Marius Leontiuc STIRI – Un stat care ne persecuta religios

Marius LEONTIUC – declaraţie de presă

 

Persecutie religioasă fără precedent în România


Potrivit Articolului 16  din Constituţie (Egalitatea in drepturi),, (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari (2) Nimeni nu este mai presus de lege.(4) In 

conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale” iar potrivit Articolului 29 din Constituţie ,,(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa„. Articolul 30 din Constituţie (Libertatea de exprimare) prevede că ,,(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa…(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Conform Legii nr 489/2006 ,,Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau uncult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Art. 2. – (1) Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă. (2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia. Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase, la nivel naţional şi internaţional. Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi. (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la  culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de  recensământ  naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta. (6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat. Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă. …”

Cu alte cuvinte indiferent de forma credinţei grupare religioasă, cult sau asociaţie religioasă, teoretic toate credinţele care nu contravin moralei publice sunt în egal statut de drepturi, legea nefăcând nici un fel de distincţie între acestea şi ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu toate acestea statul român a lansat una din cele mai periculoase persecuţii fără precedent din istoria sa în vremuri de teoretică democraţie. Uniunea Protestantă Lutherană, cunoscută sub denumirea de Biserica Protestantă Evanghelică Lutherană – Sinodul Valdeean (prima biserică protestantă din lume, continuatoare a Bisericii Valdeene, regândită după reforma lui Luther) care este cult religios recunoscut în Finlanda, Danemarca, Olanda, Norvegia, Austria, Ungaria, Elveţia, Luxemburg, Andora, Irlanda şi Suedia şi unde în mare parte este biserică naţională iar în România funcţionează ca grupare religioasă în sensul art. 1-6 din Legea nr. 489/2006, este persecutată şi interzisă de către DNA Serviciul Teritorial Cluj şi Curtea de Apel Cluj. Astfel rangul de episcop din această biserică a fost denumit de către procurorul Laura Oprean şi judecătorul Iuliana Moldovan în dosarul nr. 1836/33/2008 drept ,,calitate mincinoasă” pentru motivul că ,, Uniunea Protestantă Lutherană nu este cult religios ” chiar dacă Legea nr. 489/2006 nu deosebeşte libertatea cultelor faţă de cea a grupărilor religioase. Încălcând aceste norme ale legii cultelor care garantează drepturi fundamentale, procurorul Laura Oprean practic conduce raderea Bisericii Protestante din România, interzicând dreptul bisericii de a avea episcop (titlul de cler). Chiar dacă faptele sale sunt de o gravitate deosebită, încălcând drepturi fundamentale şi practic încălcând jurământul de magistrat, procurorul Laura Oprean este un candidat la funcţia de procuror şef al DNA. Rămâne în sarcina judecătorului de fond să înlăture o asemenea gravă eroare ce excede fondului cauzei căci însăşi cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda) Potrivit aceeaşi decizii revine judecătorului de fond sarcina de a înlătura orice normă nelegală . Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992). Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil nu au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că se poate reţine cauza majoră de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen, iar “prin comiterea unei erori grave de fapt in intelesul art 385 ind 9 al 1 punctul 18 C Pr Pen se intelege nu numai denaturarea probelor administrate in cursul procesului ci si stabilirea unei situatii de fapt ce nu este confirmata de probe, iar acestea nu au fost in intregime administrate” (ICCJ (CSJ) Sectia Penala –Decizia nr 665 din 27 apr 1994). 

Aştept păreri

#delia-purice, #dna, #laura-oprean, #marius-leontiuc-lutheran-protestant-persecutie-religioasa, #persecutie, #religioasa

Marius Leontiuc – Jurisprudenta Cauza de reducere a pedepsei pentru trafic de droguri de mare risc

Cauze de reducere a pedepsei. Circumstanţe atenuante. Cauze de agravare a pedepsei

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic: Drept penal

– cauze de reducere a pedepsei

– circumstanţe atenuante

– cauze de agravare a pedepsei

C. pen., art. 76

Legea nr. 682/2002, art. 19

În cazul în care reţine existenţa infracţiunii continuate, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a circumstanţelor atenuante, instanţa poate coborî pedeapsa, în aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen., sub minimul special rezultat în urma reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002. De asemenea participaţia de vânzare este mai puţin gravă decât cea de dealer de droguri.  

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 142 din 19 ianuarie 2010

Prin sentinţa penală nr. 400/F din 9 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, a fost condamnat, între alţii, şi inculpatul N.R. la două pedepse: una de 3 ani închisoare şi una de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., respectiv, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

În temeiul art. 33 – art. 35 C. pen. a fost aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, făcându-se şi aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală a închisorii fiind aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în sinteză, că inculpatul N.R., la data de 10 iulie 2008, împreună cu inculpatul B.A., a vândut colaboratului cu nume de cod „M.S.” 25 de comprimate ecstasy; la data de 24 iulie 2008, împreună cu inculpatul C.M., a vândut aceluiaşi colaborator 99 de comprimate ecstasy, iar la data de 30 octombrie 2008 a fost depistat deţinând o pipă artizanală ce conţinea THC, substanţă biosintetizată de planta cannabis, folosită pentru consumul propriu.

În faţa primei instanţe, inculpatul şi-a exercitat dreptul la tăcere, precizând însă că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.

Aceeaşi atitudine de recunoaştere a faptelor a avut-o inculpatul şi cu ocazia dezbaterilor la prima instanţă.

Prin decizia nr. 224/A din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis apelul inculpatului şi, prin reţinerea suplimentară a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002, a redus pedepsele aplicate de prima instanţă la 2 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, la o lună închisoare.

În urma contopirii pedepselor a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind redusă la 2 ani pedeapsa complementară, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, cu motivarea că reducerea de numai 6 luni a pedepsei celei mai mari (de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare) este nesemnificativă în raport cu modul său concret de colaborare cu organele judiciare (caz de casare – art. 3859 alin. 1 pct. 14 C. proc. pen.) dar şi  modul de săvârşirea infracţiunilor, cel de vânzare iar nu de dealer de droguri asemeni coinculpaţiilor din dosar .

Recursul inculpatului este fondat.

Potrivit înscrisului de la dosar (adresa nr. 42 D/P/2009 din 13 august 2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism), „denunţul formulat de inculpatul N.R. (…) a condus la identificarea şi arestarea mai multor traficanţi de droguri în cauza care face obiectul dosarului nr. 42D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bucureşti.” Această situaţie este reconfirmată prin adresa aceleiaşi unităţi de parchet, în care se mai precizează că, în final, au fost trimişi în judecată 29 de inculpaţi.

Or, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile reţinerii unei stări de reducere a pedepsei prevăzută expres de lege, precum şi a reţinerii în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, criticile acestuia cu privire la reducerea nesemnificativă a pedepsei sunt întemeiate, participaţia de vânzare de droguri de mare risc este mai puţin gravă decât cea de dealer de droguri.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul inculpatului, va casa decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul acordării unei eficienţe juridice sporite dispoziţiilor legale privind reducerea acesteia, astfel încât să beneficieze – în scurt timp – de posibilitatea liberării condiţionate din executarea pedepsei, întrucât colaborarea cu organele judiciare, precum şi celelalte circumstanţe atenuante reţinute în favoarea sa justifică un astfel de tratament sancţionator.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva deciziei penale nr. 224/A din 30 octombrie 2009, a casat decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, a modificat pedeapsa, în sensul că a redus-o de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul N.R. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare.

Marius Leontiuc – Top 10 cei mai buni avocați din Romania 2012

Update citește aici topul pentru 2019
https://leontiucmarius.blogspot.com/2019/06/top-5-avocati-cei-mai-buni-din-romania.html

__________ ____________________________________

Marius Leontiuc – Top 10 cei mai buni avocați din Romania în penal
//

Propun aici cei mai buni avocați din Romania. La stabilirea topului, am in vedere complexitatea cauzelor reprezenate si succesul lor

  1. Dr. av.Cătălin Radu DANCU – Baroul Bucuresti

mai multe despre Catalin Dancu, aici

http://www.avocatdancu.ro/echipa.html, preț MODERAT

 2.Dr.  Avocat Sergiu Bogdan – Baroul Cluj

mai multe despre Sergiu Bogdan, aici

http://www.law-sba.ro/index.php?lang=ro, preț MODERAT

.

 3. Avocat Paula Iacob- Baroul Bucuresti

preț MARE

.

                         4. DR. Avocat Ilie Iordăchescu – Baroul Bucuresti

mai multe informatii despre prof. Ilie Iordachescu aici

http://www.baroul-bucuresti.ro/decan, preț NECUNOSCUT

5. Dr. Avocat Gheorghiță Mateuț- Baroul Arad

 mai multe informatii la +40(257)254231

preț DISPROPORȚIONAT

____________________________________

 6. DR. Avocat Mariana Ștefan- Baroul Bucuresti

preț Accesibil

.

 7.  Avocat Petcu Georgeta – Baroul București 

  informații despre Petcu Georgeta aici

 preț ACCESIBIL și DE MULT BUN SIMȚ

 specialist în drept UE și procedura CEDO

.

__________________________________

 8. Avocat Cândea Claudia – Baroul Timiș

mai multe despre Candea Claudia aici

preț ACCESIBIL

9. Avocat Radu Chirița – Baroul Cluj

 mai multe despre Radu Chirița aici

 http://raduchirita.ro

 autor al unor materiale de drept considerabile

pret Necunoscut

 10. Avocat Anatol Pînzaru – Baroul Cluj

 mai multe despre Anatol Pînzaru aici

 preț moderat

 avocat specialist in materie de trafic de droguri

Astept deci opinii si păreri despre acest top.

#marius-leontiuc, #marius-leontiuc-top-10-cei-mai-buni-avocati-din-romania

Marius Leontiuc – Jurisprudenta dealer versus vanzator

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.9

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu

GREFIER – – –

Ministerul Public reprezentat prin procuror –

La ordine fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ” trafic de droguri”, împotriva sentinței penale nr. 316 din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul apelant, prezent martorul din lucrări și martorul propus de inculpat, în circumstanțiere, lipsă fiind inculpatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul de registratură, relațiile comunicate de Serviciul de Evidență a Persoanelor privind l actual al martorului. De asemenea a fost executat mandatul de aducere emis pe numele martorului.

Sub prestare de jurământ sunt audiați martorii ( martor din lucrări) și ( martorul propus de inculpat, în circumstanțiere), declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale atașate separat la dosarul cauzei.

Av. pentru inculpatul apelant arată că nu are date certe cu privire la l inculpatului din Spania însă inculpatul are cunoștință de proces, fapt dovedit și prin înscrisurile comunicate de acesta, în circumstanțiere. Precizează că nu mai are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.

Av. pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 3 din Codul d e procedură penală, respectiv suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere. Precizează că inculpatul este plecat în Spania la lucru însă dat fiind faptul că circulația persoanelor este liberă în Uniunea Europeană, inculpatul va avea posibilitatea, în cazul în care vor fi aplicate dispozițiile art. 86 ind.3 din Codul d e procedură penală,să se prezinte în fiecare lună, la organul de supraveghere, ce urmează a fi stabilit și să facă dovada că are un loc de muncă. Din punctul său de vedere, atât timp cât i se aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile instanței și organul de supraveghere, se poate stabili un termen la care inculpatul urmează să fie prezent, arată că inculpatul este cel care a vândut droguri iar inculpații din dosarul disjuns sunt cei care au intermediat traficul, contribuind decisiv la săvârșirea infracțiunii.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că inculpatul este consumator de droguri, iar declarațiile martorului, propus în circumstanțiere, de către inculpat, sunt contradictorii cu declarațiile inculpatului, declarații din cuprinsul cărora rezultă că acesta este consumator de droguri. Acesta fiind, de fapt, și apărarea inculpatului cu privire la drogurile găsite.

I s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ” trafic de droguri”, pedeapsă la care, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului, și a beneficiat de clemență, prin aplicarea art. 74, 76 Cod procedură penală.

Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea sub supraveghere și nu sunt motive de reformare a sentinței de fond, motiv pentru care formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 316 din 10 mai 2007 Tribunalul Iașia condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 28.05.1982 în I, domiciliat în I, sat, comuna,. 7,. A,. 2,. 10, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la următoarele pedepse:

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „introducere în țară de droguri de risc” prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a,b,c Cod penal raportat la art. 76 lit. a Cod penal;

-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu” prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a,b,c Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 41 grame rezină de canabis de la inculpat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a fost interogat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată și a recunoscut că a adus în țară, din Spania, o bucată de hașiș de 2 kg, pentru consum cu prietenii și spre a fi vândute.

Inculpatul nu și-a propus probe în circumstanțiere, arătând că nu solicită audierea martorilor din lucrări.

Instanța a reținut ca temeinic dovedită situația de fapt din actul de inculpare.

În drept, fapta inculpatului, care la data de 16.03.2007, a introdus în țară, prin punctul de trecere a frontierei A, cantitatea de 2kg rezină canabis pentru consum propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 3 alin.1 din Legea 143/2000 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Săvârșirea faptelor fiind dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, buletinele de analiză toxicologică, raportul de constatare tehnico -științifică, instanța a condamnat inculpatul la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului – faptul că este infractor primar, a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor și a coborât sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea art. 74 lit. a,b,c Cod penal și a art. 76 lit. d Cod penal.

S-a dispus confiscarea cantității de 41 gr. rezină de canabis de la inculpat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul, invocând netemeinicia hotărârii.

Motivându-și apelul inculpatul a susținut că din an ul 2004 locuiește în Spania cu mama și sora sa, este încadrat în muncă și realizează constant venituri și este cel care a vândut droguri iar inculpații din dosarul disjuns sunt cei care au intermediat traficul, contribuind decisiv la săvârșirea infracțiunii. .

Întrucât în Spania nu este interzis consumul de droguri, a început să consume și el în cantități mici droguri ușoare.

A mai precizat inculpatul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei pe care o regretă și a solicitat a se dispune suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată că apelul promovat este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, la data de 16.03.2007 când a intrat în țară prin punctul de frontieră A inculpatul a ascuns sub de la cantitatea de 2kg rezină canabis spre a o folosi pentru consum cu prietenii dar și spre a fi oferite contra cost.

Inculpatul este în vârstă de 25 ani, este necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă și a recunoscut în mod constant fapta comisă, declarând că o regretă.

Față de condițiile concrete în care a fost comisă fapta, de urmările produse și scopul urmărit, văzând și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și poziția sa procesuală și că este cel care a vândut droguri iar inculpații din dosarul disjuns sunt cei care au intermediat traficul de droguri, contribuind decisiv la săvârșirea infracțiunii., Curtea apreciază că se poate realiza reeducarea inculpatului și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de disp. art. 861 Cod penal, vizând acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 379 pct. 2 lit. a raportat la 382 alin. 2 Cod procedură penală va fi admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 316 din 10 mai 2007 Tribunalului Iași, hotărâre ce va fi desființată în parte, în latura penală.

Rejudecând cauza, în baza art. 861 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere.

Va fi desemnat ca organ de supraveghere judecătorul care răspunde de biroul executări penale de la Tribunalul Iași.

În baza art. 863 Cod penal va fi stabilit termenul de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la judecătorul delegat de la Tribunalul Iași, în ultima zi de vineri a fiecărui trimestru;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Vor fi învederate inculpatului disp. art. 864 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii aplicate.

Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 316 din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași hotărâre pe care o desființează în parte în latură penală.

Rejudecând cauza:

În baza art. 861 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere.

Desemnează ca organ de supraveghere judecătorul care răspunde de biroul executări penale de la Tribunalul Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 862 Cod penal fixează un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la judecătorul delegat în ultima zi de vineri a fiecărui trimestru;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență:

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate.

Învederează inculpatului dispozițiile art. 864 Cod penal.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare

Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

29.01.2008

Tribunalul Iași:

Marius Leontiuc STIRI –

Marius Leontiuc STIRI – nou dosar penal pentru ca Nastase nu a fost lasat sa moara

ciatat de pe http://www.pna.ro/faces/comunicat.xhtml?id=3388

26 iunie 2012
Nr. 471/VIII/3

COMUNICAT
La solicitarea reprezentaţilor mass-media, Biroul de informare şi relaţii publice este abilitat să transmită următoarele:

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au început urmărirea penală faţă de trei ofiţeri de poliţie şi faţă de un medic, în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de favorizare a infractorului săvârşită în legătură directă cu fapte de corupţie.

Faptele care fac obiectul dosarului penal constituit se referă la îngreunarea executării pedepsei aplicate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fostului prim ministru Adrian Năstase.

În măsura în care evoluţia cercetărilor din dosar o va permite, vom reveni cu detalii.

Marius Leontiuc – Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale JO CE C 027, 26/01/1998, p. 0034 – 0046

Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (versiunea consolidată) 41998A0126 (02)
Monitorul Oficial C 027, 26/01/1998, p. 0034 – 0046
NOTĂ PRELIMINARĂ
Prin semnarea la 29 noiembrie 1996 a Convenţiei de aderare a Republicii Austria, Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi a celor două Protocoale pentru interpretarea ei de către Curtea de Justiţie s-a realizat dorinţa de a se obţine o versiune consolidată a Convenţiei de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi ale celor două Protocoale adiţionale.
Aceste texte sunt însoţite de trei Declaraţii, una întocmită în 1980 privind necesitatea compatibilităţii între măsurile care trebuie adoptate de către Comunitate la reglementările alternative din legislaţie şi din Convenţie. A doua a fost întocmită de asemenea în 1980 privind interpretarea de către Curtea de Justiţie şi a treia din 1996, s-a referit la conformitatea cu procedura prevăzută în articolul 23 al Convenţiei de la Roma privind transportul naval al bunurilor.
Textul tipărit în această ediţie a fost elaborat de către Secretariatul General al Consiliului, în ale cărui arhive sunt depuse originalele documentelor menţionate. Totuşi trebuie remarcat că acest text nu este obligatoriu. Textele oficiale ale documentelor consolidate se găsesc în următoarele monitoare oficiale.
Anexă
Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (1) prezentată spre semnare la Roma în 19 iunie 1980
PREAMBUL

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE ale Tratatului formând Comunitatea Economică Europeană,
DORIND ca în domeniul dreptului privat internaţional să continue procesul de unificare a legii, care a fost deja promulgată în interiorul Comunităţii şi în special în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor,
Dorind să stabilească reglementări uniforme privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale,
AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:
TITLUL I
SCOPUL CONVENŢIEI

Art. 1. Scopul Convenţiei
1. Reglementările din prezenta Convenţie se aplică obligaţiilor contractuale în orice situaţie care implică o alegere între legile din state diferite.
2. Aceste reglementări nu se vor aplica:
(a) problemelor privind statutul personal sau capacitatea juridică a persoanelor fizice, fără a aduce atingere art. 11,
(b) obligaţiilor contractuale privind:

  • testamente şi succesiuni,
  • regimurile matrimoniale,
  • drepturilor şi obligaţiilor provenite din afara unei relaţii familiale, de paternitate, căsătoriei sau afinităţi, inclusiv obligaţiile la pensii de întreţinere referitoare la copii nelegitimi,

(c) obligaţiilor provenite din cambie, cecuri şi bilete la ordin şi alte documente negociabile în măsura în care obligaţiile născute din astfel de alte documente negociabile depăşesc caracterul lor negociabil,
(d) acordurilor de arbitraj şi alegere a instanţei,
(e) problemelor reglementate de dreptul societăţilor, asociaţiilor şi al altor persoane juridice, precum înfiinţarea, prin înregistrare sau în alt mod, capacitatea juridică, organizarea internă sau lichidarea unor societăţi, asociaţii şi al altor persoane juridice şi răspunderea juridică personală a asociaţilor şi membrilor pentru astfel de obligaţii ale societăţii, asociaţiei şi altor persoane juridice,
(f) problemei dacă un intermediar poate angaja, faţă de terţi, persoana în contul căreia ea pretinde că acţionează sau problemei dacă un organ al societăţii, asociaţiei sau al persoanei juridice poate angaja, faţă de terţi, această societate, asociaţie sau persoană juridică,
(g) constituirii de trusturi şi relaţii între fondatori, administratori şi beneficiari,
(h) obţinerii probelor şi procedurile, fără a aduce atingere articolului 14,
3. Reglementările prezentei Convenţii nu se aplică contractelor de asigurări care acoperă riscurile existente în teritoriile statelor membre ale Comunităţii Economice Europene. În vederea determinării dacă un risc este situat în acele teritorii instanţa trebuie să aplice legea internă.
4. Paragraful precedent nu se aplică la contractele de reasigurare.
Art. 2. Aplicarea legii statelor necontractante.
Orice lege menţionată în această Convenţie trebuie să fie aplicată indiferent dacă este sau nu lege în statul contractant.
TITLUL II
REGLEMENTĂRI UNIFORME
Art. 3. Libertatea alegerii

1. Un contract trebuie să se supună legii alese de către părţi. Alegerea trebuie exprimată sau demonstrată cu o certitudine rezonabilă în termenii contractuali ori în funcţie de circumstanţele cazului. Părţile prin alegerea lor pot selecta legea aplicabilă în integralitatea sau numai o parte aferentă numai contractului.
2. Părţile pot oricând să convină ca un contract să fie supus unei alte legi decât cea care era valabilă anterior, indiferent datorită unei alegeri anterioare conform prezentului articol sau a altor prevederi ale Convenţiei. Orice variantă a părţilor privind legea care va fi aplicată efectuată după încheierea contractului nu trebuie să aducă prejudicii valabilităţii sale formale conform art. 9 sau să aibă un efect contrar asupra drepturilor unor terţe părţi.
3. Faptul că părţile au ales o lege străină, indiferent dacă este însoţită sau nu de alegerea unei instanţe străine, atunci când toate elementele relevante ale situaţiei din acel moment al alegerii sunt legate numai de un singur stat, nu trebuie să prejudicieze aplicarea reglementările legale din ţara care prin contract nu poate fi derogată de la acestea şi denumite mai jos “reglementări obligatorii”.
4. Existenţa şi valabilitatea consimţământului părţilor privind alegerea legii aplicabile vor fi determinate în conformitate cu prevederile articolelor 8, 9 şi 11.
Art.4. Legea aplicabilă în lipsa alegerii

1. În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în conformitate cu art. 3, contractul se va supune legii statului de care contractul este mai strâns legat. Totuşi o parte separată a contractului, care este mai strâns legată de celălalt stat poate pe cale de excepţie să fie supusă legii celeilalte ţări.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 5 din prezentul articol, se prezumă că un contract are legăturile cele mai strânse cu statul unde partea trebuie să execute prestaţia caracteristică are, la momentul încheierii contractului, reşedinţa sa obişnuită ori, în cazul unei societăţi, asociaţii sau persoane juridice, îşi are sediul central. Totuşi, dacă un contract este încheiat în exercitarea activităţii profesionale a acestei părţi, acest stat este cel unde este situat sediul principal al afacerii sau dacă potrivit contractului, prestaţia trebuie executată printr-un loc al afacerii, altul decât sediul principal, statul în care acest alt loc al afacerii este situat.
3. Indiferent de prevederile paragrafului 2 din prezentul articol, în măsura în care obiectul contractului este un drept real imobiliar sau dreptul de a folosi un imobil, se prezumă că acel contract este mai strâns legat de statul în care se găseşte imobilul.
4. Un contract referitor la transportul de bunuri nu va fi supus prezumţiei din paragraful 2. Într-un astfel de contract, dacă statul în care în momentul încheierii contractului transportatorul îşi are sediul său principal de activitate coincide cu statul în care are loc încărcarea sau locul de descărcare sau sediul principal al expeditorului, se prezumă că acel contract este mai strâns legat de acel stat. În cadrul aplicării acestui paragraf contractul singular de tip charter-party şi alte contracte al căror principal scop este transportul de bunuri trebuie tratate drept contracte de transport de bunuri.
5. Paragraful 2 nu se va aplica dacă natura executării nu poate fi determinată şi prezumţiile din paragrafele 2, 3 şi 4 nu vor fi luate în considerare dacă din împrejurări rezultă că acel contract este mai strâns legat de celălat stat.
Art.5. Contractele încheiate de consumatori

1. Acest articol se aplică unui contract al cărui obiect este livrarea de bunuri mobile corporale sau servicii către o persoană (consumator) pentru un scop aflat în afara activităţii sau profesiei sale sau la un contract pentru acordarea unui credit pentru acel obiect.
2. Fără a ţine seama de prevederile articolului 3, alegerea legii făcută de către părţi nu trebuie să aibă drept rezultat privarea consumatorului de protecţia garantată lui prin regulamentele obligatorii din ţara în care el îşi are reşedinţa obişnuită:

  • dacă în acea ţară încheierea contractului a fost precedată de o invitaţie specifică adresată lui sau prin publicitate şi el a executat în acel stat toate etapele necesare din partea lui pentru încheierea contractului, sau
  • dacă cealaltă parte sau agentul său a primit o comandă din partea consumatorului în acel stat, sau
  • dacă contractul se referă la vânzare de bunuri şi consumatorul călătoreşte din acel stat către alt stat şi de aici a expediat comanda sa, presupunând că acest transport al consumatorului a fost aranjat de către vânzător în scopul determinării consumatorului de a cumpăra.

3. Fără a ţine seama de prevederile articolului 4, un contract la care acest articol se aplică, trebuie ca în absenţa unei alegeri în conformitate cu articolul 3, acesta să fie supus legislaţiei din statul în care consumatorul îşi are reşedinţa obişnuită şi dacă acestea cad sub incidenţa condiţiilor descrise în paragraful 2 din prezentul articol.
4. Acest articolul nu se va aplica:
(a) unui contract de transport,
(b) unui contract de furnizare de servicii, în cazul în care serviciile vor fi furnizate consumatorului, exclusiv într-o altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa obişnuită.
5. Fără a ţine seama de prevederile paragrafului 4, prezentul articol va fi aplicat unui contract în care pentru un preţ inclusiv este prevăzută o combinare a călătoriei şi a cazării.
Art.6. Contractele individuale de muncă.
1. Fără a ţine seama de prevederile articolului 3, într-un contract de individual de muncă, alegerea legii făcută de către părţi nu trebuie să aibă drept rezultat privarea angajatului de protecţia garantată lui prin regulilor obligatorii din legea care s-ar aplica conform paragrafului 2 în absenţa alegerii.
2. Fără a ţine seama de prevederile articolului 4 şi în absenţa alegerii conform articolului 3, un contract individual de muncă trebuie să fie supus:
(a) legii ţării în care în mod obişnuit angajatul îşi desfăşoară munca sa pentru îndeplinirea contractului, chiar dacă este angajat temporar în altă ţară, sau
(b) dacă angajatul nu îşi desfăşoară munca în mod obişnuit într-un anumit stat, se va aplica legea statului în care se găseşte sediul celui care l-a angajat, cu excepţia cazului în care din împrejurări reiese că acel contract integral este mai strâns legat de un alt stat, în care caz contractul va fi supus legii acestui stat.
Art.7. Dispoziţii imperative

1. În cazul aplicării conform prezentei Convenţii a legii unui stat, trebuie să aibă efect asupra reglementărilor obligatorii din legea celuilalt stat de care situaţia este strâns legată, dacă şi în măsura în care conform legii ultimului stat, aceste reglementări trebuie aplicate indiferent de legea căreia i se supune contractul. Luând în considerare efectul acestor reglementări obligatorii, trebuie acordată atenţie naturii lor şi scopului şi consecinţelor aplicării sau neaplicării lor.
2. Nimic din prezenta Convenţie nu poate restricţiona aplicarea reglementării legii forumului în situaţia în care acestea sunt obligatorii indiferent de legea altfel aplicabilă contractului.
Art. 8 Consimţământul şi validitatea de fond
1. Existenţa şi validitatea unui contract sau a oricărui termen dintr-un contract, vor fi determinate de legea căreia va fi supus conform prezentei Convenţii dacă acel contract sau termen au fost valabile.
2. Totuşi o parte se poate baza pe legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită şi să declare că nu a consimţit, dacă din împrejurări apare că nu ar fi rezonabil să fie determinat efectul comportării sale în conformitate cu legea menţionată în paragraful precedent.
Art.9. Valabilitatea formală

1. Un contract încheiat între persoane care se găsesc în acelaşi stat este valabil sub aspectul formei dacă satisface condiţiile de formă ale legii care îi guvernează fondul în virtutea prezentei convenţii sau ale legii statului în care el a fost încheiat.
2. Un contract încheiat între persoane care se găsesc în state diferite este valabil sub aspectul formei dacă satisface condiţiile de formă ale legii care guvernează fondul fie în virtutea prezentei Convenţii, fie ale legii unuia din aceste state.
3. În cazul în care contractul este încheiat de către un reprezentant, statul în care reprezentantul acţionează este statul relevant în ceea ce priveşte scopurile paragrafului 1 şi 2.
4. Un act juridic unilateral privind un contract încheiat sau care urmează a fi încheiat este valabil cât priveşte forma dacă îndeplineşte condiţiile legii care reglementează sau reglementa fondul contractului în virtutea prezentei convenţii sau ale legii statelor în care acest act a fost făcut.
5. Prevederile paragrafelor precedente nu se aplică unui contract, la care se aplică articolul 5, încheiat în condiţiile descrise în paragraful 2 al articolului 5. Valabilitatea formală a unui astfel de contract este dată de legea statului în care consumatorul îşi are reşedinţa sa obişnuită.
6. Fără a ţine seama de paragrafele 1 la 4 din prezentul articol, un contract al cărui obiect îl reprezintă un drept real imobiliar sau un drept de a folosi un imobil va fi supus reglementărilor obligatorii de formă impuse de legea statului în care se găseşte imobilul dacă prin acea lege acele condiţii sunt impuse indiferent de statul în care a fost încheiat contractul şi indiferent de legea căreia i se supune contractul.
Art.10. Domeniul de aplicare a legii contractului

1. Legea aplicabilă unui contract în conformitate cu articolele 3-6 şi 12 din prezenta Convenţie se va referi în special la:
(a) interpretare
(b) executare
(c) în limitele competenţelor date unei instanţe prin legea de procedură, consecinţele încălcării, inclusiv impunerea unor daune în măsura în care acestea sunt supuse reglementărilor legale,
(d) diferitele căi de stingere a obligaţiilor, dar şi prescrierea şi limitarea unor acţiuni,
(e) consecinţele nulităţii contractului.
2. În legătură cu modul de executare şi etapelor care trebuie parcurse în eventualitatea unei neexecutări trebuie luată în considerare legea statului în care are loc executarea.
Art. 11. Incapacitatea

Într-un contract încheiat între persoane care se găsesc în acelaşi stat, o persoană fizică care ar avea capacitate juridică în temeiul legii acelui stat poate invoca incapacitatea sa rezultând dintr-o altă lege numai dacă cealaltă parte din contract a cunoscut această incapacitate în momentul încheierii contractului sau nu a luat cunoştinţă despre aceasta din cauza unei neglijenţe.
Art.12. Cesiunea de creanţă

1. Obligaţiile reciproce ale cedentului şi cesionarului în caz de cesiune voluntară a dreptului către o altă persoană (”debitor”) vor fi supuse legii care se aplică conform Convenţiei contractului dintre cedent şi cesionar.
2. Legea care reglementează dreptul la care se referă cesiunea va determina şi condiţiile cesiunii, relaţia dintre cedent şi debitor, condiţiile în care poate fi invocată cesiunea contra debitorului şi orice problemă prin care obligaţiile debitorului au fost stinse.
Art.13. Subrogarea

1. Atunci când o persoană (”creditorul”) are o pretenţie faţă de alta (”debitor”) şi o terţă persoană are obligaţia să-l satisfacă pe creditor pentru a se degreva de acea obligaţie, legea căreia i se supune terţa persoană pentru a-l satisface pe creditor trebuie să determine în ce măsură terţa persoană este îndreptăţită să exercite în tot sau în parte asupra debitorului drepturile pe care le avea creditorul faţă de debitor în temeiul legii care se aplica relaţiei lor.
2. Aceleaşi reguli se aplică atunci când mai multe persoane sunt subiectul aceleiaşi pretenţii contractuale şi una dintre ele l-a satisfăcut pe creditor.
Art.14. Proba contractului
1. Legea cărei i se supune contractul conform prezentei Convenţii se aplică în măsura în care legea contractelor cuprinde reguli care ridică prezumţii legale sau determină sarcina probei.
2. Un contract sau un act care se intenţionează a avea efect juridic trebuie să prezinte probe în orice mod de dovedire recunoscut de legea forumului sau prin orice altă lege la care se referă articolul 9 în baza căreia contractul sau actul este formal valabil, cu condiţia ca un astfel de mod de dovedire să poată fi administrat de către forum.
Art.15. Excluderea retrimiterii
Aplicarea legii în orice stat menţionată prin prezenta Convenţie înseamnă aplicarea reglementărilor legale în vigoare în acel stat altele decât reglementările ei de drept privat internaţional.
Art. 16. Ordinea publică

Aplicarea unei reglementări legislative din orice stat menţionată în prezenta Convenţie poate fi refuzată numai dacă o astfel de aplicare este evident incompatibilă cu ordinea publică a forului.
Art.17. Efectul neretroactiv

Prezenta Convenţie va fi aplicată de statele contractante la contractele încheiate după data la care Convenţia intră în vigoare în respectivul stat.
Art.18. Interpretarea uniformă

Pentru interpretarea şi aplicarea uniformă a reglementărilor precedente, trebuie să se ţină seama de caracterul lor internaţional şi de dorinţa de a se atinge o uniformitate în interpretarea şi aplicarea lor.
Art.19. Statele cu mai mult de un sistem legislativ
1. În cazul în care un stat cuprinde mai multe entităţi teritoriale şi fiecare dintre acestea au reglementări legislative proprii în ceea ce priveşte obligaţiile contractuale, fiecare entitate teritorială va fi considerată drept un stat în scopul identificării legii aplicabile conform prezentei Convenţii.
2. Un stat în cadrul căruia diferitele entităţi teritoriale au reglementări legislative proprii în ceea ce priveşte obligaţiile contractuale, acesta nu va fi obligat să aplice prezenta Convenţie în cazul conflictelor cauzate exclusiv între legile din astfel de entităţi.
Art.20. Prioritatea legislaţiei comunitare

Prezenta Convenţie nu trebuie să afecteze prevederile care, în privinţa unor probleme particulare, impun alegerea reglementărilor legale privind obligaţiile contractuale şi care sunt sau vor fi cuprinse în legile instituţiilor din Comunitatea Europeană sau în legile naţionale armonizate pentru implementarea unor astfel de legi.
Art.21. Relaţia cu alte convenţii

Prezenta Convenţie nu trebuie să afecteze aplicarea convenţiilor internaţionale la care statul contractant este sau va deveni parte.
Art.22. Rezerve

1. Orice stat contractant poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării, să-şi rezerve dreptul de a nu aplica:
(a) prevederile articolului 7 (1)
(b) prevederile articolului 10 (1) (e).
2. Când notifică extinderea aplicării Convenţiei conform art. 27 alin. (2), orice stat contractant poate, de asemenea, să formuleze una sau mai multe rezerve, cu efectul limitat la toate sau unele dintre teritoriile menţionate în extindere.
3. Orice stat contractant poate în orice moment retrage orice rezervă făcută; rezerva va înceta a avea efect în prima zi a celei de a treia luni după notificarea retragerii.
TITLUL III
PREVEDERI FINALE
Art.23.
1. Dacă după data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru un stat contractant, acest stat doreşte să adopte un nou mod de alegere a reglementărilor legale în ceea ce priveşte o anumită categorie de contracte din cadrul prezentei Convenţii, el trebuie să comunice intenţia sa celorlalte state semnatare prin intermediul Secretarului General al Consiliului Comunităţii Europene.
2. Orice stat semnatar poate, în decurs de şase luni de la data comunicării adresate Secretarului General, să-i ceară organizarea de consultări între statele semnatare pentru a se ajunge la un acord.
3. Dacă nici un stat semnatar nu a solicitat consultări în decursul acestei perioade sau dacă în decurs de doi ani după comunicare adresată Secretarului General nu s-a ajuns la un acord în cursul consultărilor, statul contractant poate să modifice legea sa în sensul indicat. Măsurile luate de acel stat trebuie să fie aduse la cunoştinţa celorlalte state semnatare prin intermediul Secretarului General al Consiliului Comunităţii Europene.
Art.24.
1. Dacă după data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru un stat contractant, acest stat doreşte să devină parte într-o convenţie multilaterală, al cărui scop principale sau unul dintre scopurile sale principale îl constituie impunerea unor reglementări de drept privat internaţional referitoare la vreuna din problemele supuse prezentei Convenţii, se va aplica procedura stabilită prin articolul 23. Totuşi perioada de doi ani, la care se referă paragraful 2 al acelui articol, se va reduce la un an.
2. Procedura la care se referă paragraful precedent nu trebuie urmată dacă un stat contractant sau unul din Comunitatea Europeană este deja parte la o convenţie multilaterală sau dacă obiectivul său este să revizuiască o convenţie la care statul implicat este deja parte sau dacă este o convenţie încheiată în cadrul Tratatelor stabilitate de Comunitatea Europeană.
Art. 25.
Dacă un stat contractant consideră că unificarea atinsă prin prezenta Convenţie este prejudiciată prin încheierea de acordul neacoperite de articolul 24 (1) statul poate solicita Secretarului General al Consiliului Comunităţii Europene să organizeze de consultări între statele semnatare ale prezentei Convenţii.
Art. 26.
Orice stat contractant poate solicita revizuirea prezentei Convenţii. În acest caz preşedintele Consiliului Comunităţii Europene va convoca o conferinţă pentru revizuire.
Art.27.
Art.28.
1. Prezenta Convenţie va sta la dispoziţie din data de 19 iunie 1980 pentru semnarea de către statele părţi ale Tratatului de constituire a Comunităţii Economice Europene.
2. Prezenta Convenţie trebuie să fie supusă ratificării, acceptării sau aprobării statelor semnatare. Documentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Comunităţii Europene.
Art.29.
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de a treia luni după depunerea unui număr de şapte documente de ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat semnatar, care îl va ratifica, accepta sau aproba la o dată ulterioară, în prima zi a celei de a treia luni de la depunerea documentelor sale de ratificare, acceptare sau aprobare.
Art.30.
1. Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare timp de 10 ani de la data intrării în vigoare în conformitate cu articolul 29 (1), chiar pentru statele în care a intrat în vigoare la o dată ulterioară.
2. Dacă nu există vreo denunţare Convenţia va fi reînnoită tacit la fiecare cinci ani.
3. Un stat contractant care doreşte s-o denunţe, trebuie ca cel puţin cu şase luni înainte de expirarea perioadei de 10 ani, sau după caz, să notifice aceasta Secretarului General al Consiliului Comunităţii Europene. Denunţarea poate fi limitată la orice teritoriu în care Convenţia a fost extinsă printr-o declaraţie conform articolului 27 (2) (6).
4. Denunţarea va avea efect numai în legătură cu statul care a făcut notificarea. Convenţia va rămâne în vigoare între toate celelalte state contractante.
Art.31.
Secretarul General al Consiliului Comunităţii Europene va notifica statelor părţi din Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene despre:
(a) semnăturile
(b) depunerea fiecărui document de ratificare, acceptare sau aprobare,
(c) data intrării în vigoare a prezentei Convenţii,
(d) comunicările făcute în baza articolelor 23, 24, 25, 26 şi 30,
(e) rezervările şi retragerile la care se referă articolul 22.
Art.32.
Protocolul anexat la această convenţie face parte integrantă din aceasta.
Art. 33.
Prezenta convenţie a fost redactată într-un singur exemplar original în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, irlandeză şi italiană, aceste texte fiind egal autentice şi vor fi depuse la Secretariatul Consiliului Comunităţii Europene. Secretarul General va transmite o copie autentificată a acestora Guvernului din fiecare stat semnatar.
Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, am semnat prezenta Convenţie.
Făcut la Roma la nouăsprezece iunie anul una mie nouă sute optzeci.
(semnăturile plenipotenţiarilor).

marius leontiuc – exceptia de nelegalitate ca temei de casare

iccj -Sectia penala – Decizia penala nr. 131/28 februarie 2008

 

Infractiune la Legea nr. 50/1991. Exceptie de nelegalitate privind procesele verbale de inspectie. Omisiune instantei de apel de a se pronunta asupra cererii privind sesizarea instantei de contencios administrativ, conform art. 4 din Legea nr. 544/2004. Consecinte.

Omisiunea instantei de apel de a se pronunta asupra cererii motivate formulate de inculpat, de sesizare a instantei de contencios administrativ cu o exceptie de nelegalitate a proceselor verbale încheiate de Inspectoratul Judetean în Constructii, conform art. 4 din Legea nr.544/2004 circumscrie hotarârea cazului de casare prevazut de art. 385/9 pct. 10 Cod procedura penala.

iccj -Sectia penala – Decizia penala nr. 131/28 februarie 2008

Prin sentinta penala nr. 528/20.04.2007 a Judecatoriei Deva, inculpatul T.V. a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 24 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991.

Pentru a hotarî astfel, Judecatoria Deva a retinut în esenta ca în perioada august-decembrie 2005 inculpatul T.V. a continuat lucrarile de constructie pe terenul intravilan situat în localitatea Deva, dupa dispunerea sistarii acestora de catre organele de control competente potrivit legii.

Prin decizia penala nr. 33/A/04.10.2007 pronuntata de Tribunalul Hunedoara – Sectia penala în dosar nr.2532/221/2006 au fost respinse apelurile declarate de partea vatamata L.C. si inculpatul T.V. împotriva sentintei penale nr.528/2007 a Judecatoriei Deva.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul T.V.

Recursul este fondat.

În baza unor procese verbale de inspectie încheiate de Inspectoratul de Stat în Constructii pe numele lui U.L. si a altor acte a fost trimis în judecata inculpatul T.V. pentru savârsirea infractiunii de continuare a executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de organele de control prevazute de art. 24 alin.1 din Legea nr.50/1991.

În cursul procesului penal – apel si recurs – inculpatul a invocat exceptia de nelegalitate a proceselor verbale de inspectie nr. 464/2005 si nr. 592/2005, ca acte administrative.

În mod gresit instanta de apel a considerat ca în cazul proceselor verbale de inspectie sunt incidente prevederile art.31-32 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al conventiilor, omitând sa se pronunte asupra cererii privind sesizarea instantei de contencios administrativ. Conform art. 4 din Legea nr.544/2004 si a art.44 Cod procedura penala caz de casare prevazut de art. 385/9 alin. 1 pct.10 Cod procedura penala.

Fata de aceste considerente, recursul a fost admis, conform art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleasi instante de apel.

Marius Leontiuc – Legea nr. 59/1934 LEGE asupra cecului

Legea nr. 59/1934

M. Of. nr. 100 din 01 mai 1934

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

LEGE

asupra cecului

 

TITLUL I

CAPITOLUL I

Despre emiterea şi forma cecului

Art. 1. – Cecul cuprinde:

1. Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu.

2. Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani.

3. Numele celui care trebuie să plătească (tras).

4. Arătarea locului unde plata trebuie făcută.

5. Arătarea datei şi a locului emiterii.

6. Semnătura celui care emite cecul (trăgătorul).

Art. 2. – Titlul căruia îi lipseşte una din condiţiunile arătate în articolul precedent nu va fi socotit cec, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează:

În lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. Dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului, cecul este plătibil la primul loc arătat.

În lipsa acestora, sau a oricăror alte arătări, cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul său stabiliment.

Cecul care nu arăta unde a fost emis se socoteşte semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.

Art. 3. – Cecul nu poate fi tras decât asupra unui bancher. Cu toate acestea cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec chiar dacă trasul nu este bancher.

Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei convenţiuni exprese sau tacite. Titlul emis fără observarea acestor condiţiuni valorează totuşi ca cec.

Art. 4. – Cecul nu poate fi acceptat. Menţiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă.

Orice menţiune de certificare, vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu şi semnată de tras, are numai efectul confirmării existenţei disponibilului şi împiedică pe trăgător de a-l putea retrage înainte de a fi trecut termenul de prezentare.

Art. 5. – Cecul poate fi stipulat plătibil:

Unei anumite persoane, cu sau fără clauză expresă „la ordin”.

Unei anumite persoane cu clauză „nu la ordin”, sau o expresiune echivalentă,

„La purtător”.

Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu menţiunea „sau la purtător”, ori o altă expresiune echivalentă este socotit cec la purtător.

Cecul fără arătarea beneficiarului este socotit cec la purtător.

Art. 6. – Cecul poate fi la ordinul trăgătorului însuşi.

Cecul poate fi tras pentru contul unui terţiu.

Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi, în afară de cazul unui cec tras între deosebite stabilimente ale aceluiaşi trăgător. În acest caz cecul nu poate fi la purtător.

Art. 7. – Orice stipulaţiune de dobândă înscrisă în cec se socoteşte nescrisă.

Art. 8. – Cecul poate fi plătibil la domiciliul unui terţiu fie în localitatea unde trasul are domiciliul său fie într-o altă localitate, cu condiţiunea însă ca terţiul să fie bancher.

Art. 9. – Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere şi în cifre, în caz de deosebire suma de plată este cea scrisă în litere.

Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de deosebire suma de plată este cea mai mică.

Art. 10. – Dacă cecul poartă semnăturile unor persoane incapabile de a se obliga prin cec, semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cecul, sau în numele cărora a fost semnat, obligaţiunile celorlalţi semnatari rămîn totuşi valabile.

Art. 11. – Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale.

Art. 12. – Cine pune semnătura sa pe un cec, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicirea de a lucra, e ţinut personal, în temeiul cecului şi, dacă a plătit are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa.

Orice persoană se poate obliga prin cec, prin mandatar, chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali, în ce priveşte dreptul mandatarului de a emite sau semna cecuri.

Art. 13. – Trăgătorul răspunde de plată. Orice clauză prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere se socoteşte nescrisă.

Art. 14. – Dacă un cec necompletat la emitere a fost completat fără a ţine seama de înţelegerile intervenite, neobservarea acestor înţelegeri nu poate fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea credinţă, sau dacă posesorul a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea cecului.

CAPITOLUL II

Despre transmiterea cecului

Art. 15. – Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fără clauza expresă „la ordin”, este transmisibil prin gir.

Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu clauza „nu la ordin” sau o expresiune echivalentă, este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare.

Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. Aceştia pot să gireze din nou cecul.

Art. 16. – Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţiune la care este supus se socoteşte nescrisă.

Girul parţial este nul.

Este de asemenea nul girul trasului.

Girul „la purtător” este echivalent unui gir în alb.

Girul în folosul trasului are valoarea unei chitanţe, în afară de cazul când trasul are mai multe stabilimente şi dacă girul este făcut în folosul unui stabiliment, altul decât acela asupra căruia cecul a fost tras.

Art. 17. – Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (allonge); el trebuie să fie semnat de girant.

Girul este valabil dacă beneficiarul nu este arătat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). În acest din urmă caz, girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris, pe dosul cecului sau pe adaos (allonge).

Art. 18. – Girul transmite toate drepturile rezultând din cec.

Dacă girul este în alb, posesorul poate:

1. Să-l completeze cu propriul sau nume sau cu numele unei alte persoane.

2. Să gireze cecul din nou în alb sau unei anumite persoane.

3. Să predea cecul unui terţiu fără să-l gireze şi fără să completeze girul în alb.

Art. 19. – Girantul, dacă nu există clauză contrarie, răspunde de plată.

El poate interzice un nou gir; în acest caz el nu răspunde către persoanele cărora cecul a fost ulterior girat.

Art. 20. – Deţinătorul unui cec transmisibil prin gir este socotit legitim, dacă justifica dreptul sau printr-o serie neîntreruptă de giruri chiar dacă ultimul gir este în alb. Girurile şterse se socotesc în această privinţă nescrise. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cecul prin gir în alb.

Art. 21. – Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător, potrivit dispoziţiunilor referitoare la regres; el nu transformă însă titlul într-un cec la ordin.

Art. 22. – Dacă o persoană a pierdut prin orice întâmplare posesiunea unui cec, posesorul în mâinile căruia a ajuns cecul, fie că este un cec la purtător, fie că este un cec transmisibil prin gir, pentru care posesorul justifică dreptul său, în modul arătat în art. 20, nu este ţinut să predea cecul, afară numai dacă l-a dobândit cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea lui.

Art. 23. – Persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune, în baza unui cec, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cecul a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.

Art. 24. – Dacă girul cuprinde menţiunea „valoare pentru acoperire”, „pentru încasare”, „pentru procură”, sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat, posesorul poate să exercite toate drepturile izvorâte din cec, dar nu-l poate gira decât cu titlu de procură.

Cei obligaţi nu pot opune în acest caz posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului.

Mandatul cuprins într-un gir „pentru procura”, nu încetează prin moartea mandantului, prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia.

Art. 25. – Girul făcut posterior protestului sau unei alte constatări echivalente, sau după expirarea termenului de prezentare, produce numai efectele unei cesiuni ordinare.

Girul fără dată este socotit, până la dovada contrarie, ca fiind făcut înaintea protestului sau constatării echivalente, sau înaintea expirării termenului la care se referă alineatul precedent.

CAPITOLUL III

Despre aval

Art. 26. – Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sau numai pentru parte din sumă. Această garanţie poate fi dată de un terţiu, altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului.

Art. 27. – Avalul se dă pe cec sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele: „pentru aval”, sau orice altă formă echivalentă; el este semnat de avalist.

El este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cecului, afară numai dacă semnătura este a trăgătorului.

Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa acestei arătări el se socoteşte dat pentru trăgător.

Art. 28. – Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a dat avalul.

Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de forma.

Când avalistul plăteşte cecul, el dobândeşte drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urma, în temeiul cecului.

CAPITOLUL IV

Despre prezentarea la plată şi despre plată

Art. 29. – Cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţiune contrară se socoteşte nescrisă.

Cecul prezentat la plată înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării.

Art. 30. – Cecul emis şi plătibil în România trebuie, sub sancţiunea pierderii dreptului de regres, împotriva giranţilor şi garanţilor, să fie prezentat la plată în termen de 8 zile, dacă este plătibil în chiar localitatea unde a fost emis, iar în celelalte cazuri în termen de 15 zile.

Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România trebuie să fie prezentat în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în afară de Europa în termen de 70 zile.

Termenele aici arătate se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii.

Dacă cecul este plătibil în străinătate, termenul de prezentare va fi cel arătat de legea locului plăţii.

Dacă aceasta lege nu dispune se vor aplica regulile înscrise în alineatele precedente.

Art. 31. – Când un cec este tras între două locuri având calendare deosebite, ziua emiterii este înlocuită cu aceea corespunzătoare a calendarului locului de plată.

Art. 32. – Prezentarea unui cec la un oficiu de compensaţii echivalează cu prezentarea la plată.

Art. 33. – Ordinul de a plăti suma din cec nu are efect decât după expirarea termenului de prezentare.

În lipsa unui atare ordin, trasul poate plăti şi după expirarea termenului.

Art. 34. – Efectele cecului nu sunt atinse prin moartea trăgătorului, incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia, intervenite după emiterea cecului.

Art. 35. – Trasul poate cere, plătind cecul, ca el să-i fie predat cu menţiunea „achitat” de către posesor.

Posesorul nu poate refuza o plată parţială.

În caz de plată parţială, trasul poate cere să se facă pe cec menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă.

Art. 36. – Trasul care plăteşte un cec, ce poate fi girat, este dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor.

Art. 37. – Când un cec este plătibil într-o monedă, care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită, în termenul de prezentare a cecului în moneda ţării, după valoarea ei din ziua plăţii. Dacă plata nu a fost făcută la prezentare, posesorul poate, la alegerea sa, să ceară ca suma să-i fie plătită în moneda ţării, fie după cursul în ziua prezentării, fie după cursul din ziua plăţii.

Valoarea monedei este determinată după uzurile locului de plată. Trăgătorul poate totuşi să stipuleze că suma de plată va fi calculată după un curs indicat în cec.

Regulile aici arătate nu se aplica în cazul când trăgătorul a stipulat că plata va trebui făcută într-o monedă anume arătată (clauză de plată efectivă în monedă străină).

Dacă suma este arătată într-o moneda având aceeaşi denumire, dar o valoare diferită în ţara de emisiune şi în acea a plăţii, se presupune că indicarea se referă la moneda locului de plată.

CAPITOLUL V

Despre cecul barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil şi cecul de călătorie

Art. 38. – Trăgătorul sau posesorul unui cec poate să-l bareze, cu efectele arătate în articolul următor.

Bararea se face prin două linii paralele puse pe faţa cecului. Ea poate fi generală sau specială.

Bararea este generală dacă între cele două linii nu se face nici o arătare sau se face menţiunea „bancher” sau un alt termen echivalent; ea este specială dacă numele unui bancher se înscrie între cele două linii.

Bararea generală poate fi transformată în barare specială, însă bararea specială nu poate fi transformată în barare generală.

Tăierea (ştergerea) liniilor sau a numelui bancherului înscris se socoteşte ca şi cum nu ar fi fost făcută.

Art. 39. – Cecul cu barare generală nu poate fi plătit de tras decât unui bancher sau unui client al trasului.

Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât bancherului înscris în cec sau, dacă acesta este trasul, unui client al sau. Totuşi, bancherul indicat poate recurge pentru încasare la un alt bancher.

Un bancher nu poate dobândi un cec barat de la unul din clienţii săi sau de la un alt bancher. El nu poate să-l încaseze pentru alte persoane decât acestea.

Cecul purtând mai multe barări speciale nu poate fi plătit de tras decât în cazul a două barări, din care una pentru încasare prin intermediul unui oficiu de compensaţiune.

Trasul sau bancherul care nu respectă dispoziţiunile de mai sus răspunde de paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului.

Art. 40. – Trăgătorul ca şi posesorul unui cec poate interzice plata în numerar, inserând transversal pe faţa cecului cuvintele „plătibil în cont”. „numai pentru virament”, sau altă expresiune echivalentă.

În acest caz, cecul nu poate da loc din partea trasului decât la o operaţiune de scripte (credit în cont, virament sau compensaţiune). Operaţiunea de scripte echivalează cu plata.

Ştergerea cuvintelor „plătibil în cont”, „numai pentru virament”, se socoteşte ca şi când nu ar fi fost făcută.

Trasul care nu respectă dispoziţiunile de mai sus răspunde de paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului.

Art. 41. – Cecul emis cu clauza „netransmisibil” nu poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia, să fie creditat în contul sau curent.

Primitorul nu poate gira cecul decât unui bancher pentru încasare; bancherul nu-l poate gira mai departe. Girurile puse contra acestei prescripţiuni se consideră ca nescrise.

Ştergerea clauzei se consideră ca neavenită.

Cel care plăteşte un cec netransmisibil altei peroane decât primitorului, sau bancherului giratar pentru încasare, răspunde de plata făcută.

Clauza „netransmisibil” trebuie pusă chiar de bancher, la cererea clientului.

Aceeaşi clauză poate fi pusă de un girant, cu aceleaşi efecte.

Art. 42. – Trăgătorul poate subordona plata cecului existenţei pe titlu în momentul prezentării unei a doua semnături la fel cu a primitorului (cecul de călătorie).

CAPITOLUL VI

Despre regresul în caz de neplată

Art. 43. – Posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi, dacă cecul prezentat în termen util nu este plătit şi dacă refuzul de plată este constatat:

1. Fie printr-un act autentic (protest).

2. Fie printr-o declaraţiune a trasului datată şi scrisă pe cec, cuprinzând ziua când a fost prezentat.

3. Fie printr-o declaraţiune datată a unui oficiu de compensaţiune, constatatoare ca cecul i-a fost remis în termen util şi că nu a fost plătit.

Posesorul păstrează drepturile sale contra trăgătorului, cu toate că cecul nu a fost prezentat în timp util, sau nu s-a făcut protestul ori constatarea echivalentă protestului. Dacă, după trecerea termenului de prezentare, disponibilul nu mai există prin faptul trasului, posesorul cecului pierde aceste drepturi în total sau numai în limita sumei dispărute.

Art. 44. – Protestul sau constatarea echivalentă trebuie făcut înaintea expirării termenului de prezentare.

Dacă prezentarea s-a făcut în ultima zi a termenului, protestul sau constatarea echivalentă poate fi făcută în prima zi lucrătoare ce urmează.

Art. 45. – Posesorul trebuie să încunoştiinţeze de neplată pe girantul sau şi pe trăgător, în cele patru zile lucrătoare care urmează zilei protestului, sau constatării echivalente ori zilei prezentării, în caz de stipulaţiune „fără cheltuieli”. Fiecare girant trebuie, în cele două zile lucrătoare ce urmează zilei în care a primit încunoştiinţarea, să anunţe pe girantul sau de încunoştiinţarea primită, arătând numele şi adresele acelora care au făcut încunoştiinţările precedente; se va urma tot astfel până la trăgător. Termenele aici arătate curg de la primirea înştiinţării precedente.

Când, potrivit prevederilor alineatului precedent, o încunoştiinţare este făcută unui semnatar al cecului, aceeaşi încunoştiinţare trebuie să fie făcută în acelaşi termen avalistului.

În caz când un girant n-a arătat adresa sa sau a arătat-o într-un mod ilizibil încunoştiinţarea făcută girantului, care îl precede, este îndestulătoare.

El trebuie să dovedească, că a făcut încunoştiinţarea în termenul prescris. Acest termen va fi socotit ca observat, dacă o scrisoare cuprinzând încunoştiinţarea a fost predată poştei în termenul prescris.

Acel care nu face încunoştiinţarea în termenul mai sus arătat, nu decade din dreptul sau de regres; el este răspunzător, dacă va fi locul, de paguba cauzată prin neglijenţa sa, fără însă ca daunele-interese să poată întrece suma din cec.

Art. 46. – Trăgătorul, girantul, avalistul, poate prin stipulaţiunea „fără cheltuieli”, „fără protest” sau orice altă expresiune echivalentă, scrisă pe cec şi semnată, să scutească pe posesor, pentru exercitarea dreptului de regres, de facerea protestului sau a unei constatări echivalente.

Această stipulaţiune nu scuteşte pe posesor de prezentarea cecului la termenele stabilite, nici de încunoştiinţările ce urmează a fi făcute. Dovada neobservării termenelor este în sarcina aceluia care o opune posesorului.

Dacă stipulaţiunea este înscrisă de trăgător, ea produce efectele sale faţă de toţi semnatarii; dacă ea este înscrisă de către un girant sau avalist, ea produce efectele sale numai faţă de acesta. Dacă cu toată clauza înscrisă de trăgător, posesorul face protestul sau constatarea echivalentă, cheltuielile rămîn în sarcina sa. Dacă stipulaţiunea a fost înscrisă de un girant sau un avalist, cheltuielile protestului sau ale constatării echivalente, dacă un atare act a fost făcut, pot fi cerute de la toţi semnatarii.

Art. 47. – Toţi cei care s-au obligat prin cec sunt ţinuţi solidar către posesor.

Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care sau obligat.

Acelaşi drept îl are oricare semnatar care a plătit cecul.

Acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi nu împiedică urmărirea celorlalţi, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi.

Art. 48. – Posesorul poate cere pe cale de regres:

1. Suma arătată în cecul neplătit.

2. Dobânda legală, socotită de la prezentare.

3. Cheltuielile de protest sau cele ale constatării echivalente, acelea ale încunoştiinţării făcute cum şi celelalte cheltuieli.

Art. 49. – Acel care a plătit prin regres cecul poate cere de la giranţii săi:

1. Întreaga suma plătită.

2. Dobânda legală la această sumă, socotită din ziua când a plătit suma.

3. Cheltuieli pe care le-a făcut.

Art. 50. – Oricare obligat împotriva căruia se exercită sau ar putea fi exercitat un drept de regres poate cere, în schimbul plăţii, predarea cecului, împreună cu protestul sau constatarea echivalentă şi un cont de întoarcere achitat.

Orice girant care a plătit cecul poate şterge girul sau şi acelea ale giranţilor următori.

Art. 51. – Când prezentarea cecului, facerea protestului, sau a constatării echivalente în termenele prescrise, este împiedicată de un obstacol de neînlăturat (prevedere legală, caz fortuit ori de forţă majoră), aceste termene sunt prelungite.

Posesorul este dator să aducă, fără întârziere, la cunoştinţa girantului sau cazul fortuit ori de forţă majoră şi să facă pe cec sau pe adaos, menţiunea datată şi semnată de el de aceasta încunoştiinţare; pentru rest se aplică dispoziţiunile art. 45.

După încetarea cazului fortuit ori de forţă majoră, posesorul trebuie, fără întîrziere, să prezinte cecul la plată şi, dacă este nevoie, să facă protestul sau constatarea echivalentă.

Dacă cazul fortuit ori de forţă majoră ţine 15 zile, socotite de la data când posesorul a încunoştiinţat pe girantul sau despre cazul fortuit ori de forţă majoră, chiar dacă încunoştiinţarea este făcută înainte de expirarea termenului de prezentare, drepturile de regres pot fi exercitate fără a fi nevoie nici de prezentare, nici de protest sau de o constatare echivalentă.

Nu se socotesc cazuri fortuite ori de forţă majoră faptele pur personale ale posesorului sau ale aceluia pe care el l-a însărcinat cu prezentarea cecului, cu facerea protestului sau a constatării echivalente.

Art. 52. – Între mai mulţi obligaţi care au o situaţiune egală în cec nu se poate exercita acţiunea cambială; raporturile dintre aceste persoane vor fi reglementate după normele relative la obligaţiunile solidare.

Art. 53. – Cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 48 şi 49.

Până la modificarea regulelor de procedură se extinde, în ce priveşte cecul, formula executorie, astfel cum este arătată art. 135, cod proc. civilă din Vechiul Regat.

„Instanţa competentă pentru a investi cecul cu formula executorie, este judecătoria de ocol, dacă suma arătată în cec nu depăşeşte suma de 50.000 lei şi tribunalul în caz contrar.

Contra jurnalului de învestire nu există drept de apel”.

Cecul emis în străinătate are aceleaşi efecte executorii, dacă acestea sun emise şi de legea locului unde cecul a fost admis.

Somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cecului sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită.

Art. 54. – În termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate face opoziţie la executare.

Opoziţia se va introduce la instanţa în circumscripţia căreia se află notariatul de stat care a învestit cecul cu formula executorie.

Ea va judeca de urgenţă şi cu precădere înaintea oricărei alte pricini.

Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.

Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura.

În caz de suspendarea executării creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.

Art. 55. – În procesele pornite fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie, la somaţia de executare a cecului, debitorul nu va putea opune decât excepţiunile de nulitate a titlului prevăzut de art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 23.

Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.

Excepţiunile trebuiesc invocate la primul termen de înfăţişare.

Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen de la prima instanţă, când procedura fiind îndeplinită, părţile pot pune concluzii în fond, chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.

Art. 56. – Dacă din raportul care a dat naştere emisiunii sau transmisiunii cecului, derivă o acţiune cauzală, aceasta rămâne în fiinţă, cu toată emiterea sau transmiterea cecului, afară de cazul când se dovedeşte novaţiunea.

Posesorul cecului nu poate exercita acţiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cecului, depunându-l la grefa instanţei competente şi justificând în acelaşi timp îndeplinirea formalităţilor necesare pentru conservarea faţă de debitor a acţiunilor de regres ce-i pot aparţine.

Art. 57. – Când posesorul cecului a pierdut acţiunea cambială contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora acţiune cauzală, poate acţiona pe trăgătorul care nu a avut disponibilul la tras, ori s-a îmbogăţit pe nedrept în dauna sa.

Aceeaşi acţiune o poate exercita în aceleaşi condiţiuni, şi în contra giranţilor.

Art. 58. – Protestul se face de portărel, iar în comunele nereşedinţe de tribunal, el poate fi făcut şi de judecătorul de ocol.

În ţinuturile unde funcţionează notari publici, protestul va fi făcut de aceştia, potrivit competinţii lor şi legilor în vigoare.

Asistenţa martorilor nu este necesară la facerea protestului.

Art. 59. – Protestul poate fi încheiat prin act separat sau pe însuşi originalul cecului, sau pe duplicatul sau adaosul acestora. Acest adaos poate fi adăugat de portărel, notar sau judecător. Dacă protestul se încheie pe adaos, acel care l-a încheiat trebuie să pună sigiliul oficial pe linia de unire.

Dacă protestul este făcut prin act separat, menţiunea de facerea protestului va fi făcută pe titlul depus la protest, afară de cazul când a trebuit să se proceadă la facerea protestului fără posesiunea titlului.

Art. 60. – Protestul trebuie făcut la locul de plată în contra trasului sau al celui indicat pentru plată, chiar dacă nu sunt prezenţi.

Dacă domiciliul acestor persoane nu poate fi găsit, protestul se va putea face în orice loc, din cuprinsul comunei locului de plată, după alegerea posesorului cecului.

Incapacitatea trasului sau a terţiului indicat în art. 8 nu dispensează de obligaţiunea de a adresa protestul contra acestuia, afară de cazul când trasul este falit, în care caz sentinţa declarativă de faliment este suficientă pentru a exercita regresul.

Dacă trasul sau terţiul a încetat din viaţă, protestul se va face de asemenea pe numele sau, după regulile precedente.

Art. 61. – Protestul trebuie să cuprindă:

1. Anul, luna, ziua şi ora în care a fost dresat.

2. Numele şi prenumele celui care a cerut facerea protestului.

3. Numele persoanei contra căreia s-a făcut protestul.

4. Arătarea locului în care a fost dresat, cu menţiunea cercetărilor făcute.

5. Somaţiunea de plată cu răspunsurile primite sau motivele pentru care nu s-a obţinut nici un răspuns.

Protestul va fi subscris de portărelul, notarul sau judecătorul care l-a dresat.

Protestul prin act separat va trebui să cuprindă şi transcrierea exactă a cecului.

Art. 62. – Protestul cerut de art. 43 poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte, printr-o declaraţie de refuz de plată, scrisă şi datată pe titlu sau pe foaia de prelungire (adaos) semnată de tras.

Această declaraţiune, pentru a avea efectele protestului, trebuie învestită cu data certă, în termenul stabilit pentru facerea protestului.

În cazurile prevăzute de primul alineat al acestui articol, girul fără dată se socoteşte făcut înainte de declaraţie.

Art. 63. – Corpul de portărei, judecătoria sau notarul public vor trebui să ţină un registru de proteste, în care se vor înregistra zilnic în ordinea datei cecurilor, cu arătarea menţiunilor cerute de articolele precedente.

Un tablou de proteste pentru neplata cecurilor făcute în cursul săptămânii de portărei, judecătorii sau notarii publici va fi trimis în cea dintâi zi a săptămânii următoare tribunalului şi Camerei de Comerţ. Acest tablou va arăta data protestului, numele şi prenumele persoanei împotriva căreia s-a făcut protestul, al celei care a cerut protestul şi scadenţa titlului protestat. Tribunalul va trece tabloul în registrul de evidenţa a protestelor cambiale prevăzut de art. 72 din legea asupra cambiei.

Originalul protestului făcut prin act separat va fi predat posesorului cecului.

CAPITOLUL VII

Despre pluralitatea exemplarelor

Art. 64. – În afara de cecurile la purtător, orice cec emis în România şi plătibil într-un Stat, poate fi tras în mai multe exemplare identice. Când un cec este emis în mai multe exemplare, aceste exemplare trebuiesc a fi numerotate în însuşi textul titlului; lipsind aceasta, fiecare exemplar se socoteşte un cec distinct.

Art. 65. – Plata unuia din exemplare este liberatorie, chiar dacă nu s-a stipulat ca o atare plata anulează efectul celorlalte exemplare.

Girantul care a transmis exemplarele la diferite persoane, ca şi giranţii următori, sunt ţinuţi în temeiul tuturor exemplarelor purtând semnătura lor şi care nu le-au fost înapoiate.

CAPITOLUL VIII

Despre alterări

Art. 66. – În cazul alterării textului unui cec, semnatarii posteriori alterării sunt ţinuţi în termenii textului alterat; semnatarii anteriori sunt ţinuţi în termenii textului original.

Când din titlu nu rezultă sau nu se dovedeşte că semnătura a fost pusă înainte sau după alterare, se presupune că a fost pusă înainte.

CAPITOLUL IX

Despre anularea şi înlocuirea cecului

Art. 67. – În caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea cecului, posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să ceară anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui tribunalului comercial al locului în care cecul este plătibil.

Cererea va trebui să arate menţiunile esenţiale ale cecului.

Preşedintele tribunalului după examinarea cererii şi a elementelor produse, cum şi a dreptului posesorului, va pronunţa în cel mai scurt timp posibil o ordonanţă prin care, specificând datele cecului, îl va declara nul în mâinile oricui s-ar găsi şi va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial, dacă între timp detentorul cecului nu a făcut opoziţie.

Ordonanţa trebuie să fie notificată atât trăgătorului cât şi trasului şi publicată în Monitorul Oficial, la stăruinţa şi pe cheltuielile petiţionarului.

Cu toată înştiinţarea, plata cecului făcută deţinătorului mai înainte de notificarea ordonanţei, liberează pe tras.

Art. 68. – În termen de 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial deţinătorul cecului va putea face opoziţie în contra acestei ordonanţe, opoziţie ce se va comunica petiţionarului, trasului şi trăgătorului, odată cu citarea lor înaintea tribunalului locului de plată.

Art. 69. – Până la împlinirea termenului prevăzut de art. 67, petiţionarul va putea exercita toate actele de conservare a drepturilor sale şi poate să ceară plata cecului, dând cauţiune sau în lipsa de cauţiune, consemnarea sumei.

Art. 70. – După trecerea termenului prevăzut de art. 69, fără a se fi făcut opoziţie, sau după respingerea opoziţiei, printr-o hotărâre rămasă definitivă, cecul pierdut sau sustras nu mai are nici un efect.

Oricine a obţinut înlocuirea cecului va putea să ceară plata cecului, prezentând ordonanţa de anulare şi certificatul grefei respective de neintroducerea opoziţiei la termen, sau prezentând hotărârea definitivă de respingerea opoziţiei.

Art. 71. – În caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea unui cec, având clauza „netransmisibil”, nu se poate cere anularea lui; primitorul va putea cere însă trasului şi trăgătorului înlocuirea cecului printr-un duplicat.

Art. 72. – Ordonanţa sau hotărârea rămasă definitivă stinge orice drept decurgând din cecul anulat, fără a prejudeca eventualele acţiuni ale posesorului faţă de cel care a obţinut anularea.

CAPITOLUL X

Despre prescripţie

Art. 73. – Acţiunile de regres ale posesorului împotriva giranţilor, trăgătorului sau celorlalţi obligaţi, se prescriu prin 6 luni, socotite de la expirarea termenului de prezentare.

Acţiunile de regres ale diferiţilor obligaţi la plata cecului, unii împotriva altora, se prescriu prin 6 luni, socotite din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa.

Art. 74. – Întreruperea prescripţiei nu are efect decât împotriva aceluia faţă de care actul de întrerupere a fost făcut.

CAPITOLUL XI

Dispoziţii generale

Art. 75. – Prin cuvântul „bancher”, întrebuinţat în legea de faţă se înţeleg şi peroanele sau instituţiunile asimilate de legea bancherilor.

Art. 76. – Prezentarea şi protestul unui cec nu pot fi făcute decât într-o zi lucrătoare.

Când cea din urmă zi a termenului prescris de lege, pentru îndeplinirea actelor privitoare la cec şi în special pentru facerea protestului sau a unui act echivalent este o zi de sărbătoare legală, acest termen este prorogat până la prima zi lucrătoare ce urmează. Zilele de sărbătoare legale intermediare sunt cuprinse în calculul termenului.

Art. 77. – În termenele prevăzute prin lege nu se socoteşte ziua de la care ele încep să curgă.

Art. 78. – Nu sunt admise termene de graţie nici legale, nici judecătoreşti.

TITLUL II

Despre cecul circular

Art. 79. – Cecul circular este un titlu de credit la ordin, emis de o bancă sau un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii, plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent.

Banca sau institutul de credit, autorizate a emite cecuri circulare, vor trebui să depună la Banca Naţională a României, cel mai târziu până a două zi de la emitere, o cauţiune în titluri de Stat, garantate de Stat, sau lombardabile la Banca Naţională, socotite la cursul zilei, de 40 la sută din valoarea cecurilor circulare emise zilnic, cauţiune asupra căreia posesorii unor asemenea cecuri au un privilegiu special.

Cauţiunea nu se va putea elibera de Banca Naţională decât contra prezentării cecului respectiv, cu menţiunea „achitat”.

Art. 80. – Cecul circular va cuprinde:

1. Denumirea de „cec circular” în cuprinsul titlului.

2. Promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani.

3. Numele şi prenumele primitorului.

4. Arătarea datei şi locului în care cecul circular a fost emis.

5. Semnătura băncii sau instituţiunii emitente.

Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular.

Art. 81. – Posesorul decade din dreptul de regres, dacă nu prezintă titlul la plata în termen de 30 de zile de la emisiune.

Acţiunea contra emitentului se prescrie prin trecere de 3 ani de la data emisiunii.

Girul în favoarea emitentului stinge cecul.

Art. 82. – Banca sau institutul de credit poate încredinţa emiterea de cecuri circulare unui bancher corespondent, cu condiţiunea însă ca cecul emis să poarte viza băncii sau institutului autorizat, iar corespondentul să semneze ca reprezentant al acelei bănci sau institut.

Art. 83. – Sunt aplicabile cecului circular, în măsura în care nu se derogă prin prezenta lege şi nu sunt necompatibile cu aceasta, toate dispoziţiunile din legea cambială referitoare la gir, plată, protest, regres, prescripţie cum şi cele relative la titlurile cu semnături false sau ale unor persoane incapabile.

De asemenea se vor aplica cecului circular dispoziţiunile necontrarii referitoare la cecul barat, numai în cont, netransmisibil şi de călătorie.

În procedura de anulare şi înlocuire a cecului circular se vor aplica dispoziţiunile art. 67, cu următoarele modificări:

Cererea trebuie adresată preşedintelui tribunalului unde emitentul are un stabiliment.

Notificarea ordonanţei se va face de unul din stabilimentele cele mai apropiate emitentului care, pe cheltuiala petiţionarului va înştiinţa de îndată despre aceasta toate stabilimentele locurilor de plată unde cecul este plătibil.

Opoziţia se va face la instanţa care a dat ordonanţa, comunicându-se petiţionarului şi reprezentantului emitentului copie de pe opoziţie odată cu citaţia.

Emitentul care a plătit cecul circular, cu toată înştiinţarea despre pierderea sau sustragerea cecului, nu răspunde de plata făcută înainte de notificarea ordonanţei de anulare. De asemenea, emitentul care a plătit un cec circular chiar după primirea notificării, nu este responsabil dacă plata a fost făcută de un stabiliment căruia, dintr-un fapt neimputabil emitentului, nu i-a putut ajunge la cunoştinţa notificarea ordonanţei de anulare.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugerea unui cec circular netransmisibil nu se va putea folosi procedura de anulare, însă primitorul are dreptul de a obţine, după 20 de zile de la înştiinţare, plata cecului de la stabilimentul la care s-a făcut înştiinţarea.

TITLUL III

Dispoziţii finale, penale şi tranzitorii

Art. 84. – Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afara de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsa mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:

1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului.

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.

4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiunii ultimului alineat al art. 6.

Dacă în cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3 de mai sus, emitentul procura trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumătate. Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă.

Art. 85. – Băncile sau Instituţiunile de credit neautorizate, sau cărora li s-a revocat autorizarea, care emit cecuri circulare, se vor pedepsi cu amenda de la 100.000-1.000.000 lei, afară de cazul când legea prevede sancţiuni mai mari, în care caz se vor aplica acele sancţiuni.

Art. 86. – Condiţiunile speciale şi efectul cecurilor, precum şi a tuturor obligaţiunilor sau menţiunilor pe cec, făcute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se vor judeca după legiuirea, sub imperiul căreia a fost făcut.

Art. 87. – Dispoziţiunile acestei legi, privind modul de plata, dreptul de acţiune şi de regres ce izvorăsc de cec, conservarea şi stingerea acestui drept şi efectele forţei majore, se întind şi asupra cecurilor emise sub imperiul legilor vechi, dacă au scăzut după intrarea în vigoare a acestei legi.

Art. 88. – Dispoziţiunile acestei legi se aplică şi la prescripţiunea neîmplinită la data punerii în vigoare a legii de faţă.

Începutul acestei prescripţiuni, precum şi întreruperea ei, intervenită sub imperiul vechilor legi, se vor judeca după acele legi.

Dacă termenul de prescripţiune prevăzut de această lege este mai scurt decât cel prevăzut de legile vechi, el se va socoti de la data intrării în vigoare a legii de faţă afară numai dacă termenul s-ar împlini mai târziu decât s-ar fi împlinit, potrivit vechilor legi.

Art. 89. – Legea de faţă intră în vigoare la 1 iunie 1934.

(Avizul Consiliului Legislativ, secţia II, Nr. 14 din 1934).

(Desbatori: Cameră Nr. 49–1938/934; Senat Nr. 31 şi 34–1933/934)

(Votat de Adunarea Deputaţilor la 27 Aprilie şi de Senat la 28 Aprilie 1934).