Marius Leontiuc – LEGE nr. 134 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

LEGE nr. 134 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. I
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88 din 12 octombrie 2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 19 octombrie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 1, litera aj) a articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„aj) acces prioritar la reţele al energiei electrice din surse regenerabile – ansamblu de reguli şi condiţii tehnice şi comerciale în baza cărora unor categorii de producători de energie electrică din surse regenerabile de energie li se asigură posibilitatea preluării în orice moment şi a vânzării întregii cantităţi de energie electrică produsă la un moment dat, în funcţie de capacitatea racordului la reţea şi disponibilitatea unităţilor/resurselor eligibile, în măsura în care nu este afectată siguranţa Sistemului Electroenergetic Naţional;”

2. La articolul I punctul 7, alineatul (8) al articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(8) În cazul producătorilor de energie din surse regenerabile care au beneficiat de certificate verzi anterior aplicării sistemului de promovare prevăzut de prezenta lege, perioadele de aplicare prevăzute la alin. (2) se vor diminua astfel:
a) în cazul producătorilor care au pus în funcţiune centrale de producere a energiei electrice înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, corespunzător perioadelor pentru care aceştia au beneficiat deja de certificate verzi;
b) în cazul producătorilor care au pus în funcţiune centrale de producere a energiei electrice între intrarea în vigoare a prezentei legi şi data de 1 noiembrie 2011, corespunzător numărului de certificate verzi deja primite.”

3. La articolul I, după punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 8^1, cu următorul cuprins:
„8^1. La articolul 4, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:
«(10) Furnizorii de energie sunt obligaţi să raporteze trimestrial îndeplinirea cotelor obligatorii de achiziţie de certificate verzi, stabilite de către ANRE.»”

4. La articolul I punctul 9, alineatele (5) şi (7) ale articolului 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) Pentru energia electrică produsă în centrale electrice care utilizează biomasa care provine din culturi energetice sau deşeuri forestiere se acordă suplimentar faţă de prevederile alin. (2) lit. d) câte un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat. Prin deşeuri forestiere se înţelege:
a) resturi şi deşeuri lemnoase provenite din exploatarea masei lemnoase din parchetele forestiere (lemn subţire, crengi, scoarţă de copac, aşchii, coji), definite conform actelor normative în vigoare: crăci cu diametrul sub 6 cm, zoburi, rupturi, coajă, lemn putregăios, cioate dezrădăcinate rezultate în urma exploatării lemnului provenit din doborâturile de vânt;
b) resturi de lemn provenite din igienizarea şi toaletarea pădurilor;
c) deşeuri provenite din curăţările păşunilor montane;
d) deşeuri lemnoase provenite din toaletarea arborilor de către serviciile municipale;
e) deşeuri din lemn abandonate pe terenuri, de-a lungul drumurilor, căilor de acces, precum şi pe albii, maluri şi cursuri de apă (lemn aluvionar).
…………………………………………………………………
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4), indiferent de tipul sursei regenerabile utilizate, producătorii de energie electrică beneficiază de:
a) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat din centrale electrice pe perioada de probă;
b) un număr de certificate verzi stabilit de ANRE prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la alin. (2), diminuând valoarea de referinţă a investiţiei per MW cu valoarea ajutorului primit per MW şi păstrând valoarea ratelor interne de rentabilitate considerate în calculele furnizate Comisiei Europene în cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare, dacă centralele electrice beneficiază suplimentar de ajutor de stat;
c) reducerea numărului de certificate verzi prevăzută la lit. b) se aplică până la concurenţa valorii ajutorului investiţional primit de producătorul de energie electrică, utilizându-se în calcul valoarea medie a unui certificat verde, calculată ca medie aritmetică a valorii maxime şi valorii minime de tranzacţionare a certificatelor verzi, prevăzute în prezenta lege.”

5. La articolul I punctul 9, după alineatul (7) al articolului 6 se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu următorul cuprins:
„(7^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (7) lit. b), pentru asigurarea unui tratament transparent şi nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcţiune înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi calculate conform alin. (2).”

6. La articolul I punctul 9, alineatul (10) al articolului 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(10) Mecanismul de reducere a numărului de certificate verzi prevăzut la alin. (7) lit. b), precum şi procedura de aplicare a prevederilor alin. (7) lit. c) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la alin. (6) lit. a).”

7. La articolul I punctul 11, articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 8. – (1) Cantitatea de energie electrică pentru care se stabileşte obligaţia de achiziţie de certificate verzi include:
a) energia electrică achiziţionată de furnizorii de energie electrică, destinată atât consumului final al acestora, cât şi vânzării către consumatorii finali;
b) energia electrică utilizată pentru consum final propriu, altul decât consumul propriu tehnologic, de către un producător de energie electrică;
c) energia electrică utilizată de un producător pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor racordaţi prin linii directe de centrala electrică.
(2) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să achiziţioneze trimestrial un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, în condiţiile art. 4 alin. (9), şi cantitatea de energie electrică prevăzută la alin. (1), exprimată în MWh, furnizată trimestrial consumatorilor finali.
(3) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să transmită trimestrial la ANRE, în formatul şi la termenele precizate de aceasta, cantităţile de energie electrică pentru care au obligaţia achiziţiei de certificate verzi, conform prezentei legi. În termen de 15 zile de la primirea datelor, ANRE publică pe site-ul propriu şi transmite operatorului comercial al pieţei de energie electrică lista furnizorilor/ producătorilor care nu şi-au îndeplinit cota trimestrială şi numărul de certificate verzi neachiziţionate.
(4) În factura de energie electrică transmisă consumatorilor finali, valoarea certificatelor verzi se facturează separat faţă de tarifele/preţurile pentru energia electrică, precizându-se temeiul legal. Această valoare reprezintă produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate (CV/MWh) estimate de către ANRE, cantitatea de energie electrică facturată (MWh) şi preţul mediu ponderat al certificatelor verzi tranzacţionate pe piaţa centralizată a certificatelor verzi în cele mai recente 3 luni de tranzacţionare încheiate. În cazul în care, în cele 3 luni precedente, cantitatea cumulată decertificate verzi tranzacţionată pe piaţa centralizată a certificatelor verzi este mai mică de 100.000 de certificate verzi, durata de calcul al preţului mediu ponderat se extinde la cele mai recente 6 luni de tranzacţionare încheiate.
(5) Preţul mediu ponderat conform prevederilor alin. (4) se calculează şi se publică trimestrial de către operatorul comercial al pieţei de energie electrică pe site-ul propriu, până cel târziu la data de 15 a ultimei luni din trimestru, şi este utilizat la facturile către consumatorii finali, emise în trimestrul următor.
(6) Până cel târziu la data de 1 septembrie a fiecărui an, furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) vor regulariza valoarea certificatelor verzi aferente anului anterior, respectiv cota anuală stabilită de către ANRE conform prevederilor art. 4 alin. (9), energia electrică facturată şi preţul mediu ponderat al certificatelor verzi utilizate de către furnizor pentru anul anterior.”
8. La articolul I punctul 15, după alineatul (2) al articolului 12 se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) şi (2^2), cu următorul cuprins:
„(2^1) Furnizorii, precum şi producătorii prevăzuţi la art. 8 alin. (1) care nu realizează cota obligatorie trimestrial sunt obligaţi să plătească, în maximum 45 de zile după încheierea trimestrului, pentru fiecare certificat verde neachiziţionat, preţul maxim al certificatelor verzi aprobat şi publicat de către ANRE pentru anul respectiv, conform art. 11 alin. (4), într-un fond de garantare a funcţionării pieţei de certificate verzi, constituit şi administrat de către operatorul comercial al pieţei de energie electrică, destinat cumpărării de la producători a certificatelor verzi nevândute datorită neîndeplinirii cotei. Certificatele verzi pentru care s-a plătit în fondul de garantare se consideră în cota anuală a furnizorilor/producătorilor respectivi.
(2^2) Fondul de garantare, prin operatorul comercial al pieţei de energie electrică, cumpără pro-rata, în raport cu producţia de energie electrică, de la toţi producătorii de energie din surse regenerabile care solicită, certificatele verzi nevândute, la un preţ cel puţin egal cu preţul minim legal al certificatelor verzi, determinat conform art. 11 alin. (1). Certificatele verzi vândute fondului de garantare se anulează.”

9. La articolul I punctul 16, alineatele (2), (6), (7) şi (9) ale articolului 14 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Energia electrică produsă din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate de cel mult 1 MW pe centrală sau 2 MW pe centrală în cazul cogenerării de înaltă eficienţă din biomasă poate fi vândută furnizorilor în ale căror zone de licenţă sunt situate centralele respective, la preţuri reglementate unice pe tip de tehnologie. Energia electrică vândută la preţ reglementat nu mai beneficiază de certificate verzi.
……………………………………………………………….
(6) Persoanele fizice şi juridice care deţin unităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalată sub 100 kW pe loc de consum, precum şi autorităţile publice care deţin capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile realizate, parţial sau total, din fonduri structurale beneficiază din partea furnizorilor cu care au contract de furnizare a energiei electrice, la cerere, de serviciul de regularizare, financiară şi/sau cantitativă, între energia livrată şi energia consumată din reţea, conform unei metodologii aprobate de ANRE.
(7) Operatorul de transport şi de sistem şi/sau operatorii de distribuţie asigură transportul, respectiv distribuţia, precum şi dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse din surse regenerabile, pentru toţi producătorii de energie din surse regenerabile, indiferent de capacitate, pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii, cu posibilitatea modificării notificărilor în cursul zilei de operare, conform metodologiei aprobate de ANRE, astfel încât limitarea sau întreruperea producţiei de energie din surse regenerabile să fie aplicată numai în cazuri excepţionale, dacă acest fapt este necesar pentru stabilitatea şi securitatea Sistemului Electroenergetic Naţional.
………………………………………………………………..
(9) ANRE stabileşte regulile care să permită accesul garantat, respectiv prioritar la reţele în condiţiile alin. (7) şi (8), inclusiv posibilitatea tranzacţionării energiei electrice în cursul zilei de operare, la propunerea operatorului de transport şi de sistem şi cu consultarea tuturor părţilor interesate.”

10. La articolul I, după punctul 16 se introduc două noi puncte, punctele 16^1 şi 16^2, cu următorul cuprins:
„16^1. După articolul 14 se introduce un nou capitol, capitolul VI^1, cuprinzând articolele 15-19, cu următorul titlu:
«Capitolul VI^1
Mecanisme de cooperare în scopul realizării obiectivului
naţional privind energia din surse regenerabile»
16^2. La articolul 15 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«a) România poate, prin acorduri comune cu state membre ale Uniunii Europene:
(i) prevedea şi conveni asupra unor transferuri statistice de cantităţi de energie din surse regenerabile cu un alt stat membru, din sau către acel stat membru;
(ii) coopera la realizarea unor proiecte comune referitoare la producerea de energie din surse regenerabile de energie;
(iii) să îşi armonizeze, în întregime sau parţial, scheme naţionale de promovare;
b) România poate, prin acorduri comune cu terţe ţări, coopera la realizarea unor proiecte referitoare la producerea de energie din surse regenerabile de energie.»”

11. La articolul I, după punctul 18 se introduce un nou punct, punctul 18^1, cu următorul cuprins:
„18^1. Titlul capitolului VII se abrogă.”

12. La articolul I, după punctul 19 se introduce un nou punct, punctul 19^1, cu următorul cuprins:
„19^1. La articolul 24^1, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(3) Pentru instalaţiile cu putere instalată sub 10 MW şi pentru instalaţiile de producere distribuită a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate prin reglementările prevăzute la alin. (1).»”

13. La articolul I, după punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 20^1, cu următorul cuprins:
„20^1. La articolul 25, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
«(1^1) Energia electrică produsă din surse regenerabile de energie are acces cu prioritate la reţeaua electrică de transport/distribuţie a energiei electrice, în măsura în care nu este afectată siguranţa Sistemului Electroenergetic Naţional, în conformitate cu reglementările ANRE.»”

14. La articolul I punctul 23, alineatele (2) şi (3) ale articolului 29 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) În cazul în care, din datele rezultate din studiile de fezabilitate pentru proiectele de investiţii noi din România şi din rezultatele monitorizării costurilor investiţionale şi de operare/veniturilor producătorilor pe baza situaţiilor financiare anuale se constată că parametrii specifici fiecărei tehnologii diferă semnificativ de cei avuţi în vedere în calculul efectuat pentru autorizarea sistemului de promovare prevăzut în prezenta lege, ceea ce poate conduce la supracompensarea în ansamblu pentru una sau mai multe dintre tehnologiile prevăzute la art. 3 alin. (1), ANRE propune măsuri pentru ajustarea numărului de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2), pentru noii beneficiari, care să ajusteze ratele interne de rentabilitate, agregate pe tehnologii, unde este cazul, până la valorile considerate la autorizarea schemei suport.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se aplică pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie care încep să producă energie electrică după data intrării în vigoare a acesteia, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2015, cu excepţia producătorilor de energie solară pentru care ajustarea poate avea loc începând cu 1 ianuarie 2014.”
15. La articolul II, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
„(3^1) Operatorii economici care dezvoltă proiecte de centrale electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalată mai mare de 125 MW, care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt beneficiarii unui contract de racordare cu operatorul de reţea relevant, vor fi acreditaţi de către ANRE potrivit art. 6 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după ce încep să producă şi să livreze energie electrică în Sistemul Electroenergetic Naţional şi vor beneficia de numărul de certificate verzi prevăzut la art. 6 din aceeaşi lege corespunzător sursei regenerabile utilizate, pentru o perioadă de 24 de luni de la data acreditării.”

16. La articolul II, alineatele (4)-(6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Producătorii de energie electrică prevăzuţi la alin. (3) şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (3^1) trebuie să întocmească şi să transmită autorităţilor competente documentaţia necesară evaluării detaliate a măsurii de sprijin de către Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de maximum 3 luni de la data deciziei de acreditare, nerespectarea acestui termen atrăgând suspendarea acordării sistemului de promovare stabilit prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(5) Punerea în aplicare a prevederilor alin. (3) şi (3^1) se realizează de ANRE prin emiterea unei decizii de acreditare, potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) În cazul producătorilor de energie electrică prevăzuţi la alin. (3) şi al operatorilor economici prevăzuţi la alin. (3^1), eventualele diferenţe pozitive dintre numărul de certificate verzi primite şi numărul de certificate verzi cuvenite conform deciziei individuale a Comisiei Europene se vor recupera în maximum 24 de luni de la data emiterii acesteia, în baza unei decizii emise de ANRE, prin care se stipulează regularizarea numărului de certificate verzi prin reducerea numărului de certificate verzi primite şi/sau prin obligaţia de achiziţie de certificate verzi din piaţă de către aceştia.”

ART. II
(1) Pentru producătorii prevăzuţi la art. 3 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) va recalcula perioadele de aplicare a sistemului de promovare şi va modifica deciziile conform prevederilor art. 3 alin. (8) din aceeaşi lege, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Modul de utilizare a fondului prevăzut la art. 12 alin. (2 2) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte pe baza unui regulament aprobat de ANRE în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Prima perioadă de monitorizare prevăzută la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. III
Accesul la instalaţiile de utilizare de energie electrică şi gaze naturale prevăzut de actele normative în vigoare se realizează cu acordul clientului final în vederea menţinerii în siguranţă a acestora, precum şi a sistemului energetic naţional, în baza reglementărilor aprobate de ANRE în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 18 iulie 2012.
Nr. 134.

––

OUG 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Ordonanta de urgenta 88/2011

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 736 din 19 octombrie 2011

Avand in vedere Decizia Comisiei Europene: Ajutorul de stat SA. 33134 (2011/N) — Romania — „Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile” de autorizare a schemei de sprijin, ca urmare a dispozitiilor comunitare in domeniu potrivit carora aceasta schema de sprijin este de natura ajutorului de stat sau este susceptibila de a fi ajutor de stat, si necesitatea corelarii Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu prevederile legislatiei comunitare, inclusiv a deciziei sus-mentionate,
tinand seama ca punerea in aplicare a Legii nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuie la dezvoltarea investitiilor in domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile, avand ca efect indeplinirea obiectivului national privind atingerea unei ponderi de 24% a energiei din surse regenerabile din cantitatea de energie pe care o va consuma Romania in anul 2020, prevedere stipulata in anexa I la Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile, de modificare si ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE si 2003/30/CE,
deoarece aceste elemente vizeaza interesul public si constituie situatii de urgenta si extraordinare, ce nu sufera amanare,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I
Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2, dupa litera ad) se introduc noua noi litere, lit. ae)—am), cu urmatorul cuprins:
„ae) centrala electrica multicombustibil — centrala electrica care produce energie electrica folosind surse regenerabile si conventionale de energie, care se utilizeaza fie in instalatii de ardere/cazane energetice separate, fie in aceeasi instalatie de ardere daca continutul energetic al combustibilului conventional utilizat nu depaseste 10% din continutul energetic total;
af) supracompensare — situatia in care, luand in considerare indicatorii tehnico-economici specifici medii realizati anual pentru fiecare tehnologie, din analiza cost-beneficiu efectuata pentru ansamblul capacitatilor de producere utilizand aceeasi tehnologie rezulta o rata interna de rentabilitate mai mare cu 10% fata de valoarea considerata pentru tehnologia respectiva la autorizarea sistemului de promovare si care se va publica pe site-ul ANRE;
ag) analiza cost-beneficiu — analiza economica efectuata in vederea determinarii rentabilitatii investitiilor in producerea de energie electrica din surse regenerabile de energie, realizata prin utilizarea tehnicii actualizarii aplicata la costurile de investitie, costurile de exploatare si la veniturile rezultate pe durata de viata a proiectelor;
ah) rata interna de rentabilitate — indicator rezultat dintr-o analiza cost-beneficiu care exprima rentabilitatea unui proiect de investitie, si anume rata de actualizare pentru care veniturile actualizate sunt egale cu cheltuielile actualizate;
ai) culturi energetice — culturi de plante agricole sau nonagricole destinate, in special, productiei de biocarburanti ori productiei de biomasa utilizata in scopul producerii energiei electrice si termice;
aj) acces prioritar la retele al energiei electrice din surse regenerabile — ansamblu de reguli si conditii tehnice si comerciale in baza carora unor categorii de producatori de energie electrica din surse regenerabile de energie li se asigura posibilitatea preluarii in orice moment si a vanzarii intregii cantitati de energie electrica produsa la un moment dat, in functie de capacitatea racordului la retea si disponibilitatea unitatilor/resurselor eligibile;
ak) acces garantat la retele al energiei electrice din surse regenerabile — ansamblu de reguli si conditii tehnice si comerciale in baza carora pentru energia electrica produsa din surse regenerabile de energie care beneficiaza de schema de sprijin prin certificate verzi contractata si vanduta pe piata de energie electrica se garanteaza preluarea in reteaua electrica;
al) acreditare — activitate desfasurata de ANRE pe baza unui regulament propriu prin care se acorda unui operator economic care detine centrale electrice ce utilizeaza surse regenerabile de energie dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prevazut de prezenta lege;
am) calificare — activitate desfasurata de ANRE pe baza unui regulament propriu prin care se stabileste cantitatea de energie electrica produsa in cogenerare de inalta eficienta intr-o centrala/grup de cogenerare.”

2. La articolul 3 alineatul (1), litera h) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„h) gaz de fermentare a deseurilor;”.

3. La articolul 3 alineatul (2), litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) 7 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri/centrale eoliene, care au mai fost utilizate pentru producerea energiei electrice pe teritoriul altor state, daca sunt utilizate in sisteme izolate sau daca au fost puse in functiune pe teritoriul Romaniei inainte de data aplicarii sistemului de promovare prevazut de prezenta lege;”.

4. La articolul 3, alineatele (3) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(3) Sistemul de promovare stabilit de prezenta lege se aplica producatorilor pentru energia electrica produsa din surse regenerabile, inclusiv pentru energia electrica produsa pe perioada de proba, in baza deciziei de acreditare emise de ANRE potrivit prevederilor art. 6 alin. (6), daca punerile in functiune, respectiv retehnologizarile de grupuri/centrale se realizeaza pana la sfarsitul anului 2016.
(4) In vederea aplicarii sistemului de promovare stabilit prin prezenta lege, acreditarea centralelor electrice se poate face etapizat, pe masura punerii in functiune a fiecarui grup electric individual din cadrul unei capacitati energetice continand mai multe astfel de grupuri electrice, caz in care perioada de aplicare a sistemului de promovare reglementat prin prezenta lege se va aplica diferentiat in functie de momentul acreditarii.”

5. La articolul 3 alineatul (6), literele a) si c) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„a) energia electrica produsa din combustibil care provine din biomasa, deseuri industriale si/sau municipale achizitionate din import, indiferent de puterea instalata a centralei electrice;
………………………………………………………….
c) energia electrica produsa in centrale electrice care utilizeaza surse regenerabile si conventionale de energie in aceeasi instalatie de ardere daca continutul energetic al combustibilului conventional utilizat depaseste 10% din continutul energetic total;”.

6. La articolul 3, alineatul (7) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(7) In cazul energiei electrice produse din surse regenerabile in cogenerare, producatorii care solicita un sistem de promovare sunt obligati sa opteze fie pentru schema de sprijin pentru promovarea cogenerarii de inalta eficienta pe baza cererii de energie termica utila potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor si a conditiilor necesare implementarii schemei de sprijin pentru promovarea cogenerarii de inalta eficienta pe baza cererii de energie termica utila, fie pentru schema de promovare prevazuta in prezenta lege.”

7. La articolul 3, dupa alineatul (7) se introduc patru noi alineate, alineatele (8)—(11), cu urmatorul cuprins:
„(8) In cazul producatorilor de energie din surse regenerabile care au beneficiat de certificate verzi anterior aplicarii sistemului de promovare prevazut de prezenta lege, duratele de aplicare prevazute la alin. (2) se vor diminua corespunzator cu perioadele pentru care acestia au beneficiat deja de certificate verzi.
(9) Producatorii de energie electrica din sursele regenerabile de energie prevazute la alin. (1) lit. e)—g) beneficiaza de sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege numai daca detin certificat de origine pentru biomasa utilizata drept combustibil sau materie prima.
(10) Certificatele de origine prevazute la alin. (9) se emit de catre:
a) Ministerul Mediului si Padurilor, pentru biomasa provenita din silvicultura si industriile conexe, precum si pentru biomasa provenita din deseuri industriale si municipale;
b) Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, pentru biomasa provenita din agricultura si industriile conexe.
(11) Certificatele de origine prevazute la alin. (10) se emit in baza procedurilor aprobate prin ordin al ministrului mediului si padurilor si, respectiv, al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale.”

8. La articolul 4, alineatele (6) si (9) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(6) ANRE acrediteaza producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, in conditiile prevazute in Regulamentul de acreditare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.
………………………………………………………….
(9) ANRE stabileste prin ordin, pana la data de 1 martie a fiecarui an, cota anuala obligatorie de achizitie de certificate verzi aferenta anului precedent, pe baza cantitatilor realizate de energie electrica din surse regenerabile si a consumului final de energie electrica din anul precedent, dar fara a depasi nivelul corespunzator cotelor obligatorii de energie electrica din surse regenerabile stabilite la alin. (4).”

9. Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6
(1) Operatorul de transport si sistem emite lunar certificate verzi producatorilor pentru cantitatea de energie electrica produsa din centrale electrice care utilizeaza surse regenerabile de energie, din care se scade cantitatea de energie electrica necesara asigurarii consumului propriu tehnologic al acestora.
(2) Producatorii de energie din surse regenerabile beneficiaza de un numar de certificate verzi pentru energia electrica produsa si livrata potrivit prevederilor alin. (1) dupa cum urmeaza:
a) 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat, daca centralele hidroelectrice sunt noi, sau 2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat, daca centralele hidroelectrice sunt retehnologizate, pentru energia electrica din centrale hidroelectrice cu puteri instalate de cel mult 10 MW;
b) un certificat verde pentru fiecare 2 MWh din centrale hidroelectrice cu o putere instalata de cel mult 10 MW, care nu se incadreaza in conditiile prevazute la lit. a);
c) doua certificate verzi, pana in anul 2017, si un certificat verde, incepand cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din energie eoliana;
d) doua certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din sursele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. d)—g);
e) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din sursele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. h) si i);
f) 6 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din sursele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. c).
(3) Beneficiaza de sistemul de promovare reglementat de prezenta lege si energia electrica produsa in centrale electrice care utilizeaza surse regenerabile, racordate la sisteme electroenergetice izolate.
(4) Pentru energia electrica produsa in centrale/grupuri de cogenerare care utilizeaza sursele regenerabile de energie prevazute la art. 3 alin. (1) lit. d)—i) si calificata de ANRE ca fiind de inalta eficienta se acorda suplimentar fata de prevederile alin. (2) lit. d) si e) cate un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat.
(5) Pentru energia electrica produsa in centrale electrice care utilizeaza biomasa care provine din culturi energetice se acorda suplimentar fata de prevederile alin. (2) lit. d) cate un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat.
(6) ANRE are urmatoarele atributii:
a) acrediteaza grupurile/centralele electrice care beneficiaza de schema de promovare prin certificate verzi, in temeiul Regulamentului de acreditare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de promovare;
b) elaboreaza cadrul de reglementare pentru monitorizarea costurilor/veniturilor de producere a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile care beneficiaza de schema de promovare prin certificate verzi.
(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) si (4), indiferent de tipul sursei regenerabile utilizate, producatorii de energie electrica beneficiaza de:
a) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat din centrale electrice pe perioada de proba;
b) un numar de certificate verzi stabilit de ANRE prin reducerea numarului de certificate verzi prevazut la alin. (2) diminuand valoarea de referinta a investitiei per MW cu valoarea ajutorului primit per MW si pastrand valoarea ratelor interne de rentabilitate considerate in calculele furnizate Comisiei Europene in cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare, daca centralele electrice beneficiaza suplimentar de unul sau mai multe alte ajutoare de stat.
(8) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie beneficiaza de certificate verzi potrivit prevederilor alin. (2) dupa acreditarea acestora de ANRE in baza regulamentului prevazut la alin. (6) lit. a) incepand cu luna calendaristica in care s-a emis decizia de acreditare.
(9) Certificatele verzi emise de operatorul de transport si sistem au o durata de valabilitate de 16 luni.
(10) Mecanismul de reducere a numarului de certificate verzi prevazut la alin. (7) lit. b) se stabileste de ANRE prin regulamentul prevazut la alin. (6) lit. a).”

10. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 7
Producatorii de energie electrica din surse regenerabile transmit lunar operatorului de transport si sistem informatiile necesare stabilirii cantitatii de energie electrica produse din surse regenerabile care beneficiaza de certificate verzi in luna precedenta, insotite de:
a) procesele-verbale care confirma valorile masurate ale energiei electrice livrate/consumate, semnate impreuna cu operatorii de retea, in cazul producatorilor care livreaza energie electrica in retele electrice;
b) datele privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile si livrate consumatorilor, in cazul producatorilor care livreaza energie electrica direct la consumatori, inclusiv pentru consum final propriu, altul decat consum propriu tehnologic.”

11. Articolul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) Cantitatea de energie electrica pentru care se stabileste obligatia de achizitie de certificate verzi include:
a) energia electrica achizitionata de furnizorii de energie electrica, destinata atat consumului final al acestora, cat si vanzarii catre consumatorii finali;
b) energia electrica utilizata pentru consum final propriu, altul decat consumul propriu tehnologic, de catre un producator de energie electrica;
c) energia electrica utilizata de un producator pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor racordati prin linii directe de centrala electrica.
(2) Furnizorii de energie electrica si producatorii prevazuti la alin. (1) sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achizitie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, in conditiile art. 4 alin. (9), si cantitatea de energie electrica prevazuta la alin. (1), exprimata in MWh, furnizata anual consumatorilor finali.
(3) Furnizorii de energie electrica si producatorii prevazuti la alin. (1) sunt obligati sa transmita anual la ANRE, in formatul si la termenele precizate de aceasta, cantitatile de energie electrica pentru care au obligatia achizitiei de certificate verzi, conform prezentei legi.”

12. La articolul 10, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Pana la indeplinirea tintelor nationale prevazute la art. 4 alin. (2) comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile care beneficiaza de sistemul de promovare prevazut de prezenta lege se realizeaza doar pentru acoperirea consumului final brut de energie electrica al Romaniei, energia electrica respectiva fiind insotita de garantii de origine emise potrivit prevederilor art. 24.”

13. La articolul 11, alineatele (3) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(3) Incepand cu anul 2011, valorile de tranzactionare prevazute la alin. (1) se indexeaza anual de ANRE conform indicelui mediu anual de inflatie pentru anul precedent, calculat la nivelul zonei euro din Uniunea Europeana (UE), comunicat oficial de catre EUROSTAT.
(4) In termen de 15 zile de la publicarea oficiala a indicelui mediu anual de inflatie de catre EUROSTAT, ANRE aproba prin ordin valorile minime si maxime determinate potrivit prevederilor alin. (1) si (3), aplicabile pentru anul in curs.”

14. Titlul capitolului IV se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„CAPITOLUL IV – Indeplinirea cotelor obligatorii de achizitie de certificate verzi”

15. Articolul 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 12
(1) Pana la data de 15 aprilie a fiecarui an, ANRE stabileste pentru fiecare furnizor si pentru fiecare din producatorii care au obligatia de a achizitiona certificate verzi gradul de indeplinire individuala a cotei anuale obligatorii de achizitie de certificate verzi pentru anul calendaristic precedent, pe baza informatiilor privind numarul de certificate verzi achizitionate si energia electrica consumata/livrata pentru consum, potrivit prevederilor de la art. 8 alin. (1).
(2) Furnizorii, precum si producatorii prevazuti la art. 8 alin. (1) care nu realizeaza cota obligatorie anuala sunt obligati sa plateasca contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate Administratiei Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachizitionat, calculata in lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.
(3) Incepand cu anul 2011, valoarea prevazuta la alin. (2) se indexeaza anual de ANRE conform indicelui mediu anual de inflatie pentru anul precedent, calculat la nivelul zonei euro din UE, comunicat oficial de catre EUROSTAT.
(4) In termen de 15 zile de la publicarea oficiala a indicelui mediu anual de inflatie de catre EUROSTAT, ANRE aproba si publica pe site-ul propriu valoarea determinata potrivit prevederilor alin. (2) si (3), aplicabila pentru anul in curs.
(5) Administratia Fondului pentru Mediu emite facturi de incasare a obligatiilor de plata care decurg din aplicarea alin. (2) in termen de 10 zile de la data instiintarii emise de ANRE cu privire la operatorii economici debitori si sumele datorate de acestia.
(6) Suma rezultata din aplicarea prevederilor alin. (5) este utilizata de Administratia Fondului pentru Mediu in vederea finantarii investitiilor in producerea de energie din surse regenerabile de catre persoanele fizice care realizeaza capacitati energetice cu putere instalata de pana la 100 kW.
(7) Furnizorii si producatorii care comercializeaza energie electrica consumatorilor finali sunt obligati sa-i informeze periodic conform reglementarilor ANRE cu privire la costul achizitiei de certificate verzi corespunzator unui kWh de energie electrica vanduta acestora.”

16. Articolul 14 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14
(1) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie vand energia electrica produsa pe piata de energie electrica la pretul pietei.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie in centrale electrice cu puteri instalate de cel mult 1MW pe centrala poate fi vanduta furnizorilor in ale caror zone de licenta sunt situate centralele respective, la preturi reglementate unice pe tip de tehnologie. Energia electrica vanduta la pret reglementat nu mai beneficiaza de certificate verzi.
(3) Furnizorii prevazuti la alin. (2) sunt obligati, la solicitarea producatorilor care utilizeaza surse regenerabile de energie, sa achizitioneze energia electrica produsa conform alin. (2), in conditiile stabilite de ANRE.
(4) Preturile reglementate si regimul de comercializare a energiei electrice din surse regenerabile prevazute la alin. (2) sunt stabilite de ANRE in baza unei metodologii si vor fi notificate Comisiei Europene in conditiile legii.
(5) Solicitarile de vanzare a energiei electrice de catre producatorii/consumatorii prevazuti la alin. (3) vor fi adresate furnizorilor precizati la alin. (2), de regula, pana la sfarsitul lunii octombrie a anului precedent celui de contractare, contractele de vanzare-cumparare fiind incheiate pe cel putin un an de zile.
(6) Persoanele fizice care detin unitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalata sub 50 kW pe loc de consum, precum si autoritatile publice care detin capacitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile realizate, partial sau total, din fonduri structurale pot beneficia din partea furnizorilor cu care au contract de furnizare a energiei electrice, la cerere, de serviciul de regularizare, financiara si/sau cantitativa, intre energia livrata si energia consumata din retea, conform unei metodologii aprobate de ANRE.
(7) Operatorul de transport si sistem si/sau operatorii de distributie asigura dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse din surse regenerabile astfel incat productia efectiva de energie electrica din surse regenerabile sa fie cat mai aproape de disponibilul acestor resurse, avand dreptul de a limita ori intrerupe producerea de energie electrica din surse regenerabile numai in baza reglementarilor tehnice si comerciale aprobate de ANRE sau in cazuri exceptionale, daca aceasta actiune este absolut necesara pentru mentinerea stabilitatii si indeplinirea criteriilor de siguranta a Sistemului Electroenergetic National.
(8) Pentru energia electrica care beneficiaza de sistemul de sprijin prevazut de prezenta lege, contractata si vanduta pe piata de energie, se asigura acces garantat la retea, cu exceptia energiei electrice care este contractata si vanduta la pret reglementat conform prevederilor alin. (2), pentru care se asigura accesul prioritar la retea.
(9) ANRE stabileste regulile tehnice si comerciale care sa permita accesul garantat, respectiv prioritar la retele in conditiile alin. (7) si (8), inclusiv posibilitatea tranzactionarii energiei electrice in cursul zilei de operare, la propunerea operatorului de transport si de sistem si cu consultarea tuturor partilor interesate.”

17. La articolul 15, alineatele (2) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Cooperarea prin acorduri comune de tipul celor stabilite la alin. (1) lit. a) pct. (i) si (ii) si lit. b) poate implica si operatorii privati. Acordurile respective sunt incheiate pe unul sau mai multi ani si sunt notificate Comisiei Europene de catre ministerul de resort in termen de cel mult 3 luni de la incheierea fiecarui an in care sunt in vigoare.
(3) Daca pentru realizarea obiectivului national privind consumul final brut de energie din surse regenerabile este luata in considerare energia electrica din surse regenerabile de energie produsa si consumata intr-o tara terta in cadrul acordurilor comune prevazute la alin. (1) lit. b), ministerul de resort va transmite o solicitare pentru primirea acceptului Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (3)—(7) si art. 10 din Directiva 2009/28/CE.”

18. La articolul 15, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmatorul cuprins:
„(4) Ministerul de resort poate propune Guvernului punerea in aplicare a prevederilor alin. (1) lit. a) pct. (i) si (iii), la propunerea unui alt stat membru al Uniunii Europene sau daca este necesar pentru indeplinirea obiectivului national privind consumul final brut de energie din surse regenerabile, cu respectarea prevederilor art. 6, respectiv 11 din Directiva 2009/28/CE.”

19. La articolul 16, alineatul (1) se abroga.

20. La articolul 25, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 25
(1) Capacitatile de producere de energie electrica din surse regenerabile de energie se racordeaza la reteaua electrica de transport/distributie a energiei electrice, in masura in care nu este afectata siguranta Sistemului Electroenergetic National.”

21. Articolul 26 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 26
(1) Un operator economic care dezvolta un proiect de centrala electrica de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalata mai mare de 125 MW, care indeplineste conditiile pentru aplicarea sistemului de promovare stabilit prin prezenta lege, intocmeste si transmite conform legii documentatia necesara evaluarii detaliate a masurii de sprijin de catre Comisia Europeana, cu respectarea prevederilor pct. 160 lit. b) subpct. (iii) din Orientarile comunitare privind ajutorul de stat pentru protectia mediului (2008/C82/01), publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C82 din 1 aprilie 2008.
(2) Operatorii economici solicitanti beneficiaza de sistemul de promovare prevazut de prezenta lege numai dupa autorizarea acestuia de catre Comisia Europeana si numai pentru tehnologiile de producere a energiei electrice din surse regenerabile mentionate in decizia de autorizare, respectiv dupa finalizarea evaluarii detaliate prevazute la alin. (1).
(3) Punerea in aplicare a prevederilor alin. (2) se realizeaza de ANRE prin emiterea unei decizii de acreditare potrivit art. 6 alin. (6) lit. a).
(4) Pentru operatorii prevazuti la alin. (1), ANRE poate modifica numarul de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2), in conformitate cu prevederile deciziei Comisiei Europene.”

22. La articolul 28, alineatul (2) se abroga.

23. Dupa articolul 28 se introduc doua noi articole, articolele 29 si 30, cu urmatorul cuprins:
„Art. 29
(1) ANRE monitorizeaza producatorii beneficiari ai sistemului de promovare prin certificate verzi si intocmeste rapoarte anuale pe care le face publice.
(2) In cazul in care, din datele rezultate din studiile de fezabilitate pentru proiectele de investitii noi si din rezultatele monitorizarii costurilor investitionale si de operare/veniturilor producatorilor, se constata ca parametrii specifici fiecarei tehnologii difera de cei avuti in vedere in calculul efectuat pentru autorizarea sistemului de promovare prevazut in prezenta lege, ceea ce poate conduce la supracompensarea in ansamblu pentru una sau mai multe dintre tehnologiile specificate la art. 3 alin. (1), ANRE propune masuri pentru reducerea numarului de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2).
(3) Masurile prevazute la alin. (2) se aproba prin hotarare a Guvernului si se aplica pentru producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie care incep sa produca energie electrica dupa data intrarii in vigoare a acesteia.

Art. 30
(1) Constituie contraventie urmatoarele fapte:
a) neprezentarea de catre producatorii si furnizorii mentionati la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite, a datelor/informatiilor solicitate de ANRE in baza prezentei legi si a reglementarilor emise in aplicarea acesteia sau furnizarea incorecta ori incompleta de astfel de date/informatii;
b) neplata contravalorii certificatelor verzi neachizitionate de catre furnizorii si producatorii prevazuti la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite prin reglementarile ANRE;
c) tranzactionarea certificatelor verzi la preturi care nu se incadreaza in limitele stabilite la art. 11;
d) refuzul nejustificat al operatorilor de retea de a valida valorile masurate ale energiei electrice livrate/consumate, conform art. 7 lit. a).
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. a), c) si d) se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 10.000 lei, in cazul persoanelor fizice, si cu amenda de la 10.000 lei la 100.000 lei, in cazul persoanelor juridice.
(3) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. b) se sanctioneaza cu amenda egala cu contravaloarea totala a certificatelor verzi neachizitionate de un furnizor sau producator prevazut la art. 8 alin. (1) multiplicata de 3 ori, valoarea minima a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maxima de 100.000 lei.
(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai ANRE.
(5) Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobate cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Art. II
(1) Pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, producatorii de energie electrica care detin grupuri/centrale electrice ce utilizeaza surse regenerabile de energie aflate in functiune la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta sunt obligati sa solicite Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) acreditarea in termen de 30 de zile si beneficiaza de numarul de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa obtinerea acesteia.
(2) Producatorii de energie electrica ce detin grupuri/centrale electrice care utilizeaza ca surse regenerabile de energie sub forma de biomasa, biolichide sau biogaz, aflate in functiune la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sunt acreditati temporar de ANRE pe o perioada de 6 luni pentru a beneficia de certificate verzi fara sa prezinte certificate de origine pentru aceste surse.
(3) Producatorii de energie electrica, care la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta exploateaza comercial centrale de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalata mai mare de 125 MW, vor fi acreditati de ANRE si beneficiaza de numarul de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, corespunzator sursei regenerabile utilizate pentru o perioada de 24 de luni de la data acreditarii.
(4) Producatorii de energie electrica prevazuti la alin. (3) trebuie sa intocmeasca si sa transmita autoritatilor competente documentatia necesara evaluarii detaliate a masurii de sprijin de catre Comisia Europeana, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de maximum 3 luni de la data deciziei de acreditare, nerespectarea acestui termen atragand suspendarea acordarii sistemului de promovare stabilit prin prezenta ordonanta de urgenta.
(5) Punerea in aplicare a prevederilor alin. (3) se realizeaza de ANRE prin emiterea unei decizii de acreditare, potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) In cazul producatorilor de energie electrica mentionati la alin. (3), eventualele diferente pozitive intre numarul de certificate verzi primite si numarul de certificate verzi cuvenite conform deciziei individuale a Comisiei Europene se vor recupera in maximum 24 de luni de la data emiterii acesteia, in baza unei decizii emise de ANRE, prin care se stipuleaza regularizarea numarului de certificate verzi prin reducerea numarului de certificate verzi primite si/sau prin obligatia de achizitie de certificate verzi din piata de catre acestia.

Art. III
Procedurile prevazute la art. 3 alin. (11) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aproba prin ordin al ministrului mediului si padurilor si, respectiv, al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, iar regulamentul prevazut la art. 6 alin. (6) lit. a), respectiv metodologiile prevazute la art. 14 alin. (4) si (6) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aproba prin ordin al ANRE in termen de 30 de zile, respectiv 120 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Art. IV
La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga:
a) Hotararea Guvernului nr. 443/2003 privind promovarea productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 288 din 24 aprilie 2003, cu modificarile ulterioare;
b) Hotararea Guvernului nr. 1.479/2009 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 843 din 7 decembrie 2009.

Legea 220 din 27 octombrie 2008 (Legea 220/2008) pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie Publicat in Monitorul Oficial 743 din 3 noiembrie 2008 (M. Of. 743/2008) LegeStart prezinta actul doar in varianta publicata in Monitorul Oficial.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. –
(1) Prezenta lege creeaza cadrul legal necesar extinderii utilizarii surselor regenerabile de energie, prin:
a) reducerea costurilor de productie, transport si distributie a energiei produse din surse regenerabile de energie, comparativ cu utilizarea combustibililor clasici, fosili si, implicit, reducerea facturii energetice a diferitelor categorii de consumatori;
b) atragerea in balanta energetica nationala a resurselor regenerabile de energie, necesare cresterii securitatii in alimentarea cu energie si reducerii importurilor de resurse primare de energie;
c) stimularea dezvoltarii durabile la nivel local si regional si crearea de noi locuri de munca aferente proceselor de valorificare a surselor regenerabile de energie;
d) reducerea poluarii mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante si gaze cu efect de sera;
e) asigurarea cofinantarii necesare in atragerea unor surse financiare externe, destinate promovarii surselor regenerabile de energie;
f) definirea normelor referitoare la garantiile de origine, procedurile administrative aplicabile si racordarea la reteaua electrica in ceea ce priveste energia produsa din surse regenerabile;
g) stabilirea criteriilor de durabilitate ecologica pentru biocombustibili si alte biolichide.
(2) Prezenta lege instituie sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.
Art. 2. – In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) ANRE – Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei;
b) biomasa – fractiunea biodegradabila a produselor, deseurilor si reziduurilor din agricultura, inclusiv substantele vegetale si animale, din silvicultura si industriile conexe, precum si fractiunea biodegradabila a deseurilor industriale si urbane;

c) biolichide – combustibilul lichid utilizat in scopuri energetice si produs din biomasa;
d) centrala electrica – ansamblul de instalatii, constructii si echipamente necesare pentru producerea de energie electrica;
e) centrala hidroelectrica retehnologizata – centrala hidroelectrica cu o putere instalata de cel mult 10 MW, care indeplineste urmatoarele conditii:
-are o durata de functionare de cel putin 15 ani de la data punerii in functiune;
-a fost supusa unui ansamblu de operatiuni de inlocuire a unor tehnologii existente, uzate moral si/sau fizic, cu tehnologii moderne, in scopul cresterii eficientei activitatii de producere;
f) centrala noua/grup electric nou – centrala/grupul electric pusa/pus in functiune dupa data de 1 ianuarie 2004;
g) certificat verde – titlul ce atesta producerea din surse regenerabile de energie a unei cantitati de 1 MWh energie electrica. Certificatul verde se poate tranzactiona, distinct de cantitatea de energie electrica pe care acesta o reprezinta, pe o piata organizata, in conditiile legii;
h) consum intern brut de energie electrica – cantitatea de energie electrica echivalenta cu productia neta de energie electrica, inclusiv cea a autoproducatorilor, la care se adauga diferenta dintre importul si exportul de energie electrica;
i) consum final de energie electrica – suma consumurilor de energie electrica realizate de clientii finali de energie electrica din Romania;
j) consumator final de energie electrica – persoana care utilizeaza energie electrica pentru consumul propriu, cu exceptia consumului de energie electrica in procesele tehnologice de producere, transport si distributie a energiei electrice;
k) furnizor de energie electrica – persoana juridica titulara a unei licente de furnizare, care asigura alimentarea cu energie electrica a unuia sau mai multor consumatori, pe baza unui contract de furnizare;

 

l) garantie de origine – documentul emis de autoritatea competenta producatorilor de energie electrica ce atesta provenienta acesteia din surse regenerabile de energie sau in cogenerare;
m) grup energetic – unitatea tehnologica producatoare de energie electrica ce poate fi individualizata in privinta realizarii, retehnologizarii si punerii in functiune;
n) incalzire sau racire urbana – distributia de energie termica sub forma de abur, apa fierbinte sau lichide racite, de la o sursa centrala de productie, printr-o retea, catre mai multe cladiri, in scopul utilizarii acesteia pentru incalzirea sau racirea spatiilor ori a proceselor;
o) minister de resort – Ministerul Economiei si Finantelor;
p) operator de transport si sistem – persoana care detine, sub orice titlu, o retea electrica de transport si este titulara a unei licente de transport prin care raspunde de operarea, asigurarea intretinerii si, daca este necesar, dezvoltarea retelei de transport intr-o anumita zona si, acolo unde este aplicabila, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum si de asigurarea capacitatii pe termen lung a sistemului de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice;
r) operator de distributie – orice persoana care detine, sub orice titlu, o retea electrica de distributie si este titulara a unei licente de distributie prin care raspunde de operarea, asigurarea intretinerii si, daca este necesar, dezvoltarea retelei de distributie intr-o anumita zona si, acolo unde este aplicabil, interconectarea acesteia cu alte sisteme, precum si de asigurarea capacitatii pe termen lung a sistemului de a raspunde cererilor rezonabile privind distributia energiei electrice;

 

s) operatori de retea – operatorii de distributie si operatorul de transport si sistem;
t) sistem de cote obligatorii – mecanismul de promovare a producerii de energie electrica din surse regenerabile de energie, care impune furnizorilor achizitia unor cantitati minime de energie electrica produsa din aceste surse, stabilite proportional cu vanzarile acestora de energie electrica catre consumatorii finali. Indeplinirea cotelor se dovedeste prin posesia unui numar corespunzator de certificate verzi dobandite in conditiile legii;
u) sistem de sprijin – ansamblul de masuri destinat promovarii producerii de energie din surse regenerabile prin reducerea costurilor de productie ale acesteia, prin cresterea pretului la care aceasta poate fi vanduta sau prin cresterea cantitatii de astfel de energie achizitionata, prin instituirea unor obligatii ori in alt mod;
v) Sistemul European de Certificate Verzi – organizatia europeana nonprofit care promoveaza o piata europeana a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, sustinuta de un sistem informational armonizat la nivel european si acceptata de comun acord de participanti;
x) surse regenerabile de energie – sursele de energie nefosile, cum sunt: energie eoliana, solara, geotermala si gazele combustibile asociate apelor geotermale, energia valurilor, a mareelor, energie hidro, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, denumit si gaz de depozit, sau gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate si biogaz.
Art. 3. –
(1) Sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege se aplica pentru energia produsa din:
a) energie hidro utilizata in centrale cu o putere instalata de cel mult 10 MW;
b) energie eoliana;
c) energie solara;

 

d) energie geotermala si gazele combustibile asociate;
e) biomasa;
f) biogaz;
g) gaz de fermentare a deseurilor;
h) gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate
si care este livrata in reteaua electrica.
(2) Sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege se aplica pentru o perioada de:
a) 15 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri electrice noi;
b) 5 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri/centrale electrice eoliene din import, care au mai fost utilizate pentru producerea energiei electrice pe teritoriul altor state;
c) 10 ani, pentru energia electrica produsa in centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, retehnologizate;
d) 3 ani, pentru energia electrica produsa in centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, neretehnologizate;
e) 10 ani, pentru energia termica produsa din surse geotermale in centrale de minimum 5 MWth.
(3) Sistemul de promovare se aplica de la data la care producatorii detinatori ai capacitatilor de productie mentionate la alin. (2) incep sa produca energie electrica si primesc certificate verzi pentru energia electrica, conform art. 10, daca punerile in functiune, respectiv retehnologizarile de centrale/grupuri se fac pana la sfarsitul anului 2014.
(4) Cantitatea de energie electrica produsa intr-o centrala hidroelectrica retehnologizata, pentru care se aplica sistemul de sprijin, se stabileste conform unei proceduri aprobate de ANRE, pe baza productiei nete de energie electrica realizate in ultimii 10 ani inainte de retehnologizare si a productiei nete de energie electrica realizate dupa retehnologizare.
(5) In cazul energiei electrice produse in capacitati de productie multicombustibil care utilizeaza surse regenerabile si conventionale, beneficiaza de schema de sustinere numai acea parte din energia electrica produsa efectiv din surse regenerabile de energie, stabilita pe baza continutului energetic aferent.
(6) Nu se aplica sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:
a) exportul de energie electrica din surse regenerabile care a beneficiat de certificate verzi;
b) productia de energie electrica din deseuri industriale si/sau urbane provenite din import, indiferent de puterea instalata a capacitatii de producere.

CAPITOLUL II
Sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse
regenerabile de energie

Art. 4. –
(1) Pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie se aplica sistemul cotelor obligatorii, combinat cu tranzactionarea certificatelor verzi sau prin sistemul „de pret fix”.
(2) Promovarea unuia dintre sistemele prevazute la alin. (1) se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea ANRE, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(3) Nivelul tintelor nationale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie in consumul final de energie electrica in perspectiva anilor 2010, 2015 si 2020 este de 33%, 35% si, respectiv, 38%.
(4) La atingerea tintelor nationale prevazute la alin. (3), pe langa energia electrica produsa din sursele regenerabile de energie prevazute la art. 3 alin. (1), se ia in considerare si energia electrica produsa in centrale hidroelectrice cu puteri instalate mai mari de10 MW.
(5) Cotele obligatorii anuale de certificate verzi pentru perioada 2008-2020 sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(6) Cotele obligatorii anuale de certificate verzi pentru perioada 2021-2030 se stabilesc de ministerul de resort si nu vor fi mai mici decat cota stabilita pentru anul 2020.
(7) Cotele obligatorii anuale de achizitie de certificate verzi de catre furnizorii clientilor finali de energie electrica se stabilesc si se fac publice de ANRE pana la data de 15 martie, pentru anul precedent.

 

Art. 5. –
(1) Operatorul de transport si sistem emite lunar certificate verzi producatorilor pentru cantitatea de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie si livrata efectiv in reteaua electrica si/sau la consumator.
(2) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile primesc:
a) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat in reteaua de energie electrica din centrale/grupuri hidroelectrice noi sau centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, retehnologizate;
b) un certificat verde pentru fiecare 2 MWh livrati in reteaua de energie electrica din centrale hidroelectrice cu o putere instalata cuprinsa intre 1 si 10 MW, care nu se incadreaza in conditiile prevazute la lit. a);
c) doua certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica din centralele hidroelectrice cu o putere instalata de pana la 1 MW/unitate;
d) doua certificate verzi, pana in anul 2015, si un certificat verde, incepand cu anul 2016, pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din energie eoliana;
e) 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din biomasa, biogaz, biolichid, gaz de fermentare a deseurilor, energie geotermala si gazele combustibile asociate;
f) 4 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din energie solara.
(3) ANRE califica capacitatile de productie care beneficiaza de schema de sustinere, in temeiul Regulamentului de calificare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de sustinere.

 

Art. 6. –
(1) Operatorii de distributie transmit lunar, fara plata, operatorului de transport si sistem date privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile si livrate de producatorii racordati la retelele de distributie din zonele lor de licenta si pentru care au calitatea de concesionari, in temeiul unor contracte de concesiune.
(2) Producatorii care livreaza energie electrica in baza contractelor directe, precum si autoproducatorii transmit lunar, fara plata, operatorului de transport si sistem date privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile.
Art. 7. – Furnizorii de energie electrica sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii stabilite pentru anul respectiv si cantitatea de energie electrica, exprimata in MWh, furnizata anual consumatorilor finali.
Art. 8. –
(1) Operatorul de transport si sistem si operatorii de distributie sunt obligati sa garanteze transportul, respectiv distributia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, asigurand fiabilitatea si siguranta retelelor de energie electrica.
(2) Racordarea producatorilor de energie electrica din surse regenerabile la retelele de energie electrica se efectueaza in baza unui regulament, cu respectarea principiului suportarii in mod egal a costurilor de racordare intre producatorii respectivi, operatorul de transport si sistem si/sau operatorul de distributie, dupa caz.
(3) Investitiile realizate de un operator de distributie in baza prevederilor alin. (2) se considera active reglementate, recunoscute in acest sens de catre ANRE.
(4) Regulamentul prevazut la alin. (2) se elaboreaza de catre Ministerul Economiei si Finantelor, in colaborare cu ANRE, si se aproba prin hotarare a Guvernului, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(5) Tarifele de transport si distributie sunt nediscriminatorii intre energia produsa din surse regenerabile de energie si cea produsa din surse conventionale de energie.

CAPITOLUL III
Tranzactionarea certificatelor verzi

Art. 9. –
(1) Producatorii si furnizorii de energie electrica din surse regenerabile de energie pot vinde certificatele verzi pe piata centralizata a certificatelor verzi, precum si pe piata contractelor bilaterale a certificatelor verzi.
(2) Cadrul de tranzactionare a certificatelor verzi pe pietele prevazute la alin. (1) este asigurat de operatorul pietei de energie electrica.
Art. 10. –
(1) Pentru perioada 2008-2014, valoarea de tranzactionare a certificatelor verzi pe pietele mentionate la art. 9 alin. (1) se incadreaza intre:
a) o valoare minima de tranzactionare de 27 euro/certificat; si
b) o valoare maxima de tranzactionare de 55 euro/certificat.
(2) In toate cazurile, valoarea in lei va fi calculata la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.
(3) Valorile de tranzactionare mentionate la alin. (1) se ajusteaza anual cu indicele preturilor de consum pentru Romania.
(4) In perioada 2015-2030, valoarea minima de tranzactionare nu poate fi mai mica decat valoarea minima de tranzactionare aplicata in anul 2014.

CAPITOLUL IV
Indeplinirea cotelor obligatorii de catre furnizori

Art. 11. –
(1) Pana la data de 15 martie a fiecarui an, ANRE stabileste pentru anul calendaristic precedent si pentru fiecare furnizor, pe baza numarului de certificate verzi achizitionate si a energiei electrice furnizate clientilor finali, gradul de indeplinire a cotei obligatorii impuse, calculat potrivit prevederilor art. 7.
(2) Furnizorul care nu realizeaza cota obligatorie anuala este obligat sa plateasca contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate la valoarea de 70 euro pentru fiecare certificat neachizitionat, calculata in lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.

 

(3) Valoarea prevazuta la alin. (2) se ajusteaza anual cu indicele preturilor de consum pentru Romania.
(4) Suma rezultata din aplicarea prevederilor alin. (2) este colectata de operatorul de transport si sistem si este alocata anual de catre ANRE, in baza unor criterii transparente si obiective, pentru investitii, in vederea facilitarii accesului producatorilor din surse regenerabile la reteaua de transport/distributie.

CAPITOLUL V
Comercializarea certificatelor verzi

Art. 12. – Dupa afilierea Romaniei la Sistemul European de Certificate Verzi:
a) furnizorii de energie electrica pot sa isi indeplineasca cotele obligatorii de certificate verzi prin achizitionarea certificatelor verzi atat de pe piata interna de certificate verzi, cat si de pe piata europeana de certificate verzi;
b) producatorii de energie electrica din surse regenerabile pot comercializa certificate verzi pe piata europeana a certificatelor verzi, in conditiile stabilite de ANRE;
c) pana la atingerea tintelor nationale, certificatele verzi pot fi tranzactionate numai pe piata interna de certificate verzi.

CAPITOLUL VI
Evaluarea regionala a potentialului surselor regenerabile de energie

Art. 13. –
(1) Ministerul de resort are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza strategia de valorificare si promovare a surselor regenerabile de energie;
b) evalueaza potentialul tehnic, economic si ecologic pentru fiecare tip de resursa regenerabila de energie;
c) structureaza potentialul stabilit conform lit. b) pe zonele de licenta aferente operatorilor de distributie de energie electrica ce au calitatea de concesionari in contractele de concesiune;
d) elaboreaza, impreuna cu ANRE, cadrul unitar de norme si reglementari privind amplasarea si implementarea proiectelor de surse regenerabile.

(2) Ministerul de resort elaboreaza masuri de promovare a surselor regenerabile de energie, cum ar fi:
a) proceduri de amortizare accelerata privind investitiile in domeniul surselor regenerabile de energie;
b) scutirea de la plata accizei pentru energia electrica produsa din surse regenerabile de energie, conform prevederilor Directivei 96/2003/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a energiei electrice si a produselor energetice;
c) reducerea cu 50% a taxelor de eliberare a autorizatiilor/avizelor aferente implementarii proiectelor de investitii in domeniul surselor regenerabile de energie si eliberarea acestora, in regim de urgenta, fara costuri suplimentare;
d) subventionarea a 50% din contravaloarea energiei electrice consumate in instalatii/schimbatoare de caldura pentru exploatarea energiei geotermale;
e) sprijinirea autoritatilor administratiei publice locale in vederea acordarii de facilitati investitionale, a simplificarii procedurilor de autorizare, precum si infiintarii unui birou unic de autorizare in scopul atragerii de investitii directe in domeniul surselor regenerabile de energie;
f) acordarea de ajutoare nerambursabile proprietarilor plantatiilor de material lemnos infaptuite prin lastarire, cu destinatie energetica, prin reglementari elaborate impreuna cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale privind scopul subventionarii, conditiile acordarii subventiei si valoarea acesteia, precum si procedura de depunere, evaluare si solicitare de plata.
(3) Ministerul de resort elaboreaza Planul national de actiune, care prevede:
a) eliminarea diferentelor in promovarea surselor regenerabile de energie existente intre energia electrica, biocombustibili si sistemele de incalzire, respectiv de racire;

b) realizarea unui cadru de reglementare pentru biocombustibili;
c) asigurarea utilizarii energiei regenerabile, in special biomasa, a energiei solare si geotermale pentru instalatiile de incalzire, respectiv de racire;
d) eliminarea barierelor privind integrarea surselor regenerabile de energie in Sistemul Energetic National;
e) simplificarea conditiilor de racordare si extindere, in sensul facilitarii constructiei si instalatiilor pentru energie regenerabila;
f) facilitarea infiintarii intreprinderilor mici si mijlocii in domeniul de cercetare-dezvoltare a surselor regenerabile de energie;
g) promovarea unui cadru legislativ coerent si unitar adresat inlaturarii barierelor in calea cresterii utilizarii energiei regenerabile in sectorul instalatiilor de incalzire, respectiv de racire, inclusiv a obstacolelor administrative;
h) dezvoltarea retelelor de transport si distributie in vederea promovarii surselor regenerabile de energie;
i) dezvoltarea pietei interne de electricitate, luand in considerare energia regenerabila si imbunatatirea transparentei si a separarii activitatilor;
j) promovarea si sustinerea instrumentelor structurale si de coeziune, a fondurilor de dezvoltare rurala si a programelor de cooperare internationala in sustinerea dezvoltarii surselor regenerabile de energie;
k) implementarea masurilor prevazute in Planul strategic european pentru tehnologia in domeniul energiei (SET-Plan);
l) implementarea integrala a Planului de actiune pentru biomasa, adoptat in anul 2005 la nivel european;
m) implementarea programului „Energie inteligenta pentru Europa”, precum si a programelor de cercetare si dezvoltare tehnologica in sustinerea tehnologiilor pentru producerea energiei cu emisii de carbon zero sau foarte scazute;
n) asigurarea elaborarii de programe de educare, formare si diseminare a informatiilor privind rolul si importanta economico-sociala a surselor regenerabile, in colaborare cu autoritatile centrale si locale;
o) asigurarea elaborarii hartilor eoliene, a potentialului microhidrologic, solar, geotermal, biomasei si biocombustibililor, in vederea actualizarii Strategiei nationale de valorificare a resurselor regenerabile, si includerea acestora in Atlasul european.
(4) Masurile de natura celor prevazute la alin. (2) si (3) se aproba prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, si se actualizeaza periodic.

CAPITOLUL VII
Comercializarea energiei electrice produse din surse
regenerabile de energie

Art. 14. –
(1) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie vand energia electrica produsa pe piata angro de energie electrica la pretul pietei.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie in centrale electrice cu puteri instalate sub 1 MW poate fi vanduta furnizorilor impliciti in ale caror zone delimitate de licenta sunt situate centralele, la preturi reglementate stabilite de ANRE la nivel national, diferentiate in functie de tehnologia de producere.
(3) Consumatorii care detin capacitati de productie pot vinde energia electrica produsa, care depaseste nivelul consumului propriu, furnizorului cu care consumatorii au incheiat contract de furnizare de energie electrica, in conditiile stabilite prin reglementari ale ANRE, daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) detin capacitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie cu puteri instalate sub 1 MW;

b) utilizeaza cu preponderenta energia electrica produsa pentru consum propriu;
c) dispun de sisteme de masurare care respecta prevederile legale in vigoare.
Art. 15. –
(1) Exportul de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie poate fi insotit de garantiile de origine aferente numai:
a) in conditiile stabilite de ANRE si daca tintele nationale sunt indeplinite;
b) daca furnizorul care exporta astfel de energie plateste operatorului de transport si sistem contravaloarea certificatelor verzi emise pentru energia care se exporta la pretul de inchidere a pietei de certificate verzi din luna in care s-a realizat exportul;
c) daca furnizorul prevazut la lit. b) notifica ANRE garantiile de origine utilizate in scopul anularii din registrul unic al garantiilor de origine.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie exportata, insotita de garantiile de origine aferente, nu se ia in calcul la stabilirea indeplinirii tintelor nationale.
Art. 16. –
(1) Importul de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie, insotita de garantiile de origine, se poate realiza dupa anul 2010 daca importatorul transmite garantiile de origine la ANRE pentru inregistrarea in registrul unic al garantiilor de origine.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie importata, insotita de garantiile de origine aferente, se ia in calcul la stabilirea tintelor nationale.

CAPITOLUL VIII
Monitorizare si raportare

Art. 17. –
(1) ANRE monitorizeaza dezvoltarea si functionarea pietei de certificate verzi, intocmeste anual si face public un raport privind modul de functionare a sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile.

(2) Trimestrial, ANRE intocmeste un raport privind monitorizarea pietei de energie si a pietei certificatelor verzi, pe care il transmite comisiilor de specialitate ale Parlamentului si ministerului de resort.
(3) Ministerul de resort intocmeste o data la 2 ani, incepand cu luna octombrie 2009, raportul referitor la modul de realizare a tintelor nationale si masurile intreprinse pentru a facilita accesul la retea al energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.
(4) Raportul prevazut la alin. (3) detaliaza:
a) implementarea si functionarea sistemelor de sprijin si a altor masuri de promovare a energiei electrice din surse regenerabile, precum si modul de indeplinire a masurilor stabilite in Planul national de actiune;
b) functionarea sistemului de garantii de origine pentru energia electrica si masurile luate pentru a asigura fiabilitatea si protectia impotriva fraudarii sistemului;
c) progresele inregistrate in evaluarea si imbunatatirea procedurilor administrative de indepartare a obstacolelor legate de reglementare si de alta natura, referitoare la dezvoltarea productiei de energie electrica din surse regenerabile;
d) masurile luate pentru a asigura transportul si distributia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie; dezvoltarea disponibilitatii si utilizarii resurselor de biomasa in scop energetic.

CAPITOLUL IX
Facilitati

Art. 18. –
(1) In vederea stimularii investitiilor pentru productia de energie din surse regenerabile de energie pe teritoriul Romaniei, investitorii pot beneficia, in conditiile prezentei legi, de urmatoarele facilitati pentru proiectele strategice prevazute in documentele de politica energetica a Romaniei:

a) garantarea a cel mult 50% din valoarea imprumuturilor pe termen mediu sau lung;
b) asigurarea infrastructurii de transport si a utilitatilor necesare initierii si dezvoltarii investitiei;
c) cai de acces si modificari ale infrastructurii existente, necesare initierii si dezvoltarii proiectului de investitii;
d) scutiri sau reduceri de impozite si taxe pentru profitul reinvestit, pentru o perioada de 3 ani de la punerea in functiune a investitiei;
e) acordarea de contributii financiare de la bugetul de stat pentru locurile de munca nou-create.
(2) Investitorii pot beneficia, in conditiile dreptului comun, de urmatoarele facilitati:
a) scutiri sau reduceri de impozite si taxe pentru profitul reinvestit, pentru o perioada de 3 ani de la punerea in functiune a investitiei;
b) acordarea de contributii financiare de la bugetul de stat pentru locurile de munca nou-create.
Art. 19. – Conditiile si perioada pentru acordarea de facilitati privind promovarea surselor regenerabile de energie, prevazute la art. 18, sunt aprobate prin hotarare a Guvernului, adoptata in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

CAPITOLUL X
Accesul la reteaua electrica

Art. 20. –
(1) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie au acces prioritar la reteaua de transport/distributie a energiei electrice, in masura in care nu este afectata siguranta Sistemului Energetic National.
(2) Operatorii de retea vor elabora, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, norme privind suportarea, separat si in comun, a costurilor adaptarilor tehnice, racordarilor la retea si consolidarilor retelei, necesare pentru racordarea la retea a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile.

 

(3) Normele prevazute la alin. (2) se revizuiesc periodic, la solicitarea ministerului de resort.
(4) Suportarea in comun a costurilor prevazute la alin. (2) se aplica prin intermediul unui mecanism bazat pe criterii obiective, transparente si nediscriminatorii, avand in vedere beneficiile rezultate din racordarea producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie, precum si ale operatorilor de retea.
(5) Operatorii de retea vor pune la dispozitia oricarui nou producator de energie electrica din surse regenerabile care doreste racordarea la retea o estimare detaliata a costurilor legate de racordare.

CAPITOLUL XI
Dispozitii finale

Art. 21. – Persoanele fizice care utilizeaza surse regenerabile pentru producerea a minimum 20% din consumul propriu de energie electrica au dreptul la deducerea din venitul anual global a unei sume de pana la 50% din valoarea echipamentelor si instalatiilor achizitionate in scopul producerii de energie electrica din surse regenerabile, in functie de venitul lunar. Conditiile privind cuantumul dreptului de deducere se aproba prin hotarare a Guvernului in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
Art. 22. –
(1) ANRE adapteaza cadrul de reglementare privind aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in termen de 90 de zile de la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) In termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, ANRE elaboreaza Regulamentul de calificare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de sustinere.
Art. 23. –
(1) In cazul in care in termen de 2 ani consecutivi nu se atinge nivelul tintelor obligatorii anuale, Guvernul va lua masuri de stimulare a investitiilor in vederea respectarii dispozitiilor prezentei legi.
(2) Prevederile legislative adoptate de Uniunea Europeana dupa intrarea in vigoare a prezentei legi vor fi transpuse in legislatia nationala prin lege.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, PRESEDINTELE SENATULUI
EUGEN NICOLICEA NICOLAE VACAROIU

Bucuresti, 27 octombrie 2008.
Nr. 220.

#lege-nr-134-din-18-iulie-2012, #lege-nr-2202008, #leontiuc, #marius-leontiuc, #oug-882011

Marius Leontiuc – LEGE nr. 136 din 18 iulie 2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea nr. 448/2006

LEGE nr. 136 din 18 iulie 2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. I
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84 din 20 septembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 2, alineatul (2) al articolului 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Pe perioada absenţei temporare a asistentului personal, angajatorul are obligaţia de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal.”

2. La articolul I, punctul 3 se abrogă.

3. La articolul I punctul 6, alineatele (7) şi (9) ale articolului 85 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(7) Membrii comisiilor de evaluare, inclusiv preşedintele, au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă, echivalentă cu 1% din indemnizaţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti. Plata indemnizaţiei se suportă din bugetele consiliilor judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
……………………………………………………………….
(9) Activitatea de secretariat a comisiilor de evaluare este asigurată de personal care face parte din structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliilor judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.”

4. La articolul I punctul 7, litera a) a alineatului (1) al articolului 87 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap şi perioada de valabilitate a certificatului, după caz, data ivirii handicapului, orientarea profesională a adultului cu handicap, pe baza raportului de evaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă;”

5. La articolul I punctul 7, litera c) a alineatului (1) al articolului 87 se abrogă.

6. La articolul I, după punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 7^1, cu următorul cuprins:

„7^1. La articolul 87, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
«(1^1) Pentru persoanele cu handicap a căror afecţiune a generat deficienţe funcţionale şi/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil şi care nu pot urma programe de recuperare, Comisia de evaluare va stabili un termen permanent de valabilitate a certificatului fără a fi necesară prezentarea acestora la reevaluările periodice.»”

7. La articolul I punctul 10, articolul 90^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 90^1. – (1) În structura Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale funcţionează Comisia superioară, cu activitate decizională în soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap, emise de comisiile de evaluare judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(2) Comisia superioară are următoarea componenţă:
a) preşedinte, medic de specialitate expertiză medicală a capacităţii de muncă sau medicină internă;
b) un membru, medic de specialitate expertiză medicală a capacităţii de muncă sau un medic de medicină generală;
c) un membru cu pregătire în asistenţă socială;

d) un membru cu pregătire în psihologie;
e) un membru cu pregătire în domeniul juridic.
(3) Componenţa nominală a Comisiei superioare se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(4) La şedinţele Comisiei superioare participă, cu statut de observator, un reprezentant al Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România.
(5) În funcţie de volumul activităţii, numărul membrilor Comisiei superioare poate fi suplimentat, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(6) Activitatea de secretariat a Comisiei superioare este asigurată de personal din structura Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(7) Membrii Comisiei superioare, inclusiv preşedintele, au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă, echivalentă cu 1% din indemnizaţia secretarului de stat din Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.”

8. La articolul I punctul 10, articolul 90^2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 90^2. – (1) Principalele atribuţii ale Comisiei superioare sunt:
a) asigură coordonarea metodologică şi monitorizarea activităţii de evaluare şi încadrare în grad şi tip de handicap;
b) soluţionează contestaţiile, formulate în condiţiile prevăzute la art. 87 alin. (5), la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare, prin admitere sau respingere, şi transmite comisiei judeţene sau locale a sectoarelor municipiului Bucureşti soluţia, pentru punerea ei în aplicare;
c) stabileşte prin decizie reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, în următoarele situaţii:
1. ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale;
2. ca urmare a autosesizării;
d) stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap, ca urmare a reevaluării dispuse în condiţiile lit. c);
e) participă, la solicitare, în acţiuni de verificare a activităţii de evaluare şi încadrare în grad şi tip de handicap.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Comisia superioară emite decizii după cum urmează:
a) de admitere/respingere a contestaţiei;
b) de reevaluare, în condiţiile alin. (1) lit. c);
c) de încadrare/neîncadrare în grad şi tip de handicap, în urma reevaluării dispuse în condiţiile alin. (1) lit. c).
(3) Modelul deciziilor prevăzute la alin. (2) se aprobă prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei superioare, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru.”

9. La articolul I punctul 10, articolul 90^3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 90^3. – (1) Decizia de reevaluare emisă de Comisia superioară în condiţiile art. 902 alin. (1) lit. c) cuprinde recomandări cu privire la conţinutul dosarului de evaluare complexă şi va fi transmisă direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din raza de domiciliu a persoanei, în vederea efectuării reevaluării de către serviciul de evaluare complexă.

(2) Reevaluarea persoanei se va realiza în termen de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării deciziei de reevaluare la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(3) În cazul în care persoana supusă reevaluării nu se prezintă la a doua convocare a serviciului de evaluare complexă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului dispune, prin act administrativ, suspendarea dreptului de asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale.
(4) Procesul de reevaluare prevăzut la alin. (2) se desfăşoară în prezenţa unui reprezentant din structura de specialitate a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care va elabora un referat ce va fi înaintat Comisiei superioare împreună cu dosarul completat şi raportul de reevaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă.
(5) În cazul în care persoana nu se prezintă la reevaluare în termenul prevăzut la alin. (2), în baza raportului de reevaluare al serviciului de evaluare complexă însoţit de referatul reprezentantului structurii de specialitate a ministerului, Comisia superioară emite decizie de neîncadrare în grad şi tip de handicap.
(6) În baza raportului şi a referatului prevăzute la alin. (4), Comisia superioară emite decizia de încadrare/neîncadrare în grad şi tip de handicap.
(7) Punerea în executare a deciziilor emise de Comisia superioară se face de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.”

10. La articolul I punctul 10, articolele 90^4 şi 90^5 se abrogă.

11. La articolul I punctul 11, litera g) a alineatului (1) şi alineatul (2) ale articolului 100 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„g) propunerea de încadrare, încadrarea în grad şi tip de handicap a unei persoane, cu încălcarea criteriilor medicopsihosociale aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
………………………………………………………………..
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), e) şi g) se fac de către inspectorii sociali.”

ART. II
Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei superioare de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, prevăzut la art. 90^2 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, precum şi procedura de evaluare se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. III
(1) Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap va reevalua dosarele rezultate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în urma misiunilor de control efectuate în temeiul ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(2) Deciziile de anulare a certificatelor de încadrare în grad de handicap emise de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în baza Legii nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în urma misiunilor de control efectuate în temeiul ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, produc efecte numai pentru viitor.

(3) Debitele stabilite în baza deciziilor de anulare prevăzute la alin. (2) se constituie numai pentru perioada ulterioară emiterii deciziilor de anulare.
(4) Până la data reevaluării efectuate de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap potrivit alin. (1), executarea debitelor se suspendă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 18 iulie 2012.

Nr. 136.

–––

Legea nr. 448/2006 republicata 2008, legea privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din 03/01/2008

Modificat prin: OUG nr. 86/2008

Capitolul I – Dispozitii generale, definitii si principii

Art. 1
Prezenta lege reglementeaza drepturile si obligatiile persoanelor cu handicap acordate in scopul integrarii si incluziunii sociale a acestora.

Art. 2
(1) Persoanele cu handicap, in intelesul prezentei legi, sunt acele persoane carora, datorita unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii sociale.
(2) De dispozitiile prezentei legi beneficiaza copiii si adultii cu handicap, cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au, conform legii, domiciliul ori resedinta in Romania.

Art. 3
Protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la baza urmatoarele principii:
a) respectarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului;
b) prevenirea si combaterea discriminarii;
c) egalizarea sanselor;
d) egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca;
e) solidaritatea sociala;
f) responsabilizarea comunitatii;
g) subsidiaritatea;
h) adaptarea societatii la persoana cu handicap;
i) interesul persoanei cu handicap;
j) abordarea integrata;
k) parteneriatul;
l) libertatea optiunii si controlul sau decizia asupra propriei vieti, a serviciilor si formelor de suport de care beneficiaza;
m) abordarea centrata pe persoana in furnizarea de servicii;
n) protectie impotriva neglijarii si abuzului;
o) alegerea alternativei celei mai putin restrictive in determinarea sprijinului si asistentei necesare;
p) integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap, cu drepturi si obligatii egale ca toti ceilalti membri ai societatii.

Art. 4
Autoritatile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentantii societatii civile, precum si persoanele fizice si juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligatia sa promoveze, sa respecte si sa garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite in concordanta cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificata prin Legea nr. 74/1999, precum si cu celelalte acte interne si internationale in materie la care Romania este parte.

Art. 5
In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile folosite au urmatoarele semnificatii:
1. acces neingradit al persoanei cu handicap – accesul fara limitari sau restrictii la mediul fizic, informational si comunicational;
2. accesibilitate – ansamblul de masuri si lucrari de adaptare a mediului fizic, precum si a mediului informational si comunicational conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esential de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor persoanelor cu handicap in societate;
3. adaptare – procesul de transformare a mediului fizic si informational, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile si persoanelor cu handicap;
4. adaptare rezonabila la locul de munca – totalitatea modificarilor facute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la munca al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achizitionarea de echipament, dispozitive si tehnologii asistive si alte masuri asemenea;
5. angajare asistata – optiunea de angajare care faciliteaza munca in locuri de munca obisnuite de pe piata competitiva a muncii si care presupune oferirea de sprijin in cautarea locului de munca si la locul de munca, transport, tehnologii ajutatoare, instruire, specializare;
6. asistent personal al persoanei cu handicap grav – persoana care supravegheaza, acorda asistenta si ingrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap;
7. asistent personal profesionist – persoana fizica atestata care asigura la domiciliul sau ingrijirea si protectia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat in conditiile precizate de lege;
8. asistenta vie – include asistenta animala, ca de exemplu, cainele-ghid;
9. atelier protejat – spatiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfasoara activitati de formare, dezvoltare si perfectionare a abilitatilor; poate functiona in locatii din comunitate, in centre de zi, in centre rezidentiale si in unitati de invatamant speciale;
10. bugetul personal complementar – stabileste limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, in functie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse si a taxei pentru abonamentul la curentul electric;
11. cai si mijloace de acces – elementele prin care se asigura accesul in cladirile publice si care asigura posibilitatea deplasarii persoanelor cu handicap in interiorul cladirii;
12. cerinte educative speciale – necesitatile educationale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educatiei adaptate particularitatilor individuale si celor caracteristice unei anumite deficiente sau tulburari/dificultati de invatare, precum si o asistenta complexa de tip medical, social etc.;
13. cladiri de utilitate publica – cladirile apartinand institutiilor publice si private care ofera populatiei diferite tipuri de servicii;
14. comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap – organul de specialitate fara personalitate juridica in subordinea consiliilor judetene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale carei atributii principale sunt stabilite prin prezenta lege;
15. contractare – procedura de finantare/cofinantare de catre autoritatile administratiei publice locale a serviciilor sociale publice realizate de furnizorii privati de servicii sociale, acreditati in conditiile legii;
16. dizabilitate – termenul generic pentru afectari/deficiente, limitari de activitate si restrictii de participare, definite conform Clasificarii internationale a functionarii, dizabilitatii si sanatatii, adoptata si aprobata de Organizatia Mondiala a Sanatatii, si care releva aspectul negativ al interactiunii individ-context;
17. egalizarea sanselor – procesul prin care diferitele structuri sociale si de mediu, infrastructura, serviciile, activitatile informative sau documentare devin disponibile si persoanelor cu handicap;
18. incluziune sociala – setul de masuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocuparii fortei de munca, locuirii, educatiei, sanatatii, informarii si comunicarii, mobilitatii, securitatii, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;
19. indemnizatie lunara – prestatia sociala lunara reprezentand sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natura sa faciliteze egalizarea de sanse, asigurarea unei vieti autonome si favorizarea incluziunii lor sociale;
20. integrare sociala – procesul de interactiune dintre individ sau grup si mediul social, prin intermediul caruia se realizeaza un echilibru functional al partilor;
21. insotitor – persoana care acompaniaza persoana cu handicap si care beneficiaza de drepturi in conditiile prevazute de lege;
22. loc de munca protejat – spatiul aferent activitatii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel putin locul de munca, echipamentul, toaleta si caile de acces;
23. manager de caz – membrul echipei pluridisciplinare care coordoneaza, monitorizeaza si evalueaza indeplinirea planului individual de servicii, precum si masurile luate in legatura cu adultul cu handicap;
24. plan individual de servicii – documentul care fixeaza obiective pe termen scurt, mediu si lung, precizand modalitatile de interventie si sprijin pentru adultii cu handicap, prin care se realizeaza activitatile si serviciile precizate in programul individual de reabilitare si integrare sociala;
25. program individual de reabilitare si integrare sociala – documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, in care sunt precizate activitatile si serviciile de care adultul cu handicap are nevoie in procesul de integrare sociala;
26. reprezentant legal – parintele sau persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile fata de persoana cu handicap;
27. sanse egale – rezultatul procesului de egalizare a sanselor, prin care diferitele structuri ale societatii si mediului sunt accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap;
28. tehnologie asistiva si de acces – tehnologia care asigura accesul cu sanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic, informational si comunicational;
29. unitate protejata autorizata – operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, in cadrul caruia cel putin 30% din numarul total de angajati cu contract individual de munca sunt persoane cu handicap.

Capitolul II – Drepturile persoanelor cu handicap

Art. 6
Persoanele cu handicap beneficiaza de drepturi la:
a) ocrotirea sanatatii – prevenire, tratament si recuperare;
b) educatie si formare profesionala;
c) ocuparea si adaptarea locului de munca, orientare si reconversie profesionala;
d) asistenta sociala, respectiv servicii sociale si prestatii sociale;
e) locuinta, amenajarea mediului de viata personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informational si comunicational;
f) petrecerea timpului liber, acces la cultura, sport, turism;
g) asistenta juridica;
h) facilitati fiscale;
i) evaluare si reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de catre membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.

Art. 7
(1) Promovarea si respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, in principal, autoritatilor administratiei publice locale unde isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap si, in subsidiar, respectiv complementar, autoritatilor administratiei publice centrale, societatii civile si familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap.
(2) In baza principiului egalizarii sanselor, autoritatile publice competente au obligatia sa asigure resursele financiare necesare si sa ia masuri specifice pentru ca persoanele cu handicap sa aiba acces nemijlocit si neingradit la servicii.

Art. 8
(1) Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap si celelalte autoritati publice centrale si locale au obligatia sa asigure, potrivit prezentei legi, conditiile necesare pentru integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap.
(2) Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap elaboreaza politici si asigura monitorizarea si controlul respectarii drepturilor persoanelor cu handicap.
(3) In vederea realizarii dispozitiilor prevazute la alin. (2), Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate incheia parteneriate cu organizatii neguvernamentale ale persoanelor cu handicap, care reprezinta interesele acestora sau care desfasoara activitati in domeniul promovarii si apararii drepturilor omului.

Sectiunea 1 – Sanatate si recuperare

Art. 9
(1) Pentru protectia sanatatii fizice si mentale a persoanelor cu handicap, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa includa nevoile persoanelor cu handicap si ale familiilor acestora in toate politicile, strategiile si programele de dezvoltare regionala, judeteana sau locala, precum si in programele guvernamentale de ocrotire a sanatatii;
b) sa creeze conditii de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructura, retele de comunicare, a serviciilor medicale si sociomedicale;
c) sa infiinteze si sa sustina centre de reabilitare specializate pe tipuri de handicap;
d) sa creeze conditii pentru asigurarea tehnologiei asistive si de acces;
e) sa dezvolte programe de prevenire a aparitiei handicapului;
f) sa sprijine accesul la tratamentul balnear si de recuperare;
g) sa includa si sa recunoasca sportul ca mijloc de recuperare, dezvoltand programe specifice.
(2) Persoanele cu handicap, familiile acestora sau reprezentantii lor legali au dreptul la toate informatiile referitoare la diagnosticul medical si de recuperare/reabilitare, la serviciile si programele disponibile, in toate stadiile acestora, precum si la drepturile si obligatiile in domeniu.

Art. 10
Persoanele cu handicap beneficiaza de asistenta medicala gratuita, inclusiv de medicamente gratuite, atat pentru tratamentul ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarii, in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate, in conditiile stabilite prin contractul-cadru.

Art. 11
(1) In vederea asigurarii asistentei de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul la:
a) dispozitive medicale gratuite in ambulatoriu, conform listei si in conditiile prevazute in Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate si a normelor sale de aplicare;
b) servicii gratuite de cazare si masa si pentru insotitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat in unitatile sanitare cu paturi, sanatorii si statiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist, asigurate de la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, conform Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate;
c) un bilet gratuit de tratament balnear, in cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare si integrare sociala si a recomandarii medicului de familie sau a medicului specialist.
(2) In termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentatiei de catre persoana cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurari de sanatate au obligatia sa emita decizia ori aprobarea de plata pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap.
(3) Contravaloarea pretului de referinta pentru produsele prevazute la alin. (1) lit. a) se suporta integral din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, prin casa de asigurari de sanatate de care apartine asiguratul.
(4) Numarul biletelor de tratament balnear gratuit care se acorda adultilor cu handicap se stabileste proportional cu numarul potentialilor beneficiari fata de numarul total al biletelor de tratament balnear gratuit stabilite prin legea anuala a bugetului asigurarilor sociale de stat.

Art. 12
(1) Persoana care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil cu handicap beneficiaza, dupa caz, de urmatoarele drepturi:
a) concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului cu handicap sau, dupa caz, stimulent lunar, pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani, in conditiile de acordare prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007;
b) concediu si o indemnizatie pentru cresterea copilului cu handicap in cuantum de 450 lei, pentru copilul cu handicap cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani;
c) program de lucru redus la 4 ore pentru parintele care are in ingrijire copilul cu handicap grav sau accentuat, pana la implinirea de catre acesta a varstei de 18 ani, la solicitarea parintelui;
d) concedii medicale, acordate in conditiile legii, pentru ingrijirea copilului cu handicap care necesita internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afectiuni intercurente, precum si pentru recuperare/reabilitare, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani;
e) indemnizatie lunara pentru cresterea copilului cu handicap, in cuantum de 450 lei, acordata persoanei cu handicap care nu realizeaza alte venituri in afara celor prevazute la art. 58 alin. (4) lit. a), pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani;
f) indemnizatie lunara pentru cresterea copilului cu handicap, in cuantum de 300 lei, acordata persoanei cu handicap care nu realizeaza alte venituri in afara celor prevazute la art. 58 alin. (4) lit. a), pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani;
g) indemnizatie lunara pentru cresterea copilului cu handicap, in cuantum de 300 lei, acordata persoanei care nu indeplineste conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, iar pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani un ajutor lunar in cuantum de 150 lei;
h) alocatie lunara de plasament, acordata in conditiile legii, in cuantum majorat cu 50%.
(2) Persoana cu handicap care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil si care nu realizeaza alte venituri in afara celor prevazute la art. 58 alin. (4) lit. a) beneficiaza de indemnizatie pentru cresterea copilului in cuantum de 450 lei pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani si de un ajutor lunar pentru cresterea copilului in cuantum de 150 lei pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 2 si 7 ani.
(3) De drepturile prevazute la alin. (1) si (2) beneficiaza, la cerere, unul dintre parinti, persoana careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei, persoana care a adoptat copilul sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si persoana care a fost numita tutore, cu exceptia asistentului maternal profesionist.
(4) De drepturile prevazute la alin. (1) lit. a)-g) si la alin. (2) nu pot beneficia persoanele care au in acelasi timp si calitatea de asistent personal pentru acelasi copil sau care primesc indemnizatia prevazuta la art. 42 alin. (4).
(5) Pe perioada acordarii dreptului prevazut la alin. (1) lit. b), pentru ceilalti copii aflati in ingrijire spre crestere si educare, persoana indreptatita beneficiaza si de drepturile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007.
(6) Plata drepturilor prevazute la alin. (1) si (2) se asigura, dupa caz, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, sau din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, potrivit legii.
(7) Cuantumul indemnizatiilor si ajutoarelor prevazute la alin. (1) lit. b), e)-g) si la alin. (2) se actualizeaza anual cu indicele cresterii preturilor de consum prin hotarare a Guvernului.

Art. 13
(1) Pe perioada in care se beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 12 alin. (1) lit. b), contributia individuala de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra sumei reprezentand valoarea a de doua ori salariul de baza minim brut pe tara, garantat in plata, si se suporta de la bugetul de stat.
(2) Asupra dreptului prevazut la art. 12 alin. (1) lit. b) nu se datoreaza celelalte contributii sociale obligatorii stabilite de lege.
(3) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 12 alin. (1) lit. b) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii drepturilor de pensii prevazute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si pentru stabilirea drepturilor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007.
(4) In vederea determinarii punctajului anual necesar stabilirii drepturilor de pensie in sistemul public, pentru perioadele asimilate stagiului de cotizare in conditiile prevazute la alin. (3) se aplica prevederile art. 78 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica si persoanelor care beneficiaza de perioadele asimilate prevazute la alin. (3) si care, in acelasi timp, se afla in situatiile prevazute la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 12 alin. (1) lit. b) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile ulterioare.
(7) In situatia prevazuta la alin. (6), la stabilirea cuantumului indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate se ia in calcul salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata din perioada respectiva.
(8) Perioada concediului prevazut la art. 12 alin. (1) lit. b) constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu aceasta.

Art. 14
(1) Drepturile prevazute la art. 12 alin. (1) lit. b) se acorda persoanelor indreptatite aflate in una din urmatoarele situatii:
a) au beneficiat de concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului pentru copilul pentru care se solicita dreptul;
b) au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pe o perioada de 12 luni in ultimul an inainte de solicitarea dreptului.
(2) Cele 12 luni prevazute la alin. (1) lit. b) pot fi constituite integral si din perioade asimilate dupa cum urmeaza:
a) si-au insotit sotul/sotia trimis/trimisa in misiune permanenta in strainatate;
b) au beneficiat de indemnizatie de somaj, stabilita conform legii;
c) au beneficiat de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, potrivit legii;
d) au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare in sistemul public de pensii, in conditiile prevazute la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) au realizat perioade de stagiu de cotizare in sistemul public de pensii in conditiile prevazute de actele normative cu caracter special care reglementeaza concedierile colective;
f) au beneficiat de pensii de invaliditate;
g) au beneficiat de concediu fara plata pentru a participa la cursuri de formare si perfectionare profesionala din initiativa angajatorului sau la care acesta si-a dat acordul, organizate in conditiile legii;
h) au lucrat cu contract individual de munca in strainatate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale incheiate de Romania cu alte state sau in baza Regulamentului CE nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala lucratorilor salariati, lucratorilor independenti si membrilor familiilor lor care se deplaseaza in interiorul Comunitatii;
i) se afla in perioada de intrerupere temporara a activitatii, din initiativa angajatorului, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii.

Sectiunea 2 – Educatie

Art. 15
(1) Persoanele cu handicap au acces liber si egal la orice forma de educatie, indiferent de varsta, in conformitate cu tipul, gradul de handicap si nevoile educationale ale acestora.
(2) Persoanelor cu handicap li se asigura educatia permanenta si formarea profesionala de-a lungul intregii vieti.
(3) Persoana cu handicap sau, dupa caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie in alegerea formei si tipului de scolarizare, precum si a unitatii de invatamant.

Art. 16
(1) Educatia persoanelor cu handicap este parte integranta a sistemului national de educatie, coordonat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.
(2) Educatia persoanelor cu handicap se realizeaza prin:
a) unitati de invatamant special;
b) integrarea individuala in unitati de invatamant de masa, inclusiv in unitati cu predare in limbile minoritatilor nationale;
c) grupe sau clase speciale compacte, integrate in unitati prescolare si scolare de masa;
d) servicii educationale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;
e) scolarizare la domiciliu pana la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani, prin grija Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului;
f) educatia „la patul de spital”, pe durata spitalizarii;
g) alternative educationale.
(3) Formele de invatamant enumerate la alin. (2) se pot desfasura si in limbile minoritatilor nationale.
(4) Accesul in unitatile de invatamant al copiilor cu dizabilitati, inclusiv al celor cu handicap, precum si al celor cu dificultati de adaptare scolara se realizeaza prin hotarare a comisiei pentru protectia copilului, care elibereaza certificatul de orientare scolara si/sau profesionala, pe baza raportului de evaluare complexa intocmit de serviciul de evaluare complexa din cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(5) Pentru formele de educatie prevazute la alin. (2) lit. d)-f) sunt necesare recomandarea comisiei interne de evaluare continua si cererea parintilor.
(6) Unitatile de invatamant special sunt formate din: scoala speciala, cantina si, dupa caz, internat scolar, in conditiile legii.
(7) Elevii cu handicap beneficiaza gratuit de masa si cazare in internatele scolare.
(8) Studentii cu handicap grav si accentuat beneficiaza, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare si masa la cantinele si caminele studentesti.
(9) Valoarea reducerii prevazute la alin. (8) se asigura din bugetul institutiilor de invatamant publice sau private.

Art. 17
Finantarea invatamantului special si special integrat se face din bugetele judetelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, unde functioneaza unitatea de invatamant special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinte educative speciale.

Art. 18
(1) In cadrul procesului de invatamant, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:
a) servicii educationale de sprijin;
b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului si gradului de handicap si utilizarea acestuia;
c) adaptarea mobilierului din salile de curs;
d) manuale scolare si cursuri in format accesibil pentru elevii si studentii cu deficiente de vedere;
e) utilizarea echipamentelor si softurilor asistive in sustinerea examenelor de orice tip si nivel.
(2) Prescolarii, elevii si studentii cu handicap, impreuna cu asistentii personali si asistentii personali profesionisti, dupa caz, au dreptul la locuri gratuite in tabere de odihna, o data pe an, indiferent de forma de invatamant.
(3) Sumele aferente dreptului prevazut la alin. (2) se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Autoritatii Nationale pentru Tineret.

Art. 19
In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap in unitatile si institutiile de invatamant, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa promoveze si sa garanteze accesul la educatie si formare profesionala al persoanelor cu handicap;
b) sa asigure scolarizarea la domiciliu a persoanelor cu handicap nedeplasabile pe durata perioadei de scolarizare obligatorie, precum si pregatirea scolara, indiferent de locul in care persoana cu handicap se afla, inclusiv prin cadrele didactice de sprijin/itinerante;
c) sa asigure accesul la formele de educatie permanenta, adaptandu-le nevoilor educationale ale persoanelor cu handicap;
d) sa sprijine cooperarea dintre unitatile de invatamant special sau de masa cu familia si comunitatea, in vederea asigurarii unei oferte educationale care raspunde nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;
e) sa sprijine pregatirea cadrelor didactice in vederea adaptarii practicilor educationale pentru elevii cu handicap din grupe sau clase de invatamant obisnuit;
f) sa asigure posibilitatea practicarii unui sport de catre orice persoana cu handicap, precum si pregatirea cadrelor didactice in vederea insusirii de catre acestea a unor notiuni medicale si tehnice specifice;
g) sa asigure servicii educationale de sprijin pentru persoanele cu handicap si familiile acestora, prin specialisti in domeniul psihopedagogiei speciale;
h) sa asigure accesul in unitatile si institutiile de invatamant.

Sectiunea 3 – Locuinta

Art. 20
(1) In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la obtinerea unei locuinte, autoritatile publice au obligatia sa ia masuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru inchirierea, la nivelurile inferioare, a locuintelor care apartin domeniului public al statului ori unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia.
(2) Persoanele cu handicap grav beneficiaza de urmatoarele drepturi:
a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar fata de normele minimale de locuit prevazute de lege, pe baza contractelor de inchiriere pentru locuintele care apartin domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia;
b) stabilirea chiriei, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinte, detinute de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale ale acestuia, la tariful minim prevazut de lege.
(3) Beneficiaza de prevederile alin. (2) si familia sau reprezentantul legal pe perioada in care are in ingrijire un copil ori un adult cu handicap grav.
(4) Beneficiaza de prevederile alin. (2) lit. b) si adultul cu handicap accentuat.

Sectiunea 4 – Cultura, sport, turism

Art. 21
(1) Autoritatile competente ale administratiei publice au obligatia sa faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive si de petrecere a timpului liber.
(2) In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la cultura, sport si turism, autoritatile administratiei publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa sprijine participarea persoanelor cu handicap si a familiilor acestora la manifestari culturale, sportive si turistice;
b) sa organizeze, in colaborare sau parteneriat cu persoane juridice, publice ori private, manifestari si activitati culturale, sportive, de petrecere a timpului liber;
c) sa asigure conditii pentru practicarea sportului de catre persoanele cu handicap;
d) sa sprijine activitatea organizatiilor sportive ale persoanelor cu handicap.
(3) Copilul cu handicap, precum si persoana care il insoteste beneficiaza de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive.
(4) Adultii cu handicap beneficiaza de bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive, astfel:
a) adultul cu handicap grav sau accentuat, precum si persoana care il insoteste beneficiaza de gratuitate;
b) adultul cu handicap mediu si usor beneficiaza de bilete de intrare in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti.
(5) Sumele aferente drepturilor prevazute la alin. (3) si (4) se suporta din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, al Agentiei Nationale pentru Sport, din bugetele locale sau, dupa caz, din bugetul organizatorilor publici ori privati.

Sectiunea 5 – Transport

Art. 22
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice in vederea asigurarii transportului in comun al persoanelor cu handicap:
a) sa achizitioneze mijloace de transport in comun adaptate;
b) sa adapteze mijloacele de transport in comun aflate in circulatie in limitele tehnice posibile, conform reglementarilor in vigoare;
c) sa realizeze, in colaborare ori in parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.

Art. 23
(1) Persoanele cu handicap grav si accentuat beneficiaza de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport in comun de suprafata si cu metroul.
(2) Beneficiaza de prevederile alin. (1) si urmatoarele persoane:
a) insotitorii persoanelor cu handicap grav, in prezenta acestora;
b) insotitorii copiilor cu handicap accentuat, in prezenta acestora;
c) insotitorii adultilor cu handicap auditiv si mintal accentuat, in prezenta acestora, pe baza anchetei sociale realizate de catre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap;
d) asistentii personali ai persoanelor cu handicap grav;
e) asistentii personali profesionisti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.
(3) Legitimatia pentru transportul urban cu mijloace de transport in comun de suprafata este valabila pe intregul teritoriu al tarii, fiind recunoscuta de toate regiile de transport local, si este eliberata de directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, costurile fiind suportate din bugetele judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(4) Sumele aferente dreptului prevazut la alin. (1) si (2) se asigura din bugetele locale.
(5) Modalitatea de acordare a gratuitatii si cuantumul acesteia se stabilesc prin hotarare a consiliilor locale.

Art. 24
(1) Persoanele cu handicap grav beneficiaza de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, in limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 calatorii dus-intors pe an calendaristic.
(2) Beneficiaza de prevederile alin. (1) si urmatoarele persoane:
a) insotitorii persoanelor cu handicap grav, numai in prezenta acestora;
b) asistentii personali ai persoanelor cu handicap grav.
(3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiaza de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, in limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 calatorii dus-intors pe an calendaristic.
(4) Beneficiaza de prevederile alin. (3) si insotitorii copiilor cu handicap accentuat, numai in prezenta acestora.
(5) Persoanele cu afectiuni renale care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu beneficiaza de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, in limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial si peste numarul de calatorii prevazut, in functie de recomandarea centrului de dializa.
(6) Beneficiaza de prevederile alin. (5) si asistentii personali sau insotitorii persoanelor cu handicap care necesita hemodializa.
(7) Sumele aferente drepturilor prevazute la alin. (1)-(6) se asigura din bugetul de stat prin bugetul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(8) Modalitatea de acordare a drepturilor prevazute la alin. (1)-(6) se stabileste prin hotarare a Guvernului*).
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 487 din 20 iulie 2007.

Sectiunea 6 – Asistenta juridica

Art. 25
(1) Persoanele cu handicap beneficiaza de protectie impotriva neglijarii si abuzului, indiferent de locul unde acestea se afla.
(2) In cazul in care persoana cu handicap, indiferent de varsta, este in imposibilitate totala sau partiala de a-si administra bunurile personale, aceasta beneficiaza de protectie juridica sub forma curatelei sau tutelei si de asistenta juridica.
(3) Odata cu preluarea tutelei, tutorele are obligatia de a face un inventar al tuturor bunurilor mobile si imobile ale persoanei cu handicap si prezinta anual un raport de gestiune autoritatii tutelare din unitatea administrativ-teritoriala in care persoana cu handicap are domiciliul sau resedinta.
(4) In cazul in care persoana cu handicap nu are rude ori persoane care sa accepte tutela, instanta judecatoreasca va putea numi ca tutore autoritatea administratiei publice locale sau, dupa caz, persoana juridica privata care asigura protectia si ingrijirea persoanei cu handicap.
(5) Monitorizarea respectarii obligatiilor care revin tutorelui persoanei cu handicap este asigurata de autoritatea tutelara din unitatea administrativ-teritoriala in a carei raza isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap.
(6) Parintele, reprezentantul legal, tutorele, precum si organizatia neguvernamentala al carei membru este persoana cu handicap o poate asista pe aceasta in fata instantelor judecatoresti competente.
(7) Judecarea cauzelor care au ca obiect obtinerea de catre persoanele cu handicap a drepturilor prevazute de prezenta lege se face cu celeritate.

Sectiunea 7 – Facilitati

Art. 26
Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiaza de urmatoarele facilitati fiscale:
a) scutire de impozit pe veniturile din salarii si indemnizatii de natura salariala;
b) scutire de la plata impozitului pe cladire si teren;
c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu atas si mototriciclurilor, adaptate handicapului;
d) scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizatiei de functionare pentru activitati economice si viza anuala a acestora;
e) scutire de la plata taxei hoteliere.

Art. 27
(1) Persoanele adulte cu handicap grav si accentuat pot beneficia de credit a carui dobanda se suporta din bugetul de stat, prin bugetul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, pentru achizitionarea unui singur mijloc de transport si pentru adaptarea unei locuinte conform nevoilor individuale de acces, cu conditia platii la scadenta a ratelor creditului.
(2) Beneficiaza de prevederile alin. (1) si familia sau persoana care are in ingrijire cel putin un copil cu handicap grav ori accentuat.

Art. 28
Persoanele cu handicap, detinatoare de autoturisme adaptate handicapului, precum si persoanele care le au in ingrijire beneficiaza de scutire de la plata tarifului de utilizare a retelelor de drumuri nationale, prevazut in Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 29
Sumele aferente dreptului prevazut la art. 28 se suporta de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor.

Sectiunea 8 – Asigurarea continuitatii in masurile de protectie

Art. 30
In vederea asigurarii corelarii serviciilor din sistemul de protectie a copilului cu handicap cu serviciile din sistemul de protectie a persoanelor adulte cu handicap, autoritatile responsabile ale administratiei publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa planifice si sa asigure tranzitia tanarului cu handicap din sistemul de protectie a copilului in sistemul de protectie a persoanei adulte cu handicap, in baza nevoilor individuale identificate ale acestuia;
b) sa asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap;
c) sa instituie masuri menite sa asigure pregatirea tanarului pentru viata adulta si pentru viata independenta;
d) sa desfasoare, in colaborare sau in parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de pregatire pentru viata de adult;
e) sa desfasoare activitati de informare a tanarului cu handicap in ceea ce priveste oportunitatile de educatie, angajare, acces la viata familiala si viata sociala, la diferite mijloace de petrecere a timpului liber;
f) sa evalueze, la cerere, elevii din unitatile de invatamant speciale.

Capitolul III – Servicii si prestatii sociale

Sectiunea 1 – Servicii sociale

Art. 31
(1) Dreptul la asistenta sociala sub forma de servicii sociale se acorda la cerere sau din oficiu, dupa caz, pe baza actelor doveditoare, in conditiile prevazute de lege.
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se inregistreaza la autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap.
(3) Cererea si actele doveditoare se depun spre inregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau organizatia neguvernamentala al carei membru este persoana cu handicap.
(4) In vederea asigurarii serviciilor sociale necesare persoanelor cu handicap, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri speciale:
a) sa creeze conditii de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzatoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;
b) sa initieze, sa sustina si sa dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap, in colaborare sau in parteneriat cu persoane juridice, publice ori private;
c) sa asigure ponderea personalului de specialitate angajat in sistemul de protectie a persoanelor cu handicap in raport cu tipurile de servicii sociale: asistenti sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kinetoterapeuti, pedagogi de recuperare, logopezi, psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializati, medici psihiatri, medici dentisti, infirmieri;
d) sa implice in activitatile de ingrijire, reabilitare si integrare a persoanei cu handicap familia acesteia;
e) sa asigure instruirea in problematica specifica a persoanei cu handicap a personalului care isi desfasoara activitatea in sistemul de protectie a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistentilor personali si a asistentilor personali profesionisti;
f) sa dezvolte si sa sprijine programe de colaborare intre parinti si specialisti in domeniul handicapului, in colaborare sau in parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private;
g) sa infiinteze si sa sustina sistemul bazat pe managementul de caz in protectia persoanei cu handicap;
h) sa incurajeze si sa sustina activitatile de voluntariat;
i) sa asigure asistenta si ingrijire sociomedicala la domiciliul persoanei cu handicap.

Art. 32
(1) Persoanele cu handicap beneficiaza de servicii sociale acordate:
a) la domiciliu;
b) in comunitate;
c) in centre de zi si centre rezidentiale, publice sau private.
(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate si adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.

Art. 33
(1) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a organiza, administra si finanta servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, in conditiile legii.
(2) Autoritatile administratiei publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori de servicii sociale de drept privat, acreditati, in conditiile legii.
(3) Costul serviciului social contractat nu poate depasi costul avut de serviciul respectiv la data contractarii sau costul mediu al functionarii serviciului la data infiintarii, in cazul unui serviciu nou.
(4) Modalitatea de contractare va fi stabilita prin normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.

Art. 34
(1) Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap se afla in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(2) Monitorizarea implementarii standardelor specifice de calitate si controlul respectarii lor sunt in competenta Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap si se aplica de catre personalul cu atributii in domeniu, conform unei metodologii aprobate prin ordin al presedintelui acesteia.
(3) In realizarea activitatii prevazute la alin. (1) personalul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap are acces in spatiile care au legatura cu furnizarea de servicii sociale, la date si informatii legate de persoanele cu handicap beneficiare ale serviciului respectiv.

Sectiunea 2 – Asistentul personal

Art. 35
Persoana cu handicap grav are dreptul, in baza evaluarii sociopsihomedicale, la un asistent personal.

Art. 36
(1) Poate fi incadrata cu contract individual de munca in functia de asistent personal persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
a) are varsta minima de 18 ani impliniti;
b) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea ocupatiei de asistent personal;
c) are capacitate deplina de exercitiu;
d) are o stare de sanatate corespunzatoare, atestata de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;
e) a absolvit cel putin cursurile invatamantului general obligatoriu, cu exceptia rudelor si afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum si cu exceptia sotului sau sotiei, dupa caz; in situatii exceptionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana care urmeaza sa indeplineasca functia de asistent personal, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la indeplinirea conditiilor de studii si in cazul altor persoane.
(2) Nu pot detine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 7 ani.

Art. 37
(1) Pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca, asistentul personal are urmatoarele drepturi:
a) salariu de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii;
b) program de lucru care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana;
c) concediu anual de odihna, potrivit dispozitiilor legale aplicabile personalului incadrat in institutii publice;
d) transport urban gratuit, in conditiile prevazute la art. 23;
e) transport interurban, in conditiile prevazute la art. 24.
(2) Pe perioada concediului de odihna, angajatorul are obligatia de a asigura persoanei cu handicap grav un inlocuitor al asistentului personal, inclusiv in cazul in care asistentul personal este ruda pana la gradul al IV-lea inclusiv a acesteia.
(3) In situatia in care angajatorul nu poate asigura un inlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acorda o indemnizatie echivalenta cu salariul net al asistentului personal sau gazduirea intr-un centru de tip respiro.

Art. 38
Asistentul personal are urmatoarele obligatii principale:
a) sa participe, o data la 2 ani, la instruirea organizata de angajator;
b) sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
c) sa presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv in planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
d) sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere persoana cu handicap grav si sa nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e) sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare survenita in starea fizica, psihica sau sociala a persoanei cu handicap grav si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.

Art. 39
(1) Contractul individual de munca al asistentului personal se incheie cu primaria localitatii de domiciliu sau resedinta a persoanei cu handicap grav, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Contractul individual de munca se intocmeste in 3 exemplare, cate unul pentru fiecare parte contractanta, iar cel de-al treilea exemplar se transmite directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 5 zile de la incheierea acestuia.
(3) Modalitatile si conditiile de incheiere, modificare si incetare a contractului individual de munca al asistentului personal se completeaza cu prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Contractul individual de munca al asistentului personal inceteaza de drept in cazul decesului persoanei cu handicap grav.

Art. 40
(1) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa prevada si sa garanteze in bugetul local sumele necesare din care se suporta salarizarea, precum si celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii.
(2) Serviciul public de asistenta sociala dispune efectuarea de controale periodice asupra activitatii asistentilor personali si prezinta semestrial un raport consiliului local.

Art. 41
Neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre asistentul personal a obligatiilor prevazute de dispozitiile legale in sarcina lui, precum si a celor prevazute in contractul individual de munca atrage raspunderea disciplinara, civila sau, dupa caz, penala a acestuia, in conditiile legii.

Art. 42
(1) Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizatie de insotitor.
(2) Persoanele cu handicap grav care au si calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizatia pentru insotitor prevazuta la art. 61 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul de optiune se mentine si in cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limita de varsta.
(3) Invalizii de razboi care au si calitatea de persoane cu handicap grav si sunt pensionari de invaliditate gradul I beneficiaza atat de dreptul prevazut la alin. (2), cat si de dreptul prevazut la art. 3 din Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R., cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Parintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav, adultii cu handicap grav ori reprezentantii legali ai acestora, cu exceptia celor cu handicap vizual grav, pot opta intre asistent personal si primirea unei indemnizatii lunare.
(5) Optiunea se exprima prin cerere adresata in scris directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, si devine valabila numai pe baza acordului exprimat in scris al acestora.
(6) Directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, vor comunica angajatorului, in termen de 5 zile, acordul pentru optiunea exprimata in conditiile prevazute la alin. (5).

Art. 43
(1) Indemnizatia lunara prevazuta la art. 42 alin. (4) este in cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi.
(2) Plata indemnizatiei lunare se asigura de primariile in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap grav.
(3) Plata indemnizatiei se face pe perioada valabilitatii certificatului de incadrare in grad de handicap, emis de comisiile de protectie a copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, dupa caz.
(4) Nu pot beneficia de indemnizatia lunara:
a) parintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav care se afla in internate ori in centre de plasament aferente unitatilor sau institutiilor de invatamant special;
b) adultii cu handicap grav sau reprezentantii lor legali pe perioada in care adultii cu handicap grav se afla in centre rezidentiale publice, cu exceptia centrului de tip respiro, ori in alte tipuri de institutii publice cu caracter social in care se asigura intretinere completa din partea autoritatii administratiei publice;
c) persoanele cu handicap grav care sunt retinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsa privativa de libertate, pe perioada retinerii, arestarii ori a detentiei.

Art. 44
Autoritatile administratiei publice locale prevazute la alin. (2) au obligatia:
a) de a angaja si salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, in conditiile legii;
b) de a asigura si garanta plata indemnizatiei lunare, in cazul in care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta.

Sectiunea 3 – Asistentul personal profesionist

Art. 45
(1) Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spatiu de locuit, nu realizeaza venituri ori realizeaza venituri de pana la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de ingrijirea si protectia unui asistent personal profesionist.
(2) Ingrijirea si protectia adultilor cu handicap grav sau accentuat de catre asistentul personal profesionist se fac pe baza deciziei comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(3) Opinia adultului cu handicap grav sau accentuat se va lua in considerare la luarea deciziei referitoare la stabilirea asistentului personal profesionist.
(4) Contractul de munca al asistentului personal profesionist se incheie de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, sau de catre furnizorii de servicii sociale privati, acreditati in conditiile legii.
(5) Monitorizarea si controlul activitatii de ingrijire si protectie a adultilor cu handicap grav si accentuat de catre asistentul personal profesionist se fac de directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(6) Asistentul maternal care ingrijeste copilul cu handicap grav sau accentuat pana la varsta majoratului poate opta sa devina asistent personal profesionist.

Art. 46
(1) Pentru fiecare adult cu handicap grav sau accentuat aflat in ingrijirea si protectia asistentului personal profesionist se acorda sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrana, echipament, cazarmament, materiale igienico-sanitare, precum si sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit.
(2) Sumele prevazute la alin. (1) se suporta din bugetul propriu al judetului, respectiv al sectorului municipiului Bucuresti, pe a carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta asistentul personal profesionist.
(3) Cuantumul sumelor acordate in conditiile alin. (1) se stabileste prin hotarare a consiliului judetean, respectiv local al sectorului municipiului Bucuresti, si nu poate depasi cuantumul cheltuielilor efectuate pentru adultii cu handicap asistati in centrele rezidentiale publice.
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevazute la alin. (1), suportate de furnizorii de servicii sociale privati acreditati, se restituie acestora la cerere, de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, pe baza documentelor justificative, in termen de 15 zile de la data depunerii cererii.
(5) Modalitatea de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) se aproba prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.

Art. 47
(1) Pe perioada ingrijirii si protectiei adultilor cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiaza de urmatoarele drepturi:
a) salariul de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii;
b) un spor de 15% calculat la salariul de baza, pentru suprasolicitare neuropsihica si conditii de munca deosebite in care isi desfasoara activitatea;
c) un spor de 15% calculat la salariul de baza, pe perioada in care are in ingrijire si protectie cel putin doua persoane adulte cu handicap grav sau accentuat;
d) un spor de 25% calculat la salariul de baza, pe perioada in care are in ingrijire si protectie o persoana adulta cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.
(2) Asistentul personal profesionist beneficiaza si de alte drepturi, dupa cum urmeaza:
a) consiliere si sprijin din partea specialistilor de la directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ori a furnizorilor de servicii sociale, in vederea indeplinirii obligatiilor ce ii revin cu privire la ingrijirea si protectia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;
b) decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare si masa, in cazul in care deplasarea se face in interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, in conditiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar;
c) transport urban gratuit, in conditiile prevazute la art. 23.
(3) Pe perioada concediului de odihna, angajatorul are obligatia de a asigura persoanei cu handicap grav sau accentuat un inlocuitor al asistentului personal profesionist ori gazduirea intr-un centru de tip respiro.

Art. 48
(1) Conditiile de obtinere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului personal profesionist se reglementeaza prin hotarare a Guvernului, la propunerea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(2) Standardele minime obligatorii pentru asigurarea ingrijirii si protectiei adultilor cu handicap grav sau accentuat la asistentul personal profesionist se elaboreaza de Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap si se aproba prin ordin al presedintelui acesteia.

Art. 49
Asistentul personal profesionist are urmatoarele obligatii principale:
a) sa participe anual la instruirea organizata de angajator;
b) sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat;
c) sa presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul individual de servicii;
d) sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere adultul cu handicap grav sau accentuat si sa nu abuzeze fizic, psihic ori moral de starea acestuia;
e) sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare survenita in starea fizica, psihica ori sociala a adultului cu handicap grav sau accentuat si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.

Art. 50
Neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre asistentul personal profesionist a obligatiilor prevazute de dispozitiile legale in sarcina acestuia, precum si a celor prevazute in contractul individual de munca atrage raspunderea disciplinara, civila, ori, dupa caz, penala a asistentului personal profesionist, in conditiile legii.

Sectiunea 4 – Centre pentru persoanele cu handicap

Art. 51
(1) Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale acordate in centre de zi si centre rezidentiale de diferite tipuri, publice, public-private sau private.
(2) Centrele de zi si centrele rezidentiale reprezinta locatii in care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat si care dispun de infrastructura adecvata furnizarii acestora; centrele rezidentiale sunt locatii in care persoana cu handicap este gazduita cel putin 24 de ore.
(3) In sensul prezentei legi, tipurile de centre rezidentiale pentru persoane cu handicap sunt:
a) centre de ingrijire si asistenta;
b) centre de recuperare si reabilitare;
c) centre de integrare prin terapie ocupationala;
d) centre de pregatire pentru o viata independenta;
e) centre respiro/centre de criza;
f) centre de servicii comunitare si formare;
g) locuinte protejate;
h) altele.
(4) Admiterea unei persoane cu handicap intr-un centru rezidential, cu exceptia celor prevazute la alin. (3) lit. e) si g), se face in cazul in care acesteia nu i se pot asigura protectia si ingrijirea la domiciliu sau in cadrul altor servicii din comunitate.
(5) Centrele publice pentru persoane cu handicap se infiinteaza si functioneaza ca structuri cu sau fara personalitate juridica, in subordinea consiliilor judetene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in structura directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului, cu avizul si sub indrumarea metodologica a Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(6) Centrele private pentru persoanele cu handicap se infiinteaza si functioneaza ca structuri cu personalitate juridica, cu avizul si sub indrumarea metodologica a Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.

Art. 52
(1) In vederea desfasurarii unui tip de activitati cu caracter inovator in domeniul protectiei persoanelor cu handicap, furnizorii de servicii sociale acreditati pot infiinta, administra si finanta centre-pilot, pentru o durata de maximum 2 ani.
(2) Evaluarea activitatilor cu caracter inovator se face de serviciul public descentralizat competent teritorial al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, in colaborare cu Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap.

Art. 53
(1) Intr-un centru de zi sau rezidential serviciile sociale pot fi furnizate in sistem integrat cu serviciile medicale, de educatie, de locuire, de ocupare a fortei de munca si altele asemenea.
(2) Persoanele cu handicap din centrele de zi sau rezidentiale beneficiaza de servicii medicale din cadrul pachetului de servicii medicale de baza care se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, conform Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate.
(3) Coordonarea serviciilor sociale furnizate in sistem integrat se face de autoritatea administratiei publice locale sau de furnizorul de servicii sociale care infiinteaza, administreaza si finanteaza centrul.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului aloca fonduri de la buget pentru finantarea cheltuielilor aferente:
a) activitatilor de educatie desfasurate in centrele pentru persoanele cu handicap;
b) perfectionarii pregatirii profesionale a cadrelor didactice;
c) altor actiuni si activitati, in conditiile legii.

Art. 54
(1) Persoana cu handicap are dreptul sa fie ingrijita si protejata intr-un centru din localitatea/judetul in a carei/carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta.
(2) Finantarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti, pe teritoriul carora functioneaza acestea.
(3) In cazul in care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate in conditiile prevazute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi ingrijita si protejata intr-un centru aflat in alta unitate administrativ-teritoriala.
(4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritatile administratiei publice locale se face in baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate in luna anterioara de centrul in care persoana cu handicap este ingrijita si protejata.
(5) Modalitatea de decontare va fi stabilita prin normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.

Art. 55
(1) Furnizorul de servicii sociale are obligatia de a promova, facilita si asigura personalului programe de formare profesionala, precum si programe de instruire specifica cu privire la problematica handicapului si legislatia in domeniu.
(2) Personalul din cadrul centrelor prevazute la art. 51 alin. (1) are obligatia respectarii standardelor specifice de calitate, precum si a prevederilor legale privind drepturile persoanelor cu handicap.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.

Art. 56
(1) Personalul de specialitate care isi desfasoara activitatea in centrele publice din mediul rural, de zi si rezidentiale pentru copiii si adultii cu handicap, beneficiaza de decontarea cheltuielilor de transport dus-intors de la domiciliu, in conditiile legii.
(2) Sumele necesare acordarii drepturilor prevazute la alin. (1) se asigura din bugetele proprii ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti, pe a caror raza teritoriala functioneaza centrul.

Sectiunea 5 – Prestatii sociale pentru persoanele cu handicap

Art. 57
(1) Dreptul la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale se acorda la cerere sau din oficiu, dupa caz, pe baza actelor doveditoare, in conditiile prevazute de lege.
(2) Cererea pentru plata prestatiilor sociale se inregistreaza la autoritatea administratiei publice locale competente in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap.
(3) Cererea si actele doveditoare pot fi depuse in conditiile prevazute la art. 31 alin. (3).
(4) Plata prestatiei sociale se face incepand cu luna urmatoare depunerii cererii si inceteaza cu luna urmatoare incetarii dreptului la prestatia sociala respectiva.

Art. 58
(1) Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiaza de alocatie de stat in conditiile si in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 100%.
(2) Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiaza de o alocatie lunara de hrana, calculata pe baza alocatiei zilnice de hrana stabilite pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice.
(3) Adultul cu handicap vizual grav primeste pentru plata insotitorului o indemnizatie echivalenta cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi.
(4) Adultul cu handicap beneficiaza, in conditiile prezentei legi, de urmatoarele prestatii sociale:
a) indemnizatie lunara, indiferent de venituri:
1. in cuantum de 179 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. in cuantum de 147 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
1. in cuantum de 80 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. in cuantum de 60 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
3. in cuantum de 30 lei, pentru adultul cu handicap mediu.
(5) Beneficiaza de prestatia sociala prevazuta la alin. (4) lit. b) si familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada in care il are in ingrijire, supraveghere si intretinere.
(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):
a) adultii cu handicap ingrijiti si protejati in centre rezidentiale publice, cu exceptia centrului de tip respiro;
b) persoanele cu handicap care sunt retinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsa privativa de libertate, pe perioada retinerii, arestarii ori a detentiei;
c) adultii cu handicap grav sau accentuat care realizeaza venituri, aflati in ingrijirea si protectia asistentului personal profesionist.
(7) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4) lit. a) adultii cu handicap grav sau accentuat care nu realizeaza venituri, aflati in ingrijirea si protectia asistentului personal profesionist.
(8) Nu pot beneficia de dreptul prevazut la alin. (1) copiii cu handicap care se afla in internate sau centre de plasament aferente unitatilor ori institutiilor de invatamant special sau in alte tipuri de institutii publice cu caracter social, cu exceptia centrului de tip respiro, in care se asigura intretinere completa din partea autoritatii administratiei publice.
(9) De dreptul prevazut la alin. (2) poate beneficia copilul bolnav de SIDA numai pe perioada in care este ingrijit in familie.
(10) Sumele aferente drepturilor prevazute la alin. (1)-(5) si cheltuielilor de administrare se vor asigura prin bugetele proprii ale judetelor/sectoarelor municipiului Bucuresti din transferuri de la bugetul de stat catre bugetele locale, prevazute cu aceasta destinatie in bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.
(11) Plata drepturilor prevazute la alin. (1)-(5) se realizeaza prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(12) Bugetul personal complementar prevazut la alin. (4) lit. b) nu este luat in calcul la stabilirea altor drepturi si obligatii.
(13) Cuantumul drepturilor se actualizeaza anual cu indicele cresterii preturilor de consum, prin hotarare a Guvernului.
(14) Drepturile restante aferente deciziilor emise si neplatite in anul 2006 pentru persoanele cu handicap vizual, stabilite in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999**) privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se asigura si se platesc de catre Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse prin directiile de munca si protectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
___________
**) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 a fost abrogata prin Legea nr. 448/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006.

Sectiunea 6 – Obligatiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentantilor legali

Art. 59
Persoanele cu handicap au urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte, din oficiu sau la solicitare, pentru evaluare si reevaluare, la comisiile cu competenta in domeniu;
b) sa depuna diligentele necesare pentru a beneficia de drepturile prevazute de lege;
c) sa urmeze activitatile si serviciile prevazute in planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv in planul individual de servicii al adultului cu handicap;
d) sa depuna diligente pentru incadrarea in munca, in conditiile legii, in raport cu pregatirea, posibilitatile fizice si psihice, pe baza recomandarilor comisiei cu competenta in domeniu;
e) sa colaboreze cu asistentii sociali si specialistii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesionala si integrarea sociala;
f) sa aduca la cunostinta directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau resedinta, starea materiala si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.

Art. 60
Persoana care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil sau adult cu handicap are urmatoarele obligatii principale:
a) sa asigure cresterea si ingrijirea corespunzatoare a persoanei cu handicap;
b) sa respecte si/sau sa urmeze activitatile si serviciile prevazute in planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv in planul individual de servicii al adultului cu handicap;
c) sa insoteasca persoana cu handicap, la termenul necesar sau la solicitare, pentru evaluare si reevaluare, la comisiile cu competenta in domeniu;
d) sa se prezinte la solicitarea directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
e) sa colaboreze cu asistentii sociali si specialistii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesionala si integrarea sociala;
f) sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau resedinta, starea materiala, precum si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.

Capitolul IV – Accesibilitate

Art. 61
In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informational si comunicational, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa promoveze si sa implementeze conceptul Acces pentru toti, pentru a impiedica crearea de noi bariere si aparitia unor noi surse de discriminare;
b) sa sprijine cercetarea, dezvoltarea si productia de noi tehnologii de informare si comunicare si tehnologii asistive;
c) sa recomande si sa sustina introducerea in pregatirea initiala a elevilor si studentilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului si a nevoilor acestora, precum si la diversificarea modalitatilor de realizare a accesibilitatii;
d) sa faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;
e) sa asigure accesul la informatiile publice pentru persoanele cu handicap;
f) sa asigure interpreti autorizati ai limbajului mimico-gestual si ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) sa proiecteze si sa deruleze, in colaborare sau in parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de constientizare asupra importantei acesteia.

Art. 62
(1) Cladirile de utilitate publica, caile de acces, cladirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport in comun si statiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru calatori si peroanele principalelor statii, spatiile de parcare, strazile si drumurile publice, telefoanele publice, mediul informational si comunicational vor fi adaptate conform prevederilor legale in domeniu, astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap.
(2) Cladirile de patrimoniu si cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor legale in domeniu.
(3) Costurile lucrarilor necesare pentru realizarea adaptarilor prevazute la alin. (1) si (2) se suporta din bugetele autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, dupa caz.
(4) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa includa reprezentanti ai Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap sau ai organizatiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap in comisiile de receptie a lucrarilor de constructie ori de adaptare a obiectivelor prevazute la alin. (1) si (2).

Art. 63
(1) Autoritatile prevazute de lege au obligatia sa elibereze autorizatia de constructie pentru cladirile de utilitate publica numai in conditiile respectarii prevederilor legale in domeniu, astfel incat sa fie permis accesul neingradit al persoanelor cu handicap.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si pentru cladirile de locuit care se construiesc ori pentru care se realizeaza lucrari de consolidare, de reabilitare, de extindere si/sau de modernizare, cu finantare din fonduri publice.
(3) Adaptarea accesului in cladirile aflate in patrimoniul public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale se face si in conditiile cand nu se realizeaza lucrarile prevazute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora.

Art. 64
(1) Pentru a facilita accesul neingradit al persoanelor cu handicap la transport si calatorie, pana la 31 decembrie 2010, autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa ia masuri pentru:
a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport in comun aflate in circulatie;
b) adaptarea tuturor statiilor mijloacelor de transport in comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spatiilor de acces spre usa de intrare in mijlocul de transport;
c) montarea panourilor de afisaj corespunzatoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual si auditiv in mijloacele de transport public;
d) imprimarea cu caractere mari si in culori contrastante a rutelor si a indicativelor mijloacelor de transport in comun.
(2) In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, toti operatorii de taxi au obligatia sa asigure cel putin o masina adaptata transportului persoanelor cu handicap care utilizeaza fotoliul rulant.
(3) Constituie discriminare refuzul conducatorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap si a dispozitivului de mers.
(4) Pana la data de 31 decembrie 2007, autoritatile administratiei publice locale competente au obligatia sa ia masuri pentru:
a) adaptarea trecerilor de pietoni de pe strazile si drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
b) montarea sistemelor de semnalizare sonora si vizuala la intersectiile cu trafic intens.
(5) Cainele-ghid care insoteste persoana cu handicap grav are acces liber si gratuit in toate locurile publice si in mijloacele de transport.
(6) Pana la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastructurii feroviare si operatorii de transport feroviar au urmatoarele obligatii:
a) sa adapteze cel putin un vagon si statiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizeaza fotoliul rulant;
b) sa marcheze prin pavaj tactil contrastant caile spre peroanele de imbarcare, ghisee sau alte utilitati.

Art. 65
(1) In spatiile de parcare de pe langa cladirile de utilitate publica, precum si in cele organizate vor fi adaptate, rezervate si semnalizate prin semn international cel putin 4% din numarul total al locurilor de parcare, dar nu mai putin de doua locuri, pentru parcarea gratuita a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap.
(2) Persoanele cu handicap sau reprezentantii legali ai acestora, la cerere, pot beneficia de un card-legitimatie pentru locurile gratuite de parcare. Autovehiculul care transporta o persoana cu handicap posesoare de card-legitimatie beneficiaza de parcare gratuita.
(3) Modelul cardului-legitimatie va fi stabilit in normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi. Eliberarea cardurilor se face de catre autoritatile administratiei publice locale.
(4) Costurile aferente dreptului prevazut la alin. (2) se suporta din bugetele locale.
(5) In spatiile de parcare ale domeniului public si cat mai aproape de domiciliu administratorul acestora repartizeaza locuri de parcare gratuita persoanelor cu handicap care au solicitat si au nevoie de astfel de parcare.
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.

Art. 66
(1) Editurile au obligatia sa puna matritele electronice utilizate pentru tiparirea cartilor si revistelor la dispozitia persoanelor juridice autorizate care le solicita pentru a le transforma in format accesibil persoanelor cu deficiente de vedere sau de citire, in conditiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Bibliotecile publice au obligatia sa infiinteze sectii cu carte in formate accesibile persoanelor cu deficiente de vedere sau de citire.

Art. 67
(1) Pana la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au urmatoarele obligatii:
a) sa adapteze cel putin o cabina la o baterie de telefoane publice in conformitate cu prevederile legale in vigoare;
b) sa furnizeze informatii despre costurile serviciilor in forme accesibile persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont si alte informatii in formate accesibile.
(3) Angajatii operatorilor de servicii bancare si postale au obligatia de a acorda asistenta in completarea formularelor, la solicitarea persoanelor cu handicap.

Art. 68
Pana la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spatii hoteliere au urmatoarele obligatii:
a) sa adapteze cel putin o camera pentru gazduirea persoanei cu handicap care utilizeaza fotoliul rulant;
b) sa marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, receptia si sa detina harta tactila a cladirii;
c) sa monteze lifturi cu insemne tactile.

Art. 69
(1) Autoritatile si institutiile centrale si locale, publice sau private asigura, pentru relatiile directe cu persoanele cu handicap auditiv ori cu surdocecitate, interpreti autorizati ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate.
(2) Metodologia de autorizare a interpretilor**) va fi aprobata prin ordin comun al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului si al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse, la propunerea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, cu consultarea Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania, precum si a organizatiilor neguvernamentale din domeniul surdocecitatii.
___________
**) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse, al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap si al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului nr. 671/1.640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpretilor limbajului mimico-gestual si a interpretilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 662 din 27 septembrie 2007.

Art. 70
(1) Autoritatile centrale si locale publice, precum si institutiile centrale si locale, publice sau de drept privat, au obligatia de a asigura servicii de informare si documentare accesibile persoanelor cu handicap.
(2) In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, serviciile de relatii cu publicul vor afisa si vor dispune de informatii accesibile persoanelor cu handicap vizual, auditiv si mintal.

Art. 71
(1) Pana la data de 31 decembrie 2007, autoritatile publice au obligatia sa ia masuri pentru:
a) accesibilizarea paginilor de internet proprii, in vederea imbunatatirii accesarii documentelor electronice de catre persoanele cu handicap vizual si mintal;
b) utilizarea pictogramelor in toate serviciile publice;
c) adaptarea telefoanelor cu telefax si teletext pentru persoanele cu handicap auditiv.
(2) In achizitia de echipamente si softuri, institutiile publice vor avea in vedere respectarea criteriului de accesibilitate.

Capitolul V – Orientare, formare profesionala, ocupare si angajare in munca

Art. 72
(1) Orice persoana cu handicap care doreste sa se integreze sau sa se reintegreze in munca are acces gratuit la evaluare si orientare profesionala, indiferent de varsta, tipul si gradul de handicap.
(2) Persoana cu handicap participa activ in procesul evaluarii si orientarii profesionale, are acces la informare si la alegerea activitatii, conform dorintelor si aptitudinilor sale.
(3) Datele si informatiile personale colectate in cursul procesului de evaluare si orientare profesionala sunt confidentiale si pot fi utilizate numai in interesul si cu acordul persoanei cu handicap in cauza.

Art. 73
(1) Beneficiaza de orientare profesionala, dupa caz, persoana cu handicap care este scolarizata si are varsta corespunzatoare in vederea integrarii profesionale, persoana care nu are un loc de munca, cea care nu are experienta profesionala sau cea care, desi incadrata in munca, doreste reconversie profesionala.
(2) Persoana cu handicap sau, dupa caz, familia ori reprezentantul legal al acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orientarea profesionala.
(3) Formarea profesionala a persoanelor cu handicap se organizeaza, conform legii, prin programe de initiere, calificare, recalificare, perfectionare si specializare.

Art. 74
(1) In vederea asigurarii evaluarii, orientarii, formarii si reconversiei profesionale a persoanelor cu handicap, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa realizeze/diversifice/sustina financiar programe privind orientarea profesionala a persoanelor cu handicap;
b) sa asigure pregatirea si formarea pentru ocupatii necesare in domeniul handicapului;
c) sa coreleze pregatirea profesionala a persoanelor cu handicap cu cerintele pietei muncii;
d) sa creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare si orientare profesionala in orice meserie, in functie de abilitatile persoanelor cu handicap.
(2) Evaluarea si orientarea profesionala a adultilor cu handicap se realizeaza de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, in conditiile legii.

Art. 75
(1) Persoanele cu handicap au dreptul sa li se creeze toate conditiile pentru a-si alege si exercita profesia, meseria sau ocupatia, pentru a dobandi si mentine un loc de munca, precum si pentru a promova profesional.
(2) In realizarea drepturilor prevazute la alin. (1), autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa promoveze conceptul potrivit caruia persoana cu handicap incadrata in munca reprezinta o valoare adaugata pentru societate si, in special, pentru comunitatea careia apartine;
b) sa promoveze un mediu de munca deschis, inclusiv si accesibil persoanelor cu handicap;
c) sa creeze conditiile si serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap sa poata alege forma de conversie/reconversie profesionala si locul de munca, in conformitate cu potentialul ei functional;
d) sa infiinteze si sa sustina complexe de servicii, formate din unitati protejate autorizate si locuinte protejate;
e) sa initieze si sa dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, in vederea angajarii si pastrarii in munca a persoanelor cu handicap;
f) sa acorde sprijin pentru organizarea unei piete de desfacere pentru produsul muncii persoanei cu handicap;
g) sa diversifice si sa sustina diferite servicii sociale, respectiv consiliere pentru persoana cu handicap si familia acesteia, informare pentru angajatori, angajare asistata si altele asemenea;
h) sa promoveze serviciile de mediere pe piata muncii a persoanelor cu handicap;
i) sa realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidentierea ofertei de munca din randul persoanelor cu handicap;
j) sa dezvolte colaborari cu mass-media, in vederea cresterii gradului de constientizare/sensibilizare a comunitatii cu privire la potentialul, abilitatile si contributia persoanelor cu handicap la piata muncii;
k) sa realizeze, in colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe si proiecte avand ca obiectiv cresterea gradului de ocupare;
l) sa initieze si sa sustina campanii de sensibilizare si constientizare a angajatorilor asupra abilitatilor persoanelor cu handicap;
m) sa initieze programe specifice care stimuleaza cresterea participarii pe piata muncii a fortei de munca din randul grupurilor supuse riscului major de excluziune sociala.

Art. 76
Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului stabileste masuri privind egalitatea de sanse pentru persoanele cu handicap, asigurand, acolo unde este necesar, suport aditional adaptat nevoilor adultilor cu handicap, sprijinind accesul acestora in unitatile si institutiile de invatamant superior. Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului initiaza programe de educatie permanenta a adultilor cu handicap si asigura sprijin privind implementarea lor.

Art. 77
(1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci si de a realiza venituri in conformitate cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu dispozitiile speciale din prezenta lege.
(2) In sensul prezentei legi si numai in contextul incadrarii in munca, prin persoana cu handicap se intelege si persoana invalida gradul III.

Art. 78
(1) Persoanele cu handicap pot fi incadrate in munca conform pregatirii lor profesionale si capacitatii de munca, atestate prin certificatul de incadrare in grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judetean sau al sectoarelor municipiului Bucuresti.
(2) Autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati.
(3) Autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajeaza persoane cu handicap in conditiile prevazute la alin. (2), pot opta pentru indeplinirea uneia dintre urmatoarele obligatii:
a) sa plateasca lunar catre bugetul de stat o suma reprezentand 50% din salariul de baza minim brut pe tara inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au angajat persoane cu handicap;
b) sa achizitioneze produse sau servicii de la unitati protejate autorizate, pe baza de parteneriat, in suma echivalenta cu suma datorata la bugetul de stat in conditiile prevazute la lit. a).
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.
(5) Monitorizarea si controlul respectarii prevederilor alin. (2) si (3) se fac de catre Inspectia Muncii.

Art. 79
(1) Angajarea persoanei cu handicap in munca se realizeaza in urmatoarele forme:
a) pe piata libera a muncii;
b) la domiciliu;
c) in forme protejate.
(2) Formele protejate de angajare in munca sunt:
a) loc de munca protejat;
b) unitate protejata autorizata.

Art. 80
Persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiaza din partea angajatorului de transportul la si de la domiciliu al materiilor prime si materialelor necesare in activitate, precum si al produselor finite realizate.

Art. 81
(1) Unitatile protejate pot fi infiintate de orice persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat, care angajeaza persoane cu handicap.
(2) Unitatile protejate pot fi:
a) cu personalitate juridica;
b) fara personalitate juridica, cu gestiune proprie, sub forma de sectii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, institutiilor publice ori din cadrul organizatiilor neguvernamentale, precum si cele organizate de persoana cu handicap autorizata, in conditiile legii, sa desfasoare activitati economice independente.
(3) Procedura de autorizare a unitatilor protejate se stabileste prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap*).
___________
*) A se vedea Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap nr. 60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unitatilor protejate, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007.

Art. 82
(1) Unitatile protejate autorizate beneficiaza de urmatoarele drepturi:
a) scutire de plata taxelor de autorizare la infiintare si de reautorizare;
b) scutire de plata a impozitului pe profit, cu conditia ca cel putin 75% din fondul obtinut prin scutire sa fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achizitionarea de echipamente tehnologice, masini, utilaje, instalatii de lucru si/sau amenajarea locurilor de munca protejate, in conditiile prevazute de Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) alte drepturi acordate de autoritatile administratiei publice locale finantate din fondurile proprii.
(2) La inceputul fiecarui an, unitatile protejate autorizate au obligatia sa prezinte raportul de activitate pentru anul precedent Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) Nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (2) se sanctioneaza cu suspendarea autorizatiei de functionare ca unitate protejata sau, dupa caz, cu retragerea acesteia si cu obligatia rambursarii integrale a facilitatilor de care a beneficiat pe durata functionarii ca unitate protejata autorizata.
(4) Procedura de suspendare sau retragere a autorizatiei unitatilor protejate se stabileste prin normele metodologice**) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
___________
**) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.

Art. 83
(1) Persoanele cu handicap aflate in cautarea unui loc de munca sau incadrate in munca beneficiaza de urmatoarele drepturi:
a) cursuri de formare profesionala;
b) adaptare rezonabila la locul de munca;
c) consiliere in perioada prealabila angajarii si pe parcursul angajarii, precum si in perioada de proba, din partea unui consilier specializat in medierea muncii;
d) o perioada de proba la angajare, platita, de cel putin 45 de zile lucratoare;
e) un preaviz platit, de minimum 30 de zile lucratoare, acordat la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;
f) posibilitatea de a lucra mai putin de 8 ore pe zi, in conditiile legii, in cazul in care beneficiaza de recomandarea comisiei de evaluare in acest sens;
g) scutirea de plata impozitului pe salariu.
(2) Finantarea drepturilor prevazute la alin. (1) lit. a) si c) pentru persoanele cu handicap aflate in cautarea unui loc de munca se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile legii.

Art. 84
Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi:
a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptarii locurilor de munca protejate si achizitionarii utilajelor si echipamentelor utilizate in procesul de productie de catre persoana cu handicap;
b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de munca, precum si a cheltuielilor cu transportul materiilor prime si al produselor finite la si de la domiciliul persoanei cu handicap, angajata pentru munca la domiciliu;
c) decontarea din bugetul asigurarilor pentru somaj a cheltuielilor specifice de pregatire, formare si orientare profesionala si de incadrare in munca a persoanelor cu handicap;
d) o subventie de la stat, in conditiile prevazute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.

Capitolul VI – Incadrarea in grad de handicap

Art. 85
(1) Persoanele cu handicap beneficiaza de drepturile prevazute la art. 6 pe baza incadrarii in grad de handicap, in raport cu gradul de handicap.
(2) Incadrarea in grad si tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protectia copilului.
(3) Incadrarea in grad si tip de handicap a adultilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
(4) Comisiile prevazute la alin. (2) si (3) sunt organe de specialitate ale consiliilor judetene, dupa caz, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(5) Criteriile medicopsihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii publice si al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse, la propunerea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, pana la 30 noiembrie 2007.

Art. 86
(1) Gradele de handicap sunt: usor, mediu, accentuat si grav.
(2) Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

Art. 87
(1) Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumita in continuare comisia de evaluare, are urmatoarele atributii principale:
a) stabileste incadrarea in grad de handicap si, dupa caz, orientarea profesionala a adultului cu handicap, capacitatea de munca;
b) stabileste masurile de protectie a adultului cu handicap, in conditiile legii;
c) reevalueaza periodic sau la sesizarea directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, incadrarea in grad de handicap, orientarea profesionala, precum si celelalte masuri de protectie a adultilor cu handicap;
d) revoca sau inlocuieste masura de protectie stabilita, in conditiile legii, daca imprejurarile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
e) solutioneaza cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;
f) informeaza adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la masurile de protectie stabilite;
g) promoveaza drepturile persoanelor cu handicap in toate activitatile pe care le intreprinde.
(2) Comisia de evaluare indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(3) Organizarea si metodologia de functionare a comisiei de evaluare se reglementeaza prin hotarare a Guvernului.

Art. 88
In vederea exercitarii atributiilor ce revin comisiei de evaluare, se infiinteaza serviciul de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap, in cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Art. 89
(1) Odata cu emiterea certificatului de incadrare in grad si tip de handicap, comisia de evaluare are obligatia de a elabora programul individual de reabilitare si integrare sociala a adultului cu handicap.
(2) Pentru elaborarea programului individual de reabilitare si integrare sociala, comisia de evaluare va colabora cu persoana cu handicap sau cu reprezentantul legal al acesteia.
(3) Certificatul prevazut la alin. (1) da dreptul adultului cu handicap de a beneficia de dispozitiile prevazute de lege pentru gradul de handicap respectiv.
(4) Programul individual de reabilitare si integrare sociala prevazut la alin. (1) se intocmeste si se revizuieste in conformitate cu normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.

Art. 90
Lucrarile de secretariat ale comisiei de evaluare sunt asigurate de un secretariat, care functioneaza in cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Capitolul VII – Parteneriate

Art. 91
In activitatea de protectie si promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap si autoritatile administratiei publice centrale si locale intretin relatii de dialog, colaborare si parteneriat cu organizatiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care reprezinta interesele acestora, precum si cu institutiile de cult recunoscute de lege cu activitate in domeniu.

Art. 92
(1) Se infiinteaza, pe langa Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, Consiliul de analiza a problemelor persoanelor cu handicap, denumit in continuare Consiliul, cu rol consultativ, in urmatoarea componenta:
a) presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap;
b) presedintele Consiliului National al Dizabilitatii din Romania;
c) un reprezentant al Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului;
d) un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse;
e) un reprezentant al Ministerului Sanatatii Publice;
f) un reprezentant al unei organizatii neguvernamentale pentru protectia drepturilor omului;
g) cate un reprezentant al organismelor administratiei publice centrale si/sau locale, precum si al altor organisme de drept public sau privat din domeniu, cu statut de membri nepermanenti, in functie de problemele ce urmeaza a fi solutionate.
(2) Consiliul are urmatoarele atributii:
a) emite avize consultative cu privire la proiectele de acte normative care au ca obiect protectia persoanelor cu handicap, initiate de Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap sau de alte autoritati competente;
b) analizeaza problematica protectiei persoanelor cu handicap si propune masuri privind imbunatatirea conditiilor de viata ale acestora;
c) sesizeaza organele competente cu privire la incalcarea drepturilor persoanelor cu handicap.
(3) Consiliul se intruneste in sedinte ordinare trimestriale, precum si in sedinte extraordinare ori de cate ori este necesar.
(4) Convocarea membrilor se realizeaza de catre Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap.
(5) Sedintele se desfasoara la sediul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap sau in orice alt loc pe care aceasta il propune.
(6) Secretariatul Consiliului se asigura de Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap.
(7) Modul de organizare si functionare a Consiliului se aproba prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap*).
___________
*) A se vedea Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap nr. 256/2007 privind organizarea si functionarea Consiliului de analiza a problemelor persoanelor cu handicap, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din 15 august 2007.

Art. 93
(1) La nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti se vor infiinta, pe langa directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, comitete de analiza a problemelor persoanelor cu handicap.
(2) Infiintarea, precum si modul de organizare si functionare se aproba prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Capitolul VIII – Finantarea sistemului de protectie a persoanelor cu handicap

Art. 94
(1) Protectia persoanelor cu handicap se finanteaza din urmatoarele surse:
a) bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor;
b) bugetele locale ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
c) bugetul de stat;
d) contributii lunare de intretinere a persoanelor cu handicap care beneficiaza de servicii sociale in centre;
e) donatii, sponsorizari si alte surse, in conditiile legii.
(2) Pentru a garanta primirea de catre persoanele cu handicap a sumelor reprezentand prestatii sociale, acestea vor fi constituite numai din sume provenind de la bugetul de stat si vor fi gestionate de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse prin directiile teritoriale de munca si protectie sociala.
(3) Costul mediu lunar de intretinere in centrele rezidentiale pentru persoane cu handicap, precum si nivelul contributiei lunare de intretinere datorate de adultii cu handicap asistati in centre sau de sustinatorii acestora se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(4) Pentru anumite servicii sociale furnizate persoanelor cu handicap se pot percepe taxe, in conditiile stabilite de furnizorii de servicii sociale publici sau privati acreditati, cu avizul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.

Art. 95
(1) Produsele si serviciile realizate de centrele pentru persoanele cu handicap, aflate in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, pot fi valorificate catre persoane fizice si juridice.
(2) Sumele obtinute in conditiile prevazute la alin. (1) se fac venit la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in subordinea careia functioneaza centrul respectiv.

Art. 96
(1) Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate finanta sau, dupa caz, cofinanta programe de interes national care au ca scop integrarea, incluziunea sociala si profesionala a persoanelor adulte cu handicap, precum si cresterea calitatii vietii acestora.
(2) Programele de interes national prevazute la alin. (1), complementare actiunilor finantate la nivel local, pot avea urmatoarele obiective generale:
a) realizarea investitiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea si buna functionare a serviciilor si centrelor care asigura ingrijirea adultilor cu handicap;
b) realizarea de studii, cercetari si publicatii in cadrul domeniului sau de activitate;
c) instruirea personalului care isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor si centrelor pentru persoanele cu handicap;
d) informarea opiniei publice despre drepturile adultilor cu handicap prin campanii de mediatizare;
e) transcrierea sau traducerea materialelor informative si culturale in sistemele de acces la informatie, specifice persoanelor incadrate in anumite categorii de handicap: alfabet Braille, inregistrari audio, scriere vizuala cu litere marite, limbaj mimico-gestual, pictograme;
f) orice alte obiective corespunzatoare domeniului de activitate al Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) Programele de interes national prevazute la alin. (1) se aproba ca anexa la bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, pe baza fundamentarilor elaborate de Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap.
(4) Metodologia de selectare si finantare a programelor de interes national se aproba prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.

Art. 97
(1) Finantarea sau, dupa caz, cofinantarea programelor de interes national prevazute la art. 96 alin. (1) se asigura din urmatoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) fonduri externe rambursabile si nerambursabile;
c) donatii, sponsorizari si alte surse, in conditiile legii.
(2) Sumele alocate din sursele prevazute la alin. (1) vor fi cuprinse in bugetul propriu al Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) In scopul finantarii programelor de interes national prevazute la art. 96 alin. (1), Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate aloca fonduri din bugetul propriu:
a) serviciilor publice de asistenta sociala din subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
b) organismelor private autorizate, potrivit legii.
(4) Alocarea fondurilor potrivit prevederilor alin. (3) se face pe baza de conventii incheiate cu consiliile judetene si cu consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, respectiv cu organismele private autorizate potrivit legii.
(5) Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate finanta proiecte din cadrul programelor de interes national ce urmeaza sa fie realizate, pe baza de conventie, in colaborare cu ministere, cu alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si cu alte autoritati sau institutii publice si organisme private autorizate, potrivit legii.

Art. 98
Asociatia Nevazatorilor din Romania, Asociatia Invalizilor de Razboi Nevazatori din Romania, Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, Liga Nationala a Organizatiilor cu Personal Handicapat din Cooperatia Mestesugareasca, Consiliul National al Dizabilitatii din Romania pot primi, in conditiile legii, subventii de la bugetul de stat prin bugetul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, exclusiv in completarea veniturilor proprii.

Art. 99
(1) Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap finanteaza proiecte proprii, proiecte ale organizatiilor neguvernamentale cu activitate in domeniul protectiei persoanelor cu handicap, precum si proiecte ale unitatilor protejate autorizate.
(2) Metodologia de selectare si finantare a proiectelor se aproba prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.

Capitolul IX – Raspunderea juridica

Art. 100
(1) Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) nerespectarea dispozitiilor art. 15 alin. (1), art. 18-20, art. 21 alin. (3) si (4), art. 22, art. 23 alin. (1) si (2), art. 24, 30, 31, art. 34 alin. (3), art. 51 alin. (4), art. 55 alin. (1), art. 62-68, art. 69 alin. (1), art. 70-71 alin. (3), art. 78 si 82, cu amenda de la 3.000 lei la 9.000 lei;
b) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate si semnalizate prin semn international pentru persoane cu handicap, cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei si ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv;
c) eliberarea de certificate de incadrare in grad de handicap cu incalcarea criteriilor prevazute la art. 85 alin. (5), cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor contraventionale prevazute la alin. (1) lit. a) si c) se fac de catre personalul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, imputernicit prin ordin al presedintelui acesteia.
(3) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzii contraventionale prevazute la alin. (1) lit. b) se fac de catre agentii de circulatie sau de catre personalul de control cu atributii in acest sens.
(4) Sumele obtinute din aplicarea amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
(5) Prevederile prezentului articol se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) Prevederile prezentului articol se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.

Art. 101
(1) Sumele incasate necuvenit cu titlu de prestatii sociale de catre persoana cu handicap sau familia acesteia se recupereaza de la aceasta, inclusiv dobanzile aferente.
(2) Sumele stabilite in conformitate cu prevederile alin. (1), nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap, se recupereaza, dupa caz, de la mostenitori, familie sau reprezentanti legali, in conditiile dreptului comun.

Capitolul X – Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 102
Prevederile art. 43 alin. (1) si ale art. 58 alin. (4) si (5) intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.

Art. 103
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia prevederilor art. 18 alin. (2) lit. d) si e) si alin. (5) si ale art. 19 alin. (1) lit. a)-c), e), f), q) si r), care se abroga incepand cu data de 1 ianuarie 2007, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

Art. 104
In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi si le va supune spre aprobare prin hotarare a Guvernului*).
___________
*) Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au fost aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 268/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.

NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 14/2007, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 275/2007 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care nu este incorporat in textul republicat al Legii nr. 448/2006 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 14/2007:
„Art. II
(1) Drepturile prevazute la art. 12 alin. (1) lit. a), b), e), f) si g) si la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda, potrivit legii, daca cererea de acordare a acestora, insotita de documentele doveditoare, se depune de catre persoana indreptatita in termen de maximum 180 de zile de la intrarea in vigoare a legii, indiferent de anul nasterii copilului, daca acesta nu a implinit inca varsta de 2, 3 si, respectiv, 7 ani, dupa caz.
(2) Procedura de acordare a drepturilor prevazute la art. 12 alin. (1) lit. b), e)-g) si la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se stabileste prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Pentru asigurarea in anul 2007 a fondurilor necesare aplicarii alin. (1) lit. a), b), e), f) si g) si alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se autorizeaza Ministerul Economiei si Finantelor ca, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, sa introduca modificarile ce decurg din aplicarea prevederilor acestei legi in structura bugetului de stat si a bugetului Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse pe anul 2007.”

#lege-nr-136-din-18-iulie-2012, #legea-nr-4482006, #oug-nr-842010, #protectia-si-promovarea-drepturilor-persoanelor-cu-handicap

Marius Leontiuc – LEGE nr. 140 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicatiile electronice

LEGE nr. 140 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicatiile electronice

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111 din 14 decembrie 2011 privind comunicaţiile electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 22, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 22. – (1) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul României a echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de comunicaţii electronice este permisă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.”

2. La articolul 22, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
„(1^1) Cerinţele şi condiţiile privind compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor electrice şi electronice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

3. La articolul 26, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) ANCOM poate decide, în cadrul unei proceduri de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio, cu respectarea principiilor prevăzute la alin. (2), din considerente ce ţin de promovarea concurenţei în domeniul comunicaţiilor electronice, cu consultarea prealabilă a Consiliului Concurenţei, interzicerea participării anumitor persoane la procedura de selecţie. Autoritatea de reglementare justifică măsura şi ia decizia numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.”

4. La articolul 28, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 28. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul unor proceduri de selecţie competitivă sau comparativă este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă; cuantumul şi condiţiile privind efectuarea plăţii vor fi stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului, la propunerea ANCOM.”

5. La articolul 31, alineatele (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(3) Termenul de valabilitate a licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio, inclusiv cele acordate în baza unor acte normative speciale, poate fi reînnoit de către ANCOM pentru perioade cel mult egale cu cea iniţială, dacă această măsură nu are ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
…………………………………………………………
(6) Prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate prin procedură de selecţie este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă; cuantumul şi condiţiile privind efectuarea plăţii se stabilesc, în mod individual, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.”

6. La articolul 31, alineatul (7) se abrogă.

7. La articolul 51 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„d) preţurile şi tarifele aferente fiecărui serviciu sau pachet de servicii contractat, precum şi, dacă este cazul, preţul fiecărui produs contractat împreună cu serviciul, modul de aplicare a acestora, modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii actualizate privind totalitatea tarifelor practicate, modalităţile de plată, precum şi precizarea dacă există eventuale diferenţe de cost datorate modalităţilor diferite de plată;”

8. La articolul 51 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) orice utilizare sau durată minimă necesară pentru a beneficia de anumite promoţii sau avantaje;”

9. La articolul 51, alineatele (4) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Contractele prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor privind serviciile furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, se încheie în scris, cu un font lizibil, având mărimea de cel puţin 10p, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit sau, dacă utilizatorul final este de acord, în formă electronică ori, după caz, prin mijloace de comunicaţie la distanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. În cazul contractelor încheiate în scris, culoarea de font a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
……………………………………………………..
(7) În toate cazurile în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificării unilaterale, acesta este obligat să notifice în avans abonatului cu privire la intenţia sa şi la modificările pe care urmează să le efectueze. Începând cu momentul primirii notificării, abonatul trebuie să beneficieze de un termen de cel puţin 30 de zile pentru exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de denunţare unilaterală a contractului, în cazul în care nu este de acord cu modificările impuse de furnizor, fără plata niciunor penalităţi sau despăgubiri.”

10. La articolul 53 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„c) contravaloarea planului tarifar, precizând numărul de minute, creditul sau traficul de date inclus, dacă este cazul, extraopţiunile disponibile şi contravaloarea acestora, tarifele pentru apeluri şi pentru minutele ori traficul de date suplimentar, după caz, tariful de conectare sau instalare, cu toate taxele incluse;”

11. La articolul 54, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 54. – Utilizatorului final trebuie să i se transmită în scris, în formă tipărită sau pe un alt suport durabil la dispoziţia sa şi la care acesta are acces sau, dacă utilizatorul final este de acord, în formă electronică, cel mai târziu în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii contractului, următoarele informaţii:”.

12. Articolul 102 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 102. – Furnizorii de servicii de acces condiţionat, indiferent de mijloacele de transmisie utilizate, care asigură accesul, în format digital, la serviciile de programe de televiziune/radiodifuziune, de ale căror servicii de acces depind radiodifuzorii pentru a oferi serviciile de programe de televiziune/radiodifuziune oricărui grup de potenţiali consumatori de astfel de servicii, au obligaţia:
a) să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, compatibile cu principiile dreptului concurenţei, servicii tehnice care să permită recepţionarea, în format digital, de către utilizatorii autorizaţi, a serviciilor de programe de televiziune/radiodifuziune, prin intermediul decodoarelor administrate de furnizorii de servicii;
b) să ţină evidenţa contabilă separată, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pentru activităţile legate de furnizarea de servicii de acces condiţionat.”

13. Articolul 103 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 103. – (1)Titularii drepturilor de proprietate industrială asupra unor echipamente şi sisteme de acces condiţionat, atunci când acordă licenţe producătorilor de echipamente destinate consumatorilor, aplică condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii.
(2) Luând în considerare factorii tehnici şi comerciali, titularii drepturilor prevăzute la alin. (1) nu pot condiţiona acordarea respectivelor licenţe de elemente care să interzică, să împiedice sau să descurajeze includerea în acelaşi echipament:
a) a unei interfeţe comune care să permită conectarea cu alte sisteme de acces; sau
b) a unor mijloace specifice altui sistem de acces, sub rezerva respectării de către titularul de licenţă a condiţiilor relevante şi rezonabile care să asigure în ceea ce îl priveşte securitatea tranzacţiilor furnizorilor de sisteme de acces condiţionat.”

14. La articolul 126, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1), inclusiv cele a căror calitate de furnizor a încetat înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, nu comunică ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), documentele prevăzute la alin. (2), ANCOM stabileşte în sarcina acestor persoane obligaţia de plată a tarifului de monitorizare datorat la încetarea calităţii de furnizor, prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM, multiplicată cu 1/12 şi cu numărul lunilor din anul în care au avut această calitate, fără a se fi stabilit tariful de monitorizare, exclusiv luna în care calitatea a încetat, şi a ultimului procent din cifra de afaceri stabilit de ANCOM, în vederea calculării tarifului de monitorizare anterior încetării calităţii.”

15. La articolul 130, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5) Netransmiterea documentelor prevăzute la alin. (1) şi (2) are ca efect determinarea tarifului de monitorizare, prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM.”

16. La articolul 141 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„c)în cazul nerespectării măsurilor dispuse de ANCOM, în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4), art. 139 şi 149;”

17. La articolul 142, punctele 25, 49, 50 şi 52 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„25. încălcarea obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute la art. 60 alin. (1)-(3) şi (5), în condiţiile stabilite potrivit art. 60 alin. (5);
……………………………………………………….
49. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 102;
50. nerespectarea prevederilor art. 103;
……………………………………………………….
52. nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse în temeiul prevederilor art. 48, art. 49 alin. (2), art. 60 alin. (8), art. 61 alin. (1)-(4), art. 62 alin. (3), art. 63, 64, art. 70 alin. (2), (7), (8) şi (10), art. 72 alin. (3), art. 73 alin. (2), art. 74 alin. (1) şi (4), art. 75 alin. (3) şi (7), art. 79 alin. (1) şi (3), art. 80 alin. (1) şi (2), art. 81 alin. (1) şi (2), art. 82 alin. (1) şi (3), art. 83 alin. (2)-(4) şi (6), art. 84 alin. (4), (6)-(8), (11) şi (12), art. 85 alin. (2) şi (4)-(7);”

18. La articolul 151 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„e)conformarea la măsurile dispuse în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4), art. 116, 117, 139 şi 149.”

19. Articolul 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 153. – Orice decizie a ANCOM prin care se vatămă drepturile unei persoane fizice sau juridice, recunoscute de prezenta ordonanţă de urgenţă, ori refuzul nejustificat al ANCOM de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de prezenta ordonanţă de urgenţă pot fi atacate în contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare.”
20. La articolul 158, după punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 8^1, cu următorul cuprins:
„8^1. La articolul 10 alineatul (2), după punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 20^1, cu următorul cuprins:
«20^1. elaborează şi adoptă norme tehnice inclusiv privind controlul respectării unor obligaţii în domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de comunicaţii electronice, compatibilităţii electromagnetice şi serviciilor poştale, precum şi pentru utilizarea resurselor limitate din domeniul comunicaţiilor electronice;».”

21. La articolul 158, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 9^1, cu următorul cuprins:
„9^1. La articolul 10 alineatul (2), punctul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«32. elaborează reglementările necesare pentru realizarea comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, inclusiv în ceea ce priveşte transmiterea apelurilor de urgenţă de la bordul vehiculelor prin utilizarea serviciului de apeluri eCall;».”

22. La articolul 160 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„e) Hotărârea Guvernului nr. 810/2009 privind condiţiile referitoare la sistemele de acces condiţionat la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 4 august 2009;”.
23. Menţiunile privind transpunerea normelor comunitare se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:

  • prevederile art. 1-10, 13-16, 18, 20, 21 şi 24 şi ale anexei II din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
  • prevederile art. 1-14, 17, 20-30, 33, 34, 36 şi 38 şi ale anexelor I, II, III, IV şi VI din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
  • prevederile art. 1 pct. 1-21, 23, 24 şi 26 şi ale anexelor I şi II din Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;
  • prevederile art. 1 pct. 1-12, 15-18, 20, 22-24 şi 28, art. 2 şi 3 şi ale anexei din Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

rdonanţă de urgenţă nr. 111/2011

privind comunicaţiile electronice

 

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 27/12/2011

 

Având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul),

având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea),

având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru),

având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal),

având în vedere modificările survenite asupra textului directivelor indicate mai sus ca urmare a adoptării Directivei 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, respectiv a Directivei 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice,

având în vedere Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă,

ţinând cont de faptul că obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE în legislaţia naţională până cel târziu la data de 25 mai 2011 nu a fost dusă la îndeplinire,

întrucât, ca urmare a nerespectării termenului de transpunere a Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE, Comisia Europeană a declanşat proceduri prealabile acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, România primind din partea Comisiei Europene în data de 18 iulie 2011 Notificarea de punere în întârziere în cauzele nr. 2011/0939, respectiv nr. 2011/0940,

întrucât în data de 24 noiembrie 2011 Comisia Europeană a emis avizul motivat în cauzele menţionate, ultima etapă precontencioasă a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, stabilind în acest sens data de 25 ianuarie 2012 ca termen de conformare şi de comunicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, înainte de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,

ţinând cont de faptul că o întârziere suplimentară în ceea ce priveşte respectarea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere poate atrage înaintarea la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de către Comisia Europeană împotriva României a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

ţinând seamă de faptul că Directiva 2009/140/CE şi Directiva 2009/136/CE au prevăzut drepturi în favoarea utilizatorilor finali într-un mod suficient de concret şi de detaliat astfel încât prin neasigurarea efectivităţii unor astfel de drepturi, consecinţă a netranspunerii în termen a directivelor indicate, se afectează îndeosebi în mod direct interesele utilizatorilor finali de servicii de comunicaţii electronice,

ţinând cont de faptul că, potrivit art. 260 alin. (2) şi (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, răspunderea României pentru încălcarea obligaţiilor de a transpune Directiva 2009/140/CE şi Directiva 2009/136/CE se poate concretiza atât în plata unei sume forfetare, cât şi a unor penalităţi cu titlu cominatoriu care se vor calcula de la termenul de conformare stabilit în avizul motivat,

având în vedere faptul că prin Comunicarea Comisiei Europene SEC (2011) 1.024 din 1 septembrie 2011 a fost stabilită pentru România suma minimă forfetară de 1.710.000 euro, iar valoarea factorului naţional „n” pentru calcularea penalităţilor cominatorii este de 3,29, penalităţile putând fi cuprinse între, aproximativ, 2.000-130.000 euro/zi de întârziere, ceea ce, ţinând seama de întârzierea semnificativă a transpunerii Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE, ar putea avea un impact important asupra bugetului de stat,

luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public, constituind situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiect:

a) stabilirea cadrului general de reglementare a activităţilor privind reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a regimului autorizării acestor activităţi, precum şi a măsurilor destinate promovării concurenţei pe piaţa reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;

b) stabilirea cadrului de reglementare a relaţiilor dintre operatori, dintre furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi dintre operatori şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice în ceea ce priveşte accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la facilităţile şi serviciile asociate;

c) stabilirea drepturilor şi obligaţiilor operatorilor şi ale persoanelor care solicită interconectarea sau accesul la reţelele instalate, operate, controlate sau puse la dispoziţie de către aceştia sau la facilităţile ori serviciile asociate acestor reţele;

d) stabilirea cadrului de reglementare a relaţiilor dintre furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, pe de o parte, şi utilizatorii finali, pe de altă parte;

e) asigurarea dreptului utilizatorilor finali de a avea acces la serviciile incluse în sfera serviciului universal.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează, în principal:

a) drepturile şi obligaţiile furnizorilor de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice;

b) regimul resurselor limitate;

c) drepturile utilizatorilor finali;

d) serviciul universal;

e) obligaţiile furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă.

Art. 2. – În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM sau autoritatea de reglementare, realizează obiectivele prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 3. – (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică în cazul furnizării reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice de către instituţiile sau autorităţile publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit competenţelor legale acordate în acest scop, precum şi reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice destinate reprezentanţelor diplomatice ale României în străinătate, care se realizează pe baza unor reglementări speciale.

(2) Furnizarea unor reţele publice de comunicaţii electronice sau servicii de comunicaţii electronice destinate publicului către instituţiile sau autorităţile publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de utilizatori finali, se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 4. – (1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, următorii termeni se definesc astfel:

1. autorizare generală – cadrul juridic ce stabileşte drepturile privind furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, precum şi obligaţiile specifice în domeniul comunicaţiilor electronice, în condiţii ce se pot aplica tuturor sau anumitor categorii de reţele ori servicii de comunicaţii electronice;

2. utilizator – orice persoană fizică sau juridică care utilizează ori solicită un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului;

3. abonat – orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract pentru furnizarea unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului oferite de un furnizor de astfel de servicii, indiferent dacă plata se realizează în avans ori ulterior furnizării serviciilor;

4. utilizator final – orice utilizator care nu furnizează reţele publice de comunicaţii electronice sau servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

5. consumator – orice persoană fizică care utilizează sau solicită un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale ori profesionale;

6. reţea de comunicaţii electronice – sistemele de transmisie şi, acolo unde este cazul, echipamentele de comutare sau rutare şi alte resurse, inclusiv elementele de reţea care nu sunt active, care permit transportul semnalelor prin cablu, prin unde radio, prin mijloace optice ori alte mijloace electromagnetice, incluzând reţelele de comunicaţii electronice prin satelit, reţelele terestre fixe, cu comutare de circuite şi cu comutare de pachete, inclusiv internet, şi mobile, reţelele electrice, în măsura în care sunt utilizate pentru transmiterea de semnale, reţelele utilizate pentru transmisia serviciilor de programe audiovizuale şi reţelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;

7. furnizarea unei reţele de comunicaţii electronice – instalarea, operarea, controlul sau punerea la dispoziţie a unei reţele de comunicaţii electronice;

8. furnizor de reţele de comunicaţii electronice – o persoană a cărei activitate constă, în tot sau în parte, în furnizarea unei reţele de comunicaţii electronice în condiţiile regimului de autorizare generală;

9. serviciu de comunicaţii electronice – un serviciu, furnizat, de regulă, contra cost, care constă, în întregime sau în principal, în transmiterea semnalelor prin reţelele de comunicaţii electronice, incluzând serviciile de telecomunicaţii şi pe cele prin reţelele utilizate pentru transmisia serviciilor de programe audiovizuale, dar fără a include serviciile prin care se furnizează conţinutul informaţiei transmise prin intermediul reţelelor ori serviciilor de comunicaţii electronice sau se exercită controlul editorial asupra acestui conţinut; de asemenea, nu se includ serviciile societăţii informaţionale, definite la art. 1 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată, care nu constau, în întregime sau în principal, în transmiterea semnalelor prin reţelele de comunicaţii electronice;

10. reţea publică de comunicaţii electronice – o reţea de comunicaţii electronice care este utilizată, în întregime sau în principal, pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

11. interferenţă – efectul unei energii nedorite care apare la recepţia într-o reţea de comunicaţii electronice ce utilizează spectrul radio, energie cauzată de o emisie sau de un fenomen de radiaţie ori de inducţie, care se manifestă prin orice fel de degradare a performanţelor reţelei şi care poate conduce la interpretarea eronată a informaţiilor sau la pierderea acestora, informaţii care ar fi putut fi obţinute în absenţa unei asemenea energii nedorite;

12. interferenţă prejudiciabilă – interferenţa care periclitează ori produce o degradare substanţială a parametrilor de funcţionare a unui serviciu de radionavigaţie sau a altor servicii de radiocomunicaţii, inclusiv a celor destinate siguranţei vieţii ori care, în orice mod, afectează, obstrucţionează sau întrerupe în mod grav şi repetat un serviciu de radiocomunicaţii, care operează în conformitate cu dispoziţiile legale internaţionale, ale Uniunii Europene ori cele naţionale;

13. interferenţă admisibilă – interferenţa observată ori calculată care corespunde criteriilor prevăzute în dispoziţiile legale internaţionale, ale Uniunii Europene sau cele naţionale;

14. atribuirea unei benzi de frecvenţe – desemnarea unei anumite benzi de frecvenţe din cadrul Tabelului naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe radio, denumit în continuare TNABF, în scopul utilizării acesteia de către unul sau mai multe servicii de radiocomunicaţii terestre ori spaţiale sau de către serviciul de radioastronomie, în condiţii determinate;

15. alocarea unei frecvenţe sau a unui canal radio – nominalizarea utilizatorului sau a categoriei de utilizatori ai unei frecvenţe ori ai unui canal radio, într-o anumită arie geografică şi în condiţii determinate;

16. asignarea unei frecvenţe sau a unui canal radio – autorizarea unei staţii de radiocomunicaţii în vederea utilizării unei frecvenţe sau a unui canal radio în condiţii determinate;

17. spectru de frecvenţe radio/spectru radio – porţiunea din spectrul electromagnetic care cuprinde undele radio ale căror frecvenţe sunt situate între 9 kHz şi 3.000 GHz;

18. frecvenţe radio cu utilizare neguvernamentală – frecvenţe radio destinate, conform TNABF, exclusiv utilizării în scopul furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice în sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;

19. frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală – frecvenţe radio destinate, conform TNABF, exclusiv utilizării în interes guvernamental de către instituţiile competente din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

20. frecvenţe radio în partaj neguvernamental/ guvernamental – frecvenţe radio destinate, conform TNABF, utilizării în comun, partajate, atât de către utilizatori neguvernamentali, cât şi de către utilizatori guvernamentali;

21. radiocomunicaţii – comunicaţii electronice realizate prin intermediul spectrului de frecvenţe radio;

22. serviciu de radiocomunicaţii – serviciu de comunicaţii electronice realizat exclusiv prin intermediul frecvenţelor radio;

23. piaţă transnaţională – piaţă identificată de Comisia Europeană, care acoperă teritoriul Uniunii Europene sau o parte substanţială a acestuia, dar mai mult decât teritoriul unui stat membru;

24. facilităţi asociate – acele servicii asociate, infrastructuri fizice ori alte facilităţi sau elemente asociate unei reţele de comunicaţii electronice ori unui serviciu de comunicaţii electronice, care permit sau susţin furnizarea de servicii prin intermediul reţelei respective ori al serviciului respectiv sau au un astfel de potenţial; includ, printre altele, clădirile şi accesul în clădiri, cablajele din clădiri, antenele, turnurile şi alte construcţii- suport, canalizaţia, conductele, pilonii, gurile de vizitare şi cabinetele;

25. servicii asociate – acele servicii asociate unei reţele de comunicaţii electronice sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit ori susţin furnizarea serviciilor prin intermediul reţelei respective sau al serviciului respectiv ori au un astfel de potenţial şi care includ, printre altele, conversia numerelor sau sistemele cu o funcţie echivalentă, sistemele de acces condiţionat, ghidurile electronice de programe şi serviciile de localizare, identificare şi prezenţă;

26. sistem de acces condiţionat – orice modalitate tehnică sau dispozitiv prin intermediul căruia accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de transmitere a serviciilor de programe de televiziune sau radiodifuziune se poate face în mod restricţionat, pe bază de abonament ori pe baza altei forme de autorizare individuală prealabilă;

27. operator – o persoană care instalează, operează, controlează sau pune la dispoziţie terţilor o reţea publică de comunicaţii electronice sau facilităţi asociate ori o persoană care este autorizată în acest sens;

28. acces – punerea la dispoziţia unui terţ de facilităţi sau servicii, în condiţii determinate, în mod exclusiv ori neexclusiv, care îi sunt necesare în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice, inclusiv atunci când sunt utilizate pentru transmisia serviciilor societăţii informaţionale sau a serviciilor de programe audiovizuale; accesul cuprinde, printre altele:

a) accesul la elemente ale reţelei şi la facilităţi asociate, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, inclusiv accesul la bucla locală şi la facilităţile şi serviciile necesare pentru a furniza servicii prin bucla locală;

b) accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni;

c) accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională;

d) accesul la sistemele de informaţii sau bazele de date pentru pregătirea comenzilor, punerea la dispoziţie, comenzi, întreţinere şi solicitări de reparaţii, precum şi facturare;

e) accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o funcţionalitate echivalentă;

f) accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming;

g) accesul la sistemele de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală;

h) accesul la serviciile de reţele virtuale;

29. interconectare – legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii electronice pentru a permite comunicarea dintre utilizatorii reţelelor sau accesul la servicii; serviciile pot fi furnizate de către părţile implicate sau de către alte părţi care au acces la reţeaua respectivă; interconectarea este o formă specifică de acces realizată de operatorii de reţele publice de comunicaţii;

30. serviciu de televiziune pe ecran lat – un serviciu de televiziune care constă, în totalitate sau parţial, în programe produse şi editate pentru a fi afişate pe ecranul lat; formatul 16:9 este formatul de referinţă pentru serviciile de televiziune pe ecran lat;

31. buclă locală – circuitul fizic dintre punctul terminal al reţelei şi repartitorul principal sau elementul echivalent dintr-o reţea publică fixă;

32. subbuclă locală – porţiunea din bucla locală care conectează punctul terminal al reţelei de comunicaţii electronice cu un punct de concentrare sau cu un punct de acces intermediar determinat dintr-o reţea publică fixă de comunicaţii electronice;

33. acces total la bucla sau subbucla locală – utilizarea de către beneficiar a întregii capacităţi a buclei sau subbuclei locale, fără a se modifica proprietatea buclei sau subbuclei locale;

34. acces partajat la bucla sau subbucla locală – utilizarea de către beneficiar a unei părţi specificate din capacitatea buclei sau subbuclei locale, cum ar fi o parte a frecvenţei sau a unui echivalent, fără a fi perturbat serviciul oferit iniţial şi fără a se modifica proprietatea buclei sau subbuclei locale;

35. colocare – furnizarea spaţiului fizic şi a resurselor tehnice necesare instalării şi conectării, în scopul unei funcţionări corespunzătoare a echipamentului relevant aparţinând beneficiarului acestei forme de acces;

36. serviciu de telefonie destinat publicului – serviciu pus la dispoziţia publicului care permite iniţierea şi primirea, în mod direct sau indirect, de apeluri naţionale ori naţionale şi internaţionale prin utilizarea unui număr sau unor numere din planul naţional ori internaţional de numerotaţie;

37. apel – conexiunea stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, care permite comunicarea bidirecţională;

38. post telefonic public cu plată – postul telefonic pus la dispoziţia publicului, pentru utilizarea căruia plata se realizează în numerar, prin cărţi de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele utilizabile pe bază de coduri de apelare;

39. număr geografic – numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, în cuprinsul căruia una sau mai multe cifre au semnificaţie geografică utilizată pentru rutarea apelurilor către locaţia fizică la care se află punctul terminal al reţelei;

40. punct terminal al reţelei – punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o reţea publică de comunicaţii electronice; în cazul reţelelor care utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de reţea, care poate fi asociată numărului ori numelui unui abonat;

41. număr nongeografic – numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, care nu este număr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de comunicaţii electronice la puncte mobile, numerele cu acces gratuit şi numerele pentru servicii cu tarif special;

42. portabilitatea numerelor – posibilitatea unui abonat de a-şi păstra, la cerere, numărul asignat din planul naţional de numerotaţie atunci când schimbă furnizorul de servicii de comunicaţii electronice;

43. serviciu universal – setul minim de servicii stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă, de o calitate determinată, care este disponibil tuturor utilizatorilor finali, indiferent de localizarea geografică şi la un tarif accesibil;

44. obligaţii privind serviciul universal – obligaţii specifice impuse unui furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care privesc furnizarea de reţele şi servicii într-o anumită arie geografică, inclusiv, acolo unde este cazul, aplicarea unor tarife comune prin stabilirea unei medii în aria geografică respectivă ori asigurarea unor opţiuni tarifare specifice pentru persoanele cu venituri scăzute sau cu nevoi sociale speciale;

45. furnizor de serviciu universal – furnizorul de reţele sau servicii de comunicaţii electronice căruia i s-au impus de către ANCOM obligaţii privind serviciul universal;

46. contract la distanţă – contractul de furnizare a unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau a unor servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice, încheiat cu utilizatorii finali, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestuia, unul sau mai multe mijloace de comunicaţie la distanţă;

47. mijloc de comunicaţie la distanţă – orice mijloc care poate fi utilizat pentru încheierea unui contract privind furnizarea unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau unor servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice şi care nu necesită prezenţa fizică simultană a celor două părţi;

48. abuz – orice practică implicând utilizarea unei reţele publice de comunicaţii electronice sau unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, care reprezintă o încălcare a legislaţiei din domeniul comunicaţiilor electronice sau a altor prevederi legale ori care determină un disconfort semnificativ utilizatorilor finali;

49. codare – operaţie prin care semnalul iniţial este transformat la emisie astfel încât acesta să poată fi restabilit la recepţie numai dacă se cunoaşte algoritmul de codare;

50. decodare – operaţie prin care la recepţie este restabilit semnalul iniţial cunoscându-se algoritmul de codare;

51. introducere pe piaţă – acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un echipament destinat consumatorilor pentru recepţionarea semnalelor digitale de televiziune, în vederea distribuirii şi/sau utilizării;

52. echipament de televiziune digitală avansată – dispozitiv utilizat pentru conectarea la receptorul de televiziune sau integrat în receptorul de televiziune digitală, capabil să recepţioneze servicii de televiziune digitală interactivă;

53. interfaţă de programare a aplicaţiei – interfaţă software între aplicaţii, pusă la dispoziţie de radiodifuzori sau de furnizorii de servicii, şi resursele din echipamentele de televiziune digitală avansată pentru serviciile de difuzare sub formă digitală a programelor de televiziune şi radio (application program interface – API).

(2) În cuprinsul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile relevante prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2008, la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare, la art. 1 din Legea nr. 365/2002, republicată, şi la art. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Autorizarea furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice

 

Art. 5. – Furnizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice este liberă şi se realizează în condiţiile regimului de autorizare generală, în conformitate cu prevederile prezentului capitol.

Art. 6. – (1) În scopul realizării unei evidenţe oficiale a furnizorilor, orice persoană care intenţionează să furnizeze reţele sau servicii de comunicaţii electronice are obligaţia să transmită ANCOM o notificare, în forma prevăzută la alin. (3), cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 7.

(2) Persoanele străine care furnizează servicii de comunicaţii electronice transfrontaliere destinate publicului către utilizatorii finali aflaţi pe teritoriul naţional au obligaţia să transmită ANCOM notificarea prevăzută la alin. (1).

(3) ANCOM stabileşte şi actualizează formularul-tip al notificării, cuprinzând informaţiile pe care orice persoană care intenţionează să furnizeze reţele sau servicii de comunicaţii electronice are obligaţia să le comunice pentru a beneficia de autorizaţia generală. Aceste informaţii sunt grupate în următoarele categorii:

a) date necesare identificării furnizorului şi comunicării eficiente cu acesta;

b) descrierea tipurilor de reţele sau de servicii pe care persoana în cauză intenţionează să le furnizeze;

c) data estimativă a începerii activităţii.

(4) Persoana care a realizat notificarea în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3) este autorizată să furnizeze tipurile de reţele şi de servicii pe care le-a indicat în notificare, având drepturile şi obligaţiile corespunzătoare prevăzute în autorizaţia generală.

(5) Orice modificare a datelor prevăzute la alin. (3) trebuie notificată ANCOM în termen de 10 zile.

(6) Persoanelor cărora li s-a retras dreptul de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice li se revocă dreptul de a utiliza frecvenţe radio, resurse de numerotaţie sau alte categorii de resurse tehnice, acolo unde este cazul, şi nu mai pot beneficia de autorizaţia generală pe o perioadă de 3 ani de la retragerea dreptului.

Art. 7. – (1) Persoanele care intenţionează să furnizeze exclusiv pentru nevoi proprii reţele sau servicii de comunicaţii electronice nu au obligaţia transmiterii notificării prevăzute la art. 6.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se aplică drepturile şi obligaţiile prevăzute în autorizaţia generală, precum şi prevederile referitoare la retragerea dreptului de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori a dreptului de a utiliza frecvenţe radio.

(3) Persoanele care solicită acces sau interconectare furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice din România nu trebuie să se supună procedurii de autorizare generală prevăzute la art. 6 dacă nu furnizează servicii sau nu operează reţele pe teritoriul naţional.

(4) ANCOM poate stabili alte tipuri de reţele sau servicii de comunicaţii electronice pentru a căror furnizare nu este necesară transmiterea notificării prevăzute la art. 6.

Art. 8. – (1) ANCOM elaborează şi actualizează autorizaţia generală pentru tipurile de reţele şi de servicii, prin care stabileşte condiţiile în care acestea pot fi furnizate, determinând astfel drepturile şi obligaţiile care revin furnizorilor fiecărui tip de reţea sau de serviciu.

(2) Condiţiile stabilite potrivit alin. (1) vor fi obiectiv justificate în raport cu tipul de reţea sau de serviciu în cauză, nediscriminatorii, proporţionale şi transparente. Acestea pot viza:

a) contribuţii financiare pentru susţinerea serviciului universal;

b) plata tarifului de monitorizare anual, în conformitate cu dispoziţiile cap. X;

c) interoperabilitatea serviciilor şi interconectarea reţelelor;

d) accesibilitatea pentru utilizatorii finali a resurselor de numerotaţie din Planul naţional de numerotaţie, din Spaţiul european de numerotaţie telefonică, a numerelor internaţionale universale gratuite şi, acolo unde este fezabil din punct de vedere economic şi tehnic, a resurselor de numerotaţie din planurile naţionale de numerotaţie ale altor state membre ale Uniunii Europene, precum şi alte condiţii impuse în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;

e) cerinţe privind protecţia mediului, planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, precum şi cerinţe şi condiţii legate de acordarea dreptului de acces pe proprietatea publică sau privată, colocare şi utilizarea partajată a infrastructurii, inclusiv, dacă este cazul, garanţiile de ordin financiar ori tehnic necesare pentru a asigura executarea corespunzătoare a lucrărilor de infrastructură;

f) obligaţii privind transmisia serviciilor de programe prin reţele de comunicaţii electronice, în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul audiovizualului;

g) prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în domeniul comunicaţiilor electronice, conform legislaţiei naţionale în domeniu;

h) protecţia utilizatorilor finali în domeniul comunicaţiilor electronice şi condiţii privind asigurarea accesibilităţii serviciilor de comunicaţii electronice pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi;

i) restricţii privind transmiterea conţinutului ilegal şi vătămător, în conformitate cu prevederile legale aplicabile în domeniul comerţului electronic şi al audiovizualului;

j) informaţii care trebuie furnizate în temeiul art. 6 alin. (3) şi al art. 120;

k) interceptarea legală a comunicaţiilor de către autorităţile şi instituţiile abilitate în acest sens, inclusiv suportarea de către furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice a costurilor aferente, şi asigurarea confidenţialităţii prin sisteme proprii, acreditate în condiţiile actelor normative în vigoare;

l) furnizarea reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice pe durata situaţiilor generate de producerea unei calamităţi naturale ori a unui sinistru deosebit de grav, în vederea asigurării comunicaţiilor dintre agenţiile specializate de intervenţie şi celelalte autorităţi publice implicate în gestionarea situaţiei create, inclusiv condiţiile de utilizare a reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice pentru comunicarea de către autorităţile publice a avertizărilor care privesc ameninţări iminente şi pentru limitarea consecinţelor catastrofelor majore;

m) măsuri privind limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice generate de reţelele de comunicaţii electronice, în condiţiile legii;

n) obligaţii privind acordarea accesului, altele decât cele prevăzute la art. 100-105;

o) menţinerea integrităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice, inclusiv prin condiţii care să împiedice producerea interferenţelor prejudiciabile între reţele sau servicii de comunicaţii electronice;

p) asigurarea securităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice împotriva accesului neautorizat;

q) condiţii de utilizare a frecvenţelor radio care sunt supuse doar regimului de autorizare generală, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3);

r) măsuri destinate asigurării respectării standardelor sau specificaţiilor tehnice, potrivit art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare;

s) obligaţii de transparenţă impuse furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice privind asigurarea conectivităţii între utilizatorii finali, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, inclusiv orice condiţii care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii sau aplicaţii, în cazurile în care astfel de condiţii sunt permise de cadrul legal, şi, acolo unde este justificat şi proporţional, privind asigurarea accesului autorităţii de reglementare la informaţiile necesare pentru verificarea respectării acestor obligaţii.

Art. 9. – (1) ANCOM modifică autorizaţia generală, cu respectarea principiilor obiectivităţii şi proporţionalităţii, numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 şi numai în următoarele situaţii:

a) această decizie este necesară pentru respectarea obligaţiilor care decurg dintr-un acord internaţional la care România este parte;

b) circumstanţele în care autorizaţia generală a fost emisă s-au modificat.

(2) ANCOM revocă autorizaţia generală, cu respectarea principiilor obiectivităţii şi proporţionalităţii, numai în următoarele situaţii:

a) această decizie este necesară pentru respectarea obligaţiilor care decurg dintr-un acord internaţional la care România este parte;

b) în vederea protejării interesului public, atunci când circumstanţele în care autorizaţia generală a fost emisă s-au modificat.

(3) Revocarea autorizaţiei generale în cazurile stabilite la alin. (2) se realizează numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 10. – (1) Persoanele autorizate în condiţiile art. 6 să furnizeze reţele sau servicii de comunicaţii electronice beneficiază de dreptul de acces pe proprietăţi, în condiţiile prevăzute în legislaţia în vigoare.

(2) Persoanele autorizate în condiţiile art. 6 să furnizeze reţele publice de comunicaţii electronice sau servicii de comunicaţii electronice destinate publicului beneficiază şi de următoarele drepturi:

a) dreptul de a negocia şi de a încheia acorduri de acces sau de interconectare cu orice alţi furnizori autorizaţi de reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în condiţiile art. 11 şi 12;

b) dreptul de a fi desemnat ca furnizor de serviciu universal, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) La cerere sau din oficiu, ANCOM eliberează în cel mult 7 zile un certificat-tip prin care se atestă că persoana respectivă a trimis o notificare în condiţiile art. 6 şi în care se prezintă condiţiile în care această persoană beneficiază de dreptul de acces pe proprietăţi şi de dreptul de a negocia acorduri de acces sau de interconectare.

Art. 11. – Încheierea acordurilor de acces şi interconectare se realizează, în condiţiile legii, potrivit principiilor libertăţii contractuale şi negocierii cu bună-credinţă a condiţiilor tehnice şi comerciale ale acestora, cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 12. – (1) Pentru a se asigura furnizarea şi interoperabilitatea serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului, orice operator al unei reţele publice de comunicaţii electronice are:

a) dreptul de a negocia un acord de interconectare cu orice alt operator al unei reţele publice de comunicaţii electronice, în vederea furnizării de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv a serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice interconectate cu reţeaua oricăruia dintre cei 2 operatori;

b) obligaţia, la cererea unui terţ autorizat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de a negocia un acord de interconectare cu solicitantul în cauză, în vederea furnizării de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv a serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice interconectate cu reţeaua oricăreia dintre părţi.

(2) Operatorii vor oferi acces şi interconectare în conformitate cu obligaţiile stabilite de autoritatea de reglementare potrivit dispoziţiilor art. 100 sau 105.

(3) Reţelele publice de comunicaţii electronice instalate în vederea furnizării de servicii de televiziune digitală trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice necesare în vederea furnizării serviciilor sau programelor de televiziune pe ecran lat.

(4) Operatorii care recepţionează şi retransmit servicii sau programe de televiziune pe ecran lat au obligaţia de a păstra formatul respectiv.

(5) Informaţiile obţinute înaintea, în timpul sau după finalizarea negocierilor unui acord de acces sau de interconectare trebuie utilizate numai în scopul în care au fost furnizate, iar confidenţialitatea informaţiilor transmise sau stocate va fi respectată în toate cazurile. Aceste informaţii nu pot fi divulgate către niciun terţ, în special către alte departamente, filiale, sedii secundare sau parteneri ai furnizorului care oferă acces ori interconectare, care ar obţine astfel un avantaj de ordin competitiv, cu excepţia informaţiilor solicitate de autoritatea de reglementare, potrivit dispoziţiilor cap. IX.

Art. 13. – (1) Este interzisă acordarea unor drepturi speciale sau exclusive cu privire la instalarea ori furnizarea de reţele de comunicaţii electronice sau pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv cu privire la utilizarea unor frecvenţe radio, cu excepţia aplicării dispoziţiilor art. 26 alin. (5).

(2) În cazul proiectelor de instalare de reţele publice de comunicaţii electronice realizate cu participarea sau sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori finanţate, total sau parţial, din fonduri publice, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care împiedică, restrâng ori distorsionează concurenţa în sectorul comunicaţiilor electronice sau pot avea un astfel de efect, furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice beneficiază de acces deschis la aceste reţele pentru o perioadă de cel puţin 7 ani, cu respectarea principiilor nediscriminării, proporţionalităţii şi obiectivităţii.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul proiectelor de instalare de reţele de comunicaţii electronice realizate de către instituţiile sau autorităţile publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit competenţelor legale acordate în acest scop.

(4) Condiţiile tehnice şi economice în care se realizează furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi accesul la reţelele de comunicaţii electronice în cazul prevăzut la alin. (2) se stabilesc cu avizul conform al ANCOM.

(5) ANCOM supraveghează respectarea condiţiilor tehnice şi economice stabilite în conformitate cu prevederile alin. (4).

(6) Actul administrativ prin care s-a dispus implementarea unor proiecte de instalare de reţele de comunicaţii electronice, în condiţiile alin. (2), în lipsa avizului conform al ANCOM prevăzut la alin. (4), poate fi atacat de orice persoană interesată la instanţa de contencios administrativ competentă.

(7) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive pentru prestarea serviciilor în alte sectoare ale economiei, în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, au următoarele obligaţii:

a) să ţină contabilitatea în mod distinct pentru activităţile asociate cu furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, în acelaşi mod în care acest lucru s-ar realiza dacă aceste activităţi ar fi desfăşurate de entităţi distincte, astfel încât să fie identificate cu baza de calcul şi metodologiile de atribuire aplicate toate elementele care contribuie la formarea costurilor şi a veniturilor legate de activităţile asociate cu furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, inclusiv o prezentare detaliată a activelor imobilizate şi a cheltuielilor structurale;

b) să realizeze o separare structurală pentru activităţile asociate cu furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice.

(8) Prevederile alin. (7) lit. a) nu se aplică furnizorilor ale căror venituri anuale, rezultate din activităţile legate de furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în România şi/sau în alte state membre ale Uniunii Europene, sunt mai mici decât echivalentul în lei a 50 milioane de euro, pe baza cursului de schimb valutar mediu al perioadei în care au fost realizate veniturile comunicat de Banca Naţională a României.

(9) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care nu sunt supuşi cerinţelor dreptului societăţilor comerciale şi care nu îndeplinesc criteriile aplicabile întreprinderilor mici şi mijlocii stabilite prin regulile contabile armonizate cu cerinţele legislaţiei Uniunii Europene, au obligaţia să îşi elaboreze situaţiile financiare, să le supună spre aprobare unui auditor financiar independent, în condiţiile legii, şi să le publice. Această cerinţă se aplică şi situaţiilor financiare separate realizate în condiţiile alin. (7) lit. a).

 

CAPITOLUL III

Regimul juridic al resurselor limitate necesare pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice

 

SECŢIUNEA 1

Administrarea şi gestionarea resurselor limitate

 

Art. 14. – (1) ANCOM administrează la nivel naţional resursele limitate necesare pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, precum frecvenţele radio, resursele de numerotaţie şi alte resurse tehnice asociate.

(2) ANCOM gestionează la nivel naţional resursele de numerotaţie şi alte resurse tehnice asociate.

(3) Resursele de numerotaţie prevăzute în Planul naţional de numerotaţie şi frecvenţele radio sunt resurse limitate aflate în proprietatea publică a statului.

(4) Administrarea şi gestionarea resurselor limitate se realizează pe baza principiilor obiectivităţii, transparenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii.

Art. 15. – Semnele susceptibile de reprezentare grafică ce redau resurse de numerotaţie prevăzute în Planul naţional de numerotaţie şi resurse tehnice asociate nu pot face obiectul protecţiei dreptului de proprietate industrială pentru serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Frecvenţele radio

 

Art. 16. – (1) Utilizarea frecvenţelor radio se realizează în conformitate cu prevederile TNABF, cu reglementările în vigoare din domeniul comunicaţiilor electronice, cu acordurile internaţionale la care România este parte, inclusiv cu reglementările adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor ori de către Conferinţa Europeană a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii.

(2) TNABF se adoptă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ANCOM, în urma avizului conform al Comisiei Interdepartamentale de Radiocomunicaţii pentru atribuirile cuprinzând benzi de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală sau a celor aflate în partaj guvernamental/neguvernamental.

(3) ANCOM asigură, în condiţiile legii, administrarea şi coordonarea la nivel naţional a gestionării spectrului de frecvenţe radio în conformitate cu TNABF şi cu acordurile internaţionale la care România este parte, inclusiv cu reglementările adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor şi de către Conferinţa Europeană a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii.

Art. 17. – (1) Autorităţile competente să gestioneze frecvenţele radio sunt:

a) ANCOM, pentru frecvenţele radio din benzile atribuite pentru utilizare neguvernamentală şi, în condiţiile art. 19, pentru frecvenţele radio din benzile atribuite pentru utilizare în partaj guvernamental/neguvernamental;

b) instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru frecvenţele radio din benzile atribuite pentru utilizare guvernamentală; în cazul spectrului radio utilizat în scopul apărării, gestionat exclusiv sau în partaj de către Ministerul Apărării Naţionale, în cadrul TNABF, se utilizează termenul guvernamental „armată”.

(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să asigure schimbul reciproc de informaţii referitoare la asignările de frecvenţe efectuate în cazul benzilor de frecvenţe radio cu utilizare partajată neguvernamentală/guvernamentală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea colaborează în vederea identificării şi localizării emisiilor neautorizate şi a interferenţelor prejudiciabile, în scopul asigurării protecţiei radioelectrice a tuturor staţiilor de radiocomunicaţii autorizate ce utilizează frecvenţe radio în condiţiile legii.

(3) În scopul utilizării eficiente a benzilor de frecvenţe desemnate conform TNABF pentru utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental şi al asigurării compatibilităţii electromagnetice a echipamentelor radioelectrice proprii, instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot elabora ordine şi instrucţiuni interne.

Art. 18. – (1) Instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au dreptul să utilizeze benzile de frecvenţe desemnate conform TNABF, pentru utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege.

(2) Instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au dreptul să utilizeze pentru perioade limitate de timp benzile de frecvenţe radio, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României.

(3) Utilizarea frecvenţelor radio în condiţiile alin. (1) şi (2) se realizează în mod gratuit, fără a fi necesară obţinerea unei licenţe, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) respectarea cerinţelor tehnice şi operaţionale necesare pentru evitarea interferenţelor prejudiciabile şi pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice;

b) respectarea obligaţiilor care decurg din acordurile internaţionale la care România este parte, inclusiv a reglementărilor adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor sau de către Conferinţa Europeană a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii.

Art. 19. – Activitatea ANCOM privind administrarea şi coordonarea gestionării spectrului de frecvenţe radio este asistată, pentru atribuirile cuprinzând benzi de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală sau aflate în partaj guvernamental/neguvernamental, de Comisia Interdepartamentală de Radiocomunicaţii, înfiinţată prin hotărâre a Guvernului, prin care se stabilesc structura, atribuţiile şi modul de funcţionare ale acesteia.

Art. 20. – (1) Spectrul de frecvenţe radio poate fi utilizat prin intermediul oricărei tehnologii disponibile pentru fiecare tip de aplicaţie stabilită prin TNABF şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ANCOM poate stabili, temeinic motivat, restricţii proporţionale şi nediscriminatorii privind utilizarea anumitor tehnologii în anumite benzi de frecvenţe radio, în special atunci când acest lucru este necesar pentru:

a) evitarea interferenţelor prejudiciabile;

b) limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice;

c) asigurarea calităţii tehnice a serviciului;

d) asigurarea maximizării utilizării în partaj a frecvenţelor radio;

e) garantarea utilizării eficiente a spectrului;

f) asigurarea îndeplinirii unui obiectiv de interes general.

(3) Spectrul de frecvenţe radio poate fi utilizat pentru furnizarea oricărui serviciu de comunicaţii electronice, stabilit prin TNABF şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), ANCOM poate stabili în benzi de frecvenţe radio determinate, temeinic motivat, restricţii proporţionale şi nediscriminatorii privind furnizarea anumitor servicii de comunicaţii electronice, inclusiv în vederea respectării cerinţelor prevăzute de Regulamentul Radio al Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor.

(5) În scopul garantării îndeplinirii obiectivului de interes general, măsurile adoptate în conformitate cu prevederile alin. (4) se motivează, acestea putând privi, fără a se limita la acestea:

a) siguranţa vieţii;

b) promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale;

c) evitarea utilizării ineficiente a frecvenţelor radio; sau

d) promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului media, de exemplu prin furnizarea serviciilor de programe de televiziune sau radiodifuziune.

(6) În vederea asigurării respectării principiilor prevăzute la alin. (1) şi (3), ANCOM analizează periodic restricţiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (4), după caz, şi publică rezultatele acestei analize.

(7) Autoritatea de reglementare poate adopta măsurile prevăzute la alin. (2) şi (4) în urma parcurgerii procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 21. – (1) ANCOM poate interzice, la cererea motivată a instituţiilor competente din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pe o perioadă limitată, utilizarea parţială sau totală a unei anumite benzi de frecvenţe ori a unei anumite frecvenţe în cazul în care siguranţa naţională, ordinea publică sau apărarea naţională impune această măsură, precum şi în cazul respectării unor angajamente asumate prin acorduri internaţionale.

(2) Procedura privind interzicerea utilizării parţiale sau totale a unei benzi de frecvenţe ori a unei anumite frecvenţe se elaborează de către ANCOM, cu avizul Comisiei Interdepartamentale de Radiocomunicaţii, şi se aprobă prin decizie a preşedintelui ANCOM.

(3) Instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot impune furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în cazuri extraordinare şi pentru o perioadă limitată, modificarea unor parametri tehnici ai emisiei radio, pentru îndeplinirea unor atribuţii speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991.

(4) Situaţiile prevăzute la alin. (3) sunt comunicate de îndată ANCOM, în condiţiile Legii nr. 182/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 22. – (1) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul României a echipamentelor definite în cadrul Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora şi în cadrul Directivei 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE, sunt permise în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritatea de reglementare stabileşte reglementările tehnice pentru interfeţele radio ce definesc cerinţele pe care echipamentele prevăzute la alin. (1) trebuie să le respecte pentru a putea fi utilizate.

Art. 23. – (1) Frecvenţele radio pot fi utilizate numai după obţinerea unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio acordate în condiţii care să asigure exploatarea eficientă a resursei limitate, evitarea apariţiei interferenţelor prejudiciabile asupra reţelelor operate de alte persoane care utilizează spectrul radio în condiţiile legii, asigurarea calităţii tehnice a serviciului furnizat ori îndeplinirea altor obiective de interes general.

(2) Autoritatea de reglementare acordă spre utilizare, în mod individual, prin alocare sau asignare, frecvenţe radio din benzile prevăzute în TNABF, în conformitate cu procedura stabilită prin decizie a preşedintelui ANCOM, şi ţine permanent evidenţa utilizării acestora.

(3) ANCOM poate stabili, prin decizie a preşedintelui, anumite categorii de frecvenţe a căror utilizare este permisă fără obţinerea unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, precum şi atunci când riscul producerii interferenţelor prejudiciabile este redus, impunând totodată şi condiţiile armonizate de utilizare a acestora.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), în cazul anumitor benzi de frecvenţe radio destinate furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, autoritatea de reglementare poate stabili ca utilizarea să fie supusă regimului de autorizare generală în ceea ce priveşte accesul şi condiţiile de utilizare.

Art. 24. – (1) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio este actul administrativ prin care ANCOM acordă unui furnizor autorizat în condiţiile cap. II dreptul de a utiliza una sau mai multe frecvenţe radio în scopul furnizării de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, cu respectarea anumitor parametri tehnici şi pentru o perioadă limitată.

(2) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio stabileşte condiţiile în care titularul acesteia poate exercita dreptul prevăzut la alin. (1). Aceste condiţii trebuie să fie obiectiv justificate în raport cu tipul de reţea sau de serviciu în cauză, nediscriminatorii, proporţionale şi transparente. Ele pot viza:

a) desemnarea tipului de reţea sau de serviciu ori a tehnologiei pentru care a fost acordat dreptul de utilizare a frecvenţelor, inclusiv, dacă este cazul, utilizarea exclusivă a unei frecvenţe pentru transmiterea unui anumit serviciu media audiovizual, în condiţiile legislaţiei din domeniul audiovizualului;

b) utilizarea efectivă, raţională şi eficientă a frecvenţelor, inclusiv, dacă este cazul, cerinţe de calitate a serviciului furnizat şi de acoperire a teritoriului;

c) termene pentru utilizarea efectivă a frecvenţelor;

d) cerinţe tehnice şi operaţionale necesare pentru evitarea interferenţelor prejudiciabile şi pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice, acolo unde aceste cerinţe sunt diferite faţă de cele incluse în autorizaţia generală;

e) durata pentru care se acordă dreptul de utilizare, sub rezerva modificării TNABF; termenul de valabilitate a licenţei este adecvat pentru serviciul de comunicaţii electronice în cauză, având în vedere obiectivul urmărit, şi ţine cont de o perioadă adecvată necesară pentru amortizarea investiţiei;

f) posibilitatea şi condiţiile cedării dreptului de utilizare;

g) tariful de utilizare a spectrului, stabilit în conformitate cu prevederile art. 30;

h) orice obligaţii asumate de furnizorul în cauză în cursul unei proceduri de selecţie competitivă sau comparativă;

i) obligaţii care decurg din acorduri internaţionale privind utilizarea frecvenţelor;

j) obligaţii ce decurg din utilizarea cu caracter experimental sau ocazional a frecvenţelor radio.

(3) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio poate fi modificată la iniţiativa ANCOM, potrivit competenţelor ce îi revin în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazurile impuse de:

a) respectarea condiţiilor privind utilizarea efectivă, raţională şi eficientă a frecvenţelor radio;

b) evitarea interferenţelor prejudiciabile;

c) implementarea obiectivelor de armonizare la nivel european şi cooperare internaţională privind utilizarea frecvenţelor radio;

d) respectarea acordurilor internaţionale la care România este parte referitoare la utilizarea frecvenţelor radio;

e) rezolvarea situaţiilor de disponibilitate limitată a frecvenţelor radio, în anumite arii geografice şi în condiţii tehnice specificate, în benzile de frecvenţe radio desemnate pentru tipul de aplicaţie destinat furnizării reţelei care face obiectul licenţei;

f) implementarea strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor electronice şi de gestionare a spectrului de frecvenţe radio;

g) modificarea TNABF.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), ANCOM îl informează pe titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio cu privire la modificările ce trebuie operate şi îi acordă un termen corespunzător în vederea implementării acestor modificări, proporţional cu natura calitativă sau cantitativă a acestora.

Art. 25. – (1) Numărul de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio ce urmează să fie acordate într-o bandă de frecvenţe radio poate fi limitat atunci când este necesară asigurarea utilizării eficiente a spectrului de frecvenţe radio sau evitarea apariţiei interferenţelor prejudiciabile.

(2) Limitarea numărului de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio se poate realiza numai cu respectarea următoarelor condiţii:

a) luarea în considerare de către ANCOM a necesităţii ca măsura să aducă utilizatorilor un maximum de beneficii şi să faciliteze dezvoltarea concurenţei;

b) acordarea de către ANCOM tuturor părţilor interesate, inclusiv utilizatorilor şi consumatorilor, a posibilităţii de a-şi exprima opiniile referitoare la această măsură;

c) publicarea oricărei decizii care limitează numărul de licenţe, împreună cu motivarea acestei măsuri.

(3) Pentru a aprecia dacă limitarea numărului de licenţe mai este justificată, ANCOM analizează decizia, adoptată în conformitate cu prevederile alin. (1), atunci când consideră necesar ori în urma primirii unei cereri motivate din partea unei persoane direct afectate de măsura de limitare.

(4) În cazul în care ANCOM consideră că noi drepturi de utilizare a frecvenţelor radio întrunesc condiţiile necesare în vederea acordării, autoritatea de reglementare are obligaţia să aducă la cunoştinţa publicului acest lucru şi să lanseze invitaţia de depunere a cererilor.

Art. 26. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio se realizează prin intermediul unei proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, în termen de cel mult 6 săptămâni de la primirea unei cereri complete, însoţite de toate documentele necesare în acest sens, cu excepţia licenţelor acordate în condiţiile alin. (2) şi (5).

(2) În cazul licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 25, ANCOM acordă dreptul de utilizare prin selecţie competitivă sau comparativă, pe baza unei proceduri obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, care să nu aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în cel mult 8 luni de la primirea unei cereri în acest sens. Procedura de selecţie competitivă sau comparativă poate fi folosită ca modalitate de acordare a dreptului de utilizare şi în alte cazuri stabilite de ANCOM.

(3) Termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi modificate de ANCOM dacă acest lucru este necesar pentru respectarea unui acord internaţional referitor la utilizarea spectrului de frecvenţe radio sau a poziţiilor orbitale la care România este parte.

(4) ANCOM poate decide, în cadrul unei proceduri de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio, cu respectarea principiilor prevăzute la alin. (2), din considerente ce ţin de promovarea concurenţei în domeniul comunicaţiilor electronice, cu consultarea prealabilă a Consiliului Concurenţei, excluderea anumitor persoane de la procedura de selecţie. Autoritatea de reglementare justifică măsura şi ia decizia numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(5) În situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (2), frecvenţele radio pot fi acordate prin încredinţare directă, cu avizul conform al Consiliului Naţional al Audiovizualului, radiodifuzorilor ce furnizează programele publice de radiodifuziune şi televiziune şi numai în situaţia în care măsura este necesară pentru atingerea unor obiective de interes general. Acordarea frecvenţelor radio în condiţiile prezentului alineat trebuie să fie justificată în mod obiectiv, să fie transparentă şi proporţională.

(6) Autoritatea de reglementare are dreptul, înainte de data- limită de depunere a ofertelor, de a anula o procedură de selecţie demarată. Decizia de a anula procedura de selecţie trebuie obiectiv justificată ori să reprezinte consecinţa unor condiţii ce nu au putut fi cunoscute la iniţierea procedurii de selecţie. ANCOM comunică, în termen de cel mult 30 de zile, motivele anulării procedurii de selecţie şi înapoiază, la cerere, costurile de achiziţie a documentaţiei elaborate pentru procedura de selecţie.

Art. 27. – (1) Dreptul de utilizare a frecvenţelor radio poate fi retras, total sau parţial, în următoarele situaţii:

a) drepturile conferite prin licenţă nu sunt exercitate, în scopul pentru care acestea au fost acordate, în termenul stabilit conform art. 24 alin. (2) lit. c);

b) măsura este necesară în vederea implementării obiectivelor de armonizare la nivel european şi cooperare internaţională privind utilizarea frecvenţelor radio;

c) măsura este necesară în vederea respectării acordurilor internaţionale la care România este parte referitoare la utilizarea frecvenţelor radio;

d) măsura este necesară în vederea implementării strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor electronice şi a politicii de gestionare a spectrului de frecvenţe radio;

e) în cazul în care exercitarea dreptului de utilizare este întreruptă, din motive imputabile titularului, pentru mai mult de 6 luni şi are ca efect direct limitarea posibilităţii ANCOM de a acorda alte drepturi de utilizare în anumite condiţii;

f) pentru evitarea tezaurizării spectrului radio manifestată prin neutilizarea resursei limitate la nivelul alocării din licenţe, atunci când măsura este necesară pentru asigurarea unei concurenţe efective pe piaţă sau pentru eliminarea unor bariere la intrarea pe piaţă, care au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei.

(2) Dreptul de utilizare a frecvenţelor radio în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) poate fi retras doar în urma parcurgerii procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), anterior dispunerii măsurii retragerii dreptului de utilizare, ANCOM poate permite cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor radio, într-un termen determinat, în condiţii care să asigure protejarea concurenţei.

(4) În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (3), ANCOM poate dispune retragerea dreptului de utilizare doar după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 28. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul unor proceduri de selecţie competitivă sau comparativă este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă, al cărei cuantum va fi stabilit, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(2) Selecţia competitivă reprezintă procedura de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio prin care dreptul de utilizare a frecvenţelor radio este acordat câştigătorului unei licitaţii, ca urmare a oferirii unei valori maxime pentru taxa de licenţă, având ca punct de pornire valoarea minimală stabilită conform alin. (1), asigurându-se totodată şi îndeplinirea unor criterii de precalificare de natură tehnică, administrativă ori financiară, după caz.

(3) Selecţia comparativă reprezintă procedura de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio prin care dreptul de utilizare a frecvenţelor radio este acordat primului clasat, în urma evaluării ofertelor depuse pe baza unui set de criterii prestabilite de natură tehnică, administrativă ori financiară, după caz.

(4) Reglementarea detaliată a modului de desfăşurare a procedurilor de selecţie competitivă sau comparativă se adoptă prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 29. – (1) Costurile ocazionate de schimbarea destinaţiei sau reorganizarea utilizării unor benzi de frecvenţe radio determinate de acordarea unor licenţe de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul unor proceduri de selecţie vor fi suportate din cuantumul taxei de licenţă menţionate la art. 28 alin. (1), precum şi din alte surse de finanţare ce pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Modul de compensare a costurilor prevăzute la alin. (1) va fi stabilit, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(3) Procedurile şi metodologiile de determinare şi evaluare a costurilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 30. – (1) Titularii licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio datorează anual către ANCOM un tarif de utilizare a spectrului. Individualizarea cuantumului tarifului de utilizare a spectrului se realizează în baza alocărilor sau asignărilor de frecvenţe radio efectuate prin intermediul ori în baza licenţei de utilizare a frecvenţelor radio.

(2) Tariful de utilizare a spectrului prevăzut la alin. (1), stabilit prin decizie a preşedintelui ANCOM, trebuie să asigure utilizarea optimă a frecvenţelor radio şi să fie obiectiv justificat, transparent, nediscriminatoriu şi proporţional cu scopul pentru care este destinat.

Art. 31. – (1) Dreptul de utilizare a frecvenţelor radio conferit în urma unor proceduri de selecţie comparativă sau competitivă se acordă pentru o perioadă de cel mult 10 ani.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în vederea respectării principiilor stabilite la art. 24 alin. (2) lit. e), dreptul de utilizare a frecvenţelor radio poate fi acordat pentru o perioadă de până la 15 ani.

(3) Termenul de valabilitate a licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio acordate în baza unor acte normative speciale poate fi reînnoit de către ANCOM pentru perioade cel mult egale cu cea iniţială, dacă această măsură nu are ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

(4) La prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio, autoritatea de reglementare poate revizui condiţiile ce au fost avute în vedere la acordarea iniţială a licenţei.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), ANCOM informează titularul licenţei cu privire la modificările ce trebuie operate şi îi acordă acestuia un termen corespunzător în vederea implementării acestor modificări, proporţional cu natura calitativă sau cantitativă a acestora.

(6) Prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate prin procedură de selecţie este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă, al cărei cuantum se stabileşte, în mod individual, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(7) Licenţele aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu sunt supuse revizuirii prevăzute la alin. (4), dar pot fi reînnoite în condiţiile alin. (3)-(6).

Art. 32. – (1) Utilizarea frecvenţelor radio în serviciul de amator se realizează fără obţinerea unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio.

(2) În cadrul serviciului de amator pot opera numai persoane autorizate, denumite radioamatori, în benzi de frecvenţe radio atribuite prin TNABF acestui serviciu de radiocomunicaţii, pentru activităţi fără caracter comercial şi în scop personal, pentru instruire individuală, studii tehnice şi intercomunicare.

(3) ANCOM asigură certificarea şi autorizarea radioamatorilor, precum şi modul de utilizare a frecvenţelor radio de către aceştia în termenii şi condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 33. – (1) Operarea staţiilor de radiocomunicaţii în serviciile mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, serviciile mobil maritim şi mobil maritim prin satelit şi serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară se poate realiza numai de către persoane care deţin nivelul de cunoştinţe necesar operării respectivelor staţii.

(2) Operarea staţiilor de radiocomunicaţii în serviciul mobil terestru, cu excepţia operării staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile, se poate realiza numai de către persoane care deţin nivelul de cunoştinţe necesar operării respectivelor staţii.

(3) ANCOM asigură certificarea personalului prevăzut la alin. (1) şi (2) în termenii şi condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 34. – În cazul frecvenţelor radio necesare pentru nevoile proprii de comunicaţii ale ambasadelor şi misiunilor diplomatice ale altor state aflate pe teritoriul României, procedura de obţinere a dreptului de utilizare şi condiţiile asociate acestui drept se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM, cu avizul Ministerul Afacerilor Externe, cu respectarea procedurilor armonizate la nivel european şi a acordurilor internaţionale la care România este parte.

Art. 35. – (1) Titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate pentru furnizarea unei reţele publice de comunicaţii electronice poate cesiona dreptul de utilizare conferit prin licenţă unei alte persoane autorizate în condiţiile art. 6.

(2) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio se poate cesiona în integralitatea sa, numai cu acordul prealabil al ANCOM, cu asumarea tuturor obligaţiilor decurgând din aceasta, precum şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în licenţă cu privire la cedarea acesteia. Orice acord având ca obiect cesionarea licenţei, încheiat fără obţinerea acordului prealabil, este nul de drept.

(3) ANCOM poate stabili benzi de frecvenţe radio pentru care dreptul de utilizare poate fi cesionat şi parţial.

(4) ANCOM poate solicita cesionarului, anterior cesionării dreptului, îndeplinirea anumitor condiţii care să conducă la respectarea obiectivelor avute în vedere la acordarea iniţială a dreptului.

(5) Cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor radio în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(4) nu trebuie să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei şi, în cazurile în care utilizarea frecvenţelor este armonizată la nivelul Uniunii Europene, nu trebuie să conducă la schimbarea destinaţiei de folosinţă a frecvenţelor care fac obiectul licenţei într-un mod care să contravină acestei utilizări armonizate.

(6) Cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor radio se aduce la cunoştinţa publicului de către ANCOM.

Art. 36. – ANCOM stabileşte procedura administrativă de acordare, modificare, încetare, prelungire şi cesionare a dreptului de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare cu privire la utilizarea frecvenţelor radio.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Resurse de numerotaţie şi resurse tehnice asociate

 

Art. 37. – (1) ANCOM adoptă Planul naţional de numerotaţie.

(2) Planul naţional de numerotaţie stabileşte regulile de administrare şi gestionare la nivel naţional a resurselor de numerotaţie utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.

(3) Planul naţional de numerotaţie poate fi modificat pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din acordurile internaţionale la care România este parte, pentru a asigura disponibilitatea suficientă a resurselor de numerotaţie ori pentru adaptarea la evoluţia serviciilor.

(4) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii destinate publicului au obligaţia să implementeze, pe propria cheltuială, modificările aduse Planului naţional de numerotaţie.

(5) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (3) se realizează cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

(6) Planul naţional de numerotaţie şi orice modificări aduse acestuia se publică, cu excepţia aspectelor care pot afecta securitatea naţională, în condiţiile legii.

Art. 38. – (1) ANCOM asigură punerea la dispoziţie de resurse de numerotaţie adecvate pentru toate categoriile de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(2) Dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie se acordă furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care îndeplinesc condiţiile stabilite de ANCOM.

(3) ANCOM poate stabili anumite categorii de resurse de numerotaţie pentru care dreptul de utilizare se acordă şi furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice.

(4) Numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 este alocat administratorului Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

(5) Prin reglementări secundare pot fi stabilite numere în vederea asigurării altor servicii necesare pentru satisfacerea interesului public care pot fi alocate unor autorităţi publice.

Art. 39. – (1) Administrarea şi gestionarea resurselor de numerotaţie trebuie să respecte principiul egalităţii de tratament acordat tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, după caz.

(2) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului cărora li s-a acordat dreptul de utilizare pentru anumite numere sau blocuri de numere sunt obligaţi să aplice principiul nediscriminării şi transparenţei faţă de alţi furnizori de servicii de comunicaţii electronice în privinţa secvenţelor de numere utilizate pentru accesul la serviciile lor.

Art. 40. – (1) Utilizarea resurselor de numerotaţie este permisă numai după obţinerea unei licenţe acordate, conform legii, în condiţii care să asigure exploatarea lor eficientă.

(2) ANCOM stabileşte procedura administrativă de acordare, modificare, prelungire, încetare şi cesionare a dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie, precum şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare cu privire la utilizarea resurselor de numerotaţie.

(3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a respecta Planul naţional de numerotaţie, precum şi condiţiile de utilizare a resurselor de numerotaţie.

Art. 41. – (1) Licenţa de utilizare a resurselor de numerotaţie este actul administrativ prin care ANCOM acordă unui furnizor dreptul de a utiliza anumite numere din Planul naţional de numerotaţie în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice, pentru o perioadă limitată.

(2) Licenţa de utilizare a resurselor de numerotaţie stabileşte condiţiile în care titularul acesteia poate exercita dreptul prevăzut la alin. (1). Aceste condiţii trebuie să fie obiectiv justificate în raport cu serviciul în cauză, nediscriminatorii, proporţionale şi transparente.

(3) Condiţiile de utilizare a resurselor de numerotaţie pot viza:

a) desemnarea serviciului pentru care a fost acordat dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie, inclusiv orice cerinţe legate de furnizarea acelui serviciu, precum principiile tarifare sau tarifele maxime care pot fi aplicate pentru apelurile către anumite numere sau blocuri de numere, în scopul de a asigura protejarea intereselor utilizatorilor finali;

b) utilizarea efectivă, raţională şi eficientă a resurselor de numerotaţie;

c) cerinţe privind portabilitatea numerelor;

d) obligaţii referitoare la serviciile privind registrele abonaţilor şi la serviciile de informaţii privind abonaţii;

e) durata pentru care se acordă dreptul de utilizare, sub rezerva modificării Planului naţional de numerotaţie;

f) cesionarea sau transferul resurselor de numerotaţie;

g) tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie, stabilit în conformitate cu prevederile art. 43;

h) orice obligaţii asumate de furnizorul în cauză în cursul unei proceduri de selecţie competitivă sau comparativă;

i) obligaţii care decurg din acorduri internaţionale la care România este parte privind utilizarea resurselor de numerotaţie.

(4) Modificarea condiţiilor de utilizare a resurselor de numerotaţie se realizează în cazuri justificate şi cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

Art. 42. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a resurselor de numerotaţie se face prin intermediul unei proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, în cel mult 3 săptămâni de la primirea unei cereri complete, însoţită de toate documentele necesare în acest sens, în cazul resurselor de numerotaţie a căror destinaţie a fost stabilită prin Planul naţional de numerotaţie, cu excepţia acelor licenţe care se acordă printr-o procedură de selecţie competitivă sau comparativă, pentru care termenul este de cel mult 6 săptămâni.

(2) ANCOM poate decide motivat ca alocarea anumitor resurse de numerotaţie să se realizeze în urma unor proceduri alternative, cu respectarea termenelor şi principiilor prevăzute la alin. (1).

(3) ANCOM acordă licenţe de utilizare a resurselor de numerotaţie ori de câte ori primeşte o cerere justificată în acest sens, luând în considerare natura serviciului în cauză, necesitatea obţinerii resurselor de numerotaţie respective, respectarea condiţiilor de utilizare a resurselor de numerotaţie şi asigurarea unei utilizări eficiente a acestora, precum şi necesitatea de a satisface solicitările de resurse de numerotaţie pe termen lung.

(4) După consultarea părţilor interesate, în condiţiile legii, ANCOM poate decide acordarea anumitor categorii de numere, a căror valoare economică este deosebită, prin intermediul unor proceduri de selecţie competitivă sau comparativă.

Art. 43. – (1) ANCOM poate impune titularilor de licenţe de utilizare a resurselor de numerotaţie plata unui tarif de utilizare a acestor resurse.

(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure utilizarea optimă a resurselor de numerotaţie, să fie obiectiv justificate, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale cu scopul pentru care sunt destinate.

Art. 44. – (1) Resursele de numerotaţie prevăzute în licenţă pot fi cesionate, total sau parţial, unui terţ, numai cu acordul prealabil al ANCOM şi numai cu asumarea tuturor obligaţiilor ce decurg din dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie, precum şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în licenţă cu privire la cesionarea acestora.

(2) Orice acord având ca obiect cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie încheiat fără respectarea prevederilor alin. (1) este nul de drept.

(3) Cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie nu trebuie să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

(4) Cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie se aduce la cunoştinţa publicului de către ANCOM.

Art. 45. – (1) Dreptul de utilizare a resurselor tehnice necesare în vederea furnizării serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau operării reţelelor publice de comunicaţii electronice se acordă numai de către ANCOM.

(2) Autoritatea de reglementare stabileşte procedura de acordare, modificare, încetare şi cesionare a dreptului de utilizare a codurilor de identificare, semnalizare şi rutare, fără a se limita doar la acestea, precum şi drepturile şi obligaţiile titularilor dreptului de utilizare a acestor resurse tehnice.

 

CAPITOLUL IV

Securitatea şi integritatea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

 

Art. 46. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a lua toate măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a administra riscurile care pot afecta securitatea reţelelor şi serviciilor.

(2) Măsurile luate potrivit alin. (1) trebuie să asigure un nivel de securitate corespunzător riscului identificat şi să prevină sau să minimizeze impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor şi reţelelor interconectate, având în vedere cele mai noi tehnologii.

(3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a garanta integritatea reţelelor şi pentru a asigura continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor reţele.

(4) Acolo unde este cazul, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului colaborează pentru implementarea măsurilor prevăzute de prezentul articol.

Art. 47. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a notifica ANCOM, în cel mai scurt timp, cu privire la orice încălcare a securităţii sau pierdere a integrităţii care are un impact semnificativ asupra furnizării reţelelor sau serviciilor.

(2) ANCOM poate informa publicul cu privire la existenţa cazului prevăzut la alin. (1) sau poate solicita furnizorului să informeze publicul cu privire la existenţa acestui caz, atunci când consideră că este în interesul public.

(3) Acolo unde consideră necesar, ANCOM informează autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene şi Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor cu privire la încălcarea securităţii reţelelor şi serviciilor sau pierderea integrităţii reţelelor.

(4) ANCOM transmite anual un raport succint Comisiei Europene şi Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor cu privire la notificările primite potrivit alin. (1) şi măsurile adoptate în aceste cazuri.

Art. 48. – ANCOM poate stabili modalitatea de implementare a dispoziţiilor art. 46 şi 47, cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

Art. 49. – (1) În vederea aplicării prevederilor prezentului capitol, ANCOM poate solicita furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului:

a) să furnizeze toate informaţiile necesare evaluării securităţii şi integrităţii reţelelor şi serviciilor, inclusiv politicile interne de securitate aplicabile;

b) să se supună, pe cheltuiala proprie, unui audit de securitate realizat de un organism independent sau de o altă autoritate competentă şi să transmită ANCOM rezultatele auditului.

(2) ANCOM poate verifica şi evalua măsurile stabilite de furnizori pentru a garanta securitatea şi integritatea reţelelor şi serviciilor, precum şi respectarea acestora în cazurile de încălcare a securităţii reţelelor şi serviciilor sau pierdere a integrităţii reţelelor, putând impune măsuri în acest sens.

 

CAPITOLUL V

Drepturile utilizatorilor finali

 

SECŢIUNEA 1

Contractele

 

Art. 50. – (1) Contractele încheiate de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pot fi încheiate pentru o perioadă contractuală iniţială de cel mult 24 de luni.

(2) Consumatorilor li se va oferi şi posibilitatea de a încheia contracte pentru a beneficia de serviciile prevăzute la alin. (1) cu o durată de cel mult 12 luni.

(3) La cerere, alţi utilizatori finali pot încheia contracte în condiţiile alin. (1) şi (2) şi ale art. 51.

(4) Contractelor reglementate de prezenta secţiune li se aplică în mod corespunzător prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor.

 

PARAGRAFUL 1

Cadrul general

 

Art. 51. – (1) Contractele încheiate de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului vor conţine, într-o formă clară, inteligibilă şi uşor accesibilă, următoarele clauze minime privitoare la:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile furnizate;

c) în cazul contractelor încheiate pentru furnizarea de servicii de telefonie destinate publicului, opţiunea abonatului de a include sau de a nu include datele sale cu caracter personal în baze de date în vederea furnizării de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, precum şi, în cazul în care acesta optează pentru includerea în registrul abonaţilor, indicarea datelor în cauză;

d) preţurile şi tarifele aferente fiecărui serviciu sau produs contractat împreună cu serviciul, modul de aplicare a acestora, modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii actualizate privind totalitatea tarifelor practicate, modalităţile de plată, precum şi precizarea dacă există eventuale diferenţe de cost datorate modalităţilor diferite de plată;

e) durata contractului, condiţiile privind reînnoirea şi încetarea furnizării serviciilor şi a contractului, precum şi condiţiile în care operează suspendarea furnizării serviciului;

f) despăgubirile aplicabile şi procedura de acordare a acestora în cazul nerespectării nivelurilor de calitate convenite şi a celorlalte clauze contractuale;

g) metodele prin care se poate iniţia procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută la art. 118;

h) categoriile de măsuri ce pot fi luate de furnizori în cazul apariţiei unor incidente, ameninţări şi vulnerabilităţi privind securitatea sau integritatea reţelei sau serviciilor.

(2) Clauza prevăzută la alin. (1) lit. b) va stabili, printre altele:

a) dacă se oferă sau nu acces la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 şi dacă este transmisă informaţia de localizare a apelantului pentru asigurarea serviciilor de urgenţă, precum şi dacă există limitări în ceea ce priveşte accesul la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112, realizat potrivit prevederilor art. 70;

b) informaţii privind orice alte condiţii care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii şi aplicaţii;

c) nivelurile minime de calitate a serviciilor oferite, incluzând cel puţin termenul de conectare iniţială la reţeaua şi/sau serviciile oferite de furnizor, termenul de remediere a deranjamentelor, termenul de soluţionare a reclamaţiilor, precum şi, dacă este cazul, nivelul minim al altor parametri de calitate stabiliţi de ANCOM;

d) informaţii privind procedurile de măsurare şi gestionare a traficului în scopul de a evita congestionarea segmentelor de reţea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, precum şi privind impactul acestor proceduri asupra calităţii serviciului;

e) tipurile de servicii de asistenţă tehnică şi de servicii de relaţii cu clienţii oferite, precum şi modalităţile prin care aceste servicii pot fi contactate;

f) dacă este cazul, restricţiile impuse de furnizor în ceea ce priveşte utilizarea echipamentului terminal.

(3) Clauza prevăzută la alin. (1) lit. e) include, atunci când este cazul:

a) durata contractuală minimă sau perioada minimă de utilizare a serviciilor pentru a beneficia de anumite promoţii sau avantaje;

b) orice tarife legate de asigurarea portabilităţii numerelor şi a altor identificatori;

c) toate sumele datorate de abonaţi la încetarea contractului, inclusiv, dacă este cazul, recuperarea anumitor costuri legate de echipamentul terminal contractat.

(4) Contractele prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor privind serviciile furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, se încheie în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit, cu un font având mărimea de cel puţin 12p, sau, după caz, prin mijloace de comunicaţie la distanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. În cazul contractelor încheiate în scris, culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.

(5) La momentul achiziţionării serviciilor pentru care plata se face în avans, se pun la dispoziţia utilizatorilor finali condiţiile generale privind furnizarea acestora, care vor conţine informaţiile corespunzătoare clauzelor minime prevăzute la alin. (1)-(3) şi vor fi redactate în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit, iar culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.

(6) ANCOM poate solicita includerea în contractele prevăzute la alin. (1) a informaţiilor furnizate în acest scop de către autorităţile publice competente referitoare la utilizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice în scopul implicării în activităţi ilegale sau în scopul diseminării de conţinut dăunător, precum şi a informaţiilor referitoare la mijloacele de protecţie împotriva riscurilor la adresa siguranţei personale, a vieţii private şi a prelucrării datelor cu caracter personal, menţionate la art. 60 alin. (11), relevante pentru serviciile furnizate.

(7) În cazul în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificării unilaterale, acesta este obligat să notifice în avans abonatul cu privire la intenţia sa, astfel încât acesta să beneficieze de un termen de cel puţin 30 de zile pentru exercitarea dreptului de denunţare unilaterală a contractului, în cazul în care nu este de acord cu modificările propuse, fără plata niciunor penalităţi sau despăgubiri.

(8) Notificarea se va realiza prin mijloace care să asigure transmiterea acesteia către fiecare abonat.

(9) În cuprinsul notificării se va prevedea expres dreptul abonatului de a denunţa unilateral contractul în condiţiile prevăzute la alin. (7).

(10) În cazul în care consideră că furnizorii nu implementează în mod corespunzător prevederile alin. (7)-(9), ANCOM va stabili, prin decizie a preşedintelui ANCOM, formatul şi modalităţile de transmitere a notificării.

 

PARAGRAFUL 2

Încheierea contractelor la distanţă

 

Art. 52. – (1) Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în ceea ce priveşte contractele reglementate de prezentul paragraf.

(2) Prevederile prezentului paragraf se completează cu cele ale Legii nr. 365/2002, republicată.

Art. 53. – (1) Înainte de încheierea unui contract la distanţă, utilizatorul final trebuie să fie informat, în timp util şi în mod clar, corect şi complet, cel puţin asupra următoarelor elemente:

a) datele de identificare a furnizorului, iar, în cazul convorbirilor telefonice, şi scopul comercial al comunicării;

b) caracteristicile esenţiale ale serviciilor oferite, precum şi perioada de valabilitate a ofertei sau a tarifelor;

c) contravaloarea planului tarifar, precizând numărul de minute, creditul sau traficul de date inclus, dacă este cazul, extraopţiunile disponibile şi contravaloarea acestora, tarifele pentru apeluri şi pentru minutele ori traficul de date suplimentar, după caz, tariful de conectare sau instalare, precum şi valoarea totală aferentă întregii perioade contractuale iniţiale, cu toate taxele incluse;

d) condiţiile de utilizare a minutelor incluse, a creditului sau a traficului inclus, după caz;

e) dacă este cazul, preţul echipamentului terminal oferit, modalităţile de efectuare a plăţii, precum şi modalitatea şi costurile de livrare a acestuia;

f) data la care este considerat încheiat contractul, în condiţiile alin. (2);

g) data activării serviciului contractat, precum şi, în cazul livrării unor echipamente terminale, data livrării acestora;

h) dacă este cazul, durata contractuală minimă, precum şi condiţiile de încetare a contractului înainte de termen şi penalităţile aplicabile;

i) dreptul de a denunţa unilateral contractul şi termenul de exercitare a acestuia;

j) modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii detaliate privind oferta comercială a furnizorului.

(2) Dacă părţile nu au convenit altfel, data încheierii contractului la distanţă este data primirii de către utilizatorul final a mesajului de confirmare referitor la comanda sa.

Art. 54. – Utilizatorului final trebuie să i se transmită în scris, în formă tipărită sau pe un alt suport durabil la dispoziţia sa şi la care acesta are acces, sau, dacă se solicită astfel, în formă electronică, cel mai târziu în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii contractului, următoarele informaţii:

a) informaţiile prevăzute la art. 53 alin. (1):

b) informaţiile prevăzute la art. 51 alin. (1)-(3), suplimentare faţă de cele prevăzute la lit. a);

c) condiţiile de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală, în conformitate cu art. 55;

d) condiţiile de returnare a echipamentelor, în cazul în care utilizatorul final îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală, potrivit art. 55;

e) adresa, numărul de telefon sau fax, precum şi adresa de e-mail la care utilizatorul final poate depune o reclamaţie;

f) informaţiile privind service-ul postvânzare;

g) garanţiile oferite pentru echipamentele terminale livrate.

Art. 55. – (1) Utilizatorul final are dreptul de a denunţa unilateral contractul încheiat la distanţă, fără plata vreunor penalităţi sau despăgubiri şi fără invocarea vreunui motiv, în termen de 14 zile lucrătoare.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) începe să curgă:

a) în cazul furnizării de servicii, de la data încheierii contractului sau de la data transmiterii informaţiilor prevăzute la art. 54, dacă aceasta este ulterioară încheierii contractului, cu condiţia ca transmiterea să fie efectuată în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut la alin. (3);

b) în cazul în care furnizarea serviciului include şi livrarea unui echipament terminal, de la data livrării acestuia.

(3) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul în care informaţiile prevăzute la art. 54 nu au fost transmise utilizatorului final, termenul în care utilizatorul final are dreptul de a denunţa unilateral contractul încheiat la distanţă, fără plata vreunor penalităţi sau despăgubiri şi fără invocarea vreunui motiv este de 90 de zile şi începe să curgă de la data încheierii contractului sau, după caz, de la data livrării echipamentului terminal.

(4) Dacă, în perioada prevăzută la alin. (3), informaţiile prevăzute la art. 54 sunt transmise utilizatorului final, termenul de 14 zile lucrătoare pentru denunţarea unilaterală a contractului începe să curgă din acel moment.

(5) În cazul în care utilizatorul final decide să denunţe unilateral contractul în condiţiile alin. (1) şi utilizează serviciul înainte să îşi exercite acest drept, acesta va achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în perioada dintre data activării serviciului şi data încetării contractului şi, dacă este cazul, costurile directe ale returnării echipamentului terminal.

(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), în cazul în care utilizatorul final îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală potrivit dispoziţiilor prezentului articol şi, după caz, returnează echipamentul terminal în condiţiile stabilite de furnizor, acesta din urmă are obligaţia să ramburseze sumele plătite de utilizatorul final în avans, fără a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursării sumelor. Rambursarea sumelor se va face în cel mult 30 de zile de la data denunţării unilaterale a contractului de către utilizatorul final.

Art. 56. – Sarcina probei privind îndeplinirea obligaţiilor de informare a utilizatorului final, existenţa consimţământului utilizatorului final la încheierea contractului, precum şi sarcina verificării ori stabilirii identităţii utilizatorului final cu care este încheiat contractul la distanţă revin furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Art. 57. – (1) Cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel, începerea furnizării serviciului şi, după caz, livrarea echipamentului terminal se realizează în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului.

(2) În cazul în care nu poate executa contractul în cauză deoarece serviciul sau echipamentul respectiv nu este disponibil, furnizorul trebuie să informeze utilizatorul final despre această indisponibilitate, precum şi, dacă este cazul, să ramburseze sumele deja achitate de utilizatorul final în termen de cel mult 30 de zile de la data informării cu privire la indisponibilitate.

Art. 58. – (1) În cazul furnizării de servicii sau livrării de echipamente terminale fără consimţământul utilizatorului final, acesta este exonerat de efectuarea oricărei contraprestaţii.

(2) Lipsa răspunsului din partea utilizatorului final nu poate fi considerată consimţământ.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1), cheltuielile de returnare a echipamentului terminal sunt suportate de către furnizor.

Art. 59. – Sunt considerate mijloace de comunicaţie la distanţă, printre altele, următoarele:

a) imprimatul neadresat;

b) imprimatul adresat;

c) scrisoarea tipizată;

d) publicitatea tipărită cu bon de comandă;

e) catalogul;

f) telefonul cu intervenţie umană;

g) telefonul fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext);

h) videofonul (telefon cu imagine);

i) videotextul (microordinator, ecran tv cu tastatură sau ecran tactil);

j) mijloacele electronice;

k) telecopiatorul (fax).

 

SECŢIUNEA a 2-a

Transparenţa

 

Art. 60. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a pune la dispoziţia publicului informaţii transparente, comparabile, adecvate şi actualizate privind preţurile şi tarifele aplicabile, sumele percepute la momentul încetării contractului, dacă este cazul, precum şi celelalte condiţii privind accesul la serviciile oferite şi utilizarea acestora, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunoştinţă de cauză.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor privi:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile oferite;

c) mecanismele de soluţionare a litigiilor, inclusiv cele puse la dispoziţie de furnizori;

d) asigurarea unor servicii din sfera serviciului universal, inclusiv, dacă este cazul, facilităţile şi serviciile prevăzute la art. 84 alin. (3)-(12).

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi detaliate în ceea ce priveşte:

a) descrierea serviciilor oferite;

b) tarifele de conectare, acces şi utilizare, întreţinere şi reparaţii, facilităţile tarifare standard, sistemele de tarifare speciale şi particularizate pentru un anumit tip de utilizator sau de necesităţi, precum şi orice alte tarife, inclusiv cele legate de echipamentul terminal;

c) cazurile, procedura de acordare şi modul de calcul al despăgubirilor sau al sumelor de restituit utilizatorilor finali;

d) tipurile de servicii de asistenţă tehnică oferite;

e) termenii şi condiţiile contractuale standard, durata contractuală minimă, dacă este cazul, condiţiile de încetare a contractului, precum şi, acolo unde este cazul, procedurile şi tarifele legate în mod direct de portabilitatea numerelor şi a altor identificatori.

(4) Informaţiile vor fi aduse la cunoştinţa publicului într-o formă clară, accesibilă şi comprehensibilă.

(5) ANCOM poate detalia categoriile de informaţii prevăzute la alin. (1) şi poate stabili în legătură cu acestea informaţii suplimentare care trebuie aduse la cunoştinţa publicului, precum şi modalităţile în care aceste informaţii vor fi publicate.

(6) ANCOM poate oferi în mod direct sau prin intermediul unor terţi informaţii comparative privind tarifele şi condiţiile de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului.

(7) Alte persoane au dreptul de a utiliza, în mod gratuit, informaţiile publicate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în scopul de a oferi ghiduri comparative privind tarifele şi condiţiile de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau aplicaţii similare.

(8) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului următoarele obligaţii:

a) să informeze abonaţii cu privire la tarifele speciale aplicabile pentru accesul la anumite numere sau servicii; pentru anumite categorii de servicii, ANCOM poate impune ca informaţiile referitoare la tarif să fie furnizate imediat înainte de realizarea conexiunii apelului;

b) să informeze abonaţii despre orice modificare privind accesul la numărul unic pentru apeluri de urgenţă sau asigurarea informaţiilor de localizare a apelantului, în cadrul serviciilor la care aceştia au subscris;

c) să informeze abonaţii cu privire la orice modificare a condiţiilor ce limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii sau aplicaţii, acolo unde astfel de condiţii sunt permise de cadrul legal;

d) să pună la dispoziţia publicului informaţii referitoare la procedurile de măsurare şi gestionare a traficului pentru a evita congestionarea unor segmente de reţea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, precum şi la impactul acestor proceduri asupra calităţii serviciului;

e) să informeze abonaţii cu privire la dreptul de a opta pentru includerea sau neincluderea datelor lor cu caracter personal în baze de date în vederea furnizării de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, precum şi, în cazul în care abonaţii optează pentru includere, de a stabili datele cu caracter personal ce vor fi incluse, în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal;

f) să informeze în mod detaliat, într-o formă accesibilă şi cu regularitate abonaţii cu dizabilităţi cu privire la serviciile sau echipamentele care le sunt destinate.

(9) Din proprie iniţiativă sau la solicitarea autorităţilor publice competente, ANCOM poate solicita furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului să pună la dispoziţia publicului informaţii de interes general, prin aceleaşi modalităţi utilizate în comunicarea cu propriii abonaţi.

(10) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia să pună la dispoziţia publicului, în mod gratuit, informaţiile prevăzute la alin. (9), în condiţiile stabilite de ANCOM.

(11) Solicitările autorităţilor publice competente, prevăzute la alin. (9), vor fi transmise ANCOM într-o formă standardizată şi vor cuprinde, în special:

a) cele mai frecvente modalităţi de utilizare a serviciilor de comunicaţii electronice în scopul angajării în activităţi ilicite sau diseminării de conţinut dăunător, în special în cazul în care astfel de activităţi pot aduce atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, inclusiv drepturilor de proprietate intelectuală şi drepturilor conexe, precum şi consecinţele juridice ale încălcării acestora;

b) mijloacele de protecţie împotriva riscurilor la adresa siguranţei personale, a vieţii private şi a datelor cu caracter personal, aferente utilizării serviciilor de comunicaţii electronice.

Art. 61. – (1) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135, obligaţia de a publica informaţii comparabile, adecvate şi actualizate privind calitatea serviciilor oferite, precum şi măsurile adoptate pentru a asigura accesul în condiţii echivalente al utilizatorilor finali cu dizabilităţi. La cererea ANCOM, aceste informaţii îi vor fi furnizate înainte de a fi publicate.

(2) ANCOM poate stabili conţinutul, forma şi modalitatea în care informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi publicate, pentru a se asigura că utilizatorii finali, inclusiv cei cu dizabilităţi, beneficiază de informaţii complete, corecte, comparabile şi uşor accesibile.

(3) ANCOM poate stabili parametrii de calitate ce urmează să fie măsuraţi şi orice alte elemente necesare pentru evaluarea calităţii serviciilor oferite, inclusiv eventuale mecanisme de certificare a calităţii, ţinând cont, dacă este cazul, de indicatorii de calitate, definiţiile şi metodele de măsurare prevăzute în anexa nr. 1.

(4) Pentru a preveni degradarea serviciului şi obstrucţionarea sau încetinirea traficului prin reţele, ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului un set minim de cerinţe privind calitatea serviciului.

(5) Înainte de adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (4), ANCOM va transmite Comisiei Europene şi Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice, denumit în continuare OAREC, un rezumat al motivelor acţiunii, măsurile propuse şi obiectivele urmărite.

(6) ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (4), cu luarea în considerare a observaţiilor şi recomandărilor Comisiei Europene.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Disponibilitatea serviciilor şi echipamentelor

 

Art. 62. – (1) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul reţelelor publice de comunicaţii electronice fixe şi mobile au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea maximă a acestor servicii, în caz de perturbare gravă a funcţionării reţelei sau în caz de forţă majoră.

(2) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt posibilitatea efectuării de apeluri de urgenţă.

(3) ANCOM poate să impună furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului măsurile minime pe care aceştia trebuie să le ia în vederea îndeplinirii în mod corespunzător a obligaţiilor care le revin în temeiul alin. (1) şi (2).

Art. 63. – (1) ANCOM ia măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul şi posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităţi de a beneficia de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului adaptate nevoilor lor şi în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali.

(2) ANCOM poate lua măsuri specifice pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilităţi beneficiază de posibilitatea alegerii furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi a serviciilor oferite de aceştia, în condiţii echivalente cu cele disponibile pentru majoritatea utilizatorilor finali.

(3) În scopul de a stabili şi de a implementa măsuri specifice pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi, ANCOM poate adopta măsuri pentru a încuraja punerea la dispoziţia acestora a unor echipamente terminale care oferă servicii şi funcţii adaptate nevoilor acestora.

Art. 64. – În scopul promovării liberei circulaţii a informaţiilor, pluralismului media şi diversităţii culturale, ANCOM poate adopta măsuri pentru a încuraja:

a) furnizorii de servicii de televiziune digitală interactivă destinate publicului prin intermediul platformelor de televiziune digitală interactivă, indiferent de modul de transmisie, să utilizeze interfeţe deschise de programare a aplicaţiei;

b) furnizorii de echipamente de televiziune digitală avansată instalate în vederea recepţionării serviciilor de televiziune digitală interactivă prin intermediul platformelor de televiziune digitală interactivă să asigure conformitatea cu o interfaţă deschisă de programare a aplicaţiei, cu respectarea cerinţelor minimale prevăzute în specificaţiile sau standardele tehnice relevante.

Art. 65. – Fără a aduce atingere măsurilor ce pot fi dispuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (2) lit. c), proprietarii interfeţelor de programare a aplicaţiei cooperează cu furnizorii de servicii de televiziune digitală interactivă, punând la dispoziţia acestora, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii şi în schimbul unei remuneraţii corespunzătoare, informaţiile necesare pentru a permite acestora să ofere toate serviciile care se bazează pe interfeţele de programare a aplicaţiilor într-o formă complet funcţională.

Art. 66. – Toate echipamentele destinate consumatorilor care permit recepţionarea semnalelor de televiziune digitală convenţionale vândute, închiriate sau puse la dispoziţie în oricare alt mod, capabile să decodeze semnalele digitale de televiziune, trebuie să posede următoarele capabilităţi:

a) să permită decodarea acestor semnale conform algoritmului comun european de codare, administrat de o organizaţie europeană de standardizare recunoscută;

b) să reproducă semnalele care au fost transmise în clar, cu condiţia ca, în cazul în care un astfel de echipament este închiriat, locatarul să respecte contractul de locaţiune încheiat.

Art. 67. – Orice receptor de televiziune analogic cu un ecran cu afişaj integral, cu o diagonală vizibilă mai mare de 42 cm, introdus pe piaţă în vederea vânzării sau închirierii, trebuie să fie dotat cu cel puţin un conector exterior de interfaţă, standardizat de o organizaţie europeană de standardizare recunoscută, care să permită conectarea simplă a echipamentelor periferice, în special a decodoarelor suplimentare şi a receptoarelor digitale.

Art. 68. – (1) Orice receptor de televiziune digital cu un ecran cu afişaj integral, cu o diagonală vizibilă mai mare de 30 cm, introdus pe piaţă în vederea vânzării sau închirierii, trebuie să fie dotat cu cel puţin un conector exterior de interfaţă, care să permită conectarea simplă a echipamentelor periferice şi să fie capabil să transfere toate elementele unui semnal digital de televiziune, inclusiv informaţiile privind serviciile interactive şi de acces restricţionat.

(2) Conectorul exterior de interfaţă prevăzut la alin. (1) trebuie să fie standardizat de o organizaţie europeană de standardizare recunoscută sau conform unui standard adoptat de o asemenea organizaţie ori conform unei specificaţii acceptate de întregul sector industrial în cauză.

Art. 69. – (1) Toţi abonaţii la serviciile de telefonie destinate publicului au dreptul de a fi incluşi în baze de date în vederea furnizării serviciilor de informaţii privind abonaţii sau a registrelor abonaţilor prevăzute la art. 80 şi de a le fi puse informaţiile proprii la dispoziţia furnizorilor de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2).

(2) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care atribuie numere de telefon abonaţilor au obligaţia de a pune la dispoziţie furnizorilor de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, la cererea rezonabilă a acestora, toate informaţiile relevante, într-o formă convenită cu solicitantul, în condiţii echitabile, obiective, orientate către costuri şi nediscriminatorii.

(3) Toţi utilizatorii finali care beneficiază de servicii de telefonie destinate publicului au dreptul de acces la serviciile de informaţii privind abonaţii.

(4) ANCOM poate impune în sarcina furnizorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, cu respectarea principiilor obiectivităţii, echitabilităţii, nediscriminării şi transparenţei, obligaţii şi condiţii cu privire la disponibilitatea accesului la serviciile de informaţii privind abonaţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 100.

(5) Utilizatorii finali au dreptul de a accesa, în mod direct, vocal sau prin intermediul mesajelor scurte scrise, serviciile de informaţii privind abonaţii furnizate în alte state membre ale Uniunii Europene, în condiţiile stabilite la art. 73.

(6) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispoziţiilor legale din domeniul prelucrării datelor cu caracter personal şi protecţiei vieţii private.

Art. 70. – (1) Toţi utilizatorii finali ai serviciilor prevăzute la alin. (2), inclusiv utilizatorii de posturi telefonice publice cu plată, au dreptul de a iniţia, în mod gratuit şi fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie oferă acces utilizatorilor finali la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(3) Apelurile către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 trebuie să fie tratate şi să primească un răspuns adecvat, conform cadrului legislativ naţional privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

(4) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a asigura rutarea apelurilor către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112, conform cadrului legislativ naţional privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, indiferent dacă aceste apeluri sunt iniţiate în reţeaua proprie sau în alte reţele publice de comunicaţii electronice. Rutarea apelurilor către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 va fi asigurată cu prioritate şi la un grad de serviciu acceptat conform prevederilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2008.

(5) Apelurile de urgenţă iniţiate de la echipamentele terminale ale utilizatorilor aflaţi într-o zonă din afara ariei de acoperire a propriei reţele vor fi preluate de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile destinate publicului care asigură furnizarea serviciului în acea zonă, cu condiţia ca echipamentul terminal să fie compatibil din punct de vedere tehnic cu reţeaua din zona respectivă.

(6) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a lua măsuri astfel încât utilizatorii finali cu dizabilităţi să beneficieze de acces la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali.

(7) ANCOM poate stabili măsurile pe care furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului trebuie să le ia în vederea asigurării respectării prevederilor alin. (6).

(8) ANCOM ia măsuri în vederea facilitării accesului utilizatorilor finali cu dizabilităţi din străinătate la serviciile de urgenţă atunci când aceştia călătoresc în România, având în vedere îndeosebi standardele sau specificaţiile relevante prevăzute la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(9) Furnizorii prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, în mod gratuit, informaţii de localizare a apelantului la momentul iniţierii apelului către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(10) ANCOM stabileşte condiţiile de furnizare a informaţiilor de localizare a apelantului potrivit alin. (9), astfel încât să se asigure acurateţea şi fiabilitatea acestora.

(11) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenţa şi utilizarea numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112, inclusiv prin iniţiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 71. – (1) Prefixul internaţional este „00”.

(2) Apelurile între puncte geografice apropiate, aflate de o parte şi de alta a frontierei de stat a României, pot fi efectuate pe baza unor acorduri speciale.

(3) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a informa în mod prompt şi complet utilizatorii finali din locaţiile respective despre existenţa şi conţinutul acordurilor menţionate la alin. (2).

(4) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului care permit efectuarea de apeluri internaţionale au obligaţia de a transmite la destinaţie toate apelurile efectuate către şi dinspre Spaţiul european de numerotaţie telefonică, la tarife cu amănuntul similare cu cele aplicate pentru apelurile către şi dinspre alte state membre ale Uniunii Europene.

Art. 72. – (1) Numerele naţionale scurte de forma 116(xyz) sunt rezervate pentru furnizarea serviciilor armonizate cu caracter social la nivel european.

(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura alocarea şi utilizarea tuturor numerelor naţionale scurte pentru servicii armonizate cu caracter social, în special pentru a asigura utilizarea şi accesibilitatea numărului 116000, ca linie telefonică de urgenţă pentru copii dispăruţi.

(3) ANCOM adoptă măsuri specifice pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilităţi beneficiază în cea mai mare măsură de accesul la serviciile armonizate cu caracter social.

(4) Măsurile luate potrivit alin. (3), în special pentru facilitarea accesului utilizatorilor finali cu dizabilităţi la numerele prevăzute la alin. (1) atunci când călătoresc în alte state membre ale Uniunii Europene, se vor baza pe respectarea standardelor sau a specificaţiilor relevante prevăzute la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(5) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenţa şi utilizarea numerelor naţionale scurte de forma 116(xyz), inclusiv prin iniţiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 73. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a oferi abonaţilor posibilitatea de a limita, din motive comerciale, accesul apelanţilor din anumite arii geografice situate în afara teritoriului României la numerele care le-au fost asignate.

(2) În măsura în care este tehnic şi economic fezabil, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1), ANCOM poate lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii finali:

a) pot accesa şi utiliza servicii furnizate prin intermediul numerelor nongeografice în cadrul Uniunii Europene; şi

b) pot accesa toate numerele utilizate în Uniunea Europeană, indiferent de tehnologia şi echipamentele utilizate de operator, inclusiv numerele din planurile naţionale de numerotaţie ale altor state membre ale Uniunii Europene, numerele din Spaţiul european de numerotaţie telefonică şi numerele universale internaţionale gratuite.

(3) Din proprie iniţiativă sau, după caz, la cererea autorităţilor competente, ANCOM poate solicita furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului să blocheze, de la caz la caz, accesul la anumite resurse de numerotaţie sau la anumite servicii, în caz de fraudă sau abuz.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), ANCOM poate solicita furnizorilor să reţină veniturile relevante aferente interconectării sau altor servicii.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Asigurarea unor facilităţi suplimentare

 

Art. 74. – (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor privind serviciul universal ce pot fi impuse conform art. 84 alin. (3)-(12), ANCOM poate impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului şi furnizorilor care oferă servicii de acces şi conectare la reţelele publice de comunicaţii electronice obligaţia de a asigura facilităţile prevăzute la alin. (2) şi (4).

(2) Obligaţiile impuse potrivit alin. (1) pot viza, acolo unde este tehnic fezabil şi economic viabil:

a) servicii de semnalizare de tip multifrecvenţă bitonală (DTMF), potrivit standardelor europene sau standardelor naţionale care implementează în statele membre ale Uniunii Europene acest standard;

b) servicii de identificare a liniei care apelează, în condiţiile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(3) În măsura în care este tehnic fezabil, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice furnizează date şi semnale pentru a facilita furnizarea serviciilor prevăzute la alin. (1) între statele membre ale Uniunii Europene.

(4) ANCOM poate impune furnizorilor prevăzuţi la alin. (1) obligaţia de a oferi una sau mai multe dintre facilităţile prevăzute la art. 84 alin. (3)-(12).

(5) ANCOM poate retrage obligaţiile impuse potrivit alin. (1)-(4), pe întregul teritoriu naţional sau pe o parte a acestuia, în cazul în care consideră, după consultarea prevăzută la art. 135, că aceste facilităţi sunt larg accesibile.

Art. 75. – (1) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura abonaţilor lor cărora li s-au asignat numere din Planul naţional de numerotaţie, la cerere, posibilitatea de a-şi păstra aceste numere, indiferent de furnizorul serviciului, astfel:

a) la un anumit punct geografic, în cazul numerelor geografice;

b) la orice punct geografic, în cazul numerelor nongeografice.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul transferului numerelor între servicii de comunicaţii electronice la puncte fixe şi servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile.

(3) ANCOM poate stabili condiţiile de realizare a procesului de portare a numerelor, ţinând cont de dispoziţiile legale privind contractele, fezabilitatea tehnică, necesitatea de a menţine continuitatea serviciului pentru abonat şi celeritatea procesului de portare.

(4) ANCOM impune obligaţii specifice pentru ca tarifele practicate între furnizorii de reţele de comunicaţii electronice ori între furnizorii de servicii de comunicaţii electronice legate de furnizarea serviciului de portabilitate a numerelor să fie fundamentate în funcţie de costuri şi, dacă este cazul, pentru ca sumele datorate de abonaţi pentru acest serviciu să nu constituie un mijloc de descurajare în ceea ce priveşte schimbarea furnizorului.

(5) ANCOM nu poate impune la furnizarea cu amănuntul a serviciului de portabilitate a numerelor tarife care să aducă atingere concurenţei, precum tarife specifice sau tarife comune.

(6) Abonaţilor care au încheiat un contract care implică asigurarea serviciului de portabilitate a numărului li se va activa numărul în termen de o zi lucrătoare, fără ca întreruperea serviciului de comunicaţii electronice în timpul procesului de portare să poată depăşi o zi lucrătoare.

(7) ANCOM ia, acolo unde este necesar, măsuri adecvate pentru a asigura protecţia abonaţilor pe parcursul procesului de portare şi pentru a se asigura că aceştia nu sunt transferaţi la un alt furnizor împotriva voinţei lor, putând stabili inclusiv despăgubiri pentru cazurile în care termenul de portare a fost depăşit sau în cazul portării abuzive.

(8) Fără a aduce atingere perioadei contractuale minime, procedura şi condiţiile de încetare a contractelor prevăzute la art. 50 nu pot fi utilizate ca un mijloc pentru a descuraja asigurarea serviciului de portabilitate a numerelor.

 

CAPITOLUL VI

Serviciul universal

 

SECŢIUNEA 1

Serviciile incluse în sfera serviciului universal

 

Art. 76. – (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile stabilite de prezenta secţiune, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile.

(2) Orice persoană are dreptul de acces la serviciile incluse în sfera serviciului universal.

Art. 77. – (1) Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, denumit în continuare MCSI, adoptă politica şi strategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivităţii, proporţionalităţii şi nediscriminării.

(2) Pe baza politicii şi strategiei prevăzute la alin. (1), ANCOM stabileşte condiţiile şi procedura pe care le aplică pentru a desemna unul sau mai mulţi furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ca furnizori de serviciu universal, astfel încât să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întregul teritoriu al României. În acest scop, ANCOM poate desemna unul sau mai mulţi furnizori de serviciu universal care să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României.

(3) La stabilirea condiţiilor şi procedurii prevăzute la alin. (2), autoritatea de reglementare acţionează în vederea limitării posibilelor efecte negative asupra concurenţei, în special cu privire la furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal la tarife sau în condiţii comerciale care diferă de cele practicate în condiţii comerciale normale, protejând în acelaşi timp interesul public.

(4) Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de către ANCOM, cu respectarea principiilor eficienţei, obiectivităţii, transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nefiind a priori exclus.

(5) Procedura de desemnare trebuie să asigure furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal într-o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor şi poate fi utilizată ca instrument pentru determinarea costului net al obligaţiilor privind serviciul universal în conformitate cu art. 86.

(6) Desemnarea furnizorilor de serviciu universal se poate realiza pentru o perioadă de până la 10 ani.

(7) ANCOM notifică în cel mai scurt timp Comisiei Europene furnizorii de serviciu universal şi obligaţiile privind serviciul universal impuse, precum şi orice modificări ale acestora.

Art. 78. – (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care îi incumbă în ceea ce priveşte operaţiunile de concentrare economică, atunci când un furnizor de serviciu universal, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 77, intenţionează să transfere, cu orice titlu, o parte substanţială sau totalitatea activelor aferente reţelei de acces unei persoane juridice distincte controlate, direct sau indirect, de un proprietar diferit, acesta informează ANCOM în avans, în condiţiile stabilite de aceasta.

(2) ANCOM evaluează efectele transferului asupra furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru care respectivul furnizor de serviciu universal a fost desemnat şi poate impune, modifica sau retrage anumite obligaţii, astfel încât să se asigure respectarea obligaţiilor privind serviciul universal.

Art. 79. – (1) ANCOM ia toate măsurile necesare şi stabileşte condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea, la un punct fix, la reţele publice de comunicaţii electronice să fie asigurate de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

(2) Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a efectua comunicaţii vocale, comunicaţii prin fax şi comunicaţii de date, la o viteză de transfer suficientă pentru a permite accesul funcţional la internet, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonaţilor şi fezabilitatea tehnologică.

(3) ANCOM ia toate măsurile necesare şi stabileşte condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind furnizarea de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul conexiunii prevăzute la alin. (1), care să permită iniţierea şi primirea de apeluri naţionale şi internaţionale, să fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia să rezolve cererile tuturor utilizatorilor finali, într-un termen determinat, în condiţiile impuse de ANCOM.

Art. 80. – (1) ANCOM desemnează furnizorii de serviciu universal care au obligaţia să pună la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonaţilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, dar cel puţin o dată pe an, iar forma acestuia se aprobă în prealabil de către ANCOM.

(2) ANCOM desemnează furnizorii de serviciu universal care au obligaţia să pună la dispoziţia utilizatorilor finali, inclusiv celor care utilizează posturi telefonice publice cu plată sau alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie, cel puţin un serviciu de informaţii complet privind abonaţii.

(3) Registrul abonaţilor prevăzut la alin. (1) şi serviciul de informaţii privind abonaţii prevăzut la alin. (2) vor conţine informaţii cu privire la numerele de telefon şi datele cu caracter personal ale tuturor abonaţilor serviciilor de telefonie destinate publicului, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(4) Furnizorii de serviciu universal care pun la dispoziţia utilizatorilor finali registrele abonaţilor sau serviciile de informaţii privind abonaţii, în condiţiile alin. (1) – (3), au obligaţia să aplice principiul nediscriminării în tratamentul informaţiilor care le-au fost puse la dispoziţie.

Art. 81. – (1) ANCOM poate desemna furnizorii de serviciu universal care au obligaţia de a asigura, în vederea satisfacerii necesităţilor rezonabile ale utilizatorilor finali, accesul la posturi telefonice publice cu plată sau la alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie.

(2) ANCOM poate impune în sarcina furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a asigura un anumit număr de posturi telefonice publice cu plată sau de alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie, o acoperire geografică corespunzătoare a acestora, un anumit nivel de calitate a serviciilor furnizate, precum şi de a asigura accesibilitatea acestor dispozitive pentru persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de deficienţele acestora.

(3) ANCOM poate să nu impună obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) cu privire la întregul teritoriu naţional sau la o parte a acestuia, în cazul în care consideră că serviciile prevăzute la alin. (1) sau alte servicii comparabile sunt larg accesibile. În luarea acestei măsuri, ANCOM va respecta procedura de consultare prevăzută la art. 135.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia, în mod gratuit şi fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri de urgenţă de la posturile telefonice publice cu plată sau de la alte puncte de acces la serviciile de telefonie utilizând numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

Art. 82. – (1) Cu excepţia situaţiei în care au fost luate măsuri cu efect echivalent în vederea protejării drepturilor utilizatorilor finali cu dizabilităţi în temeiul art. 63, ANCOM ia măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul şi posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităţi de a beneficia de serviciile prevăzute la art. 79-81, în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali, inclusiv măsuri cu privire la asigurarea accesibilităţii anumitor echipamente terminale.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse de ANCOM numai în urma evaluării nevoilor generale şi a cerinţelor specifice, inclusiv a sferei de aplicare şi a formei concrete a acestor măsuri destinate utilizatorilor finali cu dizabilităţi.

(3) ANCOM poate lua măsuri pentru a asigura că utilizatorii finali cu dizabilităţi pot beneficia de aceeaşi ofertă de servicii disponibilă pentru majoritatea utilizatorilor finali.

(4) La adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (3), ANCOM încurajează respectarea standardelor sau specificaţiilor tehnice relevante publicate în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 83. – (1) ANCOM monitorizează evoluţia şi nivelul tarifelor serviciilor oferite potrivit art. 79-82, prestate de furnizorii de serviciu universal sau disponibile pe piaţă, dacă pentru respectivele servicii nu a fost desemnat niciun furnizor de serviciu universal, în special în legătură cu nivelul general al preţurilor şi al veniturilor consumatorilor.

(2) ANCOM poate obliga furnizorii de serviciu universal, ţinând seama de circumstanţele naţionale, să ofere consumatorilor opţiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale, în special pentru a se asigura că persoanele cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale au acces şi utilizează serviciile prevăzute la art. 79-82. MCSI poate stabili în strategia prevăzută la art. 77 alin. (1) categoriile de persoane care beneficiază de opţiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite.

(3) ANCOM poate obliga furnizorii de serviciu universal să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul naţional, având în vedere condiţiile specifice, sau să respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor.

(4) În afara măsurilor prevăzute la alin. (2) şi (3), ANCOM poate stabili măsuri suplimentare de sprijin pentru persoanele cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale.

(5) Condiţiile în care utilizatorii finali beneficiază de tarifele prevăzute la alin. (2) şi (3) trebuie să fie transparente, se publică şi vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de către furnizorii de serviciu universal cărora li s-a impus obligaţia de a practica asemenea tarife.

(6) ANCOM poate impune modificarea sau renunţarea la anumite tarife sau scheme tarifare, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 84. – (1) Prestarea de către furnizorii de serviciu universal a serviciilor în condiţiile prevăzute la art. 79-82 nu poate fi condiţionată de oferirea unor facilităţi sau servicii suplimentare ce nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care serviciile sau facilităţile suplimentare au fost solicitate în mod expres de către abonaţi.

(3) Furnizorii cărora li s-au impus obligaţii privind serviciul universal potrivit art. 79-82 şi art. 83 alin. (2) sunt obligaţi să asigure următoarele facilităţi, astfel încât abonaţii să-şi poată monitoriza şi controla cheltuielile şi să evite deconectarea nejustificată:

a) la cerere, gratuit, facturarea detaliată;

b) la cerere, gratuit, restricţionarea selectivă a originării de apeluri, a mesajelor scurte scrise sau a mesajelor video cu tarif special, sau, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic, a altor aplicaţii similare de anumite categorii sau către anumite categorii de numere;

c) modalităţi de plată în avans;

d) plata eşalonată a tarifelor de conectare la reţeaua publică de comunicaţii electronice;

e) măsuri specifice aplicabile în caz de neplată a facturilor;

f) consiliere privind planurile tarifare;

g) modalităţi de control al costurilor.

(4) ANCOM poate stabili, cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare, informaţiile minime pe care trebuie să le conţină factura detaliată gratuită care va fi emisă de către furnizorii de serviciu universal potrivit alin. (3) lit. a), astfel încât abonaţii:

a) să poată verifica şi controla tarifele de acces la reţeaua publică de comunicaţii electronice sau pentru serviciile de telefonie destinate publicului furnizate;

b) să poată monitoriza în mod adecvat utilizarea şi cheltuielile, asigurându-se un control rezonabil asupra sumelor datorate.

(5) Acolo unde este cazul, abonaţilor le pot fi oferite informaţii suplimentare faţă de cele stabilite potrivit alin. (4), în mod gratuit sau la un tarif rezonabil, aprobat în prealabil de ANCOM. Apelurile gratuite iniţiate de abonaţi, inclusiv apelurile de urgenţă, nu vor fi cuprinse în factura detaliată.

(6) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care utilizatorii finali au posibilitatea de a plăti în avans tariful de acces la reţeaua publică de comunicaţii electronice şi pentru serviciile de telefonie destinate publicului.

(7) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care utilizatorii finali au posibilitatea de a plăti eşalonat tariful de conectare la reţeaua publică de comunicaţii electronice.

(8) ANCOM aprobă măsurile specifice pe care furnizorii de serviciu universal le pot lua în cazul neplăţii facturilor telefonice. Aceste măsuri se publică, trebuie să fie proporţionale şi se aplică în mod nediscriminatoriu.

(9) În măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, măsurile prevăzute la alin. (8) trebuie să asigure că orice suspendare a furnizării serviciului este limitată la serviciul în cauză. Fac excepţie cazurile de fraudă, de întârzieri repetate ale plăţii sau de persistenţă în neplata facturii telefonice.

(10) În toate cazurile, suspendarea furnizării, la un punct fix, a serviciului de telefonie destinat publicului sau deconectarea de la reţeaua publică de comunicaţii electronice, în caz de neplată a facturii telefonice, se va realiza doar în urma notificării abonatului de către furnizor. Deconectarea de la reţeaua publică de comunicaţii electronice nu poate avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioadă în care este permisă doar iniţierea sau primirea de apeluri care nu presupun nicio plată de către abonat.

(11) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a pune la dispoziţia abonaţilor, la solicitarea acestora, informaţii referitoare la planuri tarifare alternative, cu tarife mai scăzute, dacă acestea există în cadrul unor oferte publice.

(12) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a oferi şi alte facilităţi de control al costurilor, inclusiv transmiterea gratuită de mesaje de avertizare către utilizatorii finali în cazul unor modele de consum anormale sau excesive.

(13) ANCOM poate decide să nu impună sau poate să retragă obligaţiile prevăzute la alin. (3)-(12) pe întregul teritoriu naţional sau pe o parte a acestuia, în cazul în care aceste facilităţi sunt larg accesibile.

Art. 85. – (1) Furnizorii de serviciu universal au obligaţia să publice şi să actualizeze periodic, dar cel puţin o dată pe an, informaţii privind nivelul de calitate a serviciilor din sfera serviciului universal pe care le prestează, bazate pe indicatorii de calitate, definiţiile şi metodele de măsurare prevăzute în anexa nr. 1.

(2) ANCOM poate stabili indicatori de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal, printre altele pentru furnizarea anumitor servicii către utilizatorii finali cu dizabilităţi.

(3) Furnizorii de serviciu universal au obligaţia să publice şi să actualizeze informaţiile privind parametrii aferenţi indicatorilor stabiliţi de ANCOM în conformitate cu prevederile alin. (2).

(4) Furnizorii de serviciu universal sunt obligaţi să transmită ANCOM informaţiile publicate potrivit alin. (1) şi (3), în condiţiile stabilite de aceasta.

(5) ANCOM stabileşte conţinutul, forma, termenele şi modul de publicare a informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (3), pentru ca utilizatorii finali să beneficieze de informaţii complete, comparabile şi uşor accesibile.

(6) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performanţă privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi să le presteze, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(7) ANCOM poate dispune verificarea datelor privind nivelurile de calitate sau obiectivele de performanţă publicate sau stabilite în temeiul prezentului articol printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauză, pentru a asigura exactitatea şi comparabilitatea datelor furnizate de acesta.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Mecanismele de finanţare a obligaţiilor privind serviciul universal

 

Art. 86. – (1) În cazul în care estimează că furnizarea serviciului universal în condiţiile art. 79-85 poate constitui o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va determina costul net al furnizării acestor servicii.

(2) În acest scop, ANCOM poate recurge la următoarele metode:

a) calcularea costului net pe care îl presupune îndeplinirea obligaţiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, în conformitate cu metodologia stabilită de ANCOM, luând în considerare toate beneficiile comerciale ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal;

b) utilizarea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal, stabilită potrivit art. 77 alin. (4) şi (5).

Art. 87. – (1) Costul net al obligaţiilor privind serviciul universal se calculează ca diferenţă dintre costul net suportat de un furnizor de serviciu universal ca urmare a obligaţiilor privind serviciul universal şi costul net al aceluiaşi furnizor, în cazul în care şi-ar desfăşura activitatea fără a avea obligaţiile privind serviciul universal.

(2) Calculul costului net ia în considerare toate elementele relevante, precum beneficiile furnizorului de serviciu universal, inclusiv beneficiile intangibile, gradul de dezvoltare a reţelelor la nivel naţional şi principiul eficienţei costurilor.

(3) Determinarea costului net se bazează pe următoarele categorii de costuri:

a) costuri aferente unor elemente ale obligaţiilor privind serviciul universal care pot fi furnizate doar în pierdere sau în condiţii de cost în afara condiţiilor comerciale normale;

b) costuri aferente unor utilizatori finali specifici sau grupuri de utilizatori finali cărora, având în vedere costurile de furnizare a unei anumite categorii de reţele şi servicii, veniturile generate şi orice tarife comune impuse, stabilite pe baza unei medii pe zone geografice, nu le poate fi asigurat accesul decât în pierdere sau în condiţii de cost în afara condiţiilor comerciale normale.

(4) Calcularea costului net pentru elementele obligaţiilor privind serviciul universal se realizează în mod separat, astfel încât să se evite dubla contabilizare a anumitor beneficii sau costuri, directe sau indirecte.

(5) Pentru un anumit furnizor de serviciu universal, costul net total este determinat ca suma costurilor nete aferente elementelor individuale ale obligaţiilor privind serviciul universal, luând în calcul toate beneficiile intangibile.

(6) Informaţiile contabile şi orice alte informaţii utilizate pentru calcularea costului net al obligaţiilor privind serviciul universal, conform prezentului articol, se verifică de către ANCOM sau de către un auditor independent, auditul fiind aprobat de ANCOM. Rezultatele calculării costului şi concluziile auditului vor fi puse la dispoziţia publicului de către ANCOM.

Art. 88. – (1) În cazul în care constată, pe baza determinării costului net în conformitate cu prevederile art. 86 şi 87, că prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, ANCOM decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat.

(2) ANCOM determină mecanismul de compensare a costului net al obligaţiilor privind serviciul universal, cu respectarea principiilor transparenţei, minimei atingeri aduse concurenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii, bazat pe contribuţii ale furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice. În acest scop, ANCOM stabileşte:

a) furnizorii de reţele de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia să contribuie la compensare;

b) cuantumul contribuţiilor datorate şi baza de calcul al acestor contribuţii, astfel încât să se evite dubla impunere a anumitor categorii de venituri;

c) modalitatea şi termenul de plată;

d) orice alte elemente necesare în vederea funcţionării acestui mecanism.

(3) ANCOM poate stabili ca furnizorii având o cifră de afaceri sub un anumit prag să nu contribuie la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal.

(4) Orice contribuţie la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal trebuie identificată separat pentru fiecare furnizor.

(5) Prin intermediul mecanismului de compensare prevăzut la alin. (2) nu pot fi finanţate decât serviciile furnizate în condiţiile prevăzute la art. 79-85.

Art. 89. – Contribuţiile pentru compensarea costului net al obligaţiilor privind serviciul universal se administrează de ANCOM, fiind evidenţiate, în mod distinct, în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli.

Art. 90. – (1) ANCOM face public şi comunică Comisiei Europene mecanismul de compensare a costului net stabilit în conformitate cu prevederile art. 88.

(2) În cazul în care s-a realizat compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM publică un raport anual privind acest cost, contribuţiile efectuate de către furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice stabiliţi potrivit art. 88 alin. (2), precum şi avantajele comerciale care au putut fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze.

Art. 91. – (1) Contribuţiile datorate de către furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal constituie creanţe bugetare administrate de ANCOM, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care prin lege specială se dispune altfel.

(2) Dacă, în termen de 60 de zile de la data scadenţei, furnizorul nu achită contribuţia şi accesoriile acesteia, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice pe baza autorizaţiei generale.

 

CAPITOLUL VII

Promovarea concurenţei pe piaţă

 

SECŢIUNEA 1

Analizele de piaţă

 

Art. 92. – (1) ANCOM identifică, ţinând seama de recomandarea Comisiei Europene privind pieţele de produse şi de servicii din sectorul comunicaţiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă, prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul comun de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Directiva-cadru, şi de instrucţiunile Comisiei Europene pentru efectuarea analizelor de piaţă şi determinarea puterii semnificative pe piaţă, prevăzute la art. 15 alin. (2) din Directiva- cadru, pieţele relevante din sectorul comunicaţiilor electronice corespunzătoare circumstanţelor naţionale, în special pieţele geografice relevante de pe teritoriul naţional.

(2) ANCOM poate identifica pieţe relevante din sectorul comunicaţiilor electronice diferite de cele cuprinse în recomandarea prevăzută la alin. (1).

(3) Pe pieţele relevante identificate în conformitate cu prevederile alin. (1) sau (2), ANCOM, în conformitate cu instrucţiunile prevăzute la alin. (1), efectuează analize de piaţă în scopul determinării situaţiei concurenţiale pe aceste pieţe şi al impunerii, menţinerii, modificării ori retragerii obligaţiilor specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din secţiunea a 2-a a prezentului capitol sau al secţiunii a 3-a a prezentului capitol.

(4) Identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice şi realizarea analizelor de piaţă pe pieţele identificate se realizează cu respectarea principiilor dreptului concurenţei. În cazul analizelor de piaţă, acolo unde se impune, ANCOM solicită colaborarea Consiliului Concurenţei.

(5) Adoptarea măsurilor privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice în conformitate cu alin. (1) şi (2) ori efectuarea analizelor de piaţă potrivit alin. (3) se realizează numai după parcurgerea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

Art. 93. – (1) În cazul în care ANCOM trebuie să se pronunţe cu privire la necesitatea impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii unor obligaţii specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din secţiunea a 2-a a prezentului capitol sau al secţiunii a 3-a a prezentului capitol, aceasta stabileşte pe baza unei analize de piaţă realizate în conformitate cu art. 92 alin. (3) dacă pe piaţa relevantă există concurenţă efectivă.

(2) Dacă în urma unei analize de piaţă ANCOM stabileşte că pe o piaţă relevantă din sectorul comunicaţiilor electronice nu există concurenţă efectivă, va identifica furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care au, potrivit art. 94 sau 95, putere semnificativă pe piaţă şi va impune acestora, în mod corespunzător, una ori mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 92 alin. (3) sau va menţine ori va modifica aceste obligaţii, acolo unde acestea există deja.

(3) Dacă în urma unei analize de piaţă ANCOM stabileşte că o piaţă din sectorul comunicaţiilor electronice nu mai prezintă caracteristici care pot justifica impunerea unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă ori că pe o piaţă relevantă există concurenţă efectivă, nu va impune niciuna dintre obligaţiile specifice prevăzute la art. 92 alin. (3) sau le va retrage în cazul în care acestea există. Decizia preşedintelui ANCOM prin care se retrag obligaţii impuse unui furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice va stabili un termen corespunzător de la care încetează obligaţiile respective, pentru a permite persoanelor care sunt afectate prin luarea acestei măsuri să se adapteze la noile condiţii.

(4) În cazul în care o piaţă transnaţională identificată de Comisia Europeană, în conformitate cu art. 15 alin. (4) din Directiva-cadru, acoperă parţial sau total teritoriul României, ANCOM, împreună cu celelalte autorităţi naţionale de reglementare în comunicaţii implicate, va realiza analizele de piaţă, va identifica furnizorii cu putere semnificativă pe piaţă şi va decide în mod concertat cu aceste autorităţi asupra impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii obligaţiilor specifice prevăzute la art. 92 alin. (3).

(5) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

Art. 94. – (1) Un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piaţă dacă, individual sau împreună cu alţi asemenea furnizori, se bucură pe piaţa respectivă de o poziţie echivalentă unei poziţii dominante.

(2) Prin poziţie dominantă pe o anumită piaţă se înţelege situaţia în care un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent faţă de concurenţi, clienţi şi consumatori.

(3) 2 sau mai mulţi furnizori de reţele sau servicii de comunicaţii electronice pot fi consideraţi că deţin în comun putere semnificativă pe o piaţă relevantă dacă, chiar în absenţa unor legături structurale sau alte tipuri de legături între aceşti furnizori, aceştia operează pe o piaţă relevantă caracterizată de lipsa concurenţei efective şi în care niciun furnizor nu deţine putere semnificativă individuală.

(4) Pentru a determina dacă 2 sau mai mulţi furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice deţin în comun putere semnificativă pe o piaţă relevantă, potrivit alin. (3), ANCOM ţine seama de instrucţiunile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi de caracteristicile specifice ale pieţei relevante supuse analizei. Dintre aceste caracteristici, printre altele, ANCOM poate avea în vedere:

a) concentrarea pieţei:

b) elasticitatea scăzută a cererii;

c) cotele de piaţă similare;

d) barierele legale sau economice ridicate la intrarea pe piaţă;

e) integrarea pe verticală coroborată cu refuzul colectiv de furnizare;

f) absenţa puterii de contracarare a cumpărătorilor;

g) absenţa concurenţei potenţiale.

Art. 95. – (1) Dacă un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice are putere semnificativă pe o anumită piaţă, el poate fi considerat a avea putere semnificativă şi pe o piaţă aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, cu condiţia ca legăturile dintre cele două pieţe să permită ca puterea de piaţă deţinută pe una dintre pieţe să fie utilizată pe cealaltă piaţă, determinând astfel o creştere a puterii de piaţă a furnizorului.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), ANCOM poate impune furnizorului cu putere semnificativă pe a doua piaţă una sau mai multe dintre obligaţiile specifice prevăzute la art. 106, 107, 108 sau 110 şi, în cazul în care aceste obligaţii nu sunt suficiente, una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la secţiunea a 3-a a prezentului capitol.

Art. 96. – (1) ANCOM realizează analize de piaţă în conformitate cu dispoziţiile art. 93 şi aplică procedura de notificare prevăzută la art. 97 cu privire la aceste proiecte de măsuri, astfel:

a) în termen de 3 ani de la data adoptării măsurilor pe baza analizei anterioare pe piaţa corespunzătoare. În mod excepţional, acest termen poate fi extins cu până la 3 ani, dacă ANCOM notifică o propunere justificată de prelungire Comisiei Europene, iar aceasta nu obiectează în termen de o lună de la transmiterea notificării;

b) în termen de 2 ani de la adoptarea unei noi recomandări de către Comisia Europeană, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru, pentru pieţele care nu au fost notificate anterior Comisiei.

(2) Dacă ANCOM nu a realizat analizele pieţelor prevăzute în recomandarea adoptată potrivit art. 15 alin. (1) din Directiva- cadru în termenele prevăzute la alin. (1), poate solicita OAREC să-i furnizeze asistenţă în vederea finalizării analizei pieţelor relevante şi impunerii obligaţiilor specifice corespunzătoare.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), ANCOM notifică Comisiei Europene proiectele măsurilor corespunzătoare în termen de 6 luni, potrivit art. 97.

Art. 97. – (1) După parcurgerea procedurii prevăzute la art. 135, cu excepţia cazurilor prevăzute în recomandarea sau instrucţiunile adoptate potrivit art. 7b din Directiva-cadru, dacă ANCOM intenţionează să ia o măsură dintre cele prevăzute la art. 92, 93, 100 sau 105, care ar afecta comerţul între statele membre ale Uniunii Europene, notifică în acelaşi timp Comisiei Europene, OAREC şi autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene proiectul acestei măsuri, împreună cu motivele care stau la baza adoptării acesteia. Dispoziţiile art. 121 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(2) După primirea comentariilor şi observaţiilor transmise de către Comisia Europeană, OAREC şi celelalte autorităţi naţionale de reglementare în comunicaţii din statele membre ale Uniunii Europene ori, în caz contrar, după expirarea unui termen de o lună de la notificare, ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (1).

(3) În cazul în care măsura prevăzută la alin. (1) are ca obiect identificarea unei pieţe relevante diferite de cele identificate în recomandarea Comisiei Europene prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru sau determinarea situaţiei concurenţiale pe o piaţă relevantă, în sensul existenţei sau nu a unor furnizori de reţele ori de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă, şi această măsură ar afecta comerţul între statele membre ale Uniunii Europene, iar comentariile şi observaţiile Comisiei Europene transmise ANCOM potrivit alin. (2) indică faptul că această măsură ar crea o barieră pentru piaţa unică sau existenţa unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea acestei măsuri cu dreptul Uniunii Europene şi, în special, cu obiectivele prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM nu va putea adopta măsura propusă pentru o perioadă de două luni.

(4) În cazul în care Comisia Europeană, în perioada prevăzută la alin. (3), adoptă o decizie prin care solicită ANCOM retragerea notificării măsurii propuse, aceasta modifică sau retrage măsura propusă în termen de 6 luni de la data adoptării deciziei. Dacă ANCOM decide să modifice măsura propusă, realizează o nouă consultare publică, potrivit dispoziţiilor art. 135, şi renotifică proiectul măsurii.

(5) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (3) şi (4), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile şi observaţiile primite din partea Comisiei Europene, autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi OAREC, în termenul prevăzut la alin. (2). Măsura adoptată va fi comunicată de către ANCOM Comisiei Europene şi OAREC.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(5), atunci când este necesară intervenţia urgentă, în vederea protejării concurenţei şi a intereselor utilizatorilor finali, ANCOM poate lua măsuri temporare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, comunicând în cel mai scurt timp aceste măsuri, împreună cu motivele care au stat la baza adoptării acestora, Comisiei Europene, autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi OAREC.

(7) Prelungirea aplicării măsurilor prevăzute la alin. (6) sau aplicarea definitivă a acestora nu poate fi realizată decât în urma parcurgerii procedurii prevăzute la alin. (1)-(5).

Art. 98. – (1) În cazul în care măsura pe care ANCOM intenţionează să o adopte vizează impunerea, modificarea sau retragerea unei obligaţii specifice în conformitate cu art. 93 coroborat cu dispoziţiile art. 100, 106-110 sau ale secţiunii a 3-a a prezentului capitol, autoritatea de reglementare nu poate adopta pentru o perioadă de 3 luni respectiva măsură dacă în termenul stabilit la art. 97 alin. (2) Comisia Europeană transmite o notificare asupra motivelor pentru care aceasta consideră că măsura ar crea o barieră pentru piaţa unică sau asupra existenţei unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu dreptul Uniunii Europene.

(2) În absenţa notificării prevăzute la alin. (1), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile şi observaţiile primite din partea Comisiei Europene, autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene şi OAREC.

(3) În perioada prevăzută la alin. (1), ANCOM cooperează cu Comisia Europeană şi OAREC pentru a identifica măsura cea mai eficientă şi adecvată cu respectarea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ţinând seama de punctele de vedere exprimate de persoanele interesate şi de nevoia de a asigura o practică de reglementare armonizată.

(4) Dacă OAREC agreează opinia Comisiei Europene exprimată în notificarea transmisă potrivit alin. (1), ANCOM cooperează îndeaproape cu aceasta pentru a identifica cea mai eficientă şi adecvată măsură. Înainte de expirarea perioadei de 3 luni, ANCOM poate:

a) să modifice sau să retragă măsura propusă, având în vedere notificarea Comisiei Europene şi opinia OAREC;

b) să menţină măsura propusă.

(5) În termen de o lună de la adoptarea unei recomandări de către Comisia Europeană prin care solicită modificarea sau retragerea măsurii propuse sau a unei decizii de ridicare a rezervelor exprimate potrivit alin. (1), adoptate în perioada de o lună de la încetarea perioadei de 3 luni, ANCOM comunică Comisiei Europene şi OAREC măsura adoptată. Această perioadă poate fi prelungită pentru a permite respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(6) Dacă ANCOM decide să nu modifice sau să nu retragă măsura propusă în conformitate cu recomandarea Comisiei Europene prevăzută la alin. (5), transmite o justificare motivată.

(7) ANCOM poate retrage măsura propusă în orice etapă a procedurii stabilite de prezentul articol.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Promovarea concurenţei pe pieţele de gros

 

Art. 99. – Prevederile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile accesului la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice realizat de către utilizatorii finali.

 

PARAGRAFUL 1

Asigurarea accesului şi interconectării

 

Art. 100. – (1) Autoritatea de reglementare ia toate măsurile necesare pentru a încuraja şi, acolo unde este cazul, a asigura, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, accesul şi interconectarea în condiţii adecvate, precum şi interoperabilitatea serviciilor, exercitându-şi atribuţiile într-un mod care să promoveze eficienţa economică, concurenţa durabilă, investiţiile eficiente şi inovarea şi să asigure maximizarea beneficiilor utilizatorilor finali.

(2) Măsurile adoptate potrivit alin. (1) pot viza, în special, impunerea următoarelor obligaţii, fără a aduce atingere măsurilor ce ar putea fi luate în conformitate cu prevederile art. 105 faţă de operatorii cu putere semnificativă pe piaţă:

a) obligaţii în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, inclusiv, acolo unde este cazul, obligaţia de a asigura interconectarea reţelelor acestora, dacă impunerea acestor obligaţii este necesară pentru asigurarea conectivităţii între utilizatorii finali;

b) în situaţii justificate şi, în măsura în care acest lucru este necesar, obligaţii în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali de a asigura interoperabilitatea serviciilor;

c) obligaţia operatorilor de a furniza accesul la interfeţe de programare a aplicaţiei sau ghidurile electronice de programe, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, dacă impunerea acestei obligaţii este necesară pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio sau de televiziune.

(3) Obligaţiile şi condiţiile impuse potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) trebuie să fie obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, iar impunerea lor trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

(4) În luarea unei decizii în conformitate cu prezentul articol, autoritatea de reglementare va avea în vedere asigurarea unor condiţii de acces şi interconectare echivalente pentru servicii echivalente, precum şi imposibilitatea condiţionării încheierii acordului de acces sau de interconectare de acceptarea unor clauze care nu au legătură cu obiectul acordului.

 

PARAGRAFUL 2

Sistemele de acces condiţionat şi alte facilităţi

 

Art. 101. – Sistemele de acces condiţionat operate pe piaţă trebuie să aibă capacitatea tehnică necesară pentru un transcontrol cu costuri scăzute, care să permită operatorilor de reţele publice de comunicaţii electronice să deţină, la nivel local sau regional, controlul complet asupra serviciilor care utilizează astfel de sisteme de acces condiţionat.

Art. 102. – Furnizorii de servicii de acces condiţionat, indiferent de mijloacele de transmisie utilizate, care asigură accesul la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune, de ale căror servicii de acces depind radiodifuzorii pentru a oferi servicii de radio şi televiziune oricărui grup de potenţiali consumatori de astfel de servicii, au obligaţia să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, compatibile cu principiile dreptului concurenţei, servicii tehnice care să permită recepţionarea de către utilizatorii autorizaţi a serviciilor în format digital a programelor de radio şi televiziune, prin intermediul decodoarelor administrate de furnizorii de servicii.

Art. 103. – Furnizorii de servicii de acces condiţionat prevăzuţi la art. 102 au obligaţia să ţină evidenţa contabilă separată, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pentru activităţile legate de furnizarea de servicii de acces condiţionat.

Art. 104. – (1) Autoritatea de reglementare poate realiza analize de piaţă, în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, în scopul menţinerii, modificării sau retragerii condiţiilor impuse furnizorilor de servicii de acces condiţionat, în conformitate cu prevederile prezentului paragraf.

(2) Dacă, în urma analizei de piaţă realizate potrivit prevederilor alin. (1), ANCOM constată că unul sau mai mulţi furnizori de servicii de acces condiţionat nu au putere semnificativă pe piaţa relevantă, poate modifica sau retrage condiţiile impuse acestora, numai în măsura în care:

a) accesul utilizatorilor finali la serviciile şi programele de radio şi televiziune prevăzute la art. 82 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu va fi afectat în mod negativ în urma acestei modificări sau retrageri; şi

b) această decizie nu are consecinţe negative asupra concurenţei efective de pe piaţa cu amănuntul a serviciilor de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune şi de pe piaţa sistemelor de acces condiţionat şi a altor facilităţi asociate.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97 şi 135.

 

PARAGRAFUL 3

Obligaţii impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe pieţele de gros

 

Art. 105. – (1) Dacă, în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, un operator este desemnat ca având putere semnificativă pe o piaţă relevantă de gros din sectorul comunicaţiilor electronice, autoritatea de reglementare impune acestuia, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 106-110.

(2) În măsura în care legea nu dispune altfel şi fără a se aduce atingere prevederilor art. 13, art. 24 alin. (2) lit. h), art. 71, 73 , 75, 100 şi 101-104, cadrului legal privind exercitarea dreptului de acces pe proprietăţi, dispoziţiilor relevante ale Legii nr. 506/2004, cu completările ulterioare, sau obligaţiilor rezultate din acordurile internaţionale la care România este parte, autoritatea de reglementare nu poate impune obligaţiile prevăzute la art. 106-110 operatorilor care nu au fost desemnaţi ca având putere semnificativă pe piaţă potrivit alin. (1).

(3) În cazuri excepţionale, dacă autoritatea de reglementare intenţionează să impună în sarcina unui operator desemnat ca având putere semnificativă pe piaţă potrivit alin. (1) alte obligaţii în legătură cu accesul şi interconectarea decât cele prevăzute la art. 106-110, aceasta transmite Comisiei Europene o solicitare în acest sens. Decizia Comisiei Europene de autorizare sau de respingere a măsurii propuse se publică pe pagina de internet a ANCOM.

(4) Obligaţiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3) trebuie să se bazeze pe natura problemei identificate, să fie proporţionale şi justificate, având în vedere obiectivele autorităţii de reglementare prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, iar impunerea acestora trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

(5) Atunci când este necesară impunerea unor obligaţii pentru respectarea unor acorduri internaţionale, măsurile prin care se impun, se modifică sau se retrag astfel de obligaţii în legătură cu accesul sau interconectarea se notifică Comisiei Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 97.

Art. 106. – (1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţii de transparenţă în legătură cu interconectarea reţelelor publice de comunicaţii electronice ori cu accesul la aceste reţele sau la facilităţile asociate. Aceste obligaţii pot viza aducerea la cunoştinţa publicului a anumitor informaţii, precum specificaţii tehnice, caracteristici ale reţelei, informaţii contabile şi tarife practicate, modalităţi şi condiţii de furnizare şi utilizare a serviciilor, inclusiv orice condiţii care limitează accesul sau utilizarea serviciilor şi aplicaţiilor, cu respectarea cadrului legal în vigoare.

(2) În cazul în care unui operator i-au fost impuse obligaţii de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate impune acelui operator obligaţia de a publica o ofertă de referinţă care trebuie să fie suficient de detaliată pentru a asigura că solicitanţii nu trebuie să plătească pentru resurse care nu sunt necesare serviciului pe care l-au solicitat.

(3) Oferta de referinţă va cuprinde o descriere suficient de detaliată a serviciilor oferite, potrivit necesităţilor pieţei, precum şi condiţiile tehnice şi comerciale, inclusiv de preţ, corespunzătoare fiecăruia dintre aceste servicii.

(4) Autoritatea de reglementare poate impune modificări ale ofertei de referinţă, pentru a asigura implementarea corespunzătoare a obligaţiilor impuse în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(5) Autoritatea de reglementare poate preciza ce informaţii trebuie aduse la cunoştinţa publicului, nivelul de detaliu cerut şi modalitatea de publicare.

(6) În cazul în care unui operator i s-au impus obligaţii, potrivit art. 109, în legătură cu furnizarea accesului la elemente de infrastructură, autoritatea de reglementare impune acestuia obligaţia de a publica o ofertă de referinţă, care va conţine cel puţin elementele prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 107. – Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţii de nediscriminare în legătură cu interconectarea reţelelor ori cu accesul la aceste reţele sau la facilităţile asociate, prin care să se asigure, în special, că operatorii:

a) aplică condiţii echivalente în circumstanţe echivalente altor persoane care furnizează servicii echivalente;

b) pun la dispoziţia terţilor servicii şi informaţii în aceleaşi condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea, cu cele oferite pentru propriile servicii sau pentru serviciile furnizate filialelor, sediilor secundare ori partenerilor lor.

Art. 108. – (1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţii privind evidenţa contabilă separată, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pentru anumite activităţi care au legătură cu interconectarea reţelelor ori cu accesul la aceste reţele sau la facilităţile asociate.

(2) Autoritatea de reglementare poate, în special, să impună unui operator integrat pe verticală să urmărească distinct în evidenţa corespunzătoare tarifele la vânzarea de gros şi tarifele de transfer intern, pentru a asigura, între altele, îndeplinirea obligaţiei de nediscriminare impuse în conformitate cu prevederile art. 107 sau pentru a împiedica subvenţionarea încrucişată. Autoritatea de reglementare poate stabili formatul şi metodologia contabilă ce trebuie utilizate în vederea respectării acestei obligaţii, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Pentru a facilita verificarea îndeplinirii obligaţiilor de transparenţă şi de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate să impună operatorilor obligaţia de a furniza, la cerere, înregistrări contabile, inclusiv date provenind de la terţi privitoare la venituri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) În scopul promovării unei pieţe deschise şi concurenţiale, autoritatea de reglementare poate publica informaţiile contabile obţinute, în condiţiile legii.

Art. 109. – (1) Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţia de a permite accesul şi utilizarea unor elemente specifice ale reţelei ori unor facilităţi asociate, în special în cazul în care se consideră că refuzul de a acorda accesul ori impunerea unor clauze care au efect similar ar conduce la împiedicarea dezvoltării unei pieţe concurenţiale la nivel cu amănuntul sau la prejudicierea intereselor utilizatorilor finali.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) pot viza, printre altele:

a) acordarea către un terţ a dreptului de acces la elemente specifice ale reţelei sau la facilităţi asociate, inclusiv a accesului la elementele de reţea care nu sunt active şi a accesului necondiţionat la bucla locală, în vederea asigurării, printre altele, a furnizării serviciilor de selectare sau preselectare a transportatorului, precum şi a revânzării serviciului de acces la reţea;

b) negocierea, cu bună-credinţă, cu orice terţ care solicită accesul;

c) neretragerea dreptului de acces deja acordat;

d) furnizarea anumitor servicii, prin vânzarea de gros a acestora, în vederea revânzării de către terţi;

e) acordarea accesului liber la interfeţele tehnice, protocoalele sau alte tehnologii esenţiale care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor, inclusiv a serviciilor de reţele virtuale;

f) furnizarea colocării sau a altor forme de utilizare partajată a facilităţilor asociate;

g) furnizarea unor servicii determinate, necesare pentru asigurarea interoperabilităţii serviciilor destinate utilizatorilor finali, inclusiv a resurselor destinate serviciilor de reţele inteligente sau a serviciului de roaming în reţelele mobile;

h) acordarea accesului la sistemele de asistenţă operaţională sau la alte sisteme software similare, necesare pentru asigurarea unei concurenţe loiale în furnizarea serviciilor;

i) interconectarea reţelelor sau a elementelor reţelelor;

j) acordarea accesului la serviciile asociate, precum serviciile de localizare, identificare şi prezenţă.

(3) ANCOM poate ataşa obligaţiilor prevăzute la alin. (1) condiţii referitoare la echitatea, rezonabilitatea şi celeritatea îndeplinirii acestora.

(4) La impunerea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea de reglementare ia în considerare, în special:

a) viabilitatea tehnică şi economică a utilizării sau instalării unor facilităţi alternative, în condiţiile gradului de dezvoltare a pieţei, pe baza naturii şi tipului interconectării sau accesului în cauză, inclusiv viabilitatea asigurării altor forme de acces în amonte, cum ar fi accesul la canalizaţie;

b) fezabilitatea furnizării accesului solicitat, în funcţie de capacitatea disponibilă;

c) investiţia iniţială realizată de proprietarul infrastructurii, având în vedere atât investiţiile publice realizate, cât şi riscurile implicate în angajarea unei asemenea investiţii;

d) necesitatea promovării concurenţei pe termen lung, îndeosebi a concurenţei eficiente din punct de vedere economic, bazate pe infrastructuri;

e) existenţa anumitor drepturi de proprietate intelectuală, dacă este cazul;

f) furnizarea de servicii paneuropene.

(5) Atunci când impune obligaţiile prevăzute de prezentul articol, ANCOM poate stabili şi condiţiile tehnice sau operaţionale pe care furnizorul sau beneficiarii accesului trebuie să le îndeplinească în vederea asigurării unor condiţii normale de exploatare a reţelei. Obligaţiile referitoare la respectarea anumitor standarde tehnice sau specificaţii vor fi stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 110. – (1) Dacă o analiză de piaţă realizată în condiţiile legii indică absenţa concurenţei efective, care presupune că operatorul în cauză este capabil să menţină tarifele la un nivel excesiv de înalt sau că diferenţa dintre tarifele pentru serviciile cu amănuntul şi tarifele de gros percepute furnizorilor care oferă servicii cu amănuntul similare este de aşa natură încât produce efecte anticoncurenţiale, în detrimentul utilizatorilor finali, atunci autoritatea de reglementare poate, în conformitate cu prevederile art. 105, să impună obligaţii referitoare la recuperarea costurilor şi controlul tarifelor, inclusiv obligaţii de fundamentare a tarifelor în funcţie de costuri şi obligaţii privind implementarea unor sisteme de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea anumitor forme de acces sau de interconectare. În vederea încurajării investiţiilor, îndeosebi a celor în reţelele de generaţie viitoare, autoritatea de reglementare ia în considerare investiţia eficientă făcută de operatorul în cauză şi va permite existenţa unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ţinând seama de riscurile specifice asociate unui proiect nou de investiţii în reţea.

(2) Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare, impuse/impusă în condiţiile alin. (1), trebuie să promoveze eficienţa economică şi concurenţa şi să maximizeze beneficiul consumatorilor. În acest scop, autoritatea de reglementare poate să ia în considerare tarifele practicate pe pieţele concurenţiale comparabile.

(3) În cazul în care un operator are obligaţia să îşi fundamenteze tarifele în funcţie de costuri, proba faptului că tarifele respective sunt determinate în funcţie de costuri, inclusiv o rată rezonabilă de recuperare a investiţiei, se află în sarcina operatorului în cauză. În vederea calculării costului furnizării eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza sisteme de contabilitate a costurilor, altele decât cele utilizate de operator. Autoritatea de reglementare poate cere unui operator să furnizeze toate informaţiile care au stat la baza determinării unor tarife şi poate impune, dacă este cazul, ajustări ale acestora.

(4) În cazul în care controlul tarifelor se realizează prin impunerea implementării unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie făcută publică, indicându-se cel puţin principalele categorii în care sunt grupate costurile şi regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Îndeplinirea obligaţiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 111. – (1) În cazuri excepţionale, atunci când autoritatea de reglementare consideră că obligaţiile impuse în temeiul art. 106-110 nu sunt suficiente pentru a asigura concurenţa efectivă şi că există în continuare probleme concurenţiale importante şi persistente în ceea ce priveşte furnizarea la nivelul pieţelor de gros a anumitor servicii de acces, aceasta poate impune operatorilor integraţi pe verticală, cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3), obligaţia de a transfera activităţile aferente furnizării la nivelul pieţelor de gros a unor servicii de acces relevante unei entităţi economice care funcţionează independent.

(2) Entitatea economică prevăzută la alin. (1) va avea obligaţia de a furniza servicii de acces tuturor solicitanţilor, inclusiv altor entităţi din cadrul societăţii-mamă, utilizând aceleaşi sisteme şi procese şi respectând aceleaşi durate, termene şi condiţii, inclusiv referitoare la tarife şi la nivelul serviciilor furnizate.

(3) Atunci când autoritatea de reglementare intenţionează să impună obligaţia de separare funcţională, aceasta transmite Comisiei Europene o propunere care cuprinde:

a) dovezi care să susţină concluziile autorităţii de reglementare, astfel cum acestea sunt prevăzute la alin. (1);

b) o evaluare motivată care să arate că, pentru o perioadă rezonabilă, nu există sau există premise reduse pentru concurenţa bazată pe infrastructuri, efectivă şi sustenabilă;

c) o analiză a impactului preconizat asupra autorităţii de reglementare, asupra operatorului, în special asupra forţei de muncă a operatorului căruia i se impune această obligaţie, asupra pieţei de comunicaţii electronice în general şi asupra stimulentelor pentru investiţii pe această piaţă, în special în ceea ce priveşte necesitatea asigurării coeziunii sociale şi teritoriale, precum şi a impactului asupra altor părţi interesate, în special impactul preconizat asupra concurenţei şi orice efecte potenţiale asupra consumatorilor;

d) o analiză care justifică de ce impunerea acestei obligaţii ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare obligaţiile impuse pentru a remedia problemele concurenţiale identificate.

(4) Proiectul unei măsuri care vizează impunerea obligaţiei de separare funcţională cuprinde următoarele elemente:

a) natura şi gradul exact de separare, menţionând în special statutul juridic al entităţii economice separate;

b) identificarea activelor entităţii economice separate şi a serviciilor care urmează să fie furnizate de aceasta;

c) clauze privind conducerea entităţii care să asigure independenţa personalului acesteia, precum şi structura corespunzătoare a sistemului de stimulente şi de remunerare;

d) reguli care să asigure respectarea obligaţiilor impuse;

e) reguli care să asigure transparenţa procedurilor operaţionale, în special faţă de celelalte părţi interesate;

f) procedura de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor, inclusiv prin publicarea unui raport anual.

(5) Pe baza deciziei Comisiei Europene de autorizare a măsurilor propuse, potrivit art. 105 alin. (3), ANCOM realizează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces, în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol. Pe baza acestei analize, autoritatea de reglementare impune, menţine, modifică sau retrage obligaţiile specifice, cu respectarea prevederilor art. 97, 98 şi 135.

(6) Operatorului căruia i s-a impus obligaţia de separare funcţională i se pot impune oricare dintre obligaţiile prevăzute la art. 106-110 pe pieţele relevante pe care a fost desemnat ca având putere semnificativă sau oricare alte obligaţii autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

Art. 112. – (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care le incumbă în ceea ce priveşte operaţiunile de concentrare economică, operatorii integraţi pe verticală care, în conformitate cu dispoziţiile secţiunii 1 a prezentului capitol, au fost desemnaţi ca având putere semnificativă pe una sau mai multe pieţe relevante din sectorul comunicaţiilor electronice şi care intenţionează să transfere o parte substanţială ori totalitatea activelor aferente reţelei de acces unei persoane juridice distincte, controlată, direct sau indirect, de un proprietar diferit, sau să înfiinţeze o entitate economică separată prin intermediul căreia să asigure altor furnizori care activează la nivelul pieţei cu amănuntul, inclusiv propriei sale activităţi cu amănuntul, servicii de acces echivalente au obligaţia de a informa autoritatea de reglementare, în avans şi într-un termen rezonabil, cu privire la această intenţie, pentru a permite autorităţii de reglementare să evalueze, conform alin. (4), efectele măsurilor planificate.

(2) Orice modificare a intenţiilor comunicate conform prevederilor alin. (1), precum şi rezultatul final al măsurilor planificate vor fi transmise în cel mai scurt timp autorităţii de reglementare.

(3) Operatorul prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a transmite autorităţii de reglementare toate informaţiile necesare pentru evaluarea impactului măsurilor planificate.

(4) În cel mult 12 luni de la data primirii informării prevăzute la alin. (1) sau a modificărilor comunicate potrivit alin. (2), autoritatea de reglementare evaluează efectul măsurilor planificate asupra obligaţiilor specifice impuse în conformitate cu prevederile prezentului capitol. În acest scop, autoritatea de reglementare realizează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces, putând impune, menţine, modifica sau retrage una ori mai multe dintre obligaţiile prevăzute de prezentul capitol, cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

(5) În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM poate solicita modificarea măsurilor planificate.

(6) Persoanei juridice sau entităţii economice rezultate în urma aplicării măsurilor prevăzute la alin. (1), indiferent de statutul juridic al acesteia, i se pot impune oricare dintre obligaţiile prevăzute la art. 106-110 pe pieţele relevante pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă sau oricare alte obligaţii autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

(7) Măsurile adoptate de ANCOM conform dispoziţiilor prezentului articol vor avea în vedere, acolo unde este cazul, obligaţiile impuse de către Consiliului Concurenţei în cadrul procedurii de autorizare a concentrărilor economice.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Promovarea concurenţei pe pieţele cu amănuntul

 

Art. 113. – (1) Dacă, în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, ANCOM stabileşte că, pe o anumită piaţă la nivelul furnizării serviciilor cu amănuntul, nu există concurenţă efectivă, iar obligaţiile impuse în conformitate cu prevederile art. 106-110 nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, aceasta poate impune furnizorilor cu putere semnificativă pe piaţa respectivă, în mod corespunzător, obligaţiile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali şi al promovării unei concurenţe efective.

(2) Obligaţiile impuse de ANCOM potrivit alin. (1) pot include:

a) interzicerea practicării de preţuri excesive în raport cu costurile pe care le implică furnizarea serviciilor;

b) interzicerea practicării unor preţuri de ruinare, având ca efect limitarea intrării pe piaţă sau restrângerea concurenţei;

c) interzicerea favorizării nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparaţie cu alţii;

d) interzicerea condiţionării furnizării serviciului de acceptarea de către utilizatorii finali a unor prestaţii suplimentare, fără legătură cu serviciul solicitat.

(3) ANCOM poate impune, de asemenea, unui furnizor cu putere semnificativă pe o piaţă cu amănuntul:

a) plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amănuntul;

b) măsuri de control al tarifelor individuale;

c) măsuri de fundamentare a tarifelor în funcţie de costuri sau pe baza preţurilor ori tarifelor practicate pe pieţe comparabile.

(4) Obligaţiile impuse potrivit prezentului articol trebuie să fie corespunzătoare naturii problemei identificate, proporţionale şi necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 114. – (1) Atunci când este adecvat şi necesar, ANCOM impune acelor furnizori cărora le-au fost impuse obligaţii potrivit art. 113 obligaţia de a implementa un sistem de contabilitate a costurilor. ANCOM poate stabili formatul şi metodologia contabilă ce vor fi folosite.

(2) Îndeplinirea obligaţiilor de implementare a sistemului de contabilitate a costurilor trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 115. – ANCOM nu impune obligaţiile stabilite de prezenta secţiune pe anumite pieţe geografice sau pentru anumite categorii de utilizatori, dacă stabileşte că există concurenţă efectivă.

 

CAPITOLUL VIII

Soluţionarea litigiilor

 

Art. 116. – (1) În situaţia apariţiei unui litigiu între furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu obligaţiile impuse acestora prin dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale regulamentelor Uniunii Europene din domeniul comunicaţiilor electronice sau impuse de către ANCOM în conformitate cu aceste dispoziţii ori între astfel de furnizori şi persoane având calitatea de furnizori în alte state membre ale Uniunii Europene care solicită sau beneficiază de acces ori interconectare în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, partea interesată poate sesiza ANCOM în vederea soluţionării litigiului.

(2) Partea interesată se va adresa ANCOM printr-o cerere scrisă, transmisă în două exemplare. În vederea dezbaterii pe fond a litigiului, ANCOM va invita părţile în faţa sa, comunicându-le, într-un termen rezonabil, data întâlnirii. În funcţie de complexitatea cazului, părţile pot fi invitate la întâlniri ulterioare. Dezbaterile din cadrul întâlnirilor vor fi consemnate în scris şi comunicate părţilor.

(3) Părţile îşi pot exercita drepturile personal, pot fi asistate sau reprezentate. Reprezentanţii părţilor trebuie să prezinte înscrisurile care le atestă această calitate.

(4) Atunci când apreciază că, în urma analizării tuturor informaţiilor şi a punctelor de vedere exprimate în cauză, litigiul poate fi soluţionat pe fond, ANCOM va transmite părţilor o soluţie preliminară. Oricare dintre părţi poate formula o cerere motivată în vederea reanalizării soluţiei preliminare.

(5) Atunci când este sesizată în conformitate cu alin. (1), în cazuri justificate, ANCOM poate dispune şi repararea prejudiciului patrimonial efectiv suferit.

(6) În situaţii excepţionale, când o parte poate suferi grave prejudicii care, în lipsa unor măsuri cu caracter provizoriu, nu ar putea fi reparate în mod corespunzător în ipoteza unei soluţionări pe fond a litigiului favorabile părţii care solicită dispunerea respectivelor măsuri, partea în cauză poate solicita ANCOM dispunerea unor măsuri cu caracter provizoriu, în vederea evitării producerii prejudiciilor sau limitării întinderii acestora. Măsurile provizorii vor fi dispuse de către preşedintele ANCOM prin decizie motivată. Decizia de soluţionare a cererii privind dispunerea de măsuri provizorii va fi emisă în termen de cel mult 30 de zile de la data introducerii cererii.

(7) În soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (1), ANCOM va avea în vedere obiectivele menţionate la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(8) Litigiul va fi soluţionat prin decizie a preşedintelui ANCOM în termen de cel mult 4 luni de la data sesizării, în afara situaţiilor excepţionale, în care, în funcţie de complexitatea litigiului sau de impactul acestuia asupra pieţei comunicaţiilor electronice, un termen mai lung este necesar pentru buna soluţionare a cazului.

(9) Decizia de soluţionare a litigiului va cuprinde cel puţin următoarele elemente: denumirea şi sediul, respectiv numele şi domiciliul părţilor, obiectul litigiului, desfăşurarea procedurii, motivarea în fapt şi în drept pe care se întemeiază, măsurile dispuse şi modalităţile de ducere la îndeplinire a acestora, precum şi căile de atac împotriva acesteia.

(10) Decizia de soluţionare a litigiului se comunică părţilor şi se publică pe pagina de internet a ANCOM, cu respectarea principiului confidenţialităţii.

(11) Deciziile emise de preşedintele ANCOM în condiţiile prezentului articol constituie acte administrativ-jurisdicţionale, putând fi atacate în contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(12) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, în condiţiile legii.

Art. 117. – (1) În situaţia apariţiei unui litigiu între furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care provin din România şi dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, în legătură cu obligaţiile impuse acestora în temeiul legislaţiilor naţionale, în cazul în care litigiul este de competenţa ANCOM şi a uneia sau mai multor autorităţi naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene, partea interesată se poate adresa ANCOM sau oricăreia dintre autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii competente, în vederea soluţionării litigiului.

(2) Dacă ANCOM este sesizată în condiţiile alin. (1), în vederea soluţionării litigiului colaborează cu autoritatea sau, după caz, cu autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi ia în considerare punctele de vedere exprimate de acestea, astfel încât să se asigure o soluţionare unitară a litigiului.

(3) Atunci când apreciază ca fiind necesar pentru soluţionarea temeinică a litigiului, ANCOM poate solicita punctul de vedere al OAREC. În acest caz, litigiul va fi soluţionat cu luarea în considerare a punctului de vedere exprimat de OAREC, fără a aduce atingere competenţei ANCOM de a dispune măsuri provizorii.

(4) Prevederile art. 116 alin. (2)-(12) se aplică în mod corespunzător.

Art. 118. – (1) Utilizatorii finali se pot adresa ANCOM în vederea soluţionării litigiilor ocazionate de aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi în legătură cu clauzele privind exercitarea drepturilor conferite de prezenta ordonanţă de urgenţă, prevăzute în contractele reglementate la cap. V secţiunea 1, ori în legătură cu executarea acestor clauze şi care nu au fost rezolvate pe cale amiabilă cu furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(2) ANCOM stabileşte o procedură facultativă în scopul soluţionării echitabile şi prompte a litigiilor prevăzute la alin. (1). Procedura trebuie să fie transparentă, nediscriminatorie, imparţială, simplă şi necostisitoare.

(3) Procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută de prezentul articol are caracter scris. Atunci când consideră necesar, ANCOM poate convoca părţile la întâlniri, separat sau împreună, dezbaterile din cadrul acestora fiind consemnate în scris şi comunicate părţilor.

(4) În cazul în care, în termen de 60 de zile de la transmiterea unei sesizări în condiţiile alin. (1), litigiul nu a fost soluţionat pe cale amiabilă, ANCOM va transmite părţilor propunerea sa de soluţionare a litigiului, motivată în mod corespunzător. Propunerea ANCOM de soluţionare a litigiului va avea în vedere susţinerile şi documentele depuse de părţi şi are caracter de recomandare.

(5) ANCOM poate stabili un sistem de rambursare a cheltuielilor făcute de utilizatorii finali sau de despăgubire pentru prejudiciile suferite de aceştia în raporturile cu furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, aplicabil în cazuri întemeiate.

(6) În situaţia în care părţile implicate provin din mai multe state membre ale Uniunii Europene, ANCOM îşi va coordona eforturile cu autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii competente, în vederea soluţionării temeinice a litigiului.

(7) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, în condiţiile legii.

Art. 119. – (1) Procedurile facultative de soluţionare a litigiilor prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM.

(2) Accesul la procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute de prezentul capitol este gratuit.

 

CAPITOLUL IX

Furnizarea de informaţii

 

Art. 120. – (1) ANCOM are dreptul să solicite persoanelor care furnizează sau au furnizat reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori facilităţi asociate informaţiile, inclusiv de natură financiară, necesare în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sau de legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate de ANCOM în special în următoarele scopuri:

a) verificarea respectării obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice ori impuse de ANCOM în conformitate cu aceste dispoziţii, precum şi punerea în aplicare şi executarea regulamentelor Uniunii Europene din domeniul comunicaţiilor electronice, în special în ceea ce priveşte monitorizarea pieţei şi verificarea respectării obligaţiilor furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care decurg din aceste regulamente, în cazurile în care competenţa de monitorizare şi verificare a acestor obligaţii aparţine autorităţii naţionale de reglementare;

b) stabilirea tarifului de monitorizare anual, în conformitate cu prevederile cap. X;

c) stabilirea contribuţiilor pentru finanţarea serviciilor din sfera serviciului universal;

d) desemnarea furnizorilor de serviciu universal şi impunerea în sarcina acestora a obligaţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;

e) identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice, realizarea analizelor de piaţă şi identificarea furnizorilor cu putere semnificativă, în conformitate cu prevederile cap. VII;

f) impunerea în sarcina furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă a obligaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

g) acordarea resurselor limitate de spectru radio, numerotaţie ori a resurselor tehnice şi impunerea de obligaţii cu privire la utilizarea acestora;

h) soluţionarea litigiilor prevăzute la cap. VIII;

i) realizarea de statistici necesare exercitării atribuţiilor ANCOM;

j) elaborarea de rapoarte, studii şi analize, în domeniul comunicaţiilor electronice;

k) evaluarea necesităţii şi oportunităţii emiterii de noi reglementări, în conformitate cu atribuţiile ANCOM;

l) evaluarea implementării reglementărilor în vigoare;

m) publicarea unor situaţii comparative privind calitatea şi tarifele serviciilor, în vederea maximizării beneficiilor utilizatorilor finali;

n) asigurarea utilizării eficiente şi efective a frecvenţelor radio.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), ANCOM poate îndeosebi să solicite:

a) furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, informaţii despre viitoare dezvoltări ale reţelei şi ale serviciilor care ar putea avea impact asupra serviciilor oferite pe piaţa de gros competitorilor;

b) furnizorilor desemnaţi ca având putere semnificativă pe pieţele relevante de gros din sectorul comunicaţiilor electronice, date şi informaţii contabile privind serviciile furnizate pe pieţele cu amănuntul care sunt asociate cu pieţele de gros pe care aceştia au fost identificaţi de ANCOM ca având putere semnificativă.

(4) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului obligaţia de a transmite periodic anumite categorii de informaţii, în vederea realizării unor rapoarte statistice cu privire la piaţa de comunicaţii electronice.

(5) Fără a aduce atingere obligaţiilor de informare impuse prin actele normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice, informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi solicitate în scris şi motivat, iar cantitatea şi natura acestora trebuie să fie proporţionale cu scopul pentru care au fost solicitate.

(6) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a pune la dispoziţie informaţiile, în termenul şi în condiţiile indicate de ANCOM, după caz.

(7) ANCOM publică informaţiile care ar putea contribui la dezvoltarea unei pieţe deschise şi concurenţiale, inclusiv informaţii actualizate referitoare la aplicarea regulamentelor Uniunii Europene, cu respectarea principiului confidenţialităţii şi a prevederilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public, precizând atât condiţiile, cât şi procedura de acces al persoanelor interesate la aceste informaţii.

(8) În cazul persoanelor care au furnizat reţele sau servicii de comunicaţii electronice, ANCOM poate solicita informaţii în conformitate cu alin. (1) într-un termen de maximum 3 ani de la data încetării calităţii de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

Art. 121. – (1) ANCOM cooperează cu autorităţi de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice din străinătate, inclusiv pe baza unor acorduri de colaborare şi schimb de informaţii, în vederea îndeplinirii atribuţiilor care îi revin în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă şi al legislaţiei speciale în domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi pentru a facilita exercitarea de către aceste autorităţi a atribuţiilor ce le revin în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile.

(2) ANCOM va transmite autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene informaţiile solicitate motivat de acestea, în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestora prevăzute în legislaţia Uniunii Europene.

(3) ANCOM va furniza Comisiei Europene, la cererea motivată a acesteia, toate informaţiile necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale. Natura şi cantitatea informaţiilor vor fi proporţionale cu scopul pentru care au fost solicitate.

(4) Dacă informaţiile solicitate de Comisia Europeană au fost transmise în prealabil de furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în conformitate cu dispoziţiile art. 120, ANCOM va informa furnizorii respectivi cu privire la transmiterea informaţiilor.

(5) ANCOM poate solicita în mod expres şi motivat Comisiei Europene să nu pună la dispoziţia autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene informaţiile transmise în conformitate cu prevederile alin. (3).

(6) Dacă informaţiile transmise în conformitate cu prevederile alin. (2), (3) sau (5) sunt considerate confidenţiale, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene, ANCOM solicită Comisiei Europene şi autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene respectarea caracterului confidenţial.

(7) ANCOM poate solicita autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene informaţiile necesare în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sau de legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice, respectând, acolo unde este cazul, caracterul confidenţial al informaţiilor primite.

(8) În vederea revizuirii periodice a legislaţiei Uniunii Europene din domeniul comunicaţiilor electronice şi a monitorizării sistemelor naţionale de autorizare generală şi de acordare a dreptului de utilizare pentru anumite resurse limitate, ANCOM va furniza Comisiei Europene toate informaţiile solicitate.

 

CAPITOLUL X

Tariful de monitorizare

 

Art. 122. – Orice persoană care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştale are obligaţia de a plăti către ANCOM un tarif de monitorizare anual, în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, din momentul dobândirii calităţii de furnizor şi până la încetarea acestei calităţi.

Art. 123. – (1) Tariful de monitorizare prevăzut la art. 122 va acoperi numai cheltuielile administrative ale ANCOM.

(2) Cheltuielile administrative ale ANCOM sunt cele aferente gestionării, controlării şi aplicării regimului de autorizare generală, ale drepturilor de utilizare a resurselor limitate ori ale obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice ori al serviciilor poştale sau care pot fi impuse de ANCOM în conformitate cu aceste dispoziţii, inclusiv cele aferente exercitării atribuţiilor ANCOM în materia administrării resurselor limitate, putând include, printre altele:

a) costuri pentru cooperare, armonizare şi standardizare internaţională;

b) costuri cu realizarea analizelor de piaţă ori a impunerii obligaţiilor în sarcina furnizorilor cu putere semnificativă;

c) costuri cu asigurarea implementării serviciului universal, fără a se referi la compensarea costului net determinat de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal;

d) costuri cu monitorizarea respectării obligaţiilor prevăzute de cadrul legal ori impuse în conformitate cu acest cadru;

e) costuri determinate de elaborarea şi aplicarea legislaţiei secundare în domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale din domeniul de competenţă al ANCOM.

Art. 124. – (1) Tariful de monitorizare prevăzut la art. 122 se calculează ca un procent din cifra de afaceri realizată în anul anterior celui pentru care se datorează, în cazul persoanelor care au avut calitatea de furnizor pe parcursul întregului an calendaristic anterior.

(2) În cazul persoanelor care nu au avut calitatea de furnizor pe parcursul întregului an calendaristic anterior, tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) se calculează ca un procent din cifra de afaceri înregistrată în lunile anului anterior celui pentru care se datorează, în care a avut calitatea de furnizor.

(3) Procentul prevăzut la alin. (1) şi (2) se determină anual, fără a depăşi 0,4%, ca raport între:

a) cheltuielile administrative prevăzute la art. 123 alin. (2), din care se scad veniturile din alte surse; şi

b) cifra de afaceri cumulată a persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2).

(4) În vederea determinării diferenţei prevăzute la alin. (3) lit. a), vor fi luate în considerare şi sumele din excedentul anual rezultat din execuţia bugetelor anilor precedenţi.

(5) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1), suma luată în considerare pentru determinarea tarifului de monitorizare este întreaga cifră de afaceri prevăzută în situaţiile financiare anuale întocmite pentru anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare.

(6) Cifra de afaceri a persoanelor prevăzute la alin. (2) se determină prin cumularea veniturilor realizate în lunile din anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, în care acestea au avut calitatea de furnizor, luându-se în considerare inclusiv luna în care au dobândit această calitate.

(7) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cifrei de afaceri îi corespunde totalitatea veniturilor brute realizate în anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, respectiv totalitatea veniturilor brute realizate în lunile din anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, în care au avut calitatea de furnizor.

Art. 125. – (1) Cuantumul tarifului de monitorizare anual datorat de fiecare furnizor se stabileşte prin aplicarea procentului prevăzut la art. 124 alin. (3) la cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5), (6) sau (7), după caz.

(2) Cuantumul tarifului de monitorizare prevăzut la alin. (1) se stabileşte la data determinării cifrei de afaceri cumulate prevăzute la art. 124 alin. (3) lit. b), dar nu mai târziu de data de 15 septembrie a anului respectiv, prin decizie a preşedintelui ANCOM, care se comunică fiecărui furnizor.

Art. 126. – (1) La încetarea calităţii de furnizor, indiferent de forma acesteia, orice furnizor are obligaţia de a achita tariful de monitorizare stabilit astfel:

a) în cazul în care încetarea calităţii de furnizor are loc înainte de determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 125 alin. (2), furnizorul datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul stabilit de ANCOM în condiţiile art. 124 alin. (3) pentru anul anterior şi cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care acesta a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea;

b) în cazul în care încetarea calităţii de furnizor are loc după determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 125 alin. (2), pe lângă acest tarif, furnizorul datorează şi un tarif suplimentar, calculat ca produs între procentul stabilit de ANCOM în condiţiile art. 124 alin. (3) pentru anul în curs şi cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea.

(2) Persoanele care datorează tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) au obligaţia de a transmite ANCOM, în termen de 15 zile de la data încetării calităţii de furnizor, o situaţie privind cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea sau, respectiv, privind cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea, în condiţiile stabilite de ANCOM.

(3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) nu comunică ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), documentele prevăzute la alin. (2), ANCOM stabileşte în sarcina acestor persoane obligaţia de plată a tarifului de monitorizare datorat la încetarea calităţii de furnizor prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM, multiplicată cu 1/12 şi cu numărul lunilor din anul în care au avut această calitate fără a se fi stabilit tariful de monitorizare.

(4) Tariful de monitorizare datorat potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se stabileşte prin decizie a preşedintelui ANCOM, iar diferenţa dintre acesta şi plăţile anticipate stabilite în condiţiile art. 127 alin. (1) se achită în termenul prevăzut la art. 128 sau, după caz, se restituie de către ANCOM în condiţiile Codului de procedură fiscală.

(5) Tariful de monitorizare datorat potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se stabileşte prin decizie a preşedintelui ANCOM şi se achită în termenul prevăzut la art. 128.

(6) Persoanele cărora le-a încetat calitatea de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori cea de furnizor de servicii poştale în acelaşi an în care au dobândit această calitate datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) sau, după caz, la alin. (1) lit. b) şi cifra de afaceri realizată în lunile în care au avut această calitate, luându-se în considerare inclusiv luna în care au dobândit calitatea şi exclusiv luna în care aceasta a încetat.

(7) Persoanelor prevăzute la alin. (6) li se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (2)-(5).

(8) În cazul furnizorilor cărora le-a încetat calitatea ca urmare a fuziunii, tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) va fi stabilit în sarcina societăţilor absorbante sau nou-constituite, după caz.

Art. 127. – (1) ANCOM poate impune persoanelor prevăzute la art. 122 obligaţia de a efectua, în contul tarifului de monitorizare anual, plăţi anticipate după cum urmează:

a) până la data de 15 martie a anului, dar nu mai puţin de 15 zile de la data comunicării deciziei preşedintelui ANCOM, o tranşă în cuantum de 30% din ultimul tarif de monitorizare datorat;

b) până la data de 15 iunie a anului, dar nu mai puţin de 15 zile de la data comunicării deciziei preşedintelui ANCOM, o nouă tranşă în cuantum de 30% din ultimul tarif de monitorizare datorat.

(2) Cuantumul plăţilor anticipate prevăzute la alin. (1) se stabileşte până la data de 15 februarie prin decizie a preşedintelui ANCOM.

(3) Ultimul tarif de monitorizare datorat, pe baza căruia se determină plăţile anticipate, este tariful de monitorizare stabilit în condiţiile art. 125 alin. (2), fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.

(4) Diferenţa dintre tariful de monitorizare anual stabilit în condiţiile art. 125 alin. (2) şi eventualele plăţi anticipate stabilite în condiţiile alin. (1) se achită în termenul prevăzut la art. 128 sau, după caz, se restituie de către ANCOM în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Art. 128. – Termenul de plată a tarifelor prevăzute la art. 126 alin. (4) sau (5) şi la art. 127 alin. (4) este data de 25 a lunii următoare celei în care s-a emis decizia, dar nu mai puţin de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Art. 129. – (1) Persoanele prevăzute la art. 124 şi la art. 126 alin. (1) şi (6) pot solicita, în vederea determinării tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate exclusiv din furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ori din furnizarea de servicii poştale, în locul cifrei de afaceri, prevederile art. 124-126 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), furnizorii sunt obligaţi să ţină contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveşte veniturile obţinute din activităţile de furnizare de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ori, după caz, de furnizare de servicii poştale. Certificarea acestor venituri se va realiza de către un auditor independent sau de către un expert contabil autorizat potrivit legii, în condiţiile stabilite de ANCOM.

(3) Netransmiterea documentelor cuprinzând veniturile certificate în condiţiile prevăzute la alin. (2) în vederea determinării tarifului de monitorizare are ca efect determinarea acestuia în funcţie de cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5).

Art. 130. – (1) Persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), au obligaţia de a transmite ANCOM situaţiile financiare anuale conţinând cifrele de afaceri înscrise în contul de profit şi pierdere, necesare pentru determinarea tarifului de monitorizare, în termen de 7 zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele competente la care se înregistrează, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2) Persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale şi întreprinderile individuale care datorează tariful de monitorizare prevăzut la art. 124 au obligaţia de a transmite ANCOM declaraţiile financiare anuale privind veniturile brute realizate, necesare pentru determinarea tarifului de monitorizare, în termen de 7 zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele competente la care se înregistrează, potrivit legislaţiei în vigoare.

(3) Persoanele prevăzute la art. 124 alin. (2) au obligaţia de a transmite ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), situaţia privind cifra de afaceri realizată în lunile din anul anterior în care acestea au avut calitatea de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori de furnizor de servicii poştale.

(4) Netransmiterea în termenele şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale a documentelor prevăzute la alin. (3) necesare în vederea determinării tarifului de monitorizare are ca efect determinarea acestuia în funcţie de cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5).

Art. 131. – Prin excepţie de la prevederile art. 122 şi ale art. 126 alin. (1) şi (6), furnizorii care înregistrează o cifră de afaceri care nu depăşeşte echivalentul în lei a 100.000 de euro, la cursul de schimb valutar mediu al perioadei în care a fost realizată cifra de afaceri, calculat pe baza cursului de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, nu au obligaţia de plată a tarifului de monitorizare, prevederile art. 122-130 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 132. – Procedura de aplicare a prevederilor art. 122- 131 se stabileşte prin decizie a preşedintelui ANCOM, cu respectarea principiilor obiectivităţii, transparenţei şi proporţionalităţii.

 

CAPITOLUL XI

Consultare, transparenţă şi informare

 

Art. 133. – (1) În vederea aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă, ANCOM are obligaţia de a crea, menţine, dezvolta şi actualiza permanent o pagină de internet proprie, prin intermediul căreia să se asigure informarea publicului într-o manieră accesibilă cu privire la:

a) autorităţile publice competente să exercite atribuţii în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă şi al legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice;

b) organizarea, funcţionarea, obiectivele şi atribuţiile ANCOM, precum şi atribuţiile fiecărei structuri interne a ANCOM;

c) datele necesare pentru a asigura comunicarea eficientă cu structurile interne ale ANCOM;

d) legislaţia naţională şi internaţională aplicabilă în domeniul comunicaţiilor electronice;

e) deciziile emise de preşedintele ANCOM aplicabile în domeniul comunicaţiilor electronice;

f) căile legale de atac împotriva deciziilor preşedintelui ANCOM;

g) documentele a căror publicare este obligatorie în cadrul consultărilor lansate în condiţiile art. 135;

h) bugetul de venituri şi cheltuieli al ANCOM;

i) procedura de autorizare generală, de acordare a dreptului de utilizare a frecvenţelor radio, a resurselor de numerotaţie şi a resurselor tehnice;

j) drepturile şi obligaţiile furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, în conformitate cu regimul de autorizare generală;

k) drepturile şi obligaţiile titularilor de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio şi a licenţelor de utilizare a resurselor de numerotaţie;

l) obligaţiile impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile cap. VII;

m) orice alte informaţii utile informării publicului, care au legătură cu activitatea ANCOM.

(2) ANCOM depune toate diligenţele necesare pentru a asigura că informaţiile publicate pe pagina de internet proprie sunt disponibile şi în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională.

Art. 134. – (1) ANCOM va comunica Comisiei Europene măsurile adoptate în legislaţia naţională în domeniul de reglementare al Directivei-cadru, al Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, cu modificările ulterioare, al Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, cu modificările ulterioare, şi al Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, cu modificările ulterioare, precum şi orice modificări sau completări ale acestor măsuri.

(2) În special, autoritatea de reglementare notifică Comisiei Europene măsurile adoptate în temeiul cap. VII, precum şi, în cel mai scurt timp, orice modificare a acestor măsuri.

Art. 135. – (1) Cu excepţia măsurilor adoptate în temeiul prevederilor art. 97 alin. (6), art. 116 sau 117, ANCOM are obligaţia de a respecta procedura de consultare stabilită prin prezentul articol ori de câte ori intenţionează să adopte măsuri în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă ce sunt de natură să producă un impact semnificativ pe piaţa relevantă.

(2) ANCOM are obligaţia de a publica textul supus consultării pe pagina de internet proprie, precizând totodată şi data publicării documentului, data la care expiră termenul de depunere a observaţiilor şi data estimativă la care intenţionează să adopte măsura care face obiectul consultării. Toate persoanele interesate care au solicitat înscrierea adresei lor de poştă electronică pe lista de corespondenţă special constituită a ANCOM vor fi informate cu privire la lansarea consultării cel mai târziu la data publicării documentului.

(3) Din momentul în care textul supus consultării este publicat pe pagina de internet, ANCOM stabileşte un termen de cel puţin 30 de zile pentru depunerea de observaţii, în scris, de către orice persoană interesată. În situaţiile în care măsurile trebuie adoptate în regim de urgenţă, acest termen poate fi mai scurt de 30 de zile, însă nu mai scurt de 10 zile.

(4) Cel mai târziu la data publicării pe pagina de internet a măsurii adoptate, ANCOM are obligaţia de a publica şi un material de sinteză a observaţiilor primite, cu respectarea principiului confidenţialităţii, care va preciza şi poziţia sa faţă de aceste observaţii.

Art. 136. – (1) În cadrul procedurii de consultare prevăzute la art. 135, în special atunci când intenţionează să adopte măsuri în temeiul cap. V, ANCOM analizează punctele de vedere transmise de utilizatorii finali, inclusiv de persoanele cu dizabilităţi, de asociaţiile acestora, de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, de producătorii de echipamente şi de furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile utilizatorilor finali referitoare la serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului.

(2) La adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ANCOM ţine cont în mod corespunzător de protejarea intereselor consumatorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(3) Acolo unde este cazul, părţile interesate pot dezvolta, cu îndrumarea ANCOM, mecanisme de colaborare care pot implica consumatori, asociaţii ale utilizatorilor şi furnizori, în scopul de a îmbunătăţi calitatea generală a serviciilor, prin elaborarea de coduri de conduită şi standarde de operare, precum şi prin monitorizarea aplicării acestora.

(4) ANCOM poate promova, în limitele atribuţiilor prevăzute de lege, cooperarea dintre furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi organismele care asigură protejarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a drepturilor conexe în ceea ce priveşte utilizarea serviciilor de comunicaţii electronice.

 

CAPITOLUL XII

Supraveghere, control şi sancţiuni

 

Art. 137. – (1) Controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice şi ale actelor normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi al respectării obligaţiilor furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care decurg din regulamentele Uniunii Europene, acolo unde se stabileşte competenţa de monitorizare sau de verificare a respectării acestor obligaţii de către autoritatea naţională de reglementare, revine ANCOM, care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop, denumit în continuare personal de control.

(2) Personalul de control, precum şi atribuţiile acestuia se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 138. – (1) Personalul de control poate să efectueze acţiuni de control, inclusiv inopinate, în cadrul cărora poate să solicite, menţionând temeiul legal şi scopul solicitării, orice documente necesare pentru efectuarea controlului, să ridice copii de pe orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale ori alte acte sau documente, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) În cadrul acţiunilor de control, personalul de control poate să solicite şi să primească, la faţa locului sau la termenul solicitat, orice informaţii necesare pentru efectuarea controlului şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) lit. c), cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Rezultatul acţiunilor de control va fi consemnat într-o notă de control, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 144.

Art. 139. – (1) În cazul în care constată contravenţia prevăzută la art. 142 pct. 10, personalul de control poate dispune încetarea imediată a încălcării şi poate lua orice măsuri pe care le apreciază necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor legale. Măsurile vor fi adecvate şi proporţionale cu încălcarea săvârşită şi vor prevedea un termen în care contravenientul trebuie să se conformeze acestora.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.

Art. 140. – În vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 142 pct. 1, 7, 10, 11 şi 14, dacă persoana în cauză refuză să se supună controlului prevăzut la art. 137 şi 138, personalul de control are acces, în condiţiile legii, la reţelele de comunicaţii electronice, respectiv la echipamentele şi elementele reţelei de comunicaţii electronice.

Art. 141. – (1) În cazul descoperirii nerespectării de către un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice a unei obligaţii prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă sau în legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice, în actele normative ori individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice ori a unei obligaţii care decurge din regulamentele Uniunii Europene, atunci când competenţa de monitorizare şi verificare a acestei obligaţii aparţine autorităţii naţionale de reglementare, înainte de aplicarea sancţiunii, ANCOM va transmite furnizorului în cauză o notificare prin care îi va aduce la cunoştinţă încălcarea constatată şi sancţiunea aplicabilă, acordându-i un termen în vederea formulării unui punct de vedere.

(2) Procedura notificării prevăzută la alin. (1) nu se aplică:

a) în cazul nerespectării deciziilor preşedintelui ANCOM emise în temeiul art. 116 sau 117;

b) în cazul nerespectării obligaţiei de a transmite în mod corect şi complet informaţiile solicitate de ANCOM în temeiul art. 120 alin. (2) lit. a) ori informaţiile stabilite prin actele normative sau individuale emise de ANCOM;

c) în cazul nerespectării măsurilor dispuse de ANCOM în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4);

d) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 142 pct. 1, 7, 9, 10, 11, 16 şi 41;

e) în cazul nerespectării obligaţiilor de transparenţă impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 106;

f) în cazul nerespectării obligaţiei de a se supune controlului prevăzut la art. 137 şi 138.

Art. 142. – Următoarele fapte constituie contravenţii:

1. furnizarea reţelelor sau a serviciilor de comunicaţii electronice de către o persoană care nu este autorizată în condiţiile art. 6 pentru acel tip de activitate ori pe perioada în care dreptul de furnizare a reţelelor sau a serviciilor de comunicaţii electronice a fost suspendat ori retras;

2. nerespectarea condiţiilor prevăzute în autorizaţia generală, în condiţiile art. 8;

3. încălcarea obligaţiei de negociere prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b);

4. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (3) şi (4);

5. încălcarea obligaţiei de nedivulgare prevăzute la art. 12 alin. (5);

6. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (7);

7. utilizarea frecvenţelor radio fără obţinerea licenţei de utilizare în conformitate cu prevederile art. 23;

8. nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor prevăzute în licenţele de utilizare a frecvenţelor radio acordate în condiţiile cap. III;

9. nerespectarea condiţiilor impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3);

10. producerea de către orice persoană şi în orice mod a unei interferenţe prejudiciabile;

11. utilizarea resurselor de numerotaţie fără obţinerea licenţei de utilizare în conformitate cu prevederile cap. III;

12. nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor privind utilizarea resurselor de numerotaţie sau a resurselor tehnice stabilite sau impuse de ANCOM;

13. nerespectarea prevederilor art. 37 alin. (4);

14. utilizarea resurselor tehnice fără obţinerea dreptului de utilizare, potrivit art. 45 alin. (1);

15. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 46 alin. (1) şi (3);

16. încălcarea obligaţiei de notificare prevăzute la art. 47 alin. (1);

17. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 50 alin. (1)-(3);

18. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 51 alin. (1)-(5) şi (7)-(9);

19. neincluderea în contracte a informaţiilor furnizate de ANCOM potrivit prevederilor art. 51 alin. (6);

20. nerespectarea prevederilor art. 53 alin. (1);

21. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 54;

22. nerespectarea prevederilor art. 55;

23. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 57;

24. nerespectarea prevederilor art. 58;

25. încălcarea obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute la art. 60 alin. (1)-(3);

26. nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (4);

27. nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (7);

28. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 60 alin. (10);

29. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) şi (2);

30. nerespectarea prevederilor art. 66;

31. nerespectarea prevederilor art. 67;

32. nerespectarea prevederilor art. 68;

33. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (1);

34. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (2);

35. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (3);

36. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (5);

37. nerespectarea prevederilor art. 70 alin. (1), (4)-(6) şi (9);

38. nerespectarea prevederilor art. 71 alin. (3) şi (4);

39. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 73 alin. (1);

40. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 75 alin. (1), (6) şi (8);

41. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 78 alin. (1);

42. nerespectarea prevederilor art. 79 alin. (4);

43. nerespectarea prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4);

44. nerespectarea prevederilor art. 81 alin. (4);

45. nerespectarea prevederilor art. 83 alin. (5);

46. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 84 alin. (1), (3), (5) şi (10);

47. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (1) şi (3);

48. nerespectarea prevederilor art. 101;

49. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 102;

50. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 103;

51. nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (1)-(3);

52. nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse în temeiul prevederilor art. 48, art. 49 alin. (2), art. 60 alin. (5) şi (8), art. 61 alin. (1)-(4), art. 62 alin. (3), art. 63, 64, art. 70 alin. (2), (7), (8) şi (10), art. 72 alin. (3), art. 73 alin. (2), art. 74 alin. (1) şi (4), art. 75 alin. (3) şi (7), art. 79 alin. (1) şi (3), art. 80 alin. (1) şi (2), art. 81 alin. (1) şi (2), art. 82 alin. (1) şi (3), art. 83 alin. (2)-(4) şi (6), art. 84 alin. (4), (6)-(8), (11) şi (12) şi art. 85 alin. (2) şi (4)-(7);

53. nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse în temeiul prevederilor art. 69 alin. (4), art. 75 alin. (4), art. 78 alin. (2), art. 100, art. 104 alin. (1) şi (2), art. 107, art. 108 alin. (1) şi (2), art. 109 alin. (1)-(3) şi (5), art. 110 alin. (1), (3) şi (4), art. 111 alin. (1) şi (2), art. 112 alin. (4)-(6), art. 113 alin. (1)-(3), art. 114;

54. nedepunerea situaţiilor sau declaraţiilor financiare anuale în conformitate cu art. 130;

55. nerespectarea obligaţiilor care decurg din regulamentele Uniunii Europene în domeniul comunicaţiilor electronice şi echipamentelor terminale, în cazurile în care competenţa de monitorizare şi verificare a respectării acestor obligaţii aparţine autorităţii naţionale de reglementare.

Art. 143. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 142 se sancţionează astfel:

a) cu amendă de la 5.000 lei la 60.000 lei, iar, în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 100.000 lei;

b) prin derogare de la dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele cu o cifră de afaceri de peste 3.000.000 lei, cu amendă în cuantum de până la 2% din cifra de afaceri, iar, în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 5% din cifra de afaceri.

(2) În vederea individualizării sancţiunii, ANCOM va lua în considerare gradul de pericol social concret al faptei, perioada de timp în care obligaţia legală a fost încălcată, precum şi, dacă este cazul, consecinţele încălcării asupra concurenţei.

(3) Cifra de afaceri este cea prevăzută în ultima situaţie financiară anuală raportată de operatorul economic.

(4) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cifrei de afaceri prevăzute la alin. (1) lit. b) îi corespunde totalitatea veniturilor brute realizate de respectivii operatori economici.

(5) În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 142 li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 144. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 142 pct. 1, 2, 4, 5, 7-33, 35-40, 42-50 şi 52 se constată de către personalul de control din cadrul ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.

(2) Sancţiunea pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, prin rezoluţie scrisă, de către preşedintele ANCOM.

Art. 145. – (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 142 pct. 3, 6, 34, 41, 51 şi 53-55 şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac prin decizie emisă de către preşedintele ANCOM.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârşirii faptei, descrierea faptei contravenţionale şi a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, sancţiunea principală şi eventualele sancţiuni complementare aplicate, termenul şi modalitatea de plată a amenzii, termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa de judecată competentă.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea sancţiunii potrivit alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data săvârşirii faptei. În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor constând în săvârşirea, în baza aceleiaşi rezoluţii, la intervale diferite de timp, a mai multor acţiuni sau inacţiuni, care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi contravenţii, prescripţia începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârşit, dacă acest moment intervine anterior constatării.

(4) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică contravenientului şi poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din acest act normativ.

(5) Odată cu decizia prevăzută la alin. (1), contravenientului i se comunică şi înştiinţarea de plată, care conţine menţiunea privind obligativitatea achitării amenzii în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.

(6) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Acţiunea în contencios administrativ în condiţiile alin. (4) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte achitarea amenzii, până la pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri definitive şi irevocabile.

(7) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se fac venit integral la bugetul de stat. Executarea se realizează în conformitate cu dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale. În vederea punerii în executare a sancţiunii, ANCOM comunică din oficiu organelor de specialitate ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală decizia prevăzută la alin. (1), după expirarea termenului prevăzut în înştiinţarea de plată sau după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios administrativ.

Art. 146. – ANCOM poate dispune aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 143 alin. (1) chiar dacă încălcarea constatată a fost remediată, cu respectarea termenului acordat furnizorului în conformitate cu art. 141 alin. (1).

Art. 147. – În cazul unor încălcări grave sau repetate ale obligaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (1), ANCOM poate suspenda ori retrage furnizorului în cauză:

a) dreptul de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice în condiţiile regimului de autorizare generală;

b) dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie, resurselor tehnice sau frecvenţelor radio.

Art. 148. – (1) Dacă, în termen de 45 de zile de la data scadenţei, furnizorul nu achită tariful de monitorizare, tariful de utilizare a spectrului ori tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza reţele ori servicii de comunicaţii electronice pe baza regimului de autorizare generală sau licenţa de utilizare a frecvenţelor radioelectrice ori a resurselor de numerotaţie.

(2) În cazul în care furnizorul nu transmite documentele prevăzute la art. 130 alin. (1) până la data de 10 septembrie a anului pentru care se datorează tariful de monitorizare, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a furniza reţele ori servicii de comunicaţii electronice pe baza regimului de autorizare generală.

Art. 149. – (1) În cazul constatării unei contravenţii în conformitate cu art. 144 sau art. 145, ANCOM poate dispune:

a) încetarea încălcării fie imediat, fie într-un termen rezonabil, precum şi orice măsuri necesare pentru a asigura încetarea încălcării şi remedierea situaţiei produse. Măsurile vor fi adecvate şi proporţionale cu încălcarea săvârşită şi vor prevedea un termen în care furnizorul trebuie să se conformeze acestora;

b) suspendarea sau amânarea furnizării unui serviciu sau unui pachet de servicii, dacă furnizarea ar aduce prejudicii semnificative concurenţei, până la încetarea încălcării obligaţiilor de acces sau interconectare impuse în conformitate cu prevederile cap. VII.

(2) În cazul în care nerespectarea de către furnizori a obligaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (1) poate crea probleme grave de natură economică sau operaţională altor furnizori de reţele ori de servicii de comunicaţii electronice sau utilizatorilor, ANCOM poate lua măsuri urgente cu caracter provizoriu pentru remedierea situaţiei.

(3) În cazul în care nerespectarea de către furnizori a obligaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (1) prezintă un pericol grav şi iminent la adresa apărării naţionale, ordinii publice, securităţii naţionale sau sănătăţii publice, ANCOM va înştiinţa şi, dacă este necesar, va coopera cu organele judiciare, precum şi cu instituţiile competente din domeniul apărării şi securităţii naţionale, ordinii publice sau sănătăţii publice, în vederea asigurării respectării dispoziţiilor legale. ANCOM poate lua măsuri urgente, proporţionale şi cu caracter provizoriu pentru remedierea situaţiei, cu consultarea sau la solicitarea motivată a acestor instituţii, după caz.

(4) Atunci când apreciază că este necesar, ANCOM poate menţine măsurile dispuse conform alin. (2) şi (3) pentru o perioadă de cel mult 90 de zile. În cazul în care punerea în executare a acestora necesită o durată mai mare de timp, ANCOM poate dispune prelungirea aplicabilităţii pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Furnizorului în cauză i se va acorda posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere şi de a propune soluţii pentru remedierea definitivă a situaţiei create.

(5) Măsurile prevăzute la alin. (2) şi (3) se dispun prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 150. – Odată cu aplicarea amenzilor prevăzute la art. 143 alin. (1), se dispune confiscarea bunurilor destinate, rezultate sau folosite la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 142. Bunurile confiscate vor fi valorificate în condiţiile legii.

Art. 151. – (1) ANCOM poate aplica amenzi administrative în cuantum de până la 30.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, stabilind totodată şi data de la care acestea se calculează, pentru a determina:

a) furnizarea în mod corect şi complet a informaţiilor solicitate de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi a informaţiilor stabilite prin actele normative ori individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice;

b) informarea publicului în condiţiile art. 47 alin. (2), supunerea la auditul de securitate prevăzut la art. 49 alin. (1) lit. b) sau transmiterea rezultatelor auditului prevăzut la art. 49 alin. (1) lit. b);

c) supunerea la controlul prevăzut la art. 137 şi 138;

d) respectarea obligaţiei de transparenţă prevăzute la art. 106;

e) conformarea la măsurile dispuse în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4), art. 116, 117 şi 149.

(2) Decizia preşedintelui ANCOM prin care se aplică sancţiunile prevăzute la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

(3) Sumele rezultate din încasarea amenzilor administrative stabilite la alin. (1) se reţin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziţia ANCOM şi vor fi folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.

Art. 152. – În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit actelor normative în vigoare, ANCOM va fi sprijinită operativ, acolo unde este cazul, de autorităţile administraţiei publice locale, de organele de poliţie ori de alte autorităţi publice, în vederea identificării şi localizării persoanelor fizice sau juridice care săvârşesc fapte de natură contravenţională.

Art. 153. – Orice decizie a ANCOM prin care se vatămă drepturile unei persoane fizice sau juridice, recunoscute de prezenta ordonanţă de urgenţă, sau refuzul nejustificat al ANCOM de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de prezenta ordonanţă de urgenţă pot fi atacate în contencios administrativ la instanţa competentă.

 

CAPITOLUL XIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 154. – ANCOM revizuieşte, în condiţiile legii, acolo unde este cazul, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 7 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, regimul de autorizare generală ori drepturile individuale de utilizare a resurselor limitate, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 155. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 154, drepturile de utilizare a frecvenţelor radio acordate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă a căror perioadă de valabilitate, calculată de la această dată, este mai mare de 5 ani, pot fi revizuite, la solicitarea expresă a titularului, în vederea respectării principiilor prevăzute la art. 20.

(2) Solicitarea prevăzută la alin. (1) poate fi depusă de persoana interesată începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 25 mai 2016.

(3) Pe baza solicitării prevăzute la alin. (2), ANCOM comunică titularului licenţei întinderea noilor drepturi de care acesta poate beneficia şi îi acordă posibilitatea de a-şi retrage solicitarea, într-un termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) În cazul în care titularul îşi retrage solicitarea depusă în condiţiile alin. (3), dreptul de utilizare a frecvenţelor radio se exercită în aceleaşi condiţii până la data de 25 mai 2016.

(5) Ulterior expirării datei prevăzute la alin. (2), în vederea asigurării respectării art. 20, ANCOM va efectua, în condiţiile legii, toate demersurile necesare, inclusiv cele referitoare la modificarea, la iniţiativa sa, dacă este cazul, a drepturilor individuale în vigoare.

(6) Revizuirea de către ANCOM a drepturilor individuale în condiţiile prezentului articol, în vederea promovării concurenţei între titularii de drepturi, se va realiza numai pentru conservarea drepturilor existente şi nu va avea în vedere acordarea de noi drepturi de utilizare.

Art. 156. – Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu aduc atingere prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici competenţelor Consiliului Concurenţei în aplicarea acestei legi, respectiv în aplicarea art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Art. 157. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 158. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) În activitatea sa, ANCOM susţine obiectivele Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice, denumit în continuare OAREC, în vederea creării unui cadru de reglementare armonizat şi coerent la nivel european. În acest sens, în exercitarea atribuţiilor sale, ANCOM are în vedere opiniile şi poziţiile comune adoptate de OAREC.”

2. La articolul 4, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) ANCOM promovează concurenţa în sectorul comunicaţiilor electronice şi în sectorul serviciilor poştale, printre altele, prin:

a) luarea măsurilor necesare în scopul prevenirii şi înlăturării acţiunilor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa sau pot avea un astfel de efect, în domeniul comunicaţiilor electronice, inclusiv în ceea ce priveşte transmisia conţinutului informaţiei, şi al serviciilor poştale;

b) luarea măsurilor necesare pentru ca utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu dizabilităţi, vârstnici sau cu nevoi sociale speciale, să obţină un maximum de beneficii în ceea ce priveşte diversitatea ofertei, tarifele şi calitatea serviciilor;

c) încurajarea utilizării efective şi asigurarea administrării eficiente a resurselor limitate pe care le gestionează.”

3. La articolul 6 alineatul (1), litera c) se abrogă.

4. La articolul 6 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) cooperarea cu autorităţile naţionale de reglementare cu atribuţii similare din străinătate, precum şi cu Comisia Europeană şi OAREC, în vederea dezvoltării unei practici de reglementare coerente şi a aplicării unitare şi concertate a legislaţiei Uniunii Europene.”

5. La articolul 6 alineatul (2), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„d) asigurarea condiţiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciile din sfera serviciului universal în domeniul comunicaţiilor electronice şi în domeniul serviciilor poştale;

e) promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu dizabilităţi, vârstnici sau cu nevoi sociale speciale;”.

6. La articolul 6 alineatul (2), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

„g) promovarea posibilităţii utilizatorilor finali de a accesa şi distribui informaţii sau de a utiliza aplicaţii ori servicii potrivit propriilor decizii.”

7. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:

„Art. 61. – În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-6, ANCOM aplică principiile obiectivităţii, transparenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii în activitatea de reglementare, printre altele, prin:

a) promovarea unor reglementări predictibile prin asigurarea unei abordări consistente, revizuite la intervale de timp adecvate;

b) asigurarea respectării principiului nediscriminării în tratamentul aplicat furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice sau furnizorilor de servicii poştale aflaţi în situaţii similare;

c) protejarea concurenţei în beneficiul utilizatorilor finali şi promovarea, acolo unde este cazul, a concurenţei bazate pe infrastructuri;

d) promovarea investiţiilor eficiente şi inovaţiei în infrastructuri noi şi îmbunătăţite, inclusiv prin asigurarea asupra faptului că orice obligaţii de acces impuse au în vedere riscurile specifice asociate investiţiei şi permit acordurile de cooperare între investitori şi persoanele care solicită accesul, pentru a împărţi riscurile investiţiei, asigurând în acelaşi timp concurenţa pe piaţă şi respectarea principiului nediscriminării;

e) luarea în considerare a condiţiilor diferite de concurenţă şi de necesităţi ale utilizatorilor din diverse arii geografice;

f) impunerea de obligaţii de reglementare ex ante doar acolo unde nu există concurenţă efectivă sau sustenabilă şi relaxarea sau retragerea acestor obligaţii acolo unde aceste condiţii sunt îndeplinite.”

8. La articolul 10 alineatul (1), punctele 2 şi 7 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„2. asigură reprezentarea în instituţii şi în organizaţii internaţionale din domeniul reglementării comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de telecomunicaţii, inclusiv din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice, şi serviciilor poştale, susţinând în cadrul acestora politica şi strategia naţională în domeniu, şi poate încheia acorduri internaţionale cu caracter tehnic în aceste domenii;

……………………………………………………………………………………..

7. avizează proiectele de acte normative prin care se reglementează activităţi din domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de telecomunicaţii, inclusiv din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice, şi serviciilor poştale, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie;”.

9. La articolul 10 alineatul (2), punctul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„24. impune în sarcina operatorilor şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă obligaţii specifice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;”.

10. La articolul 12, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) ANCOM transmite Comisiei Europene sau OAREC, la cererea motivată a acestora, informaţii statistice privind numărul acţiunilor de pe rolul instanţelor de judecată cu privire la deciziile emise de ANCOM, hotărârile judecătoreşti pronunţate, inclusiv în ceea ce priveşte eventualele măsuri temporare dispuse de către instanţele de judecată, precum şi cu privire la durata procedurilor judiciare.”

11. La articolul 14, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Din sursele de finanţare prevăzute la alin. (1), ANCOM poate decide să contribuie la bugetul OAREC, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.211/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului.”

Art. 159. – La articolul 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) contractelor încheiate de utilizatorii finali pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.”

Art. 160. – (1) Art. 50 alin. (1)-(3), art. 51 alin. (1)-(5), art. 53-58 şi art. 60 alin. (1)-(4) intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

a) Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor cap. IV „Dreptul de acces pe proprietăţi”, precum şi a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. g) şi alin. (2);

c) Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 mai 2008;

d) Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2007 privind condiţiile generale referitoare la interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală interactivă, precum şi a echipamentelor de televiziune digitală ale consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 11 octombrie 2007;

e) Hotărârea Guvernului nr. 810/2009 privind condiţiile referitoare la sistemele de acces condiţionat la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 4 august 2009, cu excepţia prevederilor art. 5 şi art. 8 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi (3);

f) Legea nr. 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.082 din 22 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Măsurile adoptate sau impuse de autoritatea de reglementare în temeiul actelor normative prevăzute la alin. (2) rămân în vigoare până la revizuirea acestora în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

*

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:

  • Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
  • prevederile art. 1, 2, 5, 6, 7, 9, 10, 13-16 şi 18-24 şi ale anexei II din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
  • Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
  • Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
  • Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;
  • Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;
  • prevederile art. 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10 şi 11 din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 144 din 4 iunie 1997.

 

 

 

ANEXA Nr. 1

 

Indicatorii de calitate, definiţiile şi metodele de măsurare privind calitatea serviciului

 

a) Pentru furnizorii care asigură accesul la o reţea publică de comunicaţii electronice:

 

INDICATOR (Nota 1) DEFINIŢIE METODĂ DE MĂSURARE

Termenul de furnizare pentru conectarea iniţială ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Frecvenţa reclamaţiilor referitoare la deranjamente ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Termenul de remediere a deranjamentelor ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

b) Pentru furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului:

 

INDICATOR DEFINIŢIE METODĂ DE MĂSURARE

Timpul necesar pentru stabilirea conexiunii

(Nota 2) ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Termenul de răspuns pentru serviciile de informaţii privind abonaţii ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Proporţia de posturi telefonice publice cu plată (cu monede sau cu cartelă)

disponibile ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Frecvenţa reclamaţiilor privind corectitudinea facturării ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Frecvenţa apelurilor nereuşite

(Nota 2) ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Numărul versiunii ETSI EG 202 057-1 este 1.3.1 (iulie 2008)

 

NOTA 1:

Parametrii trebuie să permită analizarea rezultatelor la nivel regional, cel puţin la nivelul 2 din Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) stabilit de Eurostat.

NOTA 2:

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii poate decide să nu solicite actualizarea informaţiilor privind rezultatele acestor doi indicatori, dacă există dovezi că nivelurile de calitate sunt satisfăcătoare.

 

ANEXA Nr. 2

 

Elementele minime care trebuie incluse într-o ofertă de referinţă pentru accesul la elementele de infrastructură, inclusiv accesul necondiţionat total sau partajat la bucla locală, la un punct fix

 

A. Condiţii asociate accesului necondiţionat la bucla locală

1. Elementele reţelei la care se oferă accesul, cuprinzând în principal următoarele elemente, împreună cu facilităţile asociate:

a) accesul necondiţionat total sau partajat la bucla locală;

b) accesul necondiţionat total sau partajat la subbucla locală, inclusiv, acolo unde este necesar, accesul la elementele de reţea care nu sunt active în vederea instalării segmentului de reţea backhaul;

c) acolo unde este cazul, accesul la canalizaţie în vederea dezvoltării reţelelor de acces

2. Informaţii referitoare la:

a) amplasarea punctelor fizice de acces, inclusiv a cabinetelor stradale şi a repartitoarelor principale şi intermediare;

b) disponibilitatea buclei locale, subbuclei locale şi a segmentului backhaul, în părţi determinate ale reţelei de acces;

c) acolo unde este necesar, informaţii referitoare la amplasarea canalizaţiei şi la disponibilitatea acesteia

3. Condiţii tehnice referitoare la accesul la şi la utilizarea buclei şi a subbuclei locale, inclusiv caracteristicile tehnice ale perechii de fire metalice torsadate, ale fibrei optice ori ale altor tehnologii echivalente, ale distribuitorilor de cabluri şi facilităţilor asociate şi, acolo unde este necesar, condiţiile tehnice referitoare la accesul la canalizaţie

4. Proceduri de comandă şi de punere la dispoziţie, eventuale restricţii de utilizare

B. Servicii de colocare

1. Informaţii referitoare la amplasamentele unde se poate realiza colocarea sau localizarea echipamentelor operatorului cu putere semnificativă, precum şi a planurilor de modernizare a acestora. Difuzarea acestor informaţii poate fi limitată la sfera părţilor interesate, în vederea evitării riscului de a se aduce atingere ordinii publice.

2. Posibilităţile de colocare în amplasamentele menţionate la pct. 1, incluzând posibilităţile de colocare fizică şi, dacă este cazul, colocarea la distanţă şi colocarea virtuală

3. Caracteristicile echipamentelor şi, dacă este cazul, restricţii privind colocarea anumitor echipamente

4. Măsuri adoptate de operator pentru a asigura securitatea spaţiilor sale

5. Condiţii de acces în spaţiile de colocare pentru personalul beneficiarului

6. Standarde de siguranţă

7. Reguli de alocare a spaţiului acolo unde spaţiul disponibil pentru colocare este limitat

8. Condiţii în care beneficiarii pot să inspecteze locaţiile unde se poate realiza colocarea fizică sau locaţiile unde colocarea a fost refuzată pe motiv de lipsă a spaţiului disponibil

C. Sisteme informaţionale

Condiţii de acces la anumite sisteme ale operatorului: sisteme de asistenţă operaţională, sisteme informaţionale sau baze de date pentru pregătirea comenzilor, punere la dispoziţie, comandă, întreţinere, solicitări de reparaţii şi facturare

D. Condiţii de furnizare

1. Termenul sau termenele în care operatorul soluţionează cererile de furnizare a serviciilor şi facilităţilor asociate; niveluri minime garantate de funcţionare a serviciilor, remedierea defecţiunilor, proceduri de restabilire a nivelului normal al serviciului şi parametri de calitate a serviciilor

2. Clauze contractuale standard, inclusiv, dacă este cazul, despăgubirile datorate în caz de nerespectare a termenului sau termenelor stabilite în conformitate cu prevederile pct. 1

3. Tarife sau formule de calcul al tarifelor pentru fiecare serviciu, funcţie şi facilitate asociată, prevăzute în prezenta anexă.

#lege-nr-140-din-18-iulie-2012, #ordonanta-de-urgenta-nr-1112011-privind-comunicatiile-electronice, #oug-nr-1112011

Marius Leontiuc – LEGE nr. 133 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996

 

LEGE nr. 133 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 24 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. I
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64 din 30 iunie 2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 1, literele b) – d) ale alineatului (1) al articolului 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„b) asigurarea publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară;
c) furnizarea de date instituţiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare şi pieţei imobiliare;
d) contribuie la asigurarea securităţii tranzacţiilor imobiliare şi la facilitarea creditului ipotecar.”

2. La articolul I punctul 1, alineatele (2)-(5) ale articolului 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale.
(3) Cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor şi înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.
(4) Evidenţa imobilelor înscrise în planul cadastral şi în cartea funciară se realizează şi se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la iniţiativa autorităţilor publice. Autorităţile publice şi titularii de drepturi asupra imobilelor au obligaţia de a sprijini crearea şi actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a datelor şi informaţiilor deţinute. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să acorde sprijin informaţional, tehnic şi de altă natură, în limitele competenţelor, la crearea şi actualizarea sistemului de cadastru şi carte funciară.
(5) Prin imobil, în sensul prezentei legi, se înţelege terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale, aparţinând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.”

3. La articolul I punctul 1, după alineatul (5) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
„(5^1) Imobilul definit la alin. (5) se înscrie într-o carte funciară.”

4. La articolul I punctul 1, alineatul (6) al articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(6) Entităţile de bază ale acestui sistem sunt imobilul şi proprietarul.”

5. La articolul I punctul 1, alineatul (7) al articolului 1 se abrogă.

6. La articolul I punctul 2, alineatele (1) şi (2) ale articolului 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 2. – (1) Cadastrul se realizează la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, pe sectoare cadastrale. Sectorul cadastral este unitatea de suprafaţă delimitată de elemente liniare stabile în timp – şosele, ape, canale, diguri, căi ferate etc.
(2) Prin sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se realizează:
a) identificarea, descrierea şi înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor, măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale, precum şi stocarea datelor pe suporturi informatice;
b) identificarea şi înregistrarea proprietarilor, a altor deţinători legali de imobile şi a posesorilor;
c) furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şitaxe pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de instituţiile abilitate;
d) publicitatea imobiliară, care asigură opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror raporturi juridice supuse publicităţii, referitoare la imobile.”

7. La articolul I, după punctul 2 se introduc trei noi puncte, punctele 2^1-2^3, cu următorul cuprins:
„2^1. La articolul 3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(3) În subordonarea oficiilor teritoriale, la nivelul fiecărei circumscripţii judecătoreşti va funcţiona cel puţin un birou de cadastru şi publicitate imobiliară, denumit în continuare birou teritorial, sau, după caz, un birou de relaţii cu publicul, ca unităţi fără personalitate juridică. Modul de organizare şi funcţionare, numărul, precum şi arondarea acestora pe unităţi administrativ-teritoriale se stabilesc prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale.»
2^2. La articolul 3, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (3^1)-(3^3), cu următorul cuprins:
«(3^1) În vederea specializării relaţiilor de colaborare dintre unitatea administrativ-teritorială, instanţele de judecată, notarii publici şi Agenţia Naţională sau, după caz, oficiul teritorial, primarul, preşedintele instanţei sau al Consiliului Superior al Magistraturii şi preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România sau al Camerei Notarilor Publici stabilesc prin dispoziţie persoanele din structura de specialitate a acestora care colaborează direct cu Agenţia Naţională sau, după caz, cu oficiul teritorial, în condiţiile stabilite prin protocol de colaborare încheiat între Agenţia Naţională şi instituţiile anterior menţionate.
(3^2) În îndeplinirea obligaţiilor ce le revin, instituţiile publice şi notarii publici vor avea acces direct, permanent, personal sau prin reprezentant ori on-line la cărţile funciare în format electronic, în vederea obţinerii pe cale electronică a extraselor de carte funciară şi transmiterii actelor instrumentate în vederea înscrierii acestora în cartea funciară. Agenţia Naţională va asigura până la 31 decembrie 2012 punerea în aplicare a acestor dispoziţii. Procedura comunicării actelor către şi de către birourile teritoriale se va stabili prin protocol de colaborare aprobat prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, protocol care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3^3) Furnizarea on-line a serviciilor de cadastru şi publicitate imobiliară poate fi pusă la dispoziţia altor persoane fizice şi juridice interesate, conform unor proceduri stabilite prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale.»
2^3. La articolul 3, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(4) În subordinea Agenţiei Naţionale funcţionează Centrul Naţional de Cartografie, ca instituţie cu personalitate juridică, care preia întreg patrimoniul şi personalul Centrului Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi Teledetecţie.»”

8. La articolul I punctul 3, litera p) a articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„p) asigură formarea profesională continuă şi pregătirea personalului prin intermediul Centrului de Pregătire Profesională al Agenţiei Naţionale, instituţie fără personalitate juridică, prin Institutul Notarial Român sau prin alte entităţi abilitate;”

9. La articolul I punctul 4, litera p^1) a articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„p^1) realizează, actualizează şi administrează registrul electronic naţional al nomenclaturilor stradale;”

10. La articolul I punctul 5, articolul 4^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 4^1. – (1) Nomenclatura stradală se aprobă prin hotărâre a consiliului local, se organizează pe fiecare localitate şi reprezintă evidenţa primară unitară care serveşte la atribuirea denumirii străzii şi a numărului administrativ.
(2) Registrul electronic naţional al nomenclaturilor stradale reprezintă sistemul unic de referinţă la nivel naţional, în care sunt înscrise nomenclaturile stradale de la nivelul comunelor, oraşelor şi al municipiilor. Registrul este obligatoriu de utilizat de instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în activitatea specifică. Agenţia Naţională asigură instituţiilor şi autorităţilor publice, precum şi notarilor publici accesul liber şi gratuit la registru.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a furniza şi actualiza datele cu privire la nomenclatura stradală proprie din registrul electronic al nomenclaturilor stradale.
(4) Modificarea adresei administrative a imobilului se notează în cartea funciară. Prin excepţie de la prevederile art. 50 alin. (1), încheierea prin care se dispune notarea modificării adresei administrative se comunică numai la cererea persoanei interesate.”

11. La articolul I punctul 7, alineatele (4) şi (5) ale articolului 5 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Administrarea bazei de date prevăzute la alin. (3) se realizează de către Agenţia Naţională şi oficiile teritoriale. Consultarea situaţiei cadastral-juridice a unui imobil înregistrat în baza de date se poate face de către orice persoană utilizând datele de identificare ale imobilului.
(5) Cererile de înscriere, precum şi cele pentru obţinerea de informaţii se vor putea face şi în format electronic, fiind înregistrate şi procesate cu efecte juridice echivalente. Comunicările încheierilor, extraselor, copiilor de pe acte sau planuri se pot face în format electronic sau pe suport hârtie, conform solicitării.”

12. La articolul I, după punctul 7 se introduc două noi puncte, punctele 7^1 şi 7^2, cu următorul cuprins:

„7^1. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 6. – Instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice şi al securităţii naţionale pot executa, cu mijloace proprii în domeniul specific de activitate, lucrările de cadastru, geodezie, gravimetrie, topografie, fotogrammetrie şi cartografie necesare apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, conform normelor tehnice şi standardelor proprii, aprobate prin ordine ale conducătorilor acestor instituţii, cu avizul Agenţiei Naţionale.»
7^2. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 7. – Datele geodezice şi cartografice interesând apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională se păstrează, după caz, de către instituţiile competente potrivit domeniului de activitate.»”

13. La articolul I, punctul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„8. La articolul 8, alineatele (3), (5) şi (15) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«(3) Tarifele şi încasările prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) nu sunt purtătoare de TVA, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (4)-(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi se aplică şi tuturor tarifelor, taxelor, precum şi onorariilor notariale percepute exclusiv în cadrul lucrărilor sistematice de cadastru efectuate în vederea înscrierii în cartea funciară. Plata onorariilor şi tarifelor în vederea eliberării certificatului pentru înscrierea în cartea funciară a posesorului ca proprietar şi în vederea dezbaterii procedurilor succesorale necesare finalizării înregistrărilor sistematice se face de către Agenţia Naţională, din sumele alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie. Cuantumul onorariilor şi tarifelor ce se vor percepe pentru fiecare procedură în parte, prevăzută la teza anterioară, se va stabili prin protocol încheiat între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Protocolul se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale şi hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
………………………………………………………………..
(5) Tarifele pentru cererile având ca obiect furnizarea serviciilor prestate de Agenţia Naţională şi unităţile sale subordonate pot fi încasate de notarii publici în numele Agenţiei Naţionale şi pe chitanţierele puse la dispoziţie de către aceasta sau pe bonuri fiscale, în baza unui comision stabilit prin negociere între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici, negociere ce va face obiectul protocolului de colaborare privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea prezentei legi.
………………………………………………………………..
(15) Se instituie Programul naţional de cadastru şi carte funciară, în scopul eliberării certificatelor pentru înscrierea în cartea funciară a posesorilor ca proprietari şi, după caz, a dezbaterilor succesorale, a întocmirii documentaţiilor cadastrale şi a înregistrării gratuite a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.»”

14. La articolul I, după punctul 8 se introduc două noi puncte, punctele 8^1 şi 8^2, cu următorul cuprins:
„8^1. La articolul 8, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (15^1), cu următorul cuprins:
«(15^1) Programul prevăzut la alin. (15) se realizează pe baza strategiei Agenţiei Naţionale, aprobate de consiliul de administraţie, iar finanţarea cheltuielilor privind realizarea acestuia se asigură din bugetul de stat prevăzut la alin. (2), precum şi din alte surse financiare alocate din bugetul unităţilor administrativ-teritoriale sau din surse internaţionale.»
8^2. La articolul 8, alineatul (16) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(16) Organele şi autorităţile administraţiei publice centrale, unităţile administrativ-teritoriale, precum şi alte persoane juridice interesate, care au resurse financiare pentru realizarea programului prevăzut la alin. (15), vor încheia protocoale de colaborare cu Agenţia Naţională cu privire la caietul de sarcini, modalităţile de avizare, de verificare, de recepţie şi de înscriere în cartea funciară, precum şi cu privire la utilizarea acestor informaţii. Persoanele fizice şi juridice interesate vor încheia un acord de finanţare în condiţiile legii.»”
15. La articolul I punctul 9, alineatul (17) al articolului 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(17) Specificaţiile tehnice conţinute în documentaţiile de atribuire a contractelor de lucrări de specialitate sunt avizate pentru conformitate cu reglementările specifice de către Agenţia Naţională înainte de iniţierea procedurilor de achiziţie publică, sub sancţiunea neacordării avizului de începere a lucrărilor, respectiv a respingerii cererii de recepţie. Autorităţile contractante nu fac plăţi pentru lucrările de specialitate întocmite fără respectarea celor menţionate anterior.”

16. La articolul I punctul 10, denumirea capitolului III se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Capitolul III
Organizarea lucrărilor sistematice de cadastru
în vederea înscrierii în cartea funciară”

17. La articolul I punctul 11, articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 9. – (1) Funcţia tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziţiei limitelor dintre imobilele învecinate. Lucrările de măsurători se execută prin orice metodă grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinate.

(2) Documentaţiile cadastrale determină suprafaţa terenurilor şi construcţiilor, rezultată din măsurători.
(3) În cadrul funcţiei economice a cadastrului se evidenţiază elementele tehnice necesare stabilirii valorilor impozabile ale imobilelor sau, după caz, a impozitelor sau taxelor pentru aceste imobile.
(4) Funcţia juridică a cadastrului se realizează prin identificarea proprietarilor, respectiv a posesorilor imobilelor şi prin înscrierea acestora în evidenţele cadastrale, în scopul înscrierii în cartea funciară.”

18. La articolul I punctul 12, articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 10. – (1) Începerea lucrărilor de înregistrare sistematică se stabileşte prin ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cuprinde identificarea unităţii administrativ-teritoriale şi a sectorului sau, după caz, a sectoarelor cadastrale în care se vor desfăşura lucrările.
(2) Procedura detaliată de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cuprinde, în principal, următoarele etape:
a) înştiinţarea proprietarilor, respectiv a posesorilor şi a altor deţinători, după caz, privind începerea lucrărilor, prin intermediul campaniei de informare publică, organizată şi desfăşurată la nivel naţional şi local;
b) identificarea limitelor unităţii administrativ-teritoriale;

c) stabilirea sectoarelor cadastrale;
d) integrarea de către persoana autorizată să execute lucrările de cadastru a tuturor informaţiilor tehnice şi juridice preluate de la oficiul teritorial, autorităţile şi instituţiile publice sau de la alte persoane fizice şi juridice;
e) identificarea amplasamentelor imobilelor în cadrul sectoarelor cadastrale;
f) identificarea titularilor drepturilor reale, a posesorilor şi a altor deţinători, precum şi preluarea actelor în original sau în copie legalizată a acestora;
g) sesizarea camerei notarilor publici de către oficiul teritorial, în cazul succesiunilor nedezbătute, în vederea repartizării cauzei succesorale notarului public competent;
h) actualizarea informaţiilor culese din teren cu cele din înregistrarea sporadică şi întocmirea documentelor tehnice cadastrale;
i) recepţia documentelor tehnice cadastrale de către oficiile teritoriale;
j) publicarea şi afişarea, în condiţiile legii, a documentelor tehnice cadastrale;
k) înregistrarea şi soluţionarea contestaţiilor privind calitatea de posesor sau a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, publicate şi afişate;
l) modificarea conţinutului documentelor tehnice cadastrale, în urma soluţionării cererilor de rectificare, şi actualizarea evidenţei conform lucrărilor de înregistrare în cadastru şi în cartea funciară realizate la cerere, în perioada de afişare;
m) eliberarea de către notarul public a certificatelor pentru înscrierea în cartea funciară a posesorilor ca proprietari;
n) închiderea lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară;
o) deschiderea noilor cărţi funciare;
p) închiderea vechilor evidenţe, prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
r) comunicarea încheierii de înscriere, a extrasului de carte funciară pentru informare, precum şi a extrasului din noul plan cadastral;
s) arhivarea documentelor care stau la baza lucrărilor de cadastru şi înscriere în cartea funciară.
(3) Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând reprezentarea grafică a limitelor unităţilor administrativ- teritoriale, precum şi a limitelor intravilanelor, deţinute de oficiile teritoriale. Hotarele unităţilor administrativ-teritoriale sunt delimitate şi marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condiţiile legii. Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Hotarele menţionate în procesele-verbale de delimitare semnate de membrii comisiei prevăzute la alin. (3) şi recunoscute reciproc de către reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale devin oficiale şi sunt utilizate în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale.
(5) În cazul în care limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt contestate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecăţii, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale vor folosi limitele unităţilor administrativ-teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepţie a documentaţiilor cadastrale şi de înscriere în cartea funciară.
(6) În cazul în care limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt necontestate, aceastea rămân definitive şi reprezintă limitele oficiale ale respectivei unităţi administrativ-teritoriale.
(7) Modificarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale priveşte înfiinţarea, reînfiinţarea sau reorganizarea unităţilor administrativ-teritoriale, care se organizează potrivit legii.
(8) Lucrările de specialitate stabilite prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale pot fi executate şi de către persoanele autorizate în acest scop:
a) din aparatul de specialitate al primarului;
b) de la nivelul structurilor judeţene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, recunoscute ca fiind de utilitate publică;

c) din cadrul Centrului Naţional de Cartografie.
(9) În cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică în cadastru şi cartea funciară, reprezentarea grafică a imobilelor înregistrate anterior în planul cadastral sau topografic şi în cartea funciară poate fi corectată fără acordul proprietarilor, în situaţia în care aceasta nu coincide cu situaţia reală constatată la teren.
(10) Cu ocazia realizării lucrărilor de înregistrare sistematică, compensarea suprafeţelor, erorile materiale, precum şi erorile de poziţionare a imobilelor pentru care au fost emise titluri de proprietate potrivit legilor de restituire a proprietăţilor funciare pot fi realizate şi, respectiv, corectate cu acordul proprietarului în cauză, exprimat prin înscris încheiat în formă autentică notarială, ţinând seama de situaţia de fapt şi pe baza planului parcelar modificat de persoana autorizată să execute lucrări de cadastru.
(11) Planul parcelar astfel modificat se aprobă prin hotărâre a comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, după soluţionarea contestaţiilor. În cazul în care imobilul dobândit prin titlul de proprietate a fost înstrăinat, la înscrierea în documentele tehnice cadastrale şi în cartea funciară va fi suficientă prezentarea ultimului act doveditor al drepturilor reale privitoare la imobilul în cauză.
(12) În cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică în cartea funciară se înscriu suprafeţele rezultate din măsurători.”

19. La articolul I punctul 13, articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 11. – (1) Documentele tehnice ale cadastrului se întocmesc pentru fiecare sector cadastral şi evidenţiază situaţia de fapt constatată de comisia care a desfăşurat lucrările de cadastru şi constituie temeiul înregistrării din oficiu a imobilelor în evidenţele de cadastru şi în cartea funciară. Documentele tehnice sunt:
a) planul cadastral;
b) registrul cadastral al imobilelor;
c) opisul alfabetic al titularilor drepturilor reale de proprietate, al posesorilor şi al altor deţinători.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale au obligaţia de a pune la dispoziţia Agenţiei Naţionale, gratuit, datele, informaţiile şi copiile certificate ale documentelor referitoare la sistemele informaţionale specifice domeniilor proprii de activitate, pentru lucrările sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară.
(3) Primarul unităţii administrativ-teritoriale în care se desfăşoară lucrările de cadastru are obligaţia să înştiinţeze deţinătorii imobilelor, prin afişare şi prin alte mijloace de publicitate, cu privire la obligaţia acestora, respectiv:
a) de a permite accesul specialiştilor să execute măsurătorile;
b) de a prezenta actele juridice referitoare la imobile;
c) de a identifica limitele imobilelor împreună cu echipele care realizează lucrările de specialitate;
d) de a verifica informaţiile privitoare la imobilele pe care le deţin, în etapa de publicare a documentelor tehnice cadastrale.
(4) În vederea realizării lucrărilor de înregistrare sistematică de cadastru, secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica, în termen de 30 de zile de la data decesului unei persoane, camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie teritorială defunctul şi-a avut ultimul domiciliu o sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, care va cuprinde:
a) numele, prenumele şi codul numeric personal ale defunctului;
b) data decesului, în format zi, lună, an;
c) data naşterii, în format zi, lună, an;
d) ultimul domiciliu al defunctului;
e) bunurile mobile sau imobile ale defunctului înregistrate în evidenţele fiscale sau, după caz, în registrul agricol;
f) date despre eventualii succesibili, în format nume, prenume şi adresa la care se face citarea.
(5) Atribuţia prevăzută la alin. (4) poate fi delegată de către secretarul primăriei unuia dintre ofiţerii de stare civilă.

(6) Primarul va urmări îndeplinirea acestor atribuţii de către secretarul primăriei sau, după caz, ofiţerul de stare civilă delegat şi va aplica sancţiunile disciplinare corespunzătoare.
(7) Neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (4) atrage sancţionarea disciplinară şi contravenţională a persoanei responsabile.
(8) Dacă proprietarii, posesorii sau alţi deţinători nu se prezintă, identificarea limitelor imobilelor se va face în lipsa acestora. Primarul unităţii administrativ-teritoriale, prin compartimentele de resort din cadrul aparatului de specialitate al acestuia, eliberează certificate şi furnizează gratuit echipelor de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru date şi informaţii cuprinse în:
a) registrul agricol;
b) registrul de rol nominal unic;
c) nomenclatura stradală;
d) listele cuprinzând următoarele date: numele, prenumele, codul numeric personal sau, după caz, numărul de identificare fiscală, adresa domiciliului pentru persoanele fizice, respectiv denumirea, adresa sediului şi codul de înregistrare fiscală sau, după caz, codul unic de înregistrare, în cazul persoanelor juridice;
e) orice alte informaţii şi evidenţe care ar putea fi necesare realizării lucrării sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară.
(9) Comisia care efectuează lucrările de cadastru şi identifică proprietarii, posesorii sau alţi deţinători este formată din reprezentanţi ai persoanei autorizate să execute lucrări de cadastru şi cel puţin un reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale. Recepţia tehnică se realizează de către specialişti ai oficiului teritorial. Comisia de recepţie va fi numită prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale şi va verifica lucrările sistematice de cadastru executate. Această verificare se va putea face şi în etape, pe sectoare cadastrale, înainte de terminarea lucrărilor cadastrale la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, în măsura în care persoana autorizată a finalizat lucrările în unitatea administrativ-teritorială sau într-o parte a acesteia. După recepţia documentelor tehnice cadastrale, oficiul teritorial le va transmite autorităţii administraţiei publice locale în vederea publicării, pentru a fi făcute cunoscute peroanelor interesate să solicite eventuale rectificări sau contestări ale acestora.
(10) Reprezentanţii persoanei autorizate efectuează lucrarea de cadastru, care constă în identificarea şi măsurarea imobilelor, preiau o copie legalizată a documentelor, prelucrează datele obţinute şi întocmesc documentele tehnice cadastrale pentru fiecare sector cadastral în parte. Copiile legalizate ale documentelor se vor prelua numai dacă acestea nu există în arhiva oficiului teritorial sau a primăriei.
(11) Reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai regiilor autonome şi ai societăţilor comerciale cu capital parţial de stat, precum şi ai altor entităţi care deţin terenuri în administrare, aflate în proprietatea statului român sau a unităţilor administrativ-teritoriale, au obligaţia de a participa la identificarea şi măsurarea imobilelor în cauză.
(12) Primarul unităţii administrativ-teritoriale, prin compartimentele de resort din cadrul aparatului de specialitate al acestuia, identifică proprietarii, posesorii sau alţi deţinători ai imobilelor şi pune la dispoziţie informaţiile şi evidenţele necesare deţinute de primărie, prin eliberarea de certificate sau orice alte documente necesare lucrării sistematice de cadastru.
(13) Primarul va contrasemna documentele tehnice cadastrale, anterior recepţionării de către oficiul teritorial, în vederea certificării veridicităţii informaţiilor privitoare la imobile şi la proprietari, posesori, respectiv alţi deţinători, care au fost furnizate de către acesta. Contrasemnarea documentelor tehnice cadastrale are drept consecinţă însuşirea tuturor datelor cu privire la terenuri şi construcţii, precum şi eliminarea procedurilor administrative de emitere a unor certificate confirmative, cum ar fi: certificatul de atestare fiscală, certificatul de atestare a existenţei construcţiilor şi alte asemenea.
(14) Eliberarea tuturor actelor necesare şi contrasemnarea documentelor tehnice cadastrale de către primar, prin compartimentele de resort din cadrul aparatului de specialitate, se fac în termen de 30 de zile de la înregistrarea solicitării.
(15) Inspectorul de cadastru verifică lucrările la teren executate de către persoanele autorizate.
(16) Pentru persoanele fizice, listele prevăzute la alin. (8) lit. d) se asigură de către serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor, la solicitarea primarilor.”
20. La articolul I punctul 14, articolele 11^1-11^3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 11^1. – (1) Persoana care posedă un imobil ca proprietar necontestat va fi înscrisă în cartea funciară pe baza procedurii certificării de fapte îndeplinite de notarul public, procedură prin care se constată că posesorul este considerat proprietar.
(2) Constatarea că posesorul este cunoscut ca proprietar al imobilului, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar necontestat, se îndeplineşte de către notarul public, la sesizarea oficiului teritorial, prin eliberarea certificatului pentru înscrierea în cartea funciară a posesorului ca proprietar, în baza căruia se intabulează dreptul de proprietate.
(3) În cazul în care în perioada de afişare s-a formulat contestaţie cu privire la calitatea de posesor, iar aceasta este însoţită de dovada sesizării instanţei de judecată, cu privire la obiectul contestaţiei, oficiul nu va mai solicita notarului public eliberarea certificatului prevăzut la alin. (2), registratorul procedând în condiţiile alin. (4). Contestaţia se poate formula numai cu privire la calitatea de posesor, iar lipsa dovezii contestatarului că s-a adresat instanţei de judecată atrage respingerea contestaţiei de către oficiul teritorial şi solicitarea de către acesta a eliberării certificatului. Eliberarea certificatului de către notarul public se face după expirarea termenului de soluţionare a contestaţiilor cu privire la posesor sau a cererilor de rectificare, la solicitarea oficiului teritorial şi pe baza următoarelor documente ataşate în copie certificată cererii:
a) adeverinţă din care să rezulte că:
(i) s-a îndeplinit procedura de afişare a documentelor tehnice ale cadastrului în care se înscriu informaţiile cu privire la imobile şi posesorii acestora, precum şi faptul că posesorii nu au fost contestaţi;
(ii) nu s-au formulat contestaţii sau cereri de rectificare cu privire la posesie;
b) planul cadastral al sectorului cadastral în care este situat imobilul, întocmit de către persoana autorizată să execute lucrările de cadastru, verificat şi avizat de către oficiul teritorial;
c) certificatul eliberat de primăria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, din care să rezulte că:
(i) posesorul este cunoscut că deţine imobilul sub nume de proprietar;
(ii) imobilul nu face parte din domeniul public sau nu a fost înscris în evidenţe ca fiind în domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
d) declaraţia pe propria răspundere a posesorului, dată în formă autentică, prin care acesta declară că:
(i) posedă imobilul sub nume de proprietar;
(ii) este sau nu căsătorit; în cazul în care este căsătorit, va preciza şi regimul matrimonial;
(iii) nu a înstrăinat sau grevat imobilul;
(iv) imobilul nu a fost scos din circuitul juridic;
(v) imobilul nu face obiectul vreunui litigiu;
(vi) imobilul este deţinut sau nu pe cote-părţi; în cazul în care imobilul este deţinut pe cote-părţi, toţi posesorii vor declara întinderea cotelor;
(vii) înscrisul doveditor al posesiei provine de la părţile semnatare ale acestuia; în cazul în care nu există înscris doveditor, va declara că nu deţine şi nu are cunoştinţă de existenţa unui astfel de înscris;
e) înscrisul doveditor al posesiei, indiferent de forma în care este întocmit, atunci când acesta există;
f) copie de pe actele de identitate şi stare civilă.
(4) Dacă dreptul posesorului este contestat sau notarul public refuză emiterea certificatului prevăzut la alin. (2), se va proceda la notarea posesiei faptice în favoarea posesorului, în conformitate cu documentele prevăzute la alin. (3), precum şi la notarea contestaţiei şi a acţiunii civile înregistrate la instanţa competentă sau, după caz, a încheierii notariale de respingere. În acest caz, oficiul teritorial va înainta instanţei documentele tehnice privitoare la imobilul în cauză.
(5) În cazul prevăzut la alin. (4) dreptul de proprietate va putea fi intabulat ulterior, în următoarele condiţii:
a) din oficiu, la împlinirea unui termen de 5 ani de la momentul notării în cartea funciară, dacă nu a fost notat niciun litigiu prin care se contestă înscrierile din cartea funciară;
b) la cerere, în baza actului de proprietate, a certificatului prevăzut la alin. (2) sau în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
(6) Răspunderea pentru autenticitatea şi veridicitatea actelor şi procedurilor care stau la baza emiterii certificatului de înscriere în cartea funciară a posesorului ca proprietar revine oficiului şi, după caz, persoanei autorizate să execute lucrările de cadastru sau primarului.
(7) Procedura prin care se constată că posesorul este considerat proprietar se stabileşte prin protocol încheiat între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Protocolul se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale şi hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(8) Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică imobilelor din patrimoniul statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, care se înscriu în baza actelor juridice prevăzute de lege.
(9) Dispoziţiile alin. (1)-(6) se aplică şi în cazul imobilelor împrejmuite pentru suprafeţele deţinute în plus, cu excepţia imobilelor care au făcut obiectul legilor de restituire a proprietăţii.
(10) În cazul imobilelor ai căror proprietari, posesori sau alţi deţinători nu pot fi identificaţi cu ocazia efectuării din oficiu a lucrărilor de cadastru, dreptul de proprietate se va înscrie provizoriu în favoarea unităţii administrativ-teritoriale. În acest caz, dreptul de proprietate va putea fi intabulat ulterior, la cerere, în baza unei documentaţii care va cuprinde:
a) identificarea imobilului în planul cadastral, în scopul de a certifica faptul că imobilul din actul de proprietate corespunde cu cel din plan;
b) actul care atestă dreptul de proprietate;
c) certificatul prin care se atestă că imobilul este înregistrat în evidenţele fiscale sau, după caz, în registrul agricol, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat acest imobil.
Art. 11^2. – (1) Documentele tehnice pentru fiecare sector cadastral se afişează, prin grija oficiului teritorial, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în cauză. În regiunile de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare, titularii sarcinilor înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară vor solicita transcrierea acestora în cărţile funciare, în termen de 30 de zile de la afişare. Prin sarcini se înţelege ipotecile, privilegiile, somaţiile, sechestrele, litigiile şi orice acte juridice înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară.
(2) Cererile de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului se formulează în termen de 30 de zile de la afişare, în scris, şi sunt însoţite de documente doveditoare. Oficiul teritorial soluţionează cererile de rectificare în termen de 30 de zile de la terminarea perioadei de afişare, prin proces-verbal care face parte integrantă din încheierea de înscriere din oficiu în cartea funciară. Pentru soluţionarea cererilor de rectificare, reprezentanţii persoanei autorizate să execute lucrări de cadastru cooperează cu reprezentanţii unităţii administrativ-teritoriale, cu Camera Notarilor Publici şi cu oficiul teritorial.
(3) Încheierea de carte funciară poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Dispoziţiile art. 50 alin. (2^1) şi (2^2) se aplică în mod corespunzător.
(4) Înscrierea în cartea funciară se face din oficiu, după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare sector cadastral şi după expirarea termenului de soluţionare a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, conform unui regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale. Directorul general al Agenţiei Naţionale poate emite instrucţiuni cu privire la modul de lucru în cadrul lucrărilor de cadastru.
(5) Răspunderea pentru corectitudinea întocmirii documentelor tehnice ale cadastrului şi pentru corespondenţa acestora cu realitatea din teren, precum şi pentru identificarea limitelor imobilelor în concordanţă cu actele juridice puse la dispoziţie de deţinători revine persoanei autorizate să execute lucrări de specialitate.
Art. 11^3. – (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu, registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, cărţile funciare şi orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se vor înlocui, pentru sectoarele cadastrale respective, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare. Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric. Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare îşi pierd valabilitatea.
(2) Sarcinile care sunt stinse prin împlinirea termenului sau din orice alt motiv nu vor mai fi înscrise în cărţile funciare, iar dacă s-au înscris, acestea vor fi radiate la cererea proprietarului imobilului, a oricărei persoane interesate sau din oficiu.
(3) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară ca urmare a finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică pe unitatea administrativ-teritorială respectivă, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Dovada delimitării unui imobil faţă de alte imobile se face numai cu extrasul din planul cadastral.”

21. La articolul I punctul 18, alineatul (4^1) al articolului 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4^1) Vechimea în funcţia de registrator de carte funciară, respectiv în funcţia de asistent-registrator principal constituie vechime în specialitate juridică, cu condiţia ca persoana în cauză să aibă studii superioare de specialitate juridică.”

22. La articolul I, după punctul 19 se introduc două noi puncte, punctele 19^1 şi 19^2, cu următorul cuprins:
„19^1. La articolul 18, după alineatul (7) se introduc trei noi alineate, alineatele (7^1)-(7^3), cu următorul cuprins:
«(7^1) Angajaţilor Agenţiei Naţionale şi ai unităţilor subordonate le este interzis să instrumenteze cauzele în care beneficiari sunt ei sau soţul/soţia, rudele sau afinii până la gradul al treilea inclusiv, persoanele juridice la care ei ori una dintre persoanele menţionate anterior deţin calitatea de acţionari, asociaţi, directori sau administratori, precum şi cauzele care au ca obiect documentaţii întocmite de ei anterior dobândirii calităţii de salariat al instituţiei, de persoanele fizice autorizate care sunt soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv cu aceştia ori de persoanele juridice autorizate la care ei sau una dintre persoanele menţionate anterior deţin calitatea de acţionari, asociaţi, directori sau administratori.
(7^2) În cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (7^1), angajatul este obligat să se abţină şi să înştiinţeze de îndată, în scris, conducerea instituţiei, pentru repartizarea lucrării unei alte persoane.
(7^3) Angajaţilor Agenţiei Naţionale şi ai unităţilor subordonate le este interzis să execute, în calitate de persoane fizice autorizate sau de experţi judiciari, lucrări de specialitate de natura celor prevăzute la art. 4 lit. a) şi b).»
19^2. La articolul 19 alineatul (1), partea introductivă şi litera b) ale literei A vor avea următorul cuprins:
«A. Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde elementele evidenţiate în documentaţia cadastrală:
……………………………………………………………..
b) suprafaţa imobilului, reieşită din măsurători cadastrale, destinaţia, categoriile de folosinţă şi, după caz, construcţiile. Conţinutul documentaţiilor referitoare la scoaterea din circuitul agricol, precum şi la schimbarea categoriei de folosinţă a imobilelor care fac obiectul înscrierii în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se stabileşte prin regulament aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.»”

23. La articolul I, după punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 20^1, cu următorul cuprins:
„20^1. La articolul 19 alineatul (1) litera B, după litera e) se introduc trei noi litere, literele e^1) – e^3 ), cu următorul cuprins:
«e^1) suprapunerea imobilelor înregistrate în planul cadastral de carte funciară, recepţia propunerii de dezmembrare ori de comasare şi respingerea acesteia, respingerea cererii de recepţie şi/sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă;
e^2) obligaţii de a nu face: interdicţiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, construire, demolare, restructurare şi amenajare;
e^3) clauza de inalienabilitate a imobilului, potrivit art. 628 alin. (2) din Codul civil, şi clauza de insesizabilitate, potrivit art. 2.329 alin. (3) din Codul civil.»”

24. La articolul I punctul 21, litera a) a literei C a alineatului (1) al articolului 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinţă, abitaţie, concesiune, administrare, servituţile în sarcina fondului aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaţiunea şi cesiunea de creanţă sau de venituri;”.

25. La articolul I, după punctul 22 se introduc două noi puncte, punctele 22^1 şi 22^2, cu următorul cuprins:
„22^1. La articolul 20, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(2) Cazurile, condiţiile şi regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege şi de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale.»
22^2. La articolul 20, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:
«(3) Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
(4) Drepturile reale înscrise în baza unor acte juridice în care părţile au stipulat rezilierea sau rezoluţiunea în baza unor pacte comisorii se radiază în baza unei:
a) declaraţii în formă autentică a părţilor;
b) încheieri întocmite în formă autentică prin care notarul public constată îndeplinirea pactului comisoriu;
c) hotărâri judecătoreşti irevocabile.»”

26. La articolul I, punctele 23 şi 24 se abrogă.

27. La articolul I, după punctul 24 se introduc două noi puncte, punctele 24^1 şi 24^2, cu următorul cuprins:
„24^1. La articolul 45, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:
«(8) Operaţiunea de împărţire a unei construcţii – condominiu în mai multe unităţi individuale se numeşte apartamentare. Operaţiunea de împărţire a unei unităţi individuale în mai multe unităţi individuale noi se numeşte subapartamentare. Aceste operaţiuni se fac în baza unei documentaţii cadastrale şi a actului autentic, întocmite în condiţiile legii.»
24^2. La articolul 47, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(5) Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripţia căruia este situat imobilul.»”

28. La articolul I punctul 25, alineatul (1) al articolului 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 48. – (1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative:
a) este încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege;
b) identifică corect numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcţie în România;
e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepţia cazului în care se face menţiune despre acestea în cuprinsul actului;
f) este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepţia scutirilor stabilite prin lege sau a situaţiei în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 8 alin. (5) şi (6);
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.”

29. La articolul I punctul 26, alineatul (1^1) al articolului 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1^1) Directorul general al Agenţiei Naţionale poate delega, prin ordin, asistenţilor-registratori principali atribuţiile registratorilor.”

30. La articolul I, după punctul 26 se introduce un nou punct, punctul 26^1, cu următorul cuprins:
„26^1. La articolul 48, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
«(4) Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă ce poartă menţiunea „conform cu originalul” se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului, în vederea efectuării înscrierilor dispuse privitoare la drepturile reale tabulare, actele şi faptele juridice, precum şi la oricare raporturi juridice supuse publicităţii, referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară.»”
31. La articolul I punctul 27, articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 49. – (1) Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.
(2) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.
(3) Despre respingerea cererii se face menţiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum şi în cartea funciară.”

32. La articolul I punctul 28, alineatul (2) al articolului 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.”

33. La articolul I punctul 29, alineatele (2^1) şi (2^2) ale articolului 50 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2^1) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.
(2^2) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.”

34. La articolul I, după punctul 30 se introduce un nou punct, punctul 30^1, cu următorul cuprins:
„30^1. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 54. – (1) Notarul public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară. În acest scop, va trimite cererea de înscriere a actului respectiv, în ziua întocmirii lui sau cel mai târziu în următoarea zi lucrătoare, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La autentificarea actelor notariale prin care se transmite, se modifică sau se constituie un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare, care este valabil timp de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, sau, după caz, un certificat de sarcini. La autentificarea actelor notariale prin care se stinge un drept real imobiliar, precum şi în cadrul procedurii succesorale, pentru imobilele înscrise în cartea funciară se va solicita extras de carte funciară pentru informare.
(2) Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul. Valabilitatea extrasului încetează, prin împlinirea termenului, la momentul înregistrării cererii de înscriere a actului notarial pentru care acesta a fost eliberat sau la cererea notarului public care a solicitat extrasul.
(3) Cererile depuse în perioada de valabilitate a extrasului de carte funciară pentru autentificare cu privire la imobilul pentru care acesta a fost eliberat se soluţionează, în condiţiile alin. (2), după expirarea termenului de valabilitate a extrasului, în ordinea şi cu procedura prevăzute de lege.
(4) Instanţa judecătorească va transmite, în termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, constitutivă sau declarativă asupra unui drept real imobiliar, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul.
(5) Instanţa judecătorească nu va trece la dezbaterea în fond a acţiunii privind desfiinţarea actului juridic supus înscrierii, dacă acesta nu a fost înscris, în prealabil, pentru informare, în cartea funciară.»”
35. La articolul I punctul 31, alineatul (1) al articolului 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 55. – (1) Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizaţiei de construire şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorităţii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcţia, precum şi a unei documentaţii cadastrale.”

36. La articolul I punctul 32, litera a) a alineatului (1^1) şi literele a) şi b) ale alineatului (1^2) ale articolului 55 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„a) autorizaţiei de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului, prin care se atestă informaţiile referitoare la construcţie şi deţinătorul acesteia, conform evidenţelor fiscale sau, după caz, celor din registrul agricol, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcţie;
……………………………………………………………..
a) certificatului de atestare a stadiului realizării construcţiei, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale;
b) procesului-verbal de constatare privind stadiul realizării construcţiei;”

37. La articolul I, după punctul 32 se introduc trei noi puncte, punctele 32^1 – 32^3, cu următorul cuprins:
„32^1. La articolul 55, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:
«(4^1) Persoana fizică ce a împrumutat, în baza unui contract încheiat în formă autentică, o sumă de bani pentru dobândirea unui imobil are asupra imobilului astfel dobândit un drept de ipotecă pentru restituirea împrumutului.»
32^2. La articolul 55, după alineatul (8^1) se introduce un nou alineat, alineatul (8^2), cu următorul cuprins:
«(8^2) Dreptul de ipotecă se radiază în condiţiile art. 885 alin. (2) din Codul civil, cu excepţia ipotecilor constituite în favoarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, care se pot radia în baza acordului titularului exprimat prin înscris oficial emis de instituţia în cauză, care poartă semnătura conducătorului instituţiei sau a persoanei delegate de acesta, numărul şi data înregistrării.»
32^3. La articolul 55, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(11) Cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar sau privilegiat va putea cere notarea strămutării dreptului de ipotecă sau privilegiului în temeiul înscrisurilor ce dovedesc subrogarea.»”

38. La articolul I punctul 33, alineatul (1) al articolului 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 58. – (1) În cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate funciară se face pe baza planurilor parcelare care corespund vechilor hărţi topografice, cu menţionarea numerelor topografice ale parcelelor în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare şi Decretului nr. 2.142/1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei legi, ale legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate funciară şi ale Codului civil, situaţie în care până la realizarea cadastrului general se va înscrie doar dreptul de proprietate, fără reprezentarea grafică a acestuia. În cazul în care, după verificările făcute de oficiul de cadastru având la bază planul de carte funciară şi ortofotoplanul, se constată diferenţe, titlul de proprietate va fi înscris în cartea funciară în baza unei documentaţii cadastrale.”
39. La articolul I punctul 34, articolul 58^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 58^1. – (1) Prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară se poate realiza şi în baza certificatului de moştenitor sau a actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică, a partajului judiciar şi a documentaţiei cadastrale.
(2) În cazul lucrărilor de înregistrare în cadastru şi în cartea funciară realizate la cererea persoanelor interesate, dacă suprafaţa din măsurători este diferită de suprafaţa înscrisă în cartea funciară, de cea din documentaţia cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau de suprafaţa din actele de proprietate, cererea de recepţie şi înscriere în cartea funciară se soluţionează astfel:
a) dacă suprafaţa din măsurători este mai mică, atunci suprafaţa din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale şi a declaraţiei proprietarului;
b) dacă suprafaţa din măsurători este mai mare în proporţie de până la 10% inclusiv, în cazul terenurilor din intravilan, şi de până la 5% în cazul terenurilor din extravilan, atunci suprafaţa din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale şi a declaraţiei proprietarului;
c) dacă suprafaţa din măsurători este mai mare decât procentul stabilit la lit. b), se va depune certificatul prevăzut la art. 11^1 alin. (2).
(3) Directorul general al Agenţiei Naţionale va putea emite instrucţiuni în vederea stabilirii procedurii administrative de înscriere în cartea funciară a suprafeţei măsurate.
(4) În cazul imobilelor proprietatea publică a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituţiei publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.
(5) Pentru imobilele proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, în lipsa actelor de proprietate sau a extraselor de pe inventarul bunurilor respective, se poate dispune înscrierea provizorie în baza hotărârii emise în condiţiile legii de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.
(6) În cazul proprietăţii private, în lipsa actelor de proprietate asupra terenurilor, la cererea persoanelor interesate, se va putea înscrie posesia în baza documentelor prevăzute la art. 11^1 alin. (3).
(7) Drepturile reale care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 5 ani de la înscrierea posesiei în cartea funciară.”

40. La articolul I, după punctul 35 se introduc patru noi puncte, punctele 35^1 – 35^4, cu următorul cuprins:
„35^1. La articolul 61, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 61. – (1) Dacă se constată unele diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală din teren, rezultată din măsurătorile executate pentru întocmirea cadastrului, primarul va dispune înştiinţarea proprietarilor interesaţi.»
35^2. La articolul 64 alineatul (2), după litera i) se introduc cinci noi litere, literele j) – n), cu următorul cuprins:
«j) nerespectarea de către reprezentantul unităţii administrativ-teritoriale a obligaţiei de a furniza şi de a actualiza datele cu privire la nomenclatura stradală proprie, conform art. 4^1 alin. (3);
k) nerespectarea obligaţiei de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale sau de către delegatul acestuia de a comunica camerei notarilor publici competente sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale privind defuncţii cu ultimul domiciliu în unitatea administrativ-teritorială în cauză;
l) refuzul semnării sau eliberării de către reprezentantul unităţii administrativ-teritoriale a documentelor necesare realizării lucrărilor de cadastru sau pentru înscrierea în cartea funciară;
m) refuzul emiterii certificatului fiscal sau a certificatului prevăzut la art. 55 alin. (1), (1^1) şi (1^2);
n) refuzul avizării planului parcelar de către primar.»
35^3. La articolul 64, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(3) Faptele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) se sancţionează cu amendă de la 400 lei la 1.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (2) lit. c)-n) cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei şi/sau suspendarea ori retragerea autorizaţiei de a desfăşura lucrări de specialitate.»
35^4. La articolul 65, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«(3) Degradarea sau distrugerea bornelor, reperelor, mărcilor de nivelment şi a semnalelor din reţeaua geodezică naţională, amplasate în subsol, pe sol ori pe construcţii, sau împiedicarea unor măsuri de conservare a acestor bunuri constituie infracţiune de distrugere şi se pedepseşte potrivit prevederilor din Codul penal.
(4) De asemenea, constituie infracţiune de tulburare de posesie şi se pedepseşte, potrivit prevederilor din Codul penal, modificarea cu intenţie a materializărilor limitelor de proprietate, înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare a limitelor de zonă a căii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, căilor navigabile, delimitărilor de hotare cadastrale, silvice, geologice şi miniere, fără aprobarea prevăzută de lege.»”

41. La articolul I punctul 37, articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 67. – Sistemele informaţionale specifice domeniilor de activitate proprii ale ministerelor se realizează de către autorităţile publice centrale care răspund de domeniile respective. Autorităţile publice centrale colaborează cu Agenţia Naţională în cadrul programului prevăzut la art. 8 alin. (15).”

42. La articolul I, după punctul 37 se introduc două noi puncte, punctele 37^1 şi 37^2, cu următorul cuprins:
„37^1. La articolul 68, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 68. – (1) Informaţiile referitoare la reţeaua geodezică naţională, hărţile oficiale, cadastrul şi publicitatea imobiliară sunt informaţii publice şi reprezintă bun proprietate publică a statului şi sunt în administrarea Agenţiei Naţionale prin unităţile subordonate. Aceste informaţii se pot consulta şi sunt accesibile oricăror persoane fizice sau juridice contra cost.»
37^2. După articolul 68 se introduce un nou articol, articolul 68^1, cu următorul cuprins:
«Art. 68^1. – În îndeplinirea obligaţiilor legale referitoare la activitatea de cadastru şi publicitate imobiliară, măsurile care se au în vedere se stabilesc prin protocolul încheiat între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, protocol aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale şi hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.»”
43. La articolul I punctul 38, alineatul (3) al articolului 69 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Până la data de 31 decembrie 2020, titularii sarcinilor înscrise în registrele de transcripţiuni-inscripţiuni vor solicita deschiderea cărţilor funciare pentru imobilele în cauză, în condiţiile prezentei legi, şi transcrierea sarcinilor valabile, cu scutire de la plata tarifelor.”

44. La articolul I, după punctul 38 se introduce un nou punct, punctul 39, cu următorul cuprins:
„39. La articolul 69, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
«(3^1) Sarcinile care sunt stinse prin împlinirea termenului sau din orice altă cauză nu vor mai fi înscrise în cărţile funciare, iar dacă s-au înscris, acestea vor putea fi radiate la cererea persoanelor menţionate în cuprinsul art. 11^3 alin. (2) sau din oficiu.»”

45. Articolul II se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. II. – Până la data de 31 decembrie 2020, recepţia documentaţiilor cadastrale şi deschiderea cărţilor funciare se vor realiza potrivit prevederilor Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scutire de la plata tarifelor, din oficiu sau la cererea:
a) titularilor drepturilor reale înregistrate în vechile registre de publicitate imobiliară;
b) titularilor drepturilor reale înscrise în cărţile funciare deschise potrivit Decretului-lege nr. 115/1938;
c) titularilor drepturilor reale înscrise în cărţile funciare deschise în baza Legii nr. 242/1947 şi a Decretului nr. 2.142/1930.”

46. Articolul III se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. III. – Structura, organizarea şi funcţionarea registrului electronic naţional al nomenclaturilor stradale se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”

ART. II
În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale.
ART. III
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
ART. IV
La articolul 23 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (3) se modifică după cum urmează:
„(3) Terenurile destinate construirii, evidenţiate în intravilan, se scot din circuitul agricol, definitiv, prin autorizaţia de construire. În cazul în care proprietarul terenului doreşte să scoată din circuitul agricol doar o parte din terenul deţinut, pentru îndeplinirea acestei proceduri, autorizaţia de construire va fi însoţită de documentaţia tehnică cadastrală.”
ART. V
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. După articolul 117 se introduce un nou articol, articolul 117^1, cu următorul cuprins:
„Art. 117^1. – (1) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica, în termen de 30 de zile de la datadecesului unei persoane, camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu, o sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, care va cuprinde:
a) numele, prenumele şi codul numeric personal ale defunctului;
b) data decesului, în format zi, lună, an;
c) data naşterii, în format zi, lună, an;
d) ultimul domiciliu al defunctului;
e) bunurile mobile sau imobile ale defunctului înregistrate în evidenţele fiscale sau, după caz, în registrul agricol;
f) date despre eventualii succesibili, în format nume, prenume şi adresa la care se face citarea.
(2) Atribuţia prevăzută la alin. (1) poate fi delegată de către secretarul primăriei unuia dintre ofiţerii de stare civilă.
(3) Primarul va urmări îndeplinirea acestor atribuţii de către secretarul primăriei sau, după caz, de către ofiţerul de stare civilă delegat.
(4) Neîndeplinirea atribuţiei prevăzute la alin. (1) atrage sancţionarea disciplinară şi contravenţională a persoanei responsabile, în condiţiile alin. (3).”
2. La articolul 118 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
„f) netransmiterea în termenul prevăzut la art. 117 1 alin. (1) către camera notarilor publici a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 18 iulie 2012.

Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, legea nr. 7/1996, republicata in 2006

 

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 201 din 03/03/2006

Republicata in temeiul art. II al titlului XII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, dandu-se textelor o noua numerotare. Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.61 din 26 martie 1996 si a mai fost modificata si completata prin:
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.291/2000 privind organizarea si functionarea unor ministere, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.706 din 29 decembrie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 308/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.312 din 12 iunie 2001, cu modificarile ulterioare;
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.70/2001 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.266 din 23 mai 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 78/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.154 din 4 martie 2002;
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.509 din 7 iunie 2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 499/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.069 din 17 noiembrie 2004.
Titlul I – Regimul general al cadastrului si publicitatii imobiliare

 

Capitolul I – Dispozitii generale
Art. 1
(1) Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica a tuturor imobilelor de pe intreg teritoriul tarii.
(2) Entitatile de baza ale acestui sistem sunt parcela, constructia si proprietarul.
(3) Prin imobil, in sensul prezentei legi, se intelege una sau mai multe parcele alaturate, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi proprietar.
(4) Prin parcela se intelege suprafata de teren cu aceeasi categorie de folosinta.
(5) Sistemul de evidenta al cadastrului general are ca finalitate inscrierea in registrul de publicitate imobiliara.

Art. 2
(1) Cadastrul general se organizeaza la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale: comuna, oras, municipiu, judet si la nivelul intregii tari.
(2) Prin sistemul de cadastru general se realizeaza:
a) identificarea, descrierea si inregistrarea in documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor, masurarea si reprezentarea acestora pe harti si planuri cadastrale, precum si stocarea datelor pe suporturi informatice;
b) identificarea si inregistrarea tuturor proprietarilor si a altor detinatori legali de imobile, in vederea inscrierii in cartea funciara cu caracter definitiv;
c) furnizarea datelor necesare sistemului de impozite si taxe pentru stabilirea corecta a obligatiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de organismele abilitate.

Art. 3
(1) Se infiinteaza Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, denumita in continuare Agentia Nationala, ca institutie publica cu personalitate juridica, unica autoritate in domeniu, aflata in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, prin reorganizarea Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie si preluarea activitatii privind publicitatea imobiliara de la Ministerul Justitiei.
(2) La nivelul fiecarui judet si in municipiul Bucuresti se infiinteaza oficiile de cadastru si publicitate imobiliara, denumite in continuare oficii teritoriale, ca unitati cu personalitate juridica in subordinea Agentiei Nationale, prin reorganizarea actualelor oficii judetene de cadastru, geodezie si cartografie si al municipiului Bucuresti si a birourilor de carte funciara.
(3) La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale se infiinteaza birouri de cadastru si publicitate imobiliara, denumite in continuare birouri teritoriale, in subordonarea oficiilor teritoriale. Modul de organizare si functionare, numarul, precum si arondarea birourilor teritoriale pe unitati administrativ-teritoriale se stabilesc prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agentiei Nationale.
(4) Se infiinteaza Centrul National de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie si Teledetectie ca unitate cu personalitate juridica in subordinea Agentiei Nationale, prin reorganizarea Institutului de Cadastru, Geodezie, Fotogrammetrie si Cartografie.
(5) Agentia Nationala este condusa de un consiliu de administratie format din 9 membri, incluzand reprezentanti din sectorul public si privat, numiti exclusiv pe criterii de competenta profesionala, dintre care unul este directorul general al Agentiei Nationale si presedinte al consiliului de administratie.
(6) Membrii consiliului de administratie si directorul general sunt numiti si revocati din functie de ministrul administratiei si internelor.
(7) Organizarea, functionarea, atributiile si competentele consiliului de administratie si ale directorului general se vor stabili prin regulamentul de organizare si functionare a Agentiei Nationale, care se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(8) Directorul general indeplineste atributiile si responsabilitatile ordonatorului principal de credite, prin emiterea de ordine cu caracter individual si normativ. Ordinele cu caracter normativ se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si reprezinta Agentia Nationala pe plan intern si international.
Capitolul II – Organizarea activitatii de cadastru
Art. 4
Agentia Nationala are urmatoarele atributii principale:
a) coordoneaza si controleaza executarea lucrarilor de cadastru si asigura inscrierea imobilelor in registrul de publicitate imobiliara la nivelul intregii tari;
b) controleaza executarea lucrarilor de cartografie, topografie, geodezie, fotogrammetrie si teledetectie la nivelul intregii tari;
c) elaboreaza regulamente si norme, promoveaza tehnici, procedee si metodologii de specialitate compatibile cu cele ale Uniunii Europene, conform progreselor stiintifice si tehnice in domeniul cadastrului, geodeziei, cartografiei si publicitatii imobiliare;
d) autorizeaza persoanele fizice si juridice care pot executa lucrari de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii speciale care reglementeaza infiintarea uniunii profesionale a acestora;
e) organizeaza si administreaza fondul national de geodezie si cartografie, precum si baza de date a sistemului de cadastru general;
f) asigura, in conditiile legii, executarea, completarea, modernizarea si mentinerea in stare de utilizare a retelei geodezice nationale;
g) asigura executarea si actualizarea hartilor oficiale;
h) avizeaza continutul topografic al hartilor, planurilor, atlaselor, ghidurilor si al altor documente cartografice destinate uzului public;
i) pune la dispozitia autoritatilor publice si a altor institutii interesate, in conditiile legii, situatii statistice de sinteza privind terenurile si constructiile;
j) indeplineste sarcinile ce rezulta din angajamentele internationale in domeniul sau de activitate;
k) participa la organizarea si coordonarea masuratorilor in vederea aplicarii legilor funciare;
l) avizeaza tehnic expertizele efectuate de catre expertii judiciari in specialitatea topografie, geodezie si cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate, la solicitarea instantelor de judecata. Avizele mentionate mai sus vor fi date de oficiul teritorial in baza unui regulament comun, elaborat de Agentia Nationala si Ministerul Justitiei;
m) asigura inscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifica sau se sting, la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate;
n) asigura inscrierea cailor de atac impotriva inregistrarilor de carte funciara;
o) asigura inscrierea altor raporturi juridice, drepturi personale, interdictii, incapacitati si litigii judiciare in legatura cu bunul imobil;
p) asigura formarea si specializarea personalului de specialitate in publicitate imobiliara prin intermediul Institutului National al Registratorilor; structura, organizarea si modul de administrare ale institutului se stabilesc si se aproba prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
r) indeplineste si alte atributii ce au legatura cu activitatea specifica.

Art. 5
(1) Atributiile si raspunderile oficiilor teritoriale, precum si ale Centrului National de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie si Teledetectie se stabilesc prin regulamentele de organizare si functionare ale acestora, aprobate prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale.
(2) Receptia lucrarilor, executate de persoanele fizice si juridice autorizate in conditiile art. 4 lit. d), se realizeaza de catre Agentia Nationala sau de oficiile teritoriale, dupa caz.
(3) In cadrul oficiilor teritoriale functioneaza baza de date a cadastrului.

Art. 6
Institutiile din domeniul apararii, ordinii publice si al sigurantei nationale pot executa, cu mijloace proprii, lucrarile de cadastru, geodezie, gravimetrie, topografie, fotogrammetrie si cartografie necesare apararii tarii si pastrarii ordinii publice, conform normelor tehnice ale Agentiei Nationale.

Art. 7
Datele geodezice si cartografice interesand apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala se pastreaza, dupa caz, de catre Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Informatii Externe si persoanele juridice din sectorul de aparare.

Art. 8
(1) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Agentiei Nationale si ale unitatilor subordonate se asigura integral din venituri proprii.
(2) Veniturile proprii se constituie din:
a) incasari din servicii prestate;
b) tarife stabilite conform actelor normative;
c) inchirieri de spatii si aparatura;
d) donatii si sponsorizari primite potrivit legii;
e) dobanzi aferente disponibilitatilor din conturi si din depozite;
f) alte venituri.
(3) Tarifele si incasarile prevazute la alin.
(2) lit. a) si b) nu sunt purtatoare de T.V.A. si se deduc din taxa notariala de timbru, fiind incluse in cazul operatiunilor de publicitate imobiliara in taxa notariala de timbru, pentru actele translative ale dreptului de proprietate sau constitutive ale dezmembramintelor acestuia; aceste tarife nu pot depasi 80% din valoarea taxei notariale de timbru.
(4) In cazul serviciilor de publicitate imobiliara pentru care nu se percepe taxa de timbru, tarifele se vor stabili prin ordin al ministrului administratiei si internelor, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.
(5) Taxele de publicitate imobiliara pot fi incasate de notarii publici in numele Agentiei Nationale si pe chitantierele puse la dispozitie de catre aceasta pe baza unei negocieri intre Agentia Nationala si Uniunea Nationala a Notarilor Publici si care va face obiectul protocolului de colaborare.
(6) Tarifele pentru servicii de publicitate imobiliara pot fi incasate si de alte institutii sau persoane, in baza protocoalelor de colaborare incheiate cu Agentia Nationala.
(7) Tarifele se stabilesc, se modifica si se actualizeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor, la propunerea Consiliului de administratie al Agentiei Nationale.
(8) Veniturile incasate se vireaza in contul Agentiei Nationale deschis la Trezoreria Statului.
(9) Agentia Nationala poate colabora cu persoane fizice si juridice romane sau straine de specialitate, in conditiile legii, pentru realizarea unor obiective de interes comun, corespunzatoare domeniului sau de activitate.
(10) Agentia Nationala poate contracta credite bancare in conditiile prevazute de lege.
(11) Agentia Nationala intocmeste anual bugetul de venituri si cheltuieli, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
(12) Excedentele anuale se reporteaza in anul bugetar urmator.
(13) Ministerul Administratiei si Internelor, prin Agentia Nationala, isi va asuma intreaga responsabilitate in implementarea Proiectului cadastrului si publicitatii imobiliare, finantat prin imprumut de la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), si a celorlalte acorduri internationale ce implica imprumuturi nerambursabile sau garantii de la stat, asumate anterior de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, inclusiv pentru partea preluata de la Ministerul Justitiei.
(14) Agentia Nationala va face toate demersurile necesare amendarii acordurilor de imprumut internationale pentru a se realiza inlocuirea Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie si a Ministerului Justitiei cu Agentia Nationala.
(15) Cadastrul general se realizeaza pe baza planului anual propus de Agentia Nationala impreuna cu ministerele interesate si aprobat de Guvern; sumele destinate introducerii lucrarilor de cadastru general reprezinta subventii de la bugetul de stat prevazute in bugetul Ministerului Administratiei si Internelor si virate in contul Agentiei Nationale cu unica destinatie.
(16) Organele si autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si alte persoane fizice si juridice interesate, care au fonduri disponibile pentru introducerea lucrarilor de cadastru general in afara planului anual aprobat de Guvern, vor incheia un acord de colaborare cu Agentia Nationala privind caietul de sarcini, modalitatile de verificare, receptie si inscriere in sistemul de publicitate imobiliara si folosirea acestor informatii.
Capitolul III – Realizarea, intretinerea si avizarea lucrarilor de cadastru
Art. 9
(1) Functia tehnica a cadastrului general se realizeaza prin determinarea, pe baza de masuratori, a pozitiei configuratiei si marimii suprafetelor terenurilor pe destinatii, categorii de folosinta si pe proprietari, precum si ale constructiilor.
(2) In cadrul functiei economice a cadastrului general se evidentiaza elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor si calcularii impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzactii imobiliare.
(3) Functia juridica a cadastrului general se realizeaza prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate si prin inscrierea in cartea funciara.

Art. 10
(1) La nivelul unitatilor administrativ teritoriale

  • comuna, oras si municipiu – lucrarile tehnice de cadastru constau in:

a) stabilirea, potrivit legii, a hotarelor unitatii administrativ-teritoriale si a limitelor intravilane componente;
b) identificarea amplasamentelor imobilelor pe baza actelor de proprietate sau, in lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar si determinarea formei si dimensiunilor tuturor imobilelor din cuprinsul fiecarei unitati administrativ-teritoriale;
c) consemnarea litigiilor de hotare aflate pe rolul instantelor judecatoresti;
d) intocmirea documentelor tehnice cadastrale.
(2) Delimitarea si marcarea hotarelor administrative ale unitatilor administrativ-teritoriale prevazute la alin. (1), precum si limitele intravilanelor localitatilor se fac de catre comisia stabilita in acest scop prin ordin al prefectului; regulamentul de organizare si functionare a comisiei de delimitare se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

Art. 11
(1) Documentele tehnice ale cadastrului general, care se vor intocmi la nivelul comunelor, oraselor si municipiilor, sunt:
a) registrul cadastral al imobilelor;
b) indexul alfabetic al proprietarilor;
c) registrul cadastral al proprietarilor;
d) planul cadastral si anexele la partea I a cartii funciare.
(2) Detinatorii de imobile sunt obligati sa permita accesul specialistilor pentru executarea lucrarilor de cadastru general, sa admita, in conditiile legii, amplasarea, pe sol sau pe constructii, a semnelor si semnalelor geodezice si sa asigure protectia si conservarea acestora.
(3) Baza de date poate fi redactata si arhivata si sub forma de inregistrari, pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automata a datelor, avand aceleasi efecte juridice si forta probanta echivalenta cu cea a inscrisurilor in baza carora au fost inregistrate.
(4) Primarii localitatilor au obligatia sa instiinteze detinatorii imobilelor, in scris, prin afisare si prin alte mijloace de publicitate, sa permita accesul specialistilor pentru executarea lucrarilor de cadastru sau, dupa caz, sa se prezinte personal pentru a da lamuriri privitoare la imobile si a participa la identificarea si marcarea limitelor acestora. Daca detinatorii imobilelor nu se prezinta, identificarea limitelor se face in lipsa acestora.
(5) Dupa finalizarea lucrarilor de teren, pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, datele obtinute se prelucreaza, se inregistreaza in documentele tehnice ale cadastrului, se receptioneaza si se introduc in baza de date cadastrale. Datele definitorii ale fiecarui imobil se transmit de catre oficiul teritorial consiliului local, care are obligatia sa le aduca la cunostinta detinatorilor prin instiintare scrisa si prin afisare la sediul primariei.
(6) Contestatiile cu privire la exactitatea datelor comunicate, insotite de documente doveditoare, pot fi prezentate de detinatori, in scris, in termen de 60 de zile de la instiintarea scrisa, oficiului teritorial care le va solutiona in termen de 30 de zile. Cei nemultumiti de modul de solutionare a contestatiilor de catre oficiul teritorial pot face plangere la judecatoria in a carei raza de competenta teritoriala se afla imobilul, in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatelor.
(7) Inscrierea in cartea funciara se face din oficiu, dupa finalizarea cadastrului general pe un teritoriu administrativ si expirarea termenului de solutionare a contestatiilor, in baza unui regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale.

Art. 12
(1) Planul cadastral contine reprezentarea grafica a datelor din registrele cadastrale, referitoare la imobilele din cadrul unitatilor administrativteritoriale

  • comune, orase si municipii -, si se pastreaza la oficiul teritorial.

(2) Registrele, planurile cadastrale si anexele la partea I a cartii funciare vor sta la baza completarii sau, dupa caz, a intocmirii din oficiu a cartilor funciare, la finalizarea masuratorilor cadastrale la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. O copie a acestora se pastreaza in arhiva oficiilor teritoriale. Un exemplar din planurile si registrele cadastrale se transmite cu titlu gratuit la consiliile locale.
(3) Planurile, registrele cadastrale si anexele la partea I a cartii funciare se tin la zi, in concordanta cu documentatiile cadastrale intocmite pentru inscrierea actelor si faptelor juridice, in baza cererilor si comunicarilor facute potrivit legii.

Art. 13
Agentia Nationala si oficiile teritoriale din subordine au obligatia de a furniza, la cerere, organelor abilitate evidentele necesare stabilirii valorii de impunere.

Art. 14
Completarea, modernizarea si mentinerea in stare de utilizare a retelei geodezice nationale necesare intocmirii si tinerii la zi a planurilor cadastrale si hartilor topografice se realizeaza sub coordonarea Agentiei Nationale.

Art. 15
Oficiul teritorial controleaza, avizeaza si receptioneaza, dupa caz, lucrarile de geodezie, topografie, cadastru si cartografie.

Art. 16
Modul de avizare, verificare si receptie a lucrarilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei, topografiei si cartografiei se stabileste prin regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale, cu consultarea uniunii profesionale infiintate prin lege speciala.
Titlul II – Publicitatea imobiliara

 

Capitolul I – Evidenta cadastral-juridica
Art. 17
(1) Publicitatea imobiliara intemeiata pe sistemul de evidenta al cadastrului general are ca obiect inscrierea in cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la imobilele din acelasi teritoriu administrativ si se realizeaza de catre oficiile teritoriale pentru imobilele situate in raza de activitate a acestora.
(2) Una sau mai multe parcele alaturate de pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosinta, apartinand aceluiasi proprietar, formeaza imobilul definit la art. 1 alin. (3), se identifica printr-un numar cadastral unic si se inscrie intr-o carte funciara.
(3) Cartile funciare intocmite si numerotate pe teritoriul administrativ al fiecarei localitati alcatuiesc, impreuna, registrul cadastral de publicitate imobiliara al acestui teritoriu, ce se tine de catre biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial in a carui raza teritoriala de activitate este situat imobilul respectiv.
(4) Acest registru se intregeste cu registrul de intrare, cu planul cadastral, cu registrul cadastral al imobilelor, indicand numarul cadastral al imobilelor si numarul de ordine al cartilor funciare in care sunt inscrise, cu un index alfabetic al proprietarilor si cu o mapa in care se pastreaza cererile de inscriere, impreuna cu un exemplar al inscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse inscrierii.

Art. 18
(1) Activitatea de publicitate imobiliara in cadrul oficiilor teritoriale este indeplinita de registratori de carte funciara, denumiti in continuare registratori, numiti prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale, in urma unui concurs organizat de aceasta.
(2) Numarul registratorilor pentru fiecare oficiu teritorial se stabileste prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale.
(3) In cadrul oficiilor teritoriale, activitatea de publicitate imobiliara este in responsabilitatea unui registrator-sef, iar in cadrul birourilor teritoriale, in responsabilitatea unui registrator coordonator, numiti prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale, in urma unui concurs.
(4) Poate fi numita registrator persoana care indeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditii:
a) are cetatenia romana si are capacitatea drepturilor civile;
b) este licentiat in drept;
c) nu are antecedente penale;
d) se bucura de o buna reputatie;
e) cunoaste limba romana;
f) este apt din punct de vedere medical pentru ocuparea functiei;
g) a indeplinit timp de 5 ani functia de asistentregistrator sau a exercitat timp de 3 ani functia de notar, judecator, procuror, avocat, consilier juridic sau alta functie de specialitate juridica.
(5) Absolventii Institutului National al Registratorilor au prioritate la ocuparea posturilor vacante de registratori. Organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de registratori se va face numai daca acestea nu au fost ocupate de absolventii institutului.
(6) Pana la data organizarii concursului, registratorii pot fi numiti din cadrul angajatilor serviciilor de publicitate imobiliara care, desi nu indeplinesc conditiile de studii, au cel putin 5 ani de experienta in domeniul publicitatii imobiliare.
(7) Registratorul raspunde pentru activitatea sa, in conditiile legii.
(8) In cadrul Agentiei Nationale functioneaza Directia de publicitate imobiliara, care organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de publicitate imobiliara din cadrul oficiilor teritoriale, in vederea respectarii legilor si reglementarilor in materie.

Art. 19
(1) Cartea funciara este alcatuita din titlu, indicand numarul ei si numele localitatii in care este situat imobilul, precum si din trei parti:

A. Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde:
a) numarul de ordine si cel cadastral al imobilului;
b) suprafata imobilului, destinatia, categoriile de folosinta si, dupa caz, constructiile;
c) planul imobilului cu vecinatatile, descrierea imobilului si inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil in parte, constituie anexa la partea I, intocmita conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agentiei Nationale.

B. Partea a II-a, referitoare la inscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde:
a) numele proprietarului;
b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum si mentionarea inscrisului pe care se intemeiaza acest drept;
c) stramutarile proprietatii;
d) servitutile constituite in folosul imobilului;
e) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la proprietate;
f) orice modificari, indreptari sau insemnari ce s-ar face in titlu, in partea I sau a II-a a cartii funciare, cu privire la inscrierile facute.

C. Partea a III-a, referitoare la inscrierile privind dezmembramintele dreptului de proprietate si sarcini, care va cuprinde:
a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinta, abitatie, servitutile in sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locatiunea si cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;
b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la drepturile reale inscrise in aceasta parte;
c) sechestrul, urmarirea imobilului sau a veniturilor sale;
d) orice modificari, indreptari sau insemnari ce s-ar face cu privire la inscrierile facute in aceasta parte.
(2) Datele din cartea funciara pot fi redate si arhivate si sub forma de inregistrari pe microfilme si pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automata a datelor. Acestea au aceleasi efecte juridice si forta probatoare echivalenta cu inscrisurile in baza carora au fost redate.

Art. 20
(1) Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin inscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimtamantul titularului dreptului; acest consimtamant nu este necesar daca dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin implinirea termenului aratat in inscriere; daca dreptul ce urmeaza sa fie radiat este grevat in folosul unei persoane, radierea se va face cu pastrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila sau, in cazurile prevazute de lege, actul autoritatii administrative va inlocui acordul de vointa cerut in vederea inscrierii drepturilor reale, daca sunt opozabile titularilor.

Art. 21
Modificarea continutului unui drept ce greveaza un drept real imobiliar se inscrie, daca legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobandirea si stingerea drepturilor reale.

Art. 22
Inscrierea unui drept se poate efectua numai:
a) impotriva aceluia care, la inregistrarea cererii sale, era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta;
b) impotriva aceluia care, inainte de a fi inscris, si-a grevat dreptul, daca amandoua inscrierile se cer deodata.

Art. 23
Daca mai multe persoane si-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar inscrierile nu s-au facut, cel din urma indreptatit va putea cere inscrierea dobandirilor succesive odata cu aceea a dreptului sau, dovedind prin inscrisuri originale intreg sirul actelor juridice pe care se intemeiaza inscrierile.

Art. 24
Inscrierile intemeiate pe obligatiile defunctului se vor putea face si dupa ce dreptul mostenitorului a fost inscris, in masura in care se dovedeste ca mostenitorul este tinut de aceste obligatii.

Art. 25
(1) Inscrierile in cartea funciara isi vor produce efectele de opozabilitate fata de terti de la data inregistrarii cererilor; ordinea inregistrarii cererilor va determina rangul inscrierilor.
(2) Daca mai multe cereri de inscriere a drepturilor reale au fost depuse deodata la biroul teritorial, ele vor primi provizoriu acelasi rang, urmand ca instanta sa hotarasca asupra rangului fiecareia.
(3) Daca au fost depuse deodata mai multe cereri avand ca obiect inscrierea mai multor drepturi de ipoteca asupra aceluiasi imobil, ele vor primi acelasi rang.

Art. 26
(1) Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti, fara inscrierea in cartea funciara, cand provin din succesiune, accesiune, vanzare silita si uzucapiune. Aceste drepturi se vor inscrie, in prealabil, daca titularul intelege sa dispuna de ele.
(2) In aceleasi conditii sunt opozabile fata de terti si drepturile reale dobandite de stat si de orice persoana, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotarari judecatoresti.
(3) Titularul drepturilor dobandite prin modurile enumerate nu poate insa dispune de ele decat dupa ce acestea au fost inscrise in prealabil in cartea funciara.
(4) Inscrierile sunt de trei feluri:
a) intabularea, avand ca obiect inscrierea definitiva a drepturilor reale;
b) inscrierea provizorie a drepturilor reale sub conditia justificarii ulterioare;
c) notarea, avand ca obiect inscrierea drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiunilor si cailor de atac in justitie, precum si a masurilor de indisponibilizare, in legatura cu imobilele din cartea funciara.

Art. 27
(1) Cel care s-a obligat sa stramute sau sa constituie in folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator sa ii predea toate inscrisurile necesare pentru inscrierea acelui drept.
(2) Daca un drept inscris in cartea funciara se stinge, titularul este obligat sa predea celui indreptatit inscrisurile necesare radierii.
(3) In situatia in care cel obligat nu preda inscrisurile, persoana interesata va putea solicita instantei sa dispuna inscrierea in cartea funciara. Hotararea instantei de judecata va suplini consimtamantul la inscriere al partii care are obligatia de a preda inscrisurile necesare inscrierii.
(4) Dreptul la actiunea in prestatie tabulara este imprescriptibil.
(5) Actiunea in prestatie tabulara se va indrepta si impotriva tertului dobanditor inscris in cartea funciara, daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a) actul juridic in baza caruia se solicita prestatia tabulara sa fie incheiat anterior celui in baza caruia a fost inscris dreptul tertului in cartea funciara;
b) tertul sa fi dobandit imobilul cu titlu gratuit sau, daca l-a dobandit cu titlu oneros, sa fie de rea-credinta.

Art. 28
Dobanditorul anterior poate cere instantei judecatoresti sa acorde inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata la cererea unui tert care a dobandit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credinta la data incheierii actului.

Art. 29
(1) Inscrierea provizorie devine opozabila tertilor cu rangul determinat de cererea de inscriere, sub conditie si in masura justificarii ei.
(2) Inscrierea provizorie poate fi ceruta in urmatoarele situatii:
a) cand dreptul real ce se cere a fi inscris este afectat de o conditie suspensiva;
b) cand se solicita intabularea unui drept real in temeiul unei hotarari judecatoresti ce nu a ramas irevocabila;
c) daca se dobandeste un drept tabular care, anterior, a fost inscris provizoriu;
d) daca debitorul a consemnat sumele pentru care a fost inscrisa ipoteca ori privilegiul imobiliar;
e) daca pentru solutionarea cererii sunt necesare inscrisuri suplimentare, care nu aduc insa atingere fondului dreptului ce se cere a fi inscris si nu fundamenteaza noi capete de cerere.
(3) In acest din urma caz, solicitantul va fi instiintat pentru a depune intr-un termen stabilit, dupa caz, de registrator inscrisurile necesare, sub sanctiunea radierii inscrierii provizorii. Daca inscrisurile vor fi depuse in termenul fixat, se va proceda la justificarea inscrierii provizorii, printr-o incheiere data de registratorul de carte funciara.
(4) Justificarea inscrierii provizorii se va face in temeiul consimtamantului celui in contra caruia s-a efectuat inscrierea provizorie, a unei hotarari judecatoresti irevocabile ori a incheierii registratorului de carte funciara, in situatia ultimului caz de inscriere provizorie mentionat.
(5) Justificarea radierii dreptului de ipoteca se va face in baza consimtamantului dat in forma autentica al titularului dreptului de ipoteca ori in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Art. 30
(1) Daca in cartea funciara s-a inscris un drept real, in conditiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobandit sau constituit cu buna-credinta, cat timp nu se dovedeste contrariul.
(2) Daca un drept s-a radiat din cartea funciara, se prezuma ca acel drept nu exista.

Art. 31
(1) Cuprinsul cartii funciare, in afara ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul acelei persoane care, in virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobandit cu buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara.
(2) Dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese vreo neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.

Art. 32
Efectul de opozabilitate al inscrierilor este inoperant cu referire la:
a) suprafata terenurilor, destinatia, categoria de folosinta, valoarea sau alte asemenea aspecte;
b) restrictii aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinatate, expropriere sau prin prevederi legale privind protectia ecologica, sistematizarea localitatilor si alte asemenea aspecte.

Art. 33
(1) In cazul in care cuprinsul cartii funciare nu corespunde, in privinta inscrierii, cu situatia juridica reala, se poate cere rectificarea sau, dupa caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se intelege radierea, indreptarea sau mentionarea inscrierii oricarei operatiuni, susceptibila a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara.
(3) Prin modificare se intelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afecteaza esenta dreptului care poarta asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decat la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) Rectificarea inscrierilor in cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila, prin declaratie autentica, fie in caz de litigiu, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
(5) Erorile materiale savarsite cu prilejul inscrierilor in cartea funciara pot fi indreptate la cerere sau din oficiu.
(6) Procedura de rectificare a inscrierilor in cartea funciara, a modificarilor si cea de indreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agentiei Nationale.

Art. 34
Orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca:
inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil;
dreptul inscris a fost gresit calificat;
nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea;
inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.

Art. 35
(1) Actiunea in rectificare, sub rezerva prescriptiei dreptului material la actiunea in fond, va fi imprescriptibila.
(2) Fata de tertele persoane care au dobandit cu buna-credinta un drept real prin donatie sau legat, actiunea in rectificare nu se va putea porni decat in termen de 10 ani, socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea lor de inscriere, cu exceptia cazului in care dreptul material la actiunea in fond nu s-a prescris mai inainte.

Art. 36
Actiunea in rectificare, intemeiata pe nevalabilitatea inscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe gresita calificare a dreptului inscris, se va putea indrepta si impotriva tertelor persoane care si-au inscris un drept real, dobandit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros, bazandu-se pe cuprinsul cartii funciare, in termen de trei ani de la data inregistrarii cererii de inscriere formulata de dobanditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, afara de cazul cand dreptul material la actiunea de fond nu s-a prescris.

Art. 37
(1) Hotararea prin care s-a admis rectificarea unei inscrieri nu va fi opozabila persoanelor impotriva carora actiunea nu a fost admisa.
(2) Daca actiunea in rectificare a fost inscrisa in cartea funciara, hotararea judecatoreasca va fi opozabila si tertelor persoane care au dobandit dreptul dupa inscriere.

Art. 38
Actele si faptele juridice, privitoare la drepturile personale, la starea si capacitatea persoanelor in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara, vor putea fi inscrise, la cerere, cu efect de opozabilitate pentru terte persoane.

Art. 39
(1) Proprietarul unui imobil poate cere ca intentia sa de a instraina sau de a ipoteca sa fie inscrisa, aratand, in acest din urma caz, suma ce urmeaza sa se garanteze prin ipoteca.
(2) Daca se savarseste instrainarea sau ipotecarea, dreptul inscris va avea rangul inscrierii intentiei.

Art. 40
(1) Inscrierea intentiei de a instraina sau de a ipoteca isi pierde efectul prin trecerea unui termen de doua luni de la data inregistrarii cererii.
(2) Anul, luna si ziua in care inscrierea isi pierde efectul vor fi aratate atat in inscriere, cat si in incheierea care a ordonat-o.

Art. 41
(1) Orice persoana poate cerceta cartea funciara si celelalte evidente care alcatuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliara, cu exceptia evidentelor care privesc siguranta nationala.
(2) La cerere, se vor elibera extrase, certificate sau copii certificate conform cu originalul de pe cartile funciare, planuri sau inscrisuri, cu dovada platii tarifelor legale.
(3) Nici o autoritate nu va putea cere trimiterea originalului cartii funciare sau a planurilor de identificare a imobilelor.
(4) Mapa inscrisurilor privind inscrierea atacata poate fi cercetata de catre instanta de judecata si organele de cercetare penala, in conditiile legii.

Art. 42
(1) Imobilul inscris in cartea funciara se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin marirea sau micsorarea intinderii acestuia.
(2) Imobilul se modifica prin dezlipiri, daca se desparte o parcela de un imobil. Dezlipirea unui imobil sau a unei parti dintr-un imobil se face impreuna cu sarcinile care greveaza imobilul. Imobilul grevat cu sarcini nu poate fi alipit la un alt imobil, ci va forma, in caz de dezlipire, un imobil separat.

Art. 43
(1) In caz de alipire sau dezlipire, se vor efectua transcrieri, daca o parcela trece dintr-o carte funciara in alta, sau reinscrieri, daca, dezlipindu-se o parcela, aceasta se va trece in aceeasi carte funciara ca un imobil de sine statator.
(2) Daca se transcrie o parte din parcela intr-o alta carte funciara, se va forma un imobil distinct cu numar cadastral nou, iar restul se inscrie in vechea carte funciara, cu mentionarea noului numar cadastral si a suprafetei imobilului, iar daca toate imobilele inscrise intr-o carte funciara au fost transcrise, aceasta se va inchide si nu va mai putea fi redeschisa pentru noi inscrieri.

Art. 44
Mai multi proprietari nu pot fi inscrisi in aceeasi carte funciara decat daca se gasesc in cazul coproprietatii, caz in care se va arata partea indiviza a fiecarui proprietar.

Art. 45
(1) Daca un imobil cu constructie condominiu -, din care unele parti sunt comune indivize iar restul sunt individuale, se intocmeste o carte funciara colectiva pentru intreaga constructie, si cate o carte funciara individuala pentru fiecare proprietate individuala care poate fi reprezentata din apartamente sau spatii cu alta destinatie decat cea de locuinta; prin asimilare, poate fi definit condominiu si un tronson cu una sau mai multe scari, din cadrul cladirii de locuit, in conditiile in care se poate delimita proprietatea comuna.
(2) Dreptul de proprietate comuna fortata si perpetua pe partile comune ale unui imobil se valorifica numai impreuna cu dreptul de proprietate exclusiva care poarta asupra acestuia sau a unei parti determinate din acesta.

Art. 46
(1) Imobilele ce apartin domeniului public si domeniului privat al statului sau, dupa caz, al unitatii administrativ-teritoriale se vor inscrie in carti funciare speciale ale unitatii administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) Cartile funciare speciale se tin de catre birourile teritoriale ale oficiului de cadastru si publicitate imobiliara.
Capitolul II – Procedura de inscriere in cartea funciara
Art. 47
(1) Cererea de inscriere in cartea funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial si va fi insotita de inscrisul original sau de copia legalizata de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a carui inscriere se cere; copia legalizata se va pastra in mapa biroului de cadastru si publicitate imobiliara.
(2) In cazul hotararii judecatoresti, se va prezenta o copie legalizata, cu mentiunea ca este definitiva si irevocabila.
(3) Cererile de inscriere se vor inregistra de indata in registrul de intrare, cu mentionarea datei si a numarului care rezulta din ordinea cronologica a depunerii lor.
(4) Daca mai multe cereri au fost depuse deodata la acelasi birou teritorial, drepturile de ipoteca si privilegiile vor avea acelasi rang, iar celelalte drepturi vor primi numai provizoriu rang egal, urmand ca prin judecata sa se hotarasca asupra rangului si asupra radierii incheierii nevalabile.
(5) Inscrierile in cartea funciara se efectueaza la cererea partilor interesate, cu exceptia cazurilor in care legea prevede inscrierea din oficiu; cererea de inscriere se indreapta la biroul unde se afla cartea funciara in care urmeaza sa se faca inscrierea.
(6) Intabularea sau inscrierea provizorie poate fi ceruta de orice persoana care, potrivit inscrisului original, hotararii judecatoresti sau hotararii autoritatii administrative, urmeaza sa stramute, sa constituie, sa modifice, sa dobandeasca sau sa stinga un drept tabular.
(7) Inscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute:
a) de mandatarul general al celui indrituit;
b) de oricare dintre titularii aceluiasi drept.
(8) Creditorul a carui creanta certa si exigibila este dovedita printr-un inscris sau printr-o hotarare judecatoreasca, ori in cazurile anume prevazute de lege printr-o decizie a autoritatii administrative, va putea cere instantei, in numele si in folosul debitorului sau, inscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini.
(9) Debitorul care a platit valabil creanta ipotecara a unui cesionar neinscris in cartea funciara poate cere radierea ipotecii, daca infatiseaza inscrisul original al cesiunii si chitanta doveditoare a platii.

Art. 48
(1) In cazul in care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau inscrierea provizorie prin incheiere, daca inscrisul indeplineste urmatoarele conditii:
a) este incheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;
b) indica numele partilor;
c) individualizeaza imobilul printr-un identificator unic;
d) este insotit de o traducere legalizata, daca actul nu este intocmit in limba romana;
e) este insotit, dupa caz, de o copie a extrasului de carte funciara pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza intocmirii actului.
(2) Incheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numarului cadastral al imobilului si al cartii funciare, precum si a partii cartii funciare in care urmeaza a se face inscrierea. De asemenea, se vor indica pozitiile ce au fost radiate si numele celui in favoarea sau impotriva caruia s-au facut inscrierile, indiferent de felul lor.
(3) In cazul in care identificarea cadastrala a imobilului nu este posibila, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentatii cadastrale intocmite si receptionate conform prevederilor prezentei legi.

Art. 49
Daca se constata ca cererea de inscriere in cartea funciara nu intruneste conditiile legale, se va respinge printr-o incheiere motivata. Despre respingerea cererii se va face mentiune in registrul de intrare, in dreptul inregistrarii acesteia, precum si in cartea funciara.

Art. 50
(1) Incheierea se comunica celui care a cerut inscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciara, cu privire la imobilul in cauza, in termen de 15 zile de la pronuntarea incheierii, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Incheierea de inscriere sau de respingere poate fi atacata cu plangere, in termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plangerea impotriva incheierii se depune la biroul teritorial si se va inscrie din oficiu in cartea funciara. Oficiul teritorial este obligat sa inainteze plangerea judecatoriei in a carei raza de competenta teritoriala se afla imobilul, insotita de dosarul incheierii si copia cartii funciare.
(3) Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu apel.
(4) Hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se comunica, din oficiu, biroului teritorial de catre instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.
(5) Inscrierea facuta in temeiul acestei hotarari judecatoresti isi produce efectele de la inregistrarea cererii de inscriere la biroul teritorial.
(6) In cazul respingerii plangerii prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, notarile facute se radiaza din oficiu.

Art. 51
(1) Inscrierile si radierile efectuate in cartile funciare nu pot fi rectificate decat pe baza hotararii instantei judecatoresti definitive si irevocabile sau pe cale amiabila, in baza unei declaratii date in forma autentica, de titularul tabular, respectiv de titular, in baza unei documentatii cadastrale.
(2) Prevederile art. 50 se vor aplica in mod corespunzator.

Art. 52
(1) In cazul in care o carte funciara urmeaza a fi intocmita ori completata prin inscrierea unui imobil care nu a fost cuprins in nici o alta carte funciara, precum si in cazul in care o carte funciara a fost distrusa, pierduta ori a devenit nefolosibila, in tot sau in parte, din diferite cauze, intocmirea, completarea si reconstituirea, dupa caz, se face de catre registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesati, pe baza unei incheieri. In acest scop se folosesc toate inscrisurile si documentatiile tehnice existente, privitoare la imobilele in cauza, precum si situatia dreptului de proprietate.
(2) Incheierea poate fi atacata, dupa caz, in conditiile art. 50 alin. (2).

Art. 53
(1) Erorile materiale savarsite cu prilejul inscrierilor sau radierilor se pot indrepta, prin incheiere motivata, de catre registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.
(2) In acest caz se vor aplica, prin asemanare, dispozitiile art. 36-38.

Art. 54
(1) Notarul public care a intocmit actul privitor la un drept tabular este obligat sa ceara din oficiu inscrierea in cartea funciara la biroul teritorial in a carei raza de activitate se afla imobilul. Despre exercitarea acestei obligatii se va face mentiune expresa in cuprinsul actului sau, dupa caz, al certificatului de mostenitor. Mentiunea se va face in cazul in care pentru bunurile din masa succesorala s-a deschis carte funciara sau exista documentatie cadastrala. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifica sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciara pentru autentificare sau, dupa caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilitatii extrasului de carte funciara pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de inscriere in cartea funciara, cu exceptia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul.
(2) Instanta judecatoreasca va transmite, in termen de 3 zile, hotararea ramasa definitiva si irevocabila, constitutiva sau declarativa asupra unui drept real imobiliar, la biroul de carte funciara al judecatoriei in a carei raza de activitate se afla imobilul.
(3) Instanta judecatoreasca nu va trece la dezbaterea in fond a actiunii privind desfiintarea actului juridic supus inscrierii, daca acesta nu a fost inscris, in prealabil, pentru informare, in cartea funciara.

Art. 55
(1) Dreptul de proprietate dobandit prin construire se va putea inscrie in cartea funciara pe baza unui certificat eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, prin care se atesta, cand este cazul, faptul ca proprietarul a edificat constructiile in conformitate cu autorizatia de construire eliberata potrivit legii, precum si a unei documentatii cadastrale.
(2) Ipoteca se poate inscrie numai asupra unui imobil in intregul sau sau asupra cotei-parti apartinand unui coproprietar. Daca ipoteca s-a constituit asupra unei parti din constructie, ea va fi inscrisa atat asupra acesteia cat si asupra cotei corespunzatoare din partile comune indivize.
(3) Ipoteca constituita asupra unui bun viitor se poate intabula in conditiile legii privind creditul ipotecar pentru investitiile imobiliare, daca in prealabil a fost notata existenta autorizatiei de construire si notarea procesului-verbal de receptie partiala.
(4) In toate cazurile cand prin lege se acorda un privilegiu imobiliar sau o ipoteca legala pentru garantarea vreunui drept sau creante, acestea se vor inscrie din oficiu in cartea funciara, cu exceptia situatiei in care partile renunta in mod expres la acest beneficiu; inscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regula, in temeiul inscrisului din care rezulta creanta privilegiata sau care confera dreptul de a lua o inscriptie ipotecara.
(5) Privilegiile sau ipotecile legale se vor inscrie pentru suma prevazuta in inscris; daca creanta nu este determinata, pentru suma maxima aratata in cerere, precum si cuantumul dobanzii. In toate cazurile, privilegiile se inscriu si capata rang numai in conditiile determinate de legea care le-a instituit, iar in lipsa vreunei mentiuni in aceasta lege, ele primesc rang potrivit dispozitiilor legale privitoare la inscrierea ipotecilor.
(6) Cand in inscrisul doveditor al vanzarii se invedereaza ca pretul nu a fost platit ori nu a fost platit in intregime, privilegiul pentru garantarea pretului datorat se inscrie din oficiu, in folosul vanzatorului.
(7) Daca vanzarea a fost desfiintata, privilegiul se va radia din oficiu.
(8) Dispozitiile alin.
(4) se vor aplica in mod corespunzator in cazul schimbului sau impartelii, pentru diferenta de valoare datorata in bani.
(9) Privilegiul pentru garantarea pretului datorat de coproprietarul adjudecatar al imobilului supus impartelii se va inscrie in temeiul actului de adjudecare.
(10) Daca ipoteca creantei novate a fost rezervata pentru garantarea noii creante, aceasta se va inscrie, in rangul vechii ipoteci sau vechiului privilegiu, in temeiul inscrisului care face dovada novatiunii.
(11) Cel subrogat in drepturile creditorului ipotecar sau privilegiat va putea cere inscrierea stramutarii dreptului de ipoteca sau privilegiului in temeiul inscrisurilor ce dovedesc subrogarea.
Titlul III – Dispozitii tranzitorii, sanctiuni si dispozitii finale

 

Capitolul I – Dispozitii tranzitorii
Art. 56
(1) Inscrierile facute in conformitate cu actele normative in vigoare in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni, in cartile funciare si in cartile de publicitate funciara, inainte de data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce si dupa aceasta data efectele prevazute, cu exceptia cazurilor in care drepturile de proprietate si celelalte drepturi reale au fost afectate in orice mod prin efectul legii.
(2) Toate documentele de evidenta si publicitate imobiliara se preiau si se conserva de catre birourile teritoriale din cadrul oficiilor teritoriale in a caror raza de activitate se afla imobilele.
(3) Executarea silita imobiliara va urma dispozitiile Codului de procedura civila si pentru actele de executare incepute potrivit Legii LX din anul 1881, cu modificarile aduse prin Legea nr. 54 din anul 1912.

Art. 57
Actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil incheiat anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, netranscris in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni ori, dupa caz, neinscris in cartea funciara, isi produce efectele la data inscrierii in cartea funciara, potrivit prevederilor prezentei legi. Actul sub semnatura privata, valabil incheiat, va fi luat in considerare daca are data certa anterioara intrarii in vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Art. 58
(1) In regiunile de carte funciara supuse Decretului-lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare sau, dupa caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii din vechiul Regat in carti de publicitate funciara, inscrierile privitoare la imobile, cuprinse in cartile funciare sau, dupa caz, in cartile de publicitate funciara, vor continua sa fie facute in aceste carti, cu respectarea si in conditiile dispozitiilor prezentei legi.
(2) In regiunile de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, pana la deschiderea cartii funciare, privilegiile si ipotecile legale, sechestrul, urmarirea imobilului, a fructelor si veniturilor sale, punerea in miscare a actiunii penale, precum si actiunile pentru apararea drepturilor reale privitoare la imobilele neinscrise in cartea funciara vor continua sa fie inscrise in vechile registre de publicitate imobiliara.
(3) In cazul inscrierii unei constructii, a dezmembrarii sau alipirii unui corp funciar inscris intr-o carte funciara intocmita in baza Decretului-lege nr.115/1938, precum si pentru inscrierea imobilelor dobandite in temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o noua carte funciara, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 59
Actele si faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor inscrie in cate o carte funciara. In aceleasi conditii, se vor inscrie si titlurile de proprietate emise in temeiul legilor funciare. La cererea de inscriere se va atasa documentatia cadastrala la care se refera inscrierea, intocmita de o persoana fizica sau juridica autorizata de Agentia Nationala sau de oficiile teritoriale, dupa caz. Continutul documentatiei cadastrale si modul de intocmire al acesteia se stabilesc de catre Agentia Nationala.

Art. 60
Modul de inscriere a imobilelor apartinand institutiilor din domeniul apararii, ordinii publice si al sigurantei nationale se va stabili de catre aceste organe, impreuna cu Agentia Nationala.

Art. 61
(1) Daca se constata unele diferente intre suprafetele inscrise in actele de proprietate si situatia reala din teren, rezultata din masuratorile executate pentru intocmirea cadastrului general, consiliile locale ii vor instiinta pe proprietarii interesati.
(2) Plusurile si minusurile de teren de pe aceeasi unitate administrativ-teritoriala se compenseaza intre proprietarii in cauza.
(3) Plusurile si minusurile de teren se stabilesc de catre persoanele autorizate care efectueaza masuratorile si se comunica celor in cauza si primarilor.

Art. 62
Orice neintelegeri cu privire la identificarea si masurarea parcelelor de teren, precum si cu privire la proprietarii acestora, se vor solutiona de catre instantele judecatoresti.

Art. 63
(1) Agentia Nationala intocmeste, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, regulamentul de organizare si functionare a birourilor teritoriale din cadrul oficiilor teritoriale.
(2) Persoanele autorizate privind desfasurarea activitatii de realizare si de verificare a lucrarilor de specialitate din domeniul cadastrului, geodeziei si cartografiei de catre persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul Romaniei, vor proceda, in baza legii speciale, la constituirea unei uniuni profesionale.
Capitolul II – Sanctiuni
Art. 64
(1) Ministerul Administratiei si Internelor, prin Agentia Nationala, este imputernicit sa controleze activitatea tuturor persoanelor fizice si juridice, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei in domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei.
(2) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) folosirea in documente oficiale a datelor cu privire la proprietari, terenuri sau constructii, altele decat cele inscrise in documentele cadastrale realizate in conditiile prezentei legi;
b) refuzul proprietarilor de imobile de a permite accesul personalului de executie pentru realizarea lucrarilor de cadastru, a celor geodezice, topografice si fotogrammetrice, cu exceptia Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza si persoanelor juridice din sectorul de aparare;
c) refuzul de a pune la dispozitia Agentiei Nationale sau institutiilor subordonate a documentatiilor de specialitate utilizabile la lucrarile de cadastru de catre cei care le detin, cu exceptia Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza si persoanelor juridice din sectorul de aparare;
d) publicarea, difuzarea sau utilizarea cu buna stiinta a datelor, documentelor si informatiilor de specialitate elaborate sau aflate in administrarea Agentiei Nationale ori unitatilor subordonate fara acordul acestora, dupa caz;
e) executarea lucrarilor de geodezie, cartografie, cadastru, fotogrammetrie si teledetectie fara avizele de executie eliberate de Agentia Nationala sau de oficiile de cadastru si publicitate imobiliara, dupa caz;
f) realizarea si verificarea lucrarilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, fara autorizatie legala;
g) nerespectarea sau incalcarea regulamentelor, normelor, metodologiilor si standardelor din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, precum si din domeniul publicitatii imobiliare;
h) nerespectarea prevederilor legale cu privire la intocmirea, evidenta, multiplicarea si pastrarea datelor si documentelor cu caracter secret;
i) intocmirea de acte translative de proprietate fara extras de carte funciara.
(3) Faptele prevazute la alin.
(2) lit. a) si b) se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei (RON) la 500 lei (RON), iar cele prevazute la alin.
(2) lit. c)-i) cu amenda de la 1.000 lei (RON) la 2.000 lei (RON) si/sau suspendarea autorizatiei.
(4) Amenzile se aplica persoanelor fizice si juridice, dupa caz, si se vor actualiza prin ordin al ministrului administratiei si internelor, pe baza indicilor de inflatie stabiliti de Institutul National de Statistica.

Art. 65
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se realizeaza de catre Agentia Nationala, prin imputernicitii sai.
(2) Contraventiilor prevazute in prezenta lege le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Degradarea sau distrugerea bornelor, reperelor, marcilor de nivelment si a semnalelor din reteaua geodezica nationala, amplasate in subsol, pe sol ori pe constructii, sau impiedicarea unor masuri de conservare a acestor bunuri constituie infractiune de distrugere si se pedepseste potrivit prevederilor art. 217 din Codul penal.
(4) De asemenea, constituie infractiune de tulburare de posesie si se pedepseste, potrivit prevederilor art. 220 din Codul penal, modificarea cu intentie a materializarilor limitelor de proprietate, infiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare a limitelor de zona a caii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, cailor navigabile, delimitarilor de hotare cadastrale, silvice, geologice si miniere, fara aprobarea prevazuta de lege.
Capitolul III – Dispozitii finale
Art. 66
(1) In termen de 10 zile de la data definitivarii lucrarilor de introducere sau intretinere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritoriala comuna, oras sau municipiu -, oficiul teritorial transmite birourilor teritoriale documentele tehnice cadastrale de pe teritoriul fiecarei unitati administrativteritoriale, in vederea intocmirii din oficiu a cartilor funciare ale imobilelor.
(2) Oficiile teritoriale si birourile teritoriale realizeaza, pastreaza si asigura conservarea copiilor de siguranta de pe documentele de cadastru, geodezie, cartografie si publicitate imobiliara, inclusiv de pe microfilme sau suporturi informatice.

Art. 67
Sistemele informationale specifice domeniilor de activitate se realizeaza de catre autoritatile publice centrale care raspund de domeniile respective.

Art. 68
(1) Informatiile referitoare la reteaua geodezica nationala, hartile oficiale, cadastrul general si publicitatea imobiliara sunt informatii publice si reprezinta bun proprietate publica a statului si sunt in administrarea Agentiei Nationale prin unitatile subordonate. Aceste informatii se pot consulta si sunt accesibile oricaror persoane fizice sau juridice contra cost, cu exceptia informatiilor privind siguranta nationala.
(2) Informatiile mentionate mai sus pot fi consultate gratuit de catre autoritatile publice centrale si locale in vederea realizarii proiectelor de interes national.

Art. 69
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) La data finalizarii lucrarilor de cadastru general si a registrelor de publicitate imobiliara pentru intreg teritoriul administrativ al unei unitati administrativteritoriale isi inceteaza aplicabilitatea, pentru teritoriul respectiv, urmatoarele dispozitii legale:
art. 1801, 1802 si 1816-1823 din Codul civil;
art. 710-720 din Codul de procedura civila, cu exceptia prevederilor referitoare la amanet;
Decretul-lege nr.115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare;
Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii din vechiul Regat in carti de publicitate funciara, publicata in Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare;
Decretul nr.2.142 din 12 iunie 1930 pentru functionarea cartilor funduare centrale pentru caile ferate si canaluri;
Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silita imobiliara, cu modificarile ulterioare.
(3) Dupa definitivarea cadastrului la nivelul intregii tari, se abroga:
art. 1801, 1802 si 1816-1823 din Codul civil;
art. 710-720 din Codul de procedura civila, cu exceptia prevederilor referitoare la amanet;
Decretul-lege nr.115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare;
Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii din vechiul Regat in carti de publicitate funciara, publicata in Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare;
Decretul nr.2.142 din 12 iunie 1930 pentru functionarea cartilor funduare centrale pentru caile ferate si canaluri;
Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silita imobiliara, cu modificarile ulterioare.
(4) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974, publicata in Buletinul Oficial nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificarile ulterioare;
anexa nr. 1 la Decretul nr.146/1985 privind infiintarea colectivelor de lucrari cadastrale;
Decretul nr.305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezica, topofotogrammetrica si cartografica, precum si procurarea, detinerea si folosirea datelor si documentelor rezultate din aceasta activitate, publicat in Buletinul Oficial nr. 111 din 26 septembrie 1971;
orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II, IV, IV1, V si VIII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.509 din 7 iunie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 499/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.069 din 17 noiembrie 2004, care nu sunt incorporate in textul republicat al Legii nr. 7/1996 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii acestei ordonante de urgenta:

Art. II
(1) Pana la preluarea lor, birourile de carte funciara si personalul acestora isi vor continua activitatea in cadrul judecatoriilor, in acord cu procedurile mentionate in cadrul titlului II cap. II din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Ordinului ministrului justitiei nr. 2.371/C/1997 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de carte funciara ale judecatoriilor, cu modificarile ulterioare.
(2) Birourile de carte funciara din cadrul judecatoriilor vor continua sa colecteze taxele si tarifele cu privire la activitatea de publicitate imobiliara pana la data la care vor fi preluate efectiv de oficiile de cadastru si publicitate imobiliara.
………………………………………………………………………….

Art. IV
Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara va intocmi si va publica un plan si un raport anual de activitate.

Art. IV1
In indeplinirea obligatiilor legale referitoare la publicitatea imobiliara, masurile care se au in vedere se stabilesc prin protocolul incheiat de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania.

Art. V
(1) Spatiile aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea oficiilor judetene de cadastru, geodezie si cartografie si al municipiului Bucuresti, respectiv in administrarea tribunalelor pentru birourile de carte funciara in care isi desfasoara activitatea aceste oficii si cel al municipiului Bucuresti, Institutul de Cadastru, Geodezie, Fotogrammetrie si Cartografie si birourile de carte funciara care isi desfasoara activitatea in imobile separate trec in administrarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si in folosinta gratuita a oficiilor de cadastru si publicitate imobiliara judetene si al municipiului Bucuresti si a Centrului National de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie si Teledetectie.
(2) Spatiile aflate in proprietatea publica a statului si in administrarea oficiilor judetene de cadastru, geodezie si cartografie si al municipiului Bucuresti, respectiv in administrarea judecatoriilor pentru birourile de carte funciara care isi desfasoara activitatea in imobile separate, trec in administrarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si in folosinta gratuita a oficiilor de cadastru si publicitate imobiliara judetene si al municipiului Bucuresti.
(3) Spatiile aflate in incinta instantelor judecatoresti se elibereaza pana la data de 31 decembrie 2004.
(4) Patrimoniul Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, al oficiilor judetene de cadastru, geodezie si cartografie si al municipiului Bucuresti, al Institutului de Cadastru, Geodezie, Fotogrammetrie si Cartografie si bunurile materiale si arhiva utilizate de birourile de carte funciara trec in proprietatea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara. De la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta bunurile in cauza vor fi preluate de structurile nou-create, prin protocol, conform planului aprobat prin ordin comun al directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si al ministrului justitiei, dar nu mai tarziu de 31 decembrie 2004.
……………………………………………………………………………..

Art. VIII
In cuprinsul actelor normative in vigoare, ori de cate ori se fac trimiteri la dispozitii abrogate sau modificate in temeiul prezentei ordonante de urgenta, trimiterea se va considera a fi facuta, cand este cazul, la dispozitiile corespunzatoare care le inlocuiesc, cu exceptia sintagmei Ťcadastru de specialitateť, care se redefineste ca Ťsistem informational specific domeniului de activitateť.”

#lege-nr-133-din-18-iulie-2012, #legea-nr-71996

Marius Leontiuc – LEGE nr. 135 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2011 privind stabilirea unor masuri organizatorice in domeniul afacerilor europene

LEGE nr. 135 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2011 privind stabilirea unor masuri organizatorice in domeniul afacerilor europene

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 512 din 25 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78 din 21 septembrie 2011 privind stabilirea unor măsuri organizatorice în domeniul afacerilor europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 26 septembrie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Ministerul Afacerilor Europene şi Ministerul Afacerilor Externe coordonează conform sferei lor de responsabilitate procesul de formulare a poziţiilor naţionale care sunt promovate în cadrul structurilor Uniunii Europene. Ministerul Afacerilor Europene urmăreşte respectarea angajamentelor României decurgând din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, inclusiv a celor care rezultă din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.”

2. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Afacerilor Europene preia activitatea Departamentului pentru Afaceri Europene, care se desfiinţează, precum şi activitatea Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, departament în cadrul aparatului de lucru al Guvernului şi subordonat direct primului-ministru, denumită în continuare ACIS, care se reorganizează ca direcţie generală în cadrul Ministerului Afacerilor Europene. Departamentul pentru Afaceri Europene se reorganizează ca departament în cadrul Ministerului Afacerilor Europene.”

3. La articolul 3, partea introductivă a punctului I se modifică şi va avea următorul cuprins:
„I. în domeniul coordonării şi gestionării fondurilor europene:”.

4. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
„(1^1) Autorităţile şi instituţiile publice din cadrul administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să transmită Ministerului Afacerilor Europene informaţiile solicitate conform alin. (1), în termenele legale, dar nu mai târziu de 30 de zile.”

5. La articolul 4, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Ministerul Afacerilor Europene stabileşte raporturi de colaborare cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii Europene, direct sau în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe – Reprezentanţa permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană.
(3) Ministerul Afacerilor Europene este autorizat să emită ordine şi instrucţiuni pentru instituţiile a căror activitate are impact asupra procesului de gestionare a instrumentelor structurale, în vederea implementării corecte şi eficiente a acestora.”
6. La articolul 7, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 7. – (1) În cadrul Ministerului Afacerilor Europene funcţionează agentul guvernamental, însărcinat cu reprezentarea României în faţa Curţii de Justiţie şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi a celorlalte instituţii.
………………………………………………………………..
(3) Numirea şi eliberarea din funcţie a agentului guvernamental se comunică grefei Curţii de Justiţie şi a Tribunalului Uniunii Europene, precum şi celorlalte instituţii europene.”

7. La articolul 8, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) În activitatea sa, agentul guvernamental urmăreşte totodată soluţionarea aspectelor problematice, evitând declanşarea litigiilor în care statul român are calitatea de pârât în faţa instanţelor europene.”

8. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 9. – (1) În situaţii excepţionale, atunci când agentul guvernamental, din motive întemeiate, nu poate îndeplini funcţia de reprezentare prevăzută la art. 3 pct. II lit. e), acesta o poate delega personalului cu atribuţii în acest sens din cadrul Ministerului Afacerilor Europene.
(2) Dacă pentru o perioadă de cel puţin 3 luni consecutive agentul guvernamental nu poate îndeplini funcţia de reprezentare prevăzută la art. 3 pct. II lit. e), atunci primul-ministru, la propunerea ministrului afacerilor europene, decide numirea unui înlocuitor.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 18 iulie 2012.
Nr. 135.

OUG 78/2011 privind stabilirea unor masuri organizatorice in domeniul afacerilor europene. Ordonanta de urgenta 78/2011 privind Ministerul Afacerilor Europene

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 682 din 26 septembrie 2011

Fondurile structurale si de coeziune reprezinta una dintre principalele surse de investitii in infrastructura Romaniei.
Luandu-se in considerare gradul redus de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune, se impune ca Ministerul Afacerilor Europene sa coordoneze procesul de absorbtie a fondurilor, in scopul accelerarii sustinute a acestui proces si al inlaturarii oricaror disfunctionalitati.
Constatandu-se ca neaplicarea masurilor cuprinse in prezenta ordonanta de urgenta ar avea consecinte grave asupra realizarii procesului de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune, precum si asupra proiectelor nationale de dezvoltare a infrastructurii,
tinand seama de faptul ca neadoptarea de masuri imediate, prin ordonanta de urgenta, ar conduce la reale dificultati in ceea ce priveste o functionare optima a relatiei Guvernului Romaniei cu structurile europene,
in considerarea faptului ca elementele mentionate vizeaza interesul public si constituie o situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, si al Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 14/2011 privind completarea structurii si componentei Guvernului,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 1
(1) Ministerul Afacerilor Europene se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului.
(2) Ministerul Afacerilor Europene, impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe, coordoneaza procesul de gestionare a ansamblului afacerilor europene, in vederea asigurarii participarii eficiente a Romaniei in procesul de luare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene.
(3) Ministerul Afacerilor Europene, impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe, coordoneaza procesul de formulare a pozitiilor nationale care sunt promovate in cadrul structurilor Uniunii Europene si urmareste respectarea angajamentelor Romaniei decurgand din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, inclusiv a celor care rezulta din Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.
(4) Ministerul Afacerilor Europene coordoneaza procesul de asigurare a compatibilitatii legislatiei nationale cu actele legislative ale Uniunii Europene, asigura, in domeniile proprii de competenta, activitatea de reprezentare a statului roman in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a celorlalte institutii europene, monitorizeaza si sprijina indeplinirea angajamentelor rezultate din strategiile si programele nationale adoptate in contextul politicilor europene.
(5) Ministerul Afacerilor Europene indeplineste rolul de autoritate de coordonare a instrumentelor structurale, avand responsabilitatea coordonarii pregatirii, dezvoltarii, armonizarii si functionarii cadrului legislativ, institutional, procedural si programatic pentru gestionarea instrumentelor structurale.
(6) In scopul asigurarii coordonarii interministeriale a procesului de formulare a pozitiei nationale privind initiativele europene legislative si fara caracter legislativ, in coordonarea Ministerului Afacerilor Europene functioneaza Comitetul de coordonare a afacerilor europene, organism de lucru, fara personalitate juridica si cu caracter decizional, infiintat prin hotarare a Guvernului. Modalitatea de infiintare a Comitetului de coordonare a afacerilor europene, precum si organizarea si functionarea acestuia se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Art. 2
(1) La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Afacerilor Europene preia activitatea Departamentului pentru Afaceri Europene, care se desfiinteaza, precum si activitatea Autoritatii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, departament in cadrul aparatului de lucru al Guvernului si subordonat direct primului-ministru, denumita in continuare ACIS, care se reorganizeaza ca directie generala in cadrul Ministerului Afacerilor Europene.
(2) Ministerul Afacerilor Europene preia activitatea, posturile si personalul Departamentului pentru Afaceri Europene si ale ACIS.
(3) In termen de maximum 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Afacerilor Europene preia de la Departamentul pentru Afaceri Europene, respectiv de la Secretariatul General al Guvernului in ceea ce priveste ACIS, pe baza de protocol de predare-preluare, numarul de posturi, structura de personal preluata, personalul aferent, cu mentinerea drepturilor salariale stabilite potrivit legii, la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, prevederile bugetare aferente activitatii Departamentului pentru Afaceri Europene si ACIS pe anul 2011, executia bugetara pana la momentul predarii-preluarii, precum si patrimoniul, reprezentand toate bunurile, precum si drepturile si obligatiile detinute de Departamentul pentru Afaceri Europene si ACIS asupra acestora.
(4) Ministerul Afacerilor Europene se substituie in toate drepturile si obligatiile preluate de Secretariatul General al Guvernului pentru ACIS, decurgand din toate actele normative, contractele, conventiile, intelegerile, protocoalele, memorandumurile si acordurile. Ministerul Afacerilor Europene se substituie in toate drepturile si obligatiile decurgand din toate actele normative, contractele, conventiile, intelegerile, protocoalele, memorandumurile si acordurile in care fostul Departament pentru Afaceri Europene este parte. (5) Ministerul Afacerilor Europene se substituie in toate drepturile si obligatiile decurgand din litigiile in care sunt parti fostul Departament pentru Afaceri Europene, respectiv Secretariatul General al Guvernului pentru ACIS.

Art. 3
Ministerul Afacerilor Europene exercita urmatoarele functii:

I. in domeniul coordonarii/gestionarii fondurilor europene:
a) de autoritate pentru coordonarea instrumentelor structurale, in sensul prevazut la art. 7 din Hotararea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) de reglementare privind stimularea financiara a personalului care gestioneaza fonduri europene si privind structurile din cadrul ministerelor si institutiilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistentei financiare acordate Romaniei prin instrumentul de preaderare PHARE, instrumentul financiar provizoriu Facilitatea de tranzitie, fondurile structurale si de coeziune si Mecanismul financiar al Spatiului Economic European 2004—2009, numarul si structura posturilor, criteriile de incadrare a personalului pe functii specifice si procentul ce urmeaza a fi acordat personalului potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestioneaza fonduri europene, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) de autoritate de management pentru Programul operational Asistenta tehnica, in sensul prevazut la art. 17 din Hotararea Guvernului nr. 457/2008, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) de coordonator national al asistentei in raport cu Uniunea Europeana, conform prevederilor memorandumurilor de intelegere dintre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana;
e) de punct national de contact pentru programele de infratire institutionala cu statele care beneficiaza de finantari nerambursabile din partea Uniunii Europene;
f) de punct national de contact pentru Mecanismul financiar al Spatiului Economic European 2004—2009;
g) de punct national de contact pentru Programul de cooperare norvegian pentru crestere economica si dezvoltare durabila 2004—2009;

II. in domeniul afacerilor europene:
a) de coordonare interministeriala, impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe, in vederea elaborarii pozitiilor Romaniei pe problematica afacerilor europene;
b) de coordonare, monitorizare si sustinere a indeplinirii angajamentelor decurgand din calitatea Romaniei de stat membru al Uniunii Europene, inclusiv a celor prevazute in Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, precum si a strategiilor nationale si programelor elaborate in contextul politicilor europene;
c) de punct tehnic de contact si responsabil national in problematica Strategiei „Europa 2020”;
d) de coordonare a procesului de asigurare a compatibilitatii legislatiei nationale cu actele legislative ale Uniunii Europene, cu exceptia asigurarii compatibilitatii cu actele legislative ale Uniunii Europene a acordurilor internationale incheiate de Romania in baza Legii nr. 590/2003 privind tratatele;
e) de reprezentare a Romaniei la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, precum si la celelalte institutii europene, in procedurile contencioase si necontencioase;
f) de organizare si coordonare a Centrului National SOLVIT;
g) de punct national de contact pentru problematica Pietei Interne.

Art. 4
(1) Pentru realizarea functiilor sale, Ministerul Afacerilor Europene este inclus in circuitul informational al sistemului national de coordonare a afacerilor europene, care se instituie prin hotarare a Guvernului, si solicita autoritatilor si institutiilor publice din cadrul administratiei publice centrale si locale informatii necesare desfasurarii activitatii sale.
(2) Ministerul Afacerilor Europene stabileste raporturi de colaborare cu institutiile, organele, oficiile si agentiile Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe — Reprezentantei permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana.
(3) Ministerul Afacerilor Europene este autorizat sa emita ordine si instructiuni pentru institutiile a caror activitate are impact direct sau indirect asupra procesului de gestionare a instrumentelor structurale, in vederea implementarii corecte si eficiente a acestor fonduri nerambursabile.

Art. 5
Finantarea Ministerului Afacerilor Europene se asigura de la bugetul de stat.

Art. 6
(1) Un secretar de stat va coordona atributiile preluate de la Departamentul pentru Afaceri Europene.
(2) Un secretar de stat coordoneaza activitatea ACIS.

Art. 7
(1) In cadrul Ministerului Afacerilor Europene functioneaza agentul guvernamental, insarcinat cu reprezentarea Romaniei in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Tribunalului Uniunii Europene, precum si a celorlalte institutii europene, conform art. 3 pct. II lit. e).
(2) Agentul guvernamental are rang de subsecretar de stat, fiind numit si eliberat din functie prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului afacerilor europene.
(3) Numirea si eliberarea din functie a agentului guvernamental se comunica grefei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, respectiv grefei Tribunalului Uniunii Europene, precum si celorlalte institutii europene.

Art. 8
(1) In scopul exercitarii functiei prevazute la art. 3 pct. II lit. e), autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa trimita agentului guvernamental, la cererea si in termenul stabilit de acesta, toate actele, datele si informatiile necesare.
(2) Ministerul Afacerilor Europene, prin agentul guvernamental, coordoneaza si supravegheaza fundamentarea, de catre autoritatile si institutiile publice, a pozitiilor nationale ce urmeaza a fi comunicate institutiilor europene, respectiv a fi transmise si/sau sustinute inaintea instantelor europene.

Art. 9
(1) In activitatea sa, agentul guvernamental va acorda prioritate solutionarii aspectelor problematice, evitand declansarea litigiilor in care statul roman are calitatea de parat in fata instantelor europene.
(2) In cazul in care, pentru o perioada care nu depaseste 3 luni, agentul guvernamental este in imposibilitate absoluta de a realiza functia prevazuta la art. 3 pct. II lit. e), acesta o poate delega unei persoane cu atributii in acest sens din cadrul Ministerului Afacerilor Europene.
(3) Daca termenul prevazut la alin. (2) este depasit, atunci primul-ministru, la propunerea ministrului afacerilor europene, decide numirea unui inlocuitor, pe perioada determinata sau nedeterminata, dupa caz.

Art. 10
(1) In structura organizatorica a Ministerului Afacerilor Europene functioneaza directii generale, directii, servicii, birouri si compartimente.
(2) Numarul de posturi, atributiile si structura organizatorica a Ministerului Afacerilor Europene se aproba prin hotarare a Guvernului.

Art. 11
(1) Ministerul Afacerilor Europene desemneaza dintre specialistii sai consilieri si/sau experti care isi vor desfasura activitatea in cadrul Reprezentantei permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana.
(2) Personalului trimis in cadrul Reprezentantei permanente a Romaniei pe langa Uniunea Europeana ii sunt aplicabile dispozitiile legale in vigoare privind drepturile personalului trimis in misiune permanenta in strainatate.

Art. 12
(1) In termen de maximum 7 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Afacerilor Europene va supune Guvernului spre adoptare proiectul de hotarare privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Europene.
(2) Pana la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la alin. (1), in realizarea functiilor prevazute la art. 3 si a masurilor si obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare pe perioada 2009—2012, activitatea structurilor care se preiau in cadrul ministerului nou-infiintat potrivit prezentei ordonante de urgenta este supusa dispozitiilor cuprinse in actele normative privind organizarea si functionarea acestor structuri.

Art. 13
In cuprinsul actelor normative care vizeaza activitatea Departamentului pentru Afaceri Europene si ACIS, sintagma „Departamentul pentru Afaceri Europene”, respectiv sintagma „Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale” se inlocuiesc cu sintagma „Ministerul Afacerilor Europene”, iar sintagma „secretarul general al Guvernului” se inlocuieste cu sintagma „ministrul afacerilor europene”.

Art. 14
(1) Se autorizeaza Ministerul Finantelor Publice sa introduca modificarile ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta in structura bugetului de stat si in bugetul fondurilor externe nerambursabile pe anul 2011, in volumul si structura bugetelor Secretariatului General al Guvernului si Ministerului Afacerilor Europene, la propunerea secretarului general al Guvernului si a ministrului afacerilor europene, pe baza protocoalelor de predare-preluare.
(2) Se autorizeaza ordonatorii principali de credite ai Secretariatului General al Guvernului si ai Ministerului Afacerilor Europene sa detalieze modificarile prevazute la alin. (1) pe articole si alineate de cheltuieli in structura bugetelor proprii si sa introduca modificarile corespunzatoare in anexele la acestea.
(3) Modificarile in executia bugetului de stat ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta se efectueaza pe baza protocoalelor de predare-preluare si a instructiunilor comunicate de Ministerul Finantelor Publice ordonatorilor principali de credite.
(4) Se autorizeaza Ministerul Finantelor Publice sa vireze lunar la bugetul de stat sumele aferente drepturilor prevazute la art. 38 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru personalul din cadrul ACIS care se preia la Ministerul Afacerilor Europene, pentru anul 2011.
(5) Cu sumele virate potrivit alin. (4) se majoreaza lunar veniturile bugetului de stat si cheltuielile de personal ale Ministerului Afacerilor Europene, prin diminuarea in mod corespunzator a veniturilor si cheltuielilor Ministerului Finantelor Publice, aprobate potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 286/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) Pana la introducerea modificarilor prevazute la alin. (1) in bugetul de stat, in bugetul fondurilor externe nerambursabile si in bugetele ordonatorilor principali de credite, finantarea structurilor preluate se asigura din bugetele ordonatorilor de credite existenti inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Art. 15
Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga:
a) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/2006 privind infiintarea, organizarea si functionarea Departamentului pentru Afaceri Europene in subordinea primului-ministru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) art. 1—2 si 4—6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2011 privind stabilirea unor masuri organizatorice la nivelul aparatului de lucru al Guvernului si al unor ministere, precum si pentru stabilirea unor masuri financiar-bugetare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2011.

Marius Leontiuc STIRI

In curând pe acest site opinia despre dosarul Pasteur Cluj Napoca și legătura cazului cu Sorin Apostu , precum și despre subiectul privind mita solicitată de Emil Boc. Urmărește site-ul și afli adevărul.