Posted by: leontiucmarius | May 30, 2012

Marius Leontiuc – Legea nr. 1 / 2008 organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor

Parlamentul Romaniei Legea 1 din 8 ianuarie 2008 (Legea 1/2008) pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor
Publicat in Monitorul Oficial 18 din 10 ianuarie 2008 (M. Of. 18/2008)
LegeStart prezinta actul doar in varianta publicata in Monitorul Oficial.
.
 
   Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
   Articol unic. – Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 31 ianuarie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 215/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:    1. La articolul 25, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (11) si (12), cu urmatorul cuprins:    “(11) La nivelul Autoritatii se constituie si functioneaza, sub conducerea presedintelui acesteia, Comitetul pentru situatii de urgenta.    (12) Comitetul pentru situatii de urgenta prevazut la alin. (11) se constituie prin ordin al presedintelui Autoritatii si are in componenta persoane cu putere de decizie, experti si specialisti din aparatul propriu si din unele institutii si unitati aflate in subordinea Autoritatii, cu atributii in gestionarea situatiilor de urgenta.”    2. La articolul 26, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:    “(4) Daca epizootia prezinta un pericol deosebit pentru sanatatea publica si economia nationala, in cadrul Comitetului National pentru Situatii de Urgenta se constituie, prin hotarare a Guvernului, Centrul National de Combatere a Bolilor, sub conducerea nemijlocita a ministrului internelor si reformei administrative si sub coordonarea primului-ministru.”
Fii informat in timp real cu ultimele aparitii legislative
Inscrie-te la newsletter
   3. La articolul 26, dupa alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alineatele (41)-(44), cu urmatorul cuprins:    “(41) Centrul National de Combatere a Bolilor este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experti si specialisti desemnati de ministerele cu atributii complexe in gestionarea situatiilor de urgenta.    (42) Structura Centrului National de Combatere a Bolilor este urmatoarea:    a) Unitatea centrala de decizii, condusa de ministrul internelor si reformei administrative, alcatuita din membrii Comitetului National pentru Situatii de Urgenta;    b) Unitatea operationala centrala, condusa de presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;    c) Unitatea centrala de sprijin, constituita din experti si specialisti din cadrul administratiei publice centrale, din cadrul organelor de specialitate ale acesteia si din cadrul unor institutii si unitati aflate in subordinea acestora, precum si din reprezentanti ai patronatelor interesate de eradicarea epizootiilor, care ajuta Unitatea operationala centrala in luarea masurilor care se impun pentru combaterea bolilor.    (43) Organizarea, functionarea si atributiile Centrului National de Combatere a Bolilor si ale structurilor din componenta acestuia se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative.    (44) Finantarea actiunilor care se dispun de catre Centrul National de Combatere a Bolilor se asigura de la bugetul de stat, in conditii stabilite prin hotarare a Guvernului.”

   4. La articolul 26, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:    “(5) Pentru sprijinirea actiunilor de lupta impotriva bolilor transmisibile ale animalelor si a zoonozelor, la nivelul prefecturilor se constituie, sub conducerea prefectilor, centre locale de combatere a bolilor, respectiv Centrul de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucuresti.”    5. La articolul 26, dupa alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (51)-(53), cu urmatorul cuprins:    “(51) Structura centrului local de combatere a bolilor este urmatoarea:    a) unitatea locala de decizie, condusa de prefect si alcatuita din membrii comitetului judetean pentru situatii de urgenta;    b) unitatea operationala locala, condusa de directorul executiv al directiei sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti;    c) unitatea locala de sprijin, condusa de primar si din care fac parte un viceprimar, secretarul comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, reprezentanti ai serviciilor publice si ai principalelor institutii de pe teritoriul respectiv, precum si medicul zonal.    (52) Organizarea, atributiile si functionarea centrelor locale de combatere a bolilor, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si ale structurilor din componenta acestora se stabilesc prin ordin al prefectului.    (53) In exercitarea atributiilor de conducere a Unitatii operationale centrale si a unitatii operationale locale se emit decizii si instructiuni.”    6. La articolul 26, alineatele (6), (61) si (7) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

   “(6) In cazul masurilor ce se intreprind pentru lichidarea focarelor de boli transmisibile ale animalelor, se acorda despagubiri:    a) proprietarilor, crescatori de animale, pentru animalele taiate sau ucise in cadrul actiunilor nationale aprobate prin acte normative;    b) persoanelor fizice ale caror animale au fost diagnosticate pozitiv si sacrificate, in mod direct sau indirect, in cadrul programelor nationale de eradicare a epizootiilor, de la data aprobarii acestora, conform legislatiei in vigoare;    c) proprietarilor, crescatori de animale, pentru pierderile financiare suferite ca efecte colaterale rezultate din masurile intreprinse pentru combaterea epizootiei, inclusiv pentru impiedicarea transmiterii bolilor la om.    (61) Prin hotarare a Guvernului se stabilesc bolile, efectele directe si indirecte, precum si efectele colaterale rezultate din masurile intreprinse pentru combaterea acestora, conditiile, precum si modalitatile de acordare a despagubirilor.    (7) Plata despagubirilor prevazute la alin. (6) se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, in conditii care se stabilesc prin hotarare a Guvernului.”
   Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.    PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR                          PRESEDINTELE SENATULUI         BOGDAN OLTEANU                                      NICOLAE VACAROIU 
   Bucuresti, 8 ianuarie 2008.    Nr. 1.
Ordonanta privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor
Ordonanta nr. 42/2004 din 29/01/2004, actualizata la data de 30/03/2010, privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor.

   
 

   CAPITOLUL I
  Dispoziţii generale
   Art. 1. – Apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, in raport cu creşterea animalelor, constituie o problemă de stat şi o indatorire pentru toţi locuitorii ţării.
   Art. 2. – Persoanele fizice şi persoanele juridice proprietare sau deţinătoare de animale vii ori material germinativ de origine animală, cele care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii ori material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate in nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru aplicarea şi respectarea intocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, in vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 3. – Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor, de supraveghere, prevenire şi control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea in condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL II
  Organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitar-veterinare@
    __________
    @Titlul capitolului II a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 4. – Serviciile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor se organizează şi funcţionează ca sistem veterinar unic şi sunt structurate astfel:
   a) servicii de stat – publice – sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
   b) activităţi sanitar-veterinare de liberă practică.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 5. – Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepţie unitară, in sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct şi autonom, avand următoarea structură:
   a) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită in continuare Autoritatea, este autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic şi administrativ intreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;@
   b) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică, in subordinea Autorităţii;
   c) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, in subordinea Autorităţii, care se infiinţează prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii publice descentralizate care funcţionează in subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
   d) circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate in structura direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;
   e) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică, organizate in structura Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera a) a fost modificată prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 6. – (1) Autoritatea se infiinţează prin reorganizarea Agenţiei Romane pentru Siguranţa Alimentelor, a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cat şi a unor servicii care funcţionează in structura Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
   (2) Unităţile care funcţionează in subordinea Autorităţii sunt prevăzute in anexa nr. 2.
   (3) Autoritatea preia drepturile, obligaţiile, competenţele, personalul şi resursele financiare ale Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi ale Agenţiei Romane pentru Siguranţa Alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 61. – Abrogat.@
   (2) Finanţarea Autorităţii se asigură din venituri proprii şi alocaţii de la bugetul de stat.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost abrogat prin art. I, pct. 1 din O.U.G. nr. 27/2009.
   Art. 62. – Autoritatea are drept scop:
   a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, in raport cu creşterea animalelor, identificarea şi inregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;@
   b) realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime pană la distribuirea alimentelor către consumator.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera a) a fost modificată prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 63. – Autoritatea are următoarele atribuţii principale:
   a) organizează serviciile sanitar-veterinare de stat şi stabileşte necesităţile de finanţare ale acestora;
   b) organizează activităţile sanitar-veterinare publice pe intregul teritoriu al ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;
   c) stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile serviciilor sanitar-veterinare de stat;
   d) elaborează şi promovează, in colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, cadrul legal in domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor;
   e) participă la activitatea de standardizare, gradare şi calificare a produselor alimentare;
   f) organizează activitatea in domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor, in colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, conform limitelor de competenţă legale;
   g) realizează, in colaborare cu alte autorităţi abilitate implicate, sistemul de analiză, gestionare şi comunicare a riscului in domeniul siguranţei şi calităţii alimentelor;
   h) emite avize ştiinţifice şi acordă asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind legislaţia naţională şi comunitară in domeniile care au o influenţă directă sau indirectă asupra siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale. Furnizează informaţii independente referitoare la toate problemele din aceste domenii şi comunică riscurile;
   i) contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane, ţinand seama de sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi protecţia mediului;
   j) colectează şi analizează datele pentru a permite caracterizarea şi monitorizarea riscurilor care au o influenţă directă sau indirectă asupra siguranţei alimentelor şi in domeniul hranei pentru animale;
   k) acordă consultanţă ştiinţifică şi asistenţă tehnică şi ştiinţifică privind nutriţia umană, ţinand seama de prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, emite avize ştiinţifice cu privire la probleme legate de sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor, precum şi avize ştiinţifice privind produsele, altele decat alimentele şi hrana pentru animale, in legătură cu organismele modificate genetic, astfel cum sunt definite prin Ordonanţa Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2002;
   l) emite avize ştiinţifice care servesc drept bază ştiinţifică pentru elaborarea şi adoptarea de măsuri in domeniile ce privesc obiectul său de activitate;
   m) elaborează proiecte de acte normative in vederea indeplinirii atribuţiilor specifice.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 64. – (1) Autoritatea funcţionează in cooperare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi cu celelalte autorităţi naţionale ce au competenţe executive in domeniul siguranţei alimentelor.
   (2) Autoritatea cooperează cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, cu instituţiile similare comunitare şi din statele membre, precum şi cu instituţiile similare internaţionale.@
   (3) Autoritatea reglementează in mod unitar, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sistemele de asigurări din domeniile sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (3) a fost introdus prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 65. – (1) In indeplinirea atribuţiilor sale Autoritatea constituie structura de contact cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară şi acţionează pe bază de autonomie funcţională şi decizională conform angajamentelor asumate de Romania.
   (2) In cadrul Autorităţii funcţionează Secretariatul operaţional pentru Codex Alimentarius, condus de preşedintele Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 66. – (1) Autoritatea este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat şi de 2 vicepreşedinţi cu rang de subsecretar de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru pe o perioadă de 5 ani.@
   (2) In exercitarea atribuţiilor care ii revin preşedintele emite ordine şi instrucţiuni, in condiţiile legii.
   (3) Preşedintele este sprijinit in activitatea sa de un consiliu ştiinţific şi un consiliu consultativ, fără personalitate juridică.
   (4) Preşedintele Autorităţii este ordonator principal de credite.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 31 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 67. – Secretarul general al Autorităţii este numit prin decizie a primului-ministru. Atribuţiile sale sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 68. – (1) Consiliul ştiinţific este format din minimum 7 personalităţi recunoscute in domeniile de competenţă ale Autorităţii.
   (2) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Consiliului ştiinţific se aprobă prin ordin al preşedintelui, in termen de 15 zile de la numirea acestuia.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 69. – (1) Consiliul consultativ este format din reprezentanţi ai ministerelor, ai altor autorităţi ale administraţiei publice competente in domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi reprezentanţi ai societăţii civile.
   (2) Consiliul consultativ este prezidat de preşedintele Autorităţii.
   (3) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ se aprobă prin ordin al preşedintelui, in termen de 15 zile de la numirea acestuia.
   (4) Membrii Consiliului ştiinţific beneficiază de o indemnizaţie de participare de maximum 20% din indemnizaţia brută a preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 610. – Membrii Comitetului pentru Produse Medicinale Veterinare, care funcţionează pe langă Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, beneficiază de o indemnizaţie de participare la şedinţe echivalentă cu 20% din salariul brut al directorului institutului, precum şi de rambursarea cheltuielilor de deplasare şi cazare.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 32 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 7. – Abrogat.@
    ___________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I, pct. 2 din O.U.G. nr. 27/2009.
   Art. 71. – (1) Autoritatea işi desfăşoară activitatea conform principiilor independenţei, transparenţei, confidenţialităţii, accesului la documente şi informaţii in condiţiile legii.
   (2) Autoritatea prezintă anual Guvernului un raport privind activitatea desfăşurată, care include bilanţul rezultatelor.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 10 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 8. – (1) Medicii veterinari oficiali sunt medicii veterinari din cadrul Autorităţii, institutelor veterinare şi direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
   (2) Medicii veterinari care işi desfăşoară activitatea in structura altor ministere au atribuţii şi competenţe de medic veterinar oficial şi pot fi trecuţi, cu acordul părţilor, in structura Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL III
  Atribuţii şi competenţe ale serviciilor sanitar-veterinare de stat@
    __________
    @Titlul capitolului III a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 9. – Domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare de stat sunt:
   a) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor fizice şi juridice in domeniul sanitar-veterinar;
   b) stabilirea obligaţiilor şi responsabilităţilor instituţiilor şi organelor administraţiei publice in domeniul sanitar-veterinar;
   c) autorizarea, omologarea şi acreditarea in domeniul sanitar-veterinar;
   d) sistemul informatic sanitar-veterinar naţional;
   e) autoevaluarea serviciilor sanitar-veterinare;
   f) definirea termenilor tehnici utilizaţi in domeniul sanitar-veterinar, prevăzuţi in anexa nr. 1;
   g) sănătatea animalelor: calificarea statusului de sănătate a animalelor, certificarea sanitar-veterinară, măsurile de protecţie, notificarea veterinară, declararea bolilor, controlul bolilor la animale şi prevenirea transmiterii acestora de la animale la om;
   h) sănătatea publică veterinară;
   i) identificarea şi inregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;@
   j) stabilirea cerinţelor sanitar-veterinare şi controlul producerii, mişcării interne, punerii pe piaţă, comerţului, importului, tranzitului şi exportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   k) nutriţia animalelor, furajele medicamentate şi aditivii furajeri;
   l) stabilirea cerinţelor sanitar-veterinare pentru protecţia şi bunăstarea animalelor şi controlul aplicării acestora;
   m) inspecţia şi controalele sanitar-veterinare;
   n) cerinţele sanitar-veterinare pentru activitatea de reproducţie a animalelor;
   o) stabilirea cheltuielilor in domeniul sanitar-veterinar;
   p) elaborarea şi punerea in aplicare a sistemului de instruire in domeniul sanitar-veterinar;
   q) stabilirea necesităţilor de investiţii şi dotare in domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera i) a fost modificată prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 10. – Autoritatea are următoarele atribuţii:
   a) organizează activităţile sanitar-veterinare publice pe intregul teritoriu al ţării, după o concepţie unitară, pentru asigurarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;
   b) elaborează norme sanitar-veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii, pentru domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare, unice şi obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2;
   c) controlează aplicarea normelor sanitar-veterinare;
   d) stabileşte responsabilităţile generale ale medicilor veterinari;
   e) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari oficiali;
   f) stabileşte drepturile şi obligaţiile medicilor veterinari de liberă practică imputerniciţi pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare publice;
   g) participă la elaborarea sau avizarea convenţiilor şi acordurilor privind colaborarea in domeniul sanitar-veterinar;
   h) impreună cu Ministerul Sănătăţii răspunde de organizarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru siguranţa alimentelor de origine animală;
   i) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea privind identificarea şi inregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor;@
   j) organizează, coordonează, gestionează şi controlează activitatea posturilor de inspecţie la frontieră;
   k) organizează şi asigură funcţionarea sistemului informatic sanitar-veterinar naţional şi conectarea acestuia la sistemul informatic sanitar-veterinar al Uniunii Europene;
   l) elaborează regulamentele de organizare şi funcţionare ale serviciilor sanitar-veterinare de stat şi stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile acestora;
   m) organizează şi controlează activităţile sanitar-veterinare publice efectuate de medicii veterinari deliberă practică imputerniciţi;
   n) stabileşte cerinţele sanitar-veterinare;
   o) elaborează programele naţionale in domeniul sanitar-veterinar, aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 215/2004.
   – Litera i) a fost modificată prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 11. – Drepturile şi competenţele Autorităţii sunt următoarele:
   a) are acces liber, pentru a-şi exercita competenţele specifice, in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi in alte locuri ce sunt supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   b) solicită prezentarea şi verificarea oricăror documente, date şi informaţii relevante, referitoare la obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   c) dispune măsuri de protecţie şi restricţie privind animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar din obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   d) suspendă sau interzice funcţionarea obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1);
   e) impune măsuri de restricţie privind mişcarea şi certificarea sanitar-veterinară pentru animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar ce se află in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   f) limitează sau interzice comerţul, importul, producerea sau punerea pe piaţă, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   g) recoltează probe destinate examenelor de laborator, pentru elucidarea unor factori de risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   h) verifică dacă personalul angajat al obiectivelor prevăzute la art. 18 alin. (1) respectă cerinţele sanitar-veterinare privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   i) inspectează şi controlează conformitatea cu cerinţele sanitar-veterinare pentru obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   j) dispune punerea sub sechestru veterinar sau uciderea animalelor ori punerea sub sechestru veterinar, confiscarea şi distrugerea produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   k) aplică sancţiuni contravenţionale in cazul săvarşirii unor fapte care constituie contravenţii la legislaţia sanitar-veterinară;
   l) solicită organelor administraţiei publice centrale şi locale aplicarea măsurilor legale in caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 12. – In vederea realizării activităţilor sanitar-veterinare publice, in limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare de stat, Autoritatea colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile şi patronatele din domeniul agricol şi industria farmaceutică, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu organizaţiile internaţionale din domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 121. – Atribuţiile Autorităţii in domeniul siguranţei alimentelor sunt stabilite şi prin legislaţia specifică.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 17 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL IV
  Obligaţiile medicilor veterinari
   Art. 13. – In exercitarea profesiunii medicii veterinari au următoarele obligaţii:
   a) să anunţe de urgenţă autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor despre orice suspiciune privind apariţia unei boli supuse notificării obligatorii, conform legii, precum şi a oricărui risc privind sănătatea animalelor, sănătatea publică, bunăstarea şi protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   b) să ia măsurile de urgenţă prevăzute de lege, pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau a oricărui risc de natură a afecta sănătatea animalelor şi sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   c) să participe, la solicitarea direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a Autorităţii, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control in cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru Romania;
   d) să dispună respectarea perioadelor de aşteptare şi intrerupere, referitoare la eliminarea sau prezenţa de reziduuri la animale vii, in produse ori subproduse de origine animală destinate consumului uman;
   e) să inregistreze şi să păstreze, pentru o perioadă stabilită de Autoritate, un registru cu activitatea desfăşurată şi evidenţa modului de prescriere, distribuire şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate;
   f) să păstreze confidenţialitatea asupra oricăror fapte, informaţii sau documente de care iau cunoştinţă in exercitarea activităţilor, pentru care există drepturi de autor, protecţie de confidenţialitate comercială sau dacă utilizarea acestor date este licenţiată.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 14. – (1) Medicii veterinari oficiali au următoarele obligaţii principale:
   a) dispun aplicarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, controlează respectarea acestora şi efectuează activităţile sanitar-veterinare publice ce intră in responsabilitatea lor;
   b) dispun măsurile necesare şi supraveghează aplicarea acestora de către persoanele fizice şi juridice, pentru apărarea şi imbunătăţirea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii publice, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   c) dispun fără intarziere măsurile necesare, pană la clarificarea oricăror suspiciuni referitoare la apariţia unei boli sau a unui element de risc in relaţie cu sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   d) dispun măsurile necesare pentru precizarea cauzelor imbolnăvirilor şi controlează aplicarea măsurilor specifice in vederea controlului şi eradicării bolilor transmisibile ale animalelor şi zoonozelor;
   e) participă la evaluarea costurilor de compensare, in cazul tăierii sau uciderii de animale vii, a celor de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere, de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie, de confiscare sau distrugere de material germinativ de origine animală ori de produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   f) asigură controlul produselor şi subproduselor de origine animală destinate consumului uman, precum şi al celor ce nu sunt destinate acestui scop, al materiilor furajere utilizate in nutriţia animalelor şi al produselor medicinale veterinare, in toate fazele de producere, depozitare, colectare, transport, procesare, intermediere, punere pe piaţă, şi al celor ce fac obiectul importului, exportului, tranzitului şi comerţului;
   g) participă la cursuri de instruire in domeniul sanitar-veterinar.
   (2) Măsurile stabilite de medicii veterinari oficiali in exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor lor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce intră sub incidenţa competenţelor serviciilor sanitar-veterinare.
   (3) Drepturile specifice ale medicilor veterinari oficiali sunt conferite de competenţele autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, prevăzute la art. 11.
   (4) In funcţie de strategia naţională in domeniul sanitar-veterinar, Autoritatea poate stabili şi alte drepturi şi obligaţii ale medicilor veterinari oficiali.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 19 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 15. – (1) Medicii veterinari de liberă practică imputerniciţi au obligaţiile prevăzute la art. 13, precum şi cele ce rezultă din contractele pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare publice, incheiate cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
   (2) Pentru efectuarea in exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse in programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute in alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună in aplicare, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pot incheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi in condiţiile legii, sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, in condiţiile legii, in situaţiile in care nu se pot incheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi in condiţiile legii.@
   (21) Pentru efectuarea in exploataţiile comerciale a unor acţiuni de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, proprietarii acestor exploataţii incheie contracte cu medicii veterinari, organizaţi in condiţiile legii.@
   (3) Abrogat.@
   (4) Activităţile de asistenţă medical-veterinară sunt asigurate in exclusivitate de serviciile medicale sanitar-veterinare particulare.@
   (5) Acţiunile sanitar-veterinare cuprinse in programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru alte acţiuni prevăzute in alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună in aplicare, precum şi tarifele aferente acestora, in situaţia in care aceste acţiuni sunt realizate de medici veterinari de liberă practică imputerniciţi, se aprobă anual prin hotărare a Guvernului.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (3) a fost abrogat prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 88/2004.
   – Alin. (5) a fost introdus prin art. 17 din O.U.G. nr. 37/2008.
   – Alin. (2) a fost modificat prin art. 20, pct. 1 din O.U.G. nr. 23/2010.
   – Alin. (21) a fost introdus prin art. 20, pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2010.
   – Alin. (5) a fost modificat prin art. 20, pct. 3 din O.U.G. nr. 23/2010.
   CAPITOLUL V
  Obligaţiile şi responsabilităţile in domeniul sanitar-veterinar@
    __________
    @Titlul capitolului V a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 16. – Persoanele fizice şi persoanele juridice prevăzute la art. 2 au următoarele obligaţii:
   a) să anunţe direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene sau a municipiului Bucureşti inceperea ori sistarea activităţilor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   b) să asigure sprijinul necesar autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru realizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;
   c) să permită accesul liber, permanent şi nerestricţionat al autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru efectuarea inspecţiilor, controalelor, verificărilor sau examinărilor in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
   d) să ofere autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor asistenţa necesară in timpul controalelor, inspecţiilor, verificărilor şi examinărilor pe care le intreprind pentru realizarea obiectivelor, atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;
   e) să anunţe fără intarziere autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale şi administraţia publică locală despre apariţia oricărei suspiciuni sau imbolnăviri a animalelor, iar pană la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale;
   f) să anunţe autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale, in termenul stabilit de prevederile legale specifice, despre intrarea/ieşirea de animale in/din localităţi, instrăinarea şi dobandirea de animale, dispariţia, moartea, tăierea de animale, precum şi orice alte evenimente privind mişcarea animalelor;
   g) să sprijine autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor in efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public;
   h) să prezinte animalele pentru efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public, la locul, data şi ora stabilite de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică imputernicit;
   i) să respecte măsurile stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor;
   j) să anunţe autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor locală şi să solicite certificatul de sănătate animală şi de transport ori alte documente necesare in vederea mişcării sau transportului de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   k) să trimită autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, la solicitarea acesteia, copii ale documentelor şi certificatelor ce insoţesc animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   l) să respecte interdicţiile şi restricţiile stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind activităţile prevăzute la art. 2;
   m) să pună pe piaţă, să importe, să exporte şi să comercializeze numai animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse provenite de la animale, pentru care, dacă au fost tratate cu produse medicinale veterinare, s-au respectat perioadele de aşteptare sau de intrerupere;
   n) să respecte măsurile de interdicţie şi restricţie pentru produse medicinale veterinare şi pentru produse şi materii utilizate in nutriţia animalelor, pentru unele substanţe interzise sau neautorizate a fi administrate animalelor ori a fi folosite in relaţie cu produsele de origine animală;
   o) să pună la dispoziţie autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor animalele vii sau materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele de origine animală, produsele medicinale veterinare, deşeurile, subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţii patogeni de origine animală, produsele şi materiile utilizate in nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor, in vederea examinării şi testării acestora, pentru depistarea unor substanţe interzise sau neautorizate a fi utilizate in scopuri sanitar-veterinare;
   p) să respecte măsurile de interzicere sau restricţionare privind punerea pe piaţă, importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu produse şi subproduse ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia animalelor, precum şi dispoziţiile autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de distrugere a produselor şi subproduselor ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia animalelor, ce pot constitui un risc potenţial pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   q) să aplice normele sanitar-veterinare privind cerinţele de zooigienă, de adăpostire, ingrijire, de reproducţie şi utilizare raţională a animalelor, precum şi măsurile suplimentare stabilite de autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor in aceste domenii;
   r) să aplice măsurile sanitar-veterinare pentru prevenirea bolilor animalelor, precum şi pentru controlul şi eradicarea sau prevenirea difuzării acestora in teritoriu;
   s) să intreţină in bună stare de funcţionare şi igienă, cu respectarea strictă a regulilor sanitar-veterinare, obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), mijloacele pentru transportul animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   ş) să păstreze, in limitele de timp stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, certificatele şi documentele ce atestă sau certifică starea de sănătate a animalelor vii, a materialului germinativ de origine animală sau a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
   t) să respecte măsurile de suspendare sau retragere de pe piaţă a produselor medicinale veterinare, stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, şi să pună la dispoziţie acesteia documentele şi produsele respective, pentru examinarea acestora, inclusiv prin prelevare de probe pentru examene de laborator;
   ţ) să se conformeze cerinţelor sanitar-veterinare stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 17. – Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să colaboreze şi să sprijine medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică imputerniciţi in exercitarea competenţelor specifice domeniului sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL VI
  Autorizarea, omologarea şi acreditarea in domeniul sanitar-veterinar@
    __________
    @Titlul capitolului VI a fost modificat prin art. I pct. 24 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 18. – (1) Funcţionarea exploataţiilor de animale, a fermelor de carantină, a celor cu animale de vanat, parcurilor, rezervaţiilor naţionale şi grădinilor zoologice, păşunilor şi taberelor de vară, aglomerărilor temporare de animale, staţiilor de incubaţie a ouălor, precum şi a unităţilor care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau comercializează animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman, produse medicinale veterinare, deşeuri, subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate in nutriţia animalelor ori alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor este permisă numai dacă sunt autorizate de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, ori, după caz, de către Autoritate şi au asigurate supravegherea şi controlul sanitar-veterinar, in condiţiile legii.
   (2) Autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor autorizează unităţile prevăzute la alin. (1) numai dacă acestea indeplinesc cerinţele prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară in vigoare.
   (3) Autoritatea autorizează, in condiţiile legii, unităţile prevăzute la alin. (1) care efectuează activităţi de export.
   (4) Autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor participă in comisiile de omologare şi acreditare pentru domeniul sanitar-veterinar, in condiţiile legii.
   (5) Pentru eliberarea autorizaţiilor şi certificatelor sanitar-veterinare se stabilesc tarife care se plătesc anticipat, se constituie ca venituri proprii şi se actualizează anual, in funcţie de rata inflaţiei din anul precedent, prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
   (6) Autoritatea va elabora norme privind cerinţele specifice pe care trebuie să le indeplinească obiectivele supuse autorizării sanitar-veterinare, care se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (5) şi (6) au fost modificate prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 19. – (1) Funcţionarea unităţilor de tăiere a animalelor, de colectare, producere, prelucrare, procesare, depozitare, transport şi valorificare a produselor şi subproduselor de origine animală, stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii, este permisă numai dacă sunt inregistrate sau autorizate sanitar-veterinar şi sunt supuse controlului oficial, in condiţiile legislaţiei sanitar-veterinare in vigoare.
   (2) Funcţionarea unităţilor de colectare, producere, prelucrare, procesare, depozitare, transport şi valorificare a produselor şi subproduselor de origine nonanimală, stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii, este permisă numai dacă sunt inregistrate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
   (3) Controlul oficial prevăzut la alin. (1) şi (2), activităţile desfăşurate in laboratoarele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi alte activităţi desfăşurate in condiţiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat in baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, incheiat, in condiţiile legii, cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, in baza tarifelor stabilite conform art. 48.
   (4) Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), incheiate pe perioada maximă prevăzută de legislaţia in vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părţilor, atat timp cat există condiţiile care au stat la baza incheierii acestora, in măsura asigurării resurselor financiare prevăzute in acest sens, pană la incheierea unor noi contracte individuale de muncă, in urma organizării concursurilor, in condiţiile legii.
   (5) Plata personalului prevăzut la alin. (3) se asigură din veniturile proprii ale direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, obţinute de către acestea din domeniile specifice in care personalul respectiv işi desfăşoară activitatea, şi/sau de la bugetul de stat.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. unic din O.U.G. nr. 73/2009, astfel cum a fost modificat prin art. unic din Legea nr. 374/2009.
   CAPITOLUL VII
  Cerinţe sanitar-veterinare şi controale de sănătate
pentru animale vii şi material germinativ de origine animală@
    __________
    @Titlul capitolului VII a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 20. – (1) In vederea mişcării animalelor şi a aplicării conceptului de zonare şi regionalizare, autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti defineşte sau califică statusul de sănătate a animalelor aflate in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1) şi a zonelor sau regiunilor epidemiologice din Romania, in raport cu bolile specifice ale animalelor, stabilite de Autoritate, in baza programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, in condiţiile prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară in vigoare.@
   (2) Institutul veterinar de profil intocmeşte şi monitorizează situaţia actualizată a statusului de sănătate a animalelor aflate in obiectivele prevăzute la art. 18 alin. (1), precum şi a zonelor şi regiunilor epidemiologice stabilite ca urmare a calificării sanitar-veterinare, prevăzut la alin. (1).@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 28 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost modificat prin art. 20, pct. 4 din O.U.G. nr. 23/2010.
   Art. 21. – (1) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu animale vii şi material germinativ de origine animală sunt supuse certificării sanitar-veterinare.
   (2) Animalele vii şi materialul germinativ de origine animală, pentru a fi puse pe piaţă, importate, exportate sau pentru a face obiectul tranzitului ori al comerţului, trebuie să fie insoţite de certificat sanitar-veterinar şi, după caz, de alte documente pentru atestarea indeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare şi de conformitate.
   (3) Cerinţele sanitar-veterinare, condiţiile, modalităţile şi competenţele de certificare sanitar-veterinară sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
   (4) Autoritatea poate modifica şi completa cerinţele, condiţiile, modalităţile şi competenţele de certificare, in funcţie de strategia serviciilor sanitar-veterinare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 22. – (1) Autoritatea pune in aplicare la nivel naţional un sistem de identificare şi inregistrare a animalelor, cu excepţia ecvinelor, care să facă posibilă trasabilitatea animalelor şi a materialului germinativ de origine animală, in corelaţie directă cu sistemul de etichetare şi marcare utilizat pentru produsele şi subprodusele obţinute de la acestea.
   (2) Cu excepţia ecvinelor, Autoritatea este coordonatorul activităţilor privind identificarea şi inregistrarea animalelor şi proprietarul sistemului informatic pentru identificarea şi inregistrarea acestora.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 49/2006.
   Art. 23. – (1) Comerţul, importul, mişcarea internă, tranzitul şi exportul de animale vii şi material germinativ de origine animală se realizează in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice prevăzute in normele sanitar-veterinare aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
   (2) Autoritatea stabileşte ţările terţe autorizate şi unităţile pentru export in Romania de animale vii şi material germinativ de origine animală.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 31 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 24. – (1) Materialul germinativ de origine animală trebuie să fie produs in unităţi specializate, autorizate de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
   (2) Unităţile specializate prevăzute la alin. (1) trebuie să fie inscrise in lista oficială elaborată de Autoritate şi sunt supuse inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare, in vederea conformităţii cu cerinţele sanitar-veterinare prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară.
   (3) Prelevarea, prelucrarea şi depozitarea materialului germinativ de origine animală se efectuează de echipe specializate, autorizate de Autoritate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL VIII
  Măsuri de protecţie şi de control al bolilor transmisibile ale animalelor
   Art. 25. – (1) In cadrul comerţului, tranzitului sau importului de animale vii şi material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, Autoritatea poate dispune, in anumite cazuri, luarea unor măsuri speciale de protecţie impotriva oricărui risc de natură să afecteze sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor.
   (11) La nivelul Autorităţii se constituie şi funcţionează, sub conducerea preşedintelui acesteia, Comitetul pentru situaţii de urgenţă.@
   (12) Comitetul pentru situaţii de urgenţă prevăzut la alin. (11) se constituie prin ordin al preşedintelui Autorităţii şi are in componenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu şi din unele instituţii şi unităţi aflate in subordinea Autorităţii, cu atribuţii in gestionarea situaţiilor de urgenţă.@
   (2) Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare pentru anunţarea, declararea, notificarea internă şi internaţională a oricărei suspiciuni de boală sau imbolnăvire.
   (3) Sunt exceptate de la obligaţia anunţării şi notificării cazurile de imbolnăvire provocate in scopul producerii de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări ştiinţifice ori testări ale unor produse medicinale veterinare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (11) şi (12) au fost introduse prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 1/2008.
   Art. 26. – (1) Depistarea bolilor transmisibile ale animalelor este realizată prin efectuarea acţiunilor de supraveghere sanitar-veterinară activă şi pasivă, in vederea cunoaşterii incidenţei şi prevalenţei acestora.
   (2) Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin mişcarea animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, Autoritatea elaborează norme sanitar-veterinare care se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
   (3) Autoritatea stabileşte şi actualizează lista bolilor transmisibile ale animalelor, ce sunt supuse declarării şi notificării oficiale, precum şi a celor supuse carantinei de necesitate, diferenţiate in raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzabilitate, particularităţile modului şi ale căilor de transmitere a acesteia, precum şi cu implicaţiile economico-sociale.
   (4) Dacă epizootia prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea publică şi economia naţională, in cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă se constituie, prin hotărare a Guvernului, Centrul Naţional de Combatere a Bolilor, sub conducerea nemijlocită a ministrului internelor şi reformei administrative şi sub coordonarea primului-ministru.@
   (41) Centrul Naţional de Combatere a Bolilor este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe in gestionarea situaţiilor de urgenţă.@
   (42) Structura Centrului Naţional de Combatere a Bolilor este următoarea:
   a) Unitatea centrală de decizii, condusă de ministrul internelor şi reformei administrative, alcătuită din membrii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
   b) Unitatea operaţională centrală, condusă de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
   c) Unitatea centrală de sprijin, constituită din experţi şi specialişti din cadrul administraţiei publice centrale, din cadrul organelor de specialitate ale acesteia şi din cadrul unor instituţii şi unităţi aflate in subordinea acestora, precum şi din reprezentanţi ai patronatelor interesate de eradicarea epizootiilor, care ajută Unitatea operaţională centrală in luarea măsurilor care se impun pentru combaterea bolilor.@
   (43) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia se stabilesc prin hotărare a Guvernului, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.@
   (44) Finanţarea acţiunilor care se dispun de către Centrul Naţional de Combatere a Bolilor se asigură de la bugetul de stat, in condiţii stabilite prin hotărare a Guvernului.@
   (5) Pentru sprijinirea acţiunilor de luptă impotriva bolilor transmisibile ale animalelor şi a zoonozelor, la nivelul prefecturilor se constituie, sub conducerea prefecţilor, centre locale de combatere a bolilor, respectiv Centrul de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti.@
   (51) Structura centrului local de combatere a bolilor este următoarea:
   a) unitatea locală de decizie, condusă de prefect şi alcătuită din membrii comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă;
   b) unitatea operaţională locală, condusă de directorul executiv al direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
   c) unitatea locală de sprijin, condusă de primar şi din care fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii de pe teritoriul respectiv, precum şi medicul zonal.@
   (52) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea centrelor locale de combatere a bolilor, respectiv al municipiului Bucureşti, precum şi ale structurilor din componenţa acestora se stabilesc prin ordin al prefectului.@
   (53) In exercitarea atribuţiilor de conducere a Unităţii operaţionale centrale şi a unităţii operaţionale locale se emit decizii şi instrucţiuni.@
   (6) In cazul măsurilor ce se intreprind pentru lichidarea focarelor de boli transmisibile ale animalelor, se acordă despăgubiri:
   a) proprietarilor, crescători de animale, pentru animalele tăiate sau ucise in cadrul acţiunilor naţionale aprobate prin acte normative;
   b) persoanelor fizice sau juridice ale căror animale, diagnosticate pozitiv, au fost predate pentru sacrificare către unităţile de abatorizare, autorizate sanitar-veterinar, direct de către proprietarii acestora ori prin intermediari, persoane fizice sau juridice, in cadrul programelor naţionale de eradicare a epizootiilor, de la data aprobării acestor programe, conform legislaţiei in vigoare;@
   c) proprietarilor, crescători de animale, pentru pierderile financiare suferite ca efecte colaterale rezultate din măsurile intreprinse pentru combaterea epizootiei, inclusiv pentru impiedicarea transmiterii bolilor la om.@
   (61) Prin hotărare a Guvernului se stabilesc bolile, efectele directe şi indirecte, precum şi efectele colaterale rezultate din măsurile intreprinse pentru combaterea acestora, condiţiile, precum şi modalităţile de acordare a despăgubirilor.@
   (7) Plata despăgubirilor prevăzute la alin. (6) se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Autorităţii, in condiţii care se stabilesc prin hotărare a Guvernului. In acest sens, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare in volumul şi in structura bugetelor Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autorităţii, precum şi in anexele la acestea.@
   (8) Sursele financiare necesare altor măsuri ce se impun pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor şi apărarea sănătăţii animalelor, in cazul acţiunilor de importanţă deosebită, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorităţii.
   (9) Autoritatea va elabora şi va pune in aplicare strategii naţionale de control al bolilor transmisibile la animale, bazate pe principii şi criterii similare cu cele utilizate de statele membre.
   (10) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare planuri naţionale de necesitate şi alertă pentru controlul unor boli transmisibile ale animalelor.
   (11) Lista bolilor pentru care se elaborează programe naţionale de necesitate şi alertă se stabileşte de Autoritate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 34 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (61) a fost introdus prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 238/2007.
   – Alin. (4) a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (41)-(44) au fost introduse prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (5) a fost modificat prin art. unic pct. 4 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (51) – (53) au fost introduse prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 1/2008.
   – Alin. (6) şi (61) au fost modificate prin art. unic pct. 6 din Legea nr. 1/2008.
   – Litera b) de la alin. (6) a fost modificată prin art. I din Legea nr. 180/2008.
   – Alin. (7) a fost modificat prin art. I, pct. 3 din O.U.G. nr. 27/2009.
   Art. 27. – (1) Autoritatea elaborează, pentru bolile transmisibile ale animalelor, deja existente pe teritoriul Romaniei, programe naţionale de eradicare şi controlează aplicarea corectă şi in termenele stabilite a acestora.
   (2) Autoritatea intocmeşte documentaţia necesară pentru obţinerea statusului de ţară sau zonă liberă ori oficial liberă de aceste boli şi dispune aplicarea măsurilor pentru menţinerea acestui status.
   (3) Autoritatea realizează zonarea şi regionalizarea teritoriului Romaniei in funcţie de bolile prevăzute la alin. (1).@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 28. – Consiliile locale sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, asigură strangerea şi distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de unităţile de ecarisaj, organizează acţiuni de strangere a cainilor fără stăpan şi asigură aplicarea in acest scop a tehnicilor admise de normele sanitar-veterinare internaţionale şi amenajează şi intreţin locurile de depozitare a resturilor menajere, potrivit normelor sanitar-veterinare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 36 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL IX
  Cerinţe sanitar-veterinare privind produsele şi subprodusele
de origine animală destinate consumului uman
   Art. 29. – (1) Comerţul, importul, producerea, punerea pe piaţă, tranzitul şi exportul de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman se realizează in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice prevăzute de normele sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui acesteia.
   (2) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, tipurile de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman, ce nu pot fi produse, puse pe piaţă şi care nu pot face obiectul importului, exportului sau tranzitului.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 38 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 30. – Produsele şi subprodusele de origine animală destinate consumului uman sau utilizate in alte scopuri pot fi puse pe piaţă, importate sau exportate numai dacă au fost supuse inspecţiilor şi controalelor sanitar-veterinare in conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare şi dacă au fost obţinute de la animale care:
   a) nu au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare; sau
   b) au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare, dar care:
   – au fost marcate cu o marcă specială in acest sens;
   – au fost tratate sau procesate printr-o metodă adecvată pentru inactivarea sau distrugerea agentului cauzal.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 31. – (1) Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman sunt supuse certificării sanitar-veterinare.
   (2) Cerinţele sanitar-veterinare, condiţiile şi modalităţile realizării certificării sanitar-veterinare, precum şi stabilirea competenţelor de certificare pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de Autoritate prin ordin al preşedintelui.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL X
  Cerinţe sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind
subprodusele de origine animală şi nonanimală ce nu sunt
destinate consumului uman, alte deşeuri animale
şi agenţi patogeni de origine animală@
    __________
    @Titlul Capitolului X a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 32. – Comerţul, importul, exportul, tranzitul şi orice mişcare internă ale subproduselor de origine animală şi nonanimală ce nu sunt destinate consumului uman, ale altor deşeuri animale, ale agenţilor patogeni de origine animală, precum şi ale produselor prelucrate obţinute din procesarea subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman se realizează cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 33. – Schimbul de agenţi patogeni şi de material patologic de origine animală se realizează numai intre unităţi de invăţămant superior medical, institute veterinare, laboratoare veterinare, unităţi şi instituţii de cercetare, unităţi ce produc preparate imunologice, kituri şi reagenţi de diagnostic, ce sunt autorizate de Autoritate pentru a desfăşura astfel de activităţi, in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 43 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 34. – (1) Subprodusele de origine animală şi nonanimală ce nu sunt destinate consumului uman sau alte deşeuri animale, precum şi produsele prelucrate obţinute din procesarea subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman pot fi colectate, depozitate, transportate, procesate, fabricate, incinerate, coincinerate sau supuse oricărui alt proces de neutralizare a acestora, cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (2) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt supuse inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, in baza cerinţelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor specifice, in scopul prevenirii răspandirii de boli la animale şi oameni, precum şi pentru prevenirea contaminării mediului.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 35. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XI
  Cerinţe sanitar-veterinare comune pentru protecţia sănătăţii publice@
    __________
    @Titlul capitolului XI a fost modificat prin art. I pct. 46 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 36. – Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, comercializarea, deţinerea şi utilizarea substanţelor tireostatice, hormonale, beta agoniste ori a altor substanţe similare, pentru administrare la animale producătoare de hrană.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 37. – (1) Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare aprobate prin ordin al preşedintelui, pentru supravegherea şi monitorizarea unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman.
   (2) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare, prin institutul veterinar de profil, Programul naţional de supraveghere şi monitorizare a unor substanţe şi a reziduurilor la animale vii, produse şi subproduse de origine animală şi controlează respectarea cerinţelor sanitar-veterinare specifice.
   (3) Autoritatea transmite organismelor internaţionale informaţiile şi datele din domeniul sanitar-veterinar, conform obligaţiilor asumate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 48 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 38. – (1) Autoritatea stabileşte şi pune in aplicare, prin autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cerinţele sanitar-veterinare pentru supravegherea, prevenirea şi controlul zoonozelor.
   (2) Autoritatea are responsabilitatea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor in relaţie cu sănătatea animalelor şi a produselor şi subproduselor de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 39. – (1) Autoritatea stabileşte şi pune in aplicare, prin autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, prescrierea, utilizarea, importul, comerţul, tranzitul şi exportul de furaje medicamentate, aditivi furajeri şi hrană concentrată pentru animale de companie.
   (2) Autoritatea elaborează şi actualizează lista sortimentelor de produse ce constituie furaje medicamentate sau hrană concentrată pentru animale de companie, a aditivilor furajeri şi lista unităţilor şi intreprinderilor autorizate să producă furaje medicamentate, aditivi furajeri şi hrană concentrată pentru animale de companie.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 50 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XII
  Cerinţe sanitar-veterinare privind inspecţiile şi
controalele sanitar-veterinare@
    __________
    @Titlul capitolului XII a fost modificat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 40. – (1) Importul, exportul şi tranzitul de animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar se efectuează numai prin posturile de inspecţie la frontieră organizate in punctele de trecere a frontierei Romaniei.
   (2) Autoritatea elaborează cerinţele sanitar-veterinare pentru organizarea şi funcţionarea posturilor de inspecţie la frontieră, precum şi procedurile de efectuare a acestor inspecţii şi controale, aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (3) Administratorii punctelor de control la trecerea frontierei de stat a Romaniei au obligaţia să ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii sanitar-veterinare, precum şi a bazei materiale şi a forţei de muncă necesare pentru efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării in aceste locuri, ca şi pentru distrugerea cadavrelor de animale, a produselor improprii consumului uman, a unor deşeuri sau subproduse de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman.
   (4) Activitatea de dezinfecţie a mijloacelor de transport rutiere de la punctele de trecere a frontierei este asigurată de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, conform normelor sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (5) Dacă la punctele de inspecţie şi controale sanitar-veterinare de frontieră se depistează boli transmisibile ale animalelor sau există suspiciunea acestora ori un risc de altă natură ce poate pune in pericol sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor, intregul lot de animale se va returna către ţara de origine, iar dacă această măsură nu este posibilă, Autoritatea poate dispune tăierea imediată şi valorificarea in condiţii speciale sau uciderea intregului lot de animale, precum şi distrugerea obiectelor şi materialelor aferente.
   (6) In situaţiile prevăzute la alin. (5) Autoritatea trebuie să notifice măsurile dispuse autorităţii sanitar-veterinare centrale a ţării exportatoare.
   (7) Cand prin convenţiile sau acordurile sanitar-veterinare incheiate de Romania cu alte state s-a stabilit astfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 52 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 41. – (1) Animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, care provin din statele membre sau din ţări terţe, fac obiectul inspecţiei şi controalelor sanitar-veterinare la frontieră, efectuate de autorităţile sanitar-veterinare in baza cerinţelor sanitar-veterinare specifice, prevăzute de normele sanitar-veterinare elaborate de Autoritate şi aprobate prin ordin al preşedintelui.
   (2) Animalele provenite din import se supun in mod obligatoriu carantinei profilactice, in locuri izolate şi special amenajate, autorizate de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care permit introducerea animalelor in aceste locuri numai după verificarea indeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare specifice.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 53 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 42. – (1) Autoritatea stabileşte şi pune in aplicare, prin autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cerinţele sanitar-veterinare privind inspecţia şi controalele sanitar-veterinare ce trebuie să se efectueze pentru animalele vii, materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe.
   (2) Responsabilitatea respectării condiţiilor de igienă privind producerea, transportul, punerea pe piaţă şi comercializarea animalelor vii, materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar aparţine unităţilor prevăzute la art. 18 alin. (1).
   (3) Autoritatea controlează respectarea condiţiilor de igienă prevăzute la alin. (2).
   (4) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare programul naţional de inspecţie şi controale sanitar-veterinare, stabilind responsabilităţile Autorităţii şi ale direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 54 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 43. – In vederea importului din ţări terţe al produselor prevăzute la art. 18 alin. (1), intocmirii listelor oficiale cu ţările, unităţile sau intreprinderile autorizate pentru export in Romania, reprezentanţi ai Autorităţii pot efectua evaluări sanitar-veterinare in ţările şi la obiectivele menţionate privind respectarea cerinţelor sanitar-veterinare şi conformitatea acestor obiective cu prevederile legislaţiei sanitar-veterinare romaneşti ce reglementează importul din ţări terţe.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 55 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XIII
  Cerinţe sanitar-veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor@
    __________
    @Titlul capitolului XIII a fost modificat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 44. – (1) Proprietarii, deţinătorii sau ingrijitorii de animale au obligaţia să respecte şi să aplice prevederile legislaţiei sanitar-veterinare sau alte prevederi privind adăpostirea şi ingrijirea animalelor din exploataţii, grădini, parcuri şi rezervaţii zoologice ori din aglomerările temporare de animale sau pe perioada păşunatului, in scopul respectării cerinţelor fiziologice şi de comportament ale acestora, potrivit legislaţiei in domeniul protecţiei şi bunăstării animalelor.
   (2) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, cerinţele sanitar-veterinare pentru protecţia animalelor de fermă, a animalelor in timpul transportului, in timpul tăierii sau uciderii, a animalelor utilizate in scopuri de cercetare, de experimentare sau diagnostic, a animalelor din parcurile, grădinile, rezervaţiile zoologice, a animalelor sălbatice, a animalelor de companie sau de serviciu, a animalelor de competiţie, a animalelor din aglomerări temporare de animale, a animalelor din speciile pe cale de dispariţie şi controlează conformitatea cu aceste cerinţe.
   (3) Autoritatea, in colaborare cu organizaţiile neguvernamentale pentru protecţia animalelor, va lua măsurile necesare pentru respectarea cerinţelor sanitar-veterinare prevăzute la alin. (2).@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 57 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 45. – (1) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu furaje, materii furajere, premixuri, zooforturi, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate, alte materii şi produse utilizate in furajarea şi nutriţia animalelor.
   (2) Autoritatea stabileşte lista diferitelor categorii de furaje şi materii furajere, premixuri, aditivi furajeri, furaje complete, furaje suplimentare, furaje combinate şi a altor materii şi produse utilizate in furajarea sau nutriţia animalelor in Romania.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 58 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 46. – (1) Autoritatea stabileşte, prin ordin al preşedintelui, cerinţele sanitar-veterinare pentru producerea, testarea, autorizarea, depozitarea, transportul, comercializarea, utilizarea, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse medicinale veterinare.
   (2) Autoritatea elaborează şi actualizează, prin ordin al preşedintelui, lista unităţilor care fabrică produse medicinale veterinare, precum şi lista fabricanţilor şi distribuitorilor autorizaţi să aibă in posesie substanţe active cu proprietăţi anabolice, antiinfecţioase, antiparazitare, antiinflamatorii, hormonale sau psihotrope, care pot fi folosite la fabricarea produselor medicinale veterinare.
   (3) Autoritatea stabileşte şi actualizează, prin ordin al preşedintelui, lista produselor medicinale veterinare autorizate, a perioadelor de aşteptare şi intrerupere, precum şi a interdicţiilor privind utilizarea unora dintre aceste produse.
   (4) Autoritatea elaborează şi pune in aplicare un program de farmacovigilenţă.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 59 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 47. – Impreună cu autoritatea naţională responsabilă pentru activităţile de ameliorare şi selecţie a animalelor şi cu organizaţiile şi asociaţiile crescătorilor de animale, Autoritatea stabileşte cerinţele sanitar-veterinare privind animalele şi activitatea de reproducţie.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 60 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XIV
  Finanţarea şi cheltuielile serviciilor şi activităţilor
sanitar-veterinare de stat@
    __________
    @Titlul capitolului XIV a fost modificat prin art. I pct. 61 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 48. – (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii şi ale unităţilor din subordinea sa, prevăzute in anexa nr. 2, se asigură din venituri proprii şi din fonduri publice.
   (2) Autoritatea asigură finanţarea cheltuielilor pe bază de programe ce se aprobă ca anexe la bugetul acesteia, pentru:
   a) efectuarea unor acţiuni cuprinse in programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor;@
   b) acţiunile cuprinse in programele naţionale de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor;
   c) instituirea, organizarea şi funcţionarea sistemelor informatice sanitar-veterinare naţionale;
   d) Abrogat;@
   e) Abrogat;@
   f) asigurarea instruirii continue a medicilor veterinari oficiali şi a medicilor veterinari de liberă practică imputerniciţi;
   g) acţiunile prevăzute in alte programe naţionale pe care Autoritatea trebuie să le pună in aplicare.
   (3) Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) se realizează pe bază de contract incheiat, in condiţiile legii, cu instituţiile de invăţămant sau cu alte instituţii abilitate.
   (4) Veniturile realizate din exercitarea activităţii de inspecţie şi control sanitar-veterinar se virează lunar de către unităţile prevăzute la art. 19 alin. (1) in contul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti şi constituie, pentru acestea, venituri proprii destinate finanţării cheltuielilor curente şi de capital, care se inregistrează in contabilitate in mod distinct.
   (5) Veniturile proprii pentru instituţiile prevăzute la art. 5 lit. b) şi c) se constituie din exercitarea activităţii de inspecţie şi control sanitar-veterinar, din tarife pentru activităţi sanitar-veterinare şi de laborator, din consultanţă şi din alte prestaţii specifice: acţiuni de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, examene şi lucrări de laborator, precum şi din alte activităţi din domeniul sanitar-veterinar.
   (6) Veniturile proprii prevăzute la alin. (4) şi (5) sunt destinate finanţării cheltuielilor curente şi de capital şi se inregistrează in contabilitate in mod distinct. Aceste venituri vor fi folosite şi pentru a angaja personal de specialitate şi auxiliar.
   (7) Cuantumul tarifelor pentru venituri proprii se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii şi se actualizează anual, in funcţie de rata inflaţiei din anul precedent.@
   (8) Veniturile proprii ale Autorităţii se constituie dintr-o cotă din veniturile proprii ale unităţilor subordonate, prevăzute in anexa nr. 2.
   (9) Cotele prevăzute la alin. (8) se aprobă anual prin ordin al preşedintelui Autorităţii, se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii şi, in funcţie de politica sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, pot fi redistribuite la unităţi subordonate.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 62 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (7) a fost modificat prin art. I pct. 9 din O.U.G. nr. 88/2004.
   – Lit. a) a alin. (2) a fost modificată prin art. 20, pct. 5 din O.U.G. nr. 23/2010.
   – Lit. d) şi e) ale alin. (2) au fost abrogate prin art. 20, pct. 6 din O.U.G. nr. 23/2010.
   Art. 49. – (1) Activitatea de inspecţie şi control sanitar-veterinar de frontieră se face de către Autoritate prin posturile de inspecţie la frontieră. Veniturile proprii ale Autorităţii se constituie şi din tarifele privind inspecţia şi controlul sanitar-veterinar pe care exportatorii, importatorii sau, după caz, persoana responsabilă, conform convenţiei incheiate, pentru activităţile de tranzit, import şi export cu animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar au obligaţia să le achite.
   (2) Nivelul tarifelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 63 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 50. – (1) Cheltuielile implicate de executarea măsurilor dispuse de Autoritate la posturile de inspecţie la frontieră, prevăzute la art. 40 alin. (5), sunt suportate de exportator, importator sau, după caz, de persoana responsabilă, conform convenţiei incheiate.
   (2) Sistemul informatic sanitar-veterinar naţional cuprinde: sistemul informatic Intranet, sistemul informatic pentru inregistrarea animalelor, sistemul informatic pentru notificarea bolilor transmisibile ale animalelor, sistemul informatic rapid de alertă, sistemul informatic pentru monitorizarea mişcării animalelor, sistemul informatic privind monitorizarea importului şi tranzitului, sistemul informatic privind supravegherea sanitar-veterinară a bolilor transmisibile ale animalelor, precum şi alte sisteme informatice necesare realizării atribuţiilor serviciilor sanitar-veterinare de stat in limitele de competenţă ale acestora.@
   (3) Autoritatea este proprietarul bazelor de date ale sistemului informatic prevăzut la alin. (2), condiţiile de folosire a acestora fiind aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 64 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (3) a fost introdus prin art. I pct. 10 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 501. – Autoritatea poate contracta servicii de consultanţă in domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării, relaţiilor publice, organizării campaniilor de promovare, publicitate, educare şi informare referitoare la activitatea specifică.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 65 din Legea nr. 215/2004.
   CAPITOLUL XV
  Dispoziţii tranzitorii şi finale
   Art. 51. – (1) Faptele care constituie contravenţii la normele sanitar-veterinare, precum şi persoanele care pot să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni se stabilesc prin hotărare a Guvernului.
   (2) Sancţiunile contravenţionale se aplică şi persoanelor juridice.
   (3) Dispoziţiile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 66 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 511. – (1) In cadrul şcolilor de studii postuniversitare din facultăţile evaluate şi aprobate de Comisia Europeană se infiinţează centre de formare continuă şi instruire veterinară, cu personalitate juridică, in coordonarea Autorităţii.
   (2) Atestarea privind absolvirea şi promovarea cursurilor din cadrul centrelor de formare continuă şi instruire sanitar-veterinară se face prin eliberarea unei diplome de absolvire emise in comun de Autoritate şi facultăţile evaluate şi aprobate de Comisia Europeană.
   (3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrelor de formare continuă şi instruire sanitar-veterinară se stabileşte prin ordin al preşedintelui Autorităţii, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 67 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 512. – (1) Se infiinţează Comitetul Naţional Codex Alimentarius, fără personalitate juridică, in coordonarea preşedintelui Autorităţii.
   (2) Componenţa şi atribuţiile Comitetului Naţional Codex Alimentarius se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 67 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 52. – Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe Autoritatea elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui, norma sanitar-veterinară privind definirea termenilor utilizaţi in domeniul sanitar-veterinar.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 68 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 53. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 69 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 54. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 69 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 55. – Ordonanţa Guvernului nr. 83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate in punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiile de aprobare a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 524/2003, se modifică după cum urmează:@
   1. Litera d) a articolului 3 va avea următorul cuprins:
    «d) administrator – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   2. Alineatul (1) al articolului 4 va avea următorul cuprins:
    «Art. 4. – (1) Pentru a fi incluse in lista posturilor de inspecţie la frontieră aprobate pentru controlul animalelor vii, al produselor de origine animală şi al altor produse supuse controalelor sanitar-veterinare, PIF trebuie să corespundă condiţiilor generale şi speciale stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin ordin al preşedintelui acesteia.»
   3. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:
    «Art. 5. – (1) Inchiderea temporară sau permanentă a PIF sau a unui centru de inspecţie din structura acestuia, precum şi reactualizarea listei punctelor de inspecţie la frontieră in care sunt organizate controale sanitar-veterinare se fac prin ordin comun al autorităţilor publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie, de domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor, silvicultură, protecţia mediului şi transport.»
   4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
    «Art. 6. – Tipurile de mărfuri care sunt supuse controlului sanitar-veterinar pentru fiecare PIF se vor stabili prin ordin comun al autorităţilor publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie, de domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor, silvicultură, protecţia mediului şi transport.»
   5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
    «Art. 7. – Serviciile sanitar-veterinare de control de la punctele de trecere a frontierei se organizează şi funcţionează in cadrul PIF, in structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   6. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
    «Art. 9. – Atribuţiile personalului angajat in PIF se vor stabili prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   7. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
    «Art. 10. – Coordonarea şi controlul activităţii tehnice şi administrative a PIF, competenţele şi responsabilităţile pe linie de comandă sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
   8. Alineatul (3) al articolului 11 va avea următorul cuprins:
    «(3) După realizarea dezbaterilor menţionate, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Autoritatea Naţională a Vămilor vor elabora norme metodologice pentru implementarea prevederilor prezentei ordonanţe, privind strategia pe termen lung, care se vor aproba prin hotărare a Guvernului şi vor cuprinde răspunderile şi termenele, incadrate in strategia naţională privind aderarea la Uniunea Europeană, pentru cei responsabili cu construirea, echiparea şi asigurarea de personal pentru viitoarele PIF de interes naţional.»
   9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
    «Art. 12. – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă pentru finanţarea proiectării şi construirii PIF prevăzute in strategia pe termen lung.»
   10. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
    «Art. 13. – Imobilele necesare constituirii şi funcţionării PIF vor fi dobandite in proprietatea publică a statului in unul dintre modurile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, şi vor fi date in administrarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.»
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 70 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 56. – (1) Structura organizatorică, funcţionarea şi numărul de posturi din cadrul Autorităţii, precum şi numărul total de posturi pentru unităţile din subordine se aprobă prin hotărare a Guvernului.@
   (11) Preşedintele Autorităţii aprobă prin ordin structura organizatorică, numărul de posturi şi regulamentul de organizare şi funcţionare pentru institutele veterinare şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.@
   (2) Numărul de posturi ale Autorităţii se asigură prin preluarea unui număr de 14 posturi finanţate de la bugetul de stat de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, 14 posturi finanţate de la bugetul de stat de la Ministerul Sănătăţii şi 35 de posturi finanţate de la bugetul de stat, preluate prin reorganizarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, şi a posturilor finanţate din venituri proprii şi din fondurile publice aferente unităţilor subordonate ce trec din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la Autoritate.
   (3) Personalul din cadrul Autorităţii şi din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti este format atat din funcţionari publici, cat şi din personal contractual.
   (4) Salarizarea personalului din cadrul Autorităţii se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului salarizat din venituri proprii şi fonduri publice, iar salarizarea personalului din direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din serviciile descentralizate ale ministerelor.
   (5) Personalul din cadrul institutelor centrale este format atat din funcţionari publici, cat şi din personal contractual. Salarizarea personalului se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din unităţile bugetare.
   (6) Incadrarea in noua structură organizatorică a personalului se face pe baza unui test de verificare a cunoştinţelor profesionale, in limita posturilor disponibile.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 215/2004.
   – Alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G. nr. 88/2004.
   – Alin. (11) a fost introdus prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 57. – (1) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe in structura bugetului de stat, a bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi a bugetului Ministerului Sănătăţii pe anul 2004 şi in anexele la acestea, pe baza protocolului de predare-primire incheiat intre Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritate, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonanţe.
   (2) Pană la incheierea protocolului prevăzut la alin. (1) finanţarea acţiunilor şi a activităţilor Autorităţii şi a unităţilor prevăzute in anexa nr. 2 se asigură de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
   (3) Pană la incheierea protocolului prevăzut la alin. (1), de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale se asigură sursele financiare pentru activităţile prevăzute in:
   a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi inregistrarea bovinelor in Romania, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 708 din 27 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003;
   b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi inregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2004;
   c) Ordonanţa Guvernului nr. 83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate in punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiile de aprobare a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 524/2003.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 72 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 571. – Proiectele in derulare prin Unitatea de implementare a programelor PHARE din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care au ca beneficiar Autoritatea, vor fi derulate in continuare prin intermediul structurilor specializate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi cofinanţate din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pană la finalizarea lor.@
    __________
    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 73 din Legea nr. 215/2004.
   – Articolul a fost modificat prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 58. – Abrogat.@
    __________
    @Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 131 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   Art. 59. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi inregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 23 decembrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2004, se modifică după cum urmează:@
   1. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
    “Art. 3. – Abrogat.”@
    __________
    @Articolul 3 a fost abrogat prin art. I pct. 132 din O.U.G. nr. 88/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 127/2005.
   2. Alineatul (3) al articolului 4 va avea următorul cuprins:
    «(3) Achiziţionarea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) pentru identificarea suinelor, ovinelor şi caprinelor se face de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin licitaţie publică, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările şi completările ulterioare.»
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 75 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 60. – Toate referirile la «Agenţia Naţională Sanitară Veterinară» şi la «Agenţia Romană pentru Siguranţa Alimentelor» din legislaţia in vigoare se consideră ca fiind făcute la «Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor».@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 76 din Legea nr. 215/2004.
   Art. 61. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă.@
    __________
    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 88/2004.
   Art. 62. – Pe data intrării in vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
  

 

        Bucureşti, 29 ianuarie 2004.
    Nr. 42.
   ANEXA Nr. 1@
    __________
    @Anexa nr. 1 a fost modificată şi inlocuită prin anexa nr. 1 din Legea nr. 215/2004.
    DEFINIREA TERMENILOR
   – Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – autoritate de reglementare şi control in domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, in subordinea Guvernului şi in coordonarea primului-ministru;@
    ___________
    @Definiţia a fost modificată prin art. I, pct. 4 din O.U.G. nr. 27/2009.
   – activitate sanitar-veterinară – activitatea desfăşurată pe teritoriul Romaniei de un medic veterinar in limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare prevăzute de prezenta ordonanţă;
   – activitate sanitar-veterinară publică – activităţi sanitar-veterinare strategice, de interes naţional, efectuate in limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare, pentru aplicarea strategiilor şi politicilor guvernamentale de apărare şi imbunătăţire a statusului de sănătate a animalelor, pentru protecţia sănătăţii publice, a animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
   – activitate sanitar-veterinară de liberă practică – activităţi sanitar-veterinare, altele decat cele publice, efectuate de medicii veterinari de liberă practică potrivit legii;
   – autoritate sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor – autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, ce are atribuţii in domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare sau orice altă autoritate din domeniul sanitar-veterinar, căreia i s-au delegat aceste puteri şi competenţe;
   – autoritate centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor – serviciul sanitar-veterinar central al Romaniei, ce are responsabilitatea elaborării şi implementării strategiilor guvernamentale in domeniul sanitar-veterinar, a definirii competenţelor şi atribuţiilor serviciilor sanitar-veterinare, a stabilirii, gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice;
   – autoritate sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană – serviciile publice sanitar-veterinare descentralizate, subordonate tehnic şi administrativ autorităţii centrale, sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, avand autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale in domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor; este reprezentată de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
   – autoritate locală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor – autoritatea de la nivelul circumscripţiilor sanitar-veterinare teritoriale, subordonată tehnic şi administrativ autorităţii judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, respectiv a municipiului Bucureşti, care are responsabilitatea realizării, gestionării şi notificării activităţilor sanitar-veterinare publice; este reprezentată de medicul veterinar oficial;
   – medic veterinar oficial – medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a realiza activităţile sanitar-veterinare stabilite de autoritatea sanitar-veterinară la care işi desfăşoară activitatea;
   – medic veterinar de liberă practică – medicul veterinar care efectuează activităţi sanitar-veterinare de liberă practică in condiţiile legii;
   – medic veterinar de liberă practică imputernicit – medicul veterinar de liberă practică imputernicit de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, pe bază de contract, să efectueze unele activităţi sanitar-veterinare publice in condiţiile legii;
   – state membre – statele membre ale Uniunii Europene;
   – ţări terţe – orice alt stat decat statele cu care Romania a incheiat acorduri, convenţii sau alte inţelegeri internaţionale privind domeniul sanitar-veterinar;
   – animal – mamifere, păsări domestice şi sălbatice, peşti, albine, viermi de mătase, batracieni, moluşte, gasteropode, crustacee şi tunicate;
   – punerea sub sechestru veterinar – procedură ce constituie o atribuţie a autorităţilor sanitar-veterinare şi care constă in interzicerea punerii pe piaţă, comercializării şi mişcării unor animale vii, produse germinative de origine animală şi a altor produse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, precum şi in cazarea sau depozitarea acestora in spaţiile desemnate de autoritatea sanitar-veterinară, in vederea stabilirii destinaţiei finale sau distrugerii ori procesării adecvate a acestora;
   – confiscare – scoaterea din consumul uman, punerea sub restricţii sanitar-veterinare şi dirijarea pentru prelucrare tehnică sau, după caz, pentru distrugere a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, care la controlul sanitar-veterinar sunt declarate necorespunzătoare pentru consumul uman;
   – distrugere – neutralizarea deşeurilor de origine animală prin incinerare, coincinerare sau ingropare;
   – ucidere – aplicarea unei metode (utilizarea pistolului cu glonţ liber sau a puştii, electrocutarea, expunerea la dioxid de carbon etc.) care să cauzeze o moarte sigură, precum şi injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie;
   – tăiere – provocarea morţii unui animal prin sangerare, pentru a obţine produse destinate consumului uman. 
 

 


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: