CODUL DE PROCEDURA PENALA din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*)
(actualizat pana la data de 15 iunie 2009*)
EMITENT: PARLAMENTUL
–––- *) Textul republicat al codului a fost publicat în MONITORUL
cu modificarile si completarile aduse de: ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 207 din 15
noiembrie 2000 ; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001 ; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001 ;
LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 ; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 ; LEGEA nr.
169 din 10 aprilie 2002 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 ***); LEGEA
nr. 281 din 24 iunie 2003 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 ;
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003 ; DECIZIA nr. 100 din 9 martie
2004 ; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004
; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie
2004 ; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004 ; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004 ;
LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004 ; LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005 ; ORDONANŢĂ DE
URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005 ; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 ; ORDONANŢĂ
DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006 ; LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007 ; DECIZIA
nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 ; DECIZIA nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 ; DECIZIA
nr. 190 din 26 februarie 2008 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 19 martie 2008 ;
LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008 ; LEGEA nr. 8 din 17 februarie 2009 ; LEGEA nr. 195
din 27 mai 2009 ; DECIZIA nr. 783 din 12 mai 2009 .
**) Codul de procedura penala a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 145-146
din 12 noiembrie 1968 si a mai fost republicat in Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26
aprilie 1973, in temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973 , publicata in Buletinul
Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat in M. Of., Partea I, nr. 78 din 30
aprilie 1997, in temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996 , publicata in M. Of. Partea
I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.
***) Art. II din ORDONANTA DE URGENTA nr. 58 din 23 mai 2002 , publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica Codul de procedura penala a
fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr.
470 din 2 iunie 2005.
****) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 ,
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intra in
vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
iar prevederile privind persoana juridica, la data intrarii in vigoare a normelor
corespunzatoare din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006.
PARTEA GENERALA
TITLUL I
REGULILE DE BAZA SI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL
CAP. I
SCOPUL SI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENAL
Scopul procesului penal
ART. 1
(1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor
care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune
sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie
trasa la raspundere penala.
(2) Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la
apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea
infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.
Legalitatea si oficialitatea procesului penal
ART. 2
(1) Procesul penal se desfasoara atit in cursul urmaririi penale cit si in
cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
(2) Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu,
afara de cazul cind prin lege se dispune altfel.
Aflarea adevarului
ART. 3
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu
privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana
faptuitorului.
Rolul activ
ART. 4
Organele de urmarire penala si instantele de judecata sint obligate sa aiba rol
activ in desfasurarea procesului penal.
Garantarea libertatii persoanei
ART. 5
(1) In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.
(2) Nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in
alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat
in cazurile si conditiile prevazute de lege.
(3) Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a
dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca
aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului penal, sa se adreseze
instantei competente, potrivit legii.
(4) Orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate
sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la
repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.
(5) In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv
poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
––––-
Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Respectarea demnitatii umane
ART. 5^1
Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie
tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la
tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.
Prezumtia de nevinovatie
ART. 5^2
Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale
printr-o hotarare penala definitiva.
––––-
Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Garantarea dreptului de aparare
ART. 6
(1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte
parti in tot cursul procesului penal.
(2) In cursul procesului penal, organele judiciare sint obligate sa asigure
partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege
si sa administreze probele necesare in aparare.
(3) Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai
inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este
cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si
exercitarii apararii.
(4) Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului
penal.
(5) Organele judiciare au obligatia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat,
inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un
aparator, consemnindu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si
in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sint obligate sa ia masuri pentru
asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are
aparator ales.
––––-
Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Limba in care se desfasoara procesul penal
ART. 7
(1) In procesul penal procedura judiciara se desfasoara in limba romana.
(2) In fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in
proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba romana.
––––-
Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Folosirea limbii oficiale prin interpret
ART. 8
Partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se
asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului,
dreptul de a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii in instanta, prin
interpret.
––––-
Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
CAP. II
ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL
Sectiunea I
Actiunea penala
Obiectul si exercitarea actiunii penale
ART. 9
(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor
care au savirsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege.
(3) Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.
Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este
impiedicata
ART. 10
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cind a fost pusa in miscare
nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala;
b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat;
d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea
organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in
miscare a actiunii penale;
g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz,
radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;
h) a fost retrasa plingerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul
infractiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacare partilor inlatura
raspunderea penala;
i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
i^1) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca
faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.
(2) In cazul prevazut la lit. f), actiunea poate fi pusa in miscarea ulterior in
conditii legale.
––––-
Lit. i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Lit. g) a alin. (1) al art. 10 a fost modificata de pct. 1 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si
incetarea procesului penal.
ART. 11
Cind se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:
1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare
penala sau din oficiu, dispune:
a) clasarea, cind nu exista invinuit in cauza;
b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), cind
exista invinuit sau inculpat in cauza;
c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i^1)
si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza.
2. In cursul judecatii instanta pronunta:
a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e);
b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-j).
–––––
Lit. c) a pct. 1 al art. 11 a fost modificata de pct. 2 al art. I din LEGEA nr.
356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Sesizarea altor organe decit cele judiciare
ART. 12
In cazurile aratate in art. 10 lit. b), d) si e), procurorul care dispune
clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta
achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni altele decit
cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent.
Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a
plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire
ART. 13
(1) In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum
si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate
cere continuarea procesului penal.
(2) Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e),
procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta
achitarea.
(3) Daca nu se constata vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1
lit. a)-e), procurorul dispune incetarea urmaririi penale, cu exceptia cazului
prevazut in art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanta de judecata pronunta incetarea
procesului penal.
––––-
Denumirea marginala si alin. (1) si (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA
nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (3) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Sectiunea II
Actiunea civila
Obiectul si exercitarea actiunii civile
ART. 14
(1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului,
precum si a partii responsabile civilmente.
(2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului
penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.
(3) Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:
a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare
savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si
prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu
este cu putinta.
(4) De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost
lipsita partea civila.
(5) Actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru
repararea daunelor morale, – potrivit legii civile.
––––-
Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Constituirea ca parte civila
ART. 15
(1) Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau
inculpatului si persoanei responsabile civilmente.
(2) Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale,
precum si in fata instantei de judecata pina la citirea actului de sesizare.
(3) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin
infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte
vatamata in aceeasi cauza.
(4) Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.
Partea responsabila civilmente
ART. 16
(1) Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate
avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata
instantei de judecata pina la citirea actului de sesizare.
(2) Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pina la
terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luind procedura din stadiul
in care se afla in momentul interventiei.
(3) Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.
Exercitarea din oficiu a actiunii civile
ART. 17
(1) Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand cel vatamat
este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa.
(2) In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere
persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, dupa caz, persoanei care
ii incuviinteaza actele, sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei
materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care
acestea au fost pricinuite.
(3) Instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si
a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila.
––––-
Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
––––-
A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999 , publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.
Sustinerea actiunii civile de catre procuror
ART. 18
(1) Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de
persoana vatamata.
(2) Cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu
capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este
obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita
parte civila.
––––-
Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
––––-
A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999 , publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.
Actiunea adresata instantei civile
ART. 19
(1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal
poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a
daunelor morale pricinuite prin infractiune.
(2) Judecata in fata instantei civile se suspenda pina la rezolvarea definitiva
a cauzei penale.
(3) De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana
vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu
actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de reluare a
procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.
(4) Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa
paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau
instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior
sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu
poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarire chiar nedefinitiva.
––––-
Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile
ART. 20
(1) Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa
porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin hotarirea
ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila.
(2) In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se
constata din probe noi ca paguba si daunele morale nu au fost integral reparate,
diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila
pentru repararea pagubelor materiale si a daunelor morale care s-au nascut ori s-au
descoperit dupa pronuntarea hotararii penale de prima instanta.
––––-
Alin. (2) si (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori
ART. 21
(1) Actiunea civila ramine in competenta instantei penale in caz de deces al
uneia din parti, introducindu-se in cauza mostenitorii acesteia.
(2) Daca una dintre parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a
acesteia se introduc in cauza succesorii in drepturi, iar in caz de desfiintare sau
de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.
–––––
Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Autoritatea hotaririi penale in civil si efectele hotaririi civile si penal
ART. 22
(1) Hotarirea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in
fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a
persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.
(2) Hotarirea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata
actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire
penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei
care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.
Sectiunea III
Partile in procesul penal
Inculpatul
ART. 23
Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in
procesul penal si se numeste inculpat.
Alte parti in procesul penal
ART. 24
(1) Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau
materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.
(2) Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal
se numeste parte civila.
(3) Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile,
pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte
responsabila civilmente.
TITLUL II
COMPETENTA
Capitolul I
FELURILE COMPETENTEI
Sectiunea I
Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei
Art. 25
Competenta judecatoriei
Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege.
modificat de
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;
Art. 26
Competenta tribunalului militar
Tribunalul militar:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute in art. 331–352 din Codul penal, precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date in competenta altor instante;
b)abrogata.
2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
modificat de
Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;
Art. 27
Competenta tribunalului
Tribunalul:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174–177, art. 179, art. 189 alin. 3–5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266–270, art. 2791, art. 312 si art. 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
c)abrogata;
d) infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri;
e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;
e1) infractiunile de spalare a banilor si infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare.
f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. Abrogat;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia executarii hotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
modificat de
Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;
Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;
Ordonanta de urgenta nr. 190/2005 – pentru realizarea unor masuri necesare in procesul de integrare europeana din 21 noiembrie 2005, M. Of. 1179/2005 ;
Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;
Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002 ;
Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;
Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;
Art. 28
Competenta tribunalului militar teritorial
Tribunalul militar teritorial:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a)–e1), savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv;
b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
Abrogat.
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalul militar in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de tribunalul militar in materia executarii hotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
modificat de
Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;
Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;
Art. 281
Competenta Curtii de Apel
Curtea de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155–173 si infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;
a1) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 2531 , art. 273–276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata si art. 356–361;
b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi;
b1) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai inaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
b2) infractiunile savarsite de magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante;
b3) infractiunile savarsite de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului.
c)Abrogata;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
e) Abrogata.
f) Abrogata.
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate.
modificat de
Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;
Lege nr. 79/2007 – pentru modificarea art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala din 26 martie 2007, M. Of. 225/2007 ;
Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;
Lege nr. 756/2001 – asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate din 27 decembrie 2001, M. Of. 2/2002 ;
Lege nr. 296/2001 – privind extradarea din 7 iunie 2001, M. Of. 326/2001 ;
Art. 282
Competenta Curtii Militare de Apel
Curtea Militara de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155–173 si art. 356–361, savarsite de militari;
b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalul militar in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului militar teritorial, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
modificat de
Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003
Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
ART. 29
Inalta Curte de Casatie si Justitie:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savirsite de senatori si deputati;
b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii
Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;
d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori;
e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile
legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu
sau echivalent al acestuia;
e^1) infractiunile savarsite de catre membrii Consiliului Superior al
Magistraturii;
f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta
Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea
Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste
instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;
g) alte cauze date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate, in prima instanta, de
curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
b) recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate, ca instante de apel, de
curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de
sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri
prevazute de lege.
3. judeca recursurile in interesul legii;
4. abrogat;
5. solutioneaza:
a) conflictele de competenta in cazurile in care Inalta Curte de Casatie si
Justitie este instanta superioara comuna;
b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;
c) cererile de stramutare;
d) alte cazuri anume prevazute de lege.
––––-
Lit. c), d) si f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din
24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Lit. c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Lit. d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Pct. 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14
decembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.
Lit. c) a pct. 1 al art. 29 a fost modificata de pct. 15 al art. I din LEGEA nr.
356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Lit. e^1) a pct. 1 al art. 29 a fost introdusa de pct. 16 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Sectiunea II
Competenta teritoriala
Competenta pentru infractiunile savirsite in tara
ART. 30
(1) Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savirsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuieste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.
(2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin.
1, in a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala.
(3) Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori
de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean,
procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in
alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu
imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.
(4) Prin „locul savirsirii infractiunii” se intelege locul unde s-a desfasurat
activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs
rezultatul acesteia.
––––
Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Competenta pentru infractiunile savirsite in strainatate
ART. 31
(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de
catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul
sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in
Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria
Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si
calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se
dispune altfel.
(2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenta instantei in a carei
circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in
care prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei
circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(4) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe
teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care
prin lege se dispune altfel.
––––
Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Sectiunea III
Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate
Reunirea cauzelor
ART. 32
In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca
are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se
efectueaza de aceeasi instanta.
Cazurile de indivizibilitate
ART. 33
Este indivizibilitate:
a) cind la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cind doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cind doua sau mai
multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
Cazurile de conexitate
ART. 34
Este conexitate:
a) cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite prin acte diferite, de una
sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite in timp ori in loc
diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cind o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde
comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura
sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cind intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea
cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.
Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate
ART. 35
(1) In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu
diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor
instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii
revine instantei mai intii sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau
dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a
judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine
instantei civile.
(3) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei
civile echivalente in grad cu instanta militara.
(4) Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar
daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei
instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat
achitarea.
(5) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt
de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar daca
competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit,
competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
––––
Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (2), (3), (4) si (5) ale art. 35 au fost modificate de pct. 17 al art. I
din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7
august 2006.
Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor
ART. 36
(1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de
judecata, potrivit dispozitiilor art. 35.
(2) In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de
instanta militara, care trimite dosarul instantei civile careia ii revine
competenta.
––––-
Alin. (2) al art. 36 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Cazuri speciale
ART. 37
(1) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum
si in cele de conexitate, cauzele sint reunite daca ele se afla in fata primei
instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotaririi cu trimitere de catre
instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.
(2) Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de
acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.
(3) In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c), cauzele trebuie sa
fie reunite intotdeauna.
Disjungerea
ART. 38
In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate
cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati,
disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre
infractiuni sa se faca separat.
Sectiunea IV
Dispozitii comune
Exceptii de necompetenta
ART. 39
(1) Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea
persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pina la pronuntarea
hotaririi definitive.
(2) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pina la citirea
actului de sesizare in fata primei instante de judecata.
(3) Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre
parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.
Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului
ART. 40
(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului,
instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea
infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:
a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat o hotarare in prima instanta.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea
competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29
pct. 1.
––––
Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din
26 octombrie 2003.
––––-
A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 67 din 13 februarie 2003 ,
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 21 martie 2003.
Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii
ART. 41
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenta a o judeca
chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este
de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul
judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cind
prin acea lege s-ar dispune altfel.
Declinarea de competenta
ART. 42
(1) Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei
de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarirea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa
calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele
indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori
masurile dispuse se mentin.
(4) Hotarirea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici
recursului.
Conflictul de competenta
ART. 43
(1) Cind doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi
cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se
solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Cind conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una
militara, solutionarea conflictului este de competenta Inaltei Curti de Casatie si
Justitie.
(3) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict
pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de
conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(4) In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.
(5) Pina la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se
suspenda.
(6) Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din
urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(7) Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de
competenta cu citarea partilor.
(8) Cind instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata
ca acea cauza este de competenta altei instante decit cele intre care a intervenit
conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul
instantei superioare comune.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotarirea de stabilire a competentei
nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii
de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta
constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.
(10) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile
art. 42 alin. 2.
Chestiuni prealabile
ART. 44
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care
depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de
competenta altei instante.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor
si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
(3) Hotarirea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce
constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat
in fata instantei penale.
Dispozitii care se aplica la urmarirea penala
ART. 45
(1) Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod
corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in faza de urmarire penala.
(1^2) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.
(2) Cind nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut,
competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intii sesizat.
(3) In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii
de la art. 30 alin. 1.
(4) Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sint
competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a
fost mai intii sesizat.
(5) Urmarirea penala a infractiunilor savirsite in conditiile prevazute in art.
31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei
competente sa judece cauza.
(6) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de
catre procurorul superior comun acestora. Cind conflictul se iveste intre doua sau
mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul
care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.
––––
Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (1^1) al art. 45 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 356
din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
CAP. II
INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA
Sectiunea I
Incompatibilitatea
Rudenia intre judecatori
ART. 46
Judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al patrulea
inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecata.
––––
Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Judecator care s-a pronuntat anterior
ART. 47
(1) Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate
participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei
dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in
recurs.
(2) De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care sia
exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea
cauza.
––––
Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Alte cauze de incompatibilitate
ART. 48
(1) Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza
respectiva:
a) a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a
pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat
propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul
urmaririi penale;
b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;
c) a fost expert sau martor;
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el,
sotul sau vreo ruda apropiata.
e) sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat
acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de
arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi
penale;
f) este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre
parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;
g) exista dusmanie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la gradul al
patrulea inclusiv si una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al
treilea inclusiv;
h) este tutore sau curator al uneia dintre parti;
i) a primit liberalitati de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul
acesteia.
(2) Judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze in
caile de atac, atunci cand sotul, ruda ori afinul sau pana la gradul al patrulea
inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.
––––
Lit. a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Lit. a) a art. 48 a fost modificata prin art. 1, pct. 3 din ORDONANTA DE URGENTA
nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26
octombrie 2003.
Lit. a) a art. 48 a fost modificata de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Lit. e)-i) ale art. 48 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 356
din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a
magistratului-asistent si a grefierului
ART. 49
(1) Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si magistratului-asistent sau,
dupa caz, grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei
sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata.
(2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48
alin. 1 lit. b)-i) si alin. 2 se aplica procurorului, persoanei care efectueaza
cercetarea penala, magistratului-asistent si grefierului de sedinta.
(3) Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima
instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.
(4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la
refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta.
––––-
Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (1) – (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANTA DE
URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din
26 octombrie 2003.
Alin. (2) si (4) ale art. 49 au fost modificate de pct. 25 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Abtinerea
ART. 50
(1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui
instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului
ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea
cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.
(2) Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a
luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.
Recuzarea
ART. 51
(1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere,
poate fi recuzata atit in cursul urmaririi penale cit si in cursul judecatii, de
oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de
incompatibilitate.
(2) Recuzarea se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea pentru fiecare
persoana in parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de
fapt cunoscute la momentul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei
judecatori care compun completul de judecata.
(3) Nerespectarea conditiilor prevazute in alin. 2 sau recuzarea aceleiasi
persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt
cunoscute la data formularii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa
atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul in fata
caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat.
(4) Completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea
judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.
––––-
Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Alin. (3) si (4) ale art. 51 au fost introduse de pct. 27 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Procedura de solutionare in cursul judecatii
ART. 52
(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent
sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara
participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat.
(2) Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de
indata, ascultindu-se procurorul cind este prezent in instanta, iar daca se gaseste
necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
(3) Cind abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin.
1, instanta, admitind recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in
mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura
actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(5) Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu se poate alcatui
completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de instanta
ierarhic superioara. In cazul in care gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea si,
din cauza abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecata la
instanta competenta sa solutioneze cauza, instanta ierarhic superioara desemneaza
pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a
formulat abtinerea sau recuzarea.
(5^1) Este inadmisibila recuzarea judecatorului chemat sa decida asupra
recuzarii.
(6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin
care s-a admis recuzarea, nu sint supuse nici unei cai de atac.
(7) Abrogat.
––––
Alin. (1) si (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.
Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 55 din 25 iunie
2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.
Alin. (5) si (5^1) ale art. 52 au fost modificate de pct. 28 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale
ART. 53
(1) In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care
efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunta procurorul care
supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.
(2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala
se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este
adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o
inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului,
fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
(3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o
ordonanta.
(4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi
termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.
(5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se
aplica in mod corespunzator.
––––
Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Incompatibilitatea expertului si interpretului
ART. 54
(1) Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator
expertului si interpretului.
(2) Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza.
Calitatea de martor are intiietate.
(3) Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu
constituie un motiv de recuzare.
Sectiunea II
Stramutarea judecarii cauzei penale
Temeiul stramutarii
ART. 55
(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la
instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care
impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei,
dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a
ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul al
patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau
grefierii instantei.
(2) In cursul judecatii stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de
procuror sau de ministrul justitiei.
––––-
Alin. (1) si (2) ale art. 55 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Cererea si efectele ei
ART. 56
(1) Cererea de stramutare se adreseaza Inaltei Curti de Casatie si Justitie si
trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta,
cind sint detinute de partea care cere stramutarea.
(2) In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.
(3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa numai de catre completul de
judecata investit cu judecarea cererii de stramutare.
(4) Abrogat.
––––
Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Alin. (4) al art. 56 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
––––
A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 82 din 8 martie 2001, publicata
in MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 4 iunie 2001.
Procedura de informare
ART. 57
(1) Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie cere, pentru lamurirea
instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care
se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat
pentru judecarea cererii de stramutare.
(2) Cind Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara,
informatiile se cer Ministerului Justitiei.
(3) In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi
cauza, cererea de informatii este facultativa.
Instiintarea partilor
ART. 58
(1) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia
masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare,
despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot
trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
(2) In informatiile trimise Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face
mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se si dovezile de
comunicare a acestora.
(3) Cind in cauza a carei stramutare se cere sint arestati, presedintele dispune
desemnarea unui aparator din oficiu.
Examinarea cererii
ART. 59
(1) Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica.
(2) Cind partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.
–––––
Alin. (1) al art. 59 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Solutionarea cererii
ART. 60
(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata,
admiterea sau respingerea cererii.
(2) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii
cauzei, hotarind totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la
care s-a stramutat cauza se mentin.
(3) Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de
stramutare.
(4) Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat
intre timp la judecarea cauzei, hotarirea pronuntata este desfiintata prin efectul
admiterii cererii de stramutare.
(5) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra
stramutarii nu este supusa niciunei cai de atac.
–––––
Alin. (1) al art. 60 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Alin. (5) al art. 60 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Repetarea cererii
ART. 61
Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cind noua cerere
se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Inaltei Curti de Casatie si Justitie la
solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.
Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei
ART. 61^1
(1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere
Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea
careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie
sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(2) Dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 si 2 si art. 61 se aplica in
mod corespunzator.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea in camera de
consiliu, in termen de 15 zile.
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, fie
respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad
cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie
sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(5) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza
cererea nu este supusa niciunei cai de atac.
–––––-
Art. 61^1 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie
2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
TITLUL III
PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA
CAP. I
DISPOZITII GENERALE
Lamurirea cauzei prin probe
ART. 62
In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de
judecata sint obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Probele si aprecierea lor
ART. 63
(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea
existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a
savirsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a
cauzei.
(2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se
face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii
tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.
––––
Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
––––
A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 171 din 23 mai 2001 , publicata
in MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 16 iulie 2001.
Mijloacele de proba
ART. 64
(1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca
proba sint: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii
vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile
martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele
materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si
expertizele.
(2) Mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul
penal.
––––
Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Sarcina administrarii probelor
ART. 65
(1) Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de
urmarire penala si instantei de judecata.
(2) La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice
persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa
le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.
Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor
ART. 66
(1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este
obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
(2) In cazul cind exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
––––
Denumirea marginala si alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281
din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Concludenta si utilitatea probei
ART. 67
(1) In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea
lor.
(2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba
este concludenta si utila.
(3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
Interzicerea mijloacelor de constringere
ART. 68
(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de
constringere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.
(2) De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savirseasca sau sa
continue savirsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.
Indicii temeinice
ART. 68^1
Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta
presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare
sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.
–––––-
Art. 68^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie
2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
CAP. II
MIJLOACELE DE PROBA
Sectiunea I
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
ART. 69
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal
pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sint coroborate cu fapte si
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Intrebari si lamuriri prealabile
ART. 70
(1) Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu
privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele
parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa la
care locuieste efectiv, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei
sale personale.
(2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care
formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un
aparator, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se totodata
atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa. Daca invinuitul sau
inculpatul da o declaratie, i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la
fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.
(3) Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de
urmarire penala, inainte de a-l asculta, ii cere sa dea o declaratie, scrisa
personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.
(4) Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa
anunte in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul
procesului penal.
––––
Alin. (2) si (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie
2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Alin. (1) si (2) ale art. 70 au fost modificate de pct. 37 al art. I din LEGEA
nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august
2006.
Alin. (4) al art. 70 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Modul de ascultare
ART. 71
(1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.
In cursul urmaririi penale, daca sint mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare
este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.
(2) Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie in
cauza.
(3) Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau
reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.
(4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de
mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.
Conditii ale ascultarii invinuitului sau inculpatului
ART. 71^1
Daca, in timpul ascultarii invinuitului sau inclupatului, acesta acuza
simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol, ascultarea se intrerupe,
iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa fie consultat de un medic.
Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viata invinuitului sau inculpatului
nu este in pericol.
–––––
Art. 71^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie
2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Intrebari cu privire la fapta
ART. 72
(1) Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune
intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se
aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le
propuna.
(2) In cursul judecatii dispozitiile art. 323 alin. 2 si 3 se aplica in mod
corespunzator.
–––––
Alin. (2) al art. 72 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 356 din
21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Consemnarea declaratiilor
ART. 73
(1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. In
fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii
ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar
daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe
fiecare pagina si la sfarsit.
(2) Cind invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face
mentiune in declaratia scrisa.
(3) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a
procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului
de judecata si de grefier, precum si de interpret cind declaratia a fost luata
printr-un interpret.
(4) Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale
sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se
semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.
––––
Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla
ART. 74
Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se
prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata
procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in
care legea prevede altfel.
––––
Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in
MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Sectiunea II
Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile
civilmente
Declaratiile celorlalte parti din proces
ART. 75
Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile
civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai
in masura in care sint coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul
probelor existente in cauza.
Explicatii prealabile
ART. 76
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme,
spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si
persoana civilmente responsabila.
(2) Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate
participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o
dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia
ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte
civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de
judecata, pana la citirea actului de sesizare.
––––
Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003
publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
Modul de ascultare
ART. 77
Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau
inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.
Modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si a partii civile
ART. 77^1
(1) In cazul in care poate fi periclitata viata, integritatea corporala sau
libertatea partii vatamate ori a partii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia,
procurorul ori, dupa caz, instanta de judecata poate incuviinta ca aceasta sa fie
ascultata fara a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza
urmarirea penala sau, dupa caz, in locul in care se desfasoara sedinta de judecata,
prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a partii vatamate ori a partii civile
ascultate in conditiile prevazute in alin. 1, la luarea declaratiei poate participa
un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care
are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat
cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta
partii vatamate sau a partii civile dreptul de a solicita audierea in prezenta unui
consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.
(3) Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei
retele video si audio.
(4) In cursul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in
mod nemijlocit, partii vatamate sau partii civile ascultate in conditiile alin. 1-3.
Intrebarile se pun in ordinea prevazuta in art. 323 alin. 2. Presedintele
completului respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei.
(5) Declaratia partii vatamate sau a partii civile, ascultata in conditiile
aratate in alin. 1-3, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se
reda integral in forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata
sau partea civila ascultata, precum si de consilierul de protectie a victimelor si
reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la
dosarul cauzei.
(6) Suportul pe care a fost inregistrata declaratia partii vatamate sau a partii
civile, in original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, dupa caz, al instantei de
judecata, se pastreaza la sediul acestora.
(7) Dispozitiile art. 75-77 si ale art. 86^5 se aplica in mod corespunzator.
–––––
Art. 77^1 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie
2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Sectiunea III
Declaratiile martorilor
Martorul
ART. 78
Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de
natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in
calitate de martor.
Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional
ART. 79
(1) Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca
martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in
exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este
obligata a pastra secretul.
(2) Calitatea de martor are intiietate fata de calitatea de aparator, cu privire
la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit
aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.
Ascultarea sotului si a rudelor apropiate
ART. 80
(1) Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sint obligate
sa depuna ca martori.
(2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in
alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art.
84.
Martor minor
ART. 81
Minorul poate fi ascultat ca martor. Pina la virsta de 14 ani ascultarea lui se
face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este
incredintat minorul spre crestere si educare.
Persoana vatamata
ART.