Iubiți frați și surori în Domnul, iubiți prieteni !
Har și Pace de la Dumnezeu Tatăl Fiul și Duhul Sfânt prin Cuvântul care ne este vestit !
Cuvântul Domnului pentru ziua de astăzi îl găsim în Epistola Sfântului Apostol Iacov la capitolul 2 începând cu versetul 12 și până la versetul 26. Să citim Cuvântul Domnului:
12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei:
13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele
16 şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17 Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară!
20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa, curva Rahav n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Acesta este Cuvântul Domnului
Frați și surori, în calitate de diacon al grupării voi sluji în această Duminică. Trăim o perioadă cu foarte multă confuzie asupra a ce este CREDINȚA. Fratele pastor Marius Leontiuc a tot repetat și a tot amintit ce este de fapt credința, și totuși în mediul online există două extreme care intoxică cumplit credinciosul și îl aruncă în confuzie, aceste teze pleacă de la golirea de substanță a versetelor. Sfântul Apostol Petru în a doua sa epistolă la capitolul 3 ne dă un avertisment foarte serios, de la versetul 14 la 18:
14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,
18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei.
Sfântul Apostol Petru lafel ca și Iacov ne arată deslușit că noi trebuie să ne silim spre neprihănire, este un act volițional, vorbește despre silință, străduință. Isus Hristos a făcut totul pentru mântuirea noastră, totul. Credința însă înseamnă o viață trăită în Cuvânt care ne include în mântuire. Noi însă avem competența de a accepta sau nu statutul de neprihăniți. Sfântul apostol Petru trage un semnal serios de alarmă că epistolele sfântului apostol Pavel, Paul pentru unii, sunt răstălmăcibile, se pot răstălmăci. Asistăm astăzi la o acțiune orchestrată cu mare precizie din partea unor slujitori eretici care vor să redefinească credința. Ei spun așa „este suficient să crezi că există Dumnezeu, este suficient să fi convins că El este Domn și aceasta e tot, vi la slujbă, iei Euharistia, credința e credință, faptele sunt fapte iar Evanghelia nu are porunci”. Eu am auzit de unul care crede mai mult ca orice om că Dumnezeu există și tot așa crede și el că nu trebuie să asculte de porunca lui Hristos, pentru el e pregătit focul veșnic, vedem versetul 19 al textului de bază citit din Epistola sfântului Iacov.
Dragi frați și surori, mântuirea vine prin credință, nu prin fapte căci Hristos a plătit. Dar a te opune poruncilor adică a nu acționa prin fapte așa cum dictează porunca lui Hristos înseamnă a pierde mântuirea. Faptele Apostolilor capitolul 1 versetul 2 amintesc că fiecare Cuvânt al lui Isus Hristos este poruncă. Ereticii vin și spun că mai întâi să privim ce spune Pavel, ne înșiră unele versete golite de context, iar de cuvintele Domnului Isus nici nu vor să audă, ei nu vor recunoaște vreodată că Isus a dat porunci. Poruncile Domnului Isus, reprezintă voia scrisă a lui Dumnezeu pentru noi, ereticii când aud de sintegma „Poruncile lui Dumnezeu” vor să te ducă pe tărâmul Legii Iudaice de care Hristos ne-a izbăvit. Dragi frați și surori potrivit Evangheliei sfântului apostol Luca versetul 16 din capitolul 16 Legea și prorocii au ținut doar până la Ioan Botezătorul, de atunci încoace Evanghelia Împărăției se propovăduiește, așa dar când vorbim despre termenul de Porunca lui Dumnezeu ne raportăm stricto sensu la Evanghelie și doar la Evanghelie, voia scrisă a Tatălui pentru noi neamurile. Dragi frați și surori Isus Hristos Dumnezeu spune așa în sfânta Evanghelie a sfântului apostol Matei capitolul 7 verset 21 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Sfântul apostol Ioan în întâia epistolă la Capitolul 2 ne spune așa începând cu versetul 3 Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui.
4 Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el.
5 Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. 6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
Exsită predicatori astăzi care se pretind lutherani și care nu doar că nesocotesc poruncile lui Dumnezeu date de Hristos, dar mânați de diavolul aruncă întuneric peste mințile oamenilor și îi învață că în Hristos nu există porunci, că biserica medievală nu ar fi predicat așa ceva. Ei nici măcar nu cunosc cam pe unde se termină Evul Mediu, ei nici nu știu că Luther aparține unei alte perioade, ei nici măcar nu au auzit despre prima reformă din Iconplasm din evul mediu, medievalismul târziu, Renașterea… dar se pretind lutherani și încă autentici . Iată ce ne spune apostolul Ioan: Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos . Eu întreb cât de grav este ca nici să nu păzești porunca Domnului Isus dar să mai înveți și pe alții că Isus nu a dat porunci? Cine nu mă crede am un verset Faptele Apostolilor capitolul 1 versetul 2: de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.
Mă întorc la Apostolul Pavel, la ce le-a scris el romanilor, la Romani capitolul 3 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. Pavel spune așa fără faptele Legii. La Galateni capitolul 2 versetul 16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. Pavel nu vorbește despre o credință fără fapte așa cum vor unii mincinoși să inoculeze, Pavel vorbește despre o credință fără faptele Legii, faptele legii erau niște ritualuri iar nu fapte bune ce țin de umanitatea noastră. Refuzul creștinului de a face o faptă bună este păcat. Credința înseamnă împlinirea zilnică a Cuvântului și acum revenim la textul de astăzi la versetul 14 ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Mincinoșii eretici spun că trebuie să avem doar convingere, și convingerea este denumită de ei credință. Ei iau versetele acestea din epistolele lui Pavel și taie cuvântul lege. Credință înseamnă așa cum spune Pavel o încredere neclintită în lucruri care nu se văd, neclintire inclusiv prin fapte, o credință reală și materializată, nu o simplă convingere. Ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Priviți la versetul 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară! Biblia, nu eu, Biblia numește pe cei care doar cred și nu trăiesc cu fapta credința, niște draci. Așa dar frați și surori suntem îndemnați să trăim Evanghelia, Dumnezeu ne învață că trebuie să o alegem, nu ne învață că mai dinainte de întemeierea lumii El a decis în locul nostru așa ceva, ci ne dă nouă puterea aceasta de a face bine și rău, altfel nu ar fi o judecată dreaptă.
Există și altă extremă tot a mincinoșilor, cei care susțin că legea iudaică mai ține și acum, ei nu acceptă versetul 16 de la Luca capitolul 16 sau Fapte capitolul 1 verset 2. Aceste două versete sunt un adevărat vaccim spiritual împotriva ereziilor. Pentru eretici Poruncile lui Dumnezeu date creștinilor sunt tot cele din Vechiul Testament cu sabatul, cu regimul alimentar, cu circumcizia de și Dumnezeu Tatăl Yehova spune lui Moise „acesta este un legământ veșnic între Mine și Poporul Israel” Este un legământ veșnic, dar limitat la Israel și doar până la Șilo, la Uns, a se citi Geneza capitolul 49 versetul 10. Vă sfătuiesc să nu intrați în discuții cu astfel de oameni dacă nu ați citit mai înainte aceste două versete că sunt în stare să vă sucească mințile rău de tot. Tot așa alții nu acceptă porunca lui Dumnezeu „ este scris numai Domnului Dumnezeu să te închini și doar Lui să-i slujești! ”poruncă scrisă la Evanghelia sfântului apostol Luca capitolul 4 verset 8, și vedem cum astăzi acești induși în eroare se închină la sfinți, la îngeri și fac cozi la moaște.
Dumnezeu ne-a dat nouă neamurilor porunci. Martin Luther afirmă chiar în prefața Marelui Catehism, că peste Catehism este porunca Domnului Isus. Vă citesc punctele 13 și 14 din Marele Catehism Nu numai că avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu zilnic, așa cum avem nevoie de pâinea noastră zilnică; trebuie, de asemenea, să-l folosim zilnic împotriva atacurilor zilnice, neîncetat și a ambuscadelor diavolului cu cele o mie de arte ale sale. 14 Dacă acest lucru nu ar fi suficient pentru a ne sfătui să citim catehismul zilnic, există porunca lui Dumnezeu. Numai asta ar trebui să fie suficient de provocator.
Martin Luther ne învață că porunca lui Dumnezeu este sfântă și trebuie înfăptuită, că omul se verifică pe sine chiar prin prisma decalogului dacă este sau nu în interiorul căii, dar cel mai important lucru Martin Luther ne cere ca zilnic să citim și să trăim Cuvintele lui Isus Hristos. Aceasta este credința și ne uităm la versetul 26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Dincolo de trăirea Credinței, este și mila Domnului. Domnul m-a chemat, prin fratele Marius am venit la credință, am trecut prin boală cumplită, prin leucemie dar am strigat către Domnul, s-a rugat soția mea, familia mea, s-a rugat familia Leontiuc, astăzi sunt vindecat, pentru că Domnul nostru scapă și de moarte și mai mult atunci când credem în EL, Duhul Sfânt este în noi și ne oferă darueile Sale. Te invit și pe tine dragă prieten, prietenă carenu te-ai decis pentru Hristos, să vi la El, la pocăință și te invit să spui cu mine această rugăciune:
Doamne mărturisesc stare de păcat, păcatele mele de care sunt vinovat, te rog iartă-mă, primește-mă și pe mine ca fiu al tău, vino în viața mea, oferă vindecare, restaurare, credință și mântuire, al Tău sunt AMIN.
diacon Rev. NADASDY ANDREAS
Leontiuc Marius - official site 