatiei in vigoare, structura, organizarea si functionarea universitatii;
e) aproba proiectul de buget si executia bugetara;
f) elaboreaza si aproba Codul de asigurare a calitatii si Codul de etica si deontologie profesionala universitara;
g) adopta Codul universitar al drepturilor si obligatiilor studentului, cu respectarea prevederilor Codului drepturilor si obligatiilor studentului;
h) aproba metodologiile si regulamentele privind organizarea si functionarea universitatii;
i) incheie contractul de management cu rectorul;
j) controleaza activitatea rectorului si a consiliului de administratie prin comisii specializate;
k) valideaza concursurile publice pentru functiile din consiliul de administratie;
l) aproba metodologia de concurs si rezultatele concursurilor pentru angajarea personalului didactic si de cercetare si evalueaza periodic resursa umana;
m) aproba, la propunerea rectorului, sanctionarea personalului cu performante profesionale slabe, in baza unei metodologii proprii si a legislatiei in vigoare; n) indeplineste alte atributii, conform Cartei universitare.
(3) Componenta si marimea senatului universitar sunt stabilite prin Carta universitara, astfel incat sa se asigure eficienta decizionala si reprezentativitatea comunitatii academice.
(4) Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea innoirii succesive de maximum doua ori. Pentru studenti, durata mandatului se reglementeaza prin Carta universitara.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel putin o treime dintre membrii senatului universitar.
(6) Rectorul reprezinta legal universitatea in relatiile cu tertii si realizeaza conducerea executiva a universitatii. Rectorul este ordonatorul de credite al universitatii. Rectorul are urmatoarele atributii:
a) realizeaza managementul si conducerea operativa a universitatii, pe baza contractului de management;
b) negociaza si semneaza contractul institutional cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
c) incheie contractul de management cu senatul universitar;
d) propune spre aprobare senatului universitar structura si reglementarile de functionare ale universitatii;
e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de buget si raportul privind executia bugetara;
f) prezinta senatului universitar, in luna aprilie a fiecarui an, raportul prevazut la art. 130 alin. (2). Senatul universitar valideaza raportul mentionat, in baza referatelor realizate de comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administratie;
h) indeplineste alte atributii stabilite de senatul universitar, in conformitate cu contractul de management, Carta universitara si legislatia in vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi innoit cel mult o data, in urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. O persoana nu poate fi rector al aceleiasi institutii de invatamant superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada in care s-au derulat mandatele si de intreruperile acestora.
(8) Atributiile prorectorilor, numarul si durata mandatelor acestora se stabilesc prin Carta universitara.
(9) Decanul reprezinta facultatea si raspunde de managementul si conducerea facultatii. Decanul prezinta anual un raport consiliului facultatii privind starea facultatii. Decanul conduce sedintele consiliului facultatii si aplica hotararile rectorului, consiliului de administratie si senatului universitar. Atributiile decanului sunt stabilite in conformitate cu prevederile Cartei universitare si cu legislatia in vigoare.
(10) Consiliul facultatii reprezinta organismul decizional si deliberativ al facultatii. Consiliul facultatii are urmatoarele atributii:
a) aproba, la propunerea decanului, structura, organizarea si functionarea facultatii;
b) aproba programele de studii gestionate de facultate;
c) controleaza activitatea decanului si aproba rapoartele anuale ale acestuia privind starea generala a facultatii, asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare la nivelul facultatii;
d) indeplineste alte atributii, stabilite prin Carta universitara sau aprobate de senatul universitar si in conformitate cu legislatia in vigoare. (11) Directorul de departament realizeaza managementul si conducerea operativa a departamentului. In exercitarea acestei functii, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei universitare. Directorul de departament raspunde de planurile de invatamant, de statele de functii, de managementul cercetarii si al calitatii si de managementul financiar al departamentului. (12) Selectia, angajarea, evaluarea periodica, formarea, motivarea si incetarea relatiilor contractuale de munca ale personalului sunt de raspunderea directorului de departament, a conducatorului scolii doctorale sau a decanului, conform prevederilor Cartei universitare. (13) Consiliul de administratie al universitatii asigura, sub conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin Carta universitara, in cazul universitatilor particulare si confesionale particulare, conducerea operativa a universitatii si aplica deciziile strategice ale senatului universitar. De asemenea, consiliul de administratie:
a) stabileste in termeni operationali bugetul institutional;
b) aproba executia bugetara si bilantul anual;
c) aproba propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice si de cercetare;
d) avizeaza propunerile de programe noi de studii si formuleaza propuneri catre senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai incadreaza in misiunea universitatii sau care sunt ineficiente academic si financiar;
e) aproba operatiunile financiare care depasesc plafoanele stabilite de senatul universitar, in universitatile de stat, respectiv de fondatori, in universitatile particulare;
f) propune senatului universitar strategii ale universitatii pe termen lung si mediu si politici pe domenii de interes ale universitatii. (14) Studentii au cel putin un reprezentant in comisiile de etica, de cazari, de asigurare a calitatii, precum si in alte comisii cu caracter social.

Art. 214
(1) Functiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproductie nu se cumuleaza.
(2) In cazul vacantarii unui loc in functiile de conducere, se procedeaza la alegeri partiale, in cazul directorului de departament, sau se organizeaza concurs public, potrivit Cartei universitare, in termen de maximum 3 luni de la data vacantarii.
(3) Numarul de prorectori si de prodecani din institutiile de invatamant superior se stabileste prin Carta universitara.
(4) Atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din invatamantul superior sunt stabilite prin Carta universitara a institutiei, potrivit legii. Hotararile senatelor universitare, ale consiliilor facultatilor si ale departamentelor se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti, daca numarul celor prezenti reprezinta cel putin doua treimi din numarul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativa a universitatii este condusa de catre un director administrativ si este organizata pe directii. Postul de director general administrativ se ocupa prin concurs organizat de consiliul de administratie al institutiei de invatamant superior. Presedintele comisiei de concurs este rectorul institutiei. Din comisie face parte, in mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Validarea concursului se face de catre senatul universitar, iar numirea pe post, de catre rector.
(6) Unitatile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unitatilor respective, potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitara, universitatea isi poate dezvolta structuri consultative formate din reprezentanti ai mediului economic si personalitati din mediul academic, cultural si profesional extern.

Art. 215
(1) Dupa implinirea varstei de pensionare, ocuparea oricarei functii de conducere in universitatile de stat, particulare si confesionale este interzisa, cu exceptia mandatelor in exercitiu la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Persoanele care exercita o functie de conducere sau de demnitate publica au dreptul de a li se rezerva postul din sistemul educational.
(3) Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului.
(4) Functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere in cadrul unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului.
(5) Functiile de conducere sau de demnitate publica se pot cumula cu functiile didactice si/sau de cercetare.
Sectiunea 3 – Rolul statului in invatamantul superior
Art. 216
(1) Statul isi exercita atributiile in domeniul invatamantului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului si Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are urmatoarele atributii principale:
a) propune politicile si strategiile nationale pentru invatamantul superior, ca parte a Ariei europene a invatamantului superior;
b) elaboreaza reglementarile de organizare si functionare a sistemului de invatamant superior;
c) monitorizeaza si verifica direct sau prin organismele abilitate in acest sens respectarea reglementarilor privind organizarea si functionarea invatamantului superior, cercetarea universitara, managementul financiar, etica universitara si asigurarea calitatii in invatamantul superior;
d) gestioneaza procesul de evaluare periodica, de clasificare a universitatilor si de ierarhizare a programelor de studii ale acestora;
e) controleaza gestionarea RMUR;
f) organizeaza recunoasterea si echivalarea diplomelor si certificatelor conform normelor interne si in conformitate cu normele europene; elaboreaza metodologia prin care se pot recunoaste automat diplomele si certificatele obtinute in universitati din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European si in Confederatia Elvetiana, precum si in universitati de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate si reactualizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului; organizeaza recunoasterea automata a functiilor didactice universitare si a calitatii de conducator de doctorat, conform unei metodologii proprii; incaseaza sume, in lei sau in valuta, pentru recunoasterea si echivalarea diplomelor si certificatelor si pentru vizarea actelor de studii;
g) elaboreaza si propune proiectul de buget pentru invatamantul superior, ca parte a bugetului educatiei si bugetului cercetarii;
h) verifica si gestioneaza sistemul de indicatori statistici de referinta pentru invatamantul superior si bazele de date corespunzatoare pentru monitorizarea si prognozarea evolutiei invatamantului superior in raport cu piata muncii;
i) sustine realizarea de studii si de cercetari in invatamantul superior;
j) publica anual un raport privind starea invatamantului superior.

Art. 217
(1) Pentru exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului constituie registre de experti si se sprijina pe organisme consultative, la nivel national, alcatuite pe criterii de prestigiu profesional si moral: Consiliul National de Statistica si Prognoza a Invatamantului Superior (CNSPIS), Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul National al Cercetarii Stiintifice (CNCS), Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare si inovare (CCCDI), Consiliul National pentru Finantarea Invatamantului Superior (CNFIS), Consiliul National al Bibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul de etica si management universitar (CEMU) si Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii (CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadre didactice si cercetatori, avand cel putin titlul de conferentiar sau de cercetator stiintific II ori titluri echivalente obtinute in strainatate, membri ai Academiei Romane si ai unor institutii de cultura, precum si un membru student in CEMU si CNCU si un student cu statut de observator in CNFIS, sau reprezentanti ai mediului de afaceri in CCCDI sau, ca observatori, in CNFIS.
(2) Consiliile prevazute la alin. (1) beneficiaza de un secretariat tehnic care se constituie si functioneaza prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Infiintarea, regulamentele de organizare si functionare, structura si componenta organismelor specializate prevazute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, conform legii. Bugetele acestor organisme sunt gestionate prin Unitatea executiva pentru finantarea invatamantului superior, a cercetarii, dezvoltarii si inovarii (UEFISCDI) si se constituie pe baza contractuala intre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.
(4) CNCS se constituie prin reorganizarea, prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, a Consiliului National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior.

Art. 218
(1) Consiliul National de Statistica si Prognoza a Invatamantului Superior are ca atributii principale elaborarea si actualizarea permanenta a indicatorilor de monitorizare a invatamantului superior si prognoza evolutiei acestuia in raport cu dinamica pietei muncii. Acest consiliu publica anual datele corespunzatoare acestor indicatori.
(2) Consiliul de Etica si Management Universitar se pronunta asupra litigiilor de etica universitara si are ca principale atributii:
a) monitorizarea punerii in aplicare a politicilor de etica universitara la nivelul sistemului de invatamant superior;
b) auditarea comisiilor de etica din universitati si prezentarea unui raport anual privind etica universitara. Acest raport se face public;
c) constatarea incalcarii de catre o institutie de invatamant superior a obligatiilor prevazute de prezenta lege;
d) elaborarea si publicarea Codului de referinta al eticii si deontologiei universitare, care este un document public. In arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etica si Management Universitar se bazeaza pe principiile si procedurile elaborate in acest document.
(3) Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii este organismul prevazut de Legea nr. 206/2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 219
(1) CNATDCU are urmatoarele atributii:
a) propune un set de standarde minimale necesare si obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din invatamantul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calitatii de conducator de doctorat si a atestatului de abilitare. Aceste standarde se adopta prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Standardele minimale de acceptare de catre CNATDCU a dosarului pentru obtinerea atestatului de abilitare nu depind de functia didactica sau gradul profesional al candidatului si sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar;
b) propune metodologia-cadru prevazuta la art. 295 alin. (1);
c) verifica anual, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau din proprie initiativa, modul de desfasurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare din universitati. Raportul de verificare institutionala este prezentat ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, specificand concluzii bazate pe date si documente;
d) prezinta un raport anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului privind resursa umana pentru activitatile didactice si de cercetare din invatamantul superior, in baza unor indicatori specifici. Acest raport este public;
e) alte atributii stabilite prin lege sau prin regulamentul de organizare si functionare.
(2) CNFIS are urmatoarele atributii principale:
a) propune metodologia de finantare a universitatilor si stabileste costul mediu per student echivalent pe cicluri si domenii de studii;
b) verifica periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau din proprie initiativa, realizarea proiectelor de dezvoltare institutionala si eficienta gestionarii fondurilor publice de catre universitati si face propuneri pentru finantarea complementara a universitatilor pe baza de proiecte institutionale;
c) prezinta anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului un raport privind starea finantarii invatamantului superior si masurile de optimizare ce se impun. Acest raport este public.
(3) CNCS are urmatoarele atributii principale:
a) stabileste standardele, criteriile si indicatorii de calitate pentru cercetarea stiintifica, aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
b) auditeaza periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau din proprie initiativa, cercetarea stiintifica universitara ori din unitatile de cercetaredezvoltare;
c) gestioneaza programe de cercetare si procese de evaluare a proiectelor de cercetare care sunt propuse pentru finantare competitiva;
d) prezinta anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului un raport privind starea cercetarii stiintifice in invatamantul superior si performantele universitatilor. Raportul este public si va fi afisat pe site-ul CNCS.
(4) Consiliul National al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are in atributii elaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare periodica si coordonarea sistemului de biblioteci din invatamantul superior.

Art. 220
(1) Pentru monitorizarea eficientei manageriale, a echitatii si a relevantei invatamantului superior pentru piata muncii, se stabileste, in termen de maximum 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referinta pentru invatamantul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinta la nivel european din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin consultarea Consiliului National de Statistica si Prognoza a Invatamantului Superior (CNSPIS), a ARACIS, a CNCS, a CNFIS, a CNATDCU si a Autoritatii Nationale pentru Calificari, si se aproba prin hotarare a Guvernului. Raportul anual privind starea invatamantului superior se bazeaza pe indicatorii prevazuti la alin. (1).

Art. 221
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului isi realizeaza atributiile in domeniul cercetarii prin Autoritatea Nationala de Cercetare Stiintifica, conform legii.
(2) In exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu Consiliul National al Rectorilor si, dupa caz, cu autoritati si asociatii profesionale si stiintifice nationale si internationale reprezentative, federatii sindicale la nivel de ramura si federatii studentesti legal constituite la nivel national. Reprezentantii invatamantului particular sunt parteneri de dialog social.

 

Capitolul XII – Finantarea si patrimoniul universitatilor

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 222
(1) Invatamantul universitar de stat este gratuit pentru cifra de scolarizare aprobata anual de Guvern si cu taxa, in conditiile legii.
(2) In invatamantul universitar de stat gratuit se pot percepe taxe pentru: depasirea duratei de scolarizare prevazute de lege, admiteri, inmatriculari, reinmatriculari, repetarea examenelor si a altor forme de verificare, care depasesc prevederile planului de invatamant. De asemenea, se pot percepe taxe si pentru activitati neincluse in planul de invatamant, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.
(3) Finantarea invatamantului superior de stat se asigura din fonduri publice, in concordanta cu urmatoarele cerinte:
a) considerarea dezvoltarii invatamantului superior ca responsabilitate publica si a invatamantului, in general, ca prioritate nationala;
b) asigurarea calitatii invatamantului superior la nivelul standardelor din Spatiul European al Invatamantului Superior pentru pregatirea resurselor umane si dezvoltarea personala ca cetateni ai unei societati democratice bazate pe cunoastere;
c) profesionalizarea resurselor umane in concordanta cu diversificarea pietei muncii;
d) dezvoltarea invatamantului superior si a cercetarii stiintifice si creatiei artistice universitare pentru integrarea la varf in viata stiintifica mondiala.
(4) Executia bugetara anuala a institutiilor de invatamant superior de stat se face publica.
(5) Finantarea invatamantului superior de stat poate fi realizata pe baza de contract si prin contributia altor ministere, pentru acele institutii de invatamant superior care pregatesc specialisti in functie de cerintele ministerelor respective, precum si prin alte surse, inclusiv imprumuturi si ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finantare ale universitatilor de stat sunt venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini invatamantul superior particular acreditat.
(8) Institutiile de invatamant superior de stat si particulare pot primi donatii din tara si din strainatate, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Art. 223
(1) Institutiile de invatamant superior de stat functioneaza ca institutii finantate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare si din alte surse, potrivit legii.
(2) Veniturile acestor institutii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza de contract, pentru finantarea de baza, finantarea complementara si finantarea suplimentara, realizarea de obiective de investitii, fonduri alocate pe baza competitionala pentru dezvoltare institutionala, fonduri alocate pe baza competitionala pentru incluziune, burse si protectia sociala a studentilor, precum si din venituri proprii, dobanzi, donatii, sponsorizari si taxe percepute in conditiile legii de la persoane fizice si juridice, romane sau straine, si din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de institutiile de invatamant superior, in conditiile autonomiei universitare, in vederea realizarii obiectivelor care le revin in cadrul politicii statului din domeniul invatamantului si cercetarii stiintifice universitare.
(3) Finantarea suplimentara se acorda din fonduri publice de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru a stimula excelenta institutiilor si a programelor de studii, atat din cadrul universitatilor de stat, cat si al celor particulare. Finantarea suplimentara se acorda conform prevederilor art. 197 lit. a).
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura finantarea de baza pentru universitatile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu si per limba de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigura dezvoltarea sustenabila si competitiva a societatii, iar in interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe in ierarhia calitatii acestora, numarul de granturi de studii alocate unui program variind in functie de pozitia programului in aceasta ierarhie.
(5) Finantarea de baza este multianuala, asigurandu-se pe toata durata unui ciclu de studii.
(6) Finantarea complementara se realizeaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului prin:
a) subventii pentru cazare si masa;
b) fonduri alocate pe baza de prioritati si norme specifice pentru dotari si alte cheltuieli de investitii si reparatii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea stiintifica universitara.
(7) Finantarea institutiilor de invatamant superior de stat se face pe baza de contract incheiat intre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si institutia de invatamant superior respectiva, dupa cum urmeaza:
a) contract institutional pentru finantarea de baza, pentru fondul de burse si protectie sociala a studentilor, pentru fondul de dezvoltare institutionala, precum si pentru finantarea de obiective de investitii;
b) contract complementar pentru finantarea reparatiilor capitale, a dotarilor si a altor cheltuieli de investitii, precum si subventii pentru cazare si masa;
c) contractele institutionale si complementare sunt supuse controlului periodic efectuat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si CNFIS.
(8) Finantarea cercetarii stiintifice universitare se face conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si legislatiei specifice domeniului cercetarii-dezvoltarii.
(9) Fondurile pentru burse si protectie sociala a studentilor se aloca in functie de numarul de studenti de la invatamantul cu frecventa, fara taxa de studii.
(10) Studentii beneficiaza de burse de performanta sau de merit, pentru stimularea excelentei, precum si de burse sociale, pentru sustinerea financiara a studentilor cu venituri reduse. Cuantumul minim al burselor sociale se propune anual de catre CNFIS, tinand cont de faptul ca acestea trebuie sa acopere cheltuielile minime de masa si cazare. (11) Universitatile pot suplimenta fondul de burse prin venituri proprii extrabugetare. (12) Categoriile de cheltuieli eligibile si metodologia de distribuire a acestora din finantarea complementara si suplimentara se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la initiativa Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in termen de maximum 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi. (13) Rectorii universitatilor de stat, prin contractul institutional incheiat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, sunt direct responsabili de alocarea resurselor institutiei, prioritar spre departamentele si structurile cele mai performante.

Art. 224
Statul roman poate acorda anual burse pentru sprijinirea etnicilor romani din tari invecinate si a etnicilor romani cu domiciliul stabil in strainatate, care doresc sa studieze in cadrul unitatilor si institutiilor de invatamant de stat din Romania.

Art. 225
(1) Programele de studii de master si doctorat in stiinte si tehnologii avansate, cele care se desfasoara in limbi de circulatie internationala, precum si doctoratele in cotutela cu universitati de prestigiu din strainatate beneficiaza de finantare preferentiala, acordata conform propunerilor CNFIS.
(2) Fondurile ramase la sfarsitul anului din executia bugetului prevazut in contractul institutional si complementar, precum si fondurile aferente cercetarii stiintifice universitare si veniturile extrabugetare raman la dispozitia universitatilor si se cuprind in bugetul de venituri si cheltuieli al institutiei, fara varsaminte la bugetul de stat si fara afectarea alocatiilor de la bugetul de stat pentru anul urmator.

Art. 226
(1) Universitatile de stat sau particulare au patrimoniu propriu, pe care il gestioneaza conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universitatile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot fi drepturi reale, dupa caz, drept de proprietate sau dezmembraminte ale acestuia, uz, uzufruct, servitute si superficie, potrivit dispozitiilor Codului civil, drept de folosinta dobandit prin inchiriere, concesiune, comodat si altele asemenea ori drept de administrare, in conditiile legii.
(3) In patrimoniul universitatilor pot exista si drepturi de creanta izvorate din contracte, conventii sau hotarari judecatoresti.
(4) Universitatile de stat pot avea in patrimoniu bunuri mobile si imobile din domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universitatilor asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosinta, de concesiune ori de inchiriere, in conditiile legii.
(6) Prin hotarare a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute in domeniul privat al statului si transmise in proprietate universitatilor de stat, in conditiile legii.
(7) Universitatile de stat au drept de proprietate asupra bunurilor existente in patrimoniul lor la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este imputernicit sa emita certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru universitatile de stat pe baza documentatiei inaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universitatilor de stat asupra bunurilor prevazute la alin. (7) se exercita in conditiile prevazute de Carta universitara, cu respectarea dispozitiilor dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum si alte drepturi reale ale universitatilor de stat sunt supuse procedurii publicitatii imobiliare prevazute de legislatia speciala in materie.
(10) In cazul desfiintarii unei universitati de stat, bunurile aflate in proprietate, ramase in urma lichidarii, trec in proprietatea privata a statului. (11) Universitatile particulare sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercita asupra patrimoniului, in conditiile legii.
Sectiunea 2 – Organizarea si functionarea invatamantului superior particular si confesional particular
Art. 227
(1) Institutiile de invatamant superior particulare si institutiile de invatamant superior confesionale particulare sunt:
a) fondate din initiativa si cu resursele materiale si financiare ale unei fundatii sau asociatii, ale unui cult religios ori ale unui alt furnizor de educatie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Institutiile de invatamant superior particulare au autonomie universitara, conform prevederilor prezentei legi, si autonomie economico-financiara, avand drept fundament proprietatea privata, garantata de Constitutie.
(3) Structurile universitatilor particulare si confesionale particulare, atributiile, durata mandatelor, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta universitara, avizate de fondatori si aprobate de senatul universitar cu respectarea stricta a prevederilor prezentei legi.
Sectiunea 3 – Infiintarea institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare
Art. 228
(1) O institutie de invatamant superior particulara si confesionala particulara trebuie sa parcurga toate procedurile de autorizare provizorie si acreditare stabilite de prezenta lege.
(2) Institutiile de invatamant superior particulare si confesionale particulare sunt acreditate prin lege, initiata de catre Guvern la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Universitatilor acreditate li se recunoaste perioada de functionare legala. SECIUNEA 4 – Patrimoniul institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare
Art. 229
(1) Patrimoniul institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare consta in patrimoniul initial al fondatorilor, la care se adauga patrimoniul dobandit ulterior.
(2) Institutiile de invatamant superior particulare si confesionale particulare, pe durata existentei lor, dispun de patrimoniul pus la dispozitia lor, conform legii.
(3) Toate deciziile privind patrimoniul institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare sunt luate de catre consiliul de administratie.
Sectiunea 5 – Desfiintarea institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare
Art. 230
(1) Desfiintarea, dizolvarea sau lichidarea institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare se face in conditiile legii. Initiativa desfiintarii institutiilor de invatamant superior particulare sau confesionale particulare poate apartine si fondatorilor.
(2) In caz de desfiintare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare revine fondatorilor.
(3) Desfiintarea universitatilor particulare se va face cu protectia intereselor studentilor.
Sectiunea 6 – Finantarea institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare
Art. 231
Sursele de finantare ale institutiilor de invatamant superior particulare si confesionale particulare sunt compuse din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu si alte taxe scolare;
c) sponsorizari, donatii, granturi si finantari acordate pe baza de competitie, exploatarea rezultatelor cercetarii, dezvoltarii, inovarii si alte surse legal constituite.

 

Titlul IV – Statutul personalului didactic

 
Capitolul I – Statutul personalului didactic din invatamantul preuniversitar

 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Art. 232
Statutul reglementeaza:
a) functiile, competentele, responsabilitatile, drepturile si obligatiile specifice personalului didactic si didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de indrumare si de control;
b) formarea initiala si continua a personalului didactic si a personalului de conducere, de indrumare si de control;
c) conditiile si modalitatile de ocupare a posturilor si a functiilor didactice, didactice auxiliare, a functiilor de conducere, de indrumare si de control, precum si conditiile si modalitatile de eliberare din aceste posturi si functii, de incetare a activitatii si de pensionare a personalului didactic si didactic auxiliar;
d) criteriile de normare, de acordare a distinctiilor si de aplicare a sanctiunilor.

Art. 233
(1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de invatamant responsabile cu instruirea si educatia.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care indeplinesc conditiile de studii prevazute de lege, care au capacitatea de exercitare deplina a drepturilor, o conduita morala conforma deontologiei profesionale si sunt apte din punct de vedere medical si psihologic pentru indeplinirea functiei.

Art. 234
(1) Incadrarea si mentinerea intr-o functie didactica sau didactica auxiliara, precum si intr-o functie de conducere, de indrumare si de control sunt conditionate de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu Ministerul Sanatatii. Incompatibilitatile de ordin medical cu functia didactica sunt stabilite prin protocol incheiat intre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de indrumare si de control care se considera nedreptatit poate solicita o expertiza a capacitatii de munca.
(3) Nu pot ocupa functiile prevazute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe durata stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare penala.
(4) In situatii de inaptitudine profesionala de natura psihocomportamentala, conducerea unitatii sau a institutiei de invatamant poate solicita, cu acordul consiliului de administratie, un nou examen medical complet. Aceeasi prevedere se aplica, in mod similar, functiilor de conducere, de indrumare si de control, precum si personalului din unitatile conexe invatamantului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de indrumare si de control in invatamant persoanele care desfasoara activitati incompatibile cu demnitatea functiei didactice, cum sunt:
a) prestarea de catre cadrul didactic a oricarei activitati comerciale in incinta unitatii de invatamant sau in zona limitrofa;
b) comertul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio ori vizuale;
c) practicarea, in public, a unor activitati cu componenta lubrica sau altele care implica exhibarea, in maniera obscena, a corpului.

Art. 235
Pentru institutiile de invatamant militar si invatamant de informatii, ordine publica si securitate nationala, se prevad urmatoarele:
a) aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar/de informatii, ordine publica si securitate nationala se face prin ordine, regulamente si instructiuni proprii;
b) personalul didactic militar/de informatii, ordine publica si securitate nationala si civil se constituie din personalul prevazut in prezenta lege si din corpul instructorilor militari/de informatii, ordine publica si securitate nationala;
c) personalul didactic militar/de informatii, ordine publica si securitate nationala are drepturile si indatoririle care decurg din prezenta lege si din calitatea de cadru militar in activitate, respectiv de functionar public cu statut special;
d) pentru functiile didactice aferente corpului instructorilor militari/de informatii, ordine publica si securitate nationala, conditiile care se cer pentru ocuparea acestora, precum si normele didactice, competentele si responsabilitatile se stabilesc prin instructiuni proprii;
e) perfectionarea pregatirii personalului didactic se realizeaza conform prevederilor prezentei legi si reglementarilor specific militare/de informatii, ordine publica si securitate nationala;
f) personalul didactic, inclusiv cel din corpul instructorilor militari/de informatii, ordine publica si securitate nationala, poate obtine definitivarea in invatamant si gradele didactice, in conditiile stabilite de prezenta lege.
Sectiunea 2 – Formarea initiala si continua. Cariera didactica

Art. 236
(1) Formarea initiala pentru ocuparea functiilor didactice din invatamantul preuniversitar cuprinde:
a) formarea initiala, teoretica, in specialitate, realizata prin universitati, in cadrul unor programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an scolar, realizat intr-o unitate de invatamant, sub coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), formarea personalului din educatia anteprescolara se realizeaza prin liceele pedagogice.
(3) Pentru a obtine alta specializare, absolventii studiilor de licenta pot urma un modul de minimum 90 de credite transferabile care atesta obtinerea de competente de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare inscris pe diploma de licenta. Acest modul poate fi urmat in paralel cu masterul didactic sau dupa finalizarea acestuia.

Art. 237
(1) In calitatea sa de principal finantator, pe baza analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste reperele curriculare si calificarile de formare initiala teoretica in specialitate a personalului didactic.
(2) Programele de formare initiala teoretica in specialitate si psihopedagogica sunt acreditate si evaluate periodic de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin intermediul ARACIS sau al altor organisme abilitate, potrivit legii.

Art. 238
(1) Studentii si absolventii de invatamant superior care opteaza pentru profesiunea didactica au obligatia sa absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor profesionale pentru functiile didactice, se aproba de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se acrediteaza conform legii.
(3) Studentii care frecventeaza cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului intr-o institutie publica pot beneficia de burse de studiu finantate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) Absolventilor masterului didactic li se elibereaza diploma de master didactic in domeniul programului de licenta.
(7) Planurile de invatamant ale studiilor de licenta in specialitatea pedagogia invatamantului primar si prescolar sunt elaborate pe baza standardelor profesionale stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 239
(1) Inscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevazut la art. 236 alin. (1) lit. c) este conditionata de obtinerea diplomei de licenta si a diplomei de master didactic.
(2) In vederea realizarii pregatirii practice din cadrul masterului didactic se constituie o retea permanenta de unitati de invatamant, in baza unor acorduri-cadru incheiate intre unitatile/institutiile de invatamant care asigura formarea initiala si inspectoratele scolare, in conditii stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unitatile/institutiile de invatamant care asigura formarea initiala incheie contracte de colaborare cu durata de 1�4 ani scolari cu unitatile de invatamant din reteaua prevazuta la alin. (2) pentru stabilirea conditiilor de organizare si desfasurare a stagiilor practice.
(4) Unitatile/institutiile de invatamant care asigura formarea initiala pot realiza independent parteneriate cu institutii ofertante de servicii in domeniu � centre de consiliere, cluburi si palate ale copiilor, centre logopedice si organizatii nonguvernamentale.
(5) Pregatirea practica din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei perioade de stagiu in strainatate in cadrul unui program al Uniunii Europene � componenta dedicata formarii initiale a profesorilor � perioada certificata prin documentul Europass Mobilitate.

Art. 240
(1) Ocuparea unei functii didactice pentru perioada stagiului practic cu durata de un an scolar se realizeaza prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de catre inspectoratul scolar judetean/al municipiului Bucuresti pe posturile ramase neocupate in urma concursului.
(2) Persoanelor aflate in perioada stagiului practic cu durata de un an scolar li se aplica, in mod corespunzator functiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei legi, precum si toate celelalte prevederi corespunzatoare din legislatia in vigoare.

Art. 241
(1) Examenul national de definitivare in invatamant este organizat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, si cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie � realizata de catre inspectoratele scolare in perioada stagiului practic cu durata de un an scolar si constand in evaluarea activitatii profesionale la nivelul unitatii de invatamant, evaluarea portofoliului profesional personal si in sustinerea a cel putin doua inspectii la clasa;
b) etapa a II-a, finala � realizata la finalizarea stagiului practic cu durata de un an scolar si constand intr-o examinare scrisa, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate in parte.
(2) Cadrele didactice care promoveaza examenul de definitivat dobandesc titlul de profesor cu drept de practica in invatamantul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de munca pe o perioada determinata, care au promovat examenul de definitivare in invatamant, li se poate asigura continuitatea pe postul didactic/catedra ocupat(a), prin hotararea consiliului de administratie din unitatea de invatamant respectiva, in conditiile legii.
(4) Persoanele care nu promoveaza examenul de definitivare in invatamant pot participa la cel mult doua alte sesiuni ale acestui examen, in conditiile reluarii de fiecare data, anterior sustinerii examenului, a stagiului de practica cu durata de un an scolar.
(5) Stagiul de practica cu durata de un an scolar si examenul de definitivare in invatamant pot fi reluate, in conditiile legii, intr-un interval de timp care nu depaseste 5 ani de la inceperea primului stagiu de practica.
(6) Persoanele care nu promoveaza examenul de definitivare in invatamant, in conditiile prezentului articol, pot fi angajate in sistemul national de invatamant preuniversitar numai pe perioada determinata, cu statut de profesor debutant.

Art. 242
(1) Formarea continua a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea profesionala si evolutia in cariera.
(2) Evolutia in cariera se realizeaza prin gradul didactic II si gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de competenta.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum si procedura de organizare si desfasurare a examenelor pentru obtinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Gradul didactic II se obtine de catre personalul didactic de predare care are o vechime la catedra de cel putin 4 ani de la obtinerea definitivarii in invatamant, prin promovarea urmatoarelor probe:
a) o inspectie scolara speciala, precedata de cel putin doua inspectii scolare curente esalonate pe parcursul celor 4 ani;
b) un test din metodica specialitatii, cu abordari interdisciplinare si de creativitate, elaborat pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate in parte;
c) o proba orala de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care cuprinde si elemente de psihologie si de sociologie educationala.
(5) Gradul didactic I se poate obtine de catre personalul didactic de predare care are o vechime la catedra de cel putin 4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea urmatoarelor probe:
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate in parte;
b) o inspectie scolara speciala, precedata de cel putin doua inspectii scolare curente, esalonate pe parcursul celor 4 ani, toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrari metodico-stiintifice, sub indrumarea unui conducator stiintific stabilit de institutia cu competente in domeniu;
d) sustinerea lucrarii metodico-stiintifice, in fata comisiei instituite, conform metodologiei Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) In caz de nepromovare, examenele pentru obtinerea gradelor didactice II, respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel putin 2 ani scolari.
(7) Personalului didactic incadrat in invatamantul preuniversitar, care indeplineste conditiile de formare initiala si care a obtinut titlul stiintific de doctor, i se acorda gradul didactic I, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Personalul didactic care a obtinut definitivarea in invatamant sau gradul didactic II cu media 10 se poate prezenta, dupa caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu un an mai devreme fata de perioada prevazuta de prezenta lege.
(9) In cazul in care profesorii au dobandit doua sau mai multe specialitati, definitivarea in invatamant si gradele didactice II si I obtinute la una dintre acestea sunt recunoscute pentru oricare dintre specialitatile dobandite prin studii.
(10) Gradele didactice se acorda prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 243
(1) Personalul didactic care a obtinut gradul didactic I, cu performante deosebite in activitatea didactica si manageriala, poate dobandi titlul de profesor-emerit in sistemul de invatamant preuniversitar, acordat in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Persoana care dobandeste titlul de profesor-emerit beneficiaza de:
a) prioritate la ocuparea unui post prin transfer consimtit de unitatile de invatamant implicate;
b) calitatea de mentor pentru formarea continua a cadrelor didactice;
c) prioritate la ocuparea posturilor didactice in conditii de medii egale;
d) acordarea unui premiu anual in bani din fondurile programelor nationale initiate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
e) delegare de catre inspectoratele scolare pentru rezolvarea atributiilor acestora in teritoriu.

Art. 244
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste obiectivele si coordoneaza formarea continua a personalului didactic la nivel de sistem de invatamant preuniversitar, in conformitate cu strategiile si politicile nationale.
(2) Unitatile si institutiile de invatamant preuniversitar, pe baza analizei de nevoi, stabilesc obiectivele si formarea continua, inclusiv prin conversie profesionala, pentru angajatii proprii.
(3) Acreditarea si evaluarea periodica a furnizorilor de formare continua si a programelor de formare oferite de acestia, metodologia-cadru de organizare si desfasurare a formarii continue sunt realizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin directiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse si asistenta educationala si manageriala pentru cadrele didactice si didactice auxiliare si se pot acredita ca furnizori de formare continua.
(5) Dezvoltarea profesionala a personalului didactic, de conducere, de indrumare si de control si recalificarea profesionala sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru profesia didactica, standarde de calitate si competente profesionale si au urmatoarele finalitati generale:
a) actualizarea si dezvoltarea competentelor in domeniul de specializare corespunzator functiei didactice ocupate, precum si in domeniul psihopedagogic si metodic;
b) dezvoltarea competentelor pentru evolutia in cariera didactica, prin sistemul de pregatire si obtinere a gradelor didactice;
c) dobandirea sau dezvoltarea competentelor de conducere, de indrumare si de control;
d) dobandirea de noi competente, prin programe de conversie pentru noi specializari si/sau ocuparea de noi functii didactice, altele decat cele ocupate in baza formarii initiale;
e) dobandirea unor competente complementare prin care se extinde categoria de activitati ce pot fi prestate in activitatea curenta, cum ar fi predarea asistata de calculator, predarea in limbi straine, consilierea educationala si orientarea in cariera, educatia adultilor si altele;
f) dezvoltarea si extinderea competentelor transversale privind interactiunea si comunicarea cu mediul social si cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilitati privind organizarea, conducerea si imbunatatirea performantei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul si analiza reflexiva a propriei activitati si altele.
(6) Descrierea competentelor mentionate, precum si a modalitatilor de evaluare si certificare a acestora in cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizeaza prin metodologia formarii continue a personalului didactic, de conducere, de indrumare si de control, aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 245
(1) Pentru personalul didactic, de conducere, de indrumare si de control, formarea continua este un drept si o obligatie.
(2) Organizarea, desfasurarea, evaluarea si finantarea activitatilor de formare continua se stabilesc prin metodologie aprobata prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Formarea continua a personalului didactic, de conducere, de indrumare si de control se realizeaza in functie de evolutiile din domeniul educatiei si formarii profesionale, inclusiv in ceea ce priveste curriculumul national, precum si in functie de interesele si nevoile personale de dezvoltare.
(4) Obtinerea prin studiile corespunzatoare a unei noi specializari didactice, diferite de specializarea curenta, se considera formare continua.
(5) Pe langa una sau mai multe specializari, cadrele didactice pot dobandi competente didactice, pentru disciplinele din acelasi domeniu fundamentat cu domeniul licentei, prin programe de formare stabilite prin hotarare a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum si personalul de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar este obligat sa participe periodic la programe de formare continua, astfel incat sa acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovarii examenului de definitivare in invatamant, minimum 90 de credite profesionale transferabile.
(7) Programele de conversie profesionala intra in atributiile institutiilor de invatamant superior si se desfasoara in baza unor norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea si validarea achizitiilor dobandite de personalul didactic, de conducere, de indrumare si de control prin diferite programe si forme de organizare a formarii continue se realizeaza pe baza sistemului de acumulare, recunoastere si echivalare a creditelor profesionale transferabile, elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 246
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului infiinteaza corpul national de experti in management educational, constituit in urma selectiei, prin concurs specific, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare in domeniul managementului educational, cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura si criteriile de selectie se stabilesc prin metodologie aprobata prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Pot ocupa functii de conducere, de indrumare si de control in unitatile de invatamant si inspectoratele scolare numai cadrele didactice membre ale corpului national de experti in management educational.
Sectiunea 3 – Functiile didactice si didactice auxiliare. Conditii de ocupare

Art. 247
Functiile didactice sunt:
a) in educatia anteprescolara: educator-puericultor � se normeaza cate un post pentru fiecare grupa de copii; in institutiile cu program prelungit sau saptamanal, personalul didactic se normeaza pe ture;
b) in invatamantul prescolar: profesor pentru invatamant prescolar � se normeaza cate un post pentru fiecare grupa de copii; in institutiile cu program prelungit sau saptamanal, personalul didactic se normeaza pe ture;
c) in invatamantul primar: profesor pentru invatamant primar � se normeaza cate un post pentru fiecare clasa de elevi;
d) in invatamantul gimnazial si liceal: profesor;
e) in invatamantul prescolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupa sau clasa se normeaza cadre didactice conform specificului fiecarei alternative educationale;
f) in invatamantul special si in comisiile de expertiza complexa: profesor itinerant si de sprijin, profesorpsihopedagog, profesor-psiholog scolar, profesor-logoped, psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoza si kinetoterapeut � se normeaza cate un post la fiecare grupa/clasa; profesor, profesor de educatie speciala;
g) in centrele si cabinetele de asistenta psihopedagogica: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier scolar;
h) in centrele logopedice interscolare si in cabinetele scolare: profesor-logoped, cu calificarea in psihopedagogie speciala, psihologie sau pedagogie;
i) in casele corpului didactic: profesor-metodist, profesorasociat, formator, mentor de dezvoltare profesionala;
j) in cluburile sportive scolare: profesor, antrenor, profesorantrenor;
k) pentru realizarea de activitati extrascolare: profesor;
l) in unitatile de invatamant, pentru asigurarea formarii initiale si a insertiei profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) in centrele de documentare si informare: profesor documentarist; n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la alta scoala, personalul didactic pensionat platit in regim de plata cu ora sau specialisti consacrati in domeniul de specialitate al curriculei scolare. Personalul didactic asociat este luat in considerare la indeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unitatii scolare.

Art. 248
(1) Pentru ocuparea functiilor didactice este necesara efectuarea unui stagiu practic cu durata de un an scolar, realizat intr-o unitate de invatamant, in functia didactica corespunzatoare studiilor, sub indrumarea unui profesor mentor si trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii minime de studii:
a) absolvirea cu diploma a studiilor universitare de licenta in profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.
(2) In vederea efectuarii stagiilor de practica pentru ocuparea unei functii didactice la nivelul inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti se constituie corpul profesorilor mentori in baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Cadrele didactice care ocupa functii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, invatatori/invatatoare, maistru-instructor, antrenor si care au dobandit formal, nonformal sau informal competente profesionale pana la intrarea in vigoare a prezentei legi indeplinesc conditia pentru ocuparea functiei didactice de profesor pentru invatamantul prescolar, profesor pentru invatamantul primar, respectiv, profesor antrenor, in baza unei metodologii de recunoastere si echivalare elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Absolventilor liceelor pedagogice, ai scolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor scoli echivalente, incadrati in invatamantul prescolar si primar, care, pana la intrarea in vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licenta, li se considera indeplinita conditia pentru ocuparea functiilor didactice de profesor pentru invatamantul prescolar, respectiv profesor pentru invatamantul primar.
(5) Pentru ocuparea functiilor didactice din invatamantul special trebuie indeplinite in mod corespunzator conditiile prevazute la alin. (1), iar pentru alte specializari decat cele psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregatire teoretica si practica in educatie speciala, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(6) Pentru ocuparea functiei de antrenor in cluburile sportive scolare, in palatele si in cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diploma a unui liceu si a unei scoli de antrenori ori a unei institutii de invatamant postliceal sau superior de profil, cu specializarea in ramura de sport respectiva.

Art. 249
Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog scolar;
f) instructor de educatie extrascolara;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator scolar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator;
m) administrator de patrimoniu.

Art. 250
Pentru ocuparea functiilor didactice auxiliare trebuie indeplinite urmatoarele conditii de studii:
a) pentru functia de bibliotecar, de documentarist si de redactor � absolvirea, cu examen de diploma, a unei institutii de invatamant, sectia de biblioteconomie, sau a altor institutii de invatamant ai caror absolventi au studiat in timpul scolarizarii disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor si absolventi ai invatamantului postliceal sau liceal cu diploma in domeniu/absolvirea cu examen de diploma a unei institutii de invatamant, sectia de biblioteconomie, sau a altor institutii de invatamant ai caror absolventi au studiat in timpul scolarizarii disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor si alti absolventi ai invatamantului superior, postliceal sau liceal cu diploma, pe perioada determinata, daca au urmat un curs de initiere in domeniu;
b) pentru functia de informatician � absolvirea, cu diploma, a unei institutii de invatamant superior sau a unei unitati de invatamant preuniversitar de profil;
c) pentru functia de laborant � absolvirea, cu examen de diploma, a unei institutii de invatamant superior, a unei scoli postliceale sau a liceului, in domeniu;
d) tehnician � absolvirea unei scoli postliceale sau a liceului, in domeniu/absolvirea cu examen de diploma, in profilul postului, a unei scoli postliceale sau a liceului, urmata de un curs de initiere in domeniu, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
e) pentru functia de pedagog scolar � absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;
f) pentru functia de instructor de educatie extrascolara � absolvirea cu diploma a unei institutii de invatamant superior, a unei scoli postliceale in specialitate ori a unui liceu pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu si absolvirea cursurilor speciale pentru obtinerea certificatului de calificare profesionala pentru aceasta functie;
g) pentru functia de asistent social � absolvirea unei institutii de invatamant superior de profil, de lunga sau de scurta durata, cu examen de licenta ori de absolvire, sau a unei scoli sanitare postliceale ori a unei scoli postliceale de educatori-puericultori;
h) pentru functia de corepetitor � absolvirea unei institutii de invatamant superior de profil, de lunga sau de scurta durata, ori a unui liceu de specialitate;
i) pentru functia de mediator scolar � absolvirea cu diploma de licenta cu specializarea asistenta sociala sau absolvirea cu diploma de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea mediator scolar, ori absolvirea cu diploma de bacalaureat a oricarui alt profil liceal, urmata de un curs de formare profesionala cu specializarea mediator scolar, recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
j) pentru functia de secretar � absolvirea unei institutii de invatamant superior, respectiv a unui liceu, cu diploma de bacalaureat sau absolvirea invatamantului postliceal cu specialitatea tehnician in activitati de secretariat;
k) pentru functia de administrator financiar � indeplinirea conditiilor prevazute de legislatia in vigoare pentru functia de contabil, contabil-sef;
l) pentru functia de administrator de patrimoniu � indeplinirea conditiilor prevazute de legislatia in vigoare pentru functia de inginer/subinginer, economist.

Art. 251
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, este autorizat ca, in functie de dinamica invatamantului, sa stabileasca si sa reglementeze noi functii didactice, respectiv didactice auxiliare.
(2) Norma didactica pentru noile functii prevazute la alin. (1) se reglementeaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 252
(1) Personalul didactic titular in sistemul de invatamant preuniversitar, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi pastreaza dreptul dobandit la concursul national unic de titularizare.
(2) Personalul didactic din invatamantul preuniversitar care a devenit titular al sistemului national de invatamant prin repartitie guvernamentala sau prin orice alta forma legala beneficiaza de aceleasi drepturi ca si personalul didactic devenit titular prin concursul national de titularizare.
(3) In conditiile intrarii in restrangere de activitate, cadrele didactice titulare in sistemul de invatamant preuniversitar beneficiaza de solutionarea restrangerii de activitate prin:
a) transferul consimtit intre unitatile de invatamant preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonata de inspectoratul scolar judetean/Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pana la data de 15 noiembrie a fiecarui an.
(4) Prin restrangere de activitate se intelege:
a) situatia in care postul/norma didactica nu se incadreaza in sistemul de normare privind efectivele de prescolari si elevi prevazute de lege;
b) situatia in care se constata diminuarea numarului de ore sub nivelul unei jumatati de norma fara posibilitate de completare in aceeasi unitate sau intr-o unitate de invatamant apropiata.

Art. 253
Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul national unic de titularizare in ultimii 3 ani, anteriori intrarii in vigoare a prezentei legi, care au obtinut cel putin nota 7 si au ocupat un post/o catedra devin titulari ai scolii respective daca:
a) se certifica viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administratie al scolii respective este de acord.
Sectiunea 4 – Forme de angajare a personalului didactic
Art. 254
(1) In unitatile de invatamant sau in consortiile scolare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata sau perioada determinata de cel mult un an scolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv in plata cu ora, in conditiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unitatii de invatamant sau al consortiilor scolare se face pe baza normativelor in vigoare privind formatiunile de studiu.
(3) In invatamantul preuniversitar de stat si particular, posturile didactice se ocupa prin concurs organizat la nivelul unitatii de invatamant cu personalitate juridica, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post si angajarea personalului didactic se iau la nivelul unitatii de invatamant de catre consiliul de administratie al unitatii de invatamant, la propunerea directorului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(5) Consiliul de administratie al unitatii de invatamant stabileste posturile didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum si conditiile si modalitatile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul scolar analizeaza, corecteaza in colaborare cu unitatile de invatamant si avizeaza oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publica prin afisare la inspectoratele scolare si la unitatile de invatamant respective si pe site-ul acestor institutii cu cel putin 30 de zile inaintea declansarii procedurilor de selectie si angajare pe aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevazut la alin. (3) consta in:
a) proba practica sau inspectie speciala la clasa si proba scrisa din didactica specialitatii la angajarea personalului didactic cu contract individual de munca;
b) prezentarea unui curriculum vitae si sustinerea unui interviu la angajarea prin plata cu ora a personalului didactic asociat si a personalului didactic pensionat.
(9) Unitatile de invatamant, individual, in consortii scolare sau in asocieri temporare la nivel local ori judetean, organizeaza concursul pentru ocuparea posturilor si catedrelor, conform statutului acestor posturi didactice si catedre, stabilit in conditiile alin. (5).
(10) Comisiile de concurs se aproba de consiliul de administratie al unitatii de invatamant. Din comisia de concurs compusa din cadre didactice face parte in mod obligatoriu si un reprezentant al inspectoratului scolar judetean. In situatia in care concursul se organizeaza in consortii scolare sau in asocieri temporare la nivel local ori judetean, comisiile sunt validate de consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant. (11) In invatamantul preuniversitar de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se face de catre consiliul de administratie al unitatii de invatamant care organizeaza concursul. (12) In invatamantul particular, validarea concursurilor si angajarea pe post se fac de catre conducerea unitatii de invatamant particular si se comunica, in scris, inspectoratului scolar. (13) Candidatii care au dobandit definitivarea in invatamant, profesori cu drept de practica, si au ocupat prin concurs validat, in conditiile metodologiei, de consiliul de administratie al unitatii de invatamant un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat. Directorul unitatii de invatamant incheie cu acestia contractul individual de munca pe perioada nedeterminata. (14) Pentru candidatii care nu au dobandit definitivarea in invatamant, profesori debutanti, si au ocupat prin concurs validat, in conditiile metodologiei, de consiliul de administratie al unitatii de invatamant un post didactic vacant, directorul unitatii de invatamant incheie contractul individual de munca pe o perioada de cel mult un an scolar. In situatia in care acesti candidati promoveaza examenul pentru definitivarea in invatamant, consiliul de administratie poate hotari modificarea duratei contractului individual de munca din perioada determinata in perioada nedeterminata. (15) Pentru candidatii care au ocupat prin concurs validat, in conditiile metodologiei, de consiliul de administratie al unitatii de invatamant un post didactic rezervat, directorul unitatii de invatamant incheie contractul individual de munca pe o perioada de cel mult un an scolar, respectiv pana la revenirea titularului pe post. Consiliul de administratie al unitatii de invatamant poate decide prelungirea contractului individual de munca si in anul scolar urmator, in situatia in care postul ramane rezervat. (16) Directorii unitatilor de invatamant comunica in scris inspectoratului scolar situatia angajarii pe posturi didactice a candidatilor validati dupa concurs, a candidatilor participanti la concurs si nerepartizati, precum si situatia posturilor didactice si a orelor ramase neocupate dupa concursul organizat la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare. (17) Inspectoratul scolar centralizeaza la nivel judetean posturile didactice si orele ramase neocupate, care vor fi repartizate in ordine:
a) cadrelor didactice titulare intr-o unitate de invatamant pentru completarea normei didactice;
b) profesorilor debutanti aflati in stagiu practic;
c) candidatilor ramasi nerepartizati dupa concursul organizat la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare;
d) pensionarilor, cu respectarea criteriilor de competenta profesionala. (18) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a invatamantului participa cu statut de observator la toate etapele de organizare si desfasurare a concursurilor organizate la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare. (19) Posturile didactice ramase neocupate prin concurs sau eliberate in timpul anului scolar se ocupa prin plata cu ora pana la sfarsitul anului scolar ori pana la revenirea pe post a cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei. (20) Eliberarea din functie a personalului didactic in unitatile de invatamant cu personalitate juridica se face de catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de administratie, iar la unitatile de invatamant particulare de catre persoana juridica fondatoare.

Art. 255
(1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioada nedeterminata, alese in Parlament, numite in Guvern sau care indeplinesc functii de specialitate specifice in aparatul Parlamentului, al Administratiei Prezidentiale, al Guvernului si in Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament in organismele centrale ale statului au drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada in care indeplinesc aceste functii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioada nedeterminata, care indeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute in functii de conducere, de indrumare si de control in sistemul de invatamant, de cultura, de tineret si sport. De aceleasi drepturi beneficiaza si personalul de conducere si de specialitate de la casa corpului didactic, precum si cadrele didactice numite ca personal de conducere sau in functii de specialitate specifice la comisiile si agentiile din subordinea Administratiei Prezidentiale, a Parlamentului, a Guvernului sau a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din invatamant au dreptul de rezervare a postului, conform prevederilor legale in vigoare si contractului colectiv de munca la nivel de ramura.
(4) De prevederile alin. (1) beneficiaza si personalul didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata trimis in strainatate cu misiuni de stat, cel care lucreaza in organisme internationale, precum si insotitorii acestora, daca sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata solicitat in strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, i se rezerva postul didactic.
(6) Personalul didactic are dreptul la intreruperea activitatii didactice, cu rezervarea postului, pentru cresterea si ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale in vigoare. De acest drept poate beneficia numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, in conditiile alin. (1)�
(6), se considera vechime in invatamant.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata poate beneficia de concediu fara plata pe timp de un an scolar, o data la 10 ani, cu aprobarea unitatii de invatamant sau, dupa caz, a inspectoratului scolar, cu rezervarea postului pe perioada respectiva.
Sectiunea 5 – Functiile de conducere, de indrumare si de control
Art. 256
(1) Functiile de conducere din unitatile de invatamant sunt: director si director adjunct.
(2) Functiile de conducere din inspectoratele scolare sunt: inspector scolar general si inspector scolar general adjunct.
(3) Functiile de conducere din unitati conexe ale invatamantului preuniversitar se stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementari ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Functiile de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele scolare: inspector scolar;
b) la Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului: inspector general, inspector principal de specialitate si alte functii stabilite prin hotarare a Guvernului.

Art. 257
(1) Functia de director si de director adjunct se ocupa prin concurs public de catre cadre didactice titulare membre ale corpului national de experti in management educational.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de director sau de director adjunct se organizeaza de unitatea de invatamant, prin consiliul de administratie.
(3) In urma promovarii concursului, directorul incheie contract de management cu primarul/primarul de sector al unitatii administrativ-teritoriale, respectiv presedintele consiliului judetean pe raza careia se afla unitatea de invatamant.
(4) Directorul si directorul adjunct din unitatile de invatamant preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitarii mandatului, functia de presedinte sau vicepresedinte in cadrul unui partid politic, la nivel local, judetean sau national.

Art. 258
(1) Consiliul de administratie stabileste comisia de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unitatii de invatamant preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al inspectoratului scolar, precum si un reprezentant al consiliului local, respectiv judetean, in functie de unitatile aflate in subordine.
(2) Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiei de director si de director adjunct se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Consiliul de administratie valideaza rezultatele concursului de ocupare a functiilor de director, respectiv director adjunct si emite decizia de numire in functia de director, respectiv de director adjunct.
(4) Modelul-cadru al contractului de management este stabilit prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Daca in termen de 30 de zile consiliul local/consiliul judetean nu se pronunta asupra contractului de management, acesta se considera aprobat tacit.
(5) Directorul unitatii de invatamant de stat poate fi eliberat din functie prin hotararea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 dintre membri. In aceasta situatie, este obligatorie realizarea unui audit de catre inspectoratul scolar judetean/al municipiului Bucuresti.
(6) Directorul unitatii de invatamant particular si confesional poate fi eliberat din functie, la propunerea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 din membrii sai, prin decizia persoanei juridice fondatoare.
(7) In conditiile vacantarii functiei de director, pana la organizarea unui nou concurs, conducerea interimara este preluata, prin hotarare a consiliului de administratie, de catre directorul adjunct sau un cadru didactic membru in consiliul de administratie, care devine automat si ordonator de credite.

Art. 259
(1) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor corpului didactic sunt numiti de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, pe baza unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor corpului didactic incheie contract de management cu ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, in urma evaluarii performantelor manageriale.
(3) Directorii unitatilor destinate activitatilor extrascolare sunt numiti de catre inspectorul scolar general sau de catre ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, conform subordonarii acestora, in urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Directorul incheie contract de management cu inspectorul scolar general sau cu ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, conform subordonarii acestora. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, in urma evaluarii performantelor manageriale.

Art. 260
(1) Functiile de conducere din inspectoratele scolare si de director la casa corpului didactic se ocupa, prin concurs, de catre cadre didactice titulare, cu diploma de licenta, membre ale corpului national de experti in management educational, care indeplinesc criteriile de competenta profesionala, manageriala si de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calitati dovedite in activitatea didactica si in functii de conducere, de indrumare si de control, anterioare, in sistemul national de invatamant;
c) titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obtinut in ultimii 5 ani;
e) interviu in fata unei comisii de concurs privind managementul educational si deontologia profesionala.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, inspector scolar general adjunct si director la casa corpului didactic se desfasoara la sediul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Comisia ministeriala pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, de inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului didactic, numita prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, este alcatuita din 5 membri, dintre care:
a) pentru functia de inspector scolar general: (
i) secretarul de stat pentru invatamantul preuniversitar, in calitate de presedinte; (i
i) 3 inspectori scolari generali din teritoriu; (ii
i) un director din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu competente in domeniu;
b) pentru functia de inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului didactic: (
i) secretarul de stat pentru invatamantul preuniversitar, in calitate de presedinte; (i
i) 2 inspectori scolari generali din teritoriu; (ii
i) inspectorul scolar general al inspectoratului scolar pentru care se organizeaza concursul; (iv) un director din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu competente in domeniu.
(4) In comisiile de concurs participa, cu statut de observator, reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a invatamantului.
(5) Contestatiile la hotararile comisiei prevazute la alin. (3) se adreseaza ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, in termen de 5 zile de la comunicarea rezultatelor concursului. Hotararea acestuia poate fi atacata la instanta de judecata competenta.

Art. 261
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv inspectoratele scolare vacanteaza, in conditiile legii, posturile corespunzatoare functiilor de indrumare si de control cuprinse in organigramele proprii si asigura publicarea acestora in presa centrala/locala si la sediul propriu, cu cel putin 30 de zile inainte de organizarea concursului.
(2) Functiile de indrumare si de control din inspectoratele scolare se ocupa, prin concurs, de cadre didactice din cadrul corpului national de experti.
(3) Functiile de indrumare si de control din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se ocupa prin concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea functiilor de indrumare si de control consta in:
a) curriculum vitae, analiza si evaluarea acestuia;
b) inspectie speciala la clasa;
c) proba practica, constand din asistenta la ore, analiza de lectii si intocmirea procesului-verbal de inspectie;
d) interviu in fata unei comisii de concurs privind managementul educational si deontologia profesionala;
e) proba scrisa in profilul postului pentru care candideaza.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de indrumare si de control din inspectoratul scolar este formata din: inspectorul scolar general � in calitate de presedinte; un reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului; un profesor sau un conferentiar universitar din profilul postului pentru care candideaza.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de indrumare si de control din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este formata din: secretarul de stat al departamentului in care se afla postul scos la concurs � in calitate de presedinte; directorul general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferentiar universitar din profilul postului, stabilit de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(7) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a invatamantului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, in functiile de indrumare si de control din inspectoratele scolare, se face de catre inspectorul scolar general, cu avizul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, iar in functiile de indrumare si control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(9) Inspectorii scolari incheie contract de management cu inspectorul scolar general. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, in urma evaluarii performantelor manageriale.
Sectiunea 6 – Norma didactica
Art. 262
(1) Activitatea personalului didactic de predare se realizeaza intr-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe saptamana, si cuprinde:
a) activitati didactice de predare-invatare-evaluare si de instruire practica si examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de invatamant;
b) activitati de pregatire metodico-stiintifica;
c) activitati de educatie, complementare procesului de invatamant: mentorat, scoala dupa scoala, invatare pe tot parcursul vietii.
(2) Activitatile concrete prevazute la alin. (1), care corespund profilului, specializarii si aptitudinilor persoanei care ocupa postul didactic respectiv, sunt prevazute in fisa individuala a postului. Aceasta se aproba in consiliul de administratie, se revizuieste anual si constituie anexa la contractul individual de munca.
(3) Norma didactica de predare-invatare-evaluare si de instruire practica si de evaluare curenta a prescolarilor si a elevilor in clasa reprezinta numarul de ore corespunzator activitatilor prevazute la alin. (1) lit. a) si se stabileste dupa cum urmeaza:
a) un post de profesor pentru invatamantul prescolar pentru fiecare grupa cu program normal, constituita in educatia timpurie;
b) un post de profesor pentru invatamantul primar pentru fiecare clasa din invatamantul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;
c) 18 ore pe saptamana pentru profesorii din invatamantul secundar si tertiar non-universitar, pentru profesorii din unitatile si clasele cu program integrat si suplimentar de arta si sportiv, precum si din unitatile cu activitati extrascolare si din centrele sau cabinetele de asistenta psihopedagogica;
d) 24 de ore pe saptamana pentru profesorii de instruire practica;
e) pentru personalul didactic din invatamantul special, norma didactica se stabileste astfel: profesori la predare � 16 ore pe saptamana; profesor-educator si profesor pentru instruire practica � 20 de ore pe saptamana;
f) un post pentru personalul didactic din invatamantul special integrat, pentru cel din centrele logopedice interscolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care efectueaza terapiile specifice, profesori pentru cultura fizica medicala, kinetoterapie, educatia psihomotrica si altele, in functie de tipul si gradul de deficienta, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
g) un post de profesor documentarist in centrele de documentare si informare.
(4) Norma didactica de predare-invatare-evaluare si de instruire practica si de evaluare curenta a prescolarilor si a elevilor in clasa se reduce cu doua ore pe saptamana in cazul cadrelor didactice care au calitatea de mentor.

Art. 263
(1) Norma didactica in invatamantul preuniversitar cuprinde ore prevazute in planurile-cadru de invatamant la disciplinele corespunzatoare specializarii sau specializarilor inscrise pe diploma de licenta ori pe certificatul de absolvire a unui modul de minimum 90 de credite transferabile care atesta obtinerea de competente de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare inscris pe diploma.
(2) Prin exceptie, in norma didactica prevazuta la alin. (1), se pot include si ore de la disciplinele stabilite prin metodologia aprobata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu mentinerea drepturilor salariale.
(3) In situatia in care norma didactica nu se poate constitui conform prevederilor alin. (1) si (2), aceasta se poate completa cu activitatile prevazute la art. 262 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi straine din invatamantul primar pot fi predate, in conditiile prezentei legi, de profesorii pentru invatamantul primar de la grupa sau clasa respectiva, in cadrul activitatilor postului, daca fac dovada calificarii prin diploma de studii ori prin certificatul de competenta. Orele de limbi straine din invatamantul primar pot fi predate si de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse in norma acestora, sau prin plata cu ora, in cazul in care profesorii pentru invatamantul primar de la grupa ori clasa respectiva nu fac dovada calificarii prin diploma de studii sau prin certificatul de competenta.
(5) Orele de limbi straine din invatamantul primar pot fi predate, in conditiile prezentei legi, de profesorii pentru invatamantul primar de la clasa respectiva, daca fac dovada calificarii prin diploma de studii sau prin certificatul de competenta si sunt remunerate prin plata cu ora. Orele de limbi straine din invatamantul primar pot fi predate si de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse in norma acestora, sau prin plata cu ora.
(6) Profesorii pentru invatamantul primar de la clasele cu predare in limbile minoritatilor nationale sunt remunerati, prin plata cu ora, pentru orele care depasesc numarul de ore prevazut in planurile de invatamant de la clasele cu predare in limba romana.
(7) In invatamantul primar, orele de educatie fizica prevazute in planurile de invatamant sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
(8) In palatele si in cluburile copiilor, norma didactica cuprinde activitatile prevazute in planurile de educatie corespunzatoare profilurilor cercurilor si atelierelor, aprobate prin regulament de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in limitele normelor didactice stabilite la art. 262 alin. (3).
(9) Prin exceptie, daca norma didactica a profesorilor din invatamantul gimnazial nu se poate constitui conform prevederilor alin. (1) si art. 262 alin. (3), aceasta poate fi constituita din 2/3 din ore de la specializarea sau specializarile de baza si completata cu 1/3 din ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adaugarea de ore conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c). In invatamantul gimnazial din mediul rural norma didactica se poate constitui din 1/2 din ore de la specialitatea sau specialitatile de baza si completata cu 1/2 din ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adaugare de ore conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c).
(10) Personalul didactic de conducere, de indrumare si de control poate fi degrevat partial de norma didactica de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. (11) Timpul saptamanal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii. Sarcinile acestuia sunt prevazute in fisa individuala a postului.
Sectiunea 7 – Distinctii

Art. 264
(1) Personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de gradatie de merit, acordata prin concurs. Aceasta gradatie se acorda pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului scolar si reprezinta 25% din salariul de baza. Gradatia de merit se atribuie pe o perioada de 5 ani.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza metodologia si criteriile de acordare a gradatiei de merit, cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura de invatamant.

Art. 265
(1) Personalul didactic cu rezultate excelente in activitatea didactica, educativa si stiintifica poate primi decoratii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic din invatamantul preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret clasele Comandor, Cavaler si Ofiter, Medalia Membru de onoare al corpului didactic. Medalia se acorda cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebita in invatamant.
(3) In afara distinctiilor prevazute la alin. (2), ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului este autorizat sa acorde personalului didactic din invatamantul preuniversitar urmatoarele distinctii:
a) adresa de multumire publica;
b) diploma „Gheorghe Lazar” clasele I, a II-a si a III-a;
c) diploma de excelenta, care se acorda cadrelor didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebita in invatamant.
(4) Diploma „Gheorghe Lazar” clasele I, a II-a si a III-a este insotita de un premiu de 20%, 15% si, respectiv, 10% din suma salariilor de baza primite in ultimele 12 luni de activitate. Diploma de excelenta este insotita de un premiu de 20% din suma salariilor de baza primite in ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distinctiile si premiile prevazute la alin. (3) se acorda in baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, in limita unui procent de 1% din numarul total al posturilor didactice din fiecare judet/sector al municipiului Bucuresti.
(6) Fondurile pentru acordarea distinctiilor prevazute la alin. (3) sunt asigurate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Sectiunea 8 – Drepturi si obligatii

Art. 266
Personalul din invatamantul preuniversitar are drepturi si obligatii care decurg din legislatia in vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice si din prevederile contractului individual de munca.

Art. 267
(1) Cadrele didactice beneficiaza de concediu anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, cu o durata de 62 de zile lucratoare; in cazuri bine justificate, conducerea unitatii de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administratie, in functie de interesul invatamantului si al celui in cauza, dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfasurarea examenelor nationale.
(3) Neefectuarea concediului anual da dreptul la efectuarea concediului restant in vacantele anului scolar urmator.

Art. 268
(1) Cadrele didactice care redacteaza teza de doctorat sau lucrari in interesul invatamantului pe baza de contract de cercetare ori de editare au dreptul la 6 luni de concediu platit, o singura data, cu aprobarea consiliului de administratie al unitatii de invatamant.
(2) Personalul didactic aflat in situatia prevazuta la alin. (1) nu poate fi incadrat in activitati didactice retribuite in regim de plata cu ora.
(3) In situatia desfiintarii unei unitati de invatamant de stat, salariatii disponibilizati primesc salarii compensatorii, conform legii.

Art. 269
Personalul de conducere, de indrumare si de control din inspectoratele scolare si casele corpului didactic beneficiaza de concediu de odihna, conform Codului muncii.

Art. 270
Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului impreuna cu reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a invatamantului.

Art. 271
Dreptul la initiativa profesionala consta in:
a) conceperea activitatii profesionale si realizarea obiectivelor educationale ale disciplinelor de invatamant, prin metodologii care respecta principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale si a resurselor invatamantului, in scopul realizarii obligatiilor profesionale;
c) punerea in practica a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de invatamant.
Sectiunea 9 – Dreptul la securitate al personalului didactic

Art. 272
(1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate in timpul desfasurarii activitatii didactice de nicio autoritate scolara sau publica.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu se considera perturbare a cadrelor didactice in timpul desfasurarii activitatii didactice interventia autoritatilor scolare si/sau publice in situatiile in care sanatatea fizica sau psihica a elevilor ori a personalului este pusa in pericol in orice mod, conform constatarii personalului de conducere, respectiv in timpul exercitiilor de alarmare pentru situatii de urgenta.
(3) Inregistrarea prin orice procedee a activitatii didactice poate fi facuta numai cu acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea, sub orice forma, a inregistrarilor activitatii didactice de catre elevi sau de catre alte persoane este permisa numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Inregistrarea prin orice procedee a activitatilor desfasurate in spatiile scolare este permisa numai cu acordul personalului de conducere, cu exceptia celor de la alin. (3).
Sectiunea 10 – Dreptul de participare la viata sociala

Art. 273
(1) Personalul didactic are dreptul sa participe la viata sociala si publica, in beneficiul propriu, in interesul invatamantului.
(2) Personalul didactic are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale, profesionale si culturale, nationale si internationale, legal constituite, in conformitate cu prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale in spatiul scolar si poate intreprinde actiuni in nume propriu in afara acestui spatiu, daca acestea nu afecteaza prestigiul invatamantului si demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi.

Art. 274
(1) Personalul didactic beneficiaza, in limita fondurilor alocate prin buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizari, de acoperirea integrala ori partiala a cheltuielilor de deplasare si de participare la manifestari stiintifice organizate in strainatate, cu aprobarea consiliului de administratie al unitatii de invatamant.
(2) Personalul prevazut la alin. (1) inainteaza unitatii de invatamant propuneri de valorificare a rezultatelor actiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.

Art. 275
(1) Cadrele didactice au obligatia morala sa isi acorde respect reciproc si sprijin in indeplinirea obligatiilor profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de indrumare si de control, precum si personalul didactic auxiliar au obligatia de a respecta atributiile prevazute in fisa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de indrumare si de control, precum si personalul didactic auxiliar au obligatia de a participa la activitati de formare continua, in conditiile legii.

Art. 276
Personalului didactic din unitatile de invatamant conexe, care nu dispune de locuinta in localitatea unde are postul, i se deconteaza cheltuielile de transport, conform legii.

Art. 277
Copiii personalului didactic aflat in activitate sunt scutiti de plata taxelor de inscriere la concursurile de admitere in invatamantul superior si beneficiaza de gratuitate la cazare in camine si internate.

Art. 278
Personalul didactic si didactic auxiliar din invatamant beneficiaza de o compensatie de la bugetul asigurarilor sociale de stat de 50% din valoarea cazarii, mesei si a tratamentului in bazele de odihna si tratament.

Art. 279
Personalul didactic titular care din proprie initiativa solicita sa se specializeze/sa continue studiile are dreptul la concediu fara plata. Durata totala a acestuia nu poate depasi 3 ani intr-un interval de 7 ani. Aprobarile in aceste situatii sunt de competenta unitatii scolare prin consiliul de administratie, daca se face dovada activitatii respective.
Sectiunea 11 – Raspunderea disciplinara si patrimoniala

Art. 280
(1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum si cel de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar raspund disciplinar pentru incalcarea cu vinovatie a indatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului unitatii/institutiei, conform legii.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevazut la alin. (1), in raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observatie scrisa;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control, cu pana la 15%, pe o perioada de 1�6 luni;
d) suspendarea, pe o perioada de pana la 3 ani, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere, de indrumare si de control;
e) destituirea din functia de conducere, de indrumare si de control din invatamant;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(3) Orice persoana poate sesiza unitatea de invatamant/institutia de invatamant cu privire la savarsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face in scris si se inregistreaza la registratura unitatii/institutiei de invatamant.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate savarsite de personalul didactic, personalul de conducere al unitatilor de invatamant preuniversitar, personalul de indrumare si de control din cadrul inspectoratelor scolare si de personalul de indrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, comisiile de cercetare disciplinara se constituie dupa cum urmeaza:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3�5 membri, dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din care face parte persoana aflata in discutie sau este un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unitatilor de invatamant preuniversitar, comisii formate din 3�5 membri, dintre care un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea. Din comisie face parte si un inspector din cadrul inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti;
c) pentru personalul de indrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, comisii formate din 3�5 membri, dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din care face parte persoana aflata in discutie sau este un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti, comisii formate din 3� 5 membri, dintre care un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea.
(5) Comisiile de cercetare disciplinara sunt numite de:
a) consiliul de administratie al unitatii de invatamant preuniversitar, pentru personalul didactic si personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, pentru functiile de indrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti.
(6) In cadrul cercetarii abaterii prezumate se stabilesc faptele si urmarile acestora, imprejurarile in care au fost savarsite, existenta sau inexistenta vinovatiei, precum si orice alte date concludente. Audierea celui cercetat si verificarea apararii acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, desi a fost instiintat in scris cu minimum 48 de ore inainte, precum si de a da declaratii scrise se constata prin proces-verbal si nu impiedica finalizarea cercetarii. Cadrul didactic cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii si sa isi produca probe in aparare.
(7) Cercetarea faptei si comunicarea deciziei se fac in termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii acesteia, consemnata in condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii de invatamant preuniversitar/institutiei. Persoanei nevinovate i se comunica in scris inexistenta faptelor pentru care a fost cercetata.
(8) Persoanele sanctionate incadrate in unitatile de invatamant au dreptul de a contesta, in termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva la colegiul de disciplina de pe langa inspectoratul scolar. Personalul de conducere, de indrumare si de control din inspectoratele scolare si din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care a fost sanctionat, are dreptul de a contesta, in termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva la Colegiul central de disciplina al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Normele privind componenta, organizarea si functionarea, precum si atributiile colegiului de disciplina de pe langa inspectoratul scolar si ale Colegiului central de disciplina al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(10) Dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecatoresti este garantat.

Art. 281
(1) Pentru personalul didactic din unitatile de invatamant preuniversitar, propunerea de sanctionare se face de catre director sau de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor consiliului de administratie. Sanctiunile aprobate de consiliul de administratie sunt puse in aplicare si comunicate prin decizie a directorului unitatii de invatamant preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unitatii de invatamant preuniversitar, propunerea de sanctionare se face de catre consiliul de administratie al unitatii de invatamant preuniversitar si se comunica prin decizie a inspectorului scolar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare si casele corpului didactic, propunerea de sanctionare se face de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului si se comunica prin ordin.
(4) Pentru personalul de indrumare si control din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, propunerea de sanctionare se face, dupa caz, de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, respectiv de secretarul de stat sau de seful ierarhic al persoanei in cauza si se comunica prin ordin.

Art. 282
Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de autoritatea care a numit aceasta comisie si se comunica celui in cauza, prin decizie scrisa, dupa caz, de catre directorul unitatii de invatamant, inspectorul scolar general sau ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 283
Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum si a celui de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau a institutiei al carei salariat este cel in cauza, in afara de cazurile cand, prin lege, se dispune altfel.
Sectiunea 12 – Pensionarea
Art. 284
(1) Personalul didactic beneficiaza de pensie in conditiile prevazute de legislatia de asigurari sociale si pensii care reglementeaza sistemul public de pensii.
(2) Personalul didactic de conducere, de indrumare si de control din invatamantul de stat se pensioneaza la data implinirii varstei legale de pensionare. Dupa data implinirii varstei legale de pensionare, se interzice indeplinirea oricarei functii de conducere, de indrumare sau de control.
(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic de conducere, de indrumare si de control se poate face si in timpul anului scolar, cu aprobarea consiliului de administratie al unitatii de invatamant, respectiv al inspectoratului scolar.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfasura activitati didactice, salarizate prin plata cu ora, dupa implinirea varstei standard de pensionare.
(5) Personalul didactic pensionat din invatamant beneficiaza de asistenta medicala si de acces la casele de odihna si la bazele de tratament ale cadrelor didactice.

 

Capitolul II – Statutul personalului didactic si de cercetare din invatamantul superior

 

Sectiunea 1 – Norma universitara
Art. 285
(1) In institutiile de invatamant superior functiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/sef de lucrari;
c) conferentiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) In institutiile de invatamant superior functiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetator stiintific;
c) cercetator stiintific gradul III;
d) cercetator stiintific gradul II;
e) cercetator stiintific gradul I.
(3) Echivalenta functiilor din cercetare cu functiile didactice este urmatoarea:
a) cercetator stiintific se echivaleaza cu asistent universitar, pentru persoanele care detin o diploma de doctor;
b) cercetator stiintific gradul III se echivaleaza cu lector universitar/sef de lucrari;
c) cercetator stiintific gradul II se echivaleaza cu conferentiar universitar;
d) cercetator stiintific gradul I se echivaleaza cu profesor universitar.
(4) In invatamantul superior poate functiona personal didactic asociat pentru urmatoarele functii: lector universitar/sef de lucrari, conferentiar universitar si profesor universitar.
(5) In raport cu necesitatile academice proprii, senatul universitar poate aproba, pe o durata determinata, invitarea in cadrul institutiei de invatamant superior a unor cadre didactice universitare si a altor specialisti cu valoare recunoscuta in domeniu, din tara sau din strainatate, in calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. In cazul specialistilor fara grad didactic universitar recunoscut in tara, senatul universitar aproba, prin evaluare, gradul didactic corespunzator performantei, in conformitate cu standardele nationale.
(6) Acolo unde este cazul, obtinerea permisului de munca este sarcina institutiei de invatamant superior angajatoare.
(7) In departamente, in scoli doctorale, in institute de cercetare, in centre de cercetare si microproductie sau in alte unitati pot functiona pe posturi distincte si personal de cercetare, personal de cercetare asociat, inclusiv studenti din toate cele 3 cicluri, precum si alte categorii de personal, potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.

Art. 286
(1) Statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se intocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, cu cel putin 15 zile inainte de inceperea fiecarui an universitar si nu se pot modifica in timpul anului universitar.
(2) Functiile didactice si numarul posturilor se stabilesc tinand seama de:
a) planurile de invatamant;
b) formatiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) In statul de functii sunt inscrise, in ordine ierarhica, posturile didactice si de cercetare ocupate sau vacante, specificandu-se functiile didactice si de cercetare corespunzatoare si numarul saptamanal de ore conventionale repartizate pe activitati de predare, seminare, lucrari practice sau de laborator, indrumare de proiecte, indrumare a studentilor si a studentilor-doctoranzi, practica de specialitate, de cercetare si activitati echivalente acestora, la disciplinele din planul de invatamant.
(4) Statele de functii se intocmesc la nivelul departamentelor sau al scolilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizarii sarcinilor didactice si de cercetare de catre consiliul facultatii. La departamentele cu discipline la mai multe facultati, statele de functii se completeaza pe baza notelor de comanda, avizate de conducerea institutiei de invatamant superior.
(5) Statul de functii al personalului didactic si de cercetare se avizeaza de consiliul facultatii sau, dupa caz, de consiliul scolii doctorale si se aproba de senatul universitar.
(6) Numarul posturilor pentru personalul didactic si de cercetare auxiliar se stabileste de senatul universitar, in functie de bugetul si specificul institutiei, al facultatii, al programului de studii, al departamentului sau al scolii doctorale.
(7) Nomenclatorul general de functii didactice si de cercetare auxiliare din invatamantul superior, precum si nivelul studiilor necesare pentru ocuparea acestor functii se elaboreaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(8) Angajarea personalului didactic si de cercetare auxiliar si nedidactic se face prin concurs organizat de facultate sau de scoala doctorala, potrivit legii.
(9) Atributiile personalului didactic auxiliar si nedidactic sunt stabilite in fisa individuala a postului, avizata, dupa caz, de decan, de directorul departamentului sau de conducatorul scolii doctorale si aprobata de rector, constituind anexa la contractul individual de munca.

Art. 287
(1) Norma universitara cuprinde:
a) norma didactica;
b) norma de cercetare.
(2) Norma didactica poate cuprinde:
a) activitati de predare;
b) activitati de seminar, lucrari practice si de laborator, indrumare de proiecte de an;
c) indrumarea elaborarii lucrarilor de licenta;
d) indrumarea elaborarii disertatiilor de master;
e) indrumarea elaborarii tezelor de doctorat;
f) alte activitati didactice, practice si de cercetare stiintifica inscrise in planurile de invatamant;
g) conducerea activitatilor didactico-artistice sau sportive;
h) activitati de evaluare;
i) tutorat, consultatii, indrumarea cercurilor stiintifice studentesti, a studentilor in cadrul sistemului de credite transferabile;
j) participarea la consilii si in comisii in interesul invatamantului.
(3) Norma didactica saptamanala in invatamantul superior se cuantifica in ore conventionale.
(4) Norma didactica se stabileste conform planului de invatamant si se calculeaza ca norma medie saptamanala, indiferent de perioada semestrului universitar in care este efectuata. Norma medie saptamanala se stabileste prin impartirea numarului de ore conventionale din fisa individuala a postului la numarul de saptamani inscris in planul de invatamant pentru activitatea didactica de predare si de seminar din intregul an universitar.
(5) Ora conventionala este ora didactica de activitati prevazute la alin. (2) lit. b) din invatamantul universitar de licenta.
(6) In invatamantul universitar de licenta, ora de activitati de predare reprezinta doua ore conventionale.
(7) In invatamantul universitar de master si in invatamantul universitar de doctorat, ora de activitati de predare reprezinta 2,5 ore conventionale, iar ora de activitati prevazute la alin. (2) lit. b) reprezinta 1,5 ore conventionale.
(8) In cazul predarii integrale in limbi de circulatie internationala, la ciclurile de licenta, master si doctorat, activitatile de predare, seminar sau alte activitati pot fi normate cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25. Fac exceptie de la aceasta prevedere orele de predare a limbii respective.
(9) Activitatile prevazute la alin. (2) lit. c)�
j), cuprinse in norma didactica, se cuantifica in ore conventionale, printr-o metodologie aprobata de senatul universitar, in functie de programul de studii, de profil si de specializare, astfel incat unei ore fizice de activitati sa ii corespunda minimum 0,5 ore conventionale.
(10) Norma didactica saptamanala minima pentru activitatile prevazute la alin. (2) lit. a)�
f) se stabileste dupa cum urmeaza:
a) profesor universitar: 7 ore conventionale, dintre care cel putin 4 ore conventionale de activitati de predare;
b) conferentiar universitar: 8 ore conventionale, dintre care cel putin 4 ore conventionale de activitati de predare;
c) lector universitar/sef de lucrari: 10 ore conventionale, dintre care cel putin doua ore conventionale de activitati de predare;
d) asistent universitar: 11 ore conventionale, cuprinzand activitati prevazute la alin. (2) lit. b), c) si
f). (11) Prin exceptie, norma personalului didactic prevazut la alin. (10) lit. a)�
c) care, datorita specificului disciplinelor, nu are in structura postului ore de curs se majoreaza cu doua ore conventionale. (12) Norma didactica nu poate depasi 16 ore conventionale pe saptamana. (13) Norma didactica prevazuta la alin. (10) si (11) reprezinta limita minima privind normarea activitatii didactice. Senatul universitar, in baza autonomiei universitare, poate mari, prin regulament, norma didactica saptamanala minima, cu respectarea standardelor de asigurare a calitatii, fara a depasi limita maxima prevazuta la alin. (12). (14) Norma didactica a personalului didactic care nu desfasoara activitati de cercetare stiintifica sau echivalente acestora este superioara celei minime, fara a depasi limita maxima prevazuta la alin. (12), conform deciziei consiliului facultatii, la propunerea directorului de departament, sau deciziei consiliului scolii doctorale. (15) Prin exceptie, in situatia in care norma didactica nu poate fi alcatuita conform alin. (10) si (11), diferentele pana la norma didactica minima se completeaza cu activitati de cercetare stiintifica, cu acordul consiliului facultatii, la propunerea directorului de departament, respectiv cu acordul consiliului scolii doctorale. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2 din norma respectiva, iar ora de cercetare este echivalenta cu 0,5 ore conventionale. Cadrul didactic isi mentine calitatea de titular in functia didactica obtinuta prin concurs. (16) Cadrele didactice titulare a caror norma didactica nu poate fi constituita conform prevederilor alin. (10)�(15) pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu norma integrala de cercetare stiintifica, mentinandu-si calitatea de titular in functia didactica obtinuta prin concurs. In aceasta perioada, cadrul didactic are obligatiile personalului de cercetare din invatamantul superior. (17) In limitele prevazute de prezentul articol, senatul universitar stabileste, diferentiat, norma universitara efectiva, in functie de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor in pregatirea de specialitate a studentilor si de dimensiunea formatiunilor de studiu. (18) In departamente, scoli doctorale, unitati sau centre de cercetare si microproductie poate functiona pe posturi distincte si personal de cercetare cu contract de munca pe perioada determinata sau nedeterminata. (19) Personalul de cercetare din invatamantul superior desfasoara activitati specifice, stabilite in fisa individuala a postului de catre conducerea departamentului sau a scolii doctorale. (20) Personalul didactic auxiliar si nedidactic din invatamantul superior desfasoara activitati specifice stabilite in fisa individuala a postului. In institutiile de invatamant superior de stat, timpul saptamanal de lucru al acestuia este identic cu cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii. (21) Personalul care exercita o functie de conducere in cadrul institutiei de invatamant superior sau de indrumare si control in cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu aprobarea senatului universitar. (22) Suma totala a orelor de munca dintr-o norma didactica sau de cercetare, realizata prin cumularea ponderilor activitatilor prevazute la alin. (1), este de 40 ore pe saptamana.

Art. 288
(1) Activitatile didactice care excedeaza o norma didactica prevazuta la art. 287 sunt remunerate in regim de plata cu ora. Pentru personalul titular, numarul maxim de ore platite in regim de plata cu ora, indiferent de institutia la care se efectueaza, nu poate depasi norma didactica minima.
(2) Activitatile din granturi sau contractele de cercetare se remunereaza conform deciziei directorului de grant, conform legii si prevederilor Cartei universitare.
(3) Sustinerea de catre personalul titular de activitati de predare si cercetare in alte institutii de invatamant superior sau de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului universitar.
(4) Activitatile de cercetare pe baza de contract sunt remunerate conform legii, Cartei universitare si prevederilor contractuale. Contractul de cercetare stabileste atat modalitatea de plata efectiva, cat si cuantumurile.
(5) Profesorii si conferentiarii titulari sau directorii de granturi care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare si au functionat in aceeasi universitate pot beneficia de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, acestia beneficiaza de pana la un salariu de baza, cu aprobarea senatului universitar, si isi pastreaza calitatea de titular, dar sunt scutiti de efectuarea activitatilor din fisa postului.
(6) Cadrele didactice care sunt alese sau numite in institutiile publice ale statului sau desfasoara activitati specifice functiei publice in ministere ori in alte organe de specialitate ale statului pot desfasura activitati didactice aferente unei norme didactice.

Art. 289
(1) Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la implinirea varstei de 65 de ani.
(2) In invatamantul superior de stat, particular si confesional se interzice ocuparea oricarei functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele celor care detin functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitatii, inceteaza de drept in cazul persoanelor care au implinit varsta de pensionare. Fac exceptie de la aceste reglementari functiile de membru al consiliului de administratie al universitatilor particulare.
(3) Senatul universitar din universitatile de stat, particulare si confesionale, in baza criteriilor de performanta profesionala si a situatiei financiare, poate decide continuarea activitatii unui cadru didactic sau de cercetare dupa pensionare, in baza unui contract pe perioada determinata de un an, cu posibilitatea de prelungire anuala conform Cartei universitare, fara limita de varsta. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelenta didactica si de cercetare, cadrelor didactice care au atins varsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi platite in regim de plata cu ora.
(4) Cadrele didactice si de cercetare care conduc doctorate se pensioneaza la implinirea varstei de 65 de ani si:
a) pot conduce doctoratele in desfasurare la data pensionarii pana la implinirea varstei de 70 de ani;
b) dupa implinirea varstei de 65 de ani, pot conduce noi studenti-doctoranzi numai in regim de cotutela impreuna cu un cadru didactic si de cercetare care nu implineste varsta de pensionare pe toata durata desfasurarii doctoratului respectiv.
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplica cadrelor didactice care beneficiaza de prevederile alin. (3) si (4).

Art. 290
(1) Studentii-doctoranzi sunt incadrati de catre IOSUD sau o institutie membra a unei IOSUD ca asistenti de cercetare ori asistenti universitari pe perioada determinata, norma didactica fiind redusa corespunzator limitei prevazute la art. 164 alin. (3), prin exceptie de la prevederile art. 287. Atributiile lor sunt stabilite de senatul universitar.
(2) Studentii-doctoranzi beneficiaza de toate drepturile asistentilor de cercetare sau asistentilor universitari, inclusiv de vechimea in munca.

Art. 291
(1) Prin personal didactic si de cercetare, in sensul prezentei legi, se intelege personalul care detine, in mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevazute de prezenta lege, care apartine unei institutii de invatamant superior si care desfasoara activitati didactice si/sau de cercetare.
(2) In raport cu relatiile de munca stabilite cu institutia de invatamant superior, personalul didactic poate fi: titular sau asociat. In raport cu participarea la procesul didactic si cu gradul de pregatire profesionala, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal didactic auxiliar.
(3) Prin personal didactic titular se intelege personalul didactic care ocupa o functie didactica intr-o universitate, obtinuta prin concurs, pe o perioada nedeterminata, in conditiile legii. Salariatul opteaza unde are functia de baza. Personal didactic titular este si personalul didactic care beneficiaza de rezervare de post, in conditiile legii. Cadrele didactice si de cercetare angajate pe perioada determinata au statut de cadru didactic si de cercetare asociat.
(4) Calitatea de titular exista numai in raport cu o singura institutie de invatamant superior sau cu o singura institutie de cercetare-dezvoltare; cand un cadru didactic desfasoara activitati didactice sau de cercetare stiintifica in mai multe institutii de invatamant superior ori de cercetare-dezvoltare, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar in celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetator asociat. Institutia de invatamant superior in care cadrul didactic este titular are obligatia de a pastra si de a gestiona, potrivit legii, cartea de munca sau registrul angajatilor, cu specificatia calitatii de titular.
(5) Functiilor de cercetare-dezvoltare din universitati si personalului care le ocupa li se aplica prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetaredezvoltare.
(6) In cazul desfiintarii unei unitati de invatamant superior de stat, personalul astfel disponibilizat beneficiaza de salarii compensatorii, conform legislatiei in vigoare.

Art. 292
Formatiunile de studiu si dimensiunile acestora se stabilesc de catre senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, in concordanta cu programul si ciclul de studii, propuse de ARACIS si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Sectiunea 2 – Ocuparea functiilor didactice si a posturilor didactice
Art. 293
Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continua si concedierea personalului didactic si de cercetare sunt de competenta universitatilor, in baza legislatiei in vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si a Cartei universitare.

Art. 294
(1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, pe perioada determinata sau pe perioada nedeterminata. Angajarea pe perioada nedeterminata pe orice functie didactica sau de cercetare este posibila numai prin concurs public, organizat de institutia de invatamant superior, dupa obtinerea titlului de doctor.
(2) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetateni romani ori straini, fara nicio discriminare, in conditiile legii.
(3) Prin exceptie de la prevederile legislatiei muncii, durata unei perioade determinate este de maximum 3 ani.
(4) Prin exceptie, studentii-doctoranzi pot fi angajati pe o perioada determinata de maximum 5 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioada determinata incheiat intre universitate si membri ai personalului didactic si de cercetare in urma unui concurs poate fi reinnoit, in functie de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul universitar, precum si in functie de nevoile de angajare si de resursele financiare ale institutiei, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Art. 295
(1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va fi stabilita prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNATDCU.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau functie didactica, cerintele minime pentru prezentarea la concurs, cu referire la standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a), modul de organizare si de desfasurare a concursului, de solutionare a contestatiilor, conflictele de interese si incompatibilitatile, in vederea asigurarii calitatii, a respectarii eticii universitare si a legislatiei in vigoare.
(3) Universitatile au obligatia sa respecte aceasta metodologie si sa publice toate posturile scoase la concurs, insotite de programa aferenta concursului, cu cel putin doua luni inainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se face cel putin pe site-ul web propriu si pe un site web specializat, administrat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Dupa intrarea in vigoare a prezentei legi se interzice ocuparea concomitenta de catre soti, afini si rude pana la gradul al III-lea inclusiv a functiilor prin care unul sau una se afla fata de celalalt sau cealalta intr-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutionala directa la orice nivel in aceeasi universitate.
(5) Incalcarea prevederilor alin. (3) si (4) duce la invalidarea concursului si la penalizarea celor vinovati pe baza metodologiei-cadru prevazute la alin. (1).

Art. 296
(1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al institutiei ori de personalul didactic asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Angajarea specialistilor cu valoare stiintifica recunoscuta in domeniu, prin inventii, inovatii, premii, publicatii stiintifice, din tara sau din strainatate, in calitate de profesori ori conferentiari asociati invitati, se avizeaza de consiliul departamentului si se aproba de consiliul facultatii.
(3) Functiile si gradele de cercetator stiintific in reteaua invatamantului superior se obtin potrivit reglementarilor legale in vigoare.

Art. 297
(1) In baza metodologiei-cadru prevazute la art. 295 alin. (1) si a legislatiei in vigoare, universitatile isi stabilesc metodologia proprie de conferire a titlurilor si de ocupare a posturilor didactice si de cercetare, care este aprobata de catre senatul universitar. Aceasta metodologie nu poate face referire la vechime si nu poate discrimina persoanele din afara institutiei sau tarii fata de persoanele din institutie ori din tara.
(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de senatul universitar, iar incadrarea pe post se face incepand cu prima zi a semestrului urmator concursului.

Art. 298
(1) Directorii departamentelor, decanii facultatilor si rectorul raspund in fata senatului universitar pentru buna desfasurare a concursurilor de ocupare a posturilor, in conditiile respectarii normelor de calitate, de etica universitara si a legislatiei in vigoare.
(2) In conditiile constatarii unor nereguli, senatul universitar poate aplica sanctiuni specificate in metodologia proprie, mergand pana la demiterea decanilor sau a rectorului.

Art. 299
(1) Universitatile raspund public de modul de ocupare a posturilor didactice si de cercetare.
(2) In cazul constatarii nerespectarii prevederilor legale in procedura de ocupare a posturilor didactice si de cercetare, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate aplica sanctiuni prevazute de prezenta lege, pe baza unui raport intocmit de Consiliul de Etica si Management Universitar.
(3) In cazul in care instantele de judecata constata incalcarea procedurilor de desfasurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare din universitati, concursul se anuleaza si se reia.

Art. 300
(1) Abilitarea consta in:
a) redactarea unei teze de abilitare;
b) sustinerea publica a tezei de abilitare in fata unei comisii de specialitate numite de CNATDCU si formata din cel putin 3 persoane, care au calitatea de conducator de doctorat, in tara sau in strainatate;
c) admiterea tezei de abilitare in urma sustinerii publice;
d) obtinerea atestatului de abilitare.
(2) Teza de abilitare releva capacitatile si performantele didactice si de cercetare. Teza prezinta in mod documentat realizarile profesionale obtinute ulterior conferirii titlului de doctor in stiinta, care probeaza originalitatea si relevanta contributiilor academice, stiintifice si profesionale si care anticipeaza o dezvoltare independenta a viitoarei cariere de cercetare si/sau universitare.
(3) Pot sustine examenul de abilitare numai persoanele care au titlul de doctor in stiinta si care indeplinesc standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a).
(4) Cererea pentru sustinerea examenului de abilitare este adresata CNATDCU.
(5) Acordarea atestatului de abilitare este propusa de CNATDCU si este aprobata prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.

Art. 301
(1) Pentru ocuparea functiei didactice de asistent universitar sunt necesare obtinerea statutului de studentdoctorand sau detinerea diplomei de doctor, precum si indeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fara impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(2) O persoana care nu a obtinut o diploma de doctor nu poate ocupa functia de asistent universitar intr-o anumita institutie de invatamant superior pentru o perioada cumulata mai mare de 5 ani. La implinirea acestui termen, contractul de munca al persoanei in cauza inceteaza de drept.
(3) Conditiile minimale pentru ocuparea functiei didactice de lector universitar/sef de lucrari sunt urmatoarele:
a) detinerea diplomei de doctor;
b) indeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fara impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(4) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de conferentiar universitar sunt urmatoarele:
a) detinerea diplomei de doctor;
b) indeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea functiei de conferentiar universitar, standarde aprobate conform art. 219 alin. (1) lit. a);
c) indeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fara impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(5) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sunt urmatoarele:
a) detinerea diplomei de doctor;
b) detinerea atestatului de abilitare;
c) indeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea functiei de profesor universitar, standarde aprobate conform art. 219 alin. (1) lit. a);
d) indeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fara impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(6) In institutiile de invatamant superior, suplimentar fata de alte conditii stabilite de lege, functia de asistent de cercetare poate fi ocupata numai de persoane care sunt studentidoctoranzi sau care detin diploma de doctor.
(7) In institutiile de invatamant superior, suplimentar fata de alte conditii stabilite de lege, functiile de cercetare de cercetator stiintific sau superioare pot fi ocupate numai de persoane care detin diploma de doctor.
(8) In invatamantul superior medical, candidatii la concursul pentru ocuparea postului de asistent universitar trebuie sa aiba cel putin titlul de medic rezident. Fac exceptie posturile de la disciplinele care nu au corespondent in reteaua Ministerului Sanatatii si cele de la disciplinele preclinice.
(9) In invatamantul superior medical, candidatii la concursul pentru ocuparea posturilor de sef de lucrari si de conferentiar trebuie sa aiba si titlul de medic specialist, iar candidatii la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar trebuie sa aiba si titlul de medic primar. Fac exceptie posturile de la disciplinele care nu au corespondent in reteaua Ministerului Sanatatii si cele de la disciplinele preclinice.
Sectiunea 3 – Evaluarea calitatii cadrelor didactice
Art. 302
(1) Datele si informatiile privind situatia profesionala a personalului didactic si de cercetare si a celui tehnic-administrativ se consemneaza intr-o fisa personala de serviciu. Accesul la fisa personala de serviciu este permis numai persoanei in cauza, titularului serviciului de resurse umane si conducatorului institutiei de invatamant superior.
(2) Fisele de post individualizate se incadreaza la nivel de departament sau scoala doctorala, in statul de functii. Statul de functii constituie documentul legal in baza caruia se face salarizarea lunara a fiecarui membru al personalului didactic si de cercetare.

Art. 303
(1) Rezultatele si performantele activitatilor didactice si de cercetare ale personalului didactic si de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de maximum 5 ani. Aceasta evaluare se face in conformitate cu o metodologie aprobata si aplicata de catre senatul universitar.
(2) Evaluarea de catre studenti a prestatiei cadrelor didactice este obligatorie. Rezultatele evaluarilor sunt informatii publice.
(3) Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face si in functie de rezultatele si performantele acestuia, conform legii.
(4) Contractele de munca ale personalului didactic si de cercetare includ asumarea unor standarde minime ale rezultatelor activitatilor didactice si de cercetare si clauze privind incetarea contractelor in conditiile neindeplinirii acestor standarde minime.
Sectiunea 4 – Drepturi si obligatii ale personalului didactic
Art. 304
(1) Personalul din invatamantul superior are drepturi si indatoriri care decurg din Carta universitara, din Codul de etica universitara, din contractul individual de munca, precum si din legislatia in vigoare.
(2) Protectia drepturilor salariatilor, precum si a drepturilor de proprietate intelectuala asupra creatiei stiintifice, culturale sau artistice este garantata si se asigura in conformitate cu prevederile Cartei universitare si cu legislatia specifica in vigoare.
(3) Membrilor comunitatii universitare le este garantata libertatea academica. In baza acesteia, ei pot exprima liber opinii academice in spatiul universitar si au libertatea de predare, de cercetare si de creatie, in conformitate cu criteriile de calitate academica.
(4) Personalul didactic si de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere de arta, de a candida la obtinerea de granturi nationale si internationale, fara restrictii ale libertatii academice.
(5) Personalul didactic si de cercetare are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale, profesionale si culturale, nationale si internationale, precum si din organizatii politice legal constituite, in conformitate cu prevederile legii.
(6) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din invatamant, alese in Parlament, numite in Guvern sau indeplinind functii de specialitate specifice din aparatul Parlamentului, al Consiliului Legislativ, al Curtii Constitutionale, al Avocatului Poporului, al Administratiei Prezidentiale, al Guvernului sau in Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament in organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada in care indeplinesc aceste functii. Pe toata durata mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula aceste functii cu activitatea didactica si de cercetare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplica si cadrelor didactice titulare pe un post didactic din invatamant, care indeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute in functii de conducere, de indrumare si de control in sistemul de invatamant, de cultura, de tineret si de sport. De aceleasi drepturi beneficiaza si personalul de conducere si de specialitate de la casa corpului didactic, precum si cadrele didactice titulare pe un post didactic din invatamant numite ca personal de conducere sau in functii de specialitate specifice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, comisiilor si agentiilor din subordinea Administratiei Prezidentiale, Parlamentului sau Guvernului.
(8) De prevederile alin. (6) beneficiaza si personalul didactic trimis in strainatate cu misiuni de stat, cel care lucreaza in organisme internationale, precum si insotitorii acestora, daca sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din invatamant.
(9) Personalului didactic titular pe un post didactic din invatamant, solicitat in strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, ori trimis pentru specializare, i se rezerva postul didactic pentru perioada respectiva.
(10) Personalul didactic titular pe un post didactic din invatamant, care din proprie initiativa solicita sa se specializeze sau sa participe la cercetare stiintifica in tara sau in strainatate, are dreptul la concedii fara plata. Durata totala a acestora nu poate depasi 3 ani intr-un interval de 7 ani. Aprobarile in aceste situatii sunt de competenta conducerii institutiei de invatamant superior sau, dupa caz, a consiliului de administratie, daca se face dovada activitatii respective. (11) Personalul didactic titular pe un post didactic din invatamant poate beneficia de concediu fara plata pe timp de un an universitar, o data la 10 ani, cu aprobarea institutiei de invatamant superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectiva. (12) Perioada de rezervare a postului didactic se considera vechime in invatamant. (13) Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel:
a) concediul anual cu plata, in perioada vacantelor universitare, cu o durata de cel putin 40 de zile lucratoare; in cazuri bine justificate, conducerea institutiei de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a invatamantului;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de catre senatul universitar, in functie de interesul invatamantului si al celui in cauza. (14) Institutiile de invatamant superior pot asigura, integral sau partial, din surse proprii, transportul si cazarea cadrelor didactice care domiciliaza in alte localitati. (15) Personalul din invatamant beneficiaza de asistenta medicala in cabinete medicale si psihologice, in policlinici si unitati spitalicesti stabilite prin protocol incheiat intre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii. (16) Personalul didactic are dreptul la intreruperea activitatii didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru cresterea si ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.

Art. 305
Cadrele didactice si studentii sunt protejati in spatiul universitar de autoritatile responsabile cu ordinea publica. Protectia se asigura impotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere demnitatii umane si profesionale a cadrelor didactice ori care impiedica exercitarea drepturilor si a obligatiilor lor. Protectia este solicitata de persoana autorizata conform Cartei universitare.
Sectiunea 5 – Etica universitara
Art. 306
(1) La nivelul fiecarei universitati functioneaza comisia de etica universitara.
(2) Structura si componenta comisiei de etica universitara este propusa de consiliul de administratie, avizata de senatul universitar si aprobata de rector. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional si autoritate morala. Nu pot fi membri ai comisiei de etica universitara persoanele care ocupa vreuna dintre functiile: rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproductie.
(3) Comisia de etica universitara are urmatoarele atributii:
a) analizeaza si solutioneaza abaterile de la etica universitara, pe baza sesizarilor sau prin autosesizare, conform Codului de etica si deontologie universitara;
b) realizeaza un raport anual referitor la situatia respectarii eticii universitare si a eticii activitatilor de cercetare, care se prezinta rectorului, senatului universitar si constituie un document public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etica si deontologie universitara, care se propune senatului universitar pentru adoptare si includere in Carta universitara;
d) atributiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) alte atributii prevazute de prezenta lege sau stabilite conform Cartei universitare, conform legii.

Art. 307
Hotararile comisiei de etica universitara sunt avizate de consilierul juridic al universitatii. Raspunderea juridica pentru hotararile si activitatea comisiei de etica universitara revine universitatii.

Art. 308
(1) Orice persoana, din universitate sau din afara universitatii, poate sesiza Comisiei de etica universitara abateri savarsite de membri ai comunitatii universitare.
(2) Comisia de etica universitara pastreaza confidentiala identitatea autorului sesizarii.

Art. 309
In urma unei sesizari, comisia de etica universitara demareaza procedurile stabilite de Codul de etica si deontologie universitara, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Comisia raspunde autorului sesizarii in termen de 30 de zile de la primirea sesizarii si ii comunica acestuia rezultatul procedurilor, dupa incheierea acestora.

Art. 310
Constituie abateri grave de la buna conduita in cercetarea stiintifica si activitatea universitara:
a) plagierea rezultatelor sau publicatiilor altor autori;
b) confectionarea de rezultate sau inlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informatii false in solicitarile de granturi sau de finantare.
Sectiunea 6 – Distinctii
Art. 311
(1) Personalul didactic din invatamantul superior beneficiaza de gradatie de merit, acordata prin concurs. Aceasta gradatie se acorda pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul institutiei de invatamant superior si reprezinta 25% din salariul de baza. Gradatia de merit se acorda pe o perioada de 5 ani.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:
a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acorda personalului didactic, de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar;
b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acorda personalului didactic, de conducere si de cercetare din invatamantul superior;
c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acorda cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebita in educatie si formare profesionala.
Sectiunea 7 – Sanctiuni disciplinare
Art. 312
(1) Personalul didactic si de cercetare, personalul didactic si de cercetare auxiliar, precum si cel de conducere, de indrumare si de control din invatamantul superior raspunde disciplinar pentru incalcarea indatoririlor ce ii revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului unitatii/institutiei. Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic si de cercetare sunt urmatoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control;
c) suspendarea, pe o perioada determinata de timp, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de indrumare si de control, ca membru in comisii de doctorat, de master sau de licenta;
d) destituirea din functia de conducere din invatamant;
e) desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Art. 313
(1) In institutiile de invatamant superior, propunerea de sanctionare disciplinara se face de catre seful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproductie, de catre decan ori rector sau de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor departamentului, consiliului facultatii sau senatului universitar, dupa caz. Acestia actioneaza in urma unei sesizari primite sau se autosesizeaza in cazul unei abateri constatate direct.
(2) Sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. (2) lit. a) si b) se stabilesc de catre consiliile facultatilor. Sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. (2) lit. c)�
e) se stabilesc de catre senatele universitare.
(3) Decanul sau rectorul, dupa caz, pune in aplicare sanctiunile disciplinare.
(4) In invatamantul superior, sanctiunile se comunica, in scris, personalului didactic si de cercetare, precum si personalului didactic si de cercetare auxiliar din subordine de catre serviciul de resurse umane al institutiei.

Art. 314
(1) Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa efectuarea cercetarii faptei sesizate, audierea celui in cauza si verificarea sustinerilor facute de acesta in aparare.
(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare savarsite de personalul didactic, personalul din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiza formate din 3�5 membri, cadre didactice care au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea si un reprezentant al organizatiei sindicale.
(3) Comisiile de analiza sunt numite, dupa caz, de:
a) rector, cu aprobarea senatului universitar;
b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru personalul de conducere al institutiilor de invatamant superior si pentru rezolvarea contestatiilor privind deciziile senatelor universitare.

Art. 315
Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, de cercetare si didactic auxiliar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Masurile pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se iau potrivit legislatiei muncii.

Art. 316
In cazul in care cel sanctionat disciplinar nu a mai savarsit abateri disciplinare in cursul unui an de la aplicarea sanctiunii, imbunatatindu-si activitatea si comportamentul, autoritatea care a aplicat sanctiunea disciplinara poate dispune ridicarea si radierea sanctiunii, facandu-se mentiunea corespunzatoare in statul personal de serviciu al celui in cauza.

Art. 317
(1) Orice persoana poate sesiza unitatea/institutia de invatamant cu privire la savarsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face in scris si se inregistreaza la registratura unitatii/institutiei de invatamant.
(2) Dreptul persoanei sanctionate disciplinar de a se adresa instantelor judecatoresti este garantat.
Sectiunea 8 – Sanctiuni referitoare la incalcarea eticii universitare si a bunei conduite in cercetare
Art. 318
Sanctiunile care se pot aplica personalului didactic si de cercetare si personalului didactic si de cercetare auxiliar de catre comisia de etica universitara pentru incalcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduita in cercetarea stiintifica sunt urmatoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control;
c) suspendarea, pe o perioada determinata de timp, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de indrumare si de control, ca membru in comisii de doctorat, de master sau de licenta;
d) destituirea din functia de conducere din invatamant;
e) desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Art. 319
Sanctiunile care se pot aplica de catre comisia de etica universitara studentilor si studentilor-doctoranzi pentru incalcarea eticii universitare sunt urmatoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sanctiuni prevazute de Codul de etica si deontologie universitara.

Art. 320
In cazul abaterilor de la prevederile Codului de etica si deontologie profesionala, comisia de etica universitara stabileste, conform Codului de etica si deontologie profesionala, una sau mai multe dintre sanctiunile prevazute la art. 318 sau 319.

Art. 321
In cazul abaterilor de la buna conduita in cercetarea stiintifica, comisia de etica universitara stabileste, conform Legii nr. 206/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, Codului de etica si deontologie profesionala al personalului de cercetare-dezvoltare si Codului de etica si deontologie profesionala, una sau mai multe din sanctiunile prevazute la art. 318 sau 319 ori prevazute de lege.

Art. 322
Sanctiunile stabilite de comisia de etica si deontologie universitara sunt puse in aplicare de catre decan sau rector, dupa caz, in termen de 30 de zile de la stabilirea sanctiunilor.

Art. 323
(1) Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii analizeaza cazurile referitoare la incalcarea regulilor de buna conduita in cercetaredezvoltare, in urma sesizarilor sau prin autosesizare, si emite hotarari prin care se stabileste vinovatia ori nevinovatia persoanei sau persoanelor in cauza; in cazurile hotararilor privind vinovatia, hotararile stabilesc si sanctiunile ce urmeaza a fi aplicate, conform legii.
(2) Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii pastreaza confidentiala identitatea persoanei care a facut sesizarea.
(3) Hotararile Consiliului National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii sunt avizate de directia juridica din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Raspunderea juridica pentru hotararile Consiliului National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii revine Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Art. 324
Pentru abaterile de la buna conduita in cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul institutiilor de invatamant superior, constatate si dovedite, Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii stabileste aplicarea uneia sau mai multora din urmatoarele sanctiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea si/sau corectarea tuturor lucrarilor publicate prin incalcarea regulilor de buna conduita;
c) retragerea calitatii de conducator de doctorat sau a atestatului de abilitare;
d) retragerea titlului de doctor;
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din functia de conducere din institutia de invatamant superior;
g) desfacerea disciplinara a contractului de munca;
h) interzicerea, pentru o perioada determinata, a accesului la finantarea din fonduri publice destinata cercetarii-dezvoltarii.

Art. 325
Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane cu privire la care s-a dovedit ca au realizat abateri grave de la buna conduita in cercetarea stiintifica si activitatea universitara, stabilite conform legii. Se anuleaza concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de munca cu universitatea inceteaza de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit ca o persoana a realizat abateri grave de la buna conduita in cercetarea stiintifica si activitatea universitara. Constatarea abaterilor se face de catre Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii, conform legii.

Art. 326
Sanctiunile stabilite de Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii sunt puse in aplicare in termen de 30 de zile de la data emiterii hotararii, dupa caz, de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, de presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica, de Consiliul National pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, de conducatorii autoritatilor contractante care asigura finantarea din fonduri publice destinata cercetarii-dezvoltarii, de conducatorii institutiilor de invatamant superior sau ai unitatilor de cercetaredezvoltare.
Sectiunea 9 – Salarizarea personalului didactic si de cercetare
Art. 327
Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face conform legislatiei in vigoare si hotararilor senatului universitar.

 

Titlul V – Invatarea pe tot parcursul vietii

 
Capitolul I – Dispozitii generale
Art. 328
(1) Prezentul titlu reglementeaza cadrul general si integrator al invatarii pe tot parcursul vietii in Romania.
(2) Educatia permanenta reprezinta totalitatea activitatilor de invatare realizate de fiecare persoana pe parcursul vietii in contexte formale, nonformale si informale, in scopul formarii sau dezvoltarii competentelor dintr-o multipla perspectiva: personala, civica, sociala ori ocupationala.
(3) Invatarea pe tot parcursul vietii cuprinde educatia timpurie, invatamantul preuniversitar, invatamantul superior, educatia si formarea profesionala continua a adultilor.

Art. 329
(1) Finalitatile principale ale invatarii pe tot parcursul vietii vizeaza dezvoltarea plenara a persoanei si dezvoltarea durabila a societatii.
(2) Invatarea pe tot parcursul vietii se centreaza pe formarea si dezvoltarea competentelor-cheie si a competentelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificari.

Art. 330
(1) Invatarea pe tot parcursul vietii se realizeaza in contexte de invatare formale, nonformale si informale.
(2) Invatarea in context formal reprezinta o invatare organizata si structurata, care se realizeaza intr-un cadru institutionalizat si se fundamenteaza pe o proiectare didactica explicita. Acest tip de invatare are asociate obiective, durate si resurse, depinde de vointa celui care invata si se finalizeaza cu certificarea institutionalizata a cunostintelor si competentelor dobandite.
(3) Invatarea in contexte nonformale este considerata ca fiind invatarea integrata in cadrul unor activitati planificate, cu obiective de invatare, care nu urmeaza in mod explicit un curriculum si poate diferi ca durata. Acest tip de invatare depinde de intentia celui care invata si nu conduce in mod automat la certificarea cunostintelor si competentelor dobandite.
(4) Invatarea in contexte informale reprezinta rezultatul unor activitati zilnice legate de munca, mediul familial, timpul liber si nu este organizata sau structurata din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru invatare. Acest tip de invatare nu este dependent de intentia celui care invata si nu conduce in mod automat la certificarea cunostintelor si competentelor dobandite.
(5) Certificarea cunostintelor si competentelor dobandite in contexte nonformale si informale poate fi facuta de organisme abilitate in acest sens, in conditiile legii.

Art. 331
(1) Institutiile sau organizatiile in care se realizeaza invatarea in contexte formale sunt: unitati si institutii de invatamant preuniversitar si superior, centre de educatie si formare profesionala din subordinea ministerelor sau autoritatilor publice locale, furnizori publici si privati de educatie si formare profesionala autorizati/acreditati in conditiile legii, organizatii nonguvernamentale ori guvernamentale care ofera programe autorizate in conditiile legii, angajatori care ofera programe de formare profesionala propriilor angajati.
(2) Institutiile sau organizatiile in care se realizeaza invatarea in contexte nonformale sunt institutii si organizatii prevazute la alin. (1), centre de ingrijire si protectie a copilului, palate si cluburi ale elevilor, la locul de munca, institutii culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultura, precum si asociatii profesionale, culturale, sindicate, organizatii nonguvernamentale.
(3) Institutiile sau organizatiile in care se realizeaza invatarea in contexte informale sunt institutiile si organizatiile prevazute la alin. (1) si (2). Invatarea informala este, adesea, neintentionata si neconstientizata si se poate produce atunci cand copiii, tinerii si adultii desfasoara activitati in familie, la locul de munca, in comunitate, in retele sociale, cand se angajeaza in activitati de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

Art. 332
(1) Organizarea si functionarea invatamantului preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege.
(2) Organizarea si functionarea invatamantului superior sunt reglementate la titlul III din prezenta lege.
(3) Organizarea si functionarea formarii profesionale a adultilor sunt reglementate de legislatia referitoare la formarea profesionala continua a adultilor si ucenicia la locul de munca.

Art. 333
Statul garanteaza si sustine, inclusiv financiar, accesul la educatie si formare profesionala continua pentru:
a) tinerii si adultii care nu au finalizat invatamantul obligatoriu;
b) tinerii care au parasit sistemul de educatie inainte de a obtine o calificare profesionala si nu sunt cuprinsi in nicio forma de educatie sau formare profesionala;
c) absolventii de invatamant nonprofesional sau cei care au absolvit studiile invatamantului liceal sau ale invatamantului superior in domenii si calificari redundante ori nerelevante pe piata fortei de munca;
d) persoanele cu cerinte educationale speciale;
e) tinerii si adultii care revin in tara dupa o perioada de munca in strainatate;
f) tinerii si adultii rezidenti in comunitati dezavantajate economic si social;
g) angajatii de peste 40 de ani cu nivel scazut de educatie, rezidenti in mediul urban si in mediul rural, cu calificare redusa sau necalificati;
h) elevii cu risc major de esec scolar;
i) toti cetatenii care doresc sa urmeze programe de educatie permanenta.

Art. 334
Finantarea invatarii pe tot parcursul vietii se realizeaza prin fonduri publice si private pe baza parteneriatului public-privat, prin finantare si cofinantare din partea angajatorilor, organizatiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educatie permanenta si prin contributia beneficiarilor.

 

Capitolul II – Responsabilitati referitoare la invatarea pe tot parcursul vietii
Art. 335
Statul isi exercita atributiile in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii prin intermediul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerului Culturii si Patrimoniului National, Ministerului Sanatatii, precum si al Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 336
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are ca atributii principale, in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea strategiilor si politicilor nationale in domeniul educatiei, al formarii profesionale, al cercetarii, tineretului si sportului;
b) elaborarea reglementarilor referitoare la organizarea si functionarea sistemului de educatie din Romania;
c) monitorizarea, evaluarea si controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a functionarii sistemului educational si a furnizorilor de educatie;
d) stabilirea mecanismelor si a metodologiilor de validare si recunoastere a rezultatelor invatarii;
e) elaborarea, impreuna cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National, a politicilor in domeniul educatiei nonprofesionale a adultilor si varstnicilor;
f) alte atributii, asa cum apar ele specificate in legislatia din domeniul educatiei si formarii profesionale.

Art. 337
Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are ca atributii principale, in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea, impreuna cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, a politicilor si a strategiilor nationale privind formarea profesionala a adultilor;
b) reglementarea formarii profesionale la locul de munca si a formarii profesionale prin ucenicie la locul de munca;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea si controlarea directa sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, altii decat cei din cadrul sistemului national de invatamant;
d) alte atributii prevazute de legislatia din domeniul educatiei si formarii profesionale.

Art. 338
Ministerul Culturii si Patrimoniului National are ca atributii principale, in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii:
a) stimularea cresterii gradului de acces si de participare a publicului la cultura;
b) propunerea si promovarea parteneriatelor cu autoritatile administratiei publice locale si cu structurile societatii civile pentru diversificarea, modernizarea si optimizarea serviciilor publice oferite de institutiile si asezamintele de cultura, in vederea satisfacerii necesitatilor culturale si educative ale publicului;
c) promovarea recunoasterii competentelor profesionale, respectiv garantarea drepturilor si a intereselor creatorilor, artistilor si specialistilor din domeniul culturii;
d) alte atributii prevazute de legislatia din domeniul educatiei si formarii profesionale.

Art. 339
(1) Ministerele si autoritatile centrale pot avea responsabilitati in domeniul educatiei si formarii pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continua a personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala se reglementeaza, in sensul prezentei legi, prin ordine si instructiuni proprii emise de catre conducatorii acestora.
(3) Structura organizatorica, profilurile, specializarile, cifrele anuale de scolarizare si criteriile de selectionare a candidatilor pentru invatamantul de formare continua nonuniversitara a personalului militar, de informatii, ordine publica si securitate nationala se stabilesc de Ministerul Apararii Nationale, de Ministerul Administratiei si Internelor, de Serviciul Roman de Informatii si de alte institutii cu atributii in domeniul apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale, potrivit specificului si nivelurilor de invatamant.

Art. 340
(1) Se infiinteaza Autoritatea Nationala pentru Calificari prin reorganizarea Consiliului National al Calificarilor si Formarii Profesionale a Adultilor (CNCFPA) si a Unitatii Executive a Consiliului National al Calificarilor si Formarii Profesionale a Adultilor.
(2) Autoritatea Nationala pentru Calificari elaboreaza Cadrul national al calificarilor pe baza Cadrului european al calificarilor, gestioneaza Registrul national al calificarilor si Registrul national al furnizorilor de formare profesionala a adultilor. Autoritatea Nationala pentru Calificari coordoneaza autorizarea furnizorilor de formare profesionala continua la nivel national, coordoneaza sistemul de asigurare a calitatii in formarea profesionala continua si activitatile comitetelor sectoriale. Autoritatea Nationala pentru Calificari mai are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza, implementeaza si actualizeaza Cadrul national al calificarilor, precum si Registrul national al calificarilor;
b) asigura compatibilitatea sistemului national al calificarilor cu celelalte sisteme de calificari existente la nivel european si international;
c) propune Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elemente de politici si de strategii nationale, acte normative referitoare la sistemul national al calificarilor si la dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesionala a adultilor;
d) coordoneaza si controleaza la nivel national elaborarea standardelor ocupationale si a standardelor de pregatire profesionala;
e) coordoneaza asigurarea calitatii in formarea profesionala a adultilor;
f) coordoneaza si controleaza autorizarea furnizorilor de formare profesionala a adultilor;
g) intocmeste Registrul national al furnizorilor de formare profesionala a adultilor, precum si Registrul national al evaluatorilor de competente profesionale;
h) coordoneaza autorizarea centrelor de evaluare a competentelor profesionale si certificarea evaluatorilor de competente profesionale;
i) participa la elaborarea unor planuri sau programe de interes national in domeniul calificarilor si al formarii profesionale a adultilor;
j) promoveaza dialogul social, sprijina si coordoneaza activitatea comitetelor sectoriale.
(3) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Autoritatii Nationale pentru Calificari se asigura din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) La nivelul Autoritatii Nationale pentru Calificari se constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentati ai institutiilor de invatamant preuniversitar si universitar, ai studentilor, ai asociatiilor profesionale, ai administratiei publice centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor si ai comitetelor sectoriale. Consiliul asista Autoritatea Nationala pentru Calificari in stabilirea strategiilor nationale si a planurilor de actiuni pentru dezvoltarea Cadrului national al calificarilor si a formarii profesionale a adultilor.
(5) Autoritatea Nationala pentru Calificari este coordonata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Structura, organizarea si functionarea acesteia se stabilesc prin hotarare a Guvernului, in termen de 3 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

Art. 341
(1) Cadrul national al calificarilor este un instrument pentru clasificarea calificarilor in conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de invatare atinse, al carui scop este integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de calificari si imbunatatirea transparentei, accesului, progresului si calitatii calificarilor in raport cu piata muncii si societatea civila.
(2) Implementarea Cadrului national al calificarilor vizeaza sistemul national de calificari obtinute in invatamantul secundar general, in invatamantul profesional si tehnic, in formarea profesionala continua, in ucenicie, in invatamantul superior, atat in contexte formale, cat si in contexte informale si nonformale, din perspectiva invatarii pe tot parcursul vietii.
(3) Cadrul national al calificarilor permite recunoasterea, masurarea si relationarea tuturor rezultatelor invatarii dobandite in contexte de invatare formale, nonformale si informale si asigura coerenta calificarilor si a titlurilor certificate. Existenta unui cadru national al calificarilor contribuie la evitarea duplicarii si suprapunerii calificarilor, ii ajuta pe cei ce invata sa ia decizii in cunostinta de cauza privind planificarea carierei si faciliteaza evolutia profesionala, in perspectiva invatarii pe tot parcursul vietii.
(4) Cadrul national al calificarilor contribuie la asigurarea calitatii sistemului de formare profesionala.

Art. 342
(1) Autoritatea Nationala pentru Calificari evalueaza si certifica evaluatorii de competente profesionale, evaluatorii de evaluatori si evaluatorii externi.
(2) Criteriile si procedurile de evaluare si certificare a evaluatorilor de competente profesionale, a evaluatorilor de evaluatori si a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Autoritatea Nationala pentru Calificari intocmeste Registrul national al evaluatorilor de competente profesionale, evaluatorilor de evaluatori si evaluatorilor externi certificati.
(4) Autoritatea Nationala pentru Calificari acrediteaza centrele de evaluare si organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare intocmite de evaluatorii externi.

Art. 343
(1) Centrele comunitare de invatare permanenta se infiinteaza de catre autoritatile administratiei publice locale in parteneriat cu furnizorii de educatie si formare. Acestea au rolul de a implementa politicile si strategiile in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii la nivelul comunitatii. Functionarea centrelor comunitare de invatare permanenta se reglementeaza prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Unitatile si institutiile de invatamant de sine statator sau in parteneriat cu autoritatile locale si alte institutii si organisme publice si private: case de cultura, furnizori de formare continua, parteneri sociali, organizatii nonguvernamentale si altele asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de invatare permanenta, pe baza unor oferte de servicii educationale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-tinta interesate.
(3) Finantarea centrelor comunitare de invatare permanenta se face din fonduri publice si private, in conditiile legii. Toate veniturile obtinute de centrele comunitare de invatare permanenta raman la dispozitia acestora.

Art. 344
(1) Atributiile centrelor comunitare de invatare permanenta la nivel local sunt urmatoarele:
a) realizeaza studii si analize privind nevoia de educatie si formare profesionala la nivel local;
b) elaboreaza planuri locale de interventie in domeniul educatiei permanente;
c) ofera servicii educationale pentru copii, tineri si adulti prin: (
i) programe de tip remedial pentru dobandirea sau completarea competentelor-cheie, inclusiv programe educationale de tip „A doua sansa” sau programe de tip „zone de educatie prioritara” pentru tinerii si adultii care au parasit timpuriu sistemul de educatie ori care nu detin o calificare profesionala; (i
i) programe pentru validarea rezultatelor invatarii nonformale si informale; (ii
i) programe de dezvoltare a competentelor profesionale pentru calificare/recalificare, reconversie profesionala, perfectionare, specializare si initiere profesionala; (iv) programe de educatie antreprenoriala; (v) programe de dezvoltare personala sau de timp liber; (v
i) organizarea de activitati de promovare a participarii la invatarea permanenta a tuturor membrilor comunitatii;
d) ofera servicii de informare, orientare si consiliere privind: (
i) accesul la programe de educatie si formare profesionala; (i
i) validarea rezultatelor invatarii nonformale si informale; (ii
i) pregatirea in vederea ocuparii unui loc de munca;
e) ofera servicii de evaluare si certificare a rezultatelor invatarii nonformale si informale;
f) asigura accesul membrilor comunitatii la mijloace moderne de informare si comunicare;
g) promoveaza parteneriatul cu mediul economic;
h) implementeaza instrumentele dezvoltate la nivel european, Europass si Youthpass, pasaportul lingvistic, precum si portofoliul de educatie permanenta;
i) gestioneaza informatii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile acestora.
(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodica, organizare si functionare a centrelor comunitare de invatare permanenta se aproba prin hotarare a Guvernului.

Art. 345
(1) In intelesul prezentei legi, termenii referitori la procesele de identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor invatarii se definesc dupa cum urmeaza:
a) rezultatele invatarii reprezinta ceea ce o persoana cunoaste, intelege si este capabila sa faca la finalizarea procesului de invatare si sunt definite sub forma de cunostinte, abilitati si competente;
b) identificarea rezultatelor invatarii reprezinta procesul prin care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat, devin constienti de competentele pe care le detin;
c) evaluarea rezultatelor invatarii reprezinta procesul prin care se stabileste faptul ca o persoana a dobandit anumite cunostinte, abilitati si competente;
d) validarea rezultatelor invatarii reprezinta procesul prin care se confirma ca rezultatele invatarii evaluate, dobandite de o persoana, corespund cerintelor specifice pentru o unitate de rezultate ale invatarii sau o calificare;
e) certificarea rezultatelor invatarii reprezinta procesul prin care se confirma in mod formal rezultatele invatarii dobandite de persoana care invata in diferite contexte, in urma unui proces de evaluare. Aceasta se finalizeaza printr-o diploma sau un certificat.
(2) Recunoasterea rezultatelor invatarii reprezinta procesul de atestare a rezultatelor invatarii validate si certificate prin acordarea de unitati de rezultate ale invatarii sau de calificari.
(3) Identificarea, evaluarea si recunoasterea rezultatelor invatarii in contexte nonformale si informale se realizeaza pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Autoritatea Nationala pentru Calificari si se aproba prin hotarare a Guvernului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza si aproba prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului metodologia de recunoastere a rezultatelor invatarii in contexte nonformale si informale a cadrelor didactice si de echivalare a acestora in credite pentru educatie si formare profesionala.

Art. 346
(1) Serviciile de identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor invatarii pot fi oferite de institutii de stat sau particulare autorizate in acest sens.
(2) Diplomele si certificatele acordate de institutiile autorizate in urma evaluarii rezultatelor invatarii in contexte nonformale si informale produc aceleasi efecte ca si celelalte modalitati de evaluare si certificare a cunostintelor si competentelor din sistemul formal de educatie si formare profesionala in vederea ocuparii unui loc de munca sau continuarii educatiei si formarii profesionale in sistemele formale.
(3) Rezultatele invatarii in contexte nonformale si informale pot fi recunoscute explicit prin evaluari in centre de evaluare si certificare a competentelor sau implicit prin finalizarea unui program formal de studii.

Art. 347
(1) Programele de formare profesionala initiala si continua, precum si sistemele de evaluare a rezultatelor invatarii in contexte nonformale si informale vor respecta asigurarea mobilitatii ocupationale pe orizontala si pe verticala prin utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educatie si formare profesionala.
(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaboreaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, de Ministerul Culturii si Patrimoniului National si de Autoritatea Nationala pentru Calificari si se aproba prin hotarare a Guvernului.
(3) Rezultatele invatarii si creditele asociate acestora, dobandite anterior in contexte formale sau ca urmare a evaluarii rezultatelor invatarii nonformale si informale, sunt transferate si integrate in programul de formare profesionala pe care il urmeaza persoana care invata.

Art. 348
(1) Persoanele care doresc sa fie evaluate in vederea recunoasterii competentelor profesionale obtinute in alte contexte de invatare decat cele formale se adreseaza unui centru de evaluare acreditat pentru ocupatia sau calificarea respectiva.
(2) In functie de procesul de evaluare desfasurat, centrul de evaluare acreditat elibereaza urmatoarele tipuri de certificate cu recunoastere nationala:
a) certificat de calificare � se elibereaza in cazul in care candidatul a fost declarat competent pentru toate competentele asociate unei calificari sau unei ocupatii, conform standardului de pregatire profesionala ori standardului ocupational;
b) certificat de competente profesionale �se elibereaza in cazul in care candidatul a fost declarat competent pentru una sau mai multe competente asociate unei calificari ori unei ocupatii, conform standardului de pregatire profesionala sau standardului ocupational.
(3) Certificatele se elibereaza insotite de o anexa a certificatului, denumita „Supliment descriptiv al certificatului”, in care se precizeaza unitatile de competenta pentru care candidatul a fost declarat competent.

Art. 349
(1) Portofoliul de educatie permanenta reprezinta un instrument care faciliteaza identificarea si formularea abilitatilor si competentelor personale si valorificarea acestora in parcursul scolar si profesional si in insertia pe piata muncii a fiecarui individ.
(2) Portofoliul de educatie permanenta contine dovezi ale rezultatelor invatarii dobandite in contexte formale, nonformale si informale de educatie.
(3) Portofoliul educational integreaza si instrumentele europene care evidentiaza rezultatele invatarii unei persoane, cum ar fi Europass si Youthpass.

Art. 350
(1) Consilierea si orientarea carierei pe tot parcursul vietii se refera la totalitatea serviciilor si activitatilor care asista persoanele de orice varsta si in orice moment al existentei lor sa faca alegeri in sfera educationala, de formare sau munca si sa isi gestioneze cariera.
(2) Serviciile de consiliere si orientare in cariera se realizeaza prin unitati si institutii de invatamant, universitati, institutii de formare, servicii de ocupare a fortei de munca si servicii pentru tineret. Ele se pot realiza si la locul de munca, in serviciile sociale si in sectorul privat.

Art. 351
Statul asigura accesul gratuit la servicii de consiliere si orientare in cariera tuturor elevilor, studentilor si persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca.

Art. 352
In sensul prezentei legi, consilierea si orientarea in cariera includ urmatoarele tipuri de activitati:
a) informarea cu privire la cariera, care se refera la toate informatiile necesare pentru a planifica, obtine si pastra un anumit loc de munca;
b) educatia cu privire la cariera, care se realizeaza in institutiile de invatamant prin intermediul ariei curriculare „consiliere si orientare”. Sunt oferite informatii despre piata muncii, se formeaza abilitati de a face alegeri privind educatia, formarea, munca si viata in general, oportunitati de a experimenta diverse roluri din viata comunitatii sau din viata profesionala, instrumente pentru planificarea carierei;
c) consilierea in cariera, care ajuta persoanele sa isi clarifice scopurile si aspiratiile, sa isi inteleaga propriul profil educational, sa ia decizii informate, sa fie responsabile pentru propriile actiuni, sa isi gestioneze cariera si procesul de tranzitie in diferite momente;
d) consilierea pentru angajare, care ajuta persoanele sa isi clarifice scopurile imediate privind angajarea, sa invete despre abilitatile necesare pentru a cauta si a obtine un loc de munca;
e) plasarea la locul de munca, care reprezinta sprijinul acordat persoanelor pentru gasirea unui loc de munca.

Art. 353
(1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale colaboreaza in scopul cresterii calitatii, pentru sincronizarea si continuitatea activitatilor de consiliere si orientare in cariera de care beneficiaza o persoana pe parcursul intregii vieti.
(2) Ministerele prevazute la alin. (1) stabilesc, prin ordin comun, instrumente si metodologii comune referitoare la formarea specialistilor in consiliere si orientare, utilizarea instrumentelor Europass si Youthpass, organizarea de activitati comune de sensibilizare a cadrelor didactice si a formatorilor, a parintilor si a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii si orientarii in educatie si formarea profesionala.

Art. 354
Pentru asigurarea transparentei serviciilor si a mobilitatii persoanelor in spatiul european, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale realizeaza demersurile necesare pentru integrarea Romaniei in retelele europene de consiliere si orientare pe tot parcursul vietii.

Art. 355
(1) Sistemul national de asigurare a calitatii educatiei permanente cuprinde sistemul de asigurare a calitatii in invatamantul preuniversitar, sistemul de asigurare a calitatii in invatamantul superior, sistemul de asigurare a calitatii in formarea profesionala initiala, sistemul de asigurare a calitatii in formarea profesionala continua.
(2) Grupul National pentru Asigurarea Calitatii in Educatie si Formare Profesionala (GNAC), structura informala care functioneaza ca punct national de referinta pentru asigurarea calitatii in educatie si formarea profesionala, coordoneaza armonizarea sistemelor de asigurare a calitatii in educatie si formarea profesionala.

Art. 356
(1) Statul sprijina dreptul la invatare pe tot parcursul vietii prin acordarea sumei reprezentand echivalentul in lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Nationala a Romaniei si valabil la data platii, fiecarui copil cetatean roman, la nasterea acestuia. Suma este acordata in scop educational in beneficiul titularului, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Suma se depune intr-un cont de depozit, denumit in continuare cont pentru educatie permanenta, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului de oricare dintre parintii firesti, de imputernicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza certificatului de nastere.
(3) Parintii copilului, contribuabili, pot directiona in contul prevazut la alin. (2) un procent de pana la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, in conditiile legii, si pot depune sume in acest cont.
(4) Pentru sumele depuse in contul prevazut la alin. (2) se plateste dobanda anual la o rata a dobanzii stabilita prin ordin al ministrului finantelor publice. Dobanzile aferente conturilor de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigura de la bugetul de stat, din bugetul Ministerului Finantelor Publice.
(5) Titularul contului este singura persoana care poate solicita sume din contul pentru educatie permanenta, incepand cu varsta de 16 ani si cu acordul expres, dupa caz, al parintilor, al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului elibereaza vouchere echivalente in valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifica faptul ca sumele au fost cheltuite pentru educatia permanenta se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) Retragerea sumelor in alte conditii decat cele prevazute la alin. (5) si/sau utilizarea acestora in alt scop decat cel stabilit de prezenta lege constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an.
(7) Normele privind deschiderea, gestionarea si accesul la contul pentru educatie permanenta se aproba prin hotarare a Guvernului.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educatie permanenta prin acordarea sumei reprezentand echivalentul in lei a 500 euro se acorda tuturor copiilor nascuti dupa data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Art. 357
(1) Personalul care lucreaza in domeniul educatiei permanente poate ocupa urmatoarele functii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practica, evaluator de competente, mediator, facilitator al invatarii permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin si alte functii asociate activitatilor desfasurate in scopul educatiei permanente.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National si cu Agentia Nationala pentru Calificari, stabileste normele metodologice de elaborare a statutului si rutei de profesionalizare a personalului care lucreaza in domeniul educatiei permanente, aprobat prin hotarare a Guvernului. Programele de formare profesionala vor cuprinde obiective specifice invatarii permanente, precum: competente psihopedagogice specifice varstei si profilului beneficiarilor invatarii, dezvoltarea competentelor de utilizare a tehnologiilor moderne de informare si comunicare, competente de facilitare a invatarii in medii virtuale, utilizarea invatarii pe baza de proiecte si portofolii educationale.

Art. 358
(1) Guvernul infiinteaza Muzeul National al Stiintei, in conditiile legii.
(2) Muzeul National al Stiintei are drept scop principal oferirea de experiente de invatare nonformala si informala, prin prezentarea principalelor realizari ale stiintei si tehnologiei.
(3) Metodologia de infiintare, organizare, functionare si finantare a Muzeului National al Stiintei se stabileste prin hotarare a Guvernului, in termen de maximum 12 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

Art. 359
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, impreuna cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National elaboreaza un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza si prognoza activitatilor de invatare pe tot parcursul vietii.

 

Titlul VI – Raspunderea juridica
Art. 360
(1) Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) nerespectarea dispozitiilor art. 86 alin. (3), din culpa parintelui sau a tutorelui legal instituit, cu amenda cuprinsa intre 100 lei si 1.000 lei ori cu munca echivalenta in folosul comunitatii, prestata de parinte sau de tutorele legal;
b) nerespectarea dispozitiilor art. 143 alin. (5), cu amenda de la 5.000 lei la 50.000 lei.
(2) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzilor contraventionale prevazute la alin. (1) lit. a) se fac de catre persoanele imputernicite de primar in acest scop, la sesizarea consiliului de administratie al unitatii de invatamant.
(3) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzilor contraventionale prevazute la alin. (1) lit. b) se fac de catre ofiterii sau agentii de politie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, cu competente in domeniu.

 

Titlul VII – Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 361
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/2006, cu modificarile ulterioare, Ordonanta Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studentilor inmatriculati la formele de invatamant la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licenta autorizate sa functioneze provizoriu sau acreditate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum si orice alte dispozitii contrare.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1):
a) masura introducerii clasei pregatitoare in invatamantul primar intra in vigoare incepand cu anul scolar 2012�2013;
b) masura introducerii clasei a IX-a in invatamantul gimnazial intra in vigoare incepand cu generatia de elevi care incepe clasa a V-a in anul scolar 2011�2012;
c) examenul de bacalaureat se va desfasura in conformitate cu prevederile prezentei legi incepand cu generatia de elevi care incepe clasa a IX-a in anul scolar 2012�2013;
d) admiterea la liceu se va desfasura in conformitate cu prevederile prezentei legi incepand cu generatia de elevi care incepe clasa a V-a in anul scolar 2011�2012;
e) masura acordarii a 500 de euro pentru educatia permanenta a fiecarui nou-nascut se aplica incepand din anul 2013;
f) masura privind introducerea costului standard per elev si a principiului „finantarea urmeaza elevul” se aplica din anul 2012;
g) prevederile art. 8 intra in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2012.
(4) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, institutiile de invatamant superior acreditate inceteaza procesul didactic la toate specializarile/programele de studii care nu au fost autorizate sa functioneze provizoriu sau acreditate. Continuarea procesului didactic la aceste specializari/programe de studii sau initierea procesului didactic la alte specializari/programe de studii neautorizate ori neacreditate reprezinta o incalcare a legii, institutia de invatamant superior fiind sanctionata cu intrarea in lichidare, iar vinovatii urmand a fi sanctionati potrivit prevederilor legale.
(5) Studentii si absolventii care au fost inmatriculati la specializarile/programele de studii care si-au incetat procesul didactic conform alin. (4) au dreptul sa isi finalizeze studiile la specializari/programe de studii identice sau similare din acelasi domeniu al specializarii/programului de studii, autorizate sa functioneze provizoriu ori acreditate. Aspectele legate de finalizarea studiilor mentionate in prezentul alineat sunt reglementate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, la propunerea ARACIS si cu consultarea Consiliului National al Rectorilor.
(6) In termen de 8 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza metodologiile, regulamentele si celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi si stabileste masurile tranzitorii de aplicare a acesteia.

Art. 362
(1) Personalul didactic care ocupa, la momentul intrarii in vigoare a prezentei legi, functia de preparator universitar si care obtine diploma de doctor in termen de 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi ocupa de drept functia de asistent universitar.
(2) La implinirea termenului de 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, contractele de munca ale persoanelor care ocupa functia de preparator universitar inceteaza de drept.
(3) La implinirea termenului de 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, contractele de munca ale persoanelor care ocupa functia de asistent universitar sau asistent de cercetare si nu sunt studenti-doctoranzi sau nu au obtinut diploma de doctor inceteaza de drept.
(4) Prin exceptie de la prevederile art. 301 alin. (2), persoanelor care ocupa la momentul intrarii in vigoare a prezentei legi functia de asistent universitar intr-o institutie de invatamant superior nu li se aplica respectivele prevederi. La implinirea termenului de 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, contractele de munca ale respectivelor persoane, care nu au obtinut diploma de doctor, inceteaza de drept.
(5) La implinirea termenului de 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, contractele de munca ale persoanelor care ocupa functia de lector universitar/sef de lucrari sau o functie didactica universitara superioara si nu au obtinut diploma de doctor inceteaza de drept.
(6) La implinirea termenului de 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, contractele de munca ale persoanelor care ocupa, in institutii de invatamant superior, functia de cercetator stiintific sau o functie de cercetare superioara si nu au obtinut diploma de doctor inceteaza de drept.

Art. 363
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, institutiile de invatamant superior de stat avand activitati de predare in limba minoritatilor nationale care au statut de universitati multiculturale si multilingve, conform prezentei legi, sunt: 1. Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca � in limbile romana, maghiara si germana; 2. Universitatea de Medicina si Farmacie din Targu Mures � in limbile romana si maghiara; 3. Universitatea de Arta Teatrala din Targu Mures � in limbile romana si maghiara.

Art. 364
(1) Senatele universitare sunt obligate ca, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, sa definitiveze noua carta universitara, regulamentele si metodologiile de organizare si functionare a universitatilor, in conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi.

Art. 365
Termenii si expresiile utilizate in cuprinsul prezentei legi sunt definiti in anexa care face parte integranta din prezenta lege. Aceasta lege a fost adoptata in temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 28 octombrie 2010.

Marius Leontiuc – OUG nr. 1/2010 masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora

OUG 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar. Ordonanta de urgenta nr. 1/2010 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 62 din 27 ianuarie 2010 Avand in vedere ca prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, unele institutii finantate integral din venituri proprii s-au reorganizat prin schimbarea regimului de finantare, iar salarizarea personalului acestor institutii era realizata in temeiul unor contracte colective de munca negociate, contracte aflate la acest moment in vigoare, fiind garantate de art. 41 alin. (5) din Constitutia Romaniei, republicata, luand in considerare ca nici Legea nr. 329/2009 si nici Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nu contin vreo reglementare expresa cu privire la modul de incadrare a personalului din aceste institutii si la modul de salarizare a acestuia dupa expirarea contractelor colective de munca, situatie ce nu putea fi reglementata din cauza adoptarii concomitente a celor doua acte normative, apreciind ca interventia legislativa de urgenta si extraordinara este justificata de necesitatea unei reglementari exprese cu privire la modul de incadrare si salarizare a acestei categorii de personal dupa expirarea contractelor colective de munca, unele dintre ele urmand a inceta in lunile ianuarie si februarie 2010, cunoscand obiectivul incadrarii in cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2010 si pentru respectarea limitarii cheltuielilor bugetare impuse de acordurile-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, tinand seama de faptul ca prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 au intrat deja in vigoare la 1 ianuarie 2010, iar incadrarea si salarizarea personalului bugetar urmeaza a fi facute pana la sfarsitul lunii ianuarie 2010, in absenta unei reglementari extraordinare si urgente salarizarea pentru luna ianuarie a tuturor persoanelor platite din fonduri publice urmand a fi pusa in pericol, luand in calcul existenta riscului ca omisiunile de reglementare generate de adoptarea concomitenta a Legii nr. 329/2009 si a Legii-cadru nr. 330/2009 sa conduca la calcularea in mod eronat si neunitar a salariilor incepand cu luna ianuarie 2010, dar si faptul ca modul de aplicare a celor doua legi mai sus mentionate este supus monitorizarii/verificarii de catre misiunea de evaluare a Fondului Monetar International, care va efectua in acest sens o vizita in Romania in cursul lunii ianuarie 2010, constatand ca in absenta unei interventii legislative extraordinare si de urgenta care sa precizeze mentinerea nivelului actual al pensiilor la fel cum este mentinut si nivelul de salarizare s-ar putea crea situatii discriminatorii intre persoanele care ar beneficia de o pensie stabilita de la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, prin interpretarea defectuoasa a actualelor dispozitii in materie, si persoanele care ar beneficia de o pensie rezultata dintr-un act de clarificare a mecanismului de calcul, adoptat ulterior in procedura parlamentara, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta Art. 1 (1) Salarizarea personalului autoritatilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, din institutii finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat se realizeaza potrivit prevederilor contractelor colective de munca legal incheiate, pana la implinirea termenului pentru care au fost incheiate, in limita cheltuielilor de personal aprobate. (2) Pentru incadrarea in cheltuielile de personal aprobate, pana la implinirea termenelor contractelor colective de munca, conducatorul autoritatilor si institutiilor prevazute la alin. (1) va proceda, dupa caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activitatii prin reducerea numarului de posturi, in conditiile legii. (3) Dupa implinirea termenului pentru care au fost incheiate contractele colective de munca, personalul mentionat la alin. (1) va fi reincadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din institutia care il preia in structura, subordine sau in finantare, dupa caz. (4) Drepturile salariale ale personalului reincadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevazut in luna decembrie 2009 pentru functiile similare celor pe care a fost reincadrat din institutia sau autoritatea care il preia in structura, subordine sau in finantare, dupa caz. Acestui personal i se acorda si sporurile prevazute in notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, care se includ in salariul de baza, precum si indemnizatia de conducere, dupa caz. (5) Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevazute la alin. (4), se stabileste de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, astfel incat sa se asigure incadrarea in cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite. (6) Salarizarea personalului autoritatilor si institutiilor publice care si-au schimbat regimul de finantare, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 329/2009, din institutii finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat si care a fost reincadrat in cursul anului 2009 se mentine astfel cum a fost stabilita la data reincadrarii. Art. 2 Personalul autoritatilor si institutiilor publice prevazut la art. 1 alin. (1) salarizat exclusiv in temeiul unui contract individual de munca negociat va fi reincadrat pe noile functii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzator atributiilor, responsabilitatilor si competentelor specifice postului, prin asimilare cu functiile din institutia care il preia in structura, subordine sau in finantare, dupa caz. Drepturile salariale ale acestui personal se stabilesc potrivit art. 1 alin. (4) si (5), care se aplica in mod corespunzator. Art. 3 Prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009. Art. 4 (1) Incepand cu luna ianuarie 2010, intregul personal din sectorul bugetar incadrat in autoritatile si institutiile publice prevazute la art. 2 alin. (1) si (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reincadrat corespunzator transelor de vechime in munca si pe functiile corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009. (2) La functiile de executie unde s-a redus numarul de grade sau trepte profesionale, reincadrarea personalului ale carui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesionala imediat urmatoare celei eliminate, iar salarizarea se face cu mentinerea salariilor avute la 31 decembrie 2009. (3) Personalul care ocupa functii de conducere va fi reincadrat pe unul dintre cele doua grade, respectiv, in cazul functionarilor publici, pe una dintre cele doua trepte. (4) Pentru cadrele militare in activitate, soldatii si gradatii voluntari in activitate, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si preotii militari, prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator, in conditiile prevazute de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 384/2006 privind statutul soldatilor si gradatilor voluntari, Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Nationala a Penitenciarelor, republicata. (5) Personalul care ocupa functii specifice care nu se regasesc in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reincadrat, prin asimilare sau echivalare, in baza avizelor Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerului Finantelor Publice si, dupa caz, al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici pentru functionarii publici, in functii care se regasesc in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, iar salarizarea se face cu mentinerea salariilor avute la 31 decembrie 2009. Art. 5 (1) Incepand cu luna ianuarie 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi pastreaza salariul, solda sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare brut/bruta avute la aceasta data, fara a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevazute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculeaza dupa cum urmeaza: a) la salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare corespunzatoare functiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adauga cuantumul sporurilor si indemnizatiilor care se introduc in acesta/aceasta, prevazute in notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii; b) sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale prevazute in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare se acorda in aceleasi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009. (2) Personalului salarizat in conformitate cu anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 i se va aplica modul de calcul reglementat in cuprinsul acestei anexe. (3) In salariile de baza ale functiilor de executie si ale functiilor de conducere este cuprins in toate cazurile sporul de vechime in munca in cuantumul avut in luna decembrie 2009. In situatia in care in cursul anului personalul de conducere si executie indeplineste conditiile pentru trecerea intr-o alta transa de vechime, se acorda transa corespunzatoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de baza aferent functiei din luna decembrie 2009. (4) Salariile de merit stabilite in anul 2009 pe o perioada care se intinde si in anul 2010 se introduc in salariul de baza pana la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. Dupa aceasta perioada, se recalculeaza in mod corespunzator salariul de baza si celelalte sporuri calculate la acesta. Incepand cu anul 2010, acest drept nu se mai stabileste. (5) In toate cazurile, in salariul de baza al functiilor de conducere este inclusa indemnizatia de conducere. (6) Reincadrarea personalului didactic din invatamant la data de 1 ianuarie 2010 se face luand in calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai�decembrie 2009, aprobata prin Legea nr. 300/2009. (7) Tariful orar pentru garzile efectuate de personalul sanitar cu pregatire superioara pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale in afara normei legale de munca si a programului normal de lucru de la functia de baza se determina intr-un cuantum care sa nu depaseasca nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009. Art. 6 (1) In cazul in care drepturile salariale determinate in conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 si cu prezenta ordonanta de urgenta sunt mai mici decat cele stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului pentru functia respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenta, in masura in care persoana isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Aceasta suma se include in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare, dupa caz, dar nu este luata in calcul la determinarea altor drepturi de natura salariala care se stabilesc in functie de acestea. (2) Alin. (1) nu se aplica pentru personalul a carui salarizare este reglementata de art. 1 si 2. (3) Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale stabilite incepand cu luna ianuarie 2010 in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depasi nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Art. 7 In anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare se va face numai pentru cele care au un nivel mai mic de 705 lei/luna si numai daca in mod cumulat cu sporurile si indemnizatiile acordate nu este depasita aceasta valoare. Art. 8 Personalul bugetar trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter permanent, la reintoarcerea in tara in anul 2010, va fi reincadrat la nivelul de salarizare in plata pentru functii similare. Art. 9 Managerilor institutiilor publice de cultura care vor fi incadrati in anul 2010 corespunzator prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul institutiilor publice de cultura, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 269/2009, cu modificarile ulterioare, li se vor stabili salariile prin echivalare cu salariile managerilor aflati in functie la institutii de nivel similar. Art. 10 In conformitate cu prevederile art. 30 din Legeacadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009. Art. 11 Personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii isi pastreaza in anul 2010 salariul de baza si alte drepturi de natura salariala avute in luna decembrie 2009, cu respectarea prevederilor din prezenta ordonanta de urgenta. Art. 12 (1) In anul 2010, masurile prevazute de Legeacadru nr. 330/2009 si de prezenta ordonanta de urgenta referitoare la reincadrarea si salarizarea personalului platit din fonduri publice nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat si pensiilor de serviciu aflate in plata si nici asupra ajutoarelor, platilor compensatorii/indemnizatiilor acordate la trecerea in rezerva sau la incetarea raporturilor de serviciu. (2) Dupa data de 1 ianuarie 2010, pensiile si ajutoarele, platile compensatorii/indemnizatiile prevazute la alin. (1) si compensatiile de chirie se stabilesc in functie de nivelul si structura bazei de calcul in vigoare la data de 31 decembrie 2009, fara a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal prevazute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Art. 13 Prevederile art. 21, 22, 24 si 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiarfiscale, aprobata prin Legea nr. 227/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, raman in vigoare pana la data de 31 decembrie 2010. Art. 14 La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga: a) art. 9 alin. (1), art. 11, art. 28�32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare; b) art. 4 alin. (1) si (2), art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbtie cu Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, aprobata cu completari prin Legea nr. 360/2004, cu modificarile ulterioare; c) art. 4 alin. (1), (2) si (4), art. 6 alin. (2), (3) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 63/2001 privind infiintarea Inspectoratului de Stat in Constructii � I.S.C., publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 707/2001, cu modificarile ulterioare; d) art. 7 alin (1) si (2), art. 8 alin. (1), (3) si (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare; e) art. 4 alin. (3) si (5) din Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 552 din 27 iunie 2006; f) art. 3, 5, 6, 7 si 10 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2004 privind infiintarea Centrului National de Calificare si Instruire Feroviara � CENAFER, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 715 din 6 august 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 408/2004; g) art. 14 alin. (2), (3) si (4) si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 125/1998 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Medicamentului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 329 din 31 august 1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 594/2002, cu modificarile si completarile ulterioare; h) art. 688 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare; i) art. 6 alin. (2) si art. 23 din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicata, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 79 din 24 ianuarie 2005, cu modificarile ulterioare; j) art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 9/1996 privind imbunatatirea sistemului de finantare a institutiilor publice de cultura finantate din venituri extrabugetare si alocatii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, a sistemului de salarizare a personalului din aceste institutii, precum si imbunatatirea salarizarii personalului din institutiile si activitatile cu profil cultural, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 30 ianuarie 1996, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 86/1996, cu modificarile si completarile ulterioare; k) art. 10 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare; l) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 6/1998 privind majorarea salariilor personalului din unele institutii publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 175 din 7 mai 1998; m) art. 50 alin. (10) si art. 90 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare; n) orice alte dispozitii din actele normative speciale care reglementeaza posibilitatea negocierii drepturilor salariale pentru institutiile si autoritatile publice care si-au schimbat regimul de finantare din institutii finantate integral din venituri proprii in institutii finantate integral sau partial de la bugetul de stat, potrivit Legii nr. 329/2009.

Marius Leontiuc – Legea nr. 1/2010 stabilirea cuantumului minim al taxelor de scolarizare

LEGE   Nr. 1 din 6 ianuarie 2010
pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de scolarizare, în valuta, a cetatenilor care studiaza pe cont propriu în Romania, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum si din cele care nu fac parte din Spatiul Economic European si din Confederatia Elvetiana
ACT EMIS DE: PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 17 din 11 ianuarie 2010

 

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 22 din 29 august 2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de şcolarizare, în valută, a cetăţenilor care studiază pe cont propriu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum şi din cele care nu fac parte din Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, adoptată în temeiul art. 1 pct. VII. 1 şi VII.3 din Legea nr. 253/2009 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009, cu următoarele modificări:
1. La articolul 1, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Senatele universităţilor stabilesc valoarea taxelor de şcolarizare, în valută, cel puţin la nivelul cheltuielilor de şcolarizare, precum şi modalitatea de plată, integral sau în rate.
(3) Din sumele încasate din taxele de şcolarizare prevăzute la alin. (1), universităţile alocă cel puţin 20% pentru burse acordate studenţilor români şi/sau străini.”
2. La anexă, litera A se modifică şi va avea următorul cuprins:
„A. Invăţământ cu frecvenţă
1. Invăţământul liceal secundar superior: 180 euro/lună
2. Invăţământul universitar şi postuniversitar

Domeniul de învăţământ
 Invăţământ universitar de licenţă, de masterat, rezidenţiat
(euro/lună)
 Invăţământ postuniversitar, doctorat
(euro/lună)
 
Tehnic, agronomic, ştiinţe, matematici şi matematici aplicate, sport
 270
 290
 
Arhitectură
 350
 370
 
Sociouman, psihologie, economic
 220
 240
 
Medicină
 320
 340
 
Muzică şi arte
 420
 440
 
Interpretare muzicală, teatru
 750
 770
 
Film
 950
 970
 

Taxele se percep pentru întreaga durată a anului de învăţământ, inclusiv pentru perioadele de practică prevăzute în planurile de învăţământ.
La taxele de mai sus se adaugă costul cazării şi, respectiv, al mesei, în cazul în care se beneficiază de aceste servicii din partea instituţiei de învăţământ.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
DANIELA POPA

 
Ordonanta 22 din 29 august 2009 (Ordonanta 22/2009) privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de scolarizare, in valuta, a cetatenilor care studiaza pe cont propriu in Romania, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum si din cele care nu fac parte din Spatiul Economic European si din Confederatia Elvetiana
Publicat in Monitorul Oficial 599 din 31 august 2009 (M. Of. 599/2009)

.
   In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 1 pct. VII.1 si VII.3 din Legea nr. 253/2009 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,
   Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta.
   Art. 1. -(1) Incepand cu anul de invatamant 2009-2010, cuantumul minim al taxelor de scolarizare, in valuta, a cetatenilor care studiaza pe cont propriu in Romania, din statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum si din cele care nu fac parte din Spatiul Economic European si din Confederatia Elvetiana, este cel prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta.    (2) Senatele universitatilor pot stabili valoarea finala a acestor taxe de scolarizare, in conditiile legii.    (3) Sumele incasate din taxele de scolarizare prevazute la alin. (1) se utilizeaza conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii si inovarii, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.    Art. 2. – Prevederile prezentei ordonante se aplica incepand cu anul de invatamant 2009-2010. Pe data publicarii prezentei ordonante se abroga Ordonanta Guvernului nr. 13/1993 privind modificarea cuantumului taxelor de scolarizare, in valuta, a cetatenilor din alte tari care studiaza pe cont propriu in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 202 din 23 august 1993, aprobata prin Legea nr. 102/1994, cu completarile ulterioare.    Art. 3. – Prezenta ordonanta intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
   PRIM-MINISTRU
EMIL BOC                                                      Contrasemneaza:                                                  –––––                                    Ministrul educatiei, cercetarii si inovarii,                                                Ecaterina Andronescu                                           Ministrul afacerilor externe,                                                Cristian Diaconescu                                           Ministrul finantelor publice,                                                   Gheorghe Pogea

 

Marius Leontiuc – Legea nr. 1/2009 legea Voiculescu si Legea nr. 10/2001 actualizate

Lege nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Legea Voiculescu
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 63 din 03/02/2009

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. I
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile pretuate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 � 22 decembrie 1989, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1. � (1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945�22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restitute in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi.”

2. La articolul 2, alineatul (2) se abroga.

3. La articolul 5 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins:
„(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor ale caror averi au fost dobandite ilicit, in conformitate cu hotararile instantelor judecatoresti pronuntate pana la 6 martie 1945. Atat anexa nr. 1 la prezenta lege, cat si hotararile judecatoresti respective se afiseaza pe pagina de internet a autoritatii publica cu atributii in domeniul retrocedarilor.”

4. La articolul 7, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins:
„(11) Nu se restituie in natura, ci doar in echivalent, imobilele care au fost instrainate in baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, cu respectarea conditiilor cerute de lege.”

5. La articolul 7, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins:
„(5) Nu se restituie in natura terenurile aferente imobilelor care au fost instrainate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.”

6. La articolul 18, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.”

7. La articolul 20, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 20. � (1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, pot solicita restituirea in natura numai in cazul in care imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si numai dupa returnarea sumei reprezentand despagubirea primita actualizata cu indicele de inflatie.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, persoana indreptatita are dreptul numai la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructie, stabilita potrivit standardelor Internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare de piata a imobilului.”

8. La articolul 20, dupa alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (21)�(23), cu urmatorul cuprins:
„(21) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, chiriasii care au cumparat cu buna-credinta imobilele in care locuiau si ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate, fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie ca urmare a unei actiuni in revendicare, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinte din fondurile de locuinte gestionate de consiliile locale si/sau de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor a fost reorganizat in Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei).
(22) Persoanele prevazute la alin. (21) au dreptu. de a locui cu chirie in aceste imobile si de a le cumpara, suma pe care au platit-o pentru cumpararea imobilului nationalizat si care ulterior a fost restituit proprietarului constituindu-se, prin actualizare la nivelul pietei, avans la noul imobil.
(23) Pana la realizarea acestor locuinte, chiriasii evacuati pot beneficia de atribuirea cu chirie a unor locuinte din fondul de imobile disponibil aflat in proprietatea sau in administrarea Regiei Autonome �Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat�. Chiria pentru aceste locuinte va fi stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, cu modificarile ulterioare.”

9. Articolul 43 se abroga.

10. La articolul 45, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, considerate astfel anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt lovite de nulitate absolute, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.”

11. La articolul 45, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu urmatorul cuprins:
„(21) Contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, sunt acte autentice si constituie titlu de proprietate opozabil de la data incheierii acestora.”

12. La articolul 45, alineatul (3) se abroga.

13. La articolui 46, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmatorul cuprins:
„(4) Persoana indreptatita are obligatia de a urma calea prevazuta de prezenta lege, dupa intrarea acesteia in vigoare. Prevederile prezentei legi se aplica cu prioritate.”

14. La articolul 48, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obligatia despagubirii prevazuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite.”

15. La articolul 48, alineatul (3) se abroga.

16. La articolul 50, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmatorul cuprins:
„(2^1) Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.”

17. La articolul 50, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(3) Restituirea pretului prevazut la alin. (2) si (2^1) se face de Ministerul Economiei si Finantelor (activitatea si structurile specializate pe domeniul economic au fost preluate de la Ministerul Economiei si Finantelor de catre Ministerul Economiei, iar activitatea si structurile specializate pe domeniul finantelor au fost preluate de la Ministerul Economiei si Finantelor de catre Ministerul Finantelor Publice) din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.”

18. Dupa articolul 50 se introduce un nou articol, articolul 50^1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 50^1. � (1) Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretuiui de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor Internationale de evaluare.
(2) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste prin expertiza.”

Art.II
In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Guvernul va modifica Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 1 martie 1945 – 22 decembrie 1989, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 250/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentui Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

 

Lege nr. 10/2001
Versiune actualizata la data de 03/02/2009
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 –
22 decembrie 1989
Textul actualizat include modificarile aduse de:

  • Rectificarea publicata in M.Of. 914/2005.
  • O.U.G. nr. 209/2005
  • Legea nr. 263/2006
  • Legea nr. 74/2007
  • Decizia Curtii Constitutionale nr. 1055/2008 publicata in MOF nr. 737 din 30/10/2008.
  • Legea nr. 1/2009 publicata in MOF nr. 63 din 03/02/2009.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – (1) Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice
alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat
in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent,
cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi.
(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin
echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau
servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea
notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor
speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod
abuziv.
(3) Masurile reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri sau servicii se
acorda prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a entitatii investite potrivit prezentei legi cu
solutionarea notificarii. Masurile reparatorii in echivalent constand in despagubiri acordate in
conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor
preluate in mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a
entitatii investite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii.
(4) Masurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
(5) Primarii sau, dupa caz, conducatorii entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au
obligatia sa afiseze lunar, in termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfarsitul lunii
precedente, la loc vizibil, un tabel care sa cuprinda bunurile disponibile si/sau, dupa caz, serviciile
care pot fi acordate in compensare.
Art. 2. – (1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:
a) imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu
modificarile si completarile ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea
intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi, precum si prin alte
acte normative de nationalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de
condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca
manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza Decretului nr. 410/1948 privind
donatiunea unor intreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donatiile facute
statului si altele asemenea, neincheiate in forma autentica, precum si imobilele donate statului sau
altor persoane juridice, incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 din Codul Civil, in acest
din urma caz daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o
hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse
de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei
hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei
bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a
unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989;
f) imobilele preluate de stat in baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data
preluarii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau in Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost
restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si
completarile ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare
la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale
ale puterii sau ale administratiei de stat.
(2) Abrogat.
Art. 3. – (1) Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in
restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active in
proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv;
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii
cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945; indreptatirea la
masurile reparatorii prevazute de prezentul articol este conditionata de continuarea activitatii ca
persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea
lor sa fie fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea sasi
fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se
constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, precum si partidele
politice a caror activitate a fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, daca si-au reluat activitatea in conditiile legii.
(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale,
inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societatile nationale,
societatile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de
persoane indreptatite si nu fac obiectul prezentei legi.
Art. 4. – (1) In cazul in care restituirea este ceruta de mai multe persoane indreptatite
coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constata sau se stabileste in
cote-parti ideale, potrivit dreptului comun.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor
fizice indreptatite.
(3) Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept
in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de
restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in
temeiul prezentei legi.
(4) De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap.
III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.
Art. 5. – (1) Nu sunt indreptatite la restituire in natura sau la masuri reparatorii in echivalent
persoanele care au primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania
privind reglementarea problemelor financiare in suspensie, enumerate in anexa nr. 1 care face parte
integranta din prezenta lege.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor ale caror averi au fost dobandite ilicit, in
conformitate cu hotararile instantelor judecatoresti pronuntate pana la 6 martie 1945. Atat anexa
nr. 1 la prezenta lege, cat si hotararile judecatoresti respective se afiseaza pe pagina de internet a
autoritatii publice cu atributii in domeniul retrocedarilor.
Art. 6. – (1) Prin imobile, in sensul prezentei legi, se inteleg terenurile, cu sau fara constructii, cu
oricare dintre destinatiile avute la data preluarii in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite
imobile prin incorporare in acest constructii.
(2) Masurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane
juridice odata cu imobilul, in afara de cazul in care au fost inlocuite, casate sau distruse.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2), restituirea in natura se va dispune prin decizia sau dispozitia
unitatii detinatoare.
(4) In situatia in care utilajele si instalatiile solicitate sunt evidentiate in patrimoniul unor
societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), dupa stabilirea
contravalorii acestora, prin decizia entitatii implicate in privatizare se va propune acordarea de
despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente
imobilelor preluate in mod abuziv.
(5) In situatia prevazuta la alin. (4), in vederea emiterii deciziei de restituire in echivalent, la
solicitarea entitatii implicate in privatizare, societatile comerciale privatizate vor transmite
informatiile privind existenta si valoarea utilajelor si instalatiilor, in termen de maximum 15 zile de
la data primirii adresei de solicitare.
Art. 7. – (1) De regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura.
(11) Nu se restituie in natura, ci doar in echivalent, imobilele care au fost instrainate in baza Legii
nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, cu respectarea conditiilor cerute de lege.
(2) Daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri
reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de prezenta lege.
(3) In situatia in care anumite imobile-terenuri libere situate in intravilan sunt solicitate de doua
persoane indreptatite dintre cele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul
proprietar, caruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada ulterioara datei de
6 martie 1945, si cel de-al doilea, persoana careia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul
proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin masurile abuzive aratate la art. 2 alin. (1), se va
restitui in natura terenul celui dintai proprietar, iar cei care au fost improprietariti cu asemenea
terenuri vor beneficia de celelalte masuri reparatorii in echivalent, in conditiile legii.
(4) In cazurile prevazute la alin. (3) daca restituirea in natura nu este posibila potrivit prezentei
legi, ambele persoane indreptatite beneficiaza de masuri reparatorii in echivalent.
(5) Nu se restituie in natura terenurile aferente imobilelor care au fost instrainate in temeiul
dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
Art. 8. – (1) Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la
data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat
prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si
prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.
169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase preluate de stat este
reglementat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri
imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, republicata*).
(3) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut comunitatilor minoritatilor nationale preluate
de stat este reglementat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea
unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale
din Romania, republicata*).
(4) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de
alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.
CAPITOLUL II
Restituirea in natura sau masuri reparatorii prin echivalent
Art. 9. – Imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie
in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.
Art. 10. – (1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe
acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si
pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate
masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
(2) In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat
noi constructii, autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren
ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor
amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in
echivalent.
(3) Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii
dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.
(4) Se restituie in natura inclusiv terenurile fara constructii afectate de lucrari de investitii de
interes public aprobate, daca nu a inceput constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost
abandonate.
(5) Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluarii abuzive, s-au edificat constructii
autorizate care nu mai sunt necesare unitatii detinatoare, daca persoana indreptatita achita acesteia

  • despagubire reprezentand valoarea de piata a constructiei respective, stabilita potrivit

standardelor internationale de evaluare.
(6) In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost
distruse ca urmare a unor calamitati naturale, persoana indreptatita beneficiaza de restituirea in
natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este liber, masurile reparatorii pentru acesta se
stabilesc in echivalent.
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplica in mod corespunzator si imobilelor rechizitionate in baza Legii
nr. 139/1940 si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse in timpul razboiului, daca
proprietarii nu au primit despagubiri.
(8) Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste
potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor
internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se
pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita
potrivit standardelor internationale de evaluare.
(10) In situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit
prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate
in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor
preluate in mod abuziv.
(11) Este interzisa instrainarea sau schimbarea destinatiei imobilului a carui restituire in natura
nu este posibila datorita afectarii acestuia unei amenajari de utilitate publica. Interdictia subzista pe

  • perioada de 5 ani, calculata cu incepere de la data emiterii deciziei/dispozitiei de acordare de

masuri reparatorii in echivalent motivata pe afectarea acestuia.
Art. 11. – (1) Imobilele expropriate si ale caror constructii edificate pe acestea nu au fost
demolate se vor restitui in natura persoanelor indreptatite, daca nu au fost instrainate, cu
respectarea dispozitiilor legale. Daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in
natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite,
actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei in vigoare.
(2) In cazul in care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au
executat lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie in natura cu
constructiile ramase, iar pentru constructiile demolate masurile reparatorii se stabilesc in
echivalent. Daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este
conditionata de rambursarea diferentei dintre valoarea despagubirii primite si valoarea
constructiilor demolate asa cum a fost calculata in documentatia de stabilire a despagubirilor,
actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei in vigoare.
(3) In cazul in care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrarile pentru care s-a
dispus exproprierea ocupa terenul partial, persoana indreptatita poate obtine restituirea in natura a
partii de teren ramase libera, pentru cea ocupata de constructii noi, autorizate, cea afectata
servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile
reparatorii stabilindu-se in echivalent. Dispozitiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica in
mod corespunzator.
(4) In cazul in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intregul teren
afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil.
(5) Valoarea constructiilor expropriate si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data
solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de
volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
(6) Valoarea constructiilor expropriate, care nu se pot restitui in natura si a terenurilor aferente
acestora se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit
standardelor internationale de evaluare.
(7) In situatiile prevazute la alin. (2), (3) si (4) valoarea masurilor reparatorii in echivalent se
stabileste prin scaderea valorii actualizate a despagubirilor primite pentru teren, respectiv pentru
constructii, din valoarea corespunzatoare a partii din imobilul expropriat – teren si constructii – care
nu se poate restitui in natura, stabilita potrivit alin. (5) si (6).
(8) In situatiile prevazute la alin. (2), (3) si (4), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit
prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate
in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor
preluate in mod abuziv.
Art. 12. – In situatia imobilelor detinute de stat, de o organizatie cooperatista, sau de orice alta
persoana juridica dintre cele prevazute la art. 21 alin. (1), (2) si (4), daca persoana indreptatita a
primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand
valoarea despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit.
Art. 13. – (1) In cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevazute de prezenta
lege sau prin hotarare judecatoreasca sunt aplicabile prevederile privind contractele de inchiriere
cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
241/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Contractele de locatiune pentru imobilele restituite in natura avand destinatiile aratate in
anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 care face parte integranta din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o
perioada de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locatiune
pentru imobilele restituite in natura avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se
prelungesc de drept pentru o perioada de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.
Art. 14. – Daca imobilul restituit prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege sau
prin hotarare judecatoreasca face obiectul unui contract de locatiune, concesiune, locatie de
gestiune sau asociere in participatiune, noul proprietar se va subroga in drepturile statului sau ale
persoanei juridice detinatoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, daca aceste
contracte au fost incheiate potrivit legii.
Art. 15. – (1) Contractele de inchiriere prevazute la art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 40/1999 se vor incheia pentru o perioada de 5 ani. In cazul in care chiriasului i se pune la
dispozitie o alta locuinta corespunzatoare, acesta este obligat sa elibereze de indata locuinta
ocupata.
(2) Neincheierea noului contract de inchiriere in cazul prevazut la art. 9 si 10 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999, cauzata de neintelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de
proprietar sau de pretentia acestuia de restrangere a suprafetei locative pentru persoanele prevazute
la art. 32 alin. (1) din aceeasi ordonanta, atrage prelungirea de drept a contractului de inchiriere
pana la incheierea noului contract.
(3) Pentru chiriasii persoane fizice din imobilele restituite in natura, precum si pentru cei din
locuintele prevazute la art. 26 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, ale
caror venituri nete lunare pe membru de familie se situeaza intre venitul mediu net lunar pe
economie si dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depasi 25% din venitul net lunar pe
familie. Dispozitiile art. 31 alin. (2) si ale art. 33*) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
40/1999 se aplica in mod corespunzator. In cazul in care chiria astfel calculata este mai mica decat
cea calculata potrivit art. 26-30 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, proprietarul
este scutit de impozitul pe teren si cladire si este exonerat de raspundere pentru obligatiile ce ii
revin pe durata contractului de inchiriere respectiv.
(4) Pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevazute in Legea nr. 42/1990**) pentru
cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si
luptatorilor pentru victoria Revolutiei din Decembrie 1989, republicata, cu modificarile ulterioare,
in Legea nr. 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si
vaduvelor de razboi, republicata, cu modificarile ulterioare, si in Decretul-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata
cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in
prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, la efectuarea schimbului obligatoriu prevazut la
cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 locuinta oferita trebuie sa asigure
conditii de folosinta similare celor existente in locuinta detinuta.
(5) Chiriasii ale caror contracte de inchiriere nu s-au reinnoit pentru motivele prevazute la art. 14
alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea
inlesnirilor prevazute de Legea locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si a celor prevazute de Legea nr. 152/1998 privind infiintarea Agentiei
Nationale pentru Locuinte, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 16. – (1) In situatia imobilelor avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit. a), care face parte
integranta din prezenta lege, necesare si afectate exclusiv si nemijlocit activitatilor de interes
public, de invatamant, sanatate ori social-culturale, fostilor proprietari sau, dupa caz,
mostenitorilor acestora li se restituie imobilul in proprietate cu obligatia de a-i mentine
afectatiunea pe o perioada de pana la 3 ani, pentru cele aratate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau,
dupa caz, de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispozitiei, pentru cele aratate la pct. 1,
2 si 4 din anexa nr. 2 lit. a).
(2) In acest interval plata cheltuielilor de intretinere aferente imobilului respectiv revine
detinatorilor. In perioada prevazuta la alin. (1) noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii in
cuantumul stabilit prin hotarare a Guvernului.
(3) Proprietarii vor intra in posesia bunurilor imobile restituite in termen de cel mult 5 ani de la
redobandirea dreptului de proprietate.
(4) In cazul in care proprietarul pune la dispozitie un alt imobil corespunzator, care respecta
normele si cerintele legale incidente desfasurarii in conditii adecvate a activitatii prevazute la alin.
(1), utilizatorul este obligat ca, in termen de 90 de zile, sa procedeze la eliberarea acestuia.
Art. 17. – (1) Locatarii imobilelor avand destinatiile aratate in anexa nr. 2 lit. a) si lit. b) pct. 1,
care face parte integranta din prezenta lege, au drept de preemtiune la cumpararea acestora.
(2) Acest drept se poate exercita, sub sanctiunea decaderii, in termen de 90 de zile de la data
primirii notificarii privind intentia de vanzare.
(3) Notificarea se face prin executorul judecatoresc, potrivit legii.
(4) Contractele de vanzare-cumparare incheiate cu incalcarea dreptului de preemtiune sunt lovite
de nulitate.
Art. 18. – Masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent si in urmatoarele cazuri:
a) persoana indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la
data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care persoana indreptatita era unic
asociat sau persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii;
b) imobilul nu mai exista la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor
distruse ca urmare a unor calamitati naturale;
c) imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile
ulterioare.
Art. 19. – (1) In situatia imobilelor-constructii care fac obiectul notificarilor formulate potrivit
procedurilor prevazute la cap. III si carora le-au fost adaugate, pe orizontala si/sau verticala, in
raport cu forma initiala, noi corpuri a caror arie desfasurata insumeaza peste 100% din aria
desfasurata initial si daca partile nu convin altfel, fostilor proprietari li se acorda sau, dupa caz,
propun masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit
prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri
acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente
imobilelor preluate in mod abuziv.
(2) In situatia imobilelor-constructii care fac obiectul notificarilor formulate potrivit procedurilor
prevazute la cap. III si carora le-au fost adaugate, pe orizontala si/sau verticala, in raport cu forma
initiala, corpuri suplimentare de sine statatoare, fostilor proprietari sau, dupa caz, mostenitorilor
acestora, li se restituie, in natura, suprafata detinuta in proprietate la data trecerii in proprietatea
statului.
(3) Detinatorul suprafetei adaugate imobilului preluat are drept de preemtiune la cumpararea
suprafetei restituite fostului proprietar sau, dupa caz, mostenitorului acestuia, dispozitiile art. 17
fiind aplicabile in aceste situatii indiferent de calitatea detinatorului.
(4) Noul proprietar al suprafetei restituite in proprietate potrivit alin. (2) are un drept de
preemtiune la cumpararea suprafetei adaugate imobilului dupa trecerea acestuia in proprietatea
statului, dispozitiile art. 17 alin. (2) si (3) fiind aplicabile in mod corespunzator.
Art. 20. – (1) Persoanele care au primit despagubiri in conditiile Legii nr. 112/1995, cu
modificarile ulterioare, pot solicita restituirea in natura numai in cazul in care imobilul nu a fost
vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si numai dupa returnarea sumei reprezentand
despagubirea primita, actualizata cu indicele de inflatie.
(2) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu
modificarile ulterioare, persoana indreptatita are dreptul numai la masuri reparatorii prin echivalent
pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructii, stabilita potrivit
standardelor internationale de evaluare. Daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit
prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, ele au dreptul la diferenta dintre
valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare de piata a
imobilului.
(21) In cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu
modificarile ulterioare, chiriasii care au cumparat cu buna-credinta imobilele in care locuiau si ale
caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate, fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie
ca urmare a unei actiuni in revendicare, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, au
dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinte din fondurile de locuinte gestionate de consiliile
locale si/sau de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor*).
(22) Persoanele prevazute la alin. (21) au dreptul de a locui cu chirie in aceste imobile si de a le
cumpara, suma pe care au platit-o pentru cumpararea imobilului nationalizat si care ulterior a fost
restituit proprietarului constituindu-se, prin actualizare la nivelul pietei, avans la noul imobil.
(23) Pana la realizarea acestor locuinte, chiriasii evacuati pot beneficia de atribuirea cu chirie a
unor locuinte din fondul de imobile disponibil aflat in proprietatea sau in administrarea Regiei
Autonome ýAdministratia Patrimoniului Protocolului de Statý. Chiria pentru aceste locuinte va fi
stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia
chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 241/2001, cu modificarile ulterioare.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2) masurile reparatorii prin echivalent constau in compensare
cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu
solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile
legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in
mod abuziv.
(4) Persoanele indreptatite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995,
precum si cele ale caror cereri au fost respinse ori nu au fost solutionate pana la data intrarii in
vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere in conditiile prezentei legi.
(5) In situatia imobilelor prevazute la alin. (2), masurile reparatorii in echivalent se acorda sau,
dupa caz, se propun prin dispozitia motivata a primarului, respectiv a primarului general al
municipiului Bucuresti.
CAPITOLUL III
Proceduri de restituire
Art. 21. – (1) Imobilele – terenuri si constructii – preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie,
care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau
companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice
centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta
persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau,
dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala
sau locala ori o organizatie cooperatista este actionar sau asociat minoritar al unitatii care detine
imobilul, daca valoarea actiunilor sau partilor sociale detinute este mai mare sau egala cu valoarea
corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta.
(3) Dupa emiterea deciziei de restituire in natura a imobilelor, organele de conducere ale
societatilor comerciale prevazute la alin. (1) si (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr.
31/1990 privind societatile comerciale, republicata, la reducerea capitalului social cu valoarea
bunului imobil restituit si la recalcularea patrimoniului. Cota de participatie a statului sau a
autoritatii administratiei publice ori, dupa caz, a organizatiei cooperatiste se va diminua in mod
corespunzator cu valoarea bunului imobil restituit.
(4) In cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale restituirea in natura sau prin
echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a
primarului general al municipiului Bucuresti, ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.
(5) Sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa
caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de
gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau
subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a
bunurilor imobile – terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 22. – (1) Persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni*) de la data intrarii in vigoare a
prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. In cazul in
care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil.
(2) Notificarea va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a
persoanei indreptatite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea
estimata a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicata prin executorul judecatoresc de pe langa judecatoria in a carei
circumscriptie teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a carei circumscriptie isi are sediul
persoana juridica detinatoare a imobilului. Executorul judecatoresc va inregistra notificarea si o va
comunica persoanei notificate in termen de 7 zile de la data inregistrarii.
(4) Notificarea inregistrata face dovada deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau
juridice, a respectarii termenului prevazut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unitati decat
cea care detine imobilul.
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea
dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Art. 23. – Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, dupa caz, ale calitatii de asociat sau
actionar al persoanei juridice, precum si, in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate si,
dupa caz, inscrisurile care descriu constructia demolata si orice alte inscrisuri necesare evaluarii
pretentiilor de restituire decurgand din prezenta lege, pot fi depuse pana la data solutionarii
notificarii.
Art. 24. – (1) In absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de
proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus
masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata
in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura
preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
Art. 25. – (1) In termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data
depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin
decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.
(2) Persoana indreptatita are dreptul sa sustina in fata organelor de conducere ale unitatii
detinatoare cererea de restituire in natura. In acest scop ea va fi invitata in scris, in timp util, sa ia
parte la lucrarile organului de conducere al unitatii detinatoare.
(3) Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata se comunica persoanei indreptatite in termen de cel
mult 10 zile de la data adoptarii.
(4) Decizia sau, dupa caz, dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada
proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia, are forta probanta a unui inscris autentic si
constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate
imobiliara.
(5) Proprietarii carora, prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege, le-au fost
restituite in natura imobilele solicitate vor incheia cu detinatorii actuali ai acestora un protocol de
predare-preluare, in mod obligatoriu, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a
deciziei/dispozitiei de restituire, termen dupa care, daca protocolul nu a fost semnat, se va incheia
in prezenta executorului judecatoresc un proces-verbal de constatare unilaterala a preluarii
imobilului.
(6) Decizia sau, dupa caz, dispozitia prevazuta la alin. (4) trebuie pusa in executare in termen de
3 ani de la data primirii ei de catre persoana indreptatita.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari ori, dupa caz, de
presedintii consiliilor judetene potrivit art. 21 alin. (4).
Art. 26. – (1) Daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz,
entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie
sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei
indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in
conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor
preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este
acceptata de persoana indreptatita.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul imobilelor instrainate de persoanele juridice
prevazute la art. 21 alin. (1), (2) si (4).
(3) Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire
in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a
carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu
solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare.
(4) In cazul in care dispozitia motivata de solutionare a cererii de restituire in natura este atacata
in justitie de persoana indreptatita, in functie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispozitia
va adopta o pozitie procesuala raportata la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispozitia
va decide, motivat, de la caz la caz, daca va exercita caile de atac prevazute de lege, in cazul
solutiilor date de instantele de judecata.
(5) Daca oferta acceptata consta in bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).
(6) Daca oferta acceptata consta in bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozitiile
dreptului comun in materie, dupa caz.
Art. 27. – (1) Dispozitiile art. 25 sunt aplicabile si in situatia in care persoana juridica notificata
detine numai in parte bunurile imobile solicitate. In aceasta situatie persoana juridica detinatoare
va emite decizia motivata de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o detine.
(2) Persoana juridica notificata va comunica persoanei indreptatite toate datele privind persoana
fizica sau juridica detinatoare a celeilalte parti din imobilul solicitat. Totodata va anexa la
comunicare si copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, dupa caz, de
administrare. In cazul in care nu detine aceste date persoana juridica notificata va comunica acest
fapt persoanei indreptatite.
(3) Comunicarea prevazuta la alin. (2) si, dupa caz, actele anexate vor fi transmise persoanei
indreptatite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
(4) Termenul de 6 luni*) prevazut la art. 22 alin. (1) curge in acest caz de la data primirii
comunicarii prevazute la alin. (3).
(5) Dispozitiile alin. (2), (3) si (4) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care unitatea
notificata nu detine nici macar in parte imobilul solicitat, dar comunica persoanei indreptatite
datele de identificare a unitatii detinatoare.
(6) Dispozitiile art. 26 se aplica in mod corespunzator.
Art. 28. – (1) In cazul in care persoana indreptatita nu cunoaste detinatorul bunului imobil
solicitat, notificarea se va trimite primariei in a carei raza se afla imobilul, respectiv Primariei
Municipiului Bucuresti. Termenul de 6 luni*) prevazut la art. 22 alin. (1) curge, dupa caz, de la
data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicarii prevazute la art. 27 alin.
(3).
(2) In termen de 30 de zile primaria notificata este obligata sa identifice unitatea detinatoare si sa
comunice persoanei indreptatite elementele de identificare a acesteia.
(3) In cazul in care unitatea detinatoare nu a fost identificata, persoana indreptatita poate chema
in judecata statul, prin Ministerul Finantelor Publice, in termen de 90 de zile de la data la care a
expirat termenul prevazut la alin. (1), daca nu a primit comunicarea din partea primariei, sau de la
data comunicarii, solicitand restituirea
Art. 29. – (1) Pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate,
altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la
despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente
imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost instrainate.
(3) In situatia imobilelor prevazute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun
de catre institutia publica care efectueaza sau, dupa caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26
alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzator.
(4) In situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, instrainate sub orice forma din
patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana indreptatita va notifica organele de
conducere ale acesteia. In acest caz, masurile reparatorii in echivalent vor consta in compensare cu
alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu
solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile
legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in
mod abuziv.
Art. 30. – Abrogat.
Art. 31. – (1) Persoanele aratate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despagubiri in conditiile legii
speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod
abuziv.
(2) De prevederile alin. (1) nu beneficiaza persoanele fizice sau juridice care au primit
despagubiri pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 5.
(3) Masurile reparatorii prin echivalent prevazute la alin. (1) se vor propune, dupa stabilirea
valorii recalculate a actiunilor, prin decizia motivata a institutiei publice implicate in privatizarea
societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, dupa caz, prin ordin al
ministrului finantelor publice, in cazul in care societatea comerciala care a preluat patrimoniul
persoanei juridice nationalizate nu mai exista, nu poate fi identificata, ori nu a existat o asemenea
continuitate.
(4) Recalcularea valorii actiunilor se face in baza valorii activului net din ultimul bilant contabil,
cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Nationala a Romaniei prin Ordinul nr. 3
din 27 aprilie 2001, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, si
a indicelui inflatiei stabilit de Institutul National de Statistica si a prevederilor Legii nr. 303/1947
pentru recalcularea patrimoniului societatilor pe actiuni, in cazul in care bilantul este anterior
acesteia.
(5) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Banca Nationala a
Romaniei va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 pana la
data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(6) In termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei indreptatite sau in termenul
prelungit conform art. 28*) institutia publica implicata in privatizare va stabili prin decizie sau,
dupa caz, prin dispozitie motivata valoarea recalculata a actiunilor.
Articolul 28, abrogat, avea urmatorul continut:
„Art. 28. – (1) In termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei indreptatite organele
de conducere ale institutiei publice implicate in privatizare, prevazuta la art. 27 alin. (2), respectiv
ale organizatiei cooperatiste prevazute la art. 27 alin. (4), vor stabili prin decizie sau, dupa caz, prin
dispozitie motivata valoarea si modalitatea masurilor reparatorii corespunzatoare convenite prin
negociere.
(2) Termenul de 60 de zile prevazut la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei
indreptatite, in vederea completarii dovezilor necesare, sau in caz de imposibilitate a prezentarii
persoanei indreptatite, dovedita cu inscrisuri. Prelungirea termenului in vederea completarii
dovezilor necesare nu poate depasi 18 luni de la data inregistrarii notificarii, sub sanctiunea
solutionarii cererii pe baza actelor doveditoare existente la dosar.”
Art. 32. – (1) In situatia imobilelor-constructii demolate, notificarea formulata de persoana
indreptatita se solutioneaza potrivit art. 10 sau 11 prin dispozitia motivata a primarului unitatii
administrativ-teritoriale in a carei raza s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al
municipiului Bucuresti.
(2) Dispozitiile art. 22-28 se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL IV
Raspunderi si sanctiuni
Art. 33. – Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara,
administrativa, contraventionala, civila sau penala.
Art. 34. – Exercitarea abuziva a dreptului de a depune notificari in vederea restituirii de imobile
in temeiul prezentei legi atrage raspunderea civila pentru pagubele pricinuite.
Art. 35. – Fapta de a notifica persoana juridica detinatoare a imobilului, stiind ca nu este
indreptatita potrivit prezentei legi la masuri reparatorii, in scopul de a impiedica incheierea actelor
juridice de instrainare a acestuia sau a actelor juridice in cadrul procesului de privatizare, daca s-a
pricinuit o paguba, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amenda.
Art. 36. – (1) Emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire in lipsa actelor doveditoare a
dreptului de proprietate, a calitatii de mostenitor al fostului proprietar sau, dupa caz, a calitatii de
asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infractiune si se pedepseste
cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire in lipsa
dovezilor privind indreptatirea persoanelor juridice prevazute la art. 3 lit. c) de a obtine masuri
reparatorii.
(3) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si emiterea deciziei sau a dispozitiei continand
propunerea de acordare a despagubirilor in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si
plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, intocmita in lipsa inscrisurilor
prevazute la alin. (1) si (2).
Art. 37. – Daca infractiunile prevazute la art. 288-293 din Codul penal sunt savarsite in cadrul
procedurilor de restituire a imobilelor stabilite prin prezenta lege, minimul si maximul special al
pedepsei inchisorii se majoreaza cu 2 ani.
Art. 38. – (1) Nerespectarea obligatiilor prevazute de prezenta lege atrage raspunderea
contraventionala a autoritatii administratiei publice centrale sau locale, a institutiei sau, dupa caz, a
societatii, regiei autonome ori a organizatiei cooperatiste careia ii incumba aceste obligatii.
(2) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) tergiversarea nejustificata a solutionarii notificarii persoanei indreptatite;
b) incalcarea obligatiei prevazute la art. 25 alin. (2) teza a II-a;
c) incalcarea obligatiei prevazute la art. 25 alin. (3);
d) incalcarea obligatiei prevazute la art. 25 alin. (5);
e) incalcarea interdictiei de instrainare, prevazuta la art. 21 alin. (5);
f) incalcarea obligatiei prevazute la art. 1 alin. (5);
g) incalcarea obligatiei prevazute la art. 6 alin. (5);
h) incalcarea interdictiei prevazute la art. 10 alin. (11).
(21) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei
(RON) urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat potrivit legii sa fie
considerate infractiune: impiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, interzicerea
accesului organelor de control abilitate sau neprezentarea documentelor solicitate de acestea.
(22) In cazul in care organul de control considera necesar, organele de politie, jandarmerie sau
alti agenti ai fortei publice, dupa caz, sunt obligati sa-i acorde concursul pentru obtinerea datelor si
informatiilor necesare desfasurarii activitatii de control, precum si pentru indeplinirea oricaror alte
activitati necesare in acest scop.
(3) Faptele prevazute la alin. (2) lit. a)-d) se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei (RON) la
5.000 lei (RON). Faptele prevazute la alin. (2) lit. e) se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei
(RON) la 100.000 lei (RON). Faptele prevazute la alin. (2) lit. f) si g) se sanctioneaza cu amenda
de la 2.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), iar faptele prevazute la alin. (2) lit. h) se sanctioneaza cu
amenda de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON).
(4) In cazul regiilor autonome, societatilor comerciale prevazute la art. 21 alin. (1) si (2),
organizatiilor cooperatiste, ministerelor si altor institutii publice centrale, constatarea
contraventiilor si aplicarea sanctiunilor revin Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor,
prin corpul de control al acesteia.
(5) In cazul autoritatilor administratiei publice locale situate pe raza teritoriala a judetului,
respectiv a municipiului Bucuresti, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor revin
organelor de control, respectiv Corpului de control din cadrul Autoritatii Nationale pentru
Restituirea Proprietatilor sau prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor
desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului.
(6) Activitatea prefectului judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, prevazuta la alin. (5)
este supusa controlului Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, prin corpul de
control al acesteia. In masura in care acesta constata neindeplinirea sau indeplinirea
necorespunzatoare a obligatiilor prevazute la alin. (5) va propune ministrului administratiei si
internelor masurile corespunzatoare.
Art. 381. – (1) Autoritatile administratiei publice locale si centrale, precum si celelalte entitati
investite cu solutionarea notificarilor sunt obligate sa puna la dispozitia organelor de control,
respectiv a Corpului de control din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor
sau, dupa caz, a prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor desemnate de
acestia din cadrul institutiei prefectului, dosarele de restituire solicitate, precum si orice documente
referitoare la situatia restituirilor solicitate in temeiul prezentei legi.
(2) Reprezentantii legali ai entitatilor investite cu solutionarea notificarilor sunt obligati sa
desemneze pe perioada lipsei acestora din institutie sau societate, prin ordin/dispozitie sau decizie,

  • persoana care sa puna la dispozitia Corpului de control din cadrul Autoritatii Nationale pentru

Restituirea Proprietatilor sau a prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor
desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului documentele solicitate de acestia in vederea
efectuarii controlului.
(3) Autoritatile administratiei publice locale, precum si celelalte entitati implicate in solutionarea
notificarilor depuse potrivit prevederilor prezentei legi sunt obligate sa comunice lunar
prefecturilor situatia retrocedarilor.
(4) Autoritatile administratiei publice centrale, precum si prefecturile sunt obligate sa comunice
lunar Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor situatia retrocedarilor.
(5) Incalcarea obligatiei prevazute la alin. (2), (3) si (4), precum si necomunicarea sau
comunicarea eronata a datelor prevazute la alin. (3) si (4) constituie contraventie, atragand
sanctionarea conducatorului institutiei cu amenda de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).
Art. 39. – Dispozitiile art. 38 se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 40. – Nerespectarea obligatiei prevazute la art. 25 alin. (5) atrage obligatia detinatorului
caruia ii revine aceasta obligatie de a plati noului proprietar o suma calculata pe zi de intarziere,
reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului restituit.
CAPITOLUL V
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 41. – (1) Distrugerile si degradarile cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi dupa
intrarea in vigoare a acesteia si pana in momentul predarii efective catre persoana indreptatita cad
in sarcina detinatorului imobilului.
(2) Detinatorul imobilului, in prezenta persoanei indreptatite, va incheia un proces-verbal privind
starea de fapt a imobilului, in termen de cel mult 15 zile de la data solicitarii.
(3) In cazul nerespectarii de catre detinatorul imobilului a termenului prevazut la alin. (2),
persoana indreptatita se poate adresa executorului judecatoresc, care va intocmi procesul-verbal
privind situatia reala a imobilului.
(4) In vederea recuperarii cheltuielilor suportate de persoana indreptatita pentru intocmirea
procesului-verbal privind situatia de fapt a imobilului prin executorul judecatoresc copia legalizata
de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu impotriva detinatorului imobilului.
Art. 42. – (1) Imobilele care in urma procedurilor prevazute la cap. III nu se restituie persoanelor
indreptatite raman in administrarea detinatorilor actuali.
(2) Imobilele cu alta destinatie decat cea de locuinta, prevazute la alin. (1), se pot instraina
potrivit legislatiei in vigoare. Detinatorii cu titlu valabil la data intrarii in vigoare a prezentei legi
au drept de preemtiune.
(3) Imobilele cu destinatia de locuinte, prevazute la alin. (1), pot fi instrainate potrivit legislatiei
in vigoare, chiriasii avand drept de preemtiune.
(4) Sumele incasate ca urmare a vanzarii imobilelor prevazute la alin. (3) vor alimenta fondul
prevazut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
Art. 43. – Abrogat.
Art. 44. – (1) Persoanele carora li s-a restituit in natura un imobil cu destinatia de locuinta si care
detin cu chirie in aceeasi localitate o locuinta din fondul locativ de stat sunt obligate sa puna la
dispozitie primariei aceasta locuinta la data mutarii efective in imobilul restituit. Locuintele din
fondul locativ de stat eliberate se constituie intr-un fond locativ special destinat chiriasilor din
imobilele restituite fostilor proprietari.
(2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor,
pensionarilor si persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinte sociale construite dintr-un fond
constituit in cota de 2% din sumele obtinute din privatizare si care va fi prevazut anual in legea
bugetului de stat.
Art. 45. – (1) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de
privatizare, avand ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt
valabile daca au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand
ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, considerate astfel anterior intrarii in vigoare a Legii nr.
213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de
cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
(21) Contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificarile
ulterioare, sunt acte autentice si constituie titlu de proprietate opozabil de la data incheierii
acestora.
(3) Abrogat.
(4) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele intocmite in cadrul procesului de privatizare,
avand ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost
incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii.
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se
prescrie in termen de un an**) de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Art. 46. – (1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si in cazul actiunilor in curs de judecata,
persoana indreptatita putand alege calea aceste legi, renuntand la judecarea cauzei sau solicitand
suspendarea cauzei.
(2) In cazul actiunilor formulate potrivit art. 45 si 47, procedura de restituire inceputa in temeiul
prezentei legi este suspendata pana la solutionarea acelor actiuni prin hotarare judecatoreasca
definitiva si irevocabila. Persoana indreptatita va instiinta de indata persoana notificata, potrivit art.
22 alin. (1).
(3) In cazul in care persoanei indreptatite i s-a respins, prin hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila, actiunea privind restituirea in natura a bunului solicitat, termenul de notificare
prevazut la art. 22 alin. (1) curge de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii
judecatoresti.
(4) Persoana indreptatita are obligatia de a urma calea prevazuta de prezenta lege, dupa intrarea
acesteia in vigoare. Prevederile prezentei legi se aplica cu prioritate.
Art. 47. – Persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana
la data intrarii in vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii
cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor
pronuntate, masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile prezentei legi.
Art. 48. – (1) Chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu
destinatia de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile.
(2) Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obligatia despagubirii
prevazuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite.
(3) Abrogat.
(4) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste pe baza de expertiza.
(5) Prin imbunatatiri, in sensul prezentei legi, se intelege cheltuielile necesare si utile. Cuantumul
despagubirilor se stabileste la valoarea actualizata a cheltuielilor, scazandu-se gradul de uzura al
imbunatatirilor, in raport cu durata de viata normala a acestora, care se suporta de chiriasi.
Art. 49. – Secretarii unitatilor administrativ-teritoriale vor lua masuri pentru conservarea tuturor
dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de
pe actele existente la dosar si vor da relatiile solicitate de persoanele indreptatite.
Art. 50. – (1) Cererile sau actiunile in justitie, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de
proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia,
sunt scutite de taxe de timbru.
(2) Cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale
caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au
fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(21) Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor,
privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,
cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea pretului prevazut la alin. (2) si (21) se face de catre Ministerul Economiei si
Finantelor*) din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu
modificarile ulterioare.
Art. 501. – (1) Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea
prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari
judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit
conform standardelor internationale de evaluare.
(2) Valoarea despagubirilor prevazute la alin. (1) se stabileste prin expertiza.
Art. 51. – In vederea organizarii executarii prevederilor prezentei legi, Guvernul este abilitat sa
emita norme metodologice de aplicare unitara a acesteia.
Art. 52. – La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice alte dispozitii contrare.
ANEXA Nr. 1
LISTA
cuprinzand acordurile incheiate de Romania cu alte state privind
reglementarea problemelor financiare in suspensie
a) Acord intre Romania si Republica Austria, semnat la Bucuresti la 3 iulie 1963, intrat in
vigoare la 27 aprilie 1965, ratificat prin Decretul nr. 784 din 31 decembrie 1963, publicat in
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 25 din 31 decembrie 1963
b) Acord intre Guvernul Romaniei, pe de o parte, si Guvernul Regatului Belgiei si Marelui Ducat
de Luxemburg, pe de alta parte, semnat la Bucuresti la 13 noiembrie 1970, intrat in vigoare la 9
septembrie 1971, aprobat prin H.C.M. nr. 197 din 2 martie 1971
c) Acord intre Romania si Regatul Danemarcei, semnat la Bucuresti la 17 martie 1960, intrat in
vigoare la 12 septembrie 1960, ratificat prin Decretul nr. 173/1960, publicat in Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 8 din 17 iunie 1960
d) Acord intre Romania si Republica Franceza, semnat la Bucuresti la 9 februarie 1959, intrat in
vigoare la data semnarii, ratificat prin H.C.M. nr. 353 din 25 martie 1959
e) Acord intre Romania si Grecia, semnat la Atena la 2 septembrie 1966, intrat in vigoare la data
semnarii, ratificat prin Decretul nr. 956 din 30 noiembrie 1966, publicat in Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 76 din 6 decembrie 1966
f) Acord intre Romania si Guvernul Italiei, semnat la Roma la 23 ianuarie 1968, intrat in vigoare
la 7 martie 1972, ratificat prin Decretul nr. 569 din 4 iulie 1968, publicat in Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 91 din 10 iulie 1968
g) Acord intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de
Nord, semnat la Londra la 10 noiembrie 1960, intrat in vigoare la data semnarii
h) Acord intre Romania si Regatul Norvegiei, semnat la Bucuresti la 21 mai 1964, intrat in
vigoare la 5 aprilie 1966, ratificat prin Decretul nr. 425 din 5 iulie 1965, publicat in Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 22 din 9 iulie 1965
i) Acord intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regal al Olandei, semnat la Haga la 8 mai 1967,
intrat in vigoare la 31 iulie 1967, aprobat prin H.C.M. nr. 1.645 din 13 iulie 1967
j) Acord intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Turcia, semnat la Bucuresti la 22 iunie
1965, intrat in vigoare la 15 martie 1967, ratificat prin Decretul nr. 623 din 19 august 1965,
publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 20 august 1965
k) Acord intre Guvernul Romaniei si Guvernul Canadei, semnat la Ottawa la 13 iulie 1971, intrat
in vigoare la 14 decembrie 1971, ratificat prin Decretul nr. 373 din 18 octombrie 1971, publicat in
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 27 octombrie 1971
l) Acord intre Romania si Statele Unite ale Americii, semnat la Washington la 30 martie 1960,
intrat in vigoare la data semnarii
m) Orice alte asemenea acorduri incheiate de Romania cu alte state privind reglementarea
problemelor financiare in suspensie
ANEXA Nr. 2
a) Lista imobilelor ce intra sub incidenta art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicata:
1. Imobile ocupate de unitati si institutii de invatamant din sistemul de stat (gradinite, scoli, licee,
colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, institutii de invatamant superior)
2. Imobile ocupate de unitati sanitare si de asistenta medico-sociala din sistemul public (crese,
camine-spital pentru batrani, spitale, centre de plasament, case de copii)
3. Imobilele ocupate de administratii financiare, trezorerii, ministere si alte autoritati ale
administratiei publice centrale, parchete, judecatorii, tribunale, curti de apel, politie, politie de
frontiera, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situatii de urgenta, sedii vamale, arhive
nationale, directii judetene, case de asigurari de sanatate, primarii, prefecturi, consilii locale si
judetene, inspectorate scolare;
4. Imobilele ocupate de institutii publice de cultura: teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici,
centre de cultura.
b) Lista imobilelor ce intra sub incidenta art. 13 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata:
1. Imobile ocupate de sedii ale partidelor politice legal inregistrate
2. Imobile ocupate de sedii ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentantelor
organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate in Romania si imobile ocupate de
personalul acestora

Marius Leontiuc – Legea nr. 1 / 2008 organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor

Parlamentul Romaniei Legea 1 din 8 ianuarie 2008 (Legea 1/2008) pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor
Publicat in Monitorul Oficial 18 din 10 ianuarie 2008 (M. Of. 18/2008)
LegeStart prezinta actul doar in varianta publicata in Monitorul Oficial.
.
 
   Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
   Articol unic. – Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 31 ianuarie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 215/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:    1. La articolul 25, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (11) si (12), cu urmatorul cuprins:    „(11) La nivelul Autoritatii se constituie si functioneaza, sub conducerea presedintelui acesteia, Comitetul pentru situatii de urgenta.    (12) Comitetul pentru situatii de urgenta prevazut la alin. (11) se constituie prin ordin al presedintelui Autoritatii si are in componenta persoane cu putere de decizie, experti si specialisti din aparatul propriu si din unele institutii si unitati aflate in subordinea Autoritatii, cu atributii in gestionarea situatiilor de urgenta.”    2. La articolul 26, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:    „(4) Daca epizootia prezinta un pericol deosebit pentru sanatatea publica si economia nationala, in cadrul Comitetului National pentru Situatii de Urgenta se constituie, prin hotarare a Guvernului, Centrul National de Combatere a Bolilor, sub conducerea nemijlocita a ministrului internelor si reformei administrative si sub coordonarea primului-ministru.”
Fii informat in timp real cu ultimele aparitii legislative
Inscrie-te la newsletter
   3. La articolul 26, dupa alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alineatele (41)-(44), cu urmatorul cuprins:    „(41) Centrul National de Combatere a Bolilor este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experti si specialisti desemnati de ministerele cu atributii complexe in gestionarea situatiilor de urgenta.    (42) Structura Centrului National de Combatere a Bolilor este urmatoarea:    a) Unitatea centrala de decizii, condusa de ministrul internelor si reformei administrative, alcatuita din membrii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta;    b) Unitatea operationala centrala, condusa de presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;    c) Unitatea centrala de sprijin, constituita din experti si specialisti din cadrul administratiei publice centrale, din cadrul organelor de specialitate ale acesteia si din cadrul unor institutii si unitati aflate in subordinea acestora, precum si din reprezentanti ai patronatelor interesate de eradicarea epizootiilor, care ajuta Unitatea operationala centrala in luarea masurilor care se impun pentru combaterea bolilor.    (43) Organizarea, functionarea si atributiile Centrului National de Combatere a Bolilor si ale structurilor din componenta acestuia se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative.    (44) Finantarea actiunilor care se dispun de catre Centrul National de Combatere a Bolilor se asigura de la bugetul de stat, in conditii stabilite prin hotarare a Guvernului.”

   4. La articolul 26, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:    „(5) Pentru sprijinirea actiunilor de lupta impotriva bolilor transmisibile ale animalelor si a zoonozelor, la nivelul prefecturilor se constituie, sub conducerea prefectilor, centre locale de combatere a bolilor, respectiv Centrul de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucuresti.”    5. La articolul 26, dupa alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (51)-(53), cu urmatorul cuprins:    „(51) Structura centrului local de combatere a bolilor este urmatoarea:    a) unitatea locala de decizie, condusa de prefect si alcatuita din membrii comitetului judetean pentru situatii de urgenta;    b) unitatea operationala locala, condusa de directorul executiv al directiei sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti;    c) unitatea locala de sprijin, condusa de primar si din care fac parte un viceprimar, secretarul comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, reprezentanti ai serviciilor publice si ai principalelor institutii de pe teritoriul respectiv, precum si medicul zonal.    (52) Organizarea, atributiile si functionarea centrelor locale de combatere a bolilor, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si ale structurilor din componenta acestora se stabilesc prin ordin al prefectului.    (53) In exercitarea atributiilor de conducere a Unitatii operationale centrale si a unitatii operationale locale se emit decizii si instructiuni.”    6. La articolul 26, alineatele (6), (61) si (7) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

   „(6) In cazul masurilor ce se intreprind pentru lichidarea focarelor de boli transmisibile ale animalelor, se acorda despagubiri:    a) proprietarilor, crescatori de animale, pentru animalele taiate sau ucise in cadrul actiunilor nationale aprobate prin acte normative;    b) persoanelor fizice ale caror animale au fost diagnosticate pozitiv si sacrificate, in mod direct sau indirect, in cadrul programelor nationale de eradicare a epizootiilor, de la data aprobarii acestora, conform legislatiei in vigoare;    c) proprietarilor, crescatori de animale, pentru pierderile financiare suferite ca efecte colaterale rezultate din masurile intreprinse pentru combaterea epizootiei, inclusiv pentru impiedicarea transmiterii bolilor la om.    (61) Prin hotarare a Guvernului se stabilesc bolile, efectele directe si indirecte, precum si efectele colaterale rezultate din masurile intreprinse pentru combaterea acestora, conditiile, precum si modalitatile de acordare a despagubirilor.    (7) Plata despagubirilor prevazute la alin. (6) se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, in conditii care se stabilesc prin hotarare a Guvernului.”
   Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.    PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR                          PRESEDINTELE SENATULUI         BOGDAN OLTEANU                                      NICOLAE VACAROIU 
   Bucuresti, 8 ianuarie 2008.    Nr. 1.
Ordonanta privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor
Ordonanta nr. 42/2004 din 29/01/2004, actualizata la data de 30/03/2010, privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor.

   
 

   CAPITOLUL I
  Dispoziţii generale
   Art. 1. – Apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, in raport cu creşterea animalelor, constituie o problemă de stat şi o indatorire pentru toţi locuitorii ţării.
   Art. 2. – Persoanele fizice şi persoanele juridice proprietare sau deţinătoare de animale vii ori material germinativ de origine animală, cele care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii ori material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate in nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru aplicarea şi respectarea intocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, in vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 3. – Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor, de supraveghere, prevenire şi control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea in condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL II
  Organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitar-veterinare@
    __________
    @Titlul capitolului II a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 4. – Serviciile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor se organizează şi funcţionează ca sistem veterinar unic şi sunt structurate astfel:
   a) servicii de stat – publice – sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
   b) activităţi sanitar-veterinare de liberă practică.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 5. – Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, in sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct şi autonom, avand următoarea structură:
   a) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită in continuare Autoritatea, este autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic şi administrativ intreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;@
   b) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică, in subordinea Autorităţii;
   c) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, in subordinea Autorităţii, care se infiinţează prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii publice descentralizate care funcţionează in subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
   d) circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate in structura direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;
   e) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică, organizate in structura Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera a) a fost modificată prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 6. – (1) Autoritatea se infiinţează prin reorganizarea Agenţiei Romane pentru Siguranţa Alimentelor, a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cat şi a unor servicii care funcţionează in structura Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
   (2) Unităţile care funcţionează in subordinea Autorităţii sunt prevăzute in anexa nr. 2.
   (3) Autoritatea preia drepturile, obligaţiile, competenţele, personalul şi resursele financiare ale Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi ale Agenţiei Romane pentru Siguranţa Alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 61. – Abrogat.@
   (2) Finanţarea Autorităţii se asigură din venituri proprii şi alocaţii de la bugetul de stat.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost abrogat prin art. I, pct. 1 din O.U.G. nr. 27/2009.
   Art. 62. – Autoritatea are drept scop:
   a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, in raport cu creşterea animalelor, identificarea şi inregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;@
   b) realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime pană la distribuirea alimentelor către consumator.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera a) a fost modificată prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 63. – Autoritatea are următoarele atribuţii principale:
   a) organizează serviciile sanitar-veterinare de stat şi stabileşte necesităţile de finanţare ale acestora;
   b) organizează activităţile sanitar-veterinare publice pe intregul teritoriu al ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;
   c) stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile serviciilor sanitar-veterinare de stat;
   d) elaborează şi promovează, in colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, cadrul legal in domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor;
   e) participă la activitatea de standardizare, gradare şi calificare a produselor alimentare;
   f) organizează activitatea in domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor, in colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, conform limitelor de competenţă legale;
   g) realizează, in colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, sistemul de analiză, gestionare şi comunicare a riscului in domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor;
   h) emite avize ştiinţifice şi acordă asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind legislaţia naţională şi comunitară in domeniile care au o influenţă directă sau indirectă asupra siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale. Furnizează informaţii independente referitoare la toate problemele din aceste domenii şi comunică riscurile;
   i) contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane, ţinand seama de sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului;
   j) colectează şi analizează datele pentru a permite caracterizarea şi monitorizarea riscurilor care au o influenţă directă sau indirectă asupra siguranţei alimentelor şi in domeniul hranei pentru animale;
   k) acordă consultanţă ştiinţifică şi asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind nutriţia umană, ţinand seama de prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, emite avize ştiinţifice cu privire la probleme legate de sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor, precum şi avize ştiinţifice privind produsele, altele decat alimentele şi hrana pentru animale, in legătură cu organismele modificate genetic, astfel cum sunt definite prin Ordonanţa Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2002;
   l) emite avize ştiinţifice care servesc drept bază ştiinţifică pentru elaborarea şi adoptarea de măsuri in domeniile ce privesc obiectul său de activitate;
   m) elaborează proiecte de acte normative in vederea indeplinirii atribuţiilor specifice.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 64. – (1) Autoritatea funcţionează in cooperare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi cu celelalte autorităţi naţionale ce au competenţe executive in domeniul siguranţei alimentelor.
   (2) Autoritatea cooperează cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, cu instituţiile similare comunitare şi din statele membre, precum şi cu instituţiile similare internaţionale.@
   (3) Autoritatea reglementează in mod unitar, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sistemele de asigurări din domeniile sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (3) a fost introdus prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 65. – (1) In indeplinirea atribuţiilor sale Autoritatea constituie structura de contact cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară şi acţionează pe bază de autonomie funcţională şi decizională conform angajamentelor asumate de Romania.
   (2) In cadrul Autorităţii funcţionează Secretariatul operaţional pentru Codex Alimentarius, condus de preşedintele Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 66. – (1) Autoritatea este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat şi de 2 vicepreşedinţi cu rang de subsecretar de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru pe o perioadă de 5 ani.@
   (2) In exercitarea atribuţiilor care ii revin preşedintele emite ordine şi instrucţiuni, in condiţiile legii.
   (3) Preşedintele este sprijinit in activitatea sa de un consiliu ştiinţific şi un consiliu consultativ, fără personalitate juridică.
   (4) Preşedintele Autorităţii este ordonator principal de credite.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 31 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 67. – Secretarul general al Autorităţii este numit prin decizie a primului-ministru. Atribuţiile sale sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 68. – (1) Consiliul ştiinţific este format din minimum 7 personalităţi recunoscute in domeniile de competenţă ale Autorităţii.
   (2) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Consiliului ştiinţific se aprobă prin ordin al preşedintelui, in termen de 15 zile de la numirea acestuia.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 69. – (1) Consiliul consultativ este format din reprezentanţi ai ministerelor, ai altor autorităţi ale administraţiei publice competente in domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi reprezentanţi ai societăţii civile.
   (2) Consiliul consultativ este prezidat de preşedintele Autorităţii.
   (3) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ se aprobă prin ordin al preşedintelui, in termen de 15 zile de la numirea acestuia.
   (4) Membrii Consiliului ştiinţific beneficiază de o indemnizaţie de participare de maximum 20% din indemnizaţia brută a preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 610. – Membrii Comitetului pentru Produse Medicinale Veterinare, care funcţionează pe langă Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, beneficiază de o indemnizaţie de participare la şedinţe echivalentă cu 20% din salariul brut al directorului institutului, precum şi de rambursarea cheltuielilor de deplasare şi cazare.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 32 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 7. – Abrogat.@
    ___________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I, pct. 2 din O.U.G. nr. 27/2009.
   Art. 71. – (1) Autoritatea işi desfăşoară activitatea conform principiilor independenţei, transparenţei, confidenţialităţii, accesului la documente şi informaţii in condiţiile legii.
   (2) Autoritatea prezintă anual Guvernului un raport privind activitatea desfăşurată, care include bilanţul rezultatelor.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 10 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 8. – (1) Medicii veterinari oficiali sunt medicii veterinari din cadrul Autorităţii, institutelor veterinare şi direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
   (2) Medicii veterinari care işi desfăşoară activitatea in structura altor ministere au atribuţii şi competenţe de medic veterinar oficial şi pot fi trecuţi, cu acordul părţilor, in structura Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL III
  Atribuţii şi competenţe ale serviciilor sanitar-veterinare de stat@
    __________
    @Titlul capitolului III a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 9. – Domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare de stat sunt:
   a) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor fizice şi juridice in domeniul sanitar-veterinar;
   b) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor instituţiilor şi organelor administraţiei publice in domeniul sanitar-veterinar;
   c) autorizarea, omologarea şi acreditarea in domeniul sanitar-veterinar;
   d) sistemul informatic sanitar-veterinar naţional;
   e) autoevaluarea serviciilor sanitar-veterinare;
   f) definirea termenilor tehnici utilizaţi in domeniul sanitar-veterinar, prevăzuţi in anexa nr. 1;
   g) sănătatea animalelor: calificarea statusului de sănătate a animalelor, certificarea sanitar-veterinară, măsurile de protecţie, notificarea veterinară, declararea bolilor, controlul bolilor la animale şi prevenirea transmiterii acestora de la animale la om;
   h) sănătatea publică veterinară;
   i) identificarea şi inregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;@
   j) stabilirea cerinţelor sanitar-veterinare şi controlul producerii, mişcării interne, punerii pe piaţă, comerţului, importului, tranzitului şi exportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   k) nutriţia animalelor, furajele medicamentate şi aditivii furajeri;
   l) stabilirea cerinţelor sanitar-veterinare pentru protecţia şi bunăstarea animalelor şi controlul aplicării acestora;
   m) inspecţia şi controalele sanitar-veterinare;
   n) cerinţele sanitar-veterinare pentru activitatea de reproducţie a animalelor;
   o) stabilirea cheltuielilor in domeniul sanitar-veterinar;
   p) elaborarea şi punerea in aplicare a sistemului de instruire in domeniul sanitar-veterinar;
   q) stabilirea necesităţilor de investiţii şi dotare in domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera i) a fost modificată prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 10. – Autoritatea are următoarele atribuţii:
   a) organizează activităţile sanitar-veterinare publice pe intregul teritoriu al ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;
   b) elaborează norme sanitar-veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii, pentru domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare, unice şi obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2;
   c) controlează aplicarea normelor sanitar-veterinare;
   d) stabileşte responsabilităţile generale ale medicilor veterinari;
   e) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari oficiali;
   f) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari de liberă practică imputerniciţi pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare publice;
   g) participă la elaborarea sau avizarea convenţiilor şi acordurilor privind colaborarea in domeniul sanitar-veterinar;
   h) impreună cu Ministerul Sănătăţii răspunde de organizarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru siguranţa alimentelor de origine animală;
   i) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea privind identificarea şi inregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;@
   j) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea posturilor de inspecţie la frontieră;
   k) organizează şi asigură funcţionarea sistemului informatic sanitar-veterinar naţional şi conectarea acestuia la sistemul informatic sanitar-veterinar al Uniunii Europene;
   l) elaborează regulamentele de organizare şi funcţionare ale serviciilor sanitar-veterinare de stat şi stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile acestora;
   m) organizează şi controlează activităţile sanitar-veterinare publice efectuate de medicii veterinari deliberă practică imputerniciţi;
   n) stabileşte cerinţele sanitar-veterinare;
   o) elaborează programele naţionale in domeniul sanitar-veterinar, aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera i) a fost modificată prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 11. – Drepturile şi competenţele Autorităţii sunt următoarele:
   a) are acces liber, pentru a-şi exercita competenţele specifice, in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi in alte locuri ce sunt supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   b) solicită prezentarea şi verificarea oricăror documente, date şi informaţii relevante, referitoare la obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   c) dispune măsuri de protecţie şi restricţie privind animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar din obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   d) suspendă sau interzice funcţionarea obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1);
   e) impune măsuri de restricţie privind mişcarea şi certificarea sanitar-veterinară pentru animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar ce se află in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   f) limitează sau interzice comerţul, importul, producerea sau punerea pe piaţă, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   g) recoltează probe destinate examenelor de laborator, pentru elucidarea unor factori de risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   h) verifică dacă personalul angajat al obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1) respectă cerinţele sanitar-veterinare privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   i) inspectează şi controlează conformitatea cu cerinţele sanitar-veterinare pentru obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   j) dispune punerea sub sechestru veterinar sau uciderea animalelor ori punerea sub sechestru veterinar, confiscarea şi distrugerea produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   k) aplică sancţiuni contravenţionale in cazul săvarşirii unor fapte care constituie contravenţii la legislaţia sanitar-veterinară;
   l) solicită organelor administraţiei publice centrale şi locale aplicarea măsurilor legale in caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 12. – In vederea realizării activităţilor sanitar-veterinare publice, in limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare de stat, Autoritatea colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile şi patronatele din domeniul agricol şi industria farmaceutică, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu organizaţiile internaţionale din domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 121. – Atribuţiile Autorităţii in domeniul siguranţei alimentelor sunt stabilite şi prin legislaţia specifică.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 17 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL IV
  Obligaţiile medicilor veterinari
   Art. 13. – In exercitarea profesiunii medicii veterinari au următoarele obligaţii:
   a) să anunţe de urgenţă autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor despre orice suspiciune privind apariţia unei boli supuse notificării obligatorii, conform legii, precum şi a oricărui risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, bunăstarea şi protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   b) să ia măsurile de urgenţă prevăzute de lege, pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau a oricărui risc de natură a afecta sănătatea animalelor şi sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   c) să participe, la solicitarea direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a Autorităţii, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control in cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru Romania;
   d) să dispună respectarea perioadelor de aşteptare şi intrerupere, referitoare la eliminarea sau prezenţa de reziduuri la animale vii, in produse ori subproduse de origine animală destinate consumului uman;
   e) să inregistreze şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de Autoritate, un registru cu activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de prescriere, distribuire şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate;
   f) să păstreze confidenţialitatea asupra oricăror fapte, informaţii sau documente de care iau cunoştinţă in exercitarea activităţilor, pentru care există drepturi de autor, protecţie de confidenţialitate comercială sau dacă utilizarea acestor date este licenţiată.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 14. – (1) Medicii veterinari oficiali au următoarele obligaţii principale:
   a) dispun aplicarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, controlează respectarea acestora şi efectuează activităţile sanitar-veterinare publice ce intră in responsabilitatea lor;
   b) dispun măsurile necesare şi supraveghează aplicarea acestora de către persoanele fizice şi juridice, pentru apărarea şi imbunătăţirea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii publice, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   c) dispun fără intarziere măsurile necesare, pană la clarificarea oricăror suspiciuni referitoare la apariţia unei boli sau a unui element de risc in relaţie cu sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   d) dispun măsurile necesare pentru precizarea cauzelor imbolnăvirilor şi controlează aplicarea măsurilor specifice in vederea controlului şi eradicării bolilor transmisibile ale animalelor şi zoonozelor;
   e) participă la evaluarea costurilor de compensare, in cazul tăierii sau uciderii de animale vii, a celor de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere, de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie, de confiscare sau distrugere de material germinativ de origine animală ori de produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   f) asigură controlul produselor şi subproduselor de origine animală destinate consumului uman, precum şi al celor ce nu sunt destinate acestui scop, al materiilor furajere utilizate in nutriţia animalelor şi al produselor medicinale veterinare, in toate fazele de producere, depozitare, colectare, transport, procesare, intermediere, punere pe piaţă, şi al celor ce fac obiectul importului, exportului, tranzitului şi comerţului;
   g) participă la cursuri de instruire in domeniul sanitar-veterinar.
   (2) Măsurile stabilite de medicii veterinari oficiali in exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor lor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce intră sub incidenţa competenţelor serviciilor sanitar-veterinare.
   (3) Drepturile specifice ale medicilor veterinari oficiali sunt conferite de competenţele autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, prevăzute la art. 11.
   (4) In funcţie de strategia naţională in domeniul sanitar-veterinar, Autoritatea poate stabili şi alte drepturi şi obligaţii ale medicilor veterinari oficiali.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 19 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 15. – (1) Medicii veterinari de liberă practică imputerniciţi au obligaţiile prevăzute la art. 13, precum şi cele ce rezultă din contractele pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare publice, incheiate cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
   (2) Pentru efectuarea in exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse in programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute in alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună in aplicare, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pot incheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi in condiţiile legii, sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, in condiţiile legii, in situaţiile in care nu se pot incheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi in condiţiile legii.@
   (21) Pentru efectuarea in exploataţiile comerciale a unor acţiuni de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, proprietarii acestor exploataţii incheie contracte cu medicii veterinari, organizaţi in condiţiile legii.@
   (3) Abrogat.@
   (4) Activităţile de asistenţă medical-veterinară sunt asigurate in exclusivitate de serviciile medicale sanitar-veterinare particulare.@
   (5) Acţiunile sanitar-veterinare cuprinse in programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru alte acţiuni prevăzute in alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună in aplicare, precum şi tarifele aferente acestora, in situaţia in care aceste acţiuni sunt realizate de medici veterinari de liberă practică imputerniciţi, se aprobă anual prin hotărare a Guvernului.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (3) a fost abrogat prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 88/2004.
   – Alin. (5) a fost introdus prin art. 17 din O.U.G. nr. 37/2008.
   – Alin. (2) a fost modificat prin art. 20, pct. 1 din O.U.G. nr. 23/2010.
   – Alin. (21) a fost introdus prin art. 20, pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2010.
   – Alin. (5) a fost modificat prin art. 20, pct. 3 din O.U.G. nr. 23/2010.
   CAPITOLUL V
  Obligaţiile şi responsabilităţile in domeniul sanitar-veterinar@
    __________
    @Titlul capitolului V a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 16. – Persoanele fizice şi persoanele juridice prevăzute la art. 2 au următoarele obligaţii:
   a) să anunţe direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene sau a municipiului Bucureşti inceperea ori sistarea activităţilor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   b) să asigure sprijinul necesar autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru realizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;
   c) să permită accesul liber, permanent şi nerestricţionat al autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru efectuarea inspecţiilor, controalelor, verificărilor sau examinărilor in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   d) să ofere autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor asistenţa necesară in timpul controalelor, inspecţiilor, verificărilor şi examinărilor pe care le intreprind pentru realizarea obiectivelor, atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;
   e) să anunţe fără intarziere autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale şi administraţia publică locală despre apariţia oricărei suspiciuni sau imbolnăviri a animalelor, iar pană la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale;
   f) să anunţe autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale, in termenul stabilit de prevederile legale specifice, despre intrarea/ieşirea de animale in/din localităţi, instrăinarea şi dobandirea de animale, dispariţia, moartea, tăierea de animale, precum şi orice alte evenimente privind mişcarea animalelor;
   g) să sprijine autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor in efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public;
   h) să prezinte animalele pentru efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public, la locul, data şi ora stabilite de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică imputernicit;
   i) să respecte măsurile stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor;
   j) să anunţe autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor locală şi să solicite certificatul de sănătate animală şi de transport ori alte documente necesare in vederea mişcării sau transportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   k) să trimită autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, la solicitarea acesteia, copii ale documentelor şi certificatelor ce insoţesc animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   l) să respecte interdicţiile şi restricţiile stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind activităţile prevăzute la art. 2;
   m) să pună pe piaţă, să importe, să exporte şi să comercializeze numai animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse provenite de la animale, pentru care, dacă au fost tratate cu produse medicinale veterinare, s-au respectat perioadele de aşteptare sau de intrerupere;
   n) să respecte măsurile de interdicţie şi restricţie pentru produse medicinale veterinare şi pentru produse şi materii utilizate in nutriţia animalelor, pentru unele substanţe interzise sau neautorizate a fi administrate animalelor ori a fi folosite in relaţie cu produsele de origine animală;
   o) să pună la dispoziţie autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor animalele vii sau materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele de origine animală, produsele medicinale veterinare, deşeurile, subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţii patogeni de origine animală, produsele şi materiile utilizate in nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor, in vederea examinării şi testării acestora, pentru depistarea unor substanţe interzise sau neautorizate a fi utilizate in scopuri sanitar-veterinare;
   p) să respecte măsurile de interzicere sau restricţionare privind punerea pe piaţă, importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu produse şi subproduse ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia animalelor, precum şi dispoziţiile autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de distrugere a produselor şi subproduselor ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia animalelor, ce pot constitui un risc potenţial pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   q) să aplice normele sanitar-veterinare privind cerinţele de zooigienă, de adăpostire, ingrijire, de reproducţie şi utilizare raţională a animalelor, precum şi măsurile suplimentare stabilite de autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor in aceste domenii;
   r) să aplice măsurile sanitar-veterinare pentru prevenirea bolilor animalelor, precum şi pentru controlul şi eradicarea sau prevenirea difuzării acestora in teritoriu;
   s) să intreţină in bună stare de funcţionare şi igienă, cu respectarea strictă a regulilor sanitar-veterinare, obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), mijloacele pentru transportul animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   ş) să păstreze, in limitele de timp stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, certificatele şi documentele ce atestă sau certifică starea de sănătate a animalelor vii, a materialului germinativ de origine animală sau a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   t) să respecte măsurile de suspendare sau retragere de pe piaţă a produselor medicinale veterinare, stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, şi să pună la dispoziţie acesteia documentele şi produsele respective, pentru examinarea acestora, inclusiv prin prelevare de probe pentru examene de laborator;
   ţ) să se conformeze cerinţelor sanitar-veterinare stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 17. – Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să colaboreze şi să sprijine medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică imputerniciţi in exercitarea competenţelor specifice domeniului sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL VI
  Autorizarea, omologarea şi acreditarea in domeniul sanitar-veterinar@
    __________
    @Titlul capitolului VI a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 18. – (1) Funcţionarea exploataţiilor de animale, a fermelor de carantină, a celor cu animale de vanat, parcurilor, rezervaţiilor naţionale şi grădinilor zoologice, păşunilor şi taberelor de vară, aglomerărilor temporare de animale, staţiilor de incubaţie a ouălor, precum şi a unităţilor care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate in nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor este permisă numai dacă sunt autorizate de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, ori, după caz, de către Autoritate şi au asigurate supravegherea şi controlul sanitar-veterinar, in condiţiile legii.
   (2) Autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor autorizează unităţile prevăzute la alin. (1) numai dacă acestea indeplinesc cerinţele prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară in vigoare.
   (3) Autoritatea autorizează, in condiţiile legii, unităţile prevăzute la alin. (1) care efectuează activităţi de export.
   (4) Autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor participă in comisiile de omologare şi acreditare pentru domeniul sanitar-veterinar, in condiţiile legii.
   (5) Pentru eliberarea autorizaţiilor şi certificatelor sanitar-veterinare se stabilesc tarife care se plătesc anticipat, se constituie ca venituri proprii şi se actualizează anual, in funcţie de rata inflaţiei din anul precedent, prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
   (6) Autoritatea va elabora norme privind cerinţele specifice pe care trebuie să le indeplinească obiectivele supuse autorizării sanitar-veterinare, care se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (5) şi (6) au fost modificate prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 19. – (1) Funcţionarea unităţilor de tăiere a animalelor, de colectare, producere, prelucrare, procesare, depozitare, transport şi valorificare a produselor şi subproduselor de origine animală, stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii, este permisă numai dacă sunt inregistrate sau autorizate sanitar-veterinar şi sunt supuse controlului oficial, in condiţiile legislaţiei sanitar-veterinare in vigoare.
   (2) Funcţionarea unităţilor de colectare, producere, prelucrare, procesare, depozitare, transport şi valorificare a produselor şi subproduselor de origine nonanimală, stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii, este permisă numai dacă sunt inregistrate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
   (3) Controlul oficial prevăzut la alin. (1) şi (2), activităţile desfăşurate in laboratoarele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi alte activităţi desfăşurate in condiţiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat in baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, incheiat, in condiţiile legii, cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, in baza tarifelor stabilite conform art. 48.
   (4) Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), incheiate pe perioada maximă prevăzută de legislaţia in vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părţilor, atat timp cat există condiţiile care au stat la baza incheierii acestora, in măsura asigurării resurselor financiare prevăzute in acest sens, pană la incheierea unor noi contracte individuale de muncă, in urma organizării concursurilor, in condiţiile legii.
   (5) Plata personalului prevăzut la alin. (3) se asigură din veniturile proprii ale direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, obţinute de către acestea din domeniile specifice in care personalul respectiv işi desfăşoară activitatea, şi/sau de la bugetul de stat.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. unic din O.U.G. nr. 73/2009, astfel cum a fost modificat prin art. unic din Legea nr. 374/2009.
   CAPITOLUL VII
  Cerinţe sanitar-veterinare şi controale de sănătate
pentru animale vii şi material germinativ de origine animală@
    __________
    @Titlul capitolului VII a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 20. – (1) In vederea mişcării animalelor şi a aplicării conceptului de zonare şi regionalizare, autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti defineşte sau califică statusul de sănătate a animalelor aflate in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1) şi a zonelor sau regiunilor epidemiologice din Romania, in raport cu bolile specifice ale animalelor, stabilite de Autoritate, in baza programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, in condiţiile prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară in vigoare.@
   (2) Institutul veterinar de profil intocmeşte şi monitorizează situaţia actualizată a statusului de sănătate a animalelor aflate in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi a zonelor şi regiunilor epidemiologice stabilite ca urmare a calificării sanitar-veterinare, prevăzut la alin. (1).@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 28 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost modificat prin art. 20, pct. 4 din O.U.G. nr. 23/2010.
   Art. 21. – (1) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu animale vii şi material germinativ de origine animală sunt supuse certificării sanitar-veterinare.
   (2) Animalele vii şi materialul germinativ de origine animală, pentru a fi puse pe piaţă, importate, exportate sau pentru a face obiectul tranzitului ori al comerţului, trebuie să fie insoţite de certificat sanitar-veterinar şi, după caz, de alte documente pentru atestarea indeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare şi de conformitate.
   (3) Cerinţele sanitar-veterinare, condiţiile, modalităţile şi competenţele de certificare sanitar-veterinară sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
   (4) Autoritatea poate modifica şi completa cerinţele, condiţiile, modalităţile şi competenţele de certificare, in funcţie de strategia serviciilor sanitar-veterinare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 22. – (1) Autoritatea pune in aplicare la nivel naţional un sistem de identificare şi inregistrare a animalelor, cu excepţia ecvinelor, care să facă posibilă trasabilitatea animalelor şi a materialului germinativ de origine animală, in corelaţie directă cu sistemul de etichetare şi marcare utilizat pentru produsele şi subprodusele obţinute de la acestea.
   (2) Cu excepţia ecvinelor, Autoritatea este coordonatorul activităţilor privind identificarea şi inregistrarea animalelor şi proprietarul sistemului informatic pentru identificarea şi inregistrarea acestora.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 23. – (1) Comerţul, importul, mişcarea internă, tranzitul şi exportul de animale vii şi material germinativ de origine animală se realizează in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice prevăzute in normele sanitar-veterinare aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
   (2) Autoritatea stabileşte ţările terţe autorizate şi unităţile pentru export in Romania de animale vii şi material germinativ de origine animală.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 31 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 24. – (1) Materialul germinativ de origine animală trebuie să fie produs in unităţi specializate, autorizate de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
   (2) Unităţile specializate prevăzute la alin. (1) trebuie să fie inscrise in lista oficială elaborată de Autoritate şi sunt supuse inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare, in vederea conformităţii cu cerinţele sanitar-veterinare prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară.
   (3) Prelevarea, prelucrarea şi depozitarea materialului germinativ de origine animală se efectuează de echipe specializate, autorizate de Autoritate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL VIII
  Măsuri de protecţie şi de control al bolilor transmisibile ale animalelor
   Art. 25. – (1) In cadrul comerţului, tranzitului sau importului de animale vii şi material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, Autoritatea poate dispune, in anumite cazuri, luarea unor măsuri speciale de protecţie impotriva oricărui risc de natură să afecteze sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor.
   (11) La nivelul Autorităţii se constituie şi funcţionează, sub conducerea preşedintelui acesteia, Comitetul pentru situaţii de urgenţă.@
   (12) Comitetul pentru situaţii de urgenţă prevăzut la alin. (11) se constituie prin ordin al preşedintelui Autorităţii şi are in componenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu şi din unele instituţii şi unităţi aflate in subordinea Autorităţii, cu atribuţii in gestionarea situaţiilor de urgenţă.@
   (2) Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare pentru anunţarea, declararea, notificarea internă şi internaţională a oricărei suspiciuni de boală sau imbolnăvire.
   (3) Sunt exceptate de la obligaţia anunţării şi notificării cazurile de imbolnăvire provocate in scopul producerii de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări ştiinţifice ori testări ale unor produse medicinale veterinare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (11) şi (12) au fost introduse prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 1/2008.
   Art. 26. – (1) Depistarea bolilor transmisibile ale animalelor este realizată prin efectuarea acţiunilor de supraveghere sanitar-veterinară activă şi pasivă, in vederea cunoaşterii incidenţei şi prevalenţei acestora.
   (2) Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin mişcarea animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, Autoritatea elaborează norme sanitar-veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
   (3) Autoritatea stabileşte şi actualizează lista bolilor transmisibile ale animalelor, ce sunt supuse declarării şi notificării oficiale, precum şi a celor supuse carantinei de necesitate, diferenţiate in raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzabilitate, particularităţile modului şi ale căilor de transmitere a acesteia, precum şi cu implicaţiile economico-sociale.
   (4) Dacă epizootia prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea publică şi economia naţională, in cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă se constituie, prin hotărare a Guvernului, Centrul Naţional de Combatere a Bolilor, sub conducerea nemijlocită a ministrului internelor şi reformei administrative şi sub coordonarea primului-ministru.@
   (41) Centrul Naţional de Combatere a Bolilor este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe in gestionarea situaţiilor de urgenţă.@
   (42) Structura Centrului Naţional de Combatere a Bolilor este următoarea:
   a) Unitatea centrală de decizii, condusă de ministrul internelor şi reformei administrative, alcătuită din membrii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
   b) Unitatea operaţională centrală, condusă de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
   c) Unitatea centrală de sprijin, constituită din experţi şi specialişti din cadrul administraţiei publice centrale, din cadrul organelor de specialitate ale acesteia şi din cadrul unor instituţii şi unităţi aflate in subordinea acestora, precum şi din reprezentanţi ai patronatelor interesate de eradicarea epizootiilor, care ajută Unitatea operaţională centrală in luarea măsurilor care se impun pentru combaterea bolilor.@
   (43) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia se stabilesc prin hotărare a Guvernului, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.@
   (44) Finanţarea acţiunilor care se dispun de către Centrul Naţional de Combatere a Bolilor se asigură de la bugetul de stat, in condiţii stabilite prin hotărare a Guvernului.@
   (5) Pentru sprijinirea acţiunilor de luptă impotriva bolilor transmisibile ale animalelor şi a zoonozelor, la nivelul prefecturilor se constituie, sub conducerea prefecţilor, centre locale de combatere a bolilor, respectiv Centrul de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti.@
   (51) Structura centrului local de combatere a bolilor este următoarea:
   a) unitatea locală de decizie, condusă de prefect şi alcătuită din membrii comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă;
   b) unitatea operaţională locală, condusă de directorul executiv al direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
   c) unitatea locală de sprijin, condusă de primar şi din care fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii de pe teritoriul respectiv, precum şi medicul zonal.@
   (52) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea centrelor locale de combatere a bolilor, respectiv al municipiului Bucureşti, precum şi ale structurilor din componenţa acestora se stabilesc prin ordin al prefectului.@
   (53) In exercitarea atribuţiilor de conducere a Unităţii operaţionale centrale şi a unităţii operaţionale locale se emit decizii şi instrucţiuni.@
   (6) In cazul măsurilor ce se intreprind pentru lichidarea focarelor de boli transmisibile ale animalelor, se acordă despăgubiri:
   a) proprietarilor, crescători de animale, pentru animalele tăiate sau ucise in cadrul acţiunilor naţionale aprobate prin acte normative;
   b) persoanelor fizice sau juridice ale căror animale, diagnosticate pozitiv, au fost predate pentru sacrificare către unităţile de abatorizare, autorizate sanitar-veterinar, direct de către proprietarii acestora ori prin intermediari, persoane fizice sau juridice, in cadrul programelor naţionale de eradicare a epizootiilor, de la data aprobării acestor programe, conform legislaţiei in vigoare;@
   c) proprietarilor, crescători de animale, pentru pierderile financiare suferite ca efecte colaterale rezultate din măsurile intreprinse pentru combaterea epizootiei, inclusiv pentru impiedicarea transmiterii bolilor la om.@
   (61) Prin hotărare a Guvernului se stabilesc bolile, efectele directe şi indirecte, precum şi efectele colaterale rezultate din măsurile intreprinse pentru combaterea acestora, condiţiile, precum şi modalităţile de acordare a despăgubirilor.@
   (7) Plata despăgubirilor prevăzute la alin. (6) se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Autorităţii, in condiţii care se stabilesc prin hotărare a Guvernului. In acest sens, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare in volumul şi in structura bugetelor Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autorităţii, precum şi in anexele la acestea.@
   (8) Sursele financiare necesare altor măsuri ce se impun pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor şi apărarea sănătăţii animalelor, in cazul acţiunilor de importanţă deosebită, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorităţii.
   (9) Autoritatea va elabora şi va pune in aplicare strategii naţionale de control al bolilor transmisibile la animale, bazate pe principii şi criterii similare cu cele utilizate de statele membre.
   (10) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare planuri naţionale de necesitate şi alertă pentru controlul unor boli transmisibile ale animalelor.
   (11) Lista bolilor pentru care se elaborează programe naţionale de necesitate şi alertă se stabileşte de Autoritate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 34 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (61) a fost introdus prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 238/2007.
   – Alin. (4) a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (41)-(44) au fost introduse prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (5) a fost modificat prin art. unic pct. 4 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (51) – (53) au fost introduse prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (6) şi (61) au fost modificate prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 1/2008.
   – Litera b) de la alin. (6) a fost modificată prin art. I din Legea nr. 180/2008.
   – Alin. (7) a fost modificat prin art. I, pct. 3 din O.U.G. nr. 27/2009.
   Art. 27. – (1) Autoritatea elaborează, pentru bolile transmisibile ale animalelor, deja existente pe teritoriul Romaniei, programe naţionale de eradicare şi controlează aplicarea corectă şi in termenele stabilite a acestora.
   (2) Autoritatea intocmeşte documentaţia necesară pentru obţinerea statusului de ţară sau zonă liberă ori oficial liberă de aceste boli şi dispune aplicarea măsurilor pentru menţinerea acestui status.
   (3) Autoritatea realizează zonarea şi regionalizarea teritoriului Romaniei in funcţie de bolile prevăzute la alin. (1).@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 28. – Consiliile locale sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, asigură strangerea şi distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de unităţile de ecarisaj, organizează acţiuni de strangere a cainilor fără stăpan şi asigură aplicarea in acest scop a tehnicilor admise de normele sanitar-veterinare internaţionale şi amenajează şi intreţin locurile de depozitare a resturilor menajere, potrivit normelor sanitar-veterinare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 36 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL IX
  Cerinţe sanitar-veterinare privind produsele şi subprodusele
de origine animală destinate consumului uman
   Art. 29. – (1) Comerţul, importul, producerea, punerea pe piaţă, tranzitul şi exportul de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman se realizează in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice prevăzute de normele sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui acesteia.
   (2) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, tipurile de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman, ce nu pot fi produse, puse pe piaţă şi care nu pot face obiectul importului, exportului sau tranzitului.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 38 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 30. – Produsele şi subprodusele de origine animală destinate consumului uman sau utilizate in alte scopuri pot fi puse pe piaţă, importate sau exportate numai dacă au fost supuse inspecţiilor şi controalelor sanitar-veterinare in conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare şi dacă au fost obţinute de la animale care:
   a) nu au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare; sau
   b) au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare, dar care:
   – au fost marcate cu o marcă specială in acest sens;
   – au fost tratate sau procesate printr-o metodă adecvată pentru inactivarea sau distrugerea agentului cauzal.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 31. – (1) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman sunt supuse certificării sanitar-veterinare.
   (2) Cerinţele sanitar-veterinare, condiţiile şi modalităţile realizării certificării sanitar-veterinare, precum şi stabilirea competenţelor de certificare pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de Autoritate prin ordin al preşedintelui.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL X
  Cerinţe sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind
subprodusele de origine animală şi nonanimală ce nu sunt
destinate consumului uman, alte deşeuri animale
şi agenţi patogeni de origine animală@
    __________
    @Titlul Capitolului X a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 32. – Comerţul, importul, exportul, tranzitul şi orice mişcare internă ale subproduselor de origine animală şi nonanimală ce nu sunt destinate consumului uman, ale altor deşeuri animale, ale agenţilor patogeni de origine animală, precum şi ale produselor prelucrate obţinute din procesarea subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman se realizează cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 33. – Schimbul de agenţi patogeni şi de material patologic de origine animală se realizează numai intre unităţi de invăţămant superior medical, institute veterinare, laboratoare veterinare, unităţi şi instituţii de cercetare, unităţi ce produc preparate imunologice, kituri şi reagenţi de diagnostic, ce sunt autorizate de Autoritate pentru a desfăşura astfel de activităţi, in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 43 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 34. – (1) Subprodusele de origine animală şi nonanimală ce nu sunt destinate consumului uman sau alte deşeuri animale, precum şi produsele prelucrate obţinute din procesarea subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman pot fi colectate, depozitate, transportate, procesate, fabricate, incinerate, coincinerate sau supuse oricărui alt proces de neutralizare a acestora, cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt supuse inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, in baza cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor specifice, in scopul prevenirii răspandirii de boli la animale şi oameni, precum şi pentru prevenirea contaminării mediului.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 35. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XI
  Cerinţe sanitar-veterinare comune pentru protecţia sănătăţii publice@
    __________
    @Titlul capitolului XI a fost modificat prin art. I pct. 46 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 36. – Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, comercializarea, deţinerea şi utilizarea substanţelor tireostatice, hormonale, beta agoniste ori a altor substanţe similare, pentru administrare la animale producătoare de hrană.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 37. – (1) Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare aprobate prin ordin al preşedintelui, pentru supravegherea şi monitorizarea unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman.
   (2) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare, prin institutul veterinar de profil, Programul naţional de supraveghere şi monitorizare a unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse de origine animală şi controlează respectarea cerinţelor sanitar-veterinare specifice.
   (3) Autoritatea transmite organismelor internaţionale informaţiile şi datele din domeniul sanitar-veterinar, conform obligaţiilor asumate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 48 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 38. – (1) Autoritatea stabileşte şi pune in aplicare, prin autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cerinţele sanitar-veterinare pentru supravegherea, prevenirea şi controlul zoonozelor.
   (2) Autoritatea are responsabilitatea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor in relaţie cu sănătatea animalelor şi a produselor şi subproduselor de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 39. – (1) Autoritatea stabileşte şi pune in aplicare, prin autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, prescrierea, utilizarea, importul, comerţul, tranzitul şi exportul de furaje medicamentate, aditivi furajeri şi hrană concentrată pentru animale de companie.
   (2) Autoritatea elaborează şi actualizează lista sortimentelor de produse ce constituie furaje medicamentate sau hrană concentrată pentru animale de companie, a aditivilor furajeri şi lista unităţilor şi intreprinderilor autorizate să producă furaje medicamentate, aditivi furajeri şi hrană concentrată pentru animale de companie.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 50 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XII
  Cerinţe sanitar-veterinare privind inspecţiile şi
controalele sanitar-veterinare@
    __________
    @Titlul capitolului XII a fost modificat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 40. – (1) Importul, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar se efectuează numai prin posturile de inspecţie la frontieră organizate in punctele de trecere a frontierei Romaniei.
   (2) Autoritatea elaborează cerinţele sanitar-veterinare pentru organizarea şi funcţionarea posturilor de inspecţie la frontieră, precum şi procedurile de efectuare a acestor inspecţii şi controale, aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (3) Administratorii punctelor de control la trecerea frontierei de stat a Romaniei au obligaţia să ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii sanitar-veterinare, precum şi a bazei materiale şi a forţei de muncă necesare pentru efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării in aceste locuri, ca şi pentru distrugerea cadavrelor de animale, a produselor improprii consumului uman, a unor deşeuri sau subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman.
   (4) Activitatea de dezinfecţie a mijloacelor de transport rutiere de la punctele de trecere a frontierei este asigurată de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, conform normelor sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (5) Dacă la punctele de inspecţie şi controale sanitar-veterinare de frontieră se depistează boli transmisibile ale animalelor sau există suspiciunea acestora ori un risc de altă natură ce poate pune in pericol sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor, intregul lot de animale se va returna către ţara de origine, iar dacă această măsură nu este posibilă, Autoritatea poate dispune tăierea imediată şi valorificarea in condiţii speciale sau uciderea intregului lot de animale, precum şi distrugerea obiectelor şi materialelor aferente.
   (6) In situaţiile prevăzute la alin. (5) Autoritatea trebuie să notifice măsurile dispuse autorităţii sanitar-veterinare centrale a ţării exportatoare.
   (7) Cand prin convenţiile sau acordurile sanitar-veterinare incheiate de Romania cu alte state s-a stabilit astfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 52 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 41. – (1) Animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, care provin din statele membre sau din ţări terţe, fac obiectul inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare la frontieră, efectuate de autorităţile sanitar-veterinare in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (2) Animalele provenite din import se supun in mod obligatoriu carantinei profilactice, in locuri izolate şi special amenajate, autorizate de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care permit introducerea animalelor in aceste locuri numai după verificarea indeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare specifice.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 53 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 42. – (1) Autoritatea stabileşte şi pune in aplicare, prin autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cerinţele sanitar-veterinare privind inspecţia şi controalele sanitar-veterinare ce trebuie să se efectueze pentru animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe.
   (2) Responsabilitatea respectării condiţiilor de igienă privind producerea, transportul, punerea pe piaţă şi comercializarea animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar aparţine unităţilor prevăzute la art. 18 alin. (1).
   (3) Autoritatea controlează respectarea condiţiilor de igienă prevăzute la alin. (2).
   (4) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare programul naţional de inspecţie şi controale sanitar-veterinare, stabilind responsabilităţile Autorităţii şi ale direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 54 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 43. – In vederea importului din ţări terţe al produselor prevăzute la art. 18 alin. (1), intocmirii listelor oficiale cu ţările, unităţile sau intreprinderile autorizate pentru export in Romania, reprezentanţi ai Autorităţii pot efectua evaluări sanitar-veterinare in ţările şi la obiectivele menţionate privind respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi conformitatea acestor obiective cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare romaneşti ce reglementează importul din ţări terţe.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 55 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XIII
  Cerinţe sanitar-veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor@
    __________
    @Titlul capitolului XIII a fost modificat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 44. – (1) Proprietarii, deţinătorii sau ingrijitorii de animale au obligaţia să respecte şi să aplice prevederile legislaţiei sanitar-veterinare sau alte prevederi privind adăpostirea şi ingrijirea animalelor din exploataţii, grădini, parcuri şi rezervaţii zoologice ori din aglomerările temporare de animale sau pe perioada păşunatului, in scopul respectării cerinţelor fiziologice şi de comportament ale acestora, potrivit legislaţiei in domeniul protecţiei şi bunăstării animalelor.
   (2) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, cerinţele sanitar-veterinare pentru protecţia animalelor de fermă, a animalelor in timpul transportului, in timpul tăierii sau uciderii, a animalelor utilizate in scopuri de cercetare, de experimentare sau diagnostic, a animalelor din parcurile, grădinile, rezervaţiile zoologice, a animalelor sălbatice, a animalelor de companie sau de serviciu, a animalelor de competiţie, a animalelor din aglomerări temporare de animale, a animalelor din speciile pe cale de dispariţie şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe.
   (3) Autoritatea, in colaborare cu organizaţiile neguvernamentale pentru protecţia animalelor, va lua măsurile necesare pentru respectarea cerinţelor sanitar-veterinare prevăzute la alin. (2).@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 57 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 45. – (1) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu furaje, materii furajere, premixuri, zooforturi, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate, alte materii şi produse utilizate in furajarea şi nutriţia animalelor.
   (2) Autoritatea stabileşte lista diferitelor categorii de furaje şi materii furajere, premixuri, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate şi a altor materii şi produse utilizate in furajarea sau nutriţia animalelor in Romania.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 58 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 46. – (1) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse medicinale veterinare.
   (2) Autoritatea elaborează şi actualizează, prin ordin al preşedintelui, lista unităţilor care fabrică produse medicinale veterinare, precum şi lista fabricanţilor şi distribuitorilor autorizaţi să aibă in posesie substanţe active cu proprietăţi anabolice, antiinfecţioase, antiparazitare, antiinflamatorii, hormonale sau psihotrope, care pot fi folosite la fabricarea produselor medicinale veterinare.
   (3) Autoritatea stabileşte şi actualizează, prin ordin al preşedintelui, lista produselor medicinale veterinare autorizate, a perioadelor de aşteptare şi intrerupere, precum şi a interdicţiilor privind utilizarea unora dintre aceste produse.
   (4) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare un program de farmacovigilenţă.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 59 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 47. – Impreună cu autoritatea naţională responsabilă pentru activităţile de ameliorare şi selecţie a animalelor şi cu organizaţiile şi asociaţiile crescătorilor de animale, Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare privind animalele şi activitatea de reproducţie.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 60 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XIV
  Finanţarea şi cheltuielile serviciilor şi activităţilor
sanitar-veterinare de stat@
    __________
    @Titlul capitolului XIV a fost modificat prin art. I pct. 61 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 48. – (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii şi ale unităţilor din subordinea sa, prevăzute in anexa nr. 2, se asigură din venituri proprii şi din fonduri publice.
   (2) Autoritatea asigură finanţarea cheltuielilor pe bază de programe ce se aprobă ca anexe la bugetul acesteia, pentru:
   a) efectuarea unor acţiuni cuprinse in programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor;@
   b) acţiunile cuprinse in programele naţionale de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor;
   c) instituirea, organizarea şi funcţionarea sistemelor informatice sanitar-veterinare naţionale;
   d) Abrogat;@
   e) Abrogat;@
   f) asigurarea instruirii continue a medicilor veterinari oficiali şi a medicilor veterinari de liberă practică imputerniciţi;
   g) acţiunile prevăzute in alte programe naţionale pe care Autoritatea trebuie să le pună in aplicare.
   (3) Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) se realizează pe bază de contract incheiat, in condiţiile legii, cu instituţiile de invăţămant sau cu alte instituţii abilitate.
   (4) Veniturile realizate din exercitarea activităţii de inspecţie şi control sanitar-veterinar se virează lunar de către unităţile prevăzute la art. 19 alin. (1) in contul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti şi constituie, pentru acestea, venituri proprii destinate finanţării cheltuielilor curente şi de capital, care se inregistrează in contabilitate in mod distinct.
   (5) Veniturile proprii pentru instituţiile prevăzute la art. 5 lit. b) şi c) se constituie din exercitarea activităţii de inspecţie şi control sanitar-veterinar, din tarife pentru activităţi sanitar-veterinare şi de laborator, din consultanţă şi din alte prestaţii specifice: acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, examene şi lucrări de laborator, precum şi din alte activităţi din domeniul sanitar-veterinar.
   (6) Veniturile proprii prevăzute la alin. (4) şi (5) sunt destinate finanţării cheltuielilor curente şi de capital şi se inregistrează in contabilitate in mod distinct. Aceste venituri vor fi folosite şi pentru a angaja personal de specialitate şi auxiliar.
   (7) Cuantumul tarifelor pentru venituri proprii se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii şi se actualizează anual, in funcţie de rata inflaţiei din anul precedent.@
   (8) Veniturile proprii ale Autorităţii se constituie dintr-o cotă din veniturile proprii ale unităţilor subordonate, prevăzute in anexa nr. 2.
   (9) Cotele prevăzute la alin. (8) se aprobă anual prin ordin al preşedintelui Autorităţii, se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii şi, in funcţie de politica sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, pot fi redistribuite la unităţi subordonate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 62 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (7) a fost modificat prin art. I pct. 9 din O.U.G. nr. 88/2004.
   – Lit. a) a alin. (2) a fost modificată prin art. 20, pct. 5 din O.U.G. nr. 23/2010.
   – Lit. d) şi e) ale alin. (2) au fost abrogate prin art. 20, pct. 6 din O.U.G. nr. 23/2010.
   Art. 49. – (1) Activitatea de inspecţie şi control sanitar-veterinar de frontieră se face de către Autoritate prin posturile de inspecţie la frontieră. Veniturile proprii ale Autorităţii se constituie şi din tarifele privind inspecţia şi controlul sanitar-veterinar pe care exportatorii, importatorii sau, după caz, persoana responsabilă, conform convenţiei incheiate, pentru activităţile de tranzit, import şi export cu animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar au obligaţia să le achite.
   (2) Nivelul tarifelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 63 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 50. – (1) Cheltuielile implicate de executarea măsurilor dispuse de Autoritate la posturile de inspecţie la frontieră, prevăzute la art. 40 alin. (5), sunt suportate de exportator, importator sau, după caz, de persoana responsabilă, conform convenţiei incheiate.
   (2) Sistemul informatic sanitar-veterinar naţional cuprinde: sistemul informatic Intranet, sistemul informatic pentru inregistrarea animalelor, sistemul informatic pentru notificarea bolilor transmisibile ale animalelor, sistemul informatic rapid de alertă, sistemul informatic pentru monitorizarea mişcării animalelor, sistemul informatic privind monitorizarea importului şi tranzitului, sistemul informatic privind supravegherea sanitar-veterinară a bolilor transmisibile ale animalelor, precum şi alte sisteme informatice necesare realizării atribuţiilor serviciilor sanitar-veterinare de stat in limitele de competenţă ale acestora.@
   (3) Autoritatea este proprietarul bazelor de date ale sistemului informatic prevăzut la alin. (2), condiţiile de folosire a acestora fiind aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 64 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (3) a fost introdus prin art. I pct. 10 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 501. – Autoritatea poate contracta servicii de consultanţă in domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării, relaţiilor publice, organizării campaniilor de promovare, publicitate, educare şi informare referitoare la activitatea specifică.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 65 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XV
  Dispoziţii tranzitorii şi finale
   Art. 51. – (1) Faptele care constituie contravenţii la normele sanitar-veterinare, precum şi persoanele care pot să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni se stabilesc prin hotărare a Guvernului.
   (2) Sancţiunile contravenţionale se aplică şi persoanelor juridice.
   (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 66 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 511. – (1) In cadrul şcolilor de studii postuniversitare din facultăţile evaluate şi aprobate de Comisia Europeană se infiinţează centre de formare continuă şi instruire veterinară, cu personalitate juridică, in coordonarea Autorităţii.
   (2) Atestarea privind absolvirea şi promovarea cursurilor din cadrul centrelor de formare continuă şi instruire sanitar-veterinară se face prin eliberarea unei diplome de absolvire emise in comun de Autoritate şi facultăţile evaluate şi aprobate de Comisia Europeană.
   (3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrelor de formare continuă şi instruire sanitar-veterinară se stabileşte prin ordin al preşedintelui Autorităţii, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 67 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 512. – (1) Se infiinţează Comitetul Naţional Codex Alimentarius, fără personalitate juridică, in coordonarea preşedintelui Autorităţii.
   (2) Componenţa şi atribuţiile Comitetului Naţional Codex Alimentarius se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 67 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 52. – Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe Autoritatea elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui, norma sanitar-veterinară privind definirea termenilor utilizaţi in domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 68 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 53. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 69 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 54. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 69 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 55. – Ordonanţa Guvernului nr. 83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate in punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiile de aprobare a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 524/2003, se modifică după cum urmează:@
   1. Litera d) a articolului 3 va avea următorul cuprins:
    «d) administrator – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   2. Alineatul (1) al articolului 4 va avea următorul cuprins:
    «Art. 4. – (1) Pentru a fi incluse in lista posturilor de inspecţie la frontieră aprobate pentru controlul animalelor vii, al produselor de origine animală şi al altor produse supuse controalelor sanitar-veterinare, PIF trebuie să corespundă condiţiilor generale şi speciale stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin ordin al preşedintelui acesteia.»
   3. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:
    «Art. 5. – (1) Inchiderea temporară sau permanentă a PIF sau a unui centru de inspecţie din structura acestuia, precum şi reactualizarea listei punctelor de inspecţie la frontieră in care sunt organizate controale sanitar-veterinare se fac prin ordin comun al autorităţilor publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie, de domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor, silvicultură, protecţia mediului şi transport.»
   4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
    «Art. 6. – Tipurile de mărfuri care sunt supuse controlului sanitar-veterinar pentru fiecare PIF se vor stabili prin ordin comun al autorităţilor publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie, de domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor, silvicultură, protecţia mediului şi transport.»
   5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
    «Art. 7. – Serviciile sanitar-veterinare de control de la punctele de trecere a frontierei se organizează şi funcţionează in cadrul PIF, in structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   6. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
    «Art. 9. – Atribuţiile personalului angajat in PIF se vor stabili prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   7. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
    «Art. 10. – Coordonarea şi controlul activităţii tehnice şi administrative a PIF, competenţele şi responsabilităţile pe linie de comandă sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   8. Alineatul (3) al articolului 11 va avea următorul cuprins:
    «(3) După realizarea dezbaterilor menţionate, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională a Vămilor vor elabora norme metodologice pentru implementarea prevederilor prezentei ordonanţe, privind strategia pe termen lung, care se vor aproba prin hotărare a Guvernului şi vor cuprinde răspunderile şi termenele, incadrate in strategia naţională privind aderarea la Uniunea Europeană, pentru cei responsabili cu construirea, echiparea şi asigurarea de personal pentru viitoarele PIF de interes naţional.»
   9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
    «Art. 12. – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă pentru finanţarea proiectării şi construirii PIF prevăzute in strategia pe termen lung.»
   10. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
    «Art. 13. – Imobilele necesare constituirii şi funcţionării PIF vor fi dobandite in proprietatea publică a statului in unul dintre modurile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, şi vor fi date in administrarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 70 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 56. – (1) Structura organizatorică, funcţionarea şi numărul de posturi din cadrul Autorităţii, precum şi numărul total de posturi pentru unităţile din subordine se aprobă prin hotărare a Guvernului.@
   (11) Preşedintele Autorităţii aprobă prin ordin structura organizatorică, numărul de posturi şi regulamentul de organizare şi funcţionare pentru institutele veterinare şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.@
   (2) Numărul de posturi ale Autorităţii se asigură prin preluarea unui număr de 14 posturi finanţate de la bugetul de stat de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, 14 posturi finanţate de la bugetul de stat de la Ministerul Sănătăţii şi 35 de posturi finanţate de la bugetul de stat, preluate prin reorganizarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi a posturilor finanţate din venituri proprii şi din fondurile publice aferente unităţilor subordonate ce trec din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la Autoritate.
   (3) Personalul din cadrul Autorităţii şi din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti este format atat din funcţionari publici, cat şi din personal contractual.
   (4) Salarizarea personalului din cadrul Autorităţii se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului salarizat din venituri proprii şi fonduri publice, iar salarizarea personalului din direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din serviciile descentralizate ale ministerelor.
   (5) Personalul din cadrul institutelor centrale este format atat din funcţionari publici, cat şi din personal contractual. Salarizarea personalului se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din unităţile bugetare.
   (6) Incadrarea in noua structură organizatorică a personalului se face pe baza unui test de verificare a cunoştinţelor profesionale, in limita posturilor disponibile.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 88/2004.
   – Alin. (11) a fost introdus prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 57. – (1) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe in structura bugetului de stat, a bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi a bugetului Ministerului Sănătăţii pe anul 2004 şi in anexele la acestea, pe baza protocolului de predare-primire incheiat intre Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritate, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonanţe.
   (2) Pană la incheierea protocolului prevăzut la alin. (1) finanţarea acţiunilor şi a activităţilor Autorităţii şi a unităţilor prevăzute in anexa nr. 2 se asigură de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
   (3) Pană la incheierea protocolului prevăzut la alin. (1), de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale se asigură sursele financiare pentru activităţile prevăzute in:
   a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi inregistrarea bovinelor in Romania, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 708 din 27 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003;
   b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi inregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2004;
   c) Ordonanţa Guvernului nr. 83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate in punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiile de aprobare a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 524/2003.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 72 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 571. – Proiectele in derulare prin Unitatea de implementare a programelor PHARE din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care au ca beneficiar Autoritatea, vor fi derulate in continuare prin intermediul structurilor specializate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi cofinanţate din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pană la finalizarea lor.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 73 din Legea nr. 215/2004.
   – Articolul a fost modificat prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 58. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 131 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 59. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi inregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2004, se modifică după cum urmează:@
   1. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
    „Art. 3. – Abrogat.”@
    __________
    @Articolul 3 a fost abrogat prin art. I pct. 132 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   2. Alineatul (3) al articolului 4 va avea următorul cuprins:
    «(3) Achiziţionarea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) pentru identificarea suinelor, ovinelor şi caprinelor se face de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin licitaţie publică, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările şi completările ulterioare.»
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 75 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 60. – Toate referirile la «Agenţia Naţională Sanitară Veterinară» şi la «Agenţia Romană pentru Siguranţa Alimentelor» din legislaţia in vigoare se consideră ca fiind făcute la «Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor».@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 76 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 61. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 62. – Pe data intrării in vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
  

 

        Bucureşti, 29 ianuarie 2004.
    Nr. 42.
   ANEXA Nr. 1@
    __________
    @Anexa nr. 1 a fost modificată şi inlocuită prin anexa nr. 1 din Legea nr. 215/2004.
    DEFINIREA TERMENILOR
   – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – autoritate de reglementare şi control in domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, in subordinea Guvernului şi in coordonarea primului-ministru;@
    ___________
    @Definiţia a fost modificată prin art. I, pct. 4 din O.U.G. nr. 27/2009.
   – activitate sanitar-veterinară – activitatea desfăşurată pe teritoriul Romaniei de un medic veterinar in limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare prevăzute de prezenta ordonanţă;
   – activitate sanitar-veterinară publică – activităţi sanitar-veterinare strategice, de interes naţional, efectuate in limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare, pentru aplicarea strategiilor şi politicilor guvernamentale de apărare şi imbunătăţire a statusului de sănătate a animalelor, pentru protecţia sănătăţii publice, a animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   – activitate sanitar-veterinară de liberă practică – activităţi sanitar-veterinare, altele decat cele publice, efectuate de medicii veterinari de liberă practică potrivit legii;
   – autoritate sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor – autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, ce are atribuţii in domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare sau orice altă autoritate din domeniul sanitar-veterinar, căreia i s-au delegat aceste puteri şi competenţe;
   – autoritate centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor – serviciul sanitar-veterinar central al Romaniei, ce are responsabilitatea elaborării şi implementării strategiilor guvernamentale in domeniul sanitar-veterinar, a definirii competenţelor şi atribuţiilor serviciilor sanitar-veterinare, a stabilirii, gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice;
   – autoritate sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană – serviciile publice sanitar-veterinare descentralizate, subordonate tehnic şi administrativ autorităţii centrale, sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, avand autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale in domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor; este reprezentată de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
   – autoritate locală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor – autoritatea de la nivelul circumscripţiilor sanitar-veterinare teritoriale, subordonată tehnic şi administrativ autorităţii judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, respectiv a municipiului Bucureşti, care are responsabilitatea realizării, gestionării şi notificării activităţilor sanitar-veterinare publice; este reprezentată de medicul veterinar oficial;
   – medic veterinar oficial – medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a realiza activităţile sanitar-veterinare stabilite de autoritatea sanitar-veterinară la care işi desfăşoară activitatea;
   – medic veterinar de liberă practică – medicul veterinar care efectuează activităţi sanitar-veterinare de liberă practică in condiţiile legii;
   – medic veterinar de liberă practică imputernicit – medicul veterinar de liberă practică imputernicit de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, pe bază de contract, să efectueze unele activităţi sanitar-veterinare publice in condiţiile legii;
   – state membre – statele membre ale Uniunii Europene;
   – ţări terţe – orice alt stat decat statele cu care Romania a incheiat acorduri, convenţii sau alte inţelegeri internaţionale privind domeniul sanitar-veterinar;
   – animal – mamifere, păsări domestice şi sălbatice, peşti, albine, viermi de mătase, batracieni, moluşte, gasteropode, crustacee şi tunicate;
   – punerea sub sechestru veterinar – procedură ce constituie o atribuţie a autorităţilor sanitar-veterinare şi care constă in interzicerea punerii pe piaţă, comercializării şi mişcării unor animale vii, produse germinative de origine animală şi a altor produse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, precum şi in cazarea sau depozitarea acestora in spaţiile desemnate de autoritatea sanitar-veterinară, in vederea stabilirii destinaţiei finale sau distrugerii ori procesării adecvate a acestora;
   – confiscare – scoaterea din consumul uman, punerea sub restricţii sanitar-veterinare şi dirijarea pentru prelucrare tehnică sau, după caz, pentru distrugere a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, care la controlul sanitar-veterinar sunt declarate necorespunzătoare pentru consumul uman;
   – distrugere – neutralizarea deşeurilor de origine animală prin incinerare, coincinerare sau ingropare;
   – ucidere – aplicarea unei metode (utilizarea pistolului cu glonţ liber sau a puştii, electrocutarea, expunerea la dioxid de carbon etc.) care să cauzeze o moarte sigură, precum şi injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie;
   – tăiere – provocarea morţii unui animal prin sangerare, pentru a obţine produse destinate consumului uman.