GENEZA
Capitolul 1
Vremurile străvechi de la facerea lumii până la Avraam*
*Gen. 1 – Gen. 11:9
Facerea lumii
1. La început*, Dumnezeu a făcut** cerurile şi pământul.
*Ioan 1:1, 2; Evr. 1:10. **Ps. 8:3; Ps. 33:6; Ps. 89:11, 12; Ps. 102:25; Ps. 136:5; Ps. 146:6; Isa. 44:24; Ier. 10:12; Ier. 51:15; Zah. 12:1; Fap. 14:15; Fap. 17:24; Col. 1:16, 17; Evr. 11:3; Apoc. 4:11; Apoc. 10:6
Lumina
2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi* Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
*Ps. 33:6; Isa. 40:13, 14
3. Dumnezeu* a zis: „Să fie** lumină!” Şi a fost lumină.
*Ps. 33:9. **2Cor. 4:6
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina zi*, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
*Ps. 74:16; Ps. 104:20
Cerul
6. Dumnezeu a zis: „Să fie* o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”
*Iov 37:18; Ps. 136:5; Ier. 10:12; Ier. 51:15
7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit* apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra** întinderii. Şi aşa a fost.
*Prov. 8:28. **Ps. 148:4
8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul
9. Dumnezeu a zis: „Să* se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
*Iov 26:10; Iov 38:8; Ps. 33:7; Ps. 95:5; Ps. 104:9; Ps. 136:6; Prov. 8:29; Ier. 5:22; 2Pet. 3:5
10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea* pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori**, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
*Evr. 6:7. **Luc. 6:44
12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, luna şi stelele
14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători* în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne** care să arate vremurile, zilele şi anii;
*Deut. 4:19; Ps. 74:16; Ps. 136:7. **Ps. 74:17; Ps. 104:19
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu* a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi** luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi† stelele.
*Ps. 136:7, 8, 9; Ps. 148:3, 5. **Ps. 8:3. †Iov 38:7
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească* ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
*Ier. 31:35
19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Vieţuitoarele mării
20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
21. Dumnezeu* a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
*Gen. 6:20; Gen. 7:14; Gen. 8:19; Ps. 104:26
22. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi*, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
*Gen. 8:17
23. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Vieţuitoarele pământului
24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.
25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem* om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească** peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
*Gen. 5:1; Gen. 9:6; Ps. 100:3; Ecl. 7:29; Fap. 17:26, 28, 29; 1Cor. 11:7; Efes. 4:24; Col. 3:10; Iac. 3:9. **Gen. 9:2; Ps. 8:6
27. Dumnezeu a făcut pe om după* chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească** şi parte femeiască i-a făcut.
*1Cor. 11:7. **Gen. 5:2; Mal. 2:15; Mat. 19:4; Mar. 10:6
28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi*, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
*Gen. 9:1, 7; Lev. 26:9; Ps. 127:3; Ps. 128:3, 4
29. Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana* voastră.
*Gen. 9:3; Iov 36:31; Ps. 104:14, 15; Ps. 136:25; Ps. 146:7; Fap. 14:17
30. Iar tuturor* fiarelor pământului, tuturor păsărilor** cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
*Ps. 145:15, 16; Ps. 147:9. **Iov 38:41
31. Dumnezeu S-a uitat* la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
*Ps. 104:24; 1Tim. 4:4
Capitolul 2
Ziua de odihnă
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată* oştirea lor.
*Ps. 33:6
2. În ziua* a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
*Exod. 20:11; Exod. 31:17; Deut. 5:14; Evr. 4:4
3. Dumnezeu a binecuvântat* ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
*Neem. 9:14; Isa. 58:13
Facerea omului
4. Iată* istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
*Gen. 1:1; Ps. 90:1, 2
5. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel* de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie** pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze† pământul.
*Gen. 1:12; Ps. 104:14. **Iov 38:26, 27, 28. †Gen. 3:23
6. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna* pământului, i-a** suflat în nări† suflare de viaţă, şi omul s-a făcut†† astfel un suflet viu.
*Gen. 3:19, 23; Ps. 103:14; Ecl. 12:7; Isa. 64:8; 1Cor. 15:47. **Iov 33:4; Fap. 17:25. †Gen. 7:22; Isa. 2:22. ††1Cor. 15:45
Raiul
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină* în Eden**, spre răsărit†; şi a pus†† acolo pe omul pe care-l întocmise.
*Gen. 13:10; Isa. 51:3; Ezec. 28:13; Ioel 2:3. **Gen. 3:24. †Gen. 4:16; 2Împ. 19:12; Ezec. 27:23. ††Gen. 2:15
9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul* de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul** vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul† cunoştinţei binelui şi răului.
*Ezec. 31:8. **Gen. 3:22; Prov. 3:18; Prov. 11:30; Apoc. 2:7; Apoc. 22:2, 14. †Gen. 2:17
10. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată* ţara Havila, unde se găseşte aur.
*Gen. 25:18
12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion* şi piatră de onix.
*Num. 11:7
13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
14. Numele celui de al treilea este* Hidechela: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
aAdică: Tigru
*Dan. 10:4
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat* în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
*Gen. 2:8
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar* din pomul cunoştinţei binelui şi răului să** nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri† negreşit.”
*Gen. 2:9. **Gen. 3:1, 3, 11, 17. †Gen. 3:3, 19; Rom. 6:23; 1Cor. 15:56; Iac. 1:15; 1Ioan 5:16
Facerea femeii
18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am* să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
*Gen. 3:12; 1Cor. 11:9; 1Tim. 2:13
19. Domnul Dumnezeu* a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus** la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
*Gen. 1:20, 24. **Ps. 8:6; Gen. 6:20
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn* adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
*Gen. 15:12; 1Sam. 26:12
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la* om.
*Prov. 18:22; Evr. 13:4
23. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os* din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”a, pentru că a fost luată din** om.”
aÎn ebraică işa vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat iş
*Gen. 29:14; Jud. 9:2; 2Sam. 5:1; 2Sam. 19:13; Efes. 5:30. **1Cor. 11:8
24. De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
*Gen. 31:15; Ps. 45:10; Mat. 19:5; Mar. 10:7; 1Cor. 6:16; Efes. 5:31
Ispitirea femeii
25. Omul şi nevasta lui erau amândoi* goi şi nu le era** ruşine.
*Gen. 3:7, 10, 11. **Exod. 32:25; Isa. 47:3
Capitolul 3
1. Şarpele* era mai** şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
*Apoc. 12:9; Apoc. 20:2. **Mat. 10:16; 2Cor. 11:3
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar* despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
*Gen. 2:17
4. Atunci şarpele* a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
*Gen. 3:13; 2Cor. 11:3; 1Tim. 2:14
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi* se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
*Gen. 3:7; Fap. 26:18
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat*; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul** a mâncat şi el.
*1Tim. 2:14. **Gen. 3:12, 17
Păcatul lui Adam
7. Atunci li s-au deschis* ochii la amândoi; au cunoscut** că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuria din ele.
aSau: cingători
*Gen. 3:5. **Gen. 2:25
8. Atunci au auzit glasul* Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zileia: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns** de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
aEbraică: vântul
*Iov 38:1. **Iov 31:33; Ier. 23:24; Amos 9:3
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică*, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
*Gen. 2:25; Exod. 3:6; 1Ioan 3:20
11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12. Omul a răspuns: „Femeia* pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
*Gen. 2:18; Iov 31:33; Prov. 28:13
13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele* m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
*Gen. 3:4; 2Cor. 11:3; 1Tim. 2:14
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână*.
*Isa. 65:25; Mica 7:17
15. Vrăjmăşie* voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa** ei†. Aceasta†† îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
*Mat. 3:7; Mat. 13:38; Mat. 23:33; Ioan 8:44; Fap. 13:10; 1Ioan 3:8. **Ps. 132:11; Isa. 7:14; Mica 5:3; Mat. 1:23, 25; Luc. 1:31, 34, 35; Gal. 4:4. †Rom. 16:20; Col. 2:15; Evr. 1:14; 1Ioan 5:5; Apoc. 12:7, 17. ††Ps. 48:6; Isa. 13:8; Isa. 21:3; Ioan 16:21; 1Tim. 2:15
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu* durere vei naşte copii, şi dorinţele** tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni† peste tine.”
*Gen. 4:7. **1Cor. 11:3; 1Cor. 14:34; Efes. 5:22, 23, 24; 1Tim. 2:21, 22; Tit 2:5; 1Pet. 3:1, 5, 6. †1Sam. 15:13
17. Omului i-a zis: „Fiindcă* ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat** din pomul despre care† îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat†† este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă*† să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
*Gen. 3:6. **Gen. 2:17. †Ecl. 1:2, 3; Isa. 24:5, 6; Rom. 8:20. ††Iov 5:7; Ecl. 2:23. *†Iov 31:40
18. spini* şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci** iarba de pe câmp.
*Ps. 104:14. **Ecl. 1:13; 2Tes. 3:10
19. În sudoarea* feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână** eşti şi în† ţărână te vei întoarce.”
*Gen. 2:7. **Iov 21:26; Iov 34:15; Ps. 104:29; Ecl. 3:20; Ecl. 12:7; Rom. 5:12; Evr. 9:27. †Gen. 3:5; Isa. 19:12; Isa. 47:12, 13; Ier. 22:23
20. Adam a pus nevestei sale numele Evaa: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
aAdică: Viaţă
21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată* că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să** ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
*Gen. 2:9. **Gen. 4:2; Gen. 9:20
23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca* să lucreze pământul din care fusese luat.
*Gen. 2:8
24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul* grădinii Edenului a pus nişte heruvimi**, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
*Ps. 104:4; Evr. 1:7. **Exod. 25:18-22; Ezec. 28:11-16
Capitolul 4
Cain şi Abel
1. Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”
2. A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar*.
*Gen. 3:23; Gen. 9:20
3. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncarea din roadele* pământului.
aSau: o jertfă pentru păcat
*Num. 18:12
4. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi* născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere** spre Abel şi spre jertfa lui;
*Num. 18:17; Prov. 3:9. **Evr. 11:4
5. dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi* i s-a posomorât faţa.
*Gen. 31:2
6. Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?
7. Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte* la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
*Iac. 1:15
8. Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât*.
*Mat. 23:35; 1Ioan 3:12; Iuda 1:11
Pedeapsa lui Cain
9. Domnul a zis lui Cain: „Unde* este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu**. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
*Ps. 9:12. **Ioan 8:44
10. Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul* sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.
*Evr. 12:24; Apoc. 6:10
11. Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
12. Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”
13. Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.
14. Iată că Tu* mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de faţa** Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine† mă va găsi, mă va omorî.”
*Iov 15:20-24. **Ps. 51:11. †Gen. 9:6; Num. 35:19, 21, 27
15. Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte* ori.” Şi Domnul a hotărât** un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
*Ps. 79:12. **Ezec. 9:4, 6
16. Apoi, Cain a ieşit* din faţa Domnului şi a locuit în ţara Noda, la răsărit de Eden.
aAdică: Fugă
*2Împ. 13:23; 2Împ. 24:20; Ier. 23:39; Ier. 52:3
Cain şi urmaşii lui
17. Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus* acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
*Ps. 49:11
18. Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
19. Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
20. Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
21. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl* tuturor celor ce cântă cu lăuta şi cu cavalul.
*Rom. 4:11, 12
22. Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
23. Lameh a zis nevestelor sale:
„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
şi un tânăr pentru vânătăile mele.
24. Cain* va fi răzbunat de şapte ori,
iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.”
*Gen. 4:15
Naşterea lui Set
25. Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a* pus numele Seta; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.”
aAdică: Înlocuit
*Gen. 5:3
26. Lui Set i s-a născut* şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme** Numele Domnului.
*Gen. 5:6. **1Împ. 18:24; Ps. 116:17; Ioel 2:32; Ţef. 3:9; 1Cor. 1:2
Capitolul 5
Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe
1. Iată cartea* neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea** lui Dumnezeu.
*1Cron. 1:1; Luc. 3:38. **Gen. 1:26; Efes. 4:24; Col. 3:10
2. I-a făcut parte bărbătească* şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi.
*Gen. 1:27
3. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus* numele Set.
*Gen. 4:25
4. După naşterea lui Set, Adam* a trăit opt sute de ani; şi a născut** fii şi fiice.
*1Cron. 1:1, etc.. **Gen. 1:28
5. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi* a murit.
*Gen. 3:19; Evr. 9:27
6. La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut* pe Enos.
*Gen. 4:26
7. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
8. Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
9. La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
10. După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
11. Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
12. La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
13. După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
14. Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
15. La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
16. După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
17. Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
18. La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe* Enoh.
*Iuda 1:14, 15
19. După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
20. Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.
21. La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
22. După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat* cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
*Gen. 6:9; Gen. 17:1; Gen. 24:40; 2Împ. 20:3; Ps. 16:8; Ps. 116:9; Ps. 128:1; Mica 6:8; Mal. 2:6
23. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
24. Enoh* a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
*2Împ. 2:11; Evr. 11:5
25. La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
26. După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.
27. Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.
28. La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
29. El i-a pus numele Noea, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care* l-a blestemat Domnul.”
aAdică: mângâiere
*Gen. 3:17; Gen. 4:11
30. După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.
31. Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
32. Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem*, Ham şi Iafet**.
*Gen. 6:10. **Gen. 10:21
Capitolul 6
Stricăciunea oamenilor
1. Când* au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
*Gen. 1:28
2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat* de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
*Deut. 7:3, 4
3. Atunci Domnul a zis: „Duhul* Meu nu va rămânea pururi în om, căci** şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşib zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
aSau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni
bSau: de aceea
*Gal. 5:10, 17; 1Pet. 3:19, 20. **Ps. 78:39
4. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor* din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
*Gen. 8:21; Deut. 29:19; Prov. 6:18; Mat. 15:19
6. I-a părut rău* Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit** în inima Lui.
*Num. 23:19; 1Sam. 15:11, 29; 2Sam. 24:16; Mal. 3:6; Iac. 1:17. **Isa. 63:10; Efes. 4:30
7. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
Noe
8. Dar Noe a căpătat* milă înaintea Domnului.
*Gen. 19:19; Exod. 33:12, 13, 16, 17; Luc. 1:30; Fap. 7:46
9. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe* era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe** umbla cu Dumnezeu.
*Gen. 7:1; Ezec. 14:14, 20; Rom. 1:17; Evr. 11:7; 2Pet. 2:5. **Gen. 5:22
10. Noe a născut trei fii: Sem*, Ham şi Iafet.
*Gen. 5:32
11. Pământul era stricat* înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin** de silnicie.
*Gen. 7:1; Gen. 10:9; Gen. 13:13; 2Cron. 34:27; Luc. 1:6; Rom. 2:13; Rom. 3:19. **Ezec. 8:17; Ezec. 28:16; Hab. 2:8, 17
12. Dumnezeu S-a uitat* spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
*Gen. 18:21; Ps. 14:2; Ps. 33:13, 14; Ps. 53:2, 3
13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul* oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am** să-i nimicesc împreună cu pământul.
*Ier. 51:13; Ezec. 7:2, 3, 6; Amos 8:2; 1Pet. 4:7. **Gen. 6:17
14. Fă-ţi o corabie din lemn de gofera; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.
aSau: chiparos
15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
16. Să faci corăbiei o fereastrăa, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
aSau: acoperiş
17. Şi iată că Eu* am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
*Gen. 6:13; Gen. 7:4, 21, 22, 23; 2Pet. 2:5
18. Dar cu tine fac un legământ; să* intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
*Gen. 7:1, 7, 13; 1Pet. 3:20; 2Pet. 2:5
19. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două* din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
*Gen. 7:8, 9, 15, 16
20. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină* la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
*Gen. 7:9, 15; Gen. 2:9
21. Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
22. Aşa a şi făcut Noe*: a făcut tot** ce-i poruncise Dumnezeu.
*Evr. 11:7; Exod. 40:16. **Gen. 7:5, 9, 16
Capitolul 7
Noe intră în corabie
1. Domnul a zis lui Noe: „Intră* în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am** văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
*Gen. 7:7, 13; Mat. 24:38; Luc. 17:26; Evr. 11:7; 1Pet. 3:20; 2Pet. 2:5. **Gen. 6:9; Ps. 33:18, 19; Prov. 10:9, 9; 2Pet. 2:9
2. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate*, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate**, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască;
*Gen. 7:8; Lev. 11:1. **Lev. 10:10; Ezec. 44:23
3. şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.
4. Căci după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci* de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.”
*Gen. 7:12, 17
5. Noe* a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
*Gen. 6:22
6. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.
7. Şi Noe* a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
*Gen. 7:1
8. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,
9. au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Potopul
10. După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.
11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele* Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele** cerurilor.
*Gen. 8:3; Prov. 8:28; Ezec. 26:19. **Gen. 1:7; Gen. 8:2; Ps. 78:23
12. Ploaia a* căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
*Gen. 7:4, 17
13. În aceeaşi zi au intrat* în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
*Gen. 7:1, 7; Gen. 6:18; Evr. 11:7; 1Pet. 3:20; 2Pet. 2:5
14. ei* şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
*Gen. 7:2, 3, 8, 9
15. Au intrat* în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
*Gen. 6:10
16. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum* poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
*Gen. 7:2, 3
17. Potopul* a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.
*Gen. 7:4, 12
18. Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea* pe deasupra apelor.
*Ps. 104:26
19. Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost* acoperiţi.
*Ps. 104:6; Ier. 3:23
20. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
21. Şi a pierit* orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii.
*Gen. 7:4; Gen. 6:13, 17; Iov 22:16; Mat. 24:39; Luc. 17:27; 2Pet. 3:6
22. Tot ce răsufla*, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.
*Gen. 2:7
23. Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe* şi ce era cu el în corabie.
*1Pet. 3:20; 2Pet. 1:5; 2Pet. 3:6
24. Apele* au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
*Gen. 8:3, 4; Gen. 7:11
Capitolul 8
Sfârşitul potopului
1. Dumnezeu Şi-a adus aminte* de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu** a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
*Gen. 19:29; Exod. 2:24; 1Sam. 2:19. **Exod. 14:21
2. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise*, şi ploaia** din cer a fost oprită.
*Gen. 7:11. **Iov 38:37
3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci* de zile, apele s-au micşorat.
*Gen. 7:24
4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
5. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra* corăbiei pe care o făcuse.
*Gen. 6:16
7. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
8. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
9. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.
10. A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.
12. A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.
13. În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase.
14. În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
Ieşirea lui Noe din corabie
15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis:
16. „Ieşi din corabie, tu* şi nevasta ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
*Gen. 7:13
17. Scoate afară împreună cu tine toate* vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească** şi să se înmulţească pe pământ.”
*Gen. 7:15. **Gen. 1:23
18. Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi.
19. Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
20. Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele* curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi de tot pe altar.
*Lev. 11:1
21. Domnul a mirosit un miros* plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema** pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile† gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi†† tot ce este viu, cum am făcut.
*Lev. 1:9; Ezec. 10:41; 2Cor. 2:15; Efes. 5:2. **Gen. 3:17; Gen. 6:17. †Gen. 6:5; Iov 14:4; Iov 15:14; Ps. 51:5; Ier. 17:9; Mat. 15:19; Rom. 1:31; Rom. 3:23. ††Gen. 9:11, 15
22. Cât va fi pământul*, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua** şi noaptea!”
*Isa. 54:9. **Ier. 33:20, 25
Capitolul 9
Dumnezeu binecuvântă pe Noe
1. Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi*, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.
*Gen. 9:7, 19; Gen. 1:28; Gen. 10:32
2. S-apuce groaza* şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!
*Gen. 1:58; Osea 2:18
3. Tot ce se mişcă* şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate** acestea vi le dau, ca şi iarba† verde.
*Deut. 12:15; Deut. 14:3, 9, 11; Fap. 10:12, 13. **Gen. 1:29. †Rom. 14:14, 20; 1Cor. 10:23, 26; Col. 2:16; 1Tim. 4:3, 4
4. Numai carne cu viaţa ei*, adică sângele ei, să nu mâncaţi.
*Lev. 17:10, 11, 14; Lev. 11:26; Deut. 12:23; 1Sam. 14:33; Fap. 15:20, 19
5. Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc*; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului**, din mâna oricărui om†, care este fratele lui.
*Exod. 21:28. **Gen. 4:9, 10; Ps. 9:12. †Fap. 17:26
6. Dacă varsă* cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul** Lui.
*Exod. 21:12, 14; Lev. 24:17; Mat. 26:52; Apoc. 13:10. **Gen. 1:27
7. Iar voi, creşteţi* şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!”
*Gen. 9:1, 19; Gen. 1:28
Legământul lui Dumnezeu cu Noe
8. Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el şi a zis:
9. „Iată, Eu fac* un legământ** cu voi şi cu sămânţa voastră care va veni după voi;
*Gen. 6:18. **Isa. 54:9
10. cu toate* vieţuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât şi vitele şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ.
*Ps. 115:9
11. Fac* un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul.”
*Isa. 54:9
12. Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul* legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
*Gen. 17:11
13. curcubeul Meu, pe care l-am aşezat* în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.
*Exod. 28:12
14. Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor;
15. şi Eu Îmi voi aduce aminte* de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
*Lev. 26:42, 45; Ezec. 16:60
16. Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic* dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.”
*Gen. 17:13, 19
17. Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ.”
Fiii lui Noe
18. Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet; Ham* este tatăl lui Canaan.
*Gen. 10:6
19. Aceştia* au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei** s-au răspândit oameni peste tot pământul.
*Gen. 5:32. **Gen. 10:32; 1Cron. 14
20. Noe a început să fie lucrător* de pământ şi a sădit o vie.
*Gen. 3:12, 23; Gen. 4:2; Prov. 12:11
21. A băut vin, s-a îmbătat* şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.
*Prov. 20:1; 1Cor. 10:12
22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
23. Atunci Sem* şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
*Exod. 20:12; Gal. 6:1
24. Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.
25. Şi a zis:
„Blestemat* să fie Canaan!
Să fie robul** robilor fraţilor lui!”
*Deut. 27:16. **Ios. 9:23; 1Împ. 9:20, 21
26. El a mai zis:
„Binecuvântat* să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,
şi Canaan să fie robul luia!
aSau: lor
*Ps. 144:15; Evr. 11:16
27. Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet,
Iafet să locuiască* în corturile lui Sem,
şi Canaan să fie robul lor!”
*Efes. 2:13, 14; Efes. 3:6
28. Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.
29. Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
Capitolul 10
Urmaşii lui Iafet
1. Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet.
După potop li s-au* născut fii.
*Gen. 9:1, 7, 19
2. Fiii* lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
*1Cron. 1:5, etc.
3. Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
4. Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim.
5. De la ei se trag popoarele din ţările* neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
*Ps. 72:10; Ier. 2:10; Ier. 25:22; Ţef. 2:11
Urmaşii lui Ham
6. Fiii* lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. –
*1Cron. 1:8, etc.
7. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
8. Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.
9. El a fost un viteaz* vânător înaintea** Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.”
*Ier. 16:16; Mica 7:2. **Gen. 6:11
10. El a domnit la început* peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
*Mica 5:6
11. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
12. şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. –
13. Miţraim a născut pe ludiţi, anamiţi, lehabiţi, naftuhiţi,
14. patrusiţi, casluhiţi (din care* au ieşit filistenii) şi pe caftoriţi.
*1Cron. 1:12
15. Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het;
16. şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi,
17. pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi,
18. pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. În urmă, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat.
19. Hotarele* canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza, şi, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa.
*Gen. 13:12, 14, 15, 17; Gen. 15:18-21; Num. 34:2-12; Ios. 12:7, 8
20. Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
Urmaşii lui Sem
21. Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii.
22. Fiii lui Sem* au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.
*1Cron. 1:17, etc.
23. Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.
24. Arpacşad a născut pe Şelah*; şi Şelah a născut pe Eber.
*Gen. 11:12
25. Lui Eber* i s-au născut doi fii: numele unuia era Pelega, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan.
aAdică: Împărţire
*1Cron. 1:19
26. Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,
27. pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
28. pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
29. pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.
30. Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului.
31. Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
32. Acestea* sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei** au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.
*Gen. 10:1. **Gen. 9:19
Capitolul 11
Turnul Babel
1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf* să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”
*Deut. 1:28
5. Domnul* S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
*Gen. 18:21
6. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur* popor şi toţi au aceeaşi** limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus† în gând.
*Gen. 9:19; Fap. 17:26. **Gen. 11:1. †Ps. 2:1
7. Haidem! să* Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să** nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”
*Gen. 1:26; Ps. 2:4; Fap. 2:4, 5, 6. **Gen. 42:23; Deut. 28:49; Ier. 5:15; 1Cor. 14:2, 11
8. Şi Domnul* i-a împrăştiat de acolo pe** toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
*Luc. 1:51. **Gen. 10:25, 32
9. De aceea cetatea a fost numită Babela, căci* acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
aAdică: Încurcătură
*1Cor. 14:23
STRĂMOŞII POPORULUI ISRAEL de la Avraam până la Iosif*
*Gen. 11:10-50; Isa. 51:1, 2; Evr. 11:13-16, 39, 40
Urmaşii lui Sem
10. Iată* spiţa neamului lui Sem: La vârsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
*Gen. 10:22; 1Cron. 1:17
11. După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
12. La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah*.
*Luc. 3:36
13. După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
14. La vârsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
15. După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.
16. La vârsta de treizeci şi patru de ani, Eber* a născut pe Peleg**.
*1Cron. 1:19. **Luc. 3:35
17. După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
18. La vârsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
19. După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.
20. La vârsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug*.
*Luc. 3:35
21. După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.
22. La vârsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
23. După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
24. La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah*.
*Luc. 3:34
25. După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.
26. La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram*, pe Nahor şi pe Haran.
*Ios. 24:2; 1Cron. 1:26
Familia lui Terah
27. Iată spiţa neamului lui Terah: Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. – Haran a născut pe Lot.
28. Şi Haran a murit în faţa tatălui său, Terah, în ţara în care se născuse, în Ur, în Haldeea. –
29. Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai*, şi numele nevestei lui Nahor era Milca**, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.
*Gen. 17:15; Gen. 20:12. **Gen. 22:20
30. Sarai era* stearpă: n-avea copii deloc.
*Gen. 16:1, 2; Gen. 18:11, 12
31. Terah a luat* pe fiul său, Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său, Avram. Au ieşit împreună din Ur**, din Haldeea, ca să meargă în ţara† Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo.
*Gen. 12:1. **Neem. 9:7; Fap. 7:4. †Gen. 10:19
32. Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.
Capitolul 12
Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan
1. Domnul* zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
*Gen. 15:7; Isa. 41:2; Fap. 7:3; Evr. 11:8
2. Voi face* din tine un neam mare şi te voi** binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi† vei fi o binecuvântare.
*Gen. 17:6; Gen. 18:18; Deut. 26:5; 1Împ. 3:8. **Gen. 24:35. †Gen. 28:4; Gal. 3:14
3. Voi binecuvânta* pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate** în tine.
*Gen. 27:29; Exod. 23:22; Num. 24:9. **Gen. 18:18; Gen. 22:18; Gen. 26:4; Ps. 72:17; Fap. 3:25; Gal. 3:8
4. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
5. Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile* pe care le câştigaseră în Haran**. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.
*Gen. 14:14. **Gen. 11:31
6. Avram a străbătut* ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul** lui More. Canaaniţii† erau atunci în ţară.
*Evr. 11:9. **Deut. 11:30; Jud. 7:1. †Gen. 10:18, 19; Gen. 13:7
7. Domnul* S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei** tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar† Domnului care i Se arătase.
*Gen. 17:1. **Gen. 13:15; Gen. 17:8; Ps. 105:9, 11. †Gen. 13:4
8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat* Numele Domnului.
*Gen. 13:4
9. Avram şi-a urmat* drumul, înaintând mereu spre miazăzi.
*Gen. 13:3
Avram în Egipt
10. A venit însă o foamete* în ţară; şi Avram s-a coborât** în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare† foamete în ţară.
*Gen. 26:1. **Ps. 105:13. †Gen. 43:1
11. Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă* la faţă.
*Gen. 12:14; Gen. 26:7
12. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: „Aceasta este nevasta lui!” Şi pe mine mă vor omorî*, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
*Gen. 20:11; Gen. 26:7
13. Spune*, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”
*Gen. 20:5, 13; Gen. 26:7
14. Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut* că nevasta lui era foarte frumoasă.
*Gen. 39:7; Mat. 5:28
15. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la faraon; şi femeia a fost adusă* în casa lui faraon.
*Gen. 20:2
16. Pe Avram l-a primit bine* din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
*Gen. 20:14
17. Dar Domnul a lovit* cu mari urgii pe faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai.
*Gen. 20:18; 1Cron. 16:2; Ps. 105:14; Evr. 13:4
18. Atunci faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce* nu mi-ai spus că este nevasta ta?
*Gen. 20:9; Gen. 26:10
19. De ce ai zis: „Este sora mea” şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!”
20. Şi faraon* a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.
*Prov. 21:1
Capitolul 13
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot
1. Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi*, el, nevasta sa şi tot ce avea, împreună cu Lot.
*Gen. 12:9
2. Avram* era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.
*Gen. 24:35; Ps. 112:3; Prov. 10:22
3. Din ţara de la miazăzi* s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,
*Gen. 12:8, 9
4. în locul* unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat** Numele Domnului.
*Gen. 12:7, 8. **Ps. 116:17
5. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
6. Şi ţinutul* acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.
*Gen. 36:7
7. S-a iscat* o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii** şi feresiţii locuiau atunci în ţară.
*Gen. 26:20. **Gen. 12:6
8. Avram a zis lui Lot: „Te rog, să* nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.
*1Cor. 6:7
9. Nu-i* oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă** apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”
*Gen. 20:15; Gen. 34:10. **Rom. 12:17; Evr. 12:14; Iac. 3:17
10. Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia* Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici** Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar†, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
*Gen. 19:17; Deut. 34:3; Ps. 107:34. **Gen. 19:24, 25. †Gen. 2:10; Gen. 14:2, 8; Gen. 19:22; Isa. 51:3
11. Lot şi-a ales toată câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.
12. Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot* a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins** corturile până la Sodoma.
*Gen. 19:29. **Gen. 14:12; Gen. 19:1; 2Pet. 2:7, 8
13. Oamenii din Sodoma erau* răi şi afară din cale de păcătoşi** împotriva Domnului.
*Gen. 18:24; Ezec. 16:49; 2Pet. 2:7, 8. **Gen. 6:11
Făgăduinţa dată lui Avram
14. Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit* Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte** şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;
*Gen. 13:11. **Gen. 28:14
15. căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie* şi seminţei** tale în veac.
*Gen. 12:7; Gen. 15:18; Gen. 17:8; Gen. 24:7; Gen. 25:4; Num. 34:12; Deut. 34:4; Fap. 7:5. **2Cron. 20:7; Ps. 37:22, 29; Ps. 112:2
16. Îţi voi face sămânţa* ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.
*Gen. 15:5; Gen. 22:17; Gen. 26:4; Gen. 28:14; Gen. 32:12; Exod. 32:12; Num. 23:10; Deut. 1:10; 1Împ. 4:20; 1Cron. 7:23; Isa. 48:19; Ier. 33:22; Rom. 4:16, 17, 18; Evr. 11:12
17. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da.”
18. Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit* lângă stejarii lui Mamre, care sunt** lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.
*Gen. 14:13. **Gen. 35:27; Gen. 37:14
Capitolul 14
Avram biruie pe împăraţi
1. Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului*, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului**, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
*Gen. 10:10; Gen. 11:2. **Isa. 11:11
2. s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei*, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului**.
*Deut. 29:23. **Gen. 19:22
3. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică* Marea Sărată.
*Num. 34:12; Deut. 3:17; Ios. 3:16; Ps. 107:34
4. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi* lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.
*Gen. 9:26
5. Dar, în anul al paisprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi* la Aşterot-Carnaim**, pe zuziţi† la Ham, pe emiţi†† la Şave-Chiriataim,
*Gen. 15:20; Deut. 3:11. **Ios. 12:4; Ios. 13:13. †Deut. 2:20. ††Deut. 2:10, 11
6. şi pe horiţi* pe muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustiu.
*Deut. 2:12, 22
7. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar*.
*2Cron. 20:2
8. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim,
9. şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.
10. Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală*. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte**.
*Gen. 11:3. **Gen. 19:17, 30
11. Biruitorii au luat toate* bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toată merindea lor şi au plecat.
*Gen. 14:16, 21
12. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui* lui Avram, care** locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
*Gen. 12:5. **Gen. 13:12
13. A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia* lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură** de pace cu Avram.
*Gen. 13:18. **Gen. 14:24
14. Cum a auzit Avram că fratele* său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi** în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan†.
*Gen. 13:8. **Gen. 15:3; Gen. 17:12, 27; Ecl. 2:7. †Deut. 34:1; Jud. 18:29
15. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut* şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului.
*Isa. 41:2, 3
16. A adus înapoi toate* bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.
*Gen. 14:11, 12
Melhisedec binecuvântează pe Avram
17. După ce* s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit** în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului†.
*Evr. 7:1. **Jud. 11:34; 1Sam. 18:6. †2Sam. 18:18
18. Melhisedec*, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot** al Dumnezeului† celui Preaînalt.
*Evr. 7:1. **Ps. 110:4; Evr. 5:6. †Mica 6:6; Fap. 16:17
19. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat* să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul** cerului şi al pământului.
*Rut 3:10; 2Sam. 2:5. **Gen. 14:22; Mat. 11:25
20. Binecuvântat* să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială** din toate.
*Gen. 24:27. **Evr. 7:4
21. Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.”
22. Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic* mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului,
*Exod. 6:8; Dan. 12:7; Apoc. 10:5, 6; Gen. 14:19; Gen. 21:33
23. şi jur că* nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine!
*Est. 9:15, 16
24. Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care* au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”
*Gen. 14:13
Capitolul 15
Sămânţa lui Avram
1. După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie* şi a zis: „Avrame, nu te teme**; Eu sunt scutul† tău şi răsplata†† ta cea foarte mare.”
*Dan. 10:1; Fap. 10:10, 11. **Gen. 26:24; Dan. 10:12; Luc. 1:13, 30. †Ps. 3:3; Ps. 5:12; Ps. 84:11; Ps. 91:4; Ps. 119:114. ††Ps. 16:5; Ps. 58:11; Prov. 11:18
2. Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci* mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
*Fap. 7:5
3. Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut* în casa mea va fi moştenitorul meu.”
*Gen. 14:14
4. Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel* ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”
*2Sam. 7:12; 2Sam. 16:11; 2Cron. 32:21
5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără* stelele**, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa† va fi sămânţa ta.”
*Ps. 147:4. **Ier. 33:22. †Gen. 22:17; Exod. 32:13; Deut. 1:10; Deut. 10:22; 1Cron. 27:23; Rom. 4:18; Evr. 11:12; Gen. 13:16
6. Avram a crezut* pe Domnul, şi Domnul i-a socotit** lucrul acesta ca neprihănire.
*Rom. 4:3, 9, 22; Gal. 3:6; Iac. 2:23. **Ps. 106:31
Ţara făgăduită seminţei lui Avram
7. Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos* din Ur**, din Haldeea ca† să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
*Gen. 12:1. **Gen. 11:28, 31. †Ps. 105:44, 42; Rom. 4:14
8. Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce* voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
*Gen. 24:13, 14; Jud. 6:17, 37; 1Sam. 14:9, 10; 2Împ. 20:6; Luc. 1:18
9. Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10. Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat* în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările** nu le-a despicat.
*Ier. 34:18, 19. **Lev. 1:17
11. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12. La apusul soarelui, un somn adânc* a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
*Gen. 2:21; Iov 4:13
13. Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că* sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor** apăsa greu, timp de patru sute de ani.
*Exod. 12:40; Ps. 105:23; Fap. 7:6. **Exod. 1:11; Ps. 105:25
14. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca* Eu: şi pe urmă va** ieşi de-acolo cu mari bogăţii.
*Exod. 6:6; Deut. 6:22. **Exod. 12:36; Ps. 105:37
15. Tu vei* merge în pace la părinţii** tăi; vei† fi îngropat după o bătrâneţe fericită.
*Iov 5:26. **Fap. 13:36. †Gen. 25:8
16. În al patrulea neam*, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor** nu şi-a atins† încă vârful.”
*Exod. 12:40. **1Împ. 21:26. †Dan. 8:23; Mat. 23:32; 1Tes. 2:16
17. După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut* printre dobitoacele despicate.
*Ier. 34:18, 19
18. În ziua aceea, Domnul a făcut* un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei** tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,
*Gen. 24:7. **Gen. 12:7; Gen. 13:15; Gen. 26:4; Exod. 23:31; Num. 34:3; Deut. 1:7; Deut. 11:24; Deut. 34:4; Ios. 1:4; 1Împ. 4:21; 2Cron. 9:26; Neem. 9:8; Ps. 105:11; Isa. 27:12
19. şi anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor,
20. a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor,
21. a amoriţilor, a canaaniţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor.”
Capitolul 16
Sarai şi Agar
1. Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse* deloc copii. Ea avea o roabă** egipteancă numită Agar†.
*Gen. 15:2, 3. **Gen. 21:9. †Gal. 4:24
2. Şi Sarai a zis* lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut** stearpă; intră†, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat†† cele spuse de Sarai.
*Gen. 30:3. **Gen. 20:18; Gen. 30:2; 1Sam. 1:5, 6. †Gen. 30:3, 9. ††Gen. 3:17
3. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise* ca străin zece ani în ţara Canaan.
*Gen. 12:5
4. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ* pe stăpâna sa.
*2Sam. 6:16; Prov. 30:21, 23
5. Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece* Domnul între mine şi tine!”
*Gen. 31:53; 1Sam. 24:12
6. Avram* a răspuns Saraiei: „Iată**, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit† de ea.
*Prov. 15:1; 1Pet. 3:7. **Iov 2:6; Ps. 106:41, 42; Ier. 38:5. †Exod. 2:15
Fuga Agarei – Naşterea lui Ismael
7. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul* care este pe drumul ce duce la Şur**.
*Gen. 25:18. **Exod. 15:22
8. El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai.”
9. Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te* sub mâna ei.”
*Tit 2:9; 1Pet. 2:18
10. Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi* foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată.”
*Gen. 17:20; Gen. 21:18; Gen. 25:12
11. Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele* Ismaela; căci Domnul a auzit mâhnirea ta.
aIsmael: din două cuvinte care înseamnă: Dumnezeu aude
*Gen. 17:19; Mat. 1:21; Luc. 1:13, 31
12. El va fi ca* un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în** faţa tuturor fraţilor lui.”
*Gen. 21:20. **Gen. 25:18
13. Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vedea!” căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut* aici spatele Celui ce m-a văzut!”
aEbraică: El-Roi
*Gen. 31:42
14. De aceea fântâna aceea s-a numit „Fântâna* Celui Viu care mă vedea”; ea este între** Cades şi Bared.
aEbraică: Lahai-Roi
*Gen. 24:62; Gen. 25:11. **Num. 13:26
15. Agar* a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael**.
*Gal. 4:22. **Gen. 16:11
16. Avram era de optzeci şi şase de ani, când i-a născut Agar pe Ismael.
Capitolul 17
Numele lui Avram schimbat în Avraam
1. Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat* şi i-a zis: „Eu** sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblㆠînaintea Mea şi fii fără prihanㆆ.
*Gen. 12:1. **Gen. 28:3; Gen. 35:11; Exod. 6:3; Deut. 10:17. †Gen. 5:22; Gen. 48:15; 1Împ. 2:4; 1Împ. 8:25; 2Împ. 20:3. ††Gen. 6:9; Deut. 18:13; Iov 1:1; Mat. 5:48
2. Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi* nespus de mult.”
*Gen. 12:2; Gen. 13:16; Gen. 22:17
3. Avram s-a aruncat* cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:
*Gen. 17:17
4. „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl* multor neamuri.
*Rom. 4:11, 12, 16; Gal. 3:29
5. Nu te vei mai numi Avram; ci numele* tău va fi Avraama; căci** te fac tatăl multor neamuri.
aAvraam vine din două cuvinte care înseamnă: tată al unei mulţimi
*Neem. 9:7. **Rom. 4:17
6. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri* întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi**.
*Gen. 35:11. **Gen. 17:16; Gen. 35:11; Mat. 1:6, etc.
7. Voi pune* legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi** Dumnezeul tău şi al seminţei† tale după tine.
*Gal. 3:17. **Gen. 26:24; Gen. 28:13; Evr. 11:16. †Rom. 9:8
8. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi* da ţara în care locuieşti** acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi† Dumnezeul lor.”
*Gen. 12:7; Gen. 13:15; Ps. 105:9, 11. **Gen. 23:4; Gen. 28:4. †Exod. 6:7; Lev. 26:12; Deut. 4:37; Deut. 14:2; Deut. 26:18; Deut. 29:13
Tăierea împrejur
9. Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam.
10. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească* între voi să fie tăiat împrejur.
*Fap. 7:8
11. Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul* legământului dintre Mine şi voi.
*Fap. 7:8; Rom. 4:11
12. La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur*, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.
*Lev. 12:13; Luc. 2:21; Ioan 7:22; Filip. 3:5
13. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.
14. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit* din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”
*Exod. 4:24
Sarai se numeşte Sara
15. Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara.
16. Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da* un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri** întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”
*Gen. 18:10. **Gen. 35:11; Gal. 4:31; 1Pet. 3:6
17. Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi* a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”
*Gen. 18:12; Gen. 21:6
18. Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”
19. Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara*, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.
*Gen. 18:10; Gen. 21:2; Gal. 4:28
20. Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi* înmulţi nespus de mult; doisprezece** voievozi va naşte, şi voi† face din el un neam mare.
*Gen. 16:10. **Gen. 25:12, 16. †Gen. 21:18
21. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care* ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.”
*Gen. 21:2
22. Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.
Avraam şi casa lui este tăiat împrejur
23. Avraam a luat pe fiul său, Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu.
24. Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
25. Fiul său, Ismael, era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.
26. Avraam şi fiul său, Ismael, au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.
27. Şi toţi oamenii* din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani de la străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.
*Gen. 18:19
Capitolul 18
Isaac este făgăduit încă o dată
1. Domnul i S-a arătat la stejarii* lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.
*Gen. 13:18; Gen. 14:13
2. Avraam a ridicat ochii* şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când** i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ.
*Evr. 13:2. **Gen. 19:1; 1Pet. 4:9
3. Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.
4. Îngăduie să se aducă puţină* apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.
*Gen. 19:2; Gen. 43:24
5. Am să mă duc să iau o bucată de pâine*, ca să prindeţi la inimă**, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta† treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei.
*Jud. 6:18; Jud. 13:15. **Jud. 19:5; Ps. 104:15. †Gen. 19:8; Gen. 33:10
6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.”
7. Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.
8. Apoi a luat* unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.
*Gen. 19:3
9. Atunci ei i-au zis: „Unde este nevasta ta, Sara?” „Uite-o în cort*”, a răspuns el.
*Gen. 24:67
10. Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea* aceasta, mă voi întoarce** negreşit la tine; şi iată că Sara†, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.
*Gen. 18:14. **2Împ. 4:16. †Gen. 17:19, 21; Gen. 21:2; Rom. 9:9
11. Avraam* şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala** femeilor.
*Gen. 17:17; Rom. 4:19; Evr. 11:11, 12, 19. **Gen. 31:35
12. Sara* a râs în sine, zicând: „Acum**, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul†, de asemenea, este bătrân.”
*Gen. 17:17. **Luc. 1:18. †1Pet. 3:6
13. Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?”
14. Este* oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul** pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.”
*Ier. 32:17; Zah. 8:6; Mat. 3:9; Mat. 19:26; Luc. 1:37. **Gen. 17:21; Gen. 18:10; 2Împ. 4:16
15. Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs!” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs!”
Avraam mijloceşte pentru Sodoma
16. Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă*.
*Rom. 15:24; 3Ioan 1:6
17. Atunci Domnul a zis: „Să ascund* Eu oare de Avraam ce am să fac?…
*Ps. 25:14; Amos 3:7; Ioan 15:15
18. Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate* toate neamurile pământului.
*Gen. 12:3; Gen. 22:18; Fap. 3:25; Gal. 3:8
19. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească* fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”…
*Deut. 4:9, 10; Deut. 6:7; Ios. 24:15; Efes. 6:4
20. Şi Domnul a zis: „Strigătul* împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
*Gen. 4:14; Gen. 19:13; Iac. 5:4
21. De aceea Mă voi coborî* acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti**.”
*Gen. 11:5; Exod. 3:8. **Deut. 8:2; Deut. 13:3; Ios. 22:22; Luc. 16:15; 2Cor. 11:11
22. Bărbaţii* aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea** tot înaintea Domnului.
*Gen. 19:1. **Gen. 18:1
23. Avraam s-a* apropiat şi a zis: „Vei** nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?
*Evr. 10:22. **Num. 16:22; 2Sam. 24:17
24. Poate* că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?
*Ier. 5:1
25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca* cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă** tot pământul nu va face oare dreptate?”
*Iov 8:20; Isa. 3:10, 11. **Iov 8:3; Iov 34:17; Ps. 58:11; Ps. 94:2; Rom. 3:6
26. Şi Domnul a zis: „Dacă voi* găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
*Ier. 5:1; Ezec. 22:30
27. Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată*, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât** praf şi cenuşă.
*Luc. 18:1. **Gen. 3:19; Iov 4:19; Ecl. 12:7; 1Cor. 15:47, 48; 2Cor. 5:1
28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
30. Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
31. Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
32. Avraam a zis: „Să* nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul** a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
*Jud. 6:39. **Iac. 5:16
33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.
Capitolul 19
Cei doi îngeri la Sodoma
1. Cei doi îngeri* au ajuns la Sodoma seara; şi Lot** şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.
*Gen. 18:22. **Gen. 18:1
2. Apoi a zis: „Domnii mei*, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă** picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu†”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.”
*Evr. 13:3. **Gen. 18:4. †Luc. 24:28
3. Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit* o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat.
*Gen. 18:8
4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
5. Au* chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i** afară la noi, ca sㆠne împreunăm cu ei.”
*Isa. 3:9. **Jud. 19:22. †Gen. 4:1; Rom. 1:24, 27; Iuda 1:7
6. Lot* a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el
*Jud. 19:23
7. şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
8. Iată* că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă** au venit sub umbra acoperişului casei mele.”
*Jud. 19:24. **Gen. 18:5
9. Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta* a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă** pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.
*2Pet. 2:7, 8. **Exod. 2:14
10. Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.
11. Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire*, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
*2Împ. 6:18; Fap. 13:11
Nimicirea Sodomei şi Gomorei
12. Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i* din locul acesta.
*Gen. 7:1; 2Pet. 2:7, 9
13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că* a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis** Domnul, ca să-l nimicim.”
*Gen. 18:20. **1Cron. 21:15
14. Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră* pe fetele lui: „Sculaţi-vă**”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii† lui credeau că glumeşte.
*Mat. 1:18. **Num. 16:21, 45. †Exod. 9:21; Luc. 17:28; Luc. 24:11
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te*, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”
*Num. 16:24, 26; Apoc. 18:4
16. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul* voia să-l cruţe; l-au scos** şi l-au lăsat afară din cetate.
*Luc. 18:13; Rom. 9:15, 16. **Ps. 34:22
17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi* viaţa; să** nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”
*1Împ. 19:3. **Gen. 19:26; Mat. 24:16, 17, 18; Luc. 9:62; Filip. 3:13, 14
18. Lot le-a zis: „O! nu*, Doamne!
*Fap. 10:14
19. Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă!”
21. Şi El i-a zis: „Iată* că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
*Iov 42:8, 9; Ps. 145:19
22. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu* pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele** Ţoara.
aAdică: Mic
*Gen. 32:25, 26; Exod. 32:10; Deut. 9:14; Mar. 6:5. **Gen. 13:10; Gen. 14:2
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.
24. Atunci Domnul* a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
*Deut. 29:23; Isa. 13:19; Ier. 20:16; Ier. 50:40; Ezec. 16:49, 50; Osea 11:8; Amos 4:11; Ţef. 2:9; Luc. 17:29; 2Pet. 2:6; Iuda 1:7
25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea* pe pământ.
*Gen. 14:3; Ps. 107:34
26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp* de sare.
*Luc. 17:32
27. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse* înaintea Domnului.
*Gen. 18:22
28. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum*, ca fumul unui cuptor.
*Apoc. 18:9
29. Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte* de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
*Gen. 8:1; Gen. 18:23
Păcatul fetelor lui Lot
30. Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte*, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.
*Gen. 19:17, 19
31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta, ca să intre* la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
*Gen. 16:2, 4; Gen. 38:8, 9; Deut. 25:5
32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa* prin tatăl nostru.”
*Mar. 12:19
33. Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”
35. Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el* este tatăl moabiţilor din ziua de azi.
*Deut. 2:9
38. Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el* este tatăl amoniţilor din ziua de azi.
*Deut. 2:19
Capitolul 20
Avraam în Gherar
1. Avraam a plecat* de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades** şi Şur şi a locuit† ca străin în Gherar.
*Gen. 18:1. **Gen. 16:7, 14. †Gen. 26:6
2. Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: „Este* sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat** pe Sara.
*Gen. 12:13; Gen. 26:7. **Gen. 12:15
3. Atunci Dumnezeu* S-a arătat noaptea în vis** lui Abimelec şi i-a zis: „Iată†, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
*Ps. 105:14. **Iov 33:15. †Gen. 20:7
4. Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne*, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?
*Gen. 18:23; Gen. 20:18
5. Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată* şi cu mâini nevinovate.”
*2Împ. 20:3; 2Cor. 1:12
6. Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am* şi ferit să păcătuieşti împotriva** Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.
*Gen. 31:7; Gen. 35:5; Exod. 34:24; 1Sam. 25:26, 34. **Gen. 39:9; Lev. 6:2; Ps. 51:4
7. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci* el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii** că vei muri negreşit, tu şi tot† ce-i al tău.”
*1Sam. 7:5; 2Împ. 5:11; Iov 42:8; Iac. 5:14, 15; 1Ioan 5:16. **Gen. 2:17. †Num. 16:32, 33
8. Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.
9. Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină* peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau** nicidecum făcute.”
*Gen. 26:10; Exod. 32:21; Ios. 7:25. **Gen. 34:7
10. Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”
11. Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu* în ţara aceasta şi că au să mă omoare** din pricina nevestei mele.
*Gen. 42:18; Ps. 36:1; Prov. 16:6. **Gen. 12:12; Gen. 26:7
12. De altfel, este adevărat că este* sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.
*Gen. 11:29
13. Când m-a scos Dumnezeu* din casa tatălui meu, am zis Sarei: „Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune** despre mine că sunt fratele tău.”
*Gen. 12:1, 9, 11, etc.; Evr. 11:8. **Gen. 12:13
14. Abimelec a luat* oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevasta sa.
*Gen. 12:16
15. Abimelec a zis: „Iată, ţara* mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.”
*Gen. 13:9
16. Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui* tău o mie de arginţi; aceasta** să-ţi fie o dovadㆠde cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.”
*Gen. 20:5. **Gen. 26:11. †Gen. 24:65
17. Avraam* s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.
*Iov 42:9, 10
18. Fiindcă Domnul încuiase* pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
*Gen. 12:17
Capitolul 21
Naşterea lui Isaac
1. Domnul Şi-a adus aminte* de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce** făgăduise.
*1Sam. 2:21. **Gen. 17:19; Gen. 18:10, 14; Gal. 4:23, 28
2. Sara* a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea** hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.
*Fap. 7:8; Gal. 4:22; Evr. 11:11. **Gen. 17:21
3. Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac*.
*Gen. 17:19
4. Avraam a tăiat împrejur* pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, cum** îi poruncise Dumnezeu.
*Fap. 7:8. **Gen. 17:10, 12
5. Avraam* era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său, Isaac.
*Gen. 17:1, 17
6. Şi Sara a zis: „Dumnezeu* m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.”
*Ps. 126:2; Isa. 54:1; Gal. 4:27; Luc. 1:58
7. Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi* i-am născut un fiu la bătrâneţe!”
*Gen. 18:11, 12
Izgonirea Agarei în pustie
8. Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.
9. Sara a văzut râzând* pe fiul pe care-l** născuse lui Avraam, egipteanca† Agar.
*Gen. 16:1. **Gen. 16:15. †Gal. 4:29
10. Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte* pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”
*Gal. 4:30; Gen. 25:6; Gen. 36:6, 7
11. Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina* fiului său.
*Gen. 17:18
12. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac* va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.
*Rom. 9:7, 8; Evr. 11:18
13. Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam*, căci este sămânţa ta.”
*Gen. 21:18; Gen. 16:10; Gen. 17:20
14. A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul*. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba.
*Ioan 8:35
15. Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş
16. şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă.
17. Dumnezeu* a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
*Exod. 3:7
18. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face* din el un neam mare.”
*Gen. 21:13
19. Şi Dumnezeu* i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.
*Num. 22:31; 2Împ. 6:17, 18, 20; Luc. 24:16, 31
20. Dumnezeu* a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustiu şi** a ajuns vânător cu arcul.
*Gen. 28:15; Gen. 39:2, 3, 21. **Gen. 16:12
21. A locuit în pustiul Paran şi mama sa i-a luat o nevastă* din ţara Egiptului.
*Gen. 24:4
Legământul lui Avraam cu Abimelec
22. În vremea aceea, Abimelec*, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu** este cu tine în tot ce faci.
*Gen. 20:2; Gen. 26:26. **Gen. 26:28
23. Jură-mi* acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.”
*Ios. 2:12; 1Sam. 24:21
24. Avraam a zis: „Jur!”
25. Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila* robii lui Abimelec.
*Gen. 26:15, 18, 20, 21, 22
26. Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.”
27. Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legământ* amândoi.
*Gen. 26:31
28. Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă.
29. Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt* aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?”
*Gen. 33:8
30. El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie* că am săpat fântâna aceasta.”
*Gen. 31:48, 52
31. Iată de ce locul acela se numeşte* Beer-Şebaa; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.
aAdică: Fântâna jurământului
*Gen. 26:33
32. Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.
33. Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat* acolo Numele Domnului Dumnezeului celui Veşnic**.
*Gen. 4:26. **Deut. 33:27; Isa. 40:28; Rom. 16:26; 1Tim. 1:17
34. Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.
Capitolul 22
Jertfirea lui Isaac
1. După aceste lucruri, Dumnezeu* a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.
*1Cor. 10:13; Evr. 11:17; Iac. 1:12; 1Pet. 1:7
2. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul* tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara** Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”
*Evr. 11:17. **2Cron. 3:1
3. Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.
4. A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.
5. Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”
6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus* în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.
*Ioan 19:17
7. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”
8. „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.
9. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar*, deasupra lemnelor.
*Evr. 11:17; Iac. 2:21
10. Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său.
11. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.
12. Îngerul a zis: „Să* nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum** că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”
*1Sam. 15:22; Mica 6:7, 8. **Gen. 26:5; Iac. 2:22
13. Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
14. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijăa”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.
aEbraică: Jehova iire
15. Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam
16. şi a zis: „Pe* Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
*Ps. 105:9; Luc. 1:73
17. te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele* cerului şi ca nisipul** de pe ţărmul mării; şi sămânţa† ta va stăpâni†† cetăţile vrăjmaşilor ei.
*Gen. 15:5; Ier. 33:22. **Gen. 13:16. †Gen. 24:60. ††Mica 1:9
18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în* sămânţa ta, pentru că** ai ascultat de porunca Mea!”
*Gen. 12:3; Gen. 18:18; Gen. 26:4; Fap. 3:25; Gal. 3:8, 9, 16, 18. **Gen. 22:3, 10; Gen. 26:5
19. Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba*, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.
*Gen. 21:31
Spiţa neamului lui Nahor
20. După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca* a născut şi ea copii fratelui tău, Nahor,
*Gen. 11:29
21. şi anume pe Uţ*, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,
*Iov 1:1; Iov 32:2
22. pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.
23. Betuel* a născut pe Rebeca**. Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
*Gen. 24:15. **Rom. 9:10
24. Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.
Capitolul 23
Moartea şi îngroparea Sarei
1. Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei.
2. Sara a murit la Chiriat-Arba*, adică Hebron**, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă.
*Ios. 14:15; Jud. 1:10. **Gen. 13:18; Gen. 23:19
3. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het:
4. „Eu* sunt străin şi venetic printre voi, daţi-mi** un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.”
*Gen. 17:8; 1Cron. 29:15; Ps. 105:12; Evr. 11:9, 13. **Fap. 7:5
5. Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:
6. „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor* al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.”
*Gen. 13:2; Gen. 14:14; Gen. 24:35
7. Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.
8. Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
9. să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.”
10. Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau* pe poarta cetăţii:
*Gen. 34:20, 24; Rut 4:4
11. „Nu*, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.”
*2Sam. 24:21-24
12. Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării.
13. Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.”
14. Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:
15. „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli* de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi, dar, moarta!”
*Exod. 30:13; Ezec. 45:12
16. Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit* lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor.
*Ier. 32:9
17. Ogorul* lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur
*Gen. 25:9; Gen. 49:30, 31, 32; Gen. 50:13; Fap. 7:16
18. au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.
19. După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevasta sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.
20. Ogorul şi peştera din el au fost întărite* astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare de către fiii lui Het.
*Rut 4:7, 8, 9, 10; Ier. 32:10, 11
Capitolul 24
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
1. Avraam* era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase** pe Avraam în orice lucru.
*Gen. 18:11; Gen. 21:5. **Gen. 13:2; Gen. 24:35; Ps. 112:3; Prov. 10:22
2. Avraam a zis celui mai bătrân* rob din casa lui, care era îngrijitorul** tuturor averilor lui: „Pune-ţi†, te rog, mâna sub coapsa mea;
*Gen. 15:2. **Gen. 24:10; Gen. 39:4, 5, 6. †Gen. 47:29; 1Cron. 29:24; Plâng. 5:6
3. şi te voi pune să juri* pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că** nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
*Gen. 14:22; Deut. 6:13; Ios. 2:12. **Gen. 26:35; Gen. 27:46; Gen. 28:2; Exod. 34:16; Deut. 7:3
4. ci* te vei duce în ţara** şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.”
*Gen. 28:2. **Gen. 12:1
5. Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”
6. Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7. Domnul Dumnezeul cerului, care* m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: „Seminţei** tale voi da ţara aceasta”, va† trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
*Gen. 12:1. **Gen. 12:7; Gen. 13:15; Gen. 15:18; Gen. 17:8; Exod. 32:13; Deut. 1:8; Deut. 34:4; Fap. 7:5. †Exod. 23:20, 23; Exod. 33:2; Evr. 1:14
8. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei* fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”
*Ios. 2:17, 20
9. Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având* cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea** lui Nahor.
*Gen. 24:2. **Gen. 27:43
11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile* să scoată apă.
*Exod. 2:16; 1Sam. 9:11
12. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul* stăpânului meu, Avraam! Te rog, dă-mi izbândă** astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu, Avraam.
*Gen. 24:27; Gen. 26:24; Gen. 28:13; Gen. 32:9; Exod. 3:6, 15. **Neem. 1:11; Ps. 37:5
13. Iată, stau* lângă izvorul acesta de apă, şi fetele** oamenilor din cetate vin să scoată apă.
*Gen. 24:43. **Gen. 29:9; Exod. 2:16
14. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau” şi care va răspunde: „Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale” să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău, Isaac! Şi prin aceasta* voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”
*Jud. 6:17, 37; 1Sam. 6:7; 1Sam. 14:10; 1Sam. 20:7
15. Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi*, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
*Gen. 11:29; Gen. 22:23
16. Fata era* foarte frumoasă; era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.
*Gen. 26:7
17. Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”
18. „Bea, domnul meu”, a răspuns* ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.
*1Pet. 3:8; 1Pet. 4:9
19. După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.”
20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
21. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul* a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
*Gen. 24:12, 56
22. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă* de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
*Exod. 32:2, 3; Isa. 3:19, 20, 21; Ezec. 16:11, 12; 1Pet. 3:3
23. Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să rămânem peste noapte?”
24. Ea a răspuns: „Eu sunt* fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”
*Gen. 22:23
25. Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”
26. Atunci omul* a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,
*Gen. 24:52; Exod. 4:31
27. zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul* stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea** şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat† în casa fraţilor stăpânului meu.”
*Exod. 18:10; Rut 4:14; 1Sam. 25:32, 39; 2Sam. 18:28; Luc. 1:68. **Gen. 32:10; Ps. 98:3. †Gen. 24:48
28. Fata a alergat şi a istorisit mamei sale, acasă, cele întâmplate.
29. Rebeca avea un frate, numit Laban*. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
*Gen. 29:5
30. Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit, dar, la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
31. şi a zis: „Vino, binecuvântatul* Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”
*Gen. 26:29; Jud. 17:2; Rut 3:10; Ps. 115:15
32. Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat* paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
*Gen. 43:24; Jud. 19:21
33. Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc* până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!”, a zis Laban.
*Iov 23:12; Ioan 4:34; Efes. 6:5, 6, 7
34. Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.
35. Domnul a umplut* de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
*Gen. 24:1; Gen. 13:2
36. Sara, nevasta stăpânului meu, a născut*, la bătrâneţe, un fiu stăpânului meu; şi lui** i-a dat el tot ce are.
*Gen. 21:2. **Gen. 21:10; Gen. 25:5
37. Stăpânul* meu m-a pus să jur şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc;
*Gen. 24:3
38. ci* să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.”
*Gen. 24:4
39. Eu* am zis stăpânului meu: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.”
*Gen. 24:5
40. Şi el mi-a răspuns*: „Domnul, înaintea** căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
*Gen. 24:7. **Gen. 17:1
41. Vei* fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.”
*Gen. 24:8
42. Eu am ajuns, azi, la izvor şi am zis: „Doamne* Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
*Gen. 24:12
43. iată, eu* stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta”
*Gen. 24:13
44. şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale”, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”
45. Înainte* de a sfârşi de vorbit** în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!”
*Gen. 24:15, etc.. **1Sam. 1:13
46. Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.
47. Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus* veriga în nas şi brăţările la mâini.
*Ezec. 16:11, 12
48. Apoi am plecat* capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui** stăpânului meu pentru fiul lui.
*Gen. 24:26. **Gen. 22:23
49. Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă* şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”
*Gen. 47:29; Ios. 2:14
50. Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul* vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune** nici rău, nici bine.
*Ps. 118:23; Mat. 21:42; Mar. 12:11. **Gen. 31:24
51. Iată, Rebeca este* înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”
*Gen. 20:15
52. Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat* cu faţa la pământ înaintea Domnului.
*Gen. 24:26
53. Şi robul a scos scule* de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate** fratelui său şi mamei sale.
*Exod. 3:22; Exod. 11:2; Exod. 12:35. **2Cron. 21:3; Ezra 1:6
54. După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă* să mă întorc la stăpânul meu.”
*Gen. 24:56, 59
55. Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”
56. El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”
57. Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.”
58. Au chemat, dar, pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.
59. Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica* ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
*Gen. 35:8
60. Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama* a mii de zeci de mii, şi sămânţa** ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!”
*Gen. 17:16. **Gen. 22:17
61. Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.
62. Isaac se întorsese de la fântâna* „Lahai-Roi”, căci locuia în ţara de miazăzi.
*Gen. 16:14; Gen. 25:11
63. Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină* pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
*Ios. 1:8; Ps. 1:2; Ps. 77:12; Ps. 119:15; Ps. 143:5
64. Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat* jos de pe cămilă.
*Ios. 15:18
65. Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.
66. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat* Isaac pentru pierderea mamei sale.
*Gen. 38:12
Capitolul 25
Moartea lui Avraam
1. Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.
2. Ea* i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.
*1Cron. 1:32
3. Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost aşuriţi, letuşiţi şi leumiţi. –
4. Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.
5. Avraam* a dat lui Isaac toate averile sale.
*Gen. 24:36
6. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat* de lângă fiul său, Isaac, înspre** răsărit, în ţara răsăritului.
*Gen. 21:14. **Jud. 6:3
7. Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.
8. Avraam şi-a dat duhul şi a murit*, după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat** la poporul său.
*Gen. 15:15; Gen. 49:29. **Gen. 35:29; Gen. 49:33
9. Isaac şi Ismael, fiii* săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.
*Gen. 35:29; Gen. 50:13
10. Acesta este ogorul*, pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo** au fost îngropaţi Avraam şi nevasta sa, Sara.
*Gen. 23:16. **Gen. 49:31
11. După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său, Isaac. El locuia lângă fântâna* „Lahai-Roi.”
*Gen. 16:14; Gen. 24:62
Urmaşii lui Ismael
12. Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l* născuse lui Avraam, egipteanca Agar, roaba Sarei.
*Gen. 16:15
13. Iată* numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,
*1Cron. 1:29
14. Mişma, Duma, Masa;
15. Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.
16. Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi*, după neamurile lor.
*Gen. 17:20
17. Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat* duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.
*Gen. 25:8
18. Fiii lui au locuit* de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa** tuturor fraţilor lui.
*1Sam. 15:7. **Gen. 16:12
Esau şi Iacov
19. Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.
Avraam* a născut pe Isaac.
*Mat. 1:2
20. Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata* lui Betuel, arameul din Padan-Arama, şi sora** lui Laban, arameul.
aAdică: Mesopotamia
*Gen. 22:23. **Gen. 24:29
21. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă; şi Domnul* l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca**, a rămas însărcinată.
*1Cron. 5:20; 2Cron. 33:13; Ezra 8:23. **Rom. 9:10
22. Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe* pe Domnul.
*1Sam. 9:9; 1Sam. 10:22
23. Şi Domnul i-a zis:
„Două neamuri* sunt în pântecele tău,
şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău.
Unul** din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt.
Şi cel mai mare† va sluji celui mai mic.”
*Gen. 17:16; Gen. 24:60. **2Sam. 8, 14. †Gen. 27:29; Mal. 1:3; Rom. 9:12
24. S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
25. Cel dintâi a ieşit roşu de* tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esaua.
aAdică: Păros
*Gen. 27:11, 16, 23
26. Apoi a ieşit fratele său, care* ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele** Iacova. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.
aAdică: Cel ce ţine de călcâi
*Osea 12:3. **Gen. 27:36
Esau îşi vinde dreptul de întâi născut
27. Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător* îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit**, care stătea acasㆠîn corturi.
*Gen. 27:3, 5. **Iov 1:1, 8; Iov 2:3; Ps. 37:37. †Evr. 11, 9
28. Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca* din vânatul lui; Rebeca** însă iubea mai mult pe Iacov.
*Gen. 27:19, 25, 31. **Gen. 27:6
29. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, rupt de oboseală.
30. Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edoma.
aAdică: Roşu
31. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”
32. Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?”
33. Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut* dreptul de întâi născut lui Iacov.
*Evr. 12:16
34. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut*; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
*Ecl. 8:15; Isa. 22:13; 1Cor. 15:32
Capitolul 26
Isaac în ţara Filistenilor – Legământul cu Abimelec
1. În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi*, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec**, împăratul filistenilor, la Gherar.
*Gen. 12:10. **Gen. 20:2
2. Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi* în ţara în care îţi voi spune.
*Gen. 12:1
3. Locuieşte ca străin* în ţara aceasta; Eu voi** fi cu tine şi te† voi binecuvânta; căci†† toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine*† jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.”
*Gen. 20:1; Ps. 39:12; Evr. 11:9. **Gen. 28:15. †Gen. 12:2. ††Gen. 13:15; Gen. 15:18. *†Gen. 22:16; Ps. 105:9
4. Îţi voi* înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa** ta, ca răsplată,
*Gen. 15:5; Gen. 22:17. **Gen. 12:3; Gen. 22:18
5. pentru că Avraam* a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”
*Gen. 22:16, 18
6. Astfel Isaac a rămas la Gherar.
7. Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el* zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică** să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca† era frumoasă la chip.
*Gen. 12:13; Gen. 20:2, 13. **Prov. 29:25. †Gen. 24:16
8. Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevasta sa, Rebeca.
9. Abimelec a trimis să cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: „E sora mea”? Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.”
10. Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta şi ne-ai fi* făcut vinovaţi.”
*Gen. 20:9
11. Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge* de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”
*Ps. 105:15
Averea lui Isaac şi certurile
12. Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit* în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat**.
*Mat. 13:8; Mar. 4:8. **Gen. 26:3; Gen. 24:1, 35; Iov 42:12
13. Astfel omul acesta s-a îmbogăţit* şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat.
*Gen. 24:35; Ps. 112:3; Prov. 10:22
14. Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi; de aceea filistenii îl pizmuiau*.
*Gen. 37:11; Ecl. 4:4
15. Toate fântânile pe care* le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său, Avraam, filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărână.
*Gen. 21:30
16. Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns* mult mai puternic decât noi.”
*Exod. 1:9
17. Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa.
18. Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său, Avraam, şi pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume* pe care le pusese tatăl său.
*Gen. 21:31
19. Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor.
20. Păstorii din Gherar s-au certat* însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Şi a pus fântânii numele Eseca, pentru că se certaseră cu el.
aAdică: Ceartă
*Gen. 21:25
21. Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitnaa.
aAdică: Gâlceavă
22. Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobota; „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde* în ţară.”
aAdică: Lărgime
*Gen. 17:6; Gen. 28:3; Gen. 41:52; Exod. 1:7
23. De acolo s-a suit la Beer-Şeba.
24. Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu* sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme**, căci Eu sunt† cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu, Avraam.”
*Gen. 17:7; Gen. 24:12; Gen. 28:13; Exod. 3:6; Fap. 7:32. **Gen. 15:1. †Gen. 26:3, 4
25. Isaac a zidit* acolo un altar, a chemat** Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână.
*Gen. 12:7; Gen. 13:18. **Ps. 116:17
26. Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său, Ahuzat, şi cu Picol*, căpetenia oştirii lui.
*Gen. 21:22
27. Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi* care mă urâţi şi m-aţi izgonit** de la voi?”
*Jud. 11:7. **Gen. 26:16
28. Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este* cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine!
*Gen. 21:22, 23
29. Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum* eşti binecuvântat de Domnul.”
*Gen. 24:31; Ps. 115:15
30. Isaac* le-a dat un ospăţ şi au mâncat şi au băut.
*Gen. 19:3
31. S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ*. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.
*Gen. 21:31
32. În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!”
33. Şi el a numit-o Şibaa. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba* până în ziua de azi.
aAdică: Jurământ
*Gen. 21:31
Întâia căsătorie a lui Esau
34. La vârsta de patruzeci* de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata hetitului Elon.
*Gen. 36:2
35. Ele* au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.
*Gen. 27:46; Gen. 28:1, 8
Capitolul 27
Binecuvântarea lui Esau
1. Isaac îmbătrânise, şi ochii* îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.
*Gen. 48:10; 1Sam. 3:2
2. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu* ştiu ziua morţii mele.
*Prov. 27:1; Iac. 4:14
3. Acum*, dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat.
*Gen. 25:27, 28
4. Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul* meu înainte de a muri.”
*Gen. 27:27; Gen. 48:9, 15; Gen. 49:28; Deut. 33:1
5. Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său, Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă.
6. Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău, Esau:
7. „Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc; şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.”
8. Acum, fiule, ascultă* sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc.
*Gen. 27:13
9. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare* gustoasă cum îi place;
*Gen. 27:4
10. tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze* înainte de moartea lui.”
*Gen. 27:4
11. Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau*, este păros, iar eu n-am păr deloc.
*Gen. 25:25
12. Poate că tatăl meu mă va pipăi* şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul**.”
*Gen. 27:22. **Gen. 9:25; Deut. 27:18
13. Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine*! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.”
*Gen. 43:9; 1Sam. 25:24; 2Sam. 14:9; Mat. 27:25
14. Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare* cum îi plăcea tatălui său.
*Gen. 27:4, 9
15. În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune* ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.
*Gen. 27:27
16. I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul care erau fără păr.
17. Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise.
18. El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?”
19. Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze* sufletul tău!”
*Gen. 27:4
20. Isaac a zis fiului său: „Cum l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.”
21. Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, dar, să te pipăi*, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.”
*Gen. 27:12
22. Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.”
23. Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase*, ca mâinile fratelui său, Esau; şi l-a binecuvântat.
*Gen. 27:16
24. Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.”
25. Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te* binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin şi a băut.
*Gen. 27:4
26. Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te, dar, şi sărută-mă, fiule.”
27. Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis: „Iată, mirosul* fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
*Osea 14:6
28. Să-ţi dea* Dumnezeu rouă** din cer
şi grăsimea† pământului,
grâu şi vin†† din belşug!
*Evr. 11:20. **Deut. 33:13, 28; 2Sam. 1:21. †Gen. 45:18. ††Deut. 33:28
29. Să-ţi fie supuse noroade*,
şi neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpânul fraţilor tăi,
şi fiii** mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat† să fie oricine te va blestema
şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
*Gen. 9:25; Gen. 25:23. **Gen. 49:8. †Gen. 12:3; Num. 24:9
30. Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare.
31. A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă* din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
*Gen. 27:4
32. Tatăl său, Isaac, i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”
33. Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne* binecuvântat.”
*Gen. 28:3, 4; Rom. 11:29
34. Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete*, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântă-mă şi pe mine, tată!”
*Evr. 12:17
35. Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.”
36. Esau a zis: „Da, nu degeaba* i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat** dreptul de întâi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?”
*Gen. 25:26. **Gen. 25:33
37. Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân* peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu** şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”
*2Sam. 8:14; Gen. 27:29. **Gen. 27:28
38. Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântă-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns*.
*Evr. 12:17
39. Tatăl său, Isaac, a răspuns şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa* ta va fi lipsităa de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.
aSau: departe
*Gen. 27:28; Evr. 11:20
40. Vei trăi din sabia ta
şi vei sluji* fratelui tău;
dar, când** te vei răscula,
vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
*Gen. 35:23; 2Sam. 8:14; Obad. 1:18-20. **2Împ. 8:20
Esau urăşte pe Iacov
41. Esau a prins ură* pe Iacov, din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele** de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am† să ucid pe fratele meu, Iacov.”
*Gen. 37:4, 8. **Gen. 50:3, 4, 10. †Obad. 1:10
42. Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, vrea să se răzbune* pe tine omorându-te.
*Ps. 64:5
43. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în* Haran;
*Gen. 11:31
44. şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,
45. până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?”
46. Rebeca a zis lui Isaac: „M-am* scârbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov** va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”
*Gen. 26:35; Gen. 28:8. **Gen. 24:3
Capitolul 28
Fuga lui Iacov în Mesopotamia
1. Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat* şi i-a dat porunca aceasta: „Să** nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.
*Gen. 27:33. **Gen. 24:3
2. Scoală-te*, du-te la Padan-Aram**, în casa lui Betuel†, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban††, fratele mamei tale.
*Osea 12:12. **Gen. 25:20. †Gen. 22:23. ††Gen. 24:29
3. Dumnezeul* cel Atotputernica să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!
aEbraică: El-Şadai
*Gen. 17:1, 6
4. Să-ţi dea binecuvântarea* lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti** ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.”
*Gen. 12:2. **Gen. 17:8
5. Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
Esau mai ia o nevastă
6. Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”
7. A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram.
8. Esau a înţeles* astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.
*Gen. 24:3; Gen. 26:35
9. Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat*, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot**.
*Gen. 36:3. **Gen. 25:13
Scara cerului
10. Iacov a plecat din Beer-Şeba* şi şi-a luat drumul spre Haran**.
*Osea 12:12. **Fap. 7:2
11. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.
12. Şi a visat* o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii** lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.
*Gen. 41:1; Iov 33:15. **Ioan 1:51; Evr. 1:14
13. Şi Domnul* stătea deasupraa ei şi zicea: „Eu** sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul† pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.
aSau: lângă el
*Gen. 35:1; Gen. 48:3. **Gen. 26:24. †Gen. 13:15; Gen. 35:12
14. Sămânţa ta va fi ca pulberea* pământului; te vei întinde** la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.
*Gen. 13:16. **Gen. 13:14; Deut. 12:20
15. Iată, Eu* sunt cu tine; te voi păzi** pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce† înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi††, până*† nu voi împlini ce-ţi spun.”
*Gen. 12:3; Gen. 18:18; Gen. 22:18; Gen. 26:4. **Gen. 28:20, 21; Gen. 26:24; Gen. 31:3. †Gen. 48:16; Ps. 121:5, 7, 8. ††Gen. 35:6. *†Deut. 31:6, 8; Ios. 1:5; 1Împ. 8:57; Evr. 13:5
16. Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul* acesta, şi eu n-am ştiut.”
*Num. 23:19
17. I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”
18. Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp* de aducere aminte şi a turnat** untdelemn pe vârful ei.
*Exod. 3:5; Ios. 5:15. **Gen. 31:13, 45; Gen. 35:14
19. A dat locului* acestuia numele Betela; dar mai înainte cetatea se chema Luz.
aAdică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu
*Lev. 8:10, 11, 12; Num. 7:1
20. Iacov* a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă** va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine† să mănânc şi haine să mă îmbrac
*Jud. 1:23, 26; Osea 4:15. **Gen. 31:13; Jud. 11:30; 2Sam. 15:8. †Gen. 28:15
21. şi dacă mă voi întoarce* în pace în casa tatălui meu, atunci** Domnul va fi Dumnezeul meu;
*1Tim. 6:8. **Jud. 11:31; 2Sam. 19:24, 30
22. piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu* şi Îţi voi da a zecea parte din tot** ce-mi vei da.”
*Deut. 26:17; 2Sam. 15:8; 2Împ. 5:17. **Gen. 35:7, 14; Lev. 27:30
Capitolul 29
Iacov la Laban
1. Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara* celor ce locuiesc la răsărit.
*Num. 23:7; Osea 12:12
2. S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână; şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare.
3. Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii.
4. Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei.
5. El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei.
6. El le-a zis: „Este* sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
*Gen. 43:27
7. El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.”
8. Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.”
9. Pe când le vorbea el încă, veni Rahela* cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
*Exod. 2:16
10. Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit* piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
*Exod. 2:17
11. Apoi Iacov a sărutat* pe Rahela şi a început să plângă tare.
*Gen. 33:4; Gen. 45:14, 15
12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl* ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga** de a spus tatălui său.
*Gen. 13:8; Gen. 14:14, 16. **Gen. 24:28
13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a* alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
*Gen. 24:29
14. Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat*, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
*Gen. 2:23; Jud. 9:2; 2Sam. 5:1; 2Sam. 19:12, 13
Lea şi Rahela
15. Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
17. Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.
18. Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi* sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”
*Gen. 31:41; 2Sam. 3:14
19. Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”
20. Astfel Iacov a slujit* şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
*Gen. 30:26; Osea 12:12
21. În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru* la ea.”
*Jud. 15:1
22. Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ*.
*Jud. 14:10; Ioan 2:1, 2
23. Seara, a luat pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
24. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25. A doua zi dimineaţa, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”
26. Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
27. Isprăveşte* săptămâna cu aceasta şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”
*Jud. 14:12
28. Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.
29. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha.
30. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea* mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban** alţi şapte ani.
*Gen. 29:20; Deut. 21:15. **Gen. 30:26; Gen. 31:41; Osea 12:12
Copiii făcuţi lui Iacov de Lea
31. Domnul a văzut* că Lea nu era iubită; şi a făcut-o** să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
*Ps. 127:3. **Gen. 30:1
32. Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Rubena; „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut* mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.”
aSau: Vedeţi fiu
*Exod. 3:7; Exod. 4:31; Deut. 26:7; Ps. 25:18; Ps. 106:44
33. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea i-a pus numele Simeona.
aSau: Ascultare
34. Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levia.
aSau: Alipire
35. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele* Iudaa. Şi a încetat să mai nască.
aSau: Lăudat fie Domnul
*Mat. 1:2
Capitolul 30
Copiii lui Iacov
1. Când a văzut Rahela că nu face* copii lui Iacov, a pizmuit** pe sora sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori† mor!”
*Gen. 29:31. **Gen. 37:11. †Iov 5:2
2. Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare* în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
*Gen. 16:2; 1Sam. 1:5; Ps. 128:3
3. Ea a zis: „Iată roaba mea, Bilha*; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei** şi să am† şi eu copii prin ea.”
*Gen. 16:2. **Gen. 50:23; Iov 3:12. †Gen. 16:2
4. Şi i-a dat de* nevastă pe roaba ei, Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.
*Gen. 16:3; Gen. 35:22
5. Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu.
6. Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate*, mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dana.
aSau: A judecat
*Ps. 35:24; Ps. 43:1; Plâng. 3:59
7. Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
8. Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali*a.
aSau: Luptele lui Dumnezeu
*Mat. 4:13
9. Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa, Zilpa, şi a dat-o* lui Iacov de nevastă.
*Gen. 30:4
10. Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.
11. „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gada.
aSau: Noroc
12. Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiul lui Iacov.
13. „Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi* fericită.” De aceea i-a pus numele Aşera.
aSau: Fericit
*Prov. 31:28; Luc. 1:48
14. Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale, Lea. Atunci Rahela a zis Leii: „Dă-mi*, te rog, din mandragorele fiului tău.”
*Gen. 25:30
15. Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge* că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.”
*Num. 16:9, 13
16. Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.
17. Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
18. Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahara.
aSau: Răsplătire
19. Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiul lui Iacov.
20. Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon*a
aSau: Locuinţă
*Mat. 4:13
21. În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dinaa.
aSau: Judecată
22. Dumnezeu Şi-a adus aminte* de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o** să aibă copii.
*Gen. 8:1; 1Sam. 1:19. **Gen. 29:31
23. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara*!”
*1Sam. 1:6; Isa. 4:1; Luc. 1:25
24. Şi i-a pus numele Iosifa zicând: „Domnul* să-mi mai adauge un fiu!”
aSau: Adaos
*Gen. 35:17
Îmbogăţirea lui Iacov
25. După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă* să plec, ca să mă duc** acasă, în ţara mea.
*Gen. 24:54, 56. **Gen. 18:33; Gen. 31:55; Deut. 28:11
26. Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit*, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.”
*Gen. 29:20, 30
27. Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine* că Domnul m-a binecuvântat din** pricina ta;
*Gen. 39:3, 5. **Gen. 16:24
28. hotărăşte-mi simbria* ta şi ţi-o voi da.”
*Gen. 29:15
29. Iacov i-a răspuns: „Ştii* cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;
*Gen. 31:6, 38, 39, 40; Mat. 24:45; Tit 2:10
30. căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te-a binecuvântat ori încotro am mers eu. Acum, când am să muncesc* şi pentru casa mea?”
*1Tim. 5:8
31. Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi.
32. Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta* să fie simbria mea.
*Gen. 31:8
33. Iată cum se va dovedi* cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.”
*Ps. 37:6
34. Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.”
35. În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi.
36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.
37. Iacov* a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.
*Gen. 31:9-12
38. Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească.
39. Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi.
40. Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.
41. Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele.
42. Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.
43. Omul acesta s-a îmbogăţit* astfel din ce în ce mai mult; a avut multe** turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.
*Gen. 30:30. **Gen. 13:2; Gen. 24:35; Gen. 26:13, 14
Capitolul 31
Plecarea lui Iacov în Canaan
1. Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia* aceasta.”
*Ps. 49:16
2. Iacov s-a uitat şi la faţa* lui Laban; şi iată că ea nu mai** era ca înainte.
*Gen. 4:5. **Deut. 28:54
3. Atunci Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te* în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.”
*Gen. 28:15, 20, 21; Gen. 32:9
4. Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui.
5. El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd* bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost** cu mine.
*Gen. 31:2. **Gen. 31:3
6. Voi însevă ştiţi* că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
*Gen. 31:38-41; Gen. 30:29
7. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece* ori mi-a schimbat** simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit† să mă păgubească.
*Gen. 31:41. **Num. 14:22; Neem. 4:12; Iov 19:3; Zah. 8:23. †Gen. 20:6; Ps. 105:14
8. Ci când zicea el: „Mieii pestriţi* să fie simbria ta”, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta”, toate oile făceau miei bălţaţi.
*Gen. 30:32
9. Dumnezeu a luat astfel* toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.
*Gen. 31:1, 16
10. Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
11. Şi Îngerul* lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mă”, am răspuns eu.
*Gen. 48:16
12. El a zis: „Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut* tot ce ţi-a făcut Laban.
*Exod. 3:7
13. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde* ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te**, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.”
*Gen. 28:18, 19, 20. **Gen. 31:3; Gen. 32:9
14. Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte* şi moştenire în casa tatălui nostru?
*Gen. 2:24
15. Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a* vândut şi ne-a mâncat şi banii?
*Gen. 29:15, 27
16. Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”
17. Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.
18. Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său, Isaac, în ţara Canaan.
19. Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii* tatălui său;
*Gen. 35:2
20. şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
21. A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râula* şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
aEufrat
*Gen. 46:28; 2Împ. 12:17; Luc. 9:51, 53
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22. A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
23. Laban a luat cu el pe fraţii săi*, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.
*Gen. 13:8
24. Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis* lui Laban, arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă** rea lui Iacov!”
*Gen. 20:3; Iov 33:15; Mat. 1:20. **Gen. 24:50
25. Laban a ajuns, dar, pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul, cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
26. Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele* ca pe nişte roabe luate cu sabia?
*1Sam. 30:2
27. Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi lăută.
28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut* nepoţii şi fetele! Ca un nebun** ai lucrat.
*Gen. 31:55; Rut 1:9, 14; 1Împ. 19:20; Fap. 20:37. **1Sam. 13:13; 2Cron. 16:9
29. Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul* tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută**: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!”
*Gen. 31:53; Gen. 28:13. **Gen. 31:24
30. Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat* dumnezeii mei?”
*Gen. 31:19; Jud. 18:24
31. Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit fiindcă-mi era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
32. Dar să piară* acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
*Gen. 44:9
33. Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii şi a intrat în cortul Rahelei.
34. Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.
35. Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula* înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.
*Exod. 20:12; Lev. 19:32
36. Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?
37. Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!
38. Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta.
39. Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate* de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi** ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.
*Exod. 22:10, etc.. **Exod. 22:12
40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.
41. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit* paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat** simbria.
*Gen. 29:27, 28. **Gen. 31:7
42. Dacă n-aş fi avut* cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme** Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu† a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit†† judecata.”
*Ps. 124:1, 2. **Gen. 31:53; Isa. 8:13. †Gen. 29:32; Exod. 3:7. ††1Cron. 12:17; Iuda 1:9
43. Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?
44. Vino să facem amândoi un legământ*, şi legământul acesta să slujească de mărturie** între mine şi tine!”
*Gen. 26:28. **Ios. 24:27
45. Iacov a luat* o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.
*Gen. 28:18
46. Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
47. Laban a numit-o Iegar-Sahadutaa şi Iacov a numit-o Galedb
aSau: Movila mărturiei
bSau: Movila mărturiei
48. Laban a zis: „Movila* aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed.
*Ios. 24:27
49. Se mai numeşte şi Miţpaa* pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul.
aSau: Veghere
*Jud. 11:29; 1Sam. 7:5
50. Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.”
51. Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
52. Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
53. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece* între noi.” Iacov a jurat** pe Acela de care se temea† Isaac.
*Gen. 16:5. **Gen. 21:23. †Gen. 31:42
54. Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte.
55. Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat*. Apoi a plecat şi s-a întors** la locuinţa lui.
*Gen. 28:1. **Gen. 18:33; Gen. 30:25
Capitolul 32
Frica lui Iacov
1. Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii* lui Dumnezeu.
*Ps. 91:11; Evr. 1:14
2. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra* lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaima.
aSau: Tabără îndoită
*Ios. 5:14; Ps. 103:21; Ps. 148:2; Luc. 2:13
3. Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său, Esau, în ţara Seir*, în ţinutul lui** Edom.
*Gen. 33:14, 16. **Gen. 36:6, 7, 8; Deut. 2:5; Ios. 24:4
4. El le-a dat porunca următoare: „Iată* ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum;
*Prov. 15:1
5. am* boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca** să capăt trecere înaintea ta.”
*Gen. 30:43. **Gen. 33, 8, 15
6. Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău, Esau; şi el vine* înaintea ta cu patru sute de oameni.”
*Gen. 33:1
7. Iacov s-a înspăimântat* foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele
*Gen. 35:3
8. şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
Rugăciunea lui Iacov
9. Iacov* a zis: „Dumnezeul** tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care† mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!”
*Ps. 50:15. **Gen. 28:13. †Gen. 31:3, 13
10. Eu sunt prea mic pentru toate îndurările* şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul** meu, şi iată că acum fac două tabere.
*Gen. 24:27. **Iov 8:7
11. Izbăveşte-mă*, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame** şi pe copii.
*Ps. 59:1, 2. **Osea 10:14
12. Şi Tu* ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”
*Gen. 28:13, 14, 15
Iacov caută să îmblânzească pe Esau
13. Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar* pentru fratele său, Esau:
*Gen. 43:11; Prov. 18:16
14. două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
15. treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
16. Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.”
17. A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu, Esau, şi te va întreba: „Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?”
18. Să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau; şi el însuşi vine în urma noastră.”
19. A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni.
20. Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.” Căci îşi zicea el: „Îl voi potoli* cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.”
*Prov. 21:14
21. Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22. Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut* vadul Iabocului.
*Deut. 3:16
23. I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.
Lupta lui Iacov: Israel
24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat* cu el până în revărsatul zorilor.
*Osea 12:3, 4; Efes. 6:12
25. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura* coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el.
*Mat. 26:41; 2Cor. 12:7
26. Omul acela* a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te** voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”
*Luc. 24:28. **Osea 12:4
27. Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.
28. Apoi a zis: „Numele* tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israela; căci ai luptat** cu Dumnezeu şi cu oameni† şi ai fost biruitor.”
aSau: Cel ce luptă cu Dumnezeu
*Gen. 35:10; 2Împ. 17:34. **Osea 12:3, 4. †Gen. 25:31; Gen. 27:33
29. Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce* Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.
*Jud. 13:18
30. Iacov a pus locului aceluia numele Peniela; „căci”, a zis el, „am* văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.”
aSau: Faţa lui Dumnezeu
*Gen. 16:13; Exod. 24:11; Exod. 33:20; Deut. 5:24; Jud. 6:22; Jud. 13:22; Isa. 6:5
31. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32. Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.
Capitolul 33
Împăcarea lui Iacov cu Esau
1. Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată ca Esau* venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe.
*Gen. 32:6
2. A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
3. El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat* cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.
*Gen. 18:2; Gen. 42:6; Gen. 43:26
4. Esau* a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat** pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns.
*Gen. 32:28. **Gen. 45:14, 15
5. Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii*, pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.”
*Gen. 48:9; Ps. 127:3; Isa. 8:18
6. Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, şi s-au aruncat cu faţa la pământ;
7. Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ; în urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
8. Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată* tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt** trecere cu ea înaintea domnului meu.”
*Gen. 32:16. **Gen. 32:5
9. Esau a zis: „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.”
10. Şi Iacov a răspuns: „Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea; căci* m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.
*Gen. 43:3; 2Sam. 3:13; 2Sam. 14:24, 28, 32; Mat. 18:10
11. Primeşte deci darul* meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit** de el, şi Esau a primit.
*Jud. 1:15; 1Sam. 25:27; 1Sam. 30:26; 2Împ. 5:15. **2Împ. 5:23
12. Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”
13. Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt mici şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.
14. Domnul meu s-o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir*.”
*Gen. 32:3
15. Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere* înaintea ta, domnul meu!”
*Gen. 34:11; Gen. 47:25; Rut 2:13
16. În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Iacov se aşază la Sihem
17. Iacov a plecat mai departe la Sucot*. Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot**a.
aSau: Colibe
*Ios. 13:27; Jud. 8:5; Ps. 60:6. **Ioan 3:23
18. La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem*, în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii.
*Ios. 24:1; Jud. 9:1
19. Partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat-o* de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesitaa.
aChesita, o măsură de bani
*Ios. 24:32; Ioan 4:5
20. Şi acolo a ridicat un altar pe care l-a numit* El-Elohe-Israela.
aDomnul este Dumnezeul lui Israel
*Gen. 35:7
Capitolul 34
Dina şi Sihem
1. Dina*, fata pe care o născuse lui Iacov, Lea, a ieşit** să vadă pe fetele ţării.
*Gen. 30:21. **Tit 2:5
2. Ea a fost zărită* de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus** mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.
*Gen. 6:2; Jud. 14:1. **Gen. 20:2
3. S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească.
4. După aceea Sihem a zis* tatălui său, Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!”
*Jud. 14:2
5. Iacov a aflat că-i necinstise pe fiica sa, Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut* până la întoarcerea lor.
*1Sam. 10:27; 2Sam. 13:22
6. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească.
7. Dar când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare*; pentru că Sihem săvârşise** o mişelie în Israel culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva† n-ar fi trebuit să se facă niciodată.
*Gen. 49:7; 2Sam. 13:21. **Ios. 7:15; Jud. 20:6. †Deut. 23:17; 2Sam. 13:12
8. Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu, Sihem, s-a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă
9. şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre.
10. Locuiţi cu noi; ţara* vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ** şi cumpăraţi† pământuri în ea.”
*Gen. 13:9; Gen. 20:15. **Gen. 42:34. †Gen. 47:27
11. Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră şi vă voi da ce-mi veţi cere.
12. Cereţi-mi o zestre* cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.”
*Exod. 22:16, 17; Deut. 22:29; 1Sam. 18:25
13. Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug* lui Sihem şi tatălui său, Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor, Dina.
*2Sam. 13:24, etc.
14. Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci* ar fi o ocară pentru noi.
*Ios. 5:9
15. Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
16. Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod.
17. Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.”
18. Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.
19. Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov şi era* cel mai bine văzut în casa tatălui său.
*1Cron. 4:9
20. Hamor şi fiul său, Sihem, s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
21. „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână, dar, în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre.
22. Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur.
23. Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.”
24. Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii* au ascultat pe Hamor şi pe fiul său, Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii.
*Gen. 23:10
25. A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon* şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.
*Gen. 49:5, 6, 7
26. Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară.
27. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea pentru că necinstiseră pe sora lor.
28. Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp;
29. le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.
30. Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă* urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi feresiţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr** de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.”
*Exod. 5:21; 1Sam. 13:4. **Deut. 4:27; Ps. 105:12
31. Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”
Capitolul 35
Iacov la Betel
1. Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel*, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care** ţi S-a arătat când† fugeai de fratele tău, Esau.”
*Gen. 28:19. **Gen. 28:13. †Gen. 27:43
2. Iacov a zis casei* lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini** care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vㆠşi schimbaţi-vă hainele,
*Gen. 18:19; Ios. 24:15. **Gen. 31:19, 34; Ios. 24:2, 23; 1Sam. 7:3. †Exod. 19:10
3. ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care* m-a ascultat în ziua necazului meu şi** care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”
*Gen. 32:7, 24. **Gen. 28:20; Gen. 31:3, 42
4. Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii* pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub stejarul** de lângă Sihem.
*Osea 2:13. **Ios. 24:26; Jud. 9:6
5. Apoi au plecat. Groaza* lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.
*Exod. 15:16; Exod. 23:27; Exod. 34:24; Deut. 11:25; Ios. 2:9; Ios. 5:1; 1Sam. 14:15; 2Cron. 14:14
6. Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz*, adică Betel, în ţara Canaan.
*Gen. 28:19, 22
7. A zidit* acolo un altar şi a numit locul acela: „El-Betel”a căci acolo** i Se descoperise Dumnezeu, când fugea de fratele său.
aDumnezeul Betelului
*Ecl. 5:4. **Gen. 28:13
8. Debora*, doica Rebecăi, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.”
*Gen. 24:59
9. Dumnezeu* S-a arătat iarăşi lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvântat.
*Osea 12:4
10. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău* este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău** va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel.
*Gen. 17:5. **Gen. 32:28
11. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt* Dumnezeul cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam** şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.
*Gen. 17:1; Gen. 48:3, 4; Exod. 6:3. **Gen. 17:5, 6, 16; Gen. 28:3; Gen. 48:4
12. Ţie îţi voi da ţara pe* care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”
*Gen. 12:7; Gen. 13:15; Gen. 26:3, 4; Gen. 28:13
13. Dumnezeu S-a înălţat* de la el, în locul unde îi vorbise.
*Gen. 17:22
14. Şi Iacov a ridicat* un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn.
*Gen. 28:18
15. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel*.
*Gen. 28:19
Moartea Rahelei
16. Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;
17. şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci* mai ai un fiu!”
*Gen. 30:24; 1Sam. 4:20
18. Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Onia; dar tatăl său l-a numit Beniaminb.
aSau: Fiul durerii mele
bSau: Fiul dreptei
19. Rahela* a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata**, sau Betleem.
*Gen. 48:7. **Rut 1:2; Rut 4:11; Mica 5:2; Mat. 2:6
20. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este* şi azi.
*1Sam. 10:2; 2Sam. 18:18
Fiii lui Iacov
21. Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder*.
*Mica 4:8
22. Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat* cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat.
Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.
*Gen. 49:4; 1Cron. 5:1; 2Sam. 16:22; 2Sam. 20:3; 1Cor. 5:1
23. Fiii Leii: Ruben*, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.
*Gen. 46:8; Exod. 1:2
24. Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin.
25. Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali.
26. Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.
Moartea lui Isaac
27. Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre*, la Chiriat-Arba**, care este totuna cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.
*Gen. 13:18; Gen. 23:2, 19. **Ios. 14:15; Ios. 15:13
28. Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.
29. Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost* adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii** săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.
*Gen. 15:15; Gen. 25:8. **Gen. 25:9; Gen. 49:31
Capitolul 36
Esau se aşează în Seir
1. Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom*.
*Gen. 25:30
2. Esau şi-a luat* neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata hetitului Elon, pe Oholibama**, fata Anei, fata hevitului Ţibeon,
*Gen. 26:34. **Gen. 36:25
3. şi pe Basmat*, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. –
*Gen. 28:9
4. Ada* a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;
*1Cron. 1:35
5. şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan. –
6. Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov.
7. Căci* bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul** în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.
*Gen. 13:6, 11. **Gen. 17:8; Gen. 28:4
8. Esau s-a aşezat pe muntele* Seir. Esau** înseamnă Edom.
*Gen. 32:3; Deut. 2:5; Ios. 24:4. **Gen. 36:1
Urmaşii lui Esau
9. Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl edomiţilor, pe muntele Seir.
10. Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz*, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. –
*1Cron. 1:25, etc.
11. Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.
12. Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec*. Aceştia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau.
*Exod. 17:8, 14; Num. 24:20; 1Sam. 15:2, 3, etc.
13. Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. –
14. Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.
15. Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. – Iată fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,
16. căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Adei. –
17. Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.
18. Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau.
19. Aceştia sunt fiii lui Esau şi aceştia sunt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.
Urmaşii lui Seir
20. Iată fiii lui Seir*, horitul**, vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,
*1Cron. 1:38. **Gen. 14:6; Deut. 2:12, 22
21. Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sunt căpeteniile horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom. –
22. Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.
23. Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. –
24. Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustiu, când păştea măgarii tatălui său Ţibeon.
25. Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana. –
26. Iată fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. –
27. Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. –
28. Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.
29. Iată căpeteniile horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,
30. căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sunt căpeteniile horiţilor, căpeteniile pe care le-au avut în ţara lui Seir.
Împăraţii Edomului
31. Iată împăraţii* care au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel. –
*1Cron. 1:43
32. Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba. –
33. Bela a murit; şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. –
34. Iobab a murit; şi în locul lui a împărăţit Huşam, din ţara temaniţilor. –
35. Huşam a murit; şi în locul lui a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit.
36. Hadad a murit; şi în locul lui a împărăţit Samla din Masreca.
37. Samla a murit; şi în locul lui a împărăţit Saul din Rehobot pe Râu.
38. Saul a murit; şi în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.
39. Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; şi în locul lui a împărăţit Hadar*. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab.
*1Cron. 1:50
40. Iată numele căpeteniilor* ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,
*1Cron. 1:51
41. căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
42. căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,
43. căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia sunt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl edomiţilor.
Capitolul 37
Iosif vândut de fraţii săi
1. Iacov a locuit în ţara Canaan, unde* locuise ca străin tatăl său.
*Gen. 17:8; Gen. 23:4; Gen. 28:4; Gen. 36:7; Evr. 11:9
2. Iată istoria lui Iacov:
Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele*.
*1Sam. 2:22, 23, 24
3. Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse* la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţăa.
aSau: O haină lungă cu mâneci
*Gen. 44:20
4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l* urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
*Gen. 27:41; Gen. 49:23
5. Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.
6. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
7. Noi* eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”
*Gen. 42:6, 9; Gen. 43:26; Gen. 44:14
8. Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.
9. Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele*, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”
*Gen. 46:29
10. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii* tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?”
*Gen. 27:29
11. Fraţii* săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl** său a ţinut minte lucrurile acestea.
*Fap. 7:9. **Dan. 7:28; Luc. 2:19, 51
12. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13. Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.
14. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului* şi Iosif a ajuns la Sihem.
*Gen. 35:27
15. Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”
16. „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif; „spune-mi*, te rog, unde pasc ei oile?”
*Cânt. 1:7
17. Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: „Haidem la Dotan*.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.
*2Împ. 6:13
18. Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit* să-l omoare.
*1Sam. 19:1; Ps. 31:13; Ps. 37:12, 32; Ps. 94:21; Mat. 27:1; Mat. 27:1; Mar. 14:1; Ioan 11:53; Fap. 23:12
19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!
20. Veniţi acum să-l* omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.”
*Prov. 1:11, 16; Prov. 6:17; Prov. 27:4
21. Ruben* a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”
*Gen. 42:22
22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
24. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25. Apoi* au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată** de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător† şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.
*Prov. 30:20; Amos 6:6. **Gen. 37:28, 36. †Ier. 8:22
26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem* sângele?
*Gen. 4:10; Gen. 37:20; Iov 16:18
27. Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna* pe el, căci este fratele** nostru, carne† din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.
*1Sam. 18:17. **Gen. 42:21. †Gen. 29:14
28. La trecerea negustorilor madianiţi*, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut**, cu douăzeci† de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.
*Jud. 6:3. **Gen. 45:4, 5; Ps. 105:17; Fap. 7:9. †Mat. 27:9
Jalea lui Iacov
29. Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt* hainele,
*Iov 1:20
30. s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este*! Ce mă voi face eu?”
*Gen. 42:13, 36; Ier. 31:15
31. Ei au luat atunci haina* lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge.
*Gen. 37:23
32. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
33. Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară* sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
*Gen. 37:20; Gen. 44:28
34. Şi şi-a rupt* hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.
*Gen. 37:29; 2Sam. 3:31
35. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit* ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând** mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său.
*2Sam. 12:17. **Gen. 42:38; Gen. 44:29, 31
36. Madianiţii* l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
*Gen. 39:1
Capitolul 38
Iuda şi Tamar
1. În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi şi a tras* la un om din Adulam, numit Hira.
*Gen. 19:3; 2Împ. 4:8
2. Acolo, Iuda a văzut* pe fata unui Canaanit, numit Şua**; a luat-o de nevastă şi s-a culcat cu ea.
*Gen. 34:2. **1Cron. 2:3
3. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er*.
*Gen. 46:12; Num. 26:19
4. A rămas iarăşi însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan*.
*Gen. 46:12; Num. 26:19
5. A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela*; Iuda era la Czib când a născut ea.
*Gen. 46:12; Num. 26:20
6. Iuda a luat* întâiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.
*Gen. 21:21
7. Er*, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi** Domnul l-a omorât.
*Gen. 46:12; Num. 26:19. **1Cron. 2:3
8. Atunci Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui* tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.”
*Deut. 25:5; Mat. 22:24
9. Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a* lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său.
*Deut. 25:6
10. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi* pe el.
*Gen. 46:12; Num. 26:19
11. Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămâi* văduvă în** casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.” Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus şi a locuit în casa tatălui ei.
*Rut 113. **Lev. 22:13
Păcătuirea lui Iuda cu Tamar
12. Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut* zilele de jale, Iuda s-a suit** la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, adulamitul.
*2Sam. 13:39. **Ios. 15:10, 57; Jud. 14:1
13. Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta şi i-au zis: „Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.”
14. Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut* jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare**, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.
*Prov. 7:12. **Gen. 38:11, 26
15. Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.
16. S-a abătut la ea din drum şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?”
17. El a răspuns: „Am* să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un** zălog până îl vei trimite?”
*Ezec. 16:33. **Gen. 38:20
18. El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul* tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.
*Gen. 38:25
19. Ea s-a sculat şi a plecat; şi-a scos marama* şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă.
*Gen. 38:14
20. Iuda a trimis iedul, prin prietenul său adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o.
21. A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este curva aceea care stătea aici la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nicio curvă aici.”
22. Adulamitul s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: „N-a fost nicio curvă aici.”
23. Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta şi n-ai găsit-o.”
24. Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, nora ta, a curvit* şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară, ca să fie** arsă.”
*Jud. 19:2. **Lev. 21:9; Deut. 22:21
25. După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi*, te rog, al cui este inelul** acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.”
*Gen. 37:32. **Gen. 38:18
26. Iuda le-a cunoscut* şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată** decât mine, fiindcă n-am dat-o† de nevastă fiului meu Şela.” Şi nu s-a mai împreunat†† cu ea de atunci.
*Gen. 37:33. **1Sam. 24:17. †Gen. 38:14. ††Iov 34:31, 32
27. Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
28. Şi în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit cel dintâi.”
29. Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ*a.
aSau: Spărtură
*Gen. 46:12; Num. 26:20; 1Cron. 2:4; Mat. 1:3
30. În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână; de aceea i-au pus numele Zeraha.
aSau: Cărămiziu
Capitolul 39
Iosif în Egipt
1. Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar*, dregătorul lui faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat** de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
*Gen. 37:36; Ps. 105:17. **Gen. 37:28
2. Domnul* a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul.
*Gen. 39:21; Gen. 21:22; Gen. 26:24, 28; Gen. 28:15; 1Sam. 16:18; 1Sam. 18:14, 28; Fap. 7:9
3. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea* să-i meargă bine ori de ce se apuca.
*Ps. 1:3
4. Iosif* a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste** casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.
*Gen. 18:3; Gen. 19:19; Gen. 39:21. **Gen. 24:2
5. De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat* casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.
*Gen. 30:27
6. Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură* şi plăcut la chip.
*1Sam. 16:12
Fecioria lui Iosif
7. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te* cu mine!”
*2Sam. 13:11
8. El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.
9. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum* aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc** împotriva lui Dumnezeu?”
*Prov. 6:29, 32. **Gen. 20:6; Lev. 6:2; 2Sam. 12:13; Ps. 51:4
10. Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea.
11. Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei,
12. ea* l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.
*Prov. 7:13, etc.
13. Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară,
14. a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
15. Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
16. Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
17. Atunci i-a vorbit* astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
*Exod. 23:1; Ps. 120:3
18. Şi, cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat* foarte tare.
*Prov. 6:34, 35
20. A luat pe Iosif şi l-a aruncat* în temniţă** în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.
*Ps. 105:18; 1Pet. 2:19. **Gen. 40:3, 15; Gen. 41:14
Iosif în temniţă
21. Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut* să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
*Exod. 3:21; Exod. 11:3; Exod. 12:36; Ps. 106:46; Prov. 16:7; Dan. 1:9; Fap. 7:9, 10
22. Şi mai marele temniţei a pus* sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.
*Gen. 40:3, 4
23. Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul* era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
*Gen. 39:2, 3
Capitolul 40
Iosif tâlcuieşte visurile în temniţă
1. După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul* şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului.
*Neem. 1:11
2. Faraon s-a mâniat* pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.
*Prov. 16:14
3. Şi* i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.
*Gen. 39:20, 23
4. Căpetenia străjerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.
5. Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită.
6. Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.
7. Atunci a întrebat pe dregătorii lui faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?”
8. Ei i-au răspuns: „Am* visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile** sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru.”
*Gen. 41:15. **Gen. 41:16; Dan. 2:11, 28, 47
9. Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu se făcea că înaintea mea era o viţă.
10. Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinii au făcut struguri copţi.
11. Paharul lui faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui faraon şi am pus paharul în mâna lui faraon.”
12. Iosif i-a zis: „Iată* tălmăcirea visului: Cele trei mlădiţe** sunt trei zile.
*Gen. 40:18; Gen. 41:12, 52; Jud. 7:14; Dan. 2:36; Dan. 4:19. **Gen. 41:26
13. Peste trei zile faraon te* va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.
*2Împ. 25:27; Ps. 3:3; Ier. 52:31
14. Dar adu-ţi aminte* şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate** faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta.
*Luc. 23:42. **Ios. 2:12; 1Sam. 20:14, 15; 2Sam. 9:1; 1Împ. 2:7
15. Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici* n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.”
*Gen. 39:20
16. Mai marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu.
17. În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.”
18. Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i* tălmăcirea: Cele trei coşuri sunt trei zile.
*Gen. 40:12
19. Peste trei zile*, faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.”
*Gen. 40:13
20. A treia zi era ziua naşterii* lui faraon. El a dat un ospăţ** tuturor slujitorilor săi; şi a scos† afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:
*Mat. 14:6. **Mar. 6:21. †Gen. 40:13, 19; Mat. 25:19
21. pe mai marele paharnicilor l-a pus* iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul** în mâna lui faraon;
*Gen. 40:13. **Neem. 2:1
22. iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat*, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.
*Gen. 40:19
23. Mai marele paharnicilor nu* s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.
*Iov 19:14; Ps. 31:12; Ecl. 9:15, 16; Amos 6:6
Capitolul 41
Iosif tâlcuieşte visurile lui Faraon
1. După doi ani, faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râua.
aNil
2. Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini.
3. După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele pe marginea râului.
4. Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi faraon s-a trezit.
5. A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.
6. Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit.
7. Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi faraon s-a trezit. Iată visul.
8. Dimineaţa, faraon s-a tulburat* şi a trimis să cheme pe toţi magii** şi pe toţi înţelepţii† Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui faraon.
*Dan. 2:1; Dan. 4:5, 19. **Exod. 7:11, 22; Isa. 29:14; Dan. 1:20; Dan. 2:2; Dan. 4:7. †Mat. 2:1
9. Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.
10. Faraon se mâniase* pe slujitorii lui; şi mă aruncase** în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.
*Gen. 40:2, 3. **Gen. 39:20
11. Amândoi am* visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită.
*Gen. 40:5
12. Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob* al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit** şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
*Gen. 37:36. **Gen. 40:12, etc.
13. Lucrurile s-au întâmplat întocmai după* tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat.”
*Gen. 40:22
14. Faraon* a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos** în grabă din temniţă†. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la faraon.
*Ps. 105:20. **Dan. 2:25. †1Sam. 2:8; Ps. 113:7, 8
15. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am* aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.”
*Gen. 41:12; Ps. 25:14; Dan. 5:16
16. Iosif a răspuns lui faraon: „Nu eu*! Dumnezeu** este Acela care va da un răspuns prielnic lui faraon!”
*Dan. 2:30; Fap. 3:12; 2Cor. 3:5. **Gen. 40:8; Dan. 2:22, 28, 47; Dan. 4:2
17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu* se făcea că stăteam pe malul râului.
*Gen. 41:1
18. Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini.
19. După ele s-au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.
20. Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.
21. Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat.
22. Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.
23. Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.
24. Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor*, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.”
*Gen. 41:8; Dan. 4:7
25. Iosif a zis lui faraon: „Ce a visat faraon însemnă un singur lucru: Dumnezeu* a arătat mai dinainte lui faraon ce are să facă.
*Dan. 2:28, 29, 45; Apoc. 4:1
26. Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.
27. Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani* de foamete.
*2Împ. 8:1
28. Astfel, după cum am spus lui faraon, Dumnezeu a arătat lui faraon ce are* să facă.
*Gen. 41:25
29. Iată, vor fi şapte* ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
*Gen. 41:47
30. După ei vor veni* şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea** va topi ţara.
*Gen. 41:54. **Gen. 47:13
31. Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
32. Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărât* din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
*Num. 23:19; Isa. 46:10, 11
33. Acum, faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.
34. Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice* o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
*Prov. 6:6, 7, 8
35. Să se strângă* toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească.
*Gen. 41:48
36. Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită* de foamete.”
*Gen. 47:15, 19
Înălţarea lui Iosif
37. Cuvintele* acestea au plăcut lui faraon şi tuturor slujitorilor lui.
*Ps. 105:19; Fap. 7:10
38. Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care* să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”
*Num. 27:18; Iov 32:8; Prov. 2:6; Dan. 4:8, 18; Dan. 5:11, 14; Dan. 6:3
39. Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.
40. Te pun* mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”
*Ps. 105:21, 22; Fap. 7:10
41. Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau* stăpânire peste toată ţara Egiptului.”
*Dan. 6:3
42. Faraon şi-a scos* inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat** cu haine de in subţire şi i-a pus† un lanţ de aur la gât.
*Est. 3:10; Est. 8:2, 8. **Est. 8:15. †Dan. 5:7, 29
43. L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau* înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.
*Est. 6:9; Gen. 42:6; Gen. 45:8, 26; Fap. 7:10
44. Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.”
45. Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneaha şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
aSau: Descoperitor de taine
46. Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat* înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
*1Sam. 16:21; 1Împ. 12:6, 8; Dan. 1:19
47. În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug.
48. Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul dimprejur.
49. Iosif a strâns grâu, ca nisipul* mării, atât de mult că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
*Gen. 22:17; Jud. 7:12; 1Sam. 13:5; Ps. 78:27
Iosif strânge bucate în Egipt
50. Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif* doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
*Gen. 46:20; Gen. 48:5
51. Iosif a pus întâiului născut numele Manasea; „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.”
aSau: Uitare
52. Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraima; „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut* roditor în ţara întristării mele.”
aSau: Rodire
*Gen. 49:22
53. Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut.
54. Şi au început* să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum** vestise Iosif. În toate ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pâine.
*Ps. 105:16; Fap. 7:11. **Gen. 41:30
55. Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.”
56. Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut* grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
*Gen. 42:6; Gen. 47:14, 24
57. Şi din toate ţările* venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.
*Deut. 9:28
Capitolul 42
Fraţii lui Iosif
1. Când a auzit Iacov* că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?”
*Fap. 7:12
2. Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim* şi să nu murim.”
*Gen. 43:8; Ps. 118:17; Isa. 38:1
3. Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu.
4. Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să* nu i se întâmple vreo nenorocire.
*Gen. 42:38
5. Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan* era foamete.
*Fap. 7:11
Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
6. Iosif era mai mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară*. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat** cu faţa la pământ înaintea lui.
*Gen. 41:41. **Gen. 37:7
7. Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.”
8. Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
9. Iosif şi-a adus aminte* de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”
*Gen. 37:5, 9
10. Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
11. Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.”
12. El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”
13. Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este* în viaţă.”
*Gen. 37:30; Plâng. 5:7; Gen. 44:20
14. Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade.
15. Iată cum veţi fi încercaţi: Pe viaţa* lui faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!
*1Sam. 1:26; 1Sam. 17:55
16. Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui faraon că sunteţi nişte iscoade.”
17. Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile, în temniţă.
18. A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi. Eu* mă tem de Dumnezeu!
*Lev. 25:43; Neem. 5:15
19. Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile
20. şi aduceţi-mi* pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.
*Gen. 42:34; Gen. 48:5; Gen. 44:23
21. Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi* faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea** vine peste noi necazul acesta.”
*Iov 36:8, 9; Osea 3:15. **Prov. 21:13; Mat. 7:2
22. Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam* eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere** socoteală pentru sângele lui.”
*Gen. 37:21. **Gen. 9:5; 1Împ. 2:32; 2Cron. 24:22; Ps. 9:12; Luc. 11:50, 51
23. Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.
24. Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
Întoarcerea fraţilor lui Iosif
25. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa* s-a făcut.
*Mat. 5:44; Rom. 12:17, 20, 21
26. Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat.
27. Unul* din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului
*Gen. 43:21
28. şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?”
29. S-au întors la tatăl lor, Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:
30. „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit* aspru şi ne-a luat drept iscoade.
*Gen. 42:7
31. Noi i-am spus: „Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.
32. Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.”
33. Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: „Iată cum* voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi
*Gen. 42:15, 19, 20
34. şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi* ţara în voie.”
*Gen. 34:10
35. Când şi-au golit sacii, iată că legătura* cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut.
*Gen. 34:21
36. Tatăl lor, Iacov, le-a zis: „Voi mă lipsiţi* de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”
*Gen. 43:14
37. Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.”
38. Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele* lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire** în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi† în Locuinţa morţilor.”
*Gen. 42:13; Gen. 37:33; Gen. 44:28. **Gen. 42:40; Gen. 44:29. †Gen. 37:35; Gen. 44:31
Capitolul 43
A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1. Foametea bântuia* greu în ţară.
*Gen. 41:54, 57
2. Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.”
3. Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru* nu va fi cu voi.”
*Gen. 42:20; Gen. 44:23
4. Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde.
5. Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!”
6. Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?”
7. Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: „Aduceţi pe fratele vostru”?”
8. Iuda a zis tatălui său, Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
9. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă* nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
*Gen. 44:32; Filip. 18:19
10. Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.”
11. Israel, tatăl lor*, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi** un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fistic şi migdale.
*Gen. 32:20; Prov. 18:16. **Gen. 37:25; Ier. 8:22
12. Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe* care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
*Gen. 42:25, 35
13. Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
14. Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă* trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
*Est. 4:16
Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt
15. Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
16. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului* său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.”
*Gen. 24:2; Gen. 39:4; Gen. 44:1
17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
18. Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.”
19. S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
20. şi au zis: „Domnule*, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.
*Gen. 42:3, 10
21. Apoi, când am ajuns* la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.
*Gen. 42:27, 35
22. Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.”
23. Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon.
24. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă* de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
*Gen. 18:4; Gen. 24:32
25. Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el.
26. Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ* înaintea lui.
*Gen. 37:7, 10
27. El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit*, este sănătos? Mai trăieşte?”
*Gen. 42:11, 13
28. Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă.” Şi s-au plecat* şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
*Gen. 37:7, 10
29. Iosif a ridicat ochii; şi, aruncând o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei* sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit**?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”
*Gen. 35:17, 18. **Gen. 42:13
30. Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima* pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns** acolo.
*1Împ. 3:26. **Gen. 42:24
31. După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi* de mâncare!”
*Gen. 43:25
32. Au adus de mâncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor, care mâncau cu el, le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte; căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune*.
*Gen. 46:34; Exod. 8:26
33. Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
34. Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori* mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au înveselit împreună cu el.
*Gen. 45:22
Capitolul 44
Spaima fraţilor lui Iosif
1. Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2. Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
3. Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
4. Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, când îi vei ajunge, să le spui: „Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
5. De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.”
6. Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.
7. Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!
8. Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul* pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
*Gen. 43:21
9. Să moară acela* dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!”
*Gen. 31:32
10. El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.”
11. Îndată şi-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul.
12. Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
13. Ei şi-au rupt* hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.
*Gen. 37:29, 34; Num. 14:6; 2Sam. 1:11
14. Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat* cu faţa la pământ înaintea lui.
*Gen. 37:7
15. Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?”
16. Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi* ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.”
*Gen. 44:9
17. Dar Iosif a zis: „Să mă* ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu; dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
*Prov. 17:15
Iuda mijloceşte pentru Beniamin
18. Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii* pe robul tău! Căci tu eşti ca faraon.
*Gen. 18:30, 32; Exod. 32:22
19. Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?”
20. Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil* făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.”
*Gen. 37:3
21. Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine* ca să-l văd cu ochii mei.”
*Gen. 42:15, 20
22. Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.”
23. Tu ai spus robilor tăi: „Dacă* nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.”
*Gen. 43:3, 5
24. Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
25. Tatăl nostru* a zis: „Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.”
*Gen. 43:2
26. Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.”
27. Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevasta mea* mi-a născut doi fii.
*Gen. 46:19
28. Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat negreşit* de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi.
*Gen. 37:33
29. Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta* şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.”
*Gen. 42:36, 38
30. Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit* sufletul lui,
*1Sam. 18:1
31. el are să moară când va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru.
32. Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: „Dacă* nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.”
*Gen. 43:9
33. Îngăduie*, dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
*Exod. 32:32
34. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
Capitolul 45
Iosif se face cunoscut fraţilor săi
1. Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2. A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit egiptenii şi casa lui faraon.
3. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu* sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
*Fap. 7:13
4. Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care* l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
*Gen. 37:28
5. Acum, nu vă întristaţi* şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu** înaintea voastră.
*Isa. 40:2; 2Cor. 2:7. **Gen. 50:20; Ps. 105:16, 17; 2Sam. 16:10, 11; Fap. 4:27, 28
6. Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
8. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată* al lui faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
*Gen. 41:43; Jud. 17:10; Iov 29:16
9. Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi!
10. Vei locui* în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
*Gen. 47:1
11. Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău.
12. Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc*.
*Gen. 42:23
13. Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi* aici cât mai curând pe tatăl meu.”
*Fap. 7:14
14. El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.
15. A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16. S-a răspândit vestea în casa lui faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui faraon şi slujitorilor lui.
17. Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: „Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului;
18. luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea* ţării.
*Gen. 27:28; Num. 18:12, 29
19. Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
20. Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.”
21. Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
22. Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb*.
*Gen. 43:34
23. Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.
24. Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”
25. Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor, Iacov.
26. Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima* lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
*Iov 29:24; Ps. 126:1; Luc. 24:11, 41
27. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
28. Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”
Capitolul 46
Sosirea şi aşezarea familiei lui Iacov în Egipt
1. Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba* şi a adus jertfe Dumnezeului** tatălui său, Isaac.
*Gen. 21:31, 33; Gen. 28:10. **Gen. 26:24, 25; Gen. 28:13; Gen. 31:42
2. Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie*, noaptea, şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!”
*Gen. 15:1; Iov 33:14, 15
3. Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul* tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face** să ajungi un neam mare.
*Gen. 28:13. **Gen. 12:2; Deut. 26:5
4. Eu însumi* Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu însumi te voi scoate** iarăşi de acolo; iar Iosif† îţi va închide ochii.”
*Gen. 28:15; Gen. 48:21. **Gen. 15:16; Gen. 50:13, 24, 25; Exod. 3:8. †Gen. 50:1
5. Iacov* a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor, Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele** pe care le trimisese faraon ca să-l ducă.
*Fap. 7:15. **Gen. 45:19, 21
6. Şi-au luat şi turmele şi averile pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s-a dus în Egipt* cu toată familia lui.
*Deut. 26:5; Ios. 24:4; Ps. 105:23; Isa. 52:4
7. A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui şi pe toată familia lui.
Copiii lui Israel
8. Iată* numele fiilor lui Israel, care au venit în Egipt.
Iacov şi fiii lui.
Întâiul născut al lui Iacov: Ruben**.
*Exod. 1:1; Exod. 6:14. **Num. 26:5; 1Cron. 5:1
9. Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
10. Fiii* lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr-o femeie canaanită.
*Exod. 6:15; 1Cron. 4:24
11. Fiii lui Levi*: Gherşon, Chehat şi Merari.
*1Cron. 6:1, 16
12. Fiii lui Iuda*: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er** şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ† au fost: Heţron şi Hamul.
*1Cron. 2:3; 1Cron. 4:21. **Gen. 38:3, 7, 10. †Gen. 38:29; 1Cron. 2:5
13. Fiii lui* Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron.
*1Cron. 7:1
14. Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.
15. Aceştia sunt fiii pe care i-a născut lui Iacov, Lea, în Padan-Aram, împreună cu fiica, sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi.
16. Fiii lui Gad: Ţifion*, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli.
*Num. 26:15, etc.
17. Fiii lui Aşer*: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.
*1Cron. 7:30
18. Aceştia sunt fiii Zilpei*, pe care o dăduse** Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.
*Gen. 30:10. **Gen. 29:24
19. Fiii Rahelei, nevasta* lui Iacov: Iosif şi Beniamin.
*Gen. 44:27
20. Lui Iosif* i s-au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe care i i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. –
*Gen. 41:50
21. Fiii* lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi**, Roş, Mupim†, Hupim şi Ard.
*1Cron. 7:6; 1Cron. 8:1. **Num. 26:38. †Num. 26:39
22. Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În totul paisprezece inşi.
23. Fiul* lui Dan: Huşim.
*1Cron. 7:12
24. Fiii* lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.
*1Cron. 7:13
25. Aceştia* sunt fiii Bilhei, pe care** o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şapte inşi.
*Gen. 30:5, 7. **Gen. 29:29
26. Sufletele* care au venit cu Iacov în Egipt şi care ieşiseră din el, erau în totul şaizeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.
*Exod. 1:5
27. Şi Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. – Toate sufletele* din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.
*Deut. 10:22; Fap. 7:14
Primirea lui Iacov de către Iosif
28. Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen*.
*Gen. 31:21
29. Şi au venit în ţinutul* Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său, Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat** pe gâtul lui şi a plâns multă vreme pe gâtul lui.
*Gen. 47:1. **Gen. 45:14
30. Israel a zis lui Iosif: „Acum* pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.”
*Luc. 2:29, 30
31. Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc* să înştiinţez pe faraon şi să-i spun: „Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine.
*Gen. 47:1
32. Oamenii aceştia sunt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii şi tot ce este al lor.”
33. Şi, când vă va chema faraon şi vă va întreba: „Cu ce vă îndeletniciţi*?”,
*Gen. 47:2, 3
34. voi să răspundeţi: „Robii* tăi au crescut vite, din tinereţea** noastră până acum, atât noi, cât şi părinţii noştri.” În felul acesta veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urâciune† pentru egipteni.”
*Gen. 46:32. **Gen. 30:35; Gen. 34:5; Gen. 37:12. †Gen. 43:32; Exod. 8:26
Capitolul 47
Gosen – Iacov înaintea lui Faraon
1. Iosif s-a dus* să înştiinţeze pe faraon şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii şi cu tot avutul lor; şi sunt în ţinutul Gosen**.”
*Gen. 46:31. **Gen. 45:10; Gen. 46:28
2. A luat pe cinci din fraţii lui şi i-a adus înaintea* lui faraon.
*Fap. 7:13
3. Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce* vă îndeletniciţi?” Ei au răspuns lui faraon: „Robii** tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri.”
*Gen. 46:33. **Gen. 46:34
4. Şi au mai zis lui faraon: „Noi am venit ca să locuim* o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi şi este o mare foamete** în ţara Canaanului; îngăduie, dar, robilor tăi să locuiască în ţinutul† Gosen.”
*Gen. 15:13; Deut. 26:5. **Gen. 43:1; Fap. 7:11. †Gen. 46:34
5. Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
6. Ţara Egiptului* este deschisă înaintea ta; aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul** Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.”
*Gen. 20:15. **Gen. 47:4
7. Iosif a adus pe tatăl său, Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui faraon. Şi Iacov a binecuvântat pe faraon.
8. Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?”
9. Iacov a răspuns lui faraon: „Zilele* anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine** la număr şi rele şi n-au† atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.”
*Ps. 39:12; Evr. 11:9, 13. **Iov 14:1. †Gen. 25:7; Gen. 35:28
10. Iacov a binecuvântat* iarăşi pe faraon şi a plecat dinaintea lui faraon.
*Gen. 47:7
11. Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses*, cum** poruncise faraon.
*Exod. 1:11; Exod. 12:37. **Gen. 47:6
12. Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
Scumpetea în Egipt
13. Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului* şi ţara Canaanului tânjeau din pricina foametei.
*Gen. 41:30; Fap. 7:11
14. Iosif* a strâns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui faraon.
*Gen. 41:56
15. Când s-a sfârşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce* să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.”
*Gen. 47:19
16. Iosif a zis: „Daţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.”
17. Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
18. După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârşit, şi turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre.
19. Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne, împreună cu pământurile noastre, în schimbul pâinii şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim şi să nu ne rămână pământurile pustii.”
20. Iosif a cumpărat pentru faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui faraon.
21. Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă.
22. Numai* pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea faraon: de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.
*Ezra 7:24
23. Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru faraon; iată, vă dau sămânţă ca să puteţi semăna pământul.
24. La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.”
25. Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm* trecere înaintea domnului nostru şi vom fi robi ai lui faraon.”
*Gen. 33:15
26. Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare până în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui faraon; numai* pământurile preoţilor nu sunt ale lui faraon.
*Gen. 47:22
Sfârşitul lui Iacov se apropie
27. Israel a locuit* în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut** şi s-au înmulţit foarte mult.
*Gen. 47:11. **Gen. 46:3
28. Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
29. Când s-a apropiat* Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune**, rogu-te, mâna sub coapsa mea şi poartă-te† cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi†† în Egipt.
*Deut. 31:14; 1Împ. 2:1. **Gen. 24:2. †Gen. 24:49. ††Gen. 50:25
30. Ci când mă voi* culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi** în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.”
*2Sam. 19:37. **Gen. 49:29; Gen. 50:5, 13
31. Iacov a zis: „Jură-mi.” şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel* s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.
*Gen. 48:2; 1Împ. 1:47; Evr. 11:21
Capitolul 48
Iacov înfiază pe fiii lui Iosif
1. După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
2. Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.
3. Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz*, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.
*Gen. 28:13, 19; Gen. 35:6, 9, etc.
4. El mi-a zis: „Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna*.”
*Gen. 17:8
5. Acum, cei doi fii, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei*; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.
*Gen. 41:50; Gen. 46:20; Ios. 13:7; Ios. 14:4
6. Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.
7. La întoarcerea mea din Padan, Rahela* a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
*Gen. 35:9, 16, 19
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8. Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?”
9. Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt* fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine ca să-i binecuvântez**.”
*Gen. 33:5. **Gen. 27:4
10. Ochii* lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat** şi i-a îmbrăţişat.
*Gen. 27:1. **Gen. 27:27
11. Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam* că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa.”
*Gen. 45:26
12. Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
13. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.
14. Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat* mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut.
*Gen. 48:19
15. A binecuvântat* pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea** căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta,
*Evr. 11:21. **Gen. 17:1; Gen. 24:40
16. Îngerul* care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele** meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!”
*Gen. 28:15; Gen. 31:11, 13, 24; Ps. 34:22; Ps. 121:7. **Amos 9:12; Fap. 15:17
17. Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune* mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.
*Gen. 48:14
18. Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.”
19. Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu*, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic** va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”
*Gen. 48:14. **Num. 1:33, 35; Num. 2:19, 21; Deut. 33:17; Apoc. 7:6, 8
20. El i-a binecuvântat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa israeliţii când vor binecuvânta*, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
*Rut 4:11, 12
21. Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu* va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.
*Gen. 46:4; Gen. 50:24
22. Îţi* dau mai mult decât fraţilor tăi, o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor** cu sabia mea şi cu arcul meu.”
*Ios. 24:32; 1Cron. 5:2; Ioan 4:5. **Gen. 15:16; Gen. 34:28; Ios. 17:14, etc.
Capitolul 49
Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi
1. Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti* ce vi se va întâmpla în vremurile** care vor veni.
*Deut. 33:1; Amos 3:7. **Deut. 4:30; Num. 24:14; Isa. 2:2; Isa. 39:6; Ier. 23:20; Dan. 2:28, 29; Fap. 2:17; Evr. 1:2
2. Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi* pe tatăl vostru, Israel!
*Ps. 34:11
3. Ruben, tu, întâiul* meu născut,
puterea mea şi pârga** tăriei mele,
întâiul în vrednicie şi întâiul în putere,
*Gen. 29:32. **Deut. 21:17; Ps. 78:51
4. năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea*!
Căci te-ai suit** în patul tatălui tău,
mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.
*1Cron. 5:1. **Gen. 35:22; Deut. 27:20; 1Cron. 5:1
5. Simeon* şi Levi sunt fraţi**;
săbiile lor sunt nişte unelte† de silnicie.
*Gen. 29:33, 34. **Prov. 18:9. †Gen. 34:25
6. Nu vreau* să intre sufletul meu la sfaturile lor,
nu vreau să se unească duhul** meu cu adunarea† lor! Căci, în mânia†† lor, au ucis oameni,
şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
*Prov. 1:15, 16. **Ps. 26:9; Efes. 5:11. †Ps. 16:9; Ps. 30:12; Ps. 57:8. ††Gen. 34:26
7. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,
şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!
Îi voi împărţi* în Iacov
şi-i voi risipi în Israel.
*Ios. 19:1; Ios. 21:5, 6, 7; 1Cron. 4:24, 39
8. Iudo*, tu vei primi laudele fraţilor tăi;
mâna** ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina† până la pământ înaintea ta.
*Gen. 29:35; Deut. 33:7. **Ps. 18:40. †Gen. 27:29; 1Cron. 5:2
9. Iuda este un pui* de leu.
Tu te-ai întors de la măcel, fiule!
Iuda îşi pleacă** genunchii, se culcă întocmai ca un leu,
ca o leoaică: cine-l va scula?
*Osea 5:14; Apoc. 5:5. **Num. 23:24; Num. 24:9
10. Toiagul* de domnie nu se va depărta din Iuda,
nici toiagul** de cârmuire dintre† picioarele lui,
pânㆆ va veni Şiloa,
şi de El*† vor asculta popoarele.
aAdică: Mesia
*Num. 24:17; Ier. 30:21; Zah. 10:11. **Ps. 60:7; Ps. 108:8; Num. 21:18. †Deut. 28:57. ††Isa. 11:1; Isa. 62:11; Ezec. 21:27; Dan. 9:25; Mat. 21:9; Luc. 1:32, 33. *†Isa. 2:2; Isa. 11:10; Isa. 42:1, 4; Isa. 49:6, 7, 22, 23; Isa. 55:4, 5; Isa. 60:1, 3, 4, 5; Hag. 2:7; Luc. 2:30, 31, 32
11. El* îşi leagă măgarul de viţă
şi, de cel mai bun butuc de viţă, mânzul măgăriţei lui;
îşi spală haina în vin,
şi mantaua în sângele strugurilor.
*2Împ. 18:32
12. Are ochii* roşii de vin
şi dinţii albi de lapte.
*Prov. 23:29
13. Zabulon* va locui pe ţărmul mărilor,
lângă limanul corăbiilor,
şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.
*Deut. 33:18, 19; Ios. 19:10, 11
14. Isahar este un măgar osos
care se culcă în grajduri.
15. Vede că locul unde se odihneşte este plăcut
şi că ţinutul lui este măreţ;
îşi pleacă umărul* sub povară
şi se supune birului.
*1Sam. 10:9
16. Dan* va judeca pe poporul său,
ca una din seminţiile lui Israel.
*Deut. 33:22; Jud. 18:1, 2
17. Dan va fi* un şarpe pe drum,
- năpârcă pe cărare,
muşcând călcâiele calului,
făcând să cadă călăreţul pe spate.
*Jud. 18:27
18. În ajutorul* Tău nădăjduiesc, Doamne!
*Ps. 25:5; Ps. 119:166, 174; Isa. 25:9
19. Peste Gad* vor da iureş cete înarmate,
dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.
*Deut. 33:20; 1Cron. 5:18
20. Aşer* dă o hrană minunată;
el va da bucate alese împăraţilor.
*Deut. 33:24; Ios. 19:24
21. Neftali* este o cerboaică slobodă:
rosteşte cuvinte frumoase.
*Deut. 33:23
22. Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
23. Arcaşii l-au aţâţat*, au aruncat săgeţi
şi l-au urmărit cu ura lor.
*Gen. 37:4, 24, 28; Gen. 39:20; Gen. 42:21; Ps. 118:13
24. Dar arcul* lui a rămas tare,
şi mâinile lui au fost întărite
de mâinile Puternicului** lui Iacov:
şi a ajuns astfel† păstorul††, stânca*† lui Israel.
*Iov 29:20; Ps. 37:15. **Ps. 132:2, 5. †Gen. 45:11; Gen. 47:12; Gen. 50:21. ††Ps. 80:1. *†Isa. 28, 16
25. Aceasta este lucrarea* Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;
aceasta este lucrarea** Celui Atotputernic, care† te va binecuvânta
cu binecuvântările cerurilor de sus,
cu binecuvântările apelor de jos,
cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.
*Gen. 28:13, 21; Gen. 35:3; Gen. 43:23. **Gen. 17:1; Gen. 35:11. †Deut. 33:13
26. Binecuvântările tatălui tău
întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă
până în creştetul dealurilor veşnice*:
ele** să vină peste capul lui Iosif,
peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
*Deut. 33:15; Hab. 3:6. **Deut. 33:16
27. Beniamin* este un lup care sfâşie;
dimineaţa mănâncă prada,
iar seara** împarte prada răpită.”
*Jud. 20:21, 25; Ezec. 22:25, 27. **Num. 23:24; Est. 8:11; Ezec. 39:10; Zah. 14:1, 7
28. Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.
Moartea lui Iacov
29. Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat* la poporul meu; deci să mă îngropaţi** împreună cu părinţii mei, în peştera† care este în ogorul hetitului Efron,
*Gen. 15:15; Gen. 25:8. **Gen. 47:30; 2Sam. 19:37. †Gen. 50:13
30. în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care* l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron, ca moşie de înmormântare.
*Gen. 23:16
31. Acolo* au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat** pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.
*Gen. 23:19; Gen. 25:9. **Gen. 35:29
32. Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.”
33. Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat* la poporul său.
*Gen. 49:29
Capitolul 50
Îngroparea lui Iacov
1. Iosif s-a aruncat* pe faţa tatălui său, l-a plâns** şi l-a sărutat.
*Gen. 46:4. **2Împ. 13:14
2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze* pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
*Gen. 50:26; 2Cron. 16:14; Mat. 26:12; Mar. 14:8; Mar. 16:1; Luc. 24:1; Ioan 12:7; Ioan 19:39, 40
3. Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns* şaptezeci de zile.
*Num. 20:29; Deut. 34:8
4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa* lui faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui faraon ce vă spun eu.
*Est. 4:2
5. Tatăl meu* m-a pus să jur, zicând: „Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care** mi l-am săpat în ţara Canaan.” Aş vrea, dar, să mă sui acolo ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.”
*Gen. 47:29. **2Cron. 11:14; Isa. 22:16; Mat. 27:60
6. Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.”
7. Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului,
8. toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii.
9. Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
10. Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere* mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet** de şapte zile.
*2Sam. 1:17; Fap. 8:2. **1Sam. 31:13; Iov 2:13
11. Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraima; ea este dincolo de Iordan.
aSau: Jalea Egiptenilor
12. Astfel au împlinit fiii* lui Iacov poruncile tatălui lor.
*Gen. 49:29, 30; Fap. 7:16
13. L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l* cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre.
*Gen. 23:16
14. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
Bunătatea lui Iosif
15. Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au* zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”
*Iov 15:21, 22
16. Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
17. „Aşa să vorbiţi lui Iosif: „Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut* rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului** tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.
*Prov. 28:13. **Gen. 49:25
18. Fraţii lui au venit şi s-au aruncat* ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.”
*Gen. 37:7, 10
19. Iosif le-a zis: „Fiţi fără* teamă; căci sunt** eu oare în locul lui Dumnezeu?
*Gen. 45:5. **Deut. 32:35; 2Împ. 5:7; Iov 34:29; Rom. 12:19; Evr. 10:30
20. Voi*, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu** a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
*Ps. 56:5; Isa. 10:7. **Gen. 45:5, 7; Fap. 3:13, 14, 15
21. Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni*, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.
*Gen. 47:12; Mat. 5:44
Moartea lui Iosif
22. Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
23. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea* neam; şi fiii** lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut† pe genunchii lui.
*Iov 42:16. **Num. 32:39. †Gen. 30:3
24. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu* vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat** că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”
*Gen. 15:14; Gen. 46:4; Gen. 48:21; Exod. 3:16, 17; Evr. 11:22. **Gen. 15:18; Gen. 26:3; Gen. 35:12; Gen. 46:4
25. Iosif* a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.”
*Exod. 13:19; Ios. 24:32; Fap. 7:16
26. Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat* şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.
*Gen. 50:2
EXODUL*
*Ps. 103:7; Neem. 9:9-20
Capitolul 1
POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT*
*Exod. 1 – Exod. 15:21
Înmulţirea israeliţilor în Egipt
1. Iată* numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
*Gen. 46:2; Exod. 6:14
2. Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
3. Isahar, Zabulon, Beniamin,
4. Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
5. Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci* de toate. Iosif era atunci în Egipt.
*Gen. 46:26, 27; Deut. 10:22
6. Iosif* a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vârsta aceea de oameni.
*Gen. 50:26; Fap. 7:15
7. Fiii* lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.
*Gen. 46:3; Deut. 26:5; Ps. 105:24; Fap. 7:17
Suferinţele israeliţilor
8. Peste Egipt s-a ridicat* un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif.
*Fap. 7:18
9. El a zis poporului său: „Iată* că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi.
*Ps. 105:24
10. Veniţi* să ne arătăm** dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”
*Ps. 10:2; Ps. 83:3, 4. **Iov 5:13; Ps. 105:25; Prov. 16:25; Prov. 21:30; Fap. 7:19
11. Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca* să-i asuprească prin** munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses†, ca să slujească de hambare lui faraon.
*Gen. 15:13; Exod. 3:7; Deut. 26:6. **Exod. 2:11; Exod. 5:4, 5; Ps. 81:6. †Gen. 47:11
12. Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea; şi s-au scârbit de copiii lui Israel.
13. Atunci egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
14. Le-au făcut viaţa amară* prin lucrări grele de lut** şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp, şi în toate muncile acestea, pe care-i sileau să le facă, erau fără niciun pic de milă.
*Exod. 2:23; Exod. 6:9; Num. 20:15; Fap. 7:19, 34. **Ps. 81:6
15. Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
16. şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi; iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.”
17. Dar moaşele s-au temut* de Dumnezeu şi n-au făcut** ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
*Prov. 16:6. **Dan. 3:16, 18; Dan. 6:13; Fap. 5:29
18. Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”
19. Moaşele* au răspuns lui faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.”
*Ios. 2:4, etc.; 2Sam. 17:19, 20
20. Dumnezeu* a făcut bine moaşelor; şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
*Prov. 11:18; Ecl. 8:12; Isa. 3:10; Evr. 6:10
21. Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case*.
*1Sam. 2:35; 2Sam. 7:11, 13, 27, 29; 1Împ. 2:24; 1Împ. 11:38; Ps. 127:1
22. Atunci faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat* care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”
*Fap. 7:19
Capitolul 2
Naşterea lui Moise
1. Un om* din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.
*Exod. 6:20; Num. 26:59; 1Cron. 23:14
2. Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. A văzut* că este frumos şi l-a ascuns trei luni.
*Fap. 7:20; Evr. 11:23
3. Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.
4. Sora* copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.
*Exod. 15:20; Num. 26:59
5. Fata* lui faraon s-a coborât la râu să se scalde; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe roaba ei să-l ia.
*Fap. 7:21
6. L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el şi a zis: „Este un copil de al evreilor!”
7. Atunci sora copilului a zis fetei lui faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”
8. „Du-te”, i-a răspuns fata lui faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.
9. Fata lui faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.
10. Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui faraon; şi el i-a fost fiu*. I-a pus numele Moisea; „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”
aSau: Scos
*Fap. 7:21
Fuga lui Moise în Madian
11. În vremea aceea, Moise, crescând mare*, a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile** lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre fraţii lui.
*Fap. 7:23, 24; Evr. 11:24, 25, 26. **Exod. 1:11
12. S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât* pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
*Fap. 7:24
13. A ieşit* şi în ziua următoare; şi iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”
*Fap. 7:26
14. Şi omul acela a răspuns: „Cine* te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”
*Fap. 7:27, 28
15. Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise* a fugit dinaintea lui faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână**.
*Fap. 7:29; Evr. 11:27. **Gen. 24:11; Gen. 29:2
16. Preotul* din Madian avea şapte fete**. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.
*Exod. 3:1. **Gen. 24:11; Gen. 29:10
17. Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat şi le-a* adăpat turma.
*Gen. 29:10
18. Când s-au întors ele la tatăl lor Reuel*, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?”
*Num. 10:29
19. Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat turma.”
20. Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l* să mănânce pâine!”
*Gen. 31:54; Gen. 43:25
21. Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiica sa* Sefora.
*Exod. 4:25; Exod. 18:2
22. Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele* Gherşoma „căci”, a zis el, „locuiesc ca** străin într-o ţară străină.”
aSau: Sunt străin aici
*Exod. 18:3. **Fap. 7:29; Evr. 11:13, 14
Dumnezeu aude strigătul israeliţilor
23. După* multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel** gemeau încă din pricina robiei şi scoteau† strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.
*Exod. 7:7; Fap. 7:30. **Num. 20:16; Deut. 26:7; Ps. 12:5. †Gen. 18:20; Exod. 3:9; Exod. 22:23, 27; Deut. 24:15; Iac. 5:4
24. Dumnezeu a* auzit gemetele lor şi Şi-a adus** aminte de† legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.
*Exod. 6:5. **Exod. 6:5; Ps. 105:8, 42; Ps. 106:45. †Gen. 15:14; Gen. 46:4
25. Dumnezeu a privit* spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.
*Exod. 4:31; 1Sam. 1:11; 2Sam. 16:12; Luc. 1:25
Capitolul 3
Rugul aprins
1. Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul* Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele** lui Dumnezeu, la Horeb.
*Exod. 2:16. **Exod. 18:5; 1Împ. 19:8
2. Îngerul* Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
*Deut. 33:16; Isa. 63:9; Fap. 7:30
3. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie* minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
*Ps. 111:2; Fap. 7:31
4. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat* din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
*Deut. 33:16
5. Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi* încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”
*Exod. 19:12; Ios. 5:15; Fap. 7:33
6. Şi a adăugat: „Eu sunt* Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea** să privească pe Dumnezeu.
*Gen. 28:13; Exod. 3:15; Exod. 4:5; Mat. 22:32; Mar. 12:26; Luc. 20:37; Fap. 7:32. **1Împ. 19:13; Isa. 6:1, 5
7. Domnul a zis: „Am* văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor** lui; căci îi† cunosc durerile.
*Exod. 2:23, 24, 25; Neem. 9:9; Ps. 106:44; Fap. 7:34. **Exod. 1:11. †Gen. 18:21; Exod. 2:25
8. M-am coborât* ca să-l izbăvesc** din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţarㆠbună şi întinsă, într-o ţară unde curge†† lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii*†, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.
*Gen. 11:5, 7; Gen. 18:21; Gen. 50:24. **Exod. 6:6, 8; Exod. 12:51. †Deut. 1:25; Deut. 8:7, 8, 9. ††Exod. 3:17; Exod. 13:5; Exod. 33:3; Num. 13:27; Deut. 26:9, 15; Ier. 11:5; Ier. 32:22; Ezec. 20:6. *†Gen. 15:18
9. Iată* că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc** Egiptenii.
*Exod. 2:23. **Exod. 1:11, 13, 14, 22
10. Acum*, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
*Ps. 105:26; Mica 6:4
Trimiterea lui Moise
11. Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine* sunt eu, ca să mă duc la faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
*Exod. 6:12; 1Sam. 18:18; Isa. 6:5, 8; Ier. 1:6
12. Dumnezeu a zis: „Eu voi* fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”
*Gen. 31:3; Deut. 31:23; Ios. 1:5; Rom. 8:31
13. Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” Ce le voi răspunde?”
14. Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu* sunt”, m-a trimis la voi.”
*Exod. 6:3; Ioan 8:58; 2Cor. 1:20; Evr. 13:8; Apoc. 1:4
15. Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele* Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.”
*Ps. 135:13; Osea 12:5
16. Du-te, strânge* pe bătrânii lui Israel şi spune-le: „Mi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis**: „V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt,
*Exod. 4:29. **Gen. 50:24; Exod. 2:25; Exod. 4:31; Luc. 1:68
17. şi am zis: „Vă* voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere.”
*Gen. 15:14, 16; Exod. 3:8
18. Ei vor asculta* de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul Dumnezeul evreilor S-a întâlnit** cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.”
*Exod. 4:31. **Exod. 5:1, 3
19. Ştiu că împăratul Egiptului n-are* să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.
*Num. 23:3, 4, 15, 16
20. Eu Îmi voi întinde* mâna şi voi lovi Egiptul cu tot** felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea†, are să vă lase să plecaţi.”
*Exod. 5:2; Exod. 7:4. **Exod. 6:6; Exod. 7:5; Exod. 9:15. †Exod. 7:3; Exod. 11:9; Deut. 6:22; Neem. 9:10; Ps. 105:27; Ps. 135:9; Ier. 32:20; Fap. 7:36; Exod. 7-13
21. Voi face* chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea egiptenilor; şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale.
*Exod. 12:31
22. Fiecare femeie* va cere, de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui** astfel pe egipteni.”
*Exod. 11:3; Exod. 12:36; Ps. 106:46; Prov. 16:7. **Gen. 15:14; Exod. 11:2; Exod. 12:35, 36; Iov 27:17; Prov. 13:22; Ezec. 39:10
Capitolul 4
Şovăirea lui Moise
1. Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!”
2. Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un* toiag.”
*Exod. 4:17, 20
3. Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.
4. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.
5. „Iată”, a zis Domnul*, „ce vei face ca să creadă** că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
*Exod. 19:9. **Exod. 3:15
6. Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca* zăpada.
*Num. 12:10; 2Împ. 5:27
7. Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse* iarăşi cum era carnea lui.
*Num. 12:13, 14; Deut. 32:39; 2Împ. 5:14; Mat. 8:3
8. „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
9. Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ; şi apa*, pe care o vei lua din râu, se va preface în sânge pe pământ.”
*Exod. 7:19
10. Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba*-mi este încurcată.”
*Exod. 6:12; Ier. 1:6
11. Domnul i-a zis: „Cine* a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
*Ps. 94:9
12. Du-te, dar; Eu voi fi cu gura* ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
*Isa. 50:4; Ier. 1:9; Mat. 10:19; Mar. 13:11; Luc. 12:11, 12; Luc. 21:14, 15
13. Moise a zis: „Ah! Doamne*, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”
*Iona 1:3
14. Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău, Aaron, levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine* înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.
*Exod. 4:27; 1Sam. 10:2, 3, 5
15. Tu îi vei vorbi* şi vei pune** cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi† învăţa ce veţi avea de făcut.
*Exod. 7:1, 2. **Num. 22:38; Num. 23:5, 12, 16; Deut. 18:18; Isa. 51:16; Ier. 1:9. †Deut. 5:31
16. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui* Dumnezeu.
*Exod. 7:4; Exod. 18:19
17. Ia în mână* toiagul acesta, cu care vei face semnele.”
*Exod. 4:2
Moise în Egipt
18. Moise a plecat; şi, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!”
19. Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi* cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.”
*Exod. 2:15, 23; Mat. 2:20
20. Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul* lui Dumnezeu.
*Exod. 17:9; Num. 20:8, 9
21. Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi toate minunile* pe care ţi le pun în mână, să le faci înaintea lui faraon. Eu** îi voi împietri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.
*Exod. 3:20. **Exod. 7:3, 13; Exod. 9:12, 35; Exod. 10:1; Exod. 14:8; Deut. 2:30; Ios. 11:20; Isa. 63:17; Ioan 12:40; Rom. 9:18
22. Tu vei zice lui faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel* este fiul Meu, întâiul** Meu născut.
*Osea 11:1; Rom. 9:4; 2Cor. 6:18. **Ier. 31:9; Iac. 1:18
23. Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide* pe fiul tău, pe întâiul tău născut.”
*Exod. 11:5; Exod. 12:29
24. În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit* Domnul şi a vrut să-l** omoare.
*Num. 22:22. **Gen. 17:14
25. Sefora a luat o piatră ascuţită*, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.”
*Ios. 5:2, 3
26. Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!”, din pricina tăierii împrejur.
Întâlnirea lui Moise cu Aaron
27. Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea* lui Moise în pustiu.” Aaron a plecat: a întâlnit pe Moise la muntele** lui Dumnezeu şi l-a sărutat.
*Exod. 4:14. **Exod. 3:1
28. Moise a făcut* cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele** pe care-i poruncise să le facă.
*Exod. 4:15, 16. **Exod. 4:8, 9
29. Moise şi Aaron şi-au văzut de drum* şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.
*Exod. 3:16
30. Aaron* a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.
*Exod. 4:16
31. Poporul a crezut*. Astfel au aflat că Domnul cercetase** pe copiii lui Israel, că le văzuse† suferinţa; şi s-au plecat†† şi s-au aruncat cu faţa la pământ*†.
*Exod. 3:18; Exod. 4:8, 9. **Exod. 3:16. †Exod. 2:25; Exod. 43:7. ††Gen. 24:26; Exod. 12:27. *†1Cron. 29:20
Capitolul 5
Moise şi Aaron înaintea lui Faraon
1. Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască* în pustiu un praznic în cinstea Mea.”
*Exod. 10:9
2. Faraon a răspuns: „Cine* este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi** lăsa pe Israel să plece.”
*2Împ. 18:35; Iov 21:15. **Exod. 3:19
3. Ei au zis: „Ni S-a arătat* Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustiu ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”
*Exod. 3:18
4. Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările* voastre.”
*Exod. 1:11
Mărirea muncilor
5. Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a* înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?”
*Exod. 1:7, 9
6. Şi chiar în ziua aceea, faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor* norodului şi logofeţilor:
*Exod. 1:11
7. „Să nu mai daţi poporului paie, ca mai înainte, pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.
8. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: „Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.”
9. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.”
10. Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte faraon: „Nu vă mai dau paie;
11. duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.”
12. Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului ca să strângă mirişte în loc de paie.
13. Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!”
14. Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?”
15. Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?
16. Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: „Faceţi cărămizi!” Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.”
17. Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori! De aceea ziceţi: „Haidem să aducem jertfe Domnului!”
18. Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”
Cârtirea israeliţilor
19. Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”
20. Când au ieşit de la faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.
21. Şi* le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”
*Exod. 6:9
22. Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?
23. De când m-am dus la faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”
Capitolul 6
Izbăvirea făgăduită
1. Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică* îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească** din ţara lui.”
*Exod. 3:19. **Exod. 11:1; Exod. 12:31, 33, 39
2. Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul* cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul**.”
*Gen. 17:1; Gen. 35:11; Gen. 48:3. **Exod. 3:14; Ps. 68:4; Ps. 83:18; Ioan 8:58; Apoc. 1:4
4. De asemenea, Mi-am* încheiat legământul Meu cu ei ca să** le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
*Gen. 15:18; Gen. 17:4, 7. **Gen. 17:8; Gen. 28:4
5. Acum însă am* auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
*Exod. 2:24
6. De aceea, spune copiilor lui Israel: „Eu* sunt Domnul: Eu vă voi** izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa† cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
*Exod. 6:2, 8, 29. **Exod. 3:17; Exod. 7:4; Deut. 26:8; Ps. 81:6; Ps. 136:11, 12. †Exod. 15:13; Deut. 7:8; 1Cron. 17:21; Neem. 1:10
7. Vă voi* lua ca popor al Meu; Eu voi** fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile† cu care vă apasă egiptenii.
*Deut. 4:20; Deut. 7:6; Deut. 14:2; Deut. 26:18; 2Sam. 7:24. **Gen. 17:7, 8; Exod. 29, 45, 46; Deut. 29:13; Apoc. 21:7. †Exod. 5:4, 5; Ps. 81:6
8. Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat* că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.”
*Gen. 15:18; Gen. 26:3; Gen. 28:13; Gen. 35:12
9. Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat* să asculte pe Moise.
*Exod. 5:21
10. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
11. „Du-te de vorbeşte lui faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.”
12. Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au* ascultat: cum are să m-asculte faraon pe mine** care n-am o vorbire uşoară?”
*Exod. 6:9. **Exod. 6:30; Exod. 4:10; Ier. 1:6
13. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.
Spiţa neamului lui Moise şi Aaron
14. Iată căpeteniile familiilor lor.
Fiii* lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.
*Gen. 46:9; 1Cron. 5:3
15. Fiii lui Simeon*: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie canaanită. Acestea sunt familiile lui Simeon.
*Gen. 46:10; 1Cron. 4:24
16. Iată numele fiilor* lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
*Gen. 46:11; Num. 3:17; 1Cron. 6:1, 16
17. Fiii* lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor.
*1Cron. 6:17; 1Cron. 23:7
18. Fiii lui Chehat*: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.
*Num. 26:57; 1Cron. 6:2, 18
19. Fiii lui Merari*: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.
*1Cron. 6:19; 1Cron. 23:21
20. Amram* a luat de nevastă pe mătuşa sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.
*Exod. 2:1, 2; Num. 26:59
21. Fiii lui* Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri.
*Num. 16:1; 1Cron. 6:37, 38
22. Fiii lui* Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
*Lev. 10:4; Num. 3:30
23. Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab*, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab**, Abihu, Eleazar şi Itamar.
*Rut 4:19, 20; 1Cron. 2:10; Mat. 1:4. **Lev. 10:1; Num. 3:2; Num. 26:60; 1Cron. 6:3; 1Cron. 24:1
24. Fiii lui* Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile coriţilor.
*Num. 26:11
25. Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea* i-a născut pe Fineas. Aceştia sunt căpeteniile familiilor leviţilor cu familiile lor.
*Num. 25:7, 11; Ios. 24:33
26. Aceştia sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora* le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile** lor.”
*Exod. 6:13. **Exod. 7:4; Exod. 12:17, 51; Num. 33:1
27. Ei sunt aceia care au vorbit* lui faraon, împăratul Egiptului, ca** să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt Moise acela şi Aaron acela.
*Exod. 5:1, 3; Exod. 7:10. **Exod. 6:13; Exod. 32:7; Exod. 33:1; Ps. 77:20
28. Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,
29. Domnul a zis lui Moise: „Eu* sunt Domnul. Spune** lui faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.”
*Exod. 6:2. **Exod. 6:11; Exod. 7:2
30. Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu* nu vorbesc uşor: cum are să m-asculte faraon?”
*Exod. 6:12; Exod. 4:10
Capitolul 7
Cele zece urgii
1. Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu* pentru faraon; şi fratele tău, Aaron, va fi prorocul** tău.
*Exod. 4:16; Ier. 1:10. **Exod. 4:16
2. Tu vei spune tot* ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău, Aaron, va vorbi lui faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
*Exod. 4:15
3. Eu voi împietri* inima lui faraon, şi Îmi voi înmulţi** semnele† şi minunile în ţara Egiptului.
*Exod. 4:21. **Exod. 11:9. †Exod. 4:7
4. Totuşi, faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde* mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin** mari judecăţi.
*Exod. 10:1; Exod. 11:9. **Exod. 6:6
5. Egiptenii vor cunoaşte* că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde** mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
*Exod. 7:17; Exod. 8:22; Exod. 14:4, 18; Ps. 9:16. **Exod. 3:20
6. Moise şi Aaron au făcut* ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.
*Exod. 7:2
7. Moise era în vârstă de optzeci* de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui faraon.
*Deut. 29:5; Deut. 31:2; Deut. 34:7; Fap. 7:23, 30
Moise şi Aaron fac minuni
8. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
9. „Dacă vă va vorbi faraon şi vă va zice*: „Faceţi o minune!”, să zici lui Aaron: „Ia-ţi** toiagul şi aruncă-l înaintea lui faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”
*Isa. 7:11; Ioan 2:18; Ioan 6:30. **Exod. 4:2, 17
10. Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi au făcut cum* poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut** într-un şarpe.
*Exod. 7:9. **Exod. 43
11. Dar faraon a chemat pe nişte înţelepţi* şi pe nişte vrăjitori**, şi vrăjitorii Egiptului au făcut† şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
*Gen. 41:8. **2Tim. 3:8. †Exod. 7:22; Exod. 8:7, 18
12. Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13. Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după* cum spusese Domnul.
*Exod. 4:21; Exod. 7:4
Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge
14. Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima* împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
*Exod. 8:15; Exod. 10:1, 20, 27
15. Du-te la faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul* care a fost prefăcut în şarpe,
*Exod. 4:2, 3; Exod. 7:10
16. şi să zici lui faraon: „Domnul Dumnezeul* evreilor m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece ca** să-Mi slujească în pustiu. Dar iată că până acum n-ai ascultat.
*Exod. 3:18. **Exod. 3:12, 18; Exod. 5:1, 3
17. Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte* că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface** în sânge†.
*Exod. 5:2; Exod. 7:5. **Exod. 4:9. †Apoc. 16:4, 6
18. Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă* egiptenilor să bea din apa râului.”
*Exod. 7:24
19. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi* mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât şi în vasele de piatră.”
*Exod. 8:5, 6, 16; Exod. 9:22; Exod. 10:12, 21; Exod. 14:21, 26
20. Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat* toiagul şi a lovit apele râului, sub ochii lui faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele** râului s-au prefăcut în sânge.
*Exod. 17:5. **Ps. 78:44; Ps. 105:29
21. Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau* să bea apa râului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.
*Exod. 7:18
22. Dar vrăjitorii* Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum** spusese Domnul.
*Exod. 7:11. **Exod. 7:3
23. Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.
24. Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.
25. Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul, râul.
Capitolul 8
Broaştele
1. Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi* slujească.
*Exod. 3:12, 18
2. Dacă nu* vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte** pe toată întinderea ţării tale.
*Exod. 7:14; Exod. 9:2. **Apoc. 16:13
3. Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia* ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea.
*Ps. 105:30
4. Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.”
5. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron:* „Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!”
*Exod. 7:19
6. Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit* broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.
*Ps. 78:45; Ps. 105:30
7. Dar* şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.
*Exod. 7:11
8. Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis*: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”
*Exod. 9:28; Exod. 10:17; Num. 21:7; 1Împ. 13:6; Fap. 8:24
9. Moise a zis lui faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”
10. El a răspuns: „Mâine.” Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni* nu este ca Domnul Dumnezeul nostru.
*Exod. 9:14; Deut. 33:26; 2Sam. 7:22; 1Cron. 17:20; Ps. 86:8; Isa. 46:9; Ier. 10:6, 7
11. Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.”
12. Moise şi Aaron au ieşit de la faraon. Şi Moise a* strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe faraon.
*Exod. 9:30; Exod. 9:33; Exod. 10:18; Exod. 32, 11; Iac. 5:16, 17, 18
13. Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.
14. Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit.
15. Faraon, văzând că are* răgaz să răsufle în voie, şi-a** împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
*Ecl. 8:11. **Exod. 7:14
Păduchii
16. Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, şi se va preface în păduchia, în toată ţara Egiptului.”
aSau: ţânţari
17. Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în* păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.
*Ps. 105:31
18. Vrăjitorii* au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au** putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.
*Exod. 7:11. **Luc. 10:18; 2Tim. 3:8, 9
19. Şi vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este* degetul lui Dumnezeu!” Dar inima** lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
*1Sam. 6:3, 9; Ps. 8:3; Mat. 12:28; Luc. 11:20. **Exod. 8:15
Musca câinească
20. Domnul a zis lui Moise*: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui faraon, când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul**: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
*Exod. 7:15. **Exod. 8:1
21. Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pământul va fi acoperit de ele.
22. Dar*, în ziua aceea, voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia.
*Exod. 9:4, 6, 26; Exod. 10:23; Exod. 11:6, 7; Exod. 12:13
23. Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.”
24. Domnul a făcut aşa. A venit* un roi de muşte câineşti în casa lui faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte câineşti.
*Ps. 78:45; Ps. 105:31
25. Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.”
26. Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Şi dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o* urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?
*Gen. 43:32; Gen. 46:34; Deut. 7:25, 26; Deut. 12:31
27. Vom face mai bine un drum de* trei zile în pustiu, şi acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum** ne va spune.”
*Exod. 3:18. **Exod. 3:12
28. Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi*. Rugaţi-vă pentru mine.”
*Exod. 8:8; Exod. 9:28; 1Împ. 13:6
29. Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Dar să nu ne* mai înşele faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului.”
*Exod. 8:15
30. Moise a ieşit de la faraon şi s-a* rugat Domnului.
*Exod. 8:12
31. Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.
32. Dar faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit* inima şi n-a lăsat pe popor să plece.
*Exod. 8:15; Exod. 4:21
Capitolul 9
Ciuma vitelor
1. Domnul a zis lui Moise*: „Du-te la faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
*Exod. 8:1
2. Dacă* nu vrei să-l laşi să plece şi dacă-l mai opreşti,
*Exod. 8:2
3. iată*, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.
*Exod. 7:4
4. Dar Domnul va* face deosebire între turmele lui Israel şi turmele egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.”
*Exod. 8:22
5. Domnul a hotărât vremea şi a zis: „Mâine, va face Domnul lucrul acesta în ţară.”
6. Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi*. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel.
*Ps. 78:50
7. Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima* lui faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.
*Exod. 7:14; Exod. 8:32
Vărsatul negru
8. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui faraon.
9. Ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube* pricinuite de nişte băşici fierbinţi.”
*Apoc. 16:2
10. Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte* bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi.
*Deut. 28:27
11. Vrăjitorii* nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi egiptenii.
*Exod. 8:18, 19; 2Tim. 3:9
12. Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron*, după cum spusese Domnul lui Moise.
*Exod. 4:21
Piatra şi focul
13. Domnul a zis lui Moise*: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
*Exod. 8:20
14. Fiindcă, de data aceasta, am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău ca să* ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.
*Exod. 8:10
15. Dacă Mi-aş fi* întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.
*Exod. 3:20
16. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare* ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.
*Rom. 9:17; Exod. 14:17; Prov. 16:4; 1Pet. 2:9
17. Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu şi dacă nu-l laşi să plece,
18. iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n-a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi până azi.
19. Pune-ţi, dar, la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case; şi vor pieri.”
20. Aceia dintre slujitorii lui faraon, care s-au temut de cuvântul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.
21. Dar cei ce nu şi-au pus la inimă cuvântul Domnului şi-au lăsat robii şi turmele pe câmp.
22. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer; şi are să bată* piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite şi pe toată iarba de pe câmp în ţara Egiptului!”
*Apoc. 16:21
23. Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi* Domnul a trimis tunete şi piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.
*Ios. 10:11; Ps. 18:13; Ps. 78:47; Ps. 105:32; Ps. 148:8; Isa. 30:30; Ezec. 38:22; Apoc. 8:7
24. A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de oameni.
25. Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a* nimicit şi toată iarba de pe câmp, şi a frânt toţi copacii de pe câmp.
*Ps. 105:33
26. Numai* în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra.
*Exod. 8:22; Exod. 9:4, 6, 10, 23; Exod. 11:7; Exod. 12:13; Isa. 32:18, 19
27. Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data aceasta*, am păcătuit**; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.
*Exod. 10:16. **2Cron. 12:6; Ps. 129:4; Ps. 145:17; Plâng. 1:18; Dan. 9:14
28. Rugaţi-vă* Domnului ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai fi opriţi.”
*Exod. 8:8, 28; Exod. 10:17; Fap. 8:24
29. Moise i-a zis: „Când voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile* spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să** ştii că al Domnului este pământul!
*1Împ. 8:22, 38; Ps. 143:6; Isa. 1:15. **Ps. 24:1; 1Cor. 10:26, 28
30. Dar ştiu* că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.”
*Isa. 26:10
31. Inul şi orzul* se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;
*Rut 1:22; Rut 2:23
32. grâul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii.
33. Moise a plecat de la faraon şi a ieşit afară din cetate; şi-a ridicat* mâinile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat şi n-a mai căzut ploaia pe pământ.
*Exod. 9:29; Exod. 8:12
34. Faraon, văzând că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.
35. Lui faraon i s-a împietrit* inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.
*Exod. 4:21
Capitolul 10
Lăcustele
1. Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon*, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui** ca să fac semnele Mele în mijlocul lor
*Exod. 4:21; Exod. 7:14. **Exod. 7:4
2. şi ca* să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.”
*Deut. 4:9; Ps. 44:1; Ps. 71:18; Ps. 78:5, etc.; Ioel 1:3
3. Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Până când ai de gând să nu vrei să* te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
*1Împ. 21:29; 2Cron. 7:14; 2Cron. 34:27; Iov 42:6; Ier. 13:18; Iac. 4:10; 1Pet. 5:6
4. Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte* lăcuste pe toată întinderea ţării tale.
*Prov. 30:27; Apoc. 9:3
5. Ele vor acoperi faţa pământului, de nu se va mai putea vedea pământul*; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii care cresc pe câmpiile voastre,
*Exod. 9:32; Ioel 1:4; Ioel 2:25
6. îţi vor* umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.” Moise a plecat şi a ieşit de la faraon.
*Exod. 8:3, 21
7. Slujitorii lui faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste* pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”
*Exod. 23:33; Ios. 23:13; 1Sam. 18:21; Ecl. 7:26; 1Cor. 7:15
8. Au întors la faraon pe Moise şi Aaron. „Duceţi-vă”, le-a zis el, „şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Care şi cine sunt cei ce vor merge?”
9. Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare* în cinstea Domnului.”
*Exod. 5:1
10. Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!
11. Nu, nu; ci duceţi-vă voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.” Şi i-au izgonit dinaintea lui faraon.
12. Domnul a zis lui Moise*: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului şi să** mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.”
*Exod. 7:19. **Exod. 10:4, 5
13. Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară, toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.
14. Lăcustele* au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai** fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.
*Ps. 78:46; Ps. 105:34. **Ioel 2:2
15. Au acoperit* toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au** mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.
*Exod. 10:5. **Ps. 105:35
16. Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Am* păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.
*Exod. 9:27
17. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi* pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!”
*Exod. 9:28; 1Împ. 13:6
18. Moise a* ieşit de la faraon şi s-a rugat Domnului.
*Exod. 8:30
19. Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat* în Marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.
*Ioel 2:20
20. Domnul a* împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
*Exod. 4:21; Exod. 11:10
Întuneric de trei zile
21. Domnul a zis lui Moise*: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.”
*Exod. 9:22
22. Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost* întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.
*Ps. 105:28
23. Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar*, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.
*Exod. 8:22
24. Faraon a chemat pe Moise şi a* zis: „Duceţi-vă şi slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri**; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.”
*Exod. 10:8. **Exod. 10:10
25. Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru,
26. şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi şi să nu rămână o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru; iar până vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.”
27. Domnul a împietrit* inima lui faraon, şi faraon n-a vrut să-i lase să plece.
*Exod. 10:20; Exod. 4:21; Exod. 14:4, 8
28. Faraon a zis lui Moise: „Ieşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.”
29. „Da!”, a răspuns Moise, „nu* mă voi mai arăta înaintea ta.”
*Evr. 11:27
Capitolul 11
Ameninţarea cu urgia a zecea
1. Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui faraon şi asupra Egiptului. După aceea vă va lăsa să plecaţi de aici*. Când vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.
*Exod. 12:31, 33, 39
2. Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său şi fiecare de la vecina ei*, vase de argint şi vase de aur.”
*Exod. 3:22; Exod. 12:35
3. Domnul* a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Chiar Moise** era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui faraon şi înaintea poporului.
*Exod. 3:21; Exod. 12:36; Ps. 106:46. **2Sam. 7:9; Est. 9:4
4. Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul*: „Pe la miezul nopţii, voi trece prin Egipt;
*Exod. 12:12, 23, 29; Amos 5:17
5. şi toţi întâii* născuţi din ţara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui faraon, care şade pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al roabei care stă la râşniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
*Exod. 12:12, 29; Amos 4:10
6. În toată ţara Egiptului vor fi ţipete* mari, aşa cum n-au fost şi nu vor mai fi.
*Exod. 12:30; Amos 5:17
7. Dar dintre toţi* copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un** câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între egipteni şi Israel.”
*Exod. 8:22. **Ios. 10:21
8. Atunci toţi* aceşti slujitori ai tăi se vor coborî la mine şi se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!” După aceea, voi ieşi.” Moise a ieşit de la faraon, aprins de mânie.
*Exod. 12:33
9. Domnul a zis lui Moise: „Faraon* n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulţească** minunile Mele în ţara Egiptului.”
*Exod. 3:19; Exod. 7:4; Exod. 10:1. **Exod. 7:3
10. Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui faraon*; Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
*Exod. 10:20, 27; Rom. 2:5; Rom. 9:22
Capitolul 12
Aşezarea Paştelor
1. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2. „Luna* aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
*Exod. 13:4; Deut. 16:1
3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără* cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
*Lev. 22:19, 20, 21; Mal. 1:8, 14; Evr. 9:14; 1Pet. 1:19
6. Să-l păstraţi până în ziua a* paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie searaa.
aEbraică: între cele două seri
*Lev. 23:5; Num. 9:3; Num. 28:16; Deut. 16:1, 6
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
8. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime* şi cu verdeţuri amare.
*Exod. 34:25; Num. 9:11; Deut. 16:3; 1Cor. 5:8
9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie* fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
*Deut. 16:7
10. Să* nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
*Exod. 23:18; Exod. 34:25
11. Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile* Domnului.
*Deut. 16:5
12. În noaptea aceea, Eu voi trece* prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor** Egiptului, Eu†, Domnul.
*Exod. 11:4, 5; Amos 5:17. **Num. 33:4. †Exod. 6:2
13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14. Şi pomenirea* acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare** în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o† lege veşnică pentru urmaşii voştri.
*Exod. 13:9. **Lev. 23:4, 5; 2Împ. 23:21. †Exod. 12:24, 43; Exod. 13:10
15. Timp de şapte* zile veţi mânca azime. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit** din Israel.
*Exod. 13:6, 7; Exod. 23:15; Exod. 34:18, 25; Lev. 23:5, 6; Num. 28:17; Deut. 16:3, 8; 1Cor. 5:7. **Gen. 17:14; Num. 9:13
16. În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare* sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
*Lev. 23:7, 8; Num. 28:18, 25
17. Să ţineţi sărbătoarea Azimelor, căci chiar* în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
*Exod. 13:3
18. În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii*.
*Lev. 23:5; Num. 28:16
19. Timp de* şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit** din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
*Exod. 23:15; Exod. 34:18; Deut. 16:3; 1Cor. 5:7, 8. **Num. 9:13
20. Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azime.”
21. Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi* un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştile.
*Exod. 12:3; Num. 9:4; Ios. 5:10; 2Împ. 23:21; Ezra 6:20; Mat. 26:18, 19; Mar. 14:12-16; Luc. 22:7, etc.
22. Să luaţi* apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi** pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.
*Evr. 11:28. **Exod. 12:7
23. Când* va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu** va îngădui Nimicitorului† să intre în casele voastre ca să vă lovească.
*Exod. 12:12, 13. **Ezec. 9:6; Apoc. 7:3; Apoc. 9:4. †2Sam. 24:16; 1Cor. 10:10; Evr. 11:28
24. Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
25. Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul*, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.
*Exod. 3:8, 17
26. Şi când* vă vor întreba copiii voştri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”,
*Exod. 13:8, 14; Deut. 32:7; Ios. 4:6; Ps. 78:6
27. să răspundeţi*: „Este jertfa de Paşti în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a** plecat şi s-a închinat până la pământ.
*Exod. 12:11. **Exod. 4:31
28. Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut* cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
*Evr. 11:28
Moartea întâilor-născuţi
29. La* miezul nopţii, Domnul a** lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la† întâiul născut al lui faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
*Exod. 11:4. **Num. 8:17; Num. 33:4; Ps. 78:51; Ps. 105:36; Ps. 135:8; Ps. 136:10. †Exod. 4:23; Exod. 11:5
30. Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete* în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
*Exod. 11:6; Prov. 21:13; Amos 5:17; Iac. 2:13
31. În aceeaşi noapte faraon a chemat* pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi** copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi Domnului, cum aţi zis.
*Exod. 11:1; Ps. 105:38. **Exod. 10:9
32. Luaţi-vă* şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi** binecuvântaţi-mă.”
*Exod. 10:26. **Gen. 27:34
33. Egiptenii* zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi** vom pieri.”
*Exod. 11:8; Ps. 105:38. **Gen. 20:3
34. Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine şi le-au pus pe umeri.
35. Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor* vase de argint, vase de aur şi haine.
*Exod. 3:22; Exod. 11:2
36. Domnul a* făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au** jefuit pe egipteni.
*Exod. 3:21; Exod. 11:3. **Gen. 15:14; Exod. 3:22; Ps. 105:37
Plecarea din Egipt
37. Copiii* lui Israel au plecat din** Ramses spre Sucot, în număr de aproape† şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.
*Num. 33:3, 5. **Gen. 47:11. †Gen. 12:2; Gen. 46:3; Exod. 38:26; Num. 1:46; Num. 11:21
38. O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.
39. Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi* de egipteni, fără să mai poată zăbovi şi fără să-şi ia merinde cu ei.
*Exod. 6:1; Exod. 1:11; Exod. 12:33
40. Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci* de ani.
*Gen. 15:13; Fap. 7:6; Gal. 3:17
41. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile* Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
*Exod. 7:4; Exod. 12:51
42. Noaptea* aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
*Deut. 16:6
Chipul cum să se prăznuiască Paştele
43. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca* privitoare la Paşti: niciun străin să nu mănânce din ele.
*Num. 9:14
44. Să tai împrejur* pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
*Gen. 17:12, 13
45. Veneticul* şi simbriaşul să nu mănânce.
*Lev. 22:10
46. Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi* niciun os.
*Num. 9:12; Ioan 19:33, 36
47. Toată* adunarea lui Israel să facă Paştile.
*Exod. 12:6; Num. 9:13
48. Dacă un străin*, care va locui la tine, va vrea să facă Paştile Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.
*Num. 9:14
49. Aceeaşi lege* va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”
*Num. 9:14; Num. 15:15, 16; Gal. 3:28
50. Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
51. Şi chiar în ziua aceea*, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după** oştile lor.
*Exod. 12:41. **Exod. 6:26
Capitolul 13
Paştele şi întâii născuţi
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Pune-Mi deoparte ca sfânt* pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”
*Exod. 13:12, 13, 15; Exod. 22:29, 30; Exod. 34:19; Lev. 27:26; Num. 3:13; Num. 8:16, 17; Num. 18:15; Deut. 15:19; Luc. 2:23
3. Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă* aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână** puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi† pâine dospită.
*Exod. 12:42; Deut. 16:3. **Exod. 6:1. †Exod. 12:8
4. Astăzi* ieşiţi, în luna spicelora.
aSau: Abib
*Exod. 23:15; Exod. 34:18; Deut. 16:1
5. Când te va duce* Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a** jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii† următoarea slujbă în luna aceasta:
*Exod. 3:8. **Exod. 6:8. †Exod. 12:25, 26
6. Timp de şapte zile*, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.
*Exod. 12:15, 16
7. În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azime; să nu se* vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.
*Exod. 12:19
8. Să spui* atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.”
*Exod. 13:14; Exod. 12:26
9. Să-ţi fie ca un* semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
*Exod. 13:16; Exod. 12:14; Num. 15:39; Deut. 6:8; Deut. 11:18; Prov. 1:9; Isa. 49:16; Ier. 22:24; Mat. 23:5
10. Să ţii* porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.
*Exod. 12:14, 24
11. Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,
12. să* închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
*Exod. 13:2; Exod. 22:29; Exod. 34:19; Lev. 27:26; Num. 8:17; Num. 18:15; Deut. 15:19; Ezec. 44:30
13. Să răscumperi cu un miel pe orice întâi născut* al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi** de asemenea pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
*Exod. 34:20; Num. 18:15, 16. **Num. 3:46, 47; Num. 18:15, 16
14. Şi când te va* întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?”, să-i răspunzi: „Prin mâna** Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
*Exod. 12:26; Deut. 6:20; Ios. 4:6, 21. **Exod. 13:3
15. şi, fiindcă faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul* a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.
*Exod. 12:29
16. Să-ţi fie ca un semn* pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.”
*Exod. 13:9
Călătoria spre pustie
17. După ce a lăsat faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară* rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă** în Egipt.”
*Exod. 14:11, 12; Num. 14:1-4. **Deut. 17:16
18. Ci Dumnezeu a pus* pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
*Exod. 14:2; Num. 33:6, etc.
19. Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu*, să luaţi cu voi oasele mele de aici.”
*Gen. 50:25; Ios. 24:32; Fap. 7:16
20. Au plecat* din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiului.
*Num. 33:6
21. Domnul* mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
*Exod. 14:19, 24; Exod. 40:38; Num. 9:15; Num. 10:34; Num. 14:14; Deut. 1:33; Neem. 9:12, 19; Ps. 78:14; Ps. 99:7; Ps. 105:39; Isa. 4:5; 1Cor. 10:1
22. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.
Capitolul 14
Trecerea Mării Roşii
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă* şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului**, între Migdol† şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.
*Exod. 13:18. **Num. 33:7. †Ier. 44:1
3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: „S-au* rătăcit prin ţară; îi închide pustiul.”
*Ps. 71:11
4. Eu* voi împietri inima lui faraon, şi-i va urmări; dar faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava** Mea, şi† egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.
*Exod. 4:21; Exod. 7:3. **Exod. 9:16; Exod. 14:17, 18; Rom. 9:17, 22, 23. †Exod. 7:5
5. S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima* lui faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”
*Ps. 105:25
6. Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.
7. A luat* şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.
*Exod. 15:4
8. Domnul a împietrit* inima lui faraon, împăratul Egiptului, şi faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui** Israel ieşiseră gata de luptă.
*Exod. 14:4. **Exod. 6:1; Exod. 13:9; Num. 33:3
9. Egiptenii* i-au urmărit; şi toţi caii, carele lui faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
*Exod. 15:9; Ios. 24:6
10. Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat* către Domnul după ajutor.
*Ios. 24:7; Neem. 9:9; Ps. 34:17; Ps. 107:6
11. Ei au zis* lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
*Ps. 106:7, 8
12. Nu-ţi* spuneam noi în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu”?”
*Exod. 5:21; Exod. 6:9
13. Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi* de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
*2Cron. 20:15, 17; Isa. 41:10, 13, 14
14. Domnul* Se va lupta pentru voi; dar voi staţi** liniştiţi.”
*Exod. 14:25; Deut. 1:30; Deut. 3:22; Deut. 20:4; Ios. 10:14, 42; Ios. 23:3; 2Cron. 20:29; Neem. 4:20; Isa. 31:4. **Isa. 30:15
15. Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
16. Tu* ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
*Exod. 14:21, 26; Exod. 7:19
17. Eu voi împietri* inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava** Mea.
*Exod. 14:8; Exod. 7:3. **Exod. 14:4
18. Şi vor şti* egiptenii că Eu sunt Domnul când faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.”
*Exod. 14:4
19. Îngerul lui Dumnezeu, care* mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.
*Exod. 13:21; Exod. 23:20; Exod. 32:34; Num. 20:16; Isa. 63:9
20. El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Norul acesta* pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.
*Isa. 8:14; 2Cor. 4:3
21. Moise şi-a întins* mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea, şi apele s-au despărţit† în două.
*Exod. 14:16. **Ps. 66:6. †Exod. 15:8; Ios. 3:16; Ios. 4:23; Neem. 9:11; Ps. 74:13; Ps. 106:9; Ps. 114:3; Isa. 63:12
22. Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid** la dreapta şi la stânga lor.
*Exod. 14:29; Exod. 15:19; Num. 33:8; Ps. 66:6; Ps. 78:13; Isa. 63:16; 1Cor. 10:1; Evr. 11:29. **Hab. 3:10
23. Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
24. În straja dimineţii, Domnul*, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tăbăra egiptenilor.
*Ps. 77:17, etc.
25. A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se* luptă pentru el împotriva egiptenilor.”
*Exod. 14:14
26. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi* mâna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.”
*Exod. 14:16
27. Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat* iarăşi repeziciunea cursului, şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit** pe egipteni în mijlocul mării.
*Ios. 4:18. **Exod. 15:1, 7
28. Apele s-au* întors şi au** acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.
*Hab. 3:8, 13. **Ps. 106:11
29. Dar copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
*Exod. 14:22; Ps. 77:20; Ps. 78:52, 53
30. În ziua aceea, Domnul a izbăvit* pe Israel din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut** pe egipteni morţi pe ţărmul mării.
*Ps. 106:8, 10. **Ps. 58:10; Ps. 59:10
31. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut* în Domnul şi în robul Său Moise.
*Exod. 4:31; Exod. 19:9; Ps. 106:12; Ioan 2:11; Ioan 11:45
Capitolul 15
Cântarea de laudă
1. Atunci* Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cânta** Domnului, căci Şi-a arătat slava:
a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
*Jud. 5:1; 2Sam. 22:1; Ps. 106:12. **Exod. 15:21
2. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de* laudă:
El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui** meu:
pe El Îl voi† preamări.
*Deut. 10:21; Ps. 18:2; Ps. 22:3; Ps. 59:17; Ps. 62:6; Ps. 109:1; Ps. 118:14; Ps. 140:7; Isa. 12:2; Hab. 3:18, 19. **Exod. 3:15, 16. †2Sam. 22:47; Ps. 99:5; Ps. 118:28; Isa. 25:1
3. Domnul este un războinic* viteaz: numele** Lui este Domnul.
*Ps. 24:8; Apoc. 19:11. **Exod. 6:3; Ps. 83:18
4. El a aruncat în mare carele* lui faraon şi oastea lui;
luptătorii lui aleşi** au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
*Exod. 14:28. **Exod. 14:7
5. I-au acoperit* valurile
şi s-au coborât** în fundul apelor, ca o piatră.
*Exod. 14:28. **Neem. 9:11
6. Dreapta* Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;
mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
*Ps. 118:15, 16
7. Prin mărimea măreţiei* Tale,
Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi;
Îţi dezlănţui mânia,
şi ea-i mistuie** ca pe† o trestie.
*Deut. 33:26. **Ps. 59:13. †Isa. 5:24; Isa. 47:14
8. La suflarea* nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
s-au ridicat talazurile** ca un zid
şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
*Exod. 14:21; 2Sam. 22:16; Iov 4:9; 2Tes. 2:8. **Ps. 78:13; Hab. 3:10
9. Vrăjmaşul* zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,
voi împărţi** prada de război;
mă voi răzbuna pe ei,
voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!”
*Jud. 5:30. **Gen. 49:27; Isa. 53:12; Luc. 11:22
10. Dar Tu ai* suflat cu suflarea Ta:
şi marea** i-a acoperit;
ca plumbul s-au afundat
în adâncimea apelor.
*Exod. 14:21; Ps. 117:18. **Exod. 15:5; Exod. 14:28
11. Cine* este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat** în sfinţenie,
bogat în fapte de laudă,
şi făcător† de minuni?
*2Sam. 7:22; 1Împ. 8:23; Ps. 71:19; Ps. 86:8; Ps. 89:6, 8; Ier. 10:6; Ier. 49:19. **Isa. 6:3. †Ps. 77:14
12. Tu Ţi-ai întins mâna* dreaptă:
şi i-a înghiţit pământul.
*Exod. 15:6
13. Prin îndurarea Ta, Tu ai* călăuzit
şi ai izbăvit pe poporul acesta;
iar prin puterea Ta îl îndrepţi
spre** locaşul sfinţeniei Tale.
*Ps. 77:15, 20; Ps. 78:52; Ps. 80:1; Ps. 106:9; Isa. 63:12, 13; Ier. 2:6. **Ps. 78:54
14. Popoarele* vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura:
apucă groaza** pe filisteni,
*Num. 14:14; Deut. 2:25; Ios. 2:9, 10. **Ps. 48:6
15. se înspăimântă* căpeteniile** Edomului,
şi un tremur apucă pe† războinicii lui Moab;
toţi†† locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
*Gen. 36:40. **Deut. 2:4. †Num. 22:3; Hab. 3:7. ††Ios. 5:1
16. Îi va apuca* teama şi spaima;
iar văzând măreţia braţului Tău,
vor sta muţi ca** o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne!
Până va trece
poporul pe care Ţi l-ai† răscumpărat.
*Deut. 2:25; Deut. 11:25; Ios. 2:9. **1Sam. 25:37. †Exod. 19:5; Deut. 32:9; 2Sam. 7:23; Ps. 74:2; Isa. 43:1, 3; Isa. 51:10; Ier. 31:11; Tit 2:14; 1Pet. 2:9; 2Pet. 2:1
17. Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza* pe muntele moştenirii Tale,
în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,
la Templul** pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
*Ps. 44:2; Ps. 80:8. **Ps. 78:54
18. Şi Domnul* va împărăţi în veac şi în veci de veci.
*Ps. 10:16; Ps. 29:10; Ps. 146:10; Isa. 57:15
19. Căci caii* lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare,
şi Domnul** a adus peste ei apele mării;
dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”
*Exod. 14:23; Prov. 21:31. **Exod. 14:28, 29
20. Maria*, prorociţa**, sora lui Aaron, a† luat în mână un timpan, şi toate femeile au venit după ea, cu†† timpane şi jucând.
*Jud. 4:4; 1Sam. 10:5. **Num. 26:59. †1Sam. 18:6. ††Jud. 11:34; Jud. 21:21; 2Sam. 6:16; Ps. 68:11, 25; Ps. 149:3; Ps. 150:4
21. Maria răspundea* copiilor lui Israel:
„Cântaţi** Domnului, căci Şi-a arătat slava:
a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”
*1Sam. 18:7. **Exod. 15:1
Apele de la Mara
22. Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie. Au apucat înspre pustiul* Şur; şi, după trei zile de mers în pustiu, n-au găsit apă.
*Gen. 16:7; Gen. 25:18
23. Au ajuns la* Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Maraa.
aSau: Amărăciune
*Num. 33:8
24. Poporul a cârtit* împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?”
*Exod. 16:2; Exod. 17:3
25. Moise a strigat* către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat** în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul† poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la†† încercare.
*Exod. 14:10; Exod. 17:4; Ps. 50:15. **2Împ. 2:21; 2Împ. 4:41. †Ios. 24:25. ††Exod. 16:4; Deut. 8:2, 16; Jud. 2:22; Jud. 3:1, 4; Ps. 66:10; Ps. 81:7
26. El a zis: „Dacă* vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile** cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul† care te vindecă.”
*Deut. 7:12, 15. **Deut. 28:27, 60. †Exod. 23:25; Ps. 41:3, 4; Ps. 103:3; Ps. 147:3
27. Au ajuns la* Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.
*Num. 33:9
Capitolul 16
Cârtirile în Sin – Prepeliţele şi mana. Sabatul
1. Toată adunarea copiilor lui Israel a* plecat din Elim; şi au ajuns în pustiul Sin**, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
*Num. 33:10, 11. **Ezec. 30:15
2. Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit* în pustiul acela împotriva lui Moise şi Aaron.
*Exod. 15:24; Ps. 106:25; 1Cor. 10:10
3. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de* n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când** şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustiul acesta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”
*Plâng. 4:9. **Num. 11:4, 5
4. Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine* din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la** încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
*Ps. 78:24, 25; Ps. 105:40; Ioan 6:31, 32; 1Cor. 10:3. **Exod. 15:25; Deut. 8:2, 16
5. În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea* de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.”
*Exod. 16:22; Lev. 25:21
6. Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară*, veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului.
*Exod. 16:12, 13; Exod. 6:7; Num. 16:28, 29, 30
7. Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava* Domnului; pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce** suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?”
*Exod. 16:10; Isa. 35:2; Isa. 40:5; Ioan 11:4, 40. **Num. 16:11
8. Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva* Domnului.”
*1Sam. 8:7; Luc. 10:16; Rom. 13:2
9. Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă* înaintea Domnului; căci v-a auzit cârtirile.”
*Num. 16:16
10. Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustiu, şi iată că slava Domnului s-a* arătat în nor.
*Exod. 16:7; Exod. 13:21; Num. 16:19; 1Împ. 8:10, 11
11. Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
12. „Am* auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele** două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa† vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
*Exod. 16:8. **Exod. 16:6. †Exod. 16:7
13. Seara, au venit nişte* prepeliţe şi au acoperit tăbăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă** în jurul taberei.
*Num. 11:31; Ps. 78:27, 28; Ps. 105:40. **Num. 11:9
14. Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiului era ceva* mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.
*Num. 11:7; Deut. 8:3; Neem. 9:15; Ps. 78:24; Ps. 105:40
15. Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” Căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este* pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.
*Ioan 6:31, 49, 58; 1Cor. 10:3
16. Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un* omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
*Exod. 16:36
17. Israeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.
18. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine* strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.
*2Cor. 8:15
19. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă.”
20. N-au ascultat de Moise, şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.
21. Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; şi, când venea căldura soarelui, se topea.
22. În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
23. Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de* odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!”
*Gen. 2:3; Exod. 20:8; Exod. 31:15; Exod. 35:3; Lev. 23:3
24. Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a* împuţit şi n-a făcut viermi.
*Exod. 16:20
25. Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.
26. Veţi strânge timp* de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.”
*Exod. 20:9, 10
27. În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit.
28. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi* poruncile şi legile Mele?
*2Împ. 17:14; Ps. 78:10, 22; Ps. 106:13
29. Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.”
30. Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna* cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere.
*Num. 11:7, 8
32. Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: „Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustiu, după ce v-am scos din ţara Egiptului.”
33. Şi Moise a zis lui Aaron*: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu manăa şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.”
aMana – numită aşa pentru că israeliţii, când au văzut-o întâia dată, au strigat: „Man hu = ce este aceasta”?
*Evr. 9:4
34. După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus* înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
*Exod. 25:16, 21; Exod. 40:20; Num. 17:10; Deut. 10:5; 1Împ. 8:9
35. Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci* de ani, până** la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
*Num. 33:38; Deut. 8:2, 3; Neem. 9:20, 21; Ioan 6:31, 49. **Ios. 5:12; Neem. 9:15
36. Omerul este a zecea parte dintr-o efă.
Capitolul 17
Refidim – Stânca din Horeb
1. Toată* adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustiul Sin, după călătoriile zilnice, pe care poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.
*Exod. 16:1; Num. 33:12, 14
2. Atunci poporul* a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi** pe Domnul?”
*Num. 20:3, 4. **Deut. 6:16; Ps. 78:18, 41; Isa. 7:12; Mat. 4:7; 1Cor. 10:9
3. Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea* împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?”
*Exod. 16:2
4. Moise a strigat* către Domnul şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă** ucidă cu pietre.”
*Exod. 14:15. **1Sam. 30:6; Ioan 8:59; Ioan 10:31
5. Domnul a zis lui Moise: „Treci* înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai** lovit râul, şi porneşte!
*Ezec. 2:6. **Exod. 7:20; Num. 20:8
6. Iată*, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.
*Num. 20:10, 11; Ps. 78:15, 20; Ps. 105:41; Ps. 114:8; 1Cor. 10:4
7. El a numit locul acela „Masa* şi Meriba”a, căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?”
aSau: Ispită şi ceartă
*Num. 20:13; Ps. 81:7; Ps. 95:8; Evr. 3:8
Înfrângerea lui Amalec
8. Amalec* a venit să bată pe Israel la Refidim.
*Gen. 36:12; Num. 24:20; Deut. 25:17; 1Sam. 15:2
9. Atunci Moise a zis lui* Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul** lui Dumnezeu în mână.”
*Fap. 7:45; Evr. 4:8. **Exod. 4:20
10. Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.
11. Când îşi ridica* Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.
*Iac. 5:16
12. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
13. Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul sabiei.
14. Domnul a zis lui Moise: „Scrie* lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi** şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”
*Exod. 34:27. **Num. 24:20; Deut. 25:19; 1Sam. 15:3, 7; 1Sam. 30:1, 17; 2Sam. 8:12; Ezra 9:14
15. Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meua”.
aEbraică: Jehova-nisi
16. El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”
Capitolul 18
Ietro la Moise
1. Ietro*, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu** pentru Moise şi poporul Său, Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.
*Exod. 2:16; Exod. 3:1. **Ps. 44:1; Ps. 77:14, 15; Ps. 78:4; Ps. 105:5, 43; Ps. 106:2, 8
2. Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.
3. A luat şi pe cei doi* fii ai Seforei; unul se numea Gherşoma** căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină,”
aSau: Străin
*Fap. 7:29. **Exod. 2:22
4. iar celălalt se numea Eliezera căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui faraon.”
aSau: Ajutorul lui Dumnezeu
5. Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustiu unde tăbăra el, la muntele* lui Dumnezeu.
*Exod. 3:1, 12
6. A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu nevasta ta şi cu cei doi fii ai tăi.”
7. Moise a ieşit* înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi l-a sărutat**. S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise.
*Gen. 14:17; Gen. 18:2; Gen. 19:1; 1Împ. 2:19. **Gen. 29:13; Gen. 33:4
8. Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise* Domnul din ele.
*Ps. 78:42; Ps. 81:7; Ps. 106:10; Ps. 107:2
9. Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor.
10. Şi Ietro a zis: „Binecuvântat* să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna lui faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor!
*Gen. 14:20; 2Sam. 18:28; Luc. 1:68
11. Cunosc acum că Domnul este* mai mare decât toţi dumnezeii; căci** în lucrul în care s-au purtat† cu trufie, El a fost mai presus de ei.”
*2Cron. 2:5; Ps. 95:3; Ps. 97:9; Ps. 135:5. **Exod. 1:10, 16, 22; Exod. 5:2, 7; Exod. 14:8, 18. †1Sam. 2:3; Neem. 9:10, 16, 29; Iov 40:11, 12; Ps. 31, 23; Ps. 119:21; Luc. 1:51
12. Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea* lui Dumnezeu.
*Deut. 12:7; 1Cron. 29:22; 1Cor. 10:18, 21, 31
Judecătorii
13. A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.
14. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara?”
15. Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine* la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.
*Lev. 24:12; Num. 15:34
16. Când au vreo treabă*, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut** poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.”
*Exod. 23:7; Exod. 24:14; Deut. 17:8; 2Sam. 15:3; Iov 31:13; Fap. 18:15; 1Cor. 6:1. **Lev. 24:15; Num. 15:35; Num. 27:6, etc.; Num. 36:6-9
17. Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.
18. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face* singur.
*Num. 11:14, 17; Deut. 1:9, 12
19. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu* va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului** înaintea lui Dumnezeu şi du† pricinile înaintea lui Dumnezeu.
*Exod. 3:12. **Exod. 4:16; Exod. 20:19; Deut. 5:5. †Num. 27:5
20. Învaţă-i* poruncile şi legile; şi arată-le calea** pe care trebuie s-o urmeze şi ce† trebuie să facă.
*Deut. 4:1, 5; Deut. 5:1; Deut. 6:1, 2; Deut. 7:11. **Ps. 143:8. †Deut. 1:18
21. Alege din tot poporul oameni* destoinici**, temători de Dumnezeu, oameni de încredere†, vrăjmaşi†† ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
*Exod. 18:25; Deut. 1:15, 16; Deut. 16:18; 2Cron. 19:5-10; Fap. 6:3. **Gen. 42:18; 2Sam. 23:3; 2Cron. 19:9. †Ezec. 18:8. ††Deut. 16:19
22. Ei să judece poporul în tot timpul*; să aducă** înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci† o vor purta şi ei împreună cu tine.
*Exod. 18:26. **Exod. 18:26; Lev. 24:11; Num. 15:33; Num. 27:2; Num. 36:1; Deut. 1:17; Deut. 17:8. †Num. 11:17
23. Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea* face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la** locul lui.”
*Exod. 18:18. **Gen. 18:33; Gen. 30:25; Exod. 16:29; 2Sam. 19:39
24. Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el.
25. Moise* a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.
*Deut. 1:15; Fap. 6:5
26. Ei judecau* poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile** grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.
*Exod. 18:22. **Iov 29:16
27. Apoi Moise a trimis* pe socrul său în ţara lui.
*Num. 10:29, 30
Capitolul 19
Pustia şi muntele Sinai
1. În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns* în ziua aceea în pustiul Sinai.
*Num. 33:15
2. După ce au plecat de la Refidim*, au ajuns în pustiul Sinai şi au tăbărât în pustiu. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui**.
*Exod. 17:1, 8. **Exod. 3:1, 12
3. Moise* s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat** de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
*Exod. 20:21; Fap. 7:38. **Exod. 3:4
4. „Aţi* văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat** pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
*Deut. 29:2. **Deut. 32:11; Isa. 63:9; Apoc. 12:14
5. Acum*, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei** dintre toate popoarele, căci tot pământul† este al Meu;
*Deut. 5:2. **Deut. 4:20; Deut. 7:6; Deut. 14:2, 21; Deut. 26:18; Deut. 32:8, 9; 1Împ. 8:53; Ps. 135:4; Cânt. 8:12; Isa. 41:8; Isa. 43:1; Ier. 10:16; Mal. 3:17; Tit 2:14. †Exod. 9:29; Deut. 10:14; Iov 41:11; Ps. 24:1; Ps. 50:12; 1Cor. 10:26, 28
6. Îmi veţi fi o împărăţie* de preoţi şi un neam sfânt**. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”
*Deut. 33:2-4; 1Pet. 2:5, 9; Apoc. 1:6; Apoc. 5:10; Apoc. 20:6. **Lev. 20, 24, 26; Deut. 7:6; Deut. 26:19; Deut. 28:9; Isa. 62:12; 1Cor. 3:17; 1Tes. 5:27
7. Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.
8. Tot* poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
*Exod. 24:3, 7; Deut. 5:27; Deut. 26:17
9. Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor* gros, pentru ca** să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă întotdeauna încredere† în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
*Exod. 19:16; Exod. 20:21; Exod. 24:15, 16; Deut. 4:11; Ps. 18:11, 12; Ps. 97:2; Mat. 17:5. **Deut. 4:12, 36; Ioan 12:29, 30. †Exod. 14:31
Pregătirea pentru primirea Legii
10. Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-I*, azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele** hainele.
*Lev. 11:44, 45; Evr. 10:22. **Exod. 19:14; Gen. 35:2; Lev. 15:5
11. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se* va coborî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.
*Exod. 19:16, 18; Exod. 34:35; Deut. 33:2
12. Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: „Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se* va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea.
*Evr. 12:20
13. Nicio mână să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.” Când va suna trâmbiţa*, ei vor înainta spre munte.”
*Exod. 19:16, 19
14. Moise s-a coborât de pe munte la popor: a sfinţit* poporul, şi ei şi-au spălat hainele.
*Exod. 19:10
15. Şi a zis poporului: „Fiţi gata* în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo** femeie.”
*Exod. 19:11. **1Sam. 21:4, 5; Zah. 7:3; 1Cor. 7:5
16. A treia zi dimineaţa, au fost* tunete, fulgere şi un nor** gros pe munte; trâmbiţa răsuna† cu putere, şi tot poporul din tabără a fost†† apucat de spaimă.
*Ps. 77:18; Evr. 12:18, 19; Apoc. 4:5; Apoc. 8:5; Apoc. 11:19. **Exod. 19:9; Exod. 40:34; 2Cron. 5:14. †Apoc. 1:10; Apoc. 4:1. ††Evr. 12:21
17. Moise* a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui.
*Deut. 4:10
18. Muntele* Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului**. Fumul† acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot†† muntele se cutremura cu putere.
*Deut. 4:11; Deut. 33:2; Jud. 5:5; Ps. 68:7, 8; Isa. 6:4; Hab. 3:3. **Exod. 3:2; Exod. 24:17; 2Cron. 7:1, 2, 3. †Gen. 15:17; Ps. 144:5; Apoc. 15:8. ††Ps. 68:8; Ps. 77:18; Ps. 114:7; Ier. 4:24; Evr. 12:26
19. Trâmbiţa răsuna* tot mai puternic. Moise** vorbea, şi Dumnezeu† îi răspundea cu glas tare.
*Exod. 19:13. **Evr. 12:21. †Neem. 9:13; Ps. 81:7
20. Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.
21. Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca* să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
*Exod. 3:5; 1Sam. 6:19
22. Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească* şi ei, ca nu cumva să-i lovească** Domnul cu moartea.”
*Lev. 10:3. **2Sam. 6:7, 8
23. Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: „Hotărăşte* anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l.”
*Exod. 19:12; Ios. 3:4
24. Domnul i-a zis: „Du-te, coboară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.”
25. Moise s-a coborât la popor şi i-a spus aceste lucruri.
Capitolul 20
Cele 10 porunci
1. Atunci Dumnezeu a rostit toate* aceste cuvinte şi a zis:
*Deut. 5:22
2. „Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos** din ţara Egiptului, din casa robiei.
*Lev. 26:1, 13; Deut. 5:6; Ps. 81:10; Osea 13:4. **Exod. 13:3
3. Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
*Deut. 5:7; Deut. 6:14; 2Împ. 17:35; Ier. 25:6; Ier. 35:15
4. Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
*Lev. 26:1; Deut. 4:16; Deut. 5:8; Deut. 27:15; Ps. 97:7
5. Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos**, care† pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
*Exod. 23:24; Ios. 23:7; 2Împ. 17:35; Isa. 44:15, 19. **Exod. 34:14; Deut. 4:24; Deut. 6:15; Ios. 24:19. †Exod. 34:7; Lev. 20:5; Lev. 26:39, 40; Num. 14:18, 33; 1Împ. 21:29; Iov 5:4; Iov 21:19; Ps. 79:8; Ps. 109:14; Isa. 14:20, 21; Isa. 65:6, 7; Ier. 2:9; Ier. 32:18
6. şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
*Exod. 34:7; Deut. 7:9; Ps. 89:34; Rom. 11:28
7. Să* nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul** nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
*Exod. 23:1; Lev. 19:12; Deut. 5:11; Ps. 15:4; Mat. 5:33. **Mica 6:11
8. Adu-ţi* aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
*Exod. 31:13, 14; Lev. 19:3, 30; Lev. 26:2; Deut. 5:12
9. Să lucrezi* şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
*Exod. 23:12; Exod. 31:15; Exod. 34:21; Lev. 23:3; Ezec. 20:12; Luc. 13:14
10. Dar ziua a* şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul** care este în casa ta.
*Gen. 2:2, 3; Exod. 16:26; Exod. 31, 15. **Neem. 13:16-19
11. Căci în şase zile* a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
*Gen. 2:2
12. Cinsteşte* pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
*Exod. 23:26; Lev. 19:3; Deut. 5:16; Ier. 35:7, 18, 19; Mat. 15:4; Mat. 19:19; Mar. 7:10; Mar. 10:19; Luc. 18:20; Efes. 6:2
13. Să* nu ucizi.
*Deut. 5:17; Mat. 5:21; Rom. 13:9
14. Să* nu preacurveşti.
*Deut. 5:18; Mat. 5:27
15. Să* nu furi.
*Lev. 19:11; Deut. 5:19; Mat. 19:18; Rom. 13:9; 1Tes. 4:6
16. Să* nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
*Exod. 23:1; Deut. 5:20; Deut. 19:16; Mat. 19:18
17. Să* nu pofteşti casa aproapelui tău; să** nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.
*Deut. 5:21; Mica 2:2; Hab. 2:9; Luc. 12:15; Fap. 20:33; Rom. 7:7; Rom. 13:9; Efes. 5:3, 5; Evr. 13:5. **Iov 31:9; Prov. 6:29; Ier. 5:8; Mat. 5:28
Spaima poporului – Legea altarului
18. Tot* poporul auzea** tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega†. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.
*Evr. 12:18. **Apoc. 1:10, 12. †Exod. 19:18
19. Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne* tu însuţi şi te vom asculta: dar să** nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”
*Deut. 5:27; Deut. 18:16; Gal. 3:19, 20; Evr. 12:19. **Deut. 5:25
20. Moise a zis poporului: „Nu vă* înspăimântaţi; căci** Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica† Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.”
*1Sam. 12:20; Isa. 41:10, 13. **Gen. 22:1; Deut. 13:3. †Deut. 4:10; Deut. 6:2; Deut. 10:12; Deut. 17:13, 19; Deut. 19:20; Deut. 28:58; Prov. 3:7; Prov. 16:6; Isa. 8:13
21. Poporul stătea în depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul* în care era Dumnezeu.
*Exod. 19:16; Deut. 5:5; 1Împ. 8:12
22. Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Aţi văzut că v-am vorbit din* ceruri.
*Deut. 4:36; Neem. 9:13
23. Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături* de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.
*Exod. 32:1, 2, 4; 1Sam. 5:4, 5; 2Împ. 17:33; Ezec. 20:39; Ezec. 43:8; Dan. 5:4, 23; Ţef. 1:5; 2Cor. 6:14-16
24. Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile* şi boii. În orice** loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi† binecuvânta.
*Lev. 1:2. **Deut. 12:5, 11, 21; Deut. 14:23; Deut. 16:6, 11; Deut. 26:2; 1Împ. 8:43; 1Împ. 9:3; 2Cron. 6:6; 2Cron. 7:16; 2Cron. 12:13; Ezra 6:12; Neem. 1:9; Ps. 74:7; Ier. 7:10, 12. †Gen. 12:2; Deut. 7:13
25. Dacă-Mi* vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.
*Deut. 27:5; Ios. 8:31
26. Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.”
Capitolul 21
Despre slobozenie şi viaţă
1. „Iată legile pe care le vei* pune înaintea lor.
*Exod. 24:3, 4; Deut. 4:14; Deut. 6:1
2. Dacă* vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.
*Lev. 25:39, 40, 41; Deut. 15:12; Ier. 34:14
3. Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevasta sa împreună cu el.
4. Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur.
5. Dacă robul* va zice: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod”,
*Deut. 15:16, 17
6. atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea* lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i** găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.
*Exod. 12:12; Exod. 22:8, 28. **Ps. 40:6
7. Dacă un om îşi va* vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum** ies robii.
*Neem. 5:5. **Exod. 21:2, 3
8. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul.
9. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.
10. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul* ei de soţie.
*1Cor. 7:5
11. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani.
Legi în privinţa uciderii
12. Cine va lovi* pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea.
*Gen. 9:6; Lev. 24:17; Num. 35:30, 31; Mat. 26:52
13. Dacă nu* i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut** să-i cadă în mână, îţi voi† hotărî un loc unde va putea să fugă.
*Num. 35:22; Deut. 19:4, 5. **1Sam. 24:4, 10, 18. †Num. 35:11; Deut. 19:3; Ios. 20:2
14. Dar dacă lucrează* cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la** altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.
*Num. 15:30; Num. 35:20; Deut. 19:11, 12; Evr. 10:26. **1Împ. 2:28-34; 2Împ. 11:15
Necinstirea părinţilor
15. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.
16. Cine* va fura un om şi-l va** vinde sau îl va ţine în mâinile† lui să fie pedepsit cu moartea.
*Deut. 24:7. **Gen. 37:28. †Exod. 22:4
17. Cine* va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
*Lev. 20:9; Prov. 20:20; Mat. 15:4; Mar. 7:10
Legi privitoare la vătămarea trupului
18. Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,
19. cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag*. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare.
*2Sam. 3:29
20. Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.
21. Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul* lui.
*Lev. 25:45, 46
22. Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă*, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor.
*Exod. 21:30; Deut. 22:18, 19
23. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
24. ochi* pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
*Lev. 24:20; Deut. 19:21; Mat. 5:38
25. arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
26. Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.
27. Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.
28. Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie*, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit.
*Gen. 9:5
29. Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.
30. Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea* vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.
*Exod. 21:22; Num. 35:31
31. Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;
32. dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei* sicli de argint stăpânului robului, şi boul** să fie ucis cu pietre.
*Zah. 11:12, 13; Mat. 26:15; Filip. 2:7. **Exod. 21:28
33. Dacă un om descoperă o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă, şi cade în ea un bou sau un măgar,
34. stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.
35. Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.
36. Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.
Capitolul 22
Legi privitoare la avere
1. Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru* oi pentru oaia furată.
*2Sam. 12:6; Prov. 6:31; Luc. 19:8
2. Dacă hoţul este prins spărgând* şi e lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu** va fi vinovat de omor faţă de el;
*Mat. 24:43. **Num. 35:27
3. dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut* rob, ca despăgubire pentru furtul lui;
*Exod. 21:2
4. dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu* în mâinile lui, să dea îndoit** înapoi.
*Exod. 21:16. **Exod. 22:1, 7; Prov. 6:31
5. Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.
6. Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale şi arde grâul în snopi sau în picioare, sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
7. Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul* trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
*Exod. 22:4
8. Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze* înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.
*Exod. 21:6; Exod. 22:28
9. În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: „Uite-l!” – pricina* amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
*Deut. 25:1; 2Cron. 19:10
10. Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc oarecare, să i-l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,
11. să se facă un jurământ* în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
*Evr. 6:16
12. Dar dacă dobitocul a fost furat* de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască.
*Gen. 31:39
13. Dacă dobitocul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâşiat.
14. Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească.
15. Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.
Necinstirea unei fete
16. Dacă* un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.
*Deut. 22:28, 29
17. Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei* cuvenite fetelor.
*Gen. 34:12; Deut. 22:29; 1Sam. 18:25
18. Pe vrăjitoare* să n-o laşi să trăiască.
*Lev. 19:26, 31; Lev. 20:27; Deut. 18:10, 11; 1Sam. 28:3, 9
19. Oricine* se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea.
*Lev. 18:23; Lev. 20:15
20. Cine* aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârşire.
*Num. 25:2, 7, 8; Deut. 13:1, 2, 5, 6, 9, 13, 14, 15; Deut. 17:2, 3, 5
Legi privitoare la asuprirea celor săraci
21. Să nu chinuieşti pe străin* şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
*Exod. 23:9; Lev. 19:33; Lev. 25:35; Deut. 10:19; Ier. 7:6; Zah. 7:10; Mal. 3:5
22. Să nu asupreşti pe văduvă*, nici pe orfan.
*Deut. 10:18; Deut. 24:17; Deut. 27:19; Ps. 94:6; Isa. 1:17, 23; Isa. 10:2; Ezec. 22:7; Zah. 7:10; Iac. 1:27
23. Dacă-i asupreşti, şi ei strigă* la Mine după ajutor, Eu le voi** auzi strigătele;
*Deut. 15:9; Deut. 24:15; Iov 35:9; Luc. 18:7. **Exod. 22:27; Iov 34:28; Ps. 18, 6; Ps. 145:19; Iac. 5:4
24. mânia* Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre** vor rămâne văduve, şi copiii voştri vor rămâne orfani.
*Iov 31:23; Ps. 69:24. **Ps. 109:9; Plâng. 5:3
25. Dacă* împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el.
*Lev. 25:35-37; Deut. 23:19, 20; Neem. 5:7; Ps. 15:5; Ezec. 18:8, 17
26. Dacă iei* zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
*Deut. 24:6, 10, 13, 17; Iov 22:6; Iov 24:3, 9; Prov. 20:16; Prov. 22:27; Ezec. 18:7, 16; Amos 2:8
27. căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă* spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu** sunt milostiv.
*Exod. 22:23. **Exod. 34:6; 2Cron. 30:9; Ps. 86:15
Întâii născuţi
28. Să nu huleşti pe Dumnezeu* şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
*Ecl. 10:20; Fap. 23:5; Iuda 1:8
29. Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga* secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut** din fiii tăi.
*Exod. 23:16, 19; Prov. 3:9. **Exod. 13:2, 12; Exod. 34:19
30. Să-Mi dai* şi întâiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte** zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.
*Deut. 15:19. **Lev. 22:27
31. Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi*. Să nu** mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.
*Exod. 19:6; Lev. 19:2; Deut. 14:21. **Lev. 22:8; Ezec. 4:14; Ezec. 44:31
Capitolul 23
Legi privitoare la dreptate
1. Să nu răspândeşti zvonuri* neadevărate**. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.
*Exod. 23:7; Lev. 19:16; Ps. 15:3; Ps. 101:5; Prov. 10:18; 2Sam. 19:27. **Exod. 20:16; Deut. 19:16-18; Ps. 35:11; Prov. 19:5, 9, 28; Prov. 24:28; 1Împ. 21:10, 13; Mat. 26:59-61; Fap. 6:11, 13
2. Să* nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată** să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.
*Gen. 7:1; Gen. 19:4, 7; Exod. 32:1, 2; Ios. 24:15; 1Sam. 15:9; 1Împ. 19:10; Iov 31:34; Prov. 1:10, 11, 15; Prov. 4:14; Mat. 27:24, 26; Mar. 15:15; Luc. 23:23; Fap. 24:27; Fap. 25:9. **Exod. 23:6, 7; Lev. 19:15; Deut. 1:17; Ps. 72:2
3. Să nu părtineşti pe sărac la judecată.
4. Dacă* întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă.
*Deut. 22:1; Iov 31:29; Prov. 24:17; Prov. 25:21; Mat. 5:44; Rom. 12:20; 1Tes. 5:15
5. Dacă vezi* măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.
*Deut. 22:4
6. La judecată, să nu te atingi de dreptul* săracului.
*Exod. 23:2; Deut. 27:19; Iov 31:13, 21; Ecl. 5:8; Isa. 10:1, 2; Ier. 5:28; Ier. 7:6; Amos 5:12; Mal. 3:5
7. Fereşte-te de o învinuire* nedreaptă şi să nu omori pe cel nevinovat** şi pe cel drept; căci nu voi ierta† pe cel vinovat.
*Exod. 23:1; Lev. 19:11; Luc. 3:14; Efes. 4:25. **Deut. 27:25; Ps. 94:21; Prov. 17:15, 26; Ier. 7:6; Mat. 27:4. †Exod. 34:7; Rom. 1:18
8. Să nu primeşti* daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi.
*Deut. 16:19; 1Sam. 8:3; 1Sam. 12:3; 2Cron. 19:7; Ps. 26:10; Prov. 15:27; Prov. 17:8, 23; Prov. 29:4; Isa. 1:23; Isa. 5:23; Isa. 33:15; Ezec. 22:12; Amos 5:12; Fap. 24:26
9. Să nu asupreşti pe străin*; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
*Exod. 22:21; Deut. 10:19; Deut. 24:14, 17; Deut. 27:19; Ps. 94:6; Ezec. 22:7; Mal. 3:5
Dragostea de aproapele
10. Timp de şase* ani să semeni pământul şi să-i strângi rodul.
*Lev. 25:3, 4
11. Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne, să mănânce fiarele de pe câmp.
Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.
12. Timp de şase* zile, să-ţi faci lucrul. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.
*Exod. 20:8, 9; Deut. 5:13; Luc. 13:14
13. Să păziţi* tot ce v-am spus şi să nu rostiţi numele** altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.
*Deut. 4:9; Ios. 22:5; Ps. 39:1; Efes. 5:15; 1Tim. 4:16. **Num. 32:38; Deut. 12:3; Ios. 23:7; Ps. 16:4; Osea 2:17; Zah. 13:2
Păzirea sărbătorilor
14. De trei* ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.
*Exod. 34:23; Lev. 23:4; Deut. 16:16
15. Să ţii sărbătoarea* Azimelor; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azime, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu** vii cu mâinile goale înaintea Mea.
*Exod. 12:15; Exod. 13:6; Exod. 34:18; Lev. 23:6; Deut. 16:8. **Exod. 34:20; Deut. 16:16
16. Să ţii sărbătoarea* secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii sărbătoarea strângerii** roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale.
*Exod. 34:22; Lev. 23:10. **Deut. 16:13
17. De trei ori* pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu.
*Exod. 34:23; Deut. 16:16
18. Să n-aduci cu pâine* dospită sângele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămână toată noaptea până dimineaţa.
*Exod. 12:8; Exod. 34:25; Lev. 2:11; Deut. 16:4
19. Să aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău pârga* celor dintâi roade ale pământului.
Să** nu fierbi un ied în laptele mamei lui.
*Exod. 22:29; Exod. 34:26; Lev. 23:10, 17; Num. 18:12, 13; Deut. 26:10; Neem. 10:35. **Exod. 34:26; Deut. 14:21
Dumnezeu izgoneşte pe canaaniţi
20. Iată*, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit.
*Exod. 14:19; Exod. 32:34; Exod. 33:2, 14; Num. 20:16; Ios. 5:13; Ios. 6:2; Ps. 91:11; Isa. 63:9
21. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti* Lui, pentru că nu vă va** ierta păcatele, căci Numele† Meu este în El.
*Num. 14:11; Ps. 78:40, 56; Efes. 4:30; Evr. 3:10, 16. **Exod. 32:34; Num. 14:35; Deut. 18:19; Ios. 24:19; Ier. 5:7; Evr. 3:11; 1Ioan 5:16. †Isa. 9:6; Ier. 23:6; Ioan 10:30, 38
22. Dar dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul* vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.
*Gen. 12:3; Deut. 30:7; Ier. 30:20
23. Îngerul* Meu va merge înaintea ta şi te va** duce la amoriţi, hetiţi, fereziţi, canaaniţi, heviţi şi iebusiţi, şi-i voi nimici.
*Exod. 23:20; Exod. 33:2. **Ios. 24:8, 11
24. Să nu* te închini înaintea dumnezeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu te iei** după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le† nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi capiştile.
*Exod. 20:5. **Lev. 18:3; Deut. 12:30, 31. †Exod. 34:13; Num. 33:52; Deut. 7:5, 25; Deut. 12:3
25. Voi să slujiţi* Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta** pâinea şi apele, şi voi† îndepărta boala din mijlocul tău.
*Deut. 6:13; Deut. 10:12, 20; Deut. 11:13, 14; Deut. 13:4; Ios. 22:5; Ios. 24:14, 15, 21, 24; 1Sam. 7:3; 1Sam. 12:20, 24; Mat. 4:10. **Deut. 7:13; Deut. 28:5, 8. †Exod. 15:26; Deut. 7:15
26. Nu* va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie** deplin.
*Deut. 7:14; Deut. 28:4; Iov 21:10; Mal. 3:10, 11. **Gen. 25:8; Gen. 35:29; 1Cron. 23:1; Iov 5:26; Iov 42:17; Ps. 55:23; Ps. 90:10
27. Voi trimite groaza* Mea înaintea ta, voi pune pe** fugă pe toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta.
*Gen. 35:5; Exod. 15:14, 16; Deut. 2:25; Deut. 11:25; Ios. 2:9, 11; 1Sam. 14:15; 2Cron. 14:14. **Deut. 7:23
28. Voi trimite* viespii bondăreşti înaintea ta şi vor izgoni dinaintea ta pe heviţi, canaaniţi şi hetiţi.
*Deut. 7:20; Ios. 24:12
29. Nu-i* voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă un pustiu şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp.
*Deut. 7:22
30. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării.
31. Îţi voi întinde* hotarele de la Marea Roşie până la marea filistenilor, şi de la pustiu până la Râua. Căci voi** da în mâinile voastre pe locuitorii ţării şi-i vei izgoni dinaintea ta.
aEufrat
*Gen. 15:18; Num. 34:3; Deut. 11:24; Ios. 1:4; 1Împ. 4:21, 24; Ps. 72:8. **Ios. 21:44; Jud. 1:4; Jud. 11:21
32. Să* nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.
*Exod. 34:12, 15; Deut. 7:2
33. Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai sluji dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o* cursă pentru tine.”
*Exod. 34:12; Deut. 7:16; Deut. 12:30; Ios. 23:13; Jud. 2:3; 1Sam. 18:21; Ps. 106:36
Capitolul 24
Moise pe muntele Sinai
1. Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab* şi Abihu, şi** şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ.
*Exod. 28:1; Lev. 10:1, 2. **Exod. 1:5; Num. 11:16
2. Numai Moise să se apropie* de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.”
*Exod. 24:13, 15, 18
3. Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot* ce a zis Domnul.”
*Exod. 24:7; Exod. 19:8; Deut. 5:27; Gal. 3:19, 20
4. Moise a* scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre** pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
*Deut. 31:9. **Gen. 28:18; Gen. 31:45
5. A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel să aducă Domnului arderi de tot şi să înjunghie tauri ca jertfe de mulţumire.
6. Moise a luat jumătate* din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.
*Evr. 9:18
7. A luat* cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot** ce a zis Domnul.”
*Evr. 9:19. **Exod. 24:3
8. Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată* sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”
*Evr. 9:20; Evr. 13:20; 1Pet. 1:2
Vederea lui Dumnezeu
9. Moise* s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel.
*Exod. 24:1
10. Ei au* văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir** străveziu, întocmai† ca cerul în curăţia lui.
*Gen. 32:30; Exod. 3:6; Jud. 13:22; Isa. 6:1, 5; Exod. 33:20, 23; Ioan 1:18; 1Tim. 6:16; 1Ioan 4:12. **Ezec. 1:26; Ezec. 10:1; Apoc. 4:3. †Mat. 17:2
11. El nu Şi-a întins* mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au** văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au† mâncat şi au băut.
*Exod. 19:21. **Gen. 16:13; Gen. 32:30; Exod. 24:10; Exod. 33:20; Deut. 4:33; Jud. 13:22. †Gen. 31:54; Exod. 18:12; 1Cor. 10:18
Moise se suie iarăşi pe munte
12. Domnul a zis lui Moise: „Suie-te* la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table** de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.”
*Exod. 24:2, 15, 18. **Exod. 31:18; Exod. 32:15, 16; Deut. 5:22
13. Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i* slujea: şi Moise s-a** suit pe muntele lui Dumnezeu.
*Exod. 32:17; Exod. 33:11. **Exod. 24:2
14. El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici, până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.”
15. Moise s-a suit pe munte, şi norul* a acoperit muntele.
*Exod. 19:9, 16; Mat. 17:5
16. Slava* Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.
*Exod. 16:10; Num. 14:10
17. Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc* mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.
*Exod. 3:2; Exod. 19:18; Deut. 4:36; Evr. 12:18, 29
18. Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. Moise* a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
*Exod. 34:28; Deut. 9:9
Capitolul 25
Porunci pentru facerea cortului
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice* om care-l va da cu tragere de inimă.
*Exod. 35:5, 21; 1Cron. 29:3, 5, 9, 14; Ezra 2:68; Ezra 3:5; Ezra 7:16; Neem. 11:2; 2Cor. 8:12; 2Cor. 9:7
3. Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă;
4. materii vopsite în albastru, purpuriu, cârmâziu, pânză de in subţire şi păr de capră;
5. piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm;
6. untdelemn* pentru sfeşnic, mirodenii** pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia† mirositoare;
*Exod. 27:20. **Exod. 30:23. †Exod. 30:34
7. pietre de onix şi alte pietre pentru efoda* şi pieptar**.
aSau: umerar
*Exod. 28:4, 6. **Exod. 28:15
8. Să-Mi facă un* Locaş Sfânt, şi Eu voi** locui în mijlocul lor.
*Exod. 36:1, 3, 4; Lev. 4:6; Lev. 10:4; Lev. 21:12; Evr. 9:1, 2. **Exod. 29:45; 1Împ. 6:13; 2Cor. 6:16; Evr. 3:6; Apoc. 21:3
9. Să faceţi Cortul şi toate vasele lui după* chipul pe care ţi-l voi arăta.”
*Exod. 25:40
Chivotul şi capacul ispăşirii
10. Să facă* un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
*Exod. 37:1; Deut. 10:3; Evr. 9:4
11. Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
12. Să torni pentru el patru verigi de aur şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.
13. Să faci nişte drugi de lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur.
14. Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;
15. drugii* vor rămâne în verigile chivotului şi nu vor fi scoşi din ele.
*1Împ. 8:8
16. Să pui în chivot mărturia* pe care ţi-o voi da.
*Exod. 16:34; Exod. 31:18; Deut. 10:2, 5; Deut. 31:26; 1Împ. 8:9; 2Împ. 11:12; Evr. 9:4
17. Să faci un* capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.
*Exod. 37:6; Rom. 3:25; Evr. 9:5
18. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
19. să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
20. Heruvimii* să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
*1Împ. 8:7; 1Cron. 28:18; Evr. 9:5
21. Să pui capacul* ispăşirii pe chivot**, şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da.
*Exod. 26:34. **Exod. 25:16
22. Acolo* Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre** cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.
*Exod. 29:42, 43; Exod. 30:6, 36; Lev. 16:2; Num. 17:4. **Num. 7:89; 1Sam. 4:4; 2Sam. 6:2; 2Împ. 19:15; Ps. 80:1; Ps. 90:1; Isa. 37:16
Masa cu pâinile pentru punerea înainte
23. Să faci* o masă de lemn de salcâm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
*Exod. 37:10; 1Împ. 7:48; 2Cron. 4:8; Evr. 9:2
24. S-o poleieşti cu aur curat şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
25. Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mână; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur.
26. Să faci pentru masă patru verigi de aur şi să pui verigile în cele patru colţuri, care vor fi la cele patru picioare ale ei.
27. Verigile să fie lângă pervaz, şi în ele se vor vârî drugii, ca să ducă masa.
28. Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i acoperi cu aur; şi ei vor sluji la ducerea mesei.
29. Să-i faci* farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat.
*Exod. 37:16; Num. 4:7
30. Să pui* pe masă pâinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.
*Lev. 24:5, 6
Sfeşnicul
31. Să faci* un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată.
*Exod. 37:17; 1Împ. 7:49; Zah. 4:2; Evr. 9:2; Apoc. 1:12; Apoc. 4:5
32. Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.
33. Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe care ies din sfeşnic.
34. Pe fusul sfeşnicului să fie patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
35. Să fie o gămălioară sub cele două braţe care ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară sub alte două braţe, şi o gămălioară sub alte două braţe; tot aşa să fie şi sub cele şase braţe care ies din sfeşnic.
36. Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.
37. Să faci cele şapte candele, care vor fi* pusea deasupra, aşa ca să lumineze** în faţă.
aSau: aprinse
*Exod. 27:21; Exod. 30:8; Lev. 24:3, 4; 2Cron. 13:11. **Num. 8:2
38. Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.
39. Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
40. Vezi* să faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.
*Exod. 26:30; Num. 8:4; 1Cron. 28:11, 19; Fap. 7:44; Evr. 8:5
Capitolul 26
Cortul
1. Cortul* să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.
*Exod. 36:8
2. Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.
3. Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.
4. La marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, să faci nişte cheotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare.
5. La cel dintâi covor să faci cincizeci de cheotori, iar la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de cheotori. Cheotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.
6. Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încât Cortul să alcătuiască un întreg.
7. Să* mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste Cort; să faci unsprezece covoare de acestea.
*Exod. 36:14
8. Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură.
9. Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoie în faţa Cortului.
10. Să pui apoi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare.
11. Să faci cincizeci de copci de aramă şi să pui copcile în cheotori. Să împreunezi astfel acoperişul Cortului, aşa încât să alcătuiască un întreg.
12. Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului Cortului, jumătate din ce trece dintr-un covor să acopere partea dinapoi a Cortului;
13. iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului Cortului să cadă câte un cot de o parte şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale Cortului, aşa încât să le acopere.
14. Să* mai faci apoi pentru acoperişul Cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu, şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.
*Exod. 36:19
15. Apoi să faci nişte scânduri pentru Cort; scândurile acestea să fie de lemn de salcâm, puse în picioare.
16. Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coţi, şi lăţimea fiecărei scânduri să fie de un cot şi jumătate.
17. Fiecare scândură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scândurile Cortului.
18. Să faci douăzeci de scânduri pentru Cort, înspre latura de miazăzi.
19. Sub cele douăzeci de scânduri, să pui patruzeci de picioare de argint, câte două picioare sub fiecare scândură pentru cele două urechi ale ei.
20. Pentru a doua latură a Cortului, latura de miazănoapte, de asemenea să faci douăzeci de scânduri,
21. împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: câte două picioare sub fiecare scândură.
22. Pentru fundul Cortului, înspre latura de apus, să faci şase scânduri.
23. Să mai faci două scânduri pentru unghiurile din fundul Cortului;
24. să fie câte două la un loc, începând de jos, şi bine legate la vârf cu un cerc; amândouă aceste scânduri, care sunt puse în cele două unghiuri, să fie la fel.
25. Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
26. Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcâm pentru scândurile uneia din părţile Cortului,
27. cinci drugi pentru scândurile din a doua parte a Cortului şi cinci drugi pentru scândurile din partea din fundul Cortului dinspre apus.
28. Drugul de la mijloc să ajungă de la un capăt până la celălalt al scândurilor.
29. Să poleieşti scândurile cu aur, şi verigile în care vor intra drugii să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.
30. Cortul să-l faci* după chipul care ţi s-a arătat pe munte.
*Exod. 25:9, 40; Exod. 27:8; Fap. 7:44; Evr. 8:5
Cele două perdele
31. Să faci* apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie şi să aibă pe ea heruvimi.
*Exod. 36:35; Lev. 16:2; 2Cron. 3:14; Mat. 27:51; Evr. 9:3
32. S-o prinzi de patru stâlpi de salcâm poleiţi cu aur; stâlpii aceştia să aibă nişte cârlige de aur şi să stea pe patru picioare de argint.
33. Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul* mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul** Sfânt şi Locul Preasfânt.
*Exod. 25:16; Exod. 40:21. **Lev. 16:2; Evr. 9:2, 3
34. Să pui* capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul Preasfânt.
*Exod. 25:21; Exod. 40:20; Evr. 9:5
35. Masa* s-o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul** în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a Cortului; iar masa s-o pui înspre partea de miazănoapte.
*Exod. 40:22; Evr. 9:2. **Exod. 40:24
36. La intrarea Cortului să* mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.
*Exod. 36:37
37. Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi* de salcâm şi să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceştia să aibă cârlige de aur şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.
*Exod. 36:38
Capitolul 27
Altarul pentru arderile de tot
1. Altarul* să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi.
*Exod. 38:1; Ezec. 43:13
2. În cele patru colţuri să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă*.
*Num. 16:38
3. Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă.
4. Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei.
5. Grătarul să-l pui sub streaşina altarului, începând de jos, aşa ca grătarul să vină până la jumătatea altarului.
6. Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm, şi să-i acoperi cu aramă.
7. Să vâri drugii în verigi; şi drugii să fie de amândouă părţile altarului, când îl vor purta.
8. Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru. Să fie făcut aşa* cum ţi s-a arătat pe munte.
*Exod. 25:40; Exod. 26:30
Curtea cortului
9. Curtea Cortului* s-o faci astfel: Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pânze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această întâi latură,
*Exod. 38:9
10. cu douăzeci de stâlpi care să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint.
11. Înspre partea de miazănoapte să fie de asemenea nişte pânze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint.
12. Înspre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pânze de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor.
13. Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii,
14. să mai fie cincisprezece coţi de pânză pentru o aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor
15. şi cincisprezece coţi de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.
16. Pentru poarta curţii Cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor.
17. Toţi stâlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură de argint, cârlige de argint, şi picioare de aramă.
18. Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi înălţimea de cinci coţi; pânzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă.
19. Toate uneltele rânduite pentru slujba Cortului, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie de aramă.
Untdelemnul sfânt
20. Să* porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat.
*Lev. 24:2
21. Aaron* şi fiii săi să-l pregătească în Cortul întâlnirii**, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta† este o lege veşnică pentru urmaşii lor şi pe care copiii lui Israel vor trebui s-o ţină.
*Exod. 26:31, 33. **Exod. 30:8; 1Sam. 3:3; 2Cron. 13:11. †Exod. 28:43; Exod. 29:9, 28; Lev. 3:17; Lev. 16:34; Lev. 24:9; Num. 18:23; Num. 19:21; 1Sam. 30:25
Capitolul 28
Îmbrăcămintea preoţească
1. Apropie de tine pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron* şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
*Num. 18:7; Evr. 5:1, 4
2. Fratelui* tău, Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.
*Exod. 29:5, 29; Exod. 31:10; Exod. 39:1, 2; Lev. 8:7, 30; Num. 20:26, 28
3. Vorbeşte* cu toţi cei destoinici, cărora** le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot.
*Exod. 31:6; Exod. 36:1. **Exod. 31:3; Exod. 35:30, 31
4. Iată veşmintele pe care le vor face: un* pieptar**, un efod, o† mantie, o tunicㆆ lucrată la gherghef, o mitră şi un brâu. Să facă fratelui tău, Aaron, şi fiilor săi veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot.
*Exod. 28:15. **Exod. 28:6. †Exod. 28:31. ††Exod. 28:39
5. Să întrebuinţeze aur, materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.
Efodul şi brâul
6. Efodul* să-l facă de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.
*Exod. 39:2
7. Să aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ei.
8. Brâul să fie de aceeaşi lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.
9. Să iei apoi două pietre de onix şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10. şase din numele lor pe o piatră, şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor.
11. Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într-o ferecătură de aur.
12. Amândouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron* le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca** aducere aminte de ei.
*Exod. 28:29; Exod. 39:7. **Ios. 4:7; Zah. 6:14
13. Să faci apoi nişte ferecături de aur
14. şi două lănţişoare de aur curat, pe care să le împleteşti în chip de sfori; şi lanţurile acestea, împletite astfel, să le pui în ferecături.
Pieptarul
15. Să faci* apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie; să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.
*Exod. 39:8
16. Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă, şi lăţimea tot de o palmă.
17. În el să* ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rânduri de pietre: în rândul întâi: un sardonix, un topaz şi un smarald;
*Exod. 39:10, etc.
18. în al doilea rând: un rubin, un safir şi un diamant;
19. în al treilea rând: un opal, un agat şi un ametist;
20. în al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un jasp. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur.
21. Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
22. Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
23. Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.
24. Cele două lanţuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului.
25. Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte.
26. Să mai faci două verigi de aur şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru care este îndreptată spre efod.
27. Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe care să le pui jos la cei doi umerari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului.
28. Pieptarul cu verigile lui să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu poată să se mişte de pe efod.
29. Când va intra Aaron în Sfântul Locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze întotdeauna* aducerea aminte de ei înaintea Domnului.
*Exod. 28:12
30. Să pui* în pieptarul judecăţii Urim şi Tumima, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului.
aAdică: lumină şi desăvârşire
*Lev. 8:8; Num. 27:21; Deut. 33:8; 1Sam. 28:6; Ezra 2:63; Neem. 7:65
Mantia albastră
31. Mantia de sub efod s-o* faci întreagă de materie albastră.
*Exod. 39:22
32. La mijloc, să aibă o gură pentru intrarea capului; şi gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură ţesută, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.
33. Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui nişte rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, presărate cu clopoţei de aur:
34. un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei, de jur împrejur.
35. Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; când va intra în Locaşul Sfânt înaintea Domnului şi când va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.
Tabla de aur, tunica, mitra şi brâul
36. Să faci* şi o tablă de aur curat şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfinţenie Domnului”.
*Exod. 39:30; Zah. 14:20
37. S-o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei.
38. Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va* purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi** înaintea Lui.
*Exod. 28:43; Lev. 10:17; Lev. 22:9; Num. 18:1; Isa. 53:11; Ezec. 4:4, 5, 6; Ioan 1:29; Evr. 9:28; 1Pet. 2:24. **Lev. 1:4; Lev. 22:27; Lev. 23:11; Isa. 56:7
39. Tunica s-o faci de in subţire; să faci o mitră de in subţire şi să faci un brâu lucrat la gherghef.
40. Fiilor lui Aaron să le* faci tunici, să le faci brâie şi să le faci scufii, spre cinste şi podoabă.
*Exod. 28:4; Exod. 39:27, 28, 29, 41; Ezec. 44:17, 18
41. Să îmbraci cu ele pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii lui împreună cu el. Săi ungi*, să-i închini** în slujbă, să-i sfinţeşti şi-Mi vor sluji ca preoţi.
*Exod. 29:7; Exod. 30:30; Exod. 40:15; Lev. 10:7. **Exod. 29:9, etc.; Lev. 8; Evr. 7:28
42. Fă-le izmene* de in ca să-şi acopere goliciunea, de la brâu până la glezne.
*Exod. 39:28; Lev. 6:10; Lev. 16:4; Ezec. 44:18
43. Aaron şi fiii lui le vor purta când vor intra în Cortul întâlnirii sau când se vor apropia de altar* ca să facă slujba în Locaşul Sfânt; astfel ei nu se vor face vinovaţi** şi nu vor muri. Aceasta† este o lege veşnică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.
*Exod. 20:26. **Lev. 5:1, 17; Lev. 20:19, 20; Lev. 22:9; Num. 9:13; Num. 18:22. †Exod. 17:21; Lev. 17:7
Capitolul 29
Sfinţirea preoţilor
1. Iată ce vei face pentru ca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi:
Ia* un viţel şi doi berbeci fără cusur.
*Lev. 8:2
2. Fă, cu făină aleasă de grâu, nişte azime*, turte nedospite, frământate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.
*Lev. 2:4; Lev. 6:20-22
3. Să le pui într-un coş şi să le aduci împreună cu viţelul şi cei doi berbeci.
4. Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa Cortului întâlnirii şi să-i* speli cu apă.
*Exod. 40:12; Lev. 8:6; Evr. 10:22
5. Să iei* veşmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul** şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brâul efodului.
*Exod. 28:2; Lev. 8:7. **Exod. 28:8
6. Să-i pui* mitra pe cap, şi pe mitră să pui tabla sfinţeniei.
*Lev. 8:9
7. Să iei untdelemnul* pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi.
*Exod. 28:41; Exod. 30:25; Lev. 8:12; Lev. 10:7; Lev. 21:10; Num. 35:25
8. Să aduci* apoi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile.
*Lev. 8:13
9. Să încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brâu şi să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia* va fi a lor printr-o lege veşnică. Astfel să închini pe** Aaron şi pe fiii lui în slujba Mea.
*Num. 18:7. **Exod. 28:41; Lev. 8:22, etc.; Evr. 7:28
10. Să aduci viţelul înaintea Cortului întâlnirii, şi Aaron* şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului.
*Lev. 1:4; Lev. 8:14
11. Să înjunghii viţelul înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii.
12. Să iei* cu degetul tău din sângele viţelului, să pui pe** coarnele altarului, iar celălalt sânge să-l verşi la picioarele altarului.
*Lev. 8:15. **Exod. 27:2; Exod. 30:2
13. Să iei* toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă, şi să le arzi pe altar.
*Lev. 3:3
14. Dar carnea* viţelului, pielea şi balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat.
*Lev. 4:11, 12, 21; Evr. 13:11
15. Să iei* pe unul din cei doi berbeci; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună** mâinile pe capul berbecului.
*Lev. 8:18. **Lev. 1:4-9
16. Să înjunghii berbecul; să-i iei sângele şi să-l stropeşti pe altar, de jur împrejur.
17. Apoi să tai berbecul în bucăţi şi să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui lângă celelalte bucăţi şi lângă capul lui.
18. Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere de tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros* plăcut Domnului.
*Gen. 8:21
19. Să* iei apoi pe celălalt berbec; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului.
*Exod. 29:3; Lev. 8:22
20. Să înjunghii berbecul; să iei din sângele lui, să pui pe vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe vârful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mâinii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celălalt sânge să-l stropeşti pe altar, de jur împrejur.
21. Să iei* din sângele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi închinaţi**, Aaron şi veşmintele lui, fiii lui şi veşmintele lor, în slujba Domnului.
*Exod. 30:25, 31; Lev. 8:30. **Exod. 29:1; Evr. 9:22
22. Să iei apoi grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi, cu grăsimea care-i acoperă, şi spata dreaptă, căci acesta este un berbec de închinare în slujba Domnului;
23. din* coş să iei din azimele, puse înaintea Domnului, o turtă de pâine, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă.
*Lev. 8:26
24. Toate acestea să le pui în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui, şi să le legeni* într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.
*Lev. 7:30
25. Să le* iei apoi din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.
*Lev. 8:28
26. Să iei şi* pieptul berbecului care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului şi să-l legeni într-o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi** partea ta.
*Lev. 8:29. **Ps. 99:6
27. Să sfinţeşti pieptul* legănat şi spata ridicată din berbecul care va sluji la închinarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănându-l într-o parte şi într-alta, spata înfăţişând-o înaintea Domnului prin ridicare.
*Lev. 7:31, 34; Num. 18:11, 18; Deut. 18:3
28. Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr-o* lege veşnică, pe care o vor ţine copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare**; şi, în jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului.
*Lev. 10:15. **Lev. 7:34
29. Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după* el ale fiilor lui, care le vor pune când vor fi unşi şi când vor fi închinaţi în** slujbă.
*Num. 20:26, 28. **Num. 18:8; Num. 35:25
30. Vor fi purtate timp de* şapte zile de acela** din fiii lui care îi va urma în slujba preoţiei şi care va intra în Cortul întâlnirii ca să facă slujba în Sfântul Locaş.
*Lev. 8:35; Lev. 9:1, 8. **Num. 20:28
31. Să iei apoi berbecul pentru închinarea în slujba Domnului şi să pui să-i fiarbă* carnea într-un loc sfânt.
*Lev. 8:31
32. Aaron şi fiii lui să mănânce, la uşa Cortului întâlnirii, carnea berbecului şi pâinea* din coş.
*Mat. 12:4
33. Să mănânce* astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie închinaţi în slujbă şi sfinţiţi; nimeni** altul să nu mănânce din ele, căci sunt lucruri sfinte.
*Lev. 10:14, 15, 17. **Lev. 22:10
34. Dacă va rămâne ceva din carnea întrebuinţată pentru închinarea în slujbă şi din pâine până dimineaţa, să arzi în foc ce va* rămâne; să nu se mănânce, căci este un lucru sfânt.
*Lev. 8:32
35. Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile pe care ţi le-am dat. În şapte zile* să-i închini în slujbă.
*Exod. 40:12; Lev. 8:33-35
36. În fiecare zi* să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să cureţi altarul, făcând ispăşirea aceasta, şi să-l ungi** ca să-l sfinţeşti.
*Evr. 10:11. **Exod. 30:26, 28, 29; Exod. 40:10
37. Timp de şapte zile să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti; şi astfel* altarul va fi preasfânt, şi oricine** se va atinge de altar va fi sfinţit.
*Exod. 40:10. **Exod. 30:29; Mat. 23:19
Jertfa necurmată
38. Iată ce să jertfeşti pe altar: doi* miei de un an, în fiecare** zi, necurmat.
*Num. 28:3; 1Cron. 16:40; 2Cron. 2:4; 2Cron. 13:11; 2Cron. 31:3; Ezra 3:3. **Dan. 9:27; Dan. 12:11
39. Un miel să-l jertfeşti dimineaţa*, iar celălalt miel seara.
*2Împ. 16:15; Ezec. 46:13-15
40. Împreună cu cel dintâi miel, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hina de untdelemn de măsline fără drojdii şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
aO măsură = cam 3 litri
41. Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara* şi să aduci împreună cu el o jertfă de mâncare şi o jertfă de băutură, ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*1Împ. 18:29, 36; 2Împ. 16:15; Ezra 9:4, 5; Ps. 141:2; Dan. 9:21
42. Aceasta este* arderea de tot necurmată care va fi adusă de urmaşii voştri la uşa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo** Mă voi întâlni cu voi şi îţi voi vorbi.
*Exod. 29:38; Exod. 30:8; Num. 28:6; Dan. 8:11, 12, 13. **Exod. 25:22; Exod. 30:6, 36; Num. 17:4
43. Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit* de slava Mea.
*Exod. 40:34; 1Împ. 8:11; 2Cron. 5:14; 2Cron. 7:1, 2, 3; Ezec. 43:5; Hag. 2:7, 9; Mal. 3:1
44. Voi sfinţi Cortul întâlnirii şi altarul; voi* sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
*Lev. 21:15; Lev. 22:9, 16
45. Eu voi locui* în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor.
*Exod. 25:8; Lev. 26:12; Zah. 2:10; Ioan 14:17, 23; 2Cor. 6:16; Apoc. 21:3
46. Ei vor cunoaşte că Eu* sunt Domnul Dumnezeul lor care i-am scos din ţara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
*Exod. 20:2
Capitolul 30
Altarul tămâierii
1. Să faci apoi un* altar** pentru arderea tămâiei, şi anume să-l faci din lemn de salcâm.
*Exod. 37:25; Exod. 40:5. **Exod. 30:7, 8, 10; Lev. 4:7, 18; Apoc. 8:3
2. Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr-o bucată cu el.
3. Să-i poleieşti cu aur curat atât partea de sus, cât şi pereţii lui de jur împrejur şi coarnele; şi să-i faci o cunună de aur de jur împrejur.
4. Dedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur de amândouă laturile, în cele două unghiuri, pentru punerea drugilor care vor sluji la ducerea lui.
5. Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur.
6. Să aşezi altarul în faţa perdelei dinăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului* ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întâlni cu tine.
*Exod. 25:21, 22
7. Aaron va arde pe el tămâie* mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va** pregăti candelele;
*Exod. 30:34; 1Sam. 2:28; 1Cron. 23:13; Luc. 1:9. **Exod. 27:21
8. va arde şi seara când va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului din neam în neam.
9. Să nu aduceţi pe altar altfel* de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare şi să nu turnaţi pe el nicio jertfă de băutură.
*Lev. 10:1
10. Numai o dată pe fiecare an, Aaron* va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face o dată pe an cu sângele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru preasfânt înaintea Domnului.”
*Lev. 16:18; Lev. 23:27
Darurile pentru Locaş
11. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12. „Când* vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea** sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nicio urgie†, cu prilejul acestei numărători.
*Exod. 38:25; Num. 1:2, 5; Num. 26:2; 2Sam. 24:2. **Num. 31:50; Iov 33:24; Iov 36:18; Ps. 49:7; Mat. 20:28; Mar. 10:45; 1Tim. 2:6; 1Pet. 1:18, 19. †2Sam. 24:15
13. Iată ce* vor da toţi cei ce vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaş, care este** de douăzeci de ghere; o jumătate† de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.
*Mat. 17:24. **Lev. 27:25; Num. 3:47; Ezec. 45:12. †Exod. 38:26
14. Orice om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul.
15. Bogatul* să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea** sufletelor.
*Iov 34:19; Prov. 22:2; Efes. 6:9; Col. 3:25. **Exod. 30:12
16. Să ridici de la copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare şi să-l întrebuinţezi* pentru slujba Cortului întâlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte** înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.”
*Exod. 18:25. **Num. 16:40
Ligheanul de aramă
17. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18. „Să faci* un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între Cortul** întâlnirii şi altar şi să torni apă în el,
*Exod. 38:8; 1Împ. 7:38. **Exod. 40:7, 30
19. ca să-şi spele în el Aaron* şi fiii lui mâinile şi picioarele.
*Exod. 40:31, 32; Ps. 26:6; Isa. 52:11; Ioan 13:10; Evr. 10:22
20. Când vor intra în Cortul întâlnirii, se vor spăla cu apa aceasta ca să nu moară; şi se vor spăla şi când se vor apropia de altar ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.
21. Îşi vor spăla mâinile şi picioarele ca să nu moară*. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.”
*Exod. 28:43
Untdelemnul sfânt şi tămâia
22. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23. „Ia* din cele mai bune mirodenii: cinci sute de sicli de smirnă** foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie† mirositoare,
*Cânt. 4:14; Ezec. 27:22. **Ps. 45:8; Prov. 7:17. †Cânt. 4:14; Ier. 6:20
24. cinci sute de sicli de* casia, după siclul Sfântului Locaş, şi un hin** de untdelemn de măslin.
*Ps. 45:8. **Exod. 29:40
25. Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă: o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul* pentru ungerea sfântă.
*Exod. 37:29; Num. 35:25; Ps. 89:20; Ps. 133:2
26. Cu el să ungi* Cortul întâlnirii şi chivotul mărturiei,
*Exod. 40:9; Lev. 8:10; Num. 7:1
27. masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii,
28. altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.
29. Să sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi preasfinte; oricine* se va atinge de ele va fi sfinţit.
*Exod. 29:37
30. Să ungi* de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
*Exod. 29:7, etc.; Lev. 8:12, 30
31. Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă, printre urmaşii voştri.
32. Să nu se ungă cu el trupul niciunui om şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaşi întocmire; el este* sfânt, şi voi să-l priviţi ca sfânt.
*Exod. 30:25, 37
33. Oricine* va face un untdelemn ca el sau va unge cu el pe altul va fi nimicit** din poporul lui.”
*Exod. 30:38. **Gen. 17:14; Exod. 12:15; Lev. 7:20, 21
34. Domnul a zis lui Moise: „Ia* mirodenii, stactie, onice mirositoare, galban şi tămâie curată, în aceeaşi măsură.
*Exod. 25:6; Exod. 37:29
35. Cu ele să faci tămâie: o amestecătură mirositoare, alcătuită* după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfântă.
*Exod. 30:25
36. S-o pisezi mărunt şi s-o pui înaintea mărturiei, în Cortul întâlnirii, unde* Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru** preasfânt.
*Exod. 29:42; Lev. 16:2. **Exod. 30:32; Exod. 29:37; Lev. 2:3
37. Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu* vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă şi păstrată pentru Domnul.
*Exod. 30:32
38. Oricine* va face tămâie ca ea, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul lui.”
*Exod. 30:33
Capitolul 31
Rânduirea meşterilor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Să* ştii că am ales pe Beţaleel, fiul** lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
*Exod. 35:30; Exod. 36:1. **1Cron. 2:20
3. L-am umplut* cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,
*Exod. 35:31; 1Împ. 7:14
4. i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
5. să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.
6. Şi iată că i-am dat ca ajutor pe* Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere** în mintea tuturor celor ce sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:
*Exod. 35:34. **Exod. 28:3; Exod. 35:10, 35; Exod. 36:1
7. Cortul* întâlnirii**, chivotul mărturiei†, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui şi toate uneltele Cortului;
*Exod. 36:8. **Exod. 37:1. †Exod. 37:6
8. masa* cu uneltele ei**, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii;
*Exod. 37:10. **Exod. 37:17
9. altarul* arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul** cu piciorul lui;
*Exod. 38:1. **Exod. 38:8
10. veşmintele* pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;
*Exod. 39:1, 41; Num. 4:5, 6, etc.
11. untdelemnul* pentru ungere şi tămâia** mirositoare pentru Sfântul Locaş. Le vor face după toate poruncile pe care ţi le-am dat.”
*Exod. 30:25, 31; Exod. 37, 29. **Exod. 30:34; Exod. 37:29
Ţinerea Sabatului
12. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
13. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să* nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
*Lev. 19:3, 30; Lev. 26:2; Ezec. 20:12, 20; Ezec. 44:24
14. Să ţineţi* Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine** îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său.
*Exod. 20:8; Deut. 5:12; Ezec. 20:12. **Exod. 35:2; Num. 15:35
15. Să lucrezi şase* zile; dar a** şaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.
*Exod. 20:9. **Gen. 2:2; Exod. 16:23; Exod. 20:10
16. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.
17. Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn* veşnic; căci în şase** zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.”
*Exod. 31:13; Ezec. 20:12, 20. **Gen. 1:31; Gen. 2:2
Tablele legii
18. Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele* două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
*Exod. 24:12; Exod. 32:15, 16; Exod. 34:28, 29; Deut. 4:13; Deut. 5:22; Deut. 9:10, 11; 2Cor. 3:3
Capitolul 32
Viţelul de aur
1. Poporul, văzând că Moise* zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis**: „Haide! fă-ne un dumnezeu care sㆠmeargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
*Exod. 24:18; Deut. 9:9. **Fap. 7:40. †Exod. 13:21
2. Aaron le-a răspuns: „Scoateţi* cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.”
*Jud. 8:24-27
3. Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron.
4. El* i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.”
*Exod. 20:23; Deut. 9:16; Jud. 17:3, 4; 1Împ. 12:28; Neem. 9:18; Ps. 106:19; Isa. 46:6; Fap. 7:41; Rom. 1:23
5. Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a* strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”
*Lev. 23:2, 4, 21, 37; 2Împ. 10:29; 2Cron. 30:5
6. A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire*. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.
*1Cor. 10:7
Mânia lui Dumnezeu
7. Domnul a zis lui Moise*: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a** stricat.
*Exod. 32:1; Exod. 33:1; Deut. 9:12; Dan. 9:24. **Gen. 6:11, 12; Deut. 4:16; Deut. 32:5; Jud. 2:19; Osea 9:9
8. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o* poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele**, iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!”
*Exod. 20:3, 4, 23; Deut. 9:16. **1Împ. 12:28
9. Domnul a zis lui Moise: „Văd* că poporul acesta este un popor încăpăţânat.
*Exod. 38:3, 5; Exod. 34:9; Deut. 9:6, 13; Deut. 31:27; 2Cron. 30:8; Isa. 48:4; Fap. 7:51
10. Acum*, lasă-Mă; mânia** Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe† tine te voi face strămoşul unui neam mare.”
*Deut. 9:14, 19. **Exod. 22:24. †Num. 14:12
11. Moise* s-a rugat Domnului Dumnezeului său şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare?
*Deut. 9:18, 26-29; Ps. 74:1, 2; Ps. 106:23
12. Pentru ce* să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului”? Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi** lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.
*Num. 14:13; Deut. 9:28; Deut. 32:27. **Exod. 32:14
13. Adu-Ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te* pe Tine însuţi: „Voi** înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”
*Gen. 22:16; Evr. 6:13. **Gen. 12:7; Gen. 13:15; Gen. 15:7, 18; Gen. 26:4; Gen. 28:13; Gen. 35:11, 12
14. Şi Domnul S-a* lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.
*Deut. 32:26; 2Sam. 24:16; 1Cron. 21:15; Ps. 106:45; Ier. 18:8; Ier. 26:13, 19; Ioel 2:13; Iona 3:10; Iona 4:2
Mânia lui Moise
15. Moise* s-a întors şi s-a coborât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta.
*Deut. 9:15
16. Tablele* erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.
*Exod. 31:18
17. Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”
18. Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!”
19. Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut* viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.
*Deut. 916, 17
20. A luat* viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
*Deut. 9:21
21. Moise a zis lui Aaron*: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
*Gen. 20:9; Gen. 26:10
22. Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur* ştii că poporul acesta este pornit la rău.
*Exod. 14:11; Exod. 15:24; Exod. 16:2, 20, 28; Exod. 17:2, 4
23. Ei mi-au zis*: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!”
*Exod. 32:1
24. Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a* ieşit viţelul acesta.”
*Exod. 32:4
Măcelul
25. Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu*, spre batjocura vrăjmaşilor săi;
*2Cron. 28:19
26. s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.
27. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să* omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”
*Num. 25:5; Deut. 33:9
28. Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
29. Moise* a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”
*Num. 25:11-13; Deut. 13:6-11; Deut. 33:9, 10; 1Sam. 15:18, 22; Prov. 21:3; Zah. 13:3; Mat. 10:37
Moise se roagă pentru popor
30. A doua zi, Moise a zis poporului*: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate** că voi† căpăta iertare pentru păcatul vostru.”
*1Sam. 12:20, 23; Luc. 15:18. **2Sam. 16:12; Amos 5:15. †Num. 25:13
31. Moise s-a* întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu** de aur.
*Deut. 9:18. **Exod. 20:2
32. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă* din** cartea Ta, pe care ai scris-o!”
*Ps. 69:28; Rom. 9:3. **Ps. 56:8; Ps. 139:16; Dan. 12:1; Filip. 4:3; Apoc. 3:5; Apoc. 13:8; Apoc. 17:8; Apoc. 20:12, 15; Apoc. 21:27; Apoc. 22:19
33. Domnul a zis lui Moise: „Pe* cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.
*Lev. 23:30; Exod. 18:4
34. Du-te, dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată*, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua** răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”
*Exod. 33:2, 14, etc.; Num. 20:16. **Deut. 32:35; Amos 3:14; Rom. 2:5, 6
35. Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că* făcuse viţelul făurit de Aaron.
*2Sam. 12:9; Fap. 7:41
Capitolul 33
Moise se roagă pentru poporul amărât
1. Domnul a zis lui Moise: „Du-te şi porneşte de aici cu* poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: „Seminţei** tale o voi da!”
*Exod. 32:7. **Gen. 12:7; Exod. 32:13
2. Voi* trimite înaintea ta un înger şi voi** izgoni pe canaaniţi, amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi.
*Exod. 32:34; Exod. 34:11. **Deut. 7:22; Ios. 24:11
3. Suie-te în* ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar** Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc† pe drum, căci eşti un popor†† încăpăţânat.”
*Exod. 3:8. **Exod. 33:15, 17. †Exod. 32:9; Exod. 34:9; Deut. 9:6, 13. ††Exod. 23:21; Exod. 32:10; Num. 16:21, 45
4. Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au* întristat; şi** nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.
*Num. 14:1, 39. **Lev. 10:6; 2Sam. 19:24; 1Împ. 21:27; 2Împ. 19:1; Ezra 9:3; Est. 4:1, 4; Iov 1:20; Iov 2:12; Isa. 32:11; Ezec. 24:17, 23; Ezec. 26:16
5. Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: „Voi* sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în** mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi† vedea ce-ţi voi face.”
*Exod. 33:3. **Num. 16:45, 46. †Deut. 8:2; Ps. 139:23
6. Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele şi au plecat de la muntele Horeb.
Moise mergând la cort
7. Moise a luat cortul lui şi l-a* întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit Cortul întâlnirii. Şi toţi cei ce** întrebau pe Domnul se duceau la Cortul întâlnirii, care era afară din tabără.
*Exod. 29:42, 43. **Deut. 4:29; 2Sam. 21:1
8. Când se ducea Moise la Cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la* uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în Cort.
*Num. 16:27
9. Şi când intra Moise în Cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la uşa Cortului, şi Domnul* vorbea cu Moise.
*Exod. 25:22; Exod. 31:18; Ps. 99:7
10. Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa Cortului; tot poporul se scula şi se arunca* cu faţa la pământ la uşa cortului lui.
*Exod. 4:31
11. Domnul* vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul Cortului.
*Gen. 32:30; Num. 12:8; Deut. 34:10
Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu
12. Moise a zis Domnului: „Iată*, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!” Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: „Eu** te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!”
*Exod. 32:34. **Exod. 33:17; Gen. 18:19; Ps. 1:6; Ier. 1:5; Ioan 10:14, 15; 2Tim. 2:19
13. Acum, dacă* am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi** căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul† Tău!”
*Exod. 34:9. **Ps. 25:4; Ps. 27:11; Ps. 86:11; Ps. 119:33. †Deut. 9:26, 29; Ioel 2:17
14. Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi* cu tine şi îţi voi da** odihnă.”
*Exod. 13:21; Exod. 40:34-38; Isa. 63:9. **Deut. 3:20; Ios. 21:44; Ios. 22:4; Ios. 23:1; Ps. 95:11
15. Moise i-a zis: „Dacă* nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.
*Exod. 33:3; Exod. 34:9
16. Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu* când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi** deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”
*Num. 14:14. **Exod. 34, 10; Deut. 4:7, 34; 2Sam. 7:23; 1Împ. 8:53; Ps. 147:20
17. Domnul a zis lui Moise: „Voi* face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai** căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!”
*Gen. 19:21; Iac. 5:16. **Exod. 33:16
18. Moise a zis: „Arată-mi* slava Ta!”
*Exod. 33:20; 1Tim. 6:16
19. Domnul a răspuns: „Voi* face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă** îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”
*Exod. 34:5-7; Ier. 31:14. **Rom. 9:15, 16, 18
20. Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate* omul să Mă vadă şi să trăiască!”
*Gen. 32:30; Deut. 5:24; Jud. 6:22; Jud. 13:22; Isa. 6:5; Apoc. 1:16, 17; Exod. 24:10
21. Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
22. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în* crăpătura stâncii şi te voi acoperi** cu mâna Mea, până voi trece.
*Isa. 2:21. **Ps. 91:1, 4
23. Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar faţa Mea nu* se poate vedea.”
*Exod. 33:20; Ioan 1:18
Capitolul 34
Noile table
1. Domnul a zis lui Moise: „Taie* două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu** voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat.
*Exod. 32:16, 19; Deut. 10:1. **Exod. 33:28; Deut. 10:2, 4
2. Fii gata dis-de-dimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai*; să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui.
*Exod. 19:20; Exod. 24:12
3. Nimeni* să nu se suie cu tine şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lângă muntele acesta.”
*Exod. 19:12, 13, 21
4. Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră.
5. Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit* Numele Domnului.
*Exod. 33:19; Num. 14:17
6. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu* plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate** şi credincioşie†,
*Num. 14:18; 2Cron. 30:9; Neem. 9:17; Ps. 86:15; Ps. 103:8; Ps. 111:4; Ps. 112:4; Ps. 116:5; Ps. 145:8; Ioel 2:13. **Ps. 31:19; Rom. 2:4. †Ps. 57:10; Ps. 108:4
7. care* Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă** fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte† pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”
*Exod. 20:6; Deut. 5:10; Ps. 86:15; Ier. 32:18; Dan. 9:4. **Ps. 103:3; Ps. 30:4; Dan. 9:9; Efes. 4:32; 1Ioan 1:9. †Exod. 23:7, 21; Ios. 24:19; Iov 10:14; Mica 6:11; Naum 1:3
Înnoirea legământului
8. Îndată, Moise s-a plecat* până la pământ şi s-a închinat.
*Exod. 4:31
9. El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul* nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţânat**, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre şi ia-ne în stăpânirea† Ta!”
*Exod. 33:15, 16. **Exod. 33:3. †Deut. 32:9; Ps. 28:9; Ps. 33:12; Ps. 78:62; Ps. 94:14; Ier. 10:16; Zah. 2:12
10. Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac* un legământ. Voi face, în faţa întregului popor, minuni** care n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate†.
*Deut. 5:2; Deut. 29:12, 14. **Deut. 4:32; 2Sam. 7:23; Ps. 77:14; Ps. 78:12; Ps. 147:20. †Deut. 10:21; Ps. 145:6; Isa. 64:3
11. Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc* azi. Iată, voi** izgoni dinaintea ta pe amoriţi, canaaniţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi.
*Deut. 5:32; Deut. 6:3, 25; Deut. 12:28, 32; Deut. 28:1. **Exod. 33:2
12. Să nu cumva să* faci legământ cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă** pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.
*Exod. 23:32; Deut. 7:2; Jud. 2:2. **Exod. 23:33
13. Dimpotrivă să le dărâmaţi* altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti şi să le trântiţi la pământ** idolii.
*Exod. 23:24; Deut. 12:3; Jud. 2:2. **Deut. 7:5; Deut. 12:2; Jud. 6:25; 2Împ. 18:4; 2Împ. 23:14; 2Cron. 31:1; 2Cron. 34:3, 4
14. Să nu te închini* înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos**, este un Dumnezeu† gelos.
*Exod. 20:3, 5. **Isa. 9:6; Isa. 57:15. †Exod. 20:5
15. Fereşte-te* să faci legământ cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind** înaintea dumnezeilor lor şi aducându-le jertfe, să te pofteascㆠşi pe tine şi să mănânci†† din jertfele lor,
*Exod. 34:12. **Deut. 31:16; Jud. 2:17; Ier. 3:9; Ezec. 6:9. †Num. 25:2; 1Cor. 10:27. ††Ps. 106:28; 1Cor. 8:4, 7, 10
16. ca nu cumva să iei din fetele* lor neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lor, curvind** înaintea dumnezeilor lor, să târască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor.
*Deut. 7:3; 1Împ. 11:2; Ezra 9:2; Neem. 13:25. **Num. 25:1, 2; 1Împ. 11:4
17. Să nu-ţi faci* un dumnezeu turnat.
*Exod. 32:8; Lev. 19:4
Sărbătorile
18. Să ţii sărbătoarea Azimelor*: timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azime, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor** ai ieşit din Egipt.
*Exod. 12:15; Exod. 23:15. **Exod. 13:4
19. Orice întâi* născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.
*Exod. 13:2, 12; Exod. 22:29; Ezec. 44:30; Luc. 2:23
20. Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut* al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mâinile** goale înaintea Mea.
*Exod. 13:13; Num. 18:15. **Exod. 23:15; Deut. 16:16; 1Sam. 9:7, 8; 2Sam. 24:24
21. Şase zile* să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.
*Exod. 20:9; Exod. 23:12; Exod. 35:2; Deut. 5:12, 13; Luc. 13:14
22. Să ţii* sărbătoarea Săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului.
*Exod. 23:16; Deut. 16:10, 13
23. De trei* ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
*Exod. 23:14, 17; Deut. 16:16
24. Căci voi* izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi** întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va† pofti ţara, în timpul când te vei sui, de trei ori pe an, ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
*Exod. 33:2; Lev. 18:24; Deut. 7:1; Ps. 78:55; Ps. 80:8. **Deut. 12:20; Deut. 19:8. †Gen. 35:5; 2Cron. 17:10; Prov. 16:7; Fap. 18:10
25. Să n-aduci* cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din** jertfa praznicului Paştilor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa.
*Exod. 23:18. **Exod. 12:10
26. Să aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău pârga* celor dintâi roade ale pământului. Iedul** să nu-l fierbi în laptele mamei lui.”
*Exod. 23:19; Deut. 26:2, 10. **Exod. 23:19; Deut. 14:21
27. Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele* acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!”
*Exod. 34:10; Deut. 4:13; Deut. 31:9
28. Moise* a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a** scris pe table cuvintele legământului, cele Zece Porunci.
*Exod. 24:18; Deut. 9:9, 18. **Exod. 34:1; Exod. 31:18; Exod. 32:16; Deut. 4:13; Deut. 10:2, 4
Slava lui Moise
29. Moise s-a coborât de pe muntele Sinai, cu cele două* table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu ştia că pielea** feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.
*Exod. 32:15. **Mat. 17:2; 2Cor. 3:7, 13
30. Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.
31. Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s-au întors la el, şi el le-a vorbit.
32. După aceea, toţi copiii lui Israel s-au apropiat, şi el* le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.
*Exod. 24:3
33. Când a încetat să le vorbească, şi-a pus o maramă* pe faţă.
*2Cor. 3:13
34. Când intra* Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea marama până ce ieşea; iar când ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.
*2Cor. 3:16
35. Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăşi marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul.
Capitolul 35
Sabatul
1. Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată* lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceţi:
*Exod. 34:32
2. Şase* zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.
*Exod. 20:9; Exod. 31:14, 15; Lev. 23:3; Num. 15:32, etc.; Deut. 5:12; Luc. 13:14
3. Să n-aprinzi* foc, în niciuna din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.”
*Exod. 16:23
Daruri pentru facerea cortului
4. Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată* ce a poruncit Domnul.
*Exod. 25:1, 2
5. Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare* să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint şi aramă;
*Exod. 25:2
6. materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră;
7. piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm,
8. untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii* pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;
*Exod. 25:6
9. pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului. –
10. Toţi* cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:
*Exod. 31:6
11. Locaşul*, Cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;
*Exod. 26:1, 2, etc.
12. chivotul* şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;
*Exod. 25:10, etc.
13. masa* şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pâinile** pentru punerea înaintea Domnului;
*Exod. 25:23. **Exod. 25:30; Lev. 24:5, 6
14. sfeşnicul* cu uneltele lui, candelele lui şi** untdelemnul pentru sfeşnic;
*Exod. 25:31, etc.. **Exod. 30:1
15. altarul* pentru tămâie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia** mirositoare, şi perdeaua uşii de afară de la intrarea Cortului;
*Exod. 30:23. **Exod. 30:34
16. altarul* pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,
*Exod. 27:1
17. pânzele* curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii;
*Exod. 27:9
18. ţăruşii Cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor;
19. veşmintele* preoţeşti pentru slujba Sfântului Locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.”
*Exod. 31:10; Exod. 39:1, 41; Num. 4:5, 6, etc.
20. Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.
21. Toţi cei cu tragere* de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.
*Exod. 35:5, 22, 26, 29; Exod. 25:2; Exod. 36:2; 1Cron. 28:2, 9; 1Cron. 29:9; Ezra 7:27; 2Cron. 8:12; 2Cron. 9:7
22. Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.
23. Toţi* cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.
*1Cron. 29:8
24. Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă, l-au adus.
25. Toate femeile* iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, şi anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.
*Exod. 28:3; Exod. 31:6; Exod. 36:1; 2Împ. 23:7; Prov. 31:19, 22, 24
26. Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.
27. Fruntaşii* poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;
*1Cron. 29:6; Ezra 2:68
28. mirodenii* şi untdelemn pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.
*Exod. 30:23
29. Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea* inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bunăvoie.
*Exod. 35:21; 1Cron. 29:9
Chemarea meşterilor
30. Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul* a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
*Exod. 31:2, etc.
31. L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.
32. I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
33. să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.
34. I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab*, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.
*Exod. 31:6
35. I-a umplut* cu pricepere ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.
*Exod. 35:31; Exod. 31:3, 6; 1Împ. 7:14; 2Cron. 2:14; Isa. 28:26
Capitolul 36
Dărnicia poporului
1. Beţaleel, Oholiab şi toţi bărbăţii iscusiţi* în care pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaş**, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
*Exod. 28:3; Exod. 31:6; Exod. 35:10, 35. **Exod. 25:8
2. Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea* cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.
*Exod. 35:21, 26; 1Cron. 29:5
3. Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră* copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaş. Chiar şi după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bunăvoie.
*Exod. 35:27
4. Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările Sfântului Locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau
5. şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul* aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.”
*2Cor. 8:2, 3
6. Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
7. Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.
Clădirea cortului
8. Toţi* bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut Cortul din zece covoare de in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.
*Exod. 26:1
9. Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi măsură.
10. Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.
11. Au făcut cheotori albastre la marginea covorului cu care se sfârşea cea dintâi împreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfârşea a doua împreunare de covoare.
12. Au făcut cincizeci* de cheotori la cel dintâi covor şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşea a doua împreunare de covoare; cheotorile acestea erau una în faţa alteia.
*Exod. 26:5
13. Au făcut cincizeci de copci de aur şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa încât Cortul alcătuia un întreg.
14. Au făcut* nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru Cort: unsprezece covoare de acestea au făcut.
*Exod. 26:7
15. Lungimea unui covor era de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor era de patru coţi: cele unsprezece covoare aveau aceeaşi măsură.
16. Au prins împreună de o parte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase de altă parte.
17. Au făcut cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşea o împreunare de covoare şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşea a doua împreunare de covoare.
18. Au mai făcut şi cincizeci de copci de aramă, cu care să se împreuneze acoperişul Cortului ca să alcătuiască un întreg.
19. Au făcut* pentru acoperişul Cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu şi o învelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
*Exod. 26:14
20. Scândurile* pentru Cort le-au făcut din lemn de salcâm, aşezate în picioare.
*Exod. 26:15
21. Lungimea unei scânduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scânduri era de un cot şi jumătate.
22. Fiecare scândură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scândurile Cortului.
23. Au făcut douăzeci de scânduri pentru Cort, înspre partea de miazăzi.
24. Au pus patruzeci de picioare de argint sub cele douăzeci de scânduri, câte două picioare sub fiecare scândură, pentru cele două urechi ale ei.
25. Au făcut apoi douăzeci de scânduri pentru a doua latură a Cortului, latura dinspre miazănoapte,
26. cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, câte două picioare sub fiecare scândură.
27. Au făcut apoi şase scânduri pentru fundul Cortului, înspre apus.
28. Au făcut două scânduri pentru cele două unghiuri ale Cortului în partea din fund;
29. acestea erau făcute din două bucăţi, începând de la partea de jos, şi bine legate la vârf printr-un cerc; la fel au făcut pentru amândouă scândurile din cele două unghiuri.
30. Erau astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
31. Au făcut cinci drugi* din lemn de salcâm pentru scândurile uneia din laturile Cortului,
*Exod. 26:26
32. cinci drugi pentru scândurile celei de a doua laturi a Cortului şi cinci drugi pentru scândurile laturii Cortului din fundul dinspre apus;
33. drugul de la mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scândurilor, de la un capăt la celălalt.
34. Au poleit scândurile cu aur, şi verigile lor de aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.
Cele două perdele
35. Perdeaua* dinăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.
*Exod. 26:31
36. Au făcut patru stâlpi de salcâm pentru ea şi i-au poleit cu aur; cârligele lor erau de aur şi au turnat pentru stâlpii aceştia patru picioare de argint.
37. Pentru uşa Cortului au făcut o perdea* de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.
*Exod. 26:36
38. Au făcut cei cinci stâlpi ai ei cu cârligele lor, iar căpătâiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă.
Capitolul 37
Facerea chivotului
1. Apoi Beţaleel* a făcut chivotul din lemn de salcâm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea tot de un cot şi jumătate.
*Exod. 25:10
2. L-a poleit cu aur curat pe dinăuntru şi pe din afară, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
3. A turnat pentru el patru verigi de aur, pe care le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.
4. A făcut nişte drugi de lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur.
5. A vârât drugii în verigile de la cele două laturi ale chivotului, ca să ducă chivotul.
6. A făcut şi capacul ispăşirii* de aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea de un cot şi jumătate.
*Exod. 25:17
7. A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
8. un heruvim la un capăt, şi un heruvim la celălalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
9. Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor şi uitându-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
Facerea mesei
10. A făcut masa* din lemn de salcâm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot, şi înălţimea de un cot şi jumătate.
*Exod. 25:23
11. A poleit-o cu aur curat şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.
12. I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mână, pe care a făcut un chenar de jur împrejur.
13. A turnat pentru masă patru verigi de aur şi a pus verigile în cele patru colţuri, care erau la cele patru picioare ale ei.
14. Verigile erau lângă pervaz, şi în ele erau vârâţi drugii pentru ducerea mesei.
15. A făcut drugii de lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.
16. A făcut apoi uneltele care trebuiau puse pe masă: farfuriile*, căţuile, potirele şi ceştile ei, care slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat.
*Exod. 25:29
Facerea sfeşnicului
17. A făcut sfeşnicul* de aur curat; a făcut sfeşnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui erau dintr-o bucată cu el.
*Exod. 25:31; Zah. 4; Apoc. 1:12-20; Apoc. 4:5
18. Din amândouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe dintr-o latură, şi trei braţe din cealaltă latură.
19. Pe un braţ erau trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe un alt braţ alte trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic.
20. Pe fusul sfeşnicului erau patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
21. Era o gămălioară sub două braţe care ieşeau din sfeşnic, o gămălioară sub alte două braţe, şi o gămălioară sub alte două braţe; aşa era la toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic.
22. Gămălioarele şi braţele sfeşnicului erau dintr-o bucată cu el, bătut în întregime dintr-o bucată de aur curat.
23. A făcut apoi cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui, toate de aur curat.
24. A întrebuinţat un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.
Altarul pentru tămâie
25. Apoi a făcut* altarul pentru tămâie din lemn de salcâm; lungimea lui era de un cot, şi lăţimea de un cot; era în patru muchii, şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr-o bucată cu el.
*Exod. 30:1; Apoc. 8:3, 4
26. L-a poleit cu aur curat, atât partea de sus, cât şi laturile de jur împrejur şi coarnele. Şi i-a făcut o cunună de jur împrejur.
27. Sub cunună a făcut două verigi de aur, pe care le-a pus în cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vâre în ele drugii care slujeau la ducerea lui.
28. A făcut nişte drugi din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur.
29. A făcut untdelemnul* pentru ungerea sfântă şi tămâia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir.
*Exod. 30:23, 34
Capitolul 38
Altarul pentru arderile de tot şi ligheanul de aramă
1. A făcut* altarul pentru arderile de tot din lemn de salcâm; lungimea lui era de cinci coţi, şi lăţimea de cinci coţi; era în patru muchii, şi înălţimea lui era de trei coţi.
*Exod. 27:1
2. La cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr-o bucată cu el şi l-a poleit cu aramă.
3. A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, lighenele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă.
4. A făcut pentru altar un grătar de aramă ca o reţea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începând de jos, aşa că venea până la jumătatea altarului.
5. A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vâre drugii în ele.
6. A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aramă.
7. A vârât drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru.
8. A făcut ligheanul* de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la uşa Cortului întâlnirii.
*Exod. 30:18
Facerea curţii
9. Apoi a făcut curtea*. Înspre partea de miazăzi, pentru curte, erau nişte pânze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,
*Exod. 27:9
10. cu douăzeci de stâlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
11. Înspre partea de miazănoapte erau o sută de coţi de pânză, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare de aramă ale lor; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
12. Înspre partea de apus erau cincizeci de coţi de pânză, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.
13. Înspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coţi lăţime, erau:
14. pentru o aripă, cincisprezece coţi de pânză, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor,
15. şi pentru a doua aripă, care era în faţa ei, de cealaltă parte a porţii curţii, cincisprezece coţi de pânză, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.
16. Toate pânzele de jur împrejurul curţii erau de in subţire răsucit.
17. Picioarele stâlpilor erau de aramă, cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint, şi căpătâiele lor erau poleite cu argint. Toţi stâlpii curţii erau legaţi între ei cu beţe de argint.
18. Perdeaua de la poarta curţii Cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărămiziu, şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi, şi înălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pânzelor curţii;
19. cei patru stâlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau de aramă; cârligele şi beţele lor de legătură erau de argint; iar căpătâiele erau poleite cu argint.
20. Toţi ţăruşii din jurul Cortului şi curţii erau de aramă*.
*Exod. 27:19
Socoteala Cortului
21. Iată socoteala locaşului* Cortului întâlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea leviţilor, sub** cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
*Num. 1:50, 53; Num. 9:15; Num. 10:11; Num. 11:7, 8; Num. 18:2; 2Cron. 24:6. **Exod. 6:23; Num. 4:28, 33
22. Beţaleel*, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 31:2, 6
23. El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, meşter la săpat în pietre, la cioplit cu meşteşug şi la lucrat pe gherghef în materiile vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, şi în in subţire.
24. Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările Sfântului Locaş, aur ieşit din daruri, se suia la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli, după siclul* Cortului.
*Exod. 30:13, 24; Lev. 5:15; Lev. 27:3, 25; Num. 3:47; Num. 18:16
25. Argintul celor ieşiţi la numărătoare, din adunare, se suia la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului Locaş:
26. câte* o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci** de oameni.
*Exod. 30:19, 15. **Num. 1:46
27. Din cei o sută de talanţi de argint s-au turnat picioarele* Sfântului Locaş şi picioarele perdelei dinăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, câte un talant de picior.
*Exod. 26:19, 21, 25, 32
28. Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli s-au făcut cârligele şi beţele de legătură dintre stâlpi şi le-au poleit căpătâiele.
29. Arama dăruită se suia la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.
30. Din ea au făcut picioarele de la uşa Cortului întâlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui şi toate uneltele altarului;
31. picioarele stâlpilor curţii, de jur împrejur, şi picioarele stâlpilor de la poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul Cortului şi ai curţii.
Capitolul 39
Facerea veşmintelor preoţeşti
1. Cu materiile vopsite în albastru*, în purpuriu şi în cărămiziu, au făcut veşmintele** preoţilor pentru slujba Sfântului Locaş şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum† poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 35:23. **Exod. 31:10; Exod. 35:19. †Exod. 28:4
2. Au făcut efodul* de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.
*Exod. 28:6
3. Au întins nişte plăci de aur şi le-au tăiat în fire subţiri, pe care le-au ţesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu şi în in subţire; era lucrat cu măiestrie.
4. I-au făcut nişte umerari care se împreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.
5. Brâul era de aceeaşi lucrătură ca efodul şi prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit, cum poruncise lui Moise, Domnul.
6. Au pregătit pietrele* de onix, le-au prins în legături de aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.
*Exod. 28:9
7. Le-au pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte* pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 28:12
Facerea pieptarului
8. Au făcut* apoi pieptarul, lucrat cu măiestrie, din aceeaşi lucrătură ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.
*Exod. 28:15
9. Era în patru colţuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era îndoit.
10. Au pus în el patru şiruri* de pietre; în şirul întâi era: un sardonix, un topaz şi un smarald;
*Exod. 28:17, etc.
11. în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;
12. în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;
13. iar în al patrulea şir: un crisolit, un onix şi un jasp. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur.
14. Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
15. Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
16. Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur, şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.
17. Apoi cele două lănţişoare împletite, de aur, le-au vârât în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului;
18. iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umerarii efodului în partea dinainte.
19. Au mai făcut două verigi de aur, pe care le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru dinspre efod.
20. Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe care le-au pus la cei doi umerari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreunează efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului.
21. Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise, Domnul.
Facerea mantiei efodului
22. Au făcut* mantia de sub efod, ţesută toată cu meşteşug din materie albastră.
*Exod. 28:31
23. La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă.
24. Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir răsucit;
25. au făcut şi nişte clopoţei* de aur curat, şi clopoţeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei:
*Exod. 28:33
26. venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise, Domnul.
Tunicile şi placa de aur
27. Au făcut* şi tunicile de in subţire ţesute cu măiestre, pentru Aaron şi fiii lui;
*Exod. 28:39, 40
28. mitra* de in subţire şi scufiile de in subţire care slujeau ca podoabă; izmenele** de in subţire răsucit;
*Exod. 28:4, 39; Ezec. 44:18. **Exod. 28:42
29. brâul* de in subţire răsucit, lucrat la gherghef şi de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 28:39
30. Au făcut apoi şi placa* de aur curat, cununa împărătească sfântă, şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfânt Domnului”.
*Exod. 28:36, 37
31. Au legat-o de mitră, sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.
Lucrarea este sfârşită
32. Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului Cortului întâlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot* ce poruncise lui Moise, Domnul: aşa au făcut.
*Exod. 39:42, 43; Exod. 25:40
33. Au adus locaşul la Moise: Cortul şi toate uneltele lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;
34. învelitoarea de piei de berbec vopsite în roşu, învelitoarea de piei de viţel de mare şi perdeaua de despărţire;
35. chivotul mărturiei şi drugii lui, şi capacul ispăşirii;
36. masa cu toate uneltele ei şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;
37. sfeşnicul de aur curat, candelele lui aşezate în rând şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;
38. altarul de aur, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare, şi perdeaua de la uşa Cortului;
39. altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;
40. pânzele curţii, stâlpii ei şi picioarele lor, perdeaua de la poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei şi toate uneltele pentru slujba locaşului Cortului întâlnirii;
41. veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul Sfânt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.
42. Copiii lui Israel au făcut* toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.
*Exod. 35:10
43. Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat*.
*Lev. 9:22, 23; Num. 6:23; Ios. 22:6; 2Sam. 6:18; 1Împ. 8:14; 2Cron. 30:27
Capitolul 40
Aşezarea şi sfinţirea cortului
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „În ziua întâi a lunii* întâi, să întinzi locaşul** Cortului întâlnirii.
*Exod. 12:2; Exod. 13:4. **Exod. 40:17; Exod. 26:1, 30
3. Să pui în el* chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atârni perdeaua dinăuntru.
*Exod. 40:21; Exod. 26:33; Num. 4:5
4. Apoi să aduci masa* şi să pui** pe ea cele rânduite. După aceea, să aduci† sfeşnicul şi să-i aşezi candelele.
*Exod. 40:22; Exod. 26:35. **Exod. 40:23; Exod. 25:30; Lev. 24:5, 6. †Exod. 40:24, 25
5. Altarul* de aur pentru tămâie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei şi să atârni perdeaua la uşa Cortului.
*Exod. 40:26
6. Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului Cortului întâlnirii.
7. Ligheanul* să-l aşezi între Cortul întâlnirii şi altar şi să pui apă în el.
*Exod. 40:30; Exod. 30:18
8. Să aşezi curtea de jur împrejur şi să pui perdeaua la poarta curţii.
9. Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi* cu el Cortul şi tot ce cuprinde el şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfânt.
*Exod. 30:26
10. Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi* preasfânt.
*Exod. 29:36, 37
11. Să ungi ligheanul cu piciorul lui şi să-l sfinţeşti.
12. Apoi să aduci* pe Aaron şi pe fiii lui la uşa Cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.
*Lev. 8:1-13
13. Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi* şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.
*Exod. 28:41
14. Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile
15. şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururi dreptul preoţiei printre urmaşii* lor.”
*Num. 25:13
16. Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
17. În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, Cortul* era aşezat.
*Exod. 40:1; Num. 7:1
18. Moise a aşezat Cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scândurile şi verigile şi a ridicat stâlpii.
19. A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra Cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului Cortului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
20. Apoi a luat mărturia* şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
*Exod. 25:16
21. A adus chivotul în Cort; a atârnat* perdeaua despărţitoare înaintea lui şi a acoperit astfel chivotul mărturiei, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 26:33; Exod. 35:12
22. A aşezat masa* în Cortul întâlnirii, în partea de miazănoapte a Cortului, dincoace de perdeaua dinăuntru;
*Exod. 26:35
23. şi a pus* pe ea pâinile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 40:4
24. Apoi a aşezat* sfeşnicul în Cortul întâlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a Cortului;
*Exod. 26:35
25. şi i-a aşezat* candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 40:4; Exod. 25:37
26. Apoi a aşezat altarul* de aur în Cortul întâlnirii în faţa perdelei dinăuntru;
*Exod. 40:5; Exod. 30:6
27. a ars pe el* tămâie mirositoare, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 30:7
28. A aşezat* perdeaua la uşa Cortului.
*Exod. 40:5; Exod. 26:36
29. A aşezat altarul* pentru arderile de tot la uşa locaşului Cortului întâlnirii; şi a adus pe** el arderea de tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 40:6. **Exod. 29:38, etc.
30. A aşezat ligheanul* între Cortul întâlnirii şi altar şi a pus în el apă pentru spălat.
*Exod. 40:7; Exod. 30:18
31. Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în el;
32. când intrau în Cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum* poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 30:19, 20
33. Apoi* a ridicat curtea împrejurul Cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.
*Exod. 40:8; Exod. 27:9, 16
Slava Domnului
34. Atunci norul* a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul.
*Exod. 29:43; Lev. 16:2; Num. 9:15; 1Împ. 8:10, 11; 2Cron. 5:13; 2Cron. 7:2; Isa. 6:4; Hag. 2:7, 9; Apoc. 15:8
35. Moise nu putea* să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.
*Lev. 16:2; 1Împ. 8:11; 2Cron. 5:14
36. Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când* se ridica norul deasupra Cortului.
*Num. 9:17; Num. 10:11; Neem. 9:19
37. Şi când* nu se ridica norul, nu porneau, până ce nu se ridica.
*Num. 9:19-22
38. Norul Domnului* era deasupra Cortului ziua; iar noaptea, era un foc înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
*Exod. 13:21; Num. 9:15
LEVITICUL*
*Ezec. 20:11; Deut. 33:10
Capitolul 1
Arderile de tot
1. Domnul a* chemat pe Moise; i-a vorbit din Cortul** întâlnirii şi a zis:
*Exod. 19:3; Exod. 40:34, 35. **Num. 12:4, 5
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„Când* cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă.
*Lev. 22:18, 19
3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără* cusur; şi anume să-l aducă la uşa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
*Exod. 12:5; Lev. 3:1; Lev. 22:20, 21; Deut. 15:21; Mal. 1:14; Efes. 5:27; Evr. 9:14; 1Pet. 1:19
4. Să-şi pună* mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit** de Domnul, ca să facㆠispăşire pentru el.
*Exod. 29:10, 15, 19; Lev. 3:2, 8, 13; Lev. 4:15; Lev. 8:14, 22; Lev. 16:21. **Lev. 22:21, 27; Isa. 56:7; Rom. 12:1; Filip. 4:18. †Lev. 4:20, 26, 31, 35; Lev. 9:7; Lev. 16:24; Num. 15:25; 2Cron. 29:23, 24; Rom. 5:11
5. Să înjunghie* viţelul înaintea Domnului; şi preoţii**, fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să-l stropeascㆠde jur împrejur pe altarul de la uşa Cortului întâlnirii.
*Mica 6:6. **2Cron. 35:11; Evr. 10:11. †Lev. 3:8; Evr. 12:24; 1Pet. 1:2
6. Să jupoaie viţelul adus ca ardere de tot şi să-l taie în bucăţi.
7. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună* lemne pe foc.
*Gen. 22:9
8. Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar.
9. Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele; şi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros* plăcut Domnului.
*Gen. 8:21; Ezec. 20:28, 41; 2Cor. 2:15; Efes. 5:2; Filip. 4:18
10. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără* cusur.
*Lev. 1:3
11. Să-l* înjunghie în partea de miazănoapte a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
*Lev. 1:5
12. El să-l taie în bucăţi; şi preotul să le pună, împreună cu capul şi grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar.
13. Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele, şi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
Arderea de tot din păsări
14. Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele* sau din pui de porumbel.
*Lev. 5:7; Lev. 12:8; Luc. 2:24
15. Preotul să aducă pasărea pe altar; să-i despice capul cu unghia şi s-o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului.
16. Să scoată guşa cu penele ei şi s-o arunce lângă* altar, spre răsărit, în locul unde se strânge cenuşa.
*Lev. 6:10
17. Să-i frângă aripile, fără să le* dezlipească; şi preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta** este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Gen. 15:10. **Lev. 1:9, 13
Capitolul 2
Jertfele de mâncare
1. Când va aduce cineva Domnului un dar* ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea şi să adauge şi tămâie.
*Lev. 6:14; Lev. 9:17; Num. 15:4
2. S-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, şi s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere* aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
*Lev. 2:9; Lev. 5:12; Lev. 6:15; Lev. 24:7; Isa. 66:3; Fap. 10:4
3. Ce va rămâne* din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru** preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului.
*Lev. 7:9; Lev. 10:12, 13. **Exod. 29:37; Num. 18:9
4. Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci nişte turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, şi nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn*.
*Exod. 29:2
5. Dacă darul tău, adus ca jertfă de mâncare, va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită şi frământată cu untdelemn.
6. S-o frângi în bucăţi şi să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare.
7. Dacă darul tău adus ca jertfă de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn.
8. Darul de mâncare făcut din aceste lucruri să-l aduci Domnului; şi anume, să fie dat preotului, care-l va aduce pe altar.
9. Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere* aminte şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca** jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului.
*Lev. 2:2. **Exod. 29:18
10. Ce va rămâne* din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.
*Lev. 2:3
Totul fără aluat şi cu sare
11. Niciunul din darurile pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut* cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
*Lev. 6:17; Mat. 16:12; Mar. 8:15; Luc. 12:1; 1Cor. 5:8; Gal. 5:9
12. Ca jertfă* de mâncare din cele dintâi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului; dar ca dar de mâncare de un miros plăcut, să nu fie aduse pe altar.
*Exod. 22:29; Lev. 23:10, 11
13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi* cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea**, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate† darurile tale de mâncare să aduci sare.
*Mar. 9:49; Col. 4:6. **Num. 18:19. †Ezec. 43:24
Pârga
14. Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci* ca dar de mâncare din cele dintâi roade ale tale, spice** coapte de curând, prăjite la foc şi boabe noi, pisate.
*Lev. 23:10, 14. **2Împ. 4:42
15. Să torni untdelemn* pe ele şi să adaugi şi tămâie; acesta este un dar de mâncare.
*Lev. 2:1
16. Preotul să ardă ca aducere aminte* o parte din boabele pisate şi din untdelemn, cu toată tămâia. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
*Lev. 2:2
Capitolul 3
Jertfele de mulţumire
1. Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă* de mulţumire,
dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără** cusur, înaintea Domnului.
*Lev. 7:11, 29; Lev. 22:21. **Lev. 1:3
2. Să pună* mâna pe capul dobitocului, să-l înjunghie la uşa Cortului întâlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.
*Exod. 29, 10; Lev. 1:4, 5
3. Din această jertfă de mulţumire să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea* care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie;
*Exod. 29:13, 22; Lev. 4:8, 9
4. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi.
5. Fiii lui Aaron să le ardă* pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Exod. 29:13; Lev. 6:12
6. Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţumire Domnului va fi din turmă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără* cusur.
*Lev. 3:1, etc.
7. Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.
8. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului şi să-l înjunghie înaintea Cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
9. Din această jertfă de mulţumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,
10. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi.
11. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea* unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.
*Lev. 21:6, 8, 17, 21, 22; Lev. 22:25; Ezec. 44:7; Mal. 1:7, 12
12. Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă* înaintea Domnului.
*Lev. 3:1, 7, etc.
13. Să-şi pună mâna pe capul vitei şi s-o înjunghie înaintea Cortului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
14. Apoi din ea să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
15. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi.
16. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată* grăsimea este a Domnului.
*Lev. 7:23, 25; 1Sam. 2:15; 2Cron. 7:7
17. Aceasta este o lege* veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu niciun chip să nu mâncaţi nici grăsime**, nici sânge†.”
*Lev. 6:18; Lev. 7:36; Lev. 17:7; Lev. 23:14. **Lev. 3:16; Lev. 7:23; Deut. 32:14; Neem. 8:10. †Gen. 9:4; Lev. 7:26; Lev. 17:10, 14; Deut. 12:16; 1Sam. 14:33; Ezec. 44:7, 15
Capitolul 4
Jertfele pentru ispăşire
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune:
„Când* va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, şi anume:
*Lev. 5:15, 17; Num. 15:22, etc.; 1Sam. 14:27; Ps. 19:12
3. Dacă a păcătuit preotul* care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel** fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut.
*Lev. 8:12. **Lev. 9:2
4. Să aducă viţelul* la uşa Cortului întâlnirii înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi să-l înjunghie înaintea Domnului.
*Lev. 1:3, 4
5. Preotul care a primit ungerea să* ia din sângele viţelului şi să-l aducă în Cortul întâlnirii:
*Lev. 16:14; Num. 19:4
6. să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru a Sfântului Locaş.
7. Apoi preotul să ungă* cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare care este înaintea Domnului în Cortul întâlnirii; iar tot** celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot care este la uşa Cortului întâlnirii.
*Lev. 8:15; Lev. 9:9; Lev. 16:18. **Lev. 5:9
8. Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
9. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi. Preotul să ia aceste părţi,
10. cum* se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
*Lev. 3:3-5
11. Dar pielea* viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
*Exod. 29:14; Num. 19:5
12. adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde* se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie** ars pe grămada de cenuşă.
*Lev. 6:11. **Evr. 13:11
Când toată adunarea a păcătuit
13. Dacă* toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi făcându-se astfel vinovată,
*Num. 15:24; Ios. 7:11
14. şi dacă păcatul săvârşit s-a* descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea Cortului întâlnirii.
*Lev. 5:2, 3, 4, 17
15. Bătrânii adunării să-şi* pună mâinile pe capul viţelului înaintea Domnului şi să înjunghie viţelul înaintea Domnului.
*Lev. 1:4
16. Preotul* care a primit ungerea să aducă din sângele viţelului în Cortul întâlnirii;
*Lev. 4:5; Evr. 9:12-14
17. să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru.
18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în Cortul întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa Cortului întâlnirii.
19. Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar.
20. Cu viţelul* acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul** ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
*Lev. 4:3. **Num. 15:25; Dan. 9:24; Rom. 5:11; Evr. 2:17; Evr. 10:10-12; 1Ioan 1:7; 1Ioan 2:2
21. Viţelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
Când păcătuieşte o căpetenie
22. Dacă o căpetenie a păcătuit, făcând* fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului Dumnezeului său lucruri care nu trebuie făcute, şi s-a făcut astfel vinovat,
*Lev. 4:2, 13
23. şi ajunge să descopere* păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
*Lev. 4:14
24. Să-şi* pună mâna pe capul ţapului şi să-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
*Lev. 4:4, etc.
25. Preotul* să ia cu degetul din sângele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
*Lev. 4:30
26. Toată grăsimea* s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul**, pentru căpetenia aceea, ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
*Lev. 3:5. **Lev. 4:20; Num. 15:28
27. Dacă cineva* din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi s-a făcut astfel vinovat,
*Lev. 4:2; Num. 15:27
28. şi ajunge să descopere păcatul* pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
*Lev. 4:23
29. Să-şi* pună mâna pe capul jertfei de ispăşire şi s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot.
*Lev. 4:14, 24
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
31. Preotul* să ia toată grăsimea, cum** se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut† Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea†† pentru omul acesta, şi i se va ierta.
*Lev. 3:14. **Lev. 3:3. †Exod. 29:18; Lev. 1:9. ††Lev. 4:26
32. Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască* fără cusur.
*Lev. 4:28
33. Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o înjunghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se înjunghie arderile de tot.
34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
35. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar*, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel** va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit, şi i se va ierta.
*Lev. 3:5. **Lev. 4:26, 31
Capitolul 5
Tot jertfele pentru ispăşirea păcatelor
1. Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând* ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel sub vină**,
*1Împ. 8:31; Mat. 26:63. **Lev. 5:17; Lev. 7:18; Lev. 17:16; Lev. 19:8; Lev. 20:17; Num. 9:13
2. sau când cineva, fără să ştie, se va* atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel** vinovat;
*Lev. 11:24, 28, 31, 39; Num. 19:11, 13, 16. **Lev. 5:17
3. sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo* spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai târziu şi se va face astfel vinovat;
*Lev. 12:13, 15
4. sau când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să* facă ceva rău sau bine**, şi nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu, şi se va face astfel vinovat:
*1Sam. 25:22; Fap. 23:12. **Mar. 6:23
5. Când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească* păcatul.
*Lev. 16:21; Lev. 26:40; Num. 5:7; Ezra 10:11, 12
6. Apoi să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, o parte femeiască din turmă, şi anume, o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui.
7. Dacă nu va* putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele** sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celălalt ca ardere de tot.
*Lev. 12:8; Lev. 14:21. **Lev. 1:14
8. Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să-i frângă* cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă;
*Lev. 1:15
9. să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispăşire, iar celălalt* sânge să-l stoarcă la picioarele altarului; aceasta este o jertfă de ispăşire.
*Lev. 4:7, 18, 30, 34
10. Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere de tot, după* rânduielile aşezate. Astfel va face preotul** pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta.
*Lev. 1:14. **Lev. 4:26
11. Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn* pe ea şi să n-adauge nici tămâie, căci este un dar de ispăşire.
*Num. 5:15
12. S-o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte*, şi s-o ardă pe altar, ca şi pe** darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispăşire.
*Lev. 2:2. **Lev. 4:35
13. Astfel va face preotul* pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte care va mai rămâne** din darul acesta să fie a preotului, ca şi la darul de mâncare.”
*Lev. 4:26. **Lev. 2:3
Jertfele pentru vină
14. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
15. „Când* cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă** Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după preţuirea ta în sicli de argint, după siclul† Sfântului Locaş.
*Lev. 22:14. **Ezra 10:19. †Exod. 30:13; Lev. 27:25
16. Să mai adauge* a cincea parte la preţul lucrului cu care a înşelat Sfântul Locaş şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul** să facă ispăşire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta.
*Lev. 6:5; Lev. 22:14; Lev. 27:13, 15, 27, 31; Num. 5:7. **Lev. 4:26
17. Când va păcătui cineva* făcând, fără să** ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, şi se va face vinovat† purtându-şi astfel vina,
*Lev. 4:2. **Lev. 5:15; Lev. 4:2, 13, 22, 27; Ps. 19:12; Luc. 12:48. †Lev. 5:1, 2
18. să* aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul** să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie; şi i se va ierta.
*Lev. 5:15. **Lev. 5:16
19. Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul*.”
*Ezra 10:3
Capitolul 6
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Când va păcătui cineva şi va* săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind** aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat† în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela†† pe aproapele lui,
*Num. 5:6. **Lev. 19:11; Fap. 5:4; Col. 3:9. †Exod. 22:7, 10. ††Prov. 24:28; Prov. 26:19
3. tăgăduind că a găsit* un lucru pierdut, sau făcând** un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte;
*Deut. 22:1, 2, 3. **Exod. 22:11; Lev. 19:12; Ier. 7:9; Zah. 5:4
4. când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila, sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5. sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi* întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină.
*Lev. 5:16; Num. 5:7; 2Sam. 12:6; Luc. 19:8
6. Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec* fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului.
*Lev. 5:15
7. Şi preotul* va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala de care se va fi făcut vinovat.”
*Lev. 4:26
Legea arderii de tot
8. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
9. „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi:
„Iată legea arderii de tot: Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar.
10. Preotul* să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea de tot de pe altar şi s-o verse lângă** altar.
*Exod. 28:39, 40, 41, 43; Lev. 16:4; Ezec. 44:17, 18. **Lev. 1:16
11. Apoi să se dezbrace* de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc** curat.
*Ezec. 44:19. **Lev. 4:12
12. Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea* jertfelor de mulţumire.
*Lev. 3:3, 9, 14
13. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.
Legea darului de mâncare
14. Iată legea* darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.
*Lev. 2:1; Num. 15:4
15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere aminte*, de un miros plăcut Domnului.
*Lev. 2:2, 9
16. Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne* din darul de mâncare, s-o mănânce fără aluat**, într-un loc sfânt, în curtea Cortului întâlnirii.
*Lev. 2:3; Ezec. 44:29. **Lev. 6:26; Lev. 10:12, 13; Num. 18:10
17. Să* n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am** dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt†, ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină.
*Lev. 2:11. **Num. 18:9, 10. †Exod. 29:37; Lev. 6:25; Lev. 2:3; Lev. 7:1
18. Toată* partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege** veşnică pentru urmaşii voştri cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine† se va atinge de ele va fi sfinţit.”
*Lev. 6:29; Num. 18:10. **Lev. 3:17. †Exod. 29:37; Lev. 22:3-7
Darul de mâncare al preotului
19. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
20. „Iată* darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui, în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă** de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
*Exod. 29:2. **Exod. 16:36
21. Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
22. Preotul dintre fiii lui Aaron*, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă** întreagă.
*Lev. 4:3. **Exod. 29:25
23. Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”
Legea jertfei de ispăşire
24. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
25. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi:
„Iată* legea jertfei de ispăşire: Vita pentru jertfa de ispăşire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul** unde se înjunghie arderea de tot: ea este un lucru preasfânt†.
*Lev. 4:2. **Lev. 1:3, 5, 11; Lev. 4:24, 29, 33. †Lev. 6:17; Lev. 21:22
26. Preotul* care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce; şi anume, să fie mâncată într-un** loc sfânt, în curtea Cortului întâlnirii.
*Lev. 10:17, 18; Num. 18:9, 10; Ezec. 44:28, 29. **Lev. 6:16
27. Oricine* se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.
*Exod. 29:32; Exod. 30:29
28. Vasul de pământ în care se va fierbe, să se* spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă.
*Lev. 11:33; Lev. 15:12
29. Toată partea* bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru** preasfânt.
*Lev. 6:18; Num. 18:10. **Lev. 6:25
30. Dar să nu se mănânce nicio jertfă* de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în Cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş: ci aceea să fie arsă în foc.
*Lev. 4:7, 11, 12, 18, 21; Lev. 10:18; Lev. 16:27; Evr. 13:11
Capitolul 7
Legea jertfei pentru vină
1. Iată* legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt**.
*Lev. 5; Lev. 6:1-7. **Lev. 6:17, 25; Lev. 21:22
2. În* locul unde se înjunghie arderea de tot, să se înjunghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.
*Lev. 1:3, 5, 11; Lev. 4:24, 29, 33
3. Să i se aducă toată grăsimea*, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,
*Exod. 29:13; Lev. 3:4, 9, 10, 14, 15, 16; Lev. 4:8, 9
4. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rinichi.
5. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
6. Toată* partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea; şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru** preasfânt.
*Lev. 6:16, 17, 18; Num. 18:9, 10. **Lev. 2:3
7. Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa* de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
*Lev. 6:25, 26; Lev. 14:13
8. Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
9. Orice jertfă de mâncare*, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
*Lev. 2, 3, 10; Num. 18:9; Ezec. 44:29
10. Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
Legea jertfei de mulţumire
11. Iată* legea jertfei de mulţumire care se va aduce Domnului.
*Lev. 3:1; Lev. 22:18, 21
12. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite* cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn.
*Lev. 2:4; Num. 6:15
13. Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine* dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire.
*Amos 4:5
14. Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea* să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire.
*Num. 18:8, 11, 19
15. Carnea* jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa.
*Lev. 22:30
16. Dacă aduce* cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce; iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi.
*Lev. 19:6, 7, 8
17. Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc.
18. Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios*, şi oricine va mânca din ea** îşi va purta vina.
*Num. 18:27. **Lev. 11:10, 11, 41; Lev. 19:7
19. Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne;
20. dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţie*, va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie** nimicit din poporul său.
*Lev. 15:3. **Gen. 17:14
21. Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune* omenească, fie de** un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune†, şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie†† nimicit din poporul său.”
*Lev. 12; Lev. 13; Lev. 15. **Lev. 11:24, 28. †Ezec. 4:14. ††Lev. 7:20
Să nu mănânce grăsimea şi sângele
22. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune:
„Să nu mâncaţi grăsime* de bou, de miel sau de capră.
*Lev. 3:17; Lev. 17:15; Deut. 14:21; Ezec. 4:14; Ezec. 44:31
24. Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi.
25. Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
26. Să nu mâncaţi* sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui.
*Gen. 9:4; Lev. 3:17; Lev. 17:10-14
27. Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!”
Darul de mulţumire
28. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
29. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„Cine* va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.
*Lev. 3:1
30. Să aducă cu mâinile* lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul** ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
*Lev. 3:3, 4, 9, 14. **Exod. 29:24, 27; Lev. 8:27; Lev. 9:21; Num. 6:20
31. Preotul* să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul** să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.
*Lev. 3:5, 11, 16. **Lev. 7:34
32. Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă* aducând-o ca dar luat prin ridicare.
*Lev. 7:34; Lev. 9:21; Num. 6:20
33. Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire.
34. Căci Eu iau din jertfele de mulţumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul* care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi întotdeauna copiii lui Israel.
*Exod. 29:28; Lev. 10:14, 15; Num. 18:18, 19; Deut. 18:3
35. Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
36. Iată ce porunceşte Domnul să le dea copii lui Israel din* ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor.”
*Exod. 40:13, 15; Lev. 8:12, 30
37. Aceasta este legea arderii* de tot, a darului** de mâncare, a jertfei† de ispăşire, a jertfei†† pentru vină, a închinării*† în slujba Domnului şi a jertfei de mulţumire†*.
*Lev. 6:9. **Lev. 6:14. †Lev. 25. ††Lev. 7:1. *†Exod. 29:1; Lev. 6:20. †*Lev. 7:11
38. Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă* darurile înaintea Domnului în pustiul Sinai.
*Lev. 1:2
Capitolul 8
Sfinţirea lui Aaron şi a fiilor lui
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Ia* pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el, veşmintele**, untdelemnul† pentru ungere, viţelul pentru jertfa de ispăşire, cei doi berbeci şi coşul cu azimele,
*Exod. 29:1, 2, 3. **Exod. 28:2, 4. †Exod. 30:24, 25
3. şi cheamă toată adunarea la uşa Cortului întâlnirii.”
4. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s-a strâns la uşa Cortului întâlnirii.
5. Moise a zis adunării: „Iată* ce a poruncit Domnul să se facă.”
*Exod. 29:4
6. Moise a adus pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat* cu apă.
*Exod. 29:4
7. A pus* tunica** pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia şi a pus pe el efodul, pe care l-a strâns cu brâul efodului cu care l-a îmbrăcat.
*Exod. 29:5. **Exod. 28:4
8. I-a pus pieptarul* şi a pus în pieptar Urim şi Tumim.
*Exod. 28:30
9. I-a pus* mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aşezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum** poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 29:6. **Exod. 28:37, etc.
10. Moise* a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul Locaş şi toate lucrurile, care erau în el, şi le-a sfinţit.
*Exod. 36:26-29
11. A stropit cu el altarul de şapte ori şi a uns altarul şi toate uneltele lui, şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.
12. Din untdelemnul* pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron şi l-a uns, ca să-l sfinţească.
*Exod. 29:7; Exod. 30:30; Lev. 21:10, 12; Ps. 123:2
13. Moise* a adus şi pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 29:8, 9
Viţelul ispăşitor şi arderea de tot
14. A apropiat* apoi viţelul adus ca jertfă de ispăşire; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus** mâinile pe capul viţelului adus ca jertfă de ispăşire.
*Exod. 29:10; Ezec. 43:19. **Lev. 4:4
15. Moise l-a înjunghiat, a luat sânge* şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, şi a curăţat altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului şi l-a sfinţit astfel, făcând ispăşire pentru el.
*Exod. 29:12, 36; Lev. 4:7; Ezec. 43:20, 26; Evr. 9:22
16. A* luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor, şi le-a ars pe altar.
*Exod. 29:13; Lev. 4:8
17. Iar cealaltă parte care a mai rămas din viţel, şi anume: pielea, carnea şi balega le-a ars în foc, afară din tabără, cum* poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 29:14; Lev. 4:11, 12
18. A apropiat* apoi berbecul pentru arderea de tot; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
*Exod. 29:15
19. Moise l-a înjunghiat şi a stropit sângele pe altar de jur împrejur.
20. A tăiat berbecul în bucăţi şi a ars capul, bucăţile şi grăsimea.
21. A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele şi a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, cum* poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 29:18
Sfinţirea în slujba preoţiei
22. A adus* apoi celălalt berbec, adică berbecul pentru închinarea în slujba Domnului; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
*Exod. 29:19, 31
23. Moise a înjunghiat berbecul, a luat din sângele lui şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.
24. A adus pe fiii lui Aaron, a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sângele rămas l-a stropit pe altar de jur împrejur.
25. A luat* grăsimea, coada, toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor şi spata dreaptă;
*Exod. 29:22
26. a luat de asemenea din coşul* cu azime, pus înaintea Domnului, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.
*Exod. 29:23
27. Toate aceste lucruri le-a pus în* mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi, şi le-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
*Exod. 29:24, etc.
28. Apoi Moise* le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Exod. 29:25
29. Moise a luat pieptul berbecului de închinare în slujba Domnului şi l-a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea* lui Moise, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 29:26
30. Moise* a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor; şi a sfinţit astfel pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor împreună cu el.
*Exod. 29:21; Exod. 30:30; Num. 3:3
31. Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi* carnea la uşa Cortului întâlnirii; acolo s-o mâncaţi, împreună cu pâinea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicând: „Aaron şi fiii lui s-o mănânce.”
*Exod. 29:31, 32
32. Iar* partea care va mai rămâne din carne şi din pâine s-o ardeţi în foc.
*Exod. 29:34
33. Timp de şapte zile*, să nu ieşiţi deloc din uşa Cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.
*Exod. 29:30, 35; Ezec. 43:25, 26
34. Ce* s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi.
*Evr. 7:16
35. Să rămâneţi dar şapte zile la uşa Cortului întâlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi* poruncile Domnului, ca să nu muriţi; căci aşa mi s-a poruncit!
*Num. 3:7; Num. 9:19; Deut. 11:1; 1Împ. 2:3
36. Aaron şi fiii lui au făcut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
Capitolul 9
Jertfele lui Aaron şi fiilor lui
1. În ziua* a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii lui Israel.
*Ezec. 43:27
2. Şi a zis lui Aaron: „Ia* un viţel pentru jertfa de ispăşire şi** un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
*Exod. 29:1; Lev. 4:3; Lev. 8:14. **Lev. 8:18
3. Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Luaţi* un ţap pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur pentru arderea de tot;
*Lev. 4:23; Ezra 6:17; Ezra 10:19
4. un taur şi un berbec pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un* dar de mâncare frământat cu untdelemn. Căci azi vi Se** va arăta Domnul.”
*Lev. 2:4. **Lev. 9:6, 23; Exod. 29:43
5. Ei au adus înaintea Cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului.
6. Moise a zis: „Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta* slava Domnului.”
*Lev. 9:23; Exod. 24:16
7. Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ţi* jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu** şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.”
*Lev. 4:3; 1Sam. 3:14; Evr. 5:3; Evr. 7:27; Evr. 9:7. **Lev. 4:16, 20; Evr. 5:1
8. Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
9. Fiii* lui Aaron i-au adus sângele la el; el şi-a înmuiat degetul în sânge, a uns** coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
*Lev. 8:15. **Lev. 4:7
10. A ars pe altar grăsimea*, rinichii şi prapurul ficatului de la viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum** poruncise lui Moise, Domnul.
*Lev. 8:16. **Lev. 4:8
11. Iar carnea* şi pielea le-a ars în foc, afară din tabără.
*Lev. 4:11; Lev. 8:17
12. A înjunghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, şi el l-a stropit* pe altar de jur împrejur.
*Lev. 1:5; Lev. 8:19
13. I-au adus* şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.
*Lev. 8:20
14. A spălat* măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
*Lev. 8:21
15. În urmă, a adus* jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a înjunghiat şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintâi jertfă.
*Lev. 9:3; Isa. 53:10; Evr. 2:17; Evr. 5:3
16. A adus apoi arderea de tot şi a jertfit-o, după* rânduielile aşezate.
*Lev. 1:3, 10
17. A adus şi jertfa de mâncare*, a umplut un pumn din ea şi a ars-o pe altar, afară de** arderea de tot de dimineaţă.
*Lev. 9:4; Lev. 2:1, 2. **Exod. 29:38
18. A înjunghiat apoi taurul şi berbecul, ca jertfă* de mulţumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
*Lev. 3:1, etc.
19. I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rinichii şi prapurul ficatului;
20. au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars* grăsimile pe altar.
*Lev. 3:5, 16
21. Aaron a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar* legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Exod. 29:24, 26; Lev. 7:30-34
Foc din cer
22. Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat*. Apoi, după ce a adus jertfa de ispăşire, arderea de tot şi jertfa de mulţumire, s-a coborât.
*Num. 6:23; Deut. 21:5; Luc. 24:50
23. Moise şi Aaron au intrat în Cortul întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava* Domnului s-a arătat întregului popor.
*Lev. 9:6; Num. 14:10; Num. 16:19, 42
24. Un foc* a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte** de bucurie şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
*Gen. 4:4; Jud. 6:21; 1Împ. 18:38; 2Cron. 7:1; Ps. 20:3. **1Împ. 18:39; 2Cron. 7:3; Ezra 3:11
Capitolul 10
Doi fii ai lui Aaron arşi
1. Fiii lui Aaron, Nadab* şi Abihu, şi-au luat** fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin†, lucru pe care El nu li-l poruncise.
*Lev. 16:1; Lev. 22:9; Num. 3:3, 4; Num. 26:61; 1Cron. 24:2. **Lev. 16:12; Num. 16:18. †Exod. 30:9
2. Atunci a ieşit un foc* dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
*Lev. 9:24; Num. 16:35; 2Sam. 6:7
3. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie* de Mine şi voi fi proslăvit** în faţa întregului popor.” Aaron† a tăcut.
*Exod. 19:22; Exod. 29:43; Lev. 21:6, 17, 21; Isa. 52:11; Ezec. 20:41; Ezec. 42:13. **Isa. 49:3; Ezec. 28:22; Ioan 13:31, 32; Ioan 14:13; 2Tes. 1:10. †Ps. 39:9
4. Şi Moise a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel*, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, scoate-ţi** pe fraţii voştri din Sfântul Locaş şi duceţi-i afară din tabără.”
*Exod. 6:18, 22; Num. 3:19, 30. **Luc. 7:12; Fap. 5:6, 9, 10; Fap. 8:2
5. Ei s-au apropiat şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum zisese Moise.
6. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă rupeţi hainele*, ca nu cumva să muriţi şi să Se mânie** Domnul împotriva întregii adunări. Lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul.
*Exod. 33:5; Lev. 13:45; Lev. 21:1, 10; Num. 6:6, 7; Deut. 33:9; Ezec. 24:16, 17. **Num. 16:22, 46; Ios. 7:1; Ios. 22:18, 20; 2Sam. 24:1
7. Voi să nu ieşiţi din* uşa Cortului întâlnirii, ca să nu muriţi; căci untdelemnul** ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise.
*Lev. 21:12. **Exod. 28:41; Lev. 8:30
Părţile cuvenite lui Aaron şi fiilor lui
8. Domnul a vorbit lui Aaron şi a zis:
9. „Tu şi fiii tăi împreună cu tine să nu beţi* vin, nici băutură ameţitoare, când veţi intra în Cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri,
*Ezec. 44:21; Luc. 1:15; 1Tim. 3:3; Tit 1:7
10. ca să puteţi deosebi* ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat,
*Lev. 11:47; Lev. 20:25; Ier. 15:19; Ezec. 22:26; Ezec. 44:23
11. şi să* puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”
*Deut. 24:8; Neem. 8:2, 8, 9, 13; Ier. 18:18; Mal. 2:7
12. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luaţi partea din darul de mâncare* rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului şi mâncaţi-o fără aluat lângă altar: căci este un lucru** preasfânt.
*Exod. 29:2; Lev. 6:16; Num. 18:9, 10. **Lev. 21:22
13. S-o mâncaţi într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului; căci aşa mi-a* fost poruncit.
*Lev. 2:3; Lev. 6:16
14. Să mâncaţi de asemenea într-un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale împreună cu tine, pieptul* care a fost legănat într-o parte şi alta şi spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare; căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel.
*Exod. 29:24, 26, 27; Lev. 7:31, 34; Num. 18:11
15. Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata, adusă* ca jertfă prin ridicare, şi pieptul care se leagănă într-o parte şi alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veşnică, aşa cum a poruncit Domnul.”
*Lev. 7:29, 30, 34
16. Moise a căutat ţapul* adus ca jertfă de ispăşire; şi iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, şi a zis:
*Lev. 9:3, 15
17. „Pentru* ce n-aţi mâncat jertfa de ispăşire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt; şi Domnul v-a dat-o ca să purtaţi nelegiuirea adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.
*Lev. 6:26, 29
18. Iată că sângele* jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Locaş; trebuia s-o mâncaţi în Sfântul Locaş, cum** am poruncit.”
*Lev. 6:30. **Lev. 6:26
19. Aaron a răspuns lui Moise: „Iată*, ei şi-au adus azi jertfa de ispăşire şi arderea lor de tot înaintea Domnului; şi, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aş fi mâncat azi jertfa de ispăşire, ar fi fost bine** oare înaintea Domnului?”
*Lev. 9:8, 12. **Ier. 6:20; Ier. 14:12; Osea 9:4; Mal. 1:10, 13
20. Moise a auzit şi a fost mulţumit cu aceste cuvinte.
Capitolul 11
Dobitoacele curate şi necurate
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a zis:
2. „Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le:
„Iată* dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ:
*Deut. 14:4; Fap. 10:12, 14
3. Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.
4. Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviţi ca necurată.
5. Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
6. Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.
7. Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat*.
*Isa. 65:4; Isa. 66:3, 17
8. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate*.
*Isa. 52:11; Mat. 15:11, 20; Mar. 7:2, 15, 18; Fap. 10:14, 15; Fap. 15:29; Rom. 14:14, 17; 1Cor. 8:8; Col. 2:16, 21; Evr. 9:10
9. Iată* vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.
*Deut. 14:9
10. Dar să priviţi ca o urâciune* pe toate cele ce n-au aripi şi solzi, din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în râuri.
*Lev. 18; Deut. 14:3
11. Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune.
12. Să priviţi ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi şi solzi în ape.
13. Iată* dintre păsări, cele pe care le veţi privi ca o urâciune şi din care să nu mâncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
*Deut. 14:12
14. şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;
15. corbul şi toate soiurile lui;
16. struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui;
17. huhurezul, eretele şi cocostârcul;
18. lebăda, pelicanul şi corbul de mare;
19. barza, bâtlanul şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul.
20. Să priviţi ca o urâciune orice târâtoare care zboară şi umblă pe patru picioare.
21. Dar dintre toate târâtoarele care zboară şi umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung ca să poată sări pe pământ.
22. Iată pe care să le mâncaţi: lăcusta*, lăcusta Solam, lăcusta Hargol şi lăcusta Hagab, după soiurile lor.
*Mat. 3:4; Mar. 1:6
23. Pe toate celelalte târâtoare care zboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune.
24. Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara,
25. şi oricine va purta trupurile lor moarte să-şi spele* hainele şi va fi necurat până seara.
*Lev. 14:8; Lev. 15:5; Num. 19:10, 22; Num. 31:24
26. Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat.
27. Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara;
28. şi oricine le va purta trupurile moarte îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. Să le priviţi ca necurate.
29. Iată, din vietăţile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veţi privi ca necurate: cârtiţa, şoarecele* şi şopârla, după soiurile lor;
*Isa. 66:17
30. ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul.
31. Să le priviţi ca necurate dintre toate târâtoarele: oricine se va atinge de ele moarte va fi necurat până seara.
32. Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus* în apă şi va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat.
*Lev. 15:12
33. Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte va fi necurat, şi veţi sparge* vasul.
*Lev. 6:28; Lev. 15:12
34. Orice lucru de mâncare pe care va cădea ceva din apa aceasta va fi necurat; şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată.
35. Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărâme: vor fi necurate, şi le veţi privi ca necurate.
36. Numai izvoarele şi fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat.
37. Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţă care trebuie semănată, ea va rămâne curată.
38. Dar dacă se pusese apă pe sămânţă şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată.
39. Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara;
40. cine* va mânca din trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara; şi cine va purta trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara.
*Lev. 17:15; Lev. 22:8; Deut. 14:21; Ezec. 4:14; Ezec. 44:31
41. Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce.
42. Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece să nu mâncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare; ci să le priviţi ca o urâciune.
43. Să nu vă faceţi urâcioşi* prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele.
*Lev. 20:25
44. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi*, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
*Exod. 19:6; Lev. 19:2; Lev. 20:7, 26; 1Tes. 4:7; 1Pet. 1:15, 16
45. Căci* Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi**; căci Eu sunt sfânt.
*Exod. 6:7. **Lev. 11:44
46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ,
47. ca să* faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănâncă şi dobitocul care nu se mănâncă.”
*Lev. 10:10
Capitolul 12
Curăţirea femeilor după naştere
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„Când o femeie* va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată** şapte zile; să fie necurată ca† în vremea sorocului ei.
*Lev. 15:19. **Luc. 2:22. †Lev. 15:19
3. În ziua a opta*, copilul să fie tăiat împrejur.
*Gen. 17:12; Luc. 1:59; Luc. 2:21; Ioan 7:22, 23
4. Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt şi să nu se ducă la Sfântul Locaş, până nu se vor împlini zilele curăţării ei.
5. Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se cureţe de sângele ei.
6. Când se vor împlini* zilele curăţării ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa Cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire.
*Luc. 2:22
7. Preotul să le jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel ea va fi curăţată de scurgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.
8. Dacă* nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul** să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.”
*Lev. 5:7; Luc. 2:24. **Lev. 4:26
Capitolul 13
Lepra de oameni
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2. „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine*, sau o pată albă care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus** la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi.
*Deut. 28:27. **Deut. 17:8, 9; Deut. 24:8; Luc. 17:14
3. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb şi dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat.
4. Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adâncă decât pielea, şi dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana.
5. A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile.
6. Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele* hainele, şi va fi curat.
*Lev. 11:25; Lev. 14:8
7. Dar dacă pecinginea s-a întins pe piele, după ce s-a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului.
8. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
9. Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
10. Preotul să-l* cerceteze. Şi dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, şi în umflătură este şi o urmă de carne vie,
*Num. 12:10, 12; 2Împ. 5:27; 2Cron. 26:20
11. atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
12. Dacă lepra va face o spuzeală pe piele şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile,
13. preotul să-l cerceteze; şi dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat.
14. Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
15. când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
16. Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot;
17. preotul să-l cerceteze, şi dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
18. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă* care a fost tămăduită,
*Exod. 9:9
19. şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşiatic, omul acela să se arate preotului.
20. Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
21. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
22. Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
23. Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
24. Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşiatic,
25. preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb, şi ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
26. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile.
27. Preotul să-l cerceteze a şaptea zi. Şi dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
28. Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
29. Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
30. preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
31. Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea şi n-are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de râie la cap.
32. Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui şi dacă nu pare mai adâncă decât pielea,
33. cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile.
34. Preotul să cerceteze râia a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat; el să-şi spele hainele şi va fi curat.
35. Dar dacă râia s-a întins pe piele, după ce a fost declarat curat,
36. preotul să-l cerceteze. Şi dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat.
37. Dacă i se pare că râia a stat pe loc şi că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat, şi preotul să-l declare curat.
38. Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe,
39. preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat.
40. Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat.
41. Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat.
42. Dar dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi.
43. Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
44. este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
45. Leprosul atins de această rană să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol; să-şi acopere* barba şi să strige: „Necurat**! Necurat!”
*Ezec. 24:17, 22; Mica 3:7. **Plâng. 4:15
46. Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat! Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară* din tabără.
*Num. 5:2; Num. 12:14; 2Împ. 7:3; 2Împ. 15:5; 2Cron. 26:21; Luc. 17:12
Semnele leprei de pe haine
47. Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in,
48. în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
49. şi rana va fi verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră şi trebuie arătată preotului.
50. Preotul să cerceteze rana şi să închidă şapte zile lucrul cu rana.
51. Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră* învechită: lucrul acela este necurat.
*Lev. 14:44
52. Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
53. Dar dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
54. să poruncească să se spele partea atinsă de rană şi să-l închidă a doua oară şapte zile.
55. Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Şi dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă.
56. Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
57. Şi dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
58. Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, şi de unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară şi va fi curat.
59. Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când loveşte hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, şi după care vor fi declarate curate sau necurate.”
Capitolul 14
Curăţirea leprei de pe om
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Iată care va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţării lui. Să-l* aducă înaintea preotului.
*Mat. 8:2, 4; Mar. 1:40, 44; Luc. 5:12, 14; Luc. 17:14
3. Preotul să iasă afară din tabără şi să cerceteze pe cel lepros. Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei,
4. preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţat, două păsări vii şi curate, lemn de cedru*, cârmâz** şi isop†.
*Num. 19:6. **Evr. 9:19. †Ps. 51:7
5. Preotul să poruncească să se înjunghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare.
6. Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul şi isopul, şi să le înmoaie împreună cu pasărea cea vie în sângele păsării înjunghiate în apa curgătoare.
7. Să stropească* de şapte ori** pe cel ce trebuie curăţat de lepră. Apoi să-l declare curat şi să dea drumul păsării celei vii pe câmp.
*Evr. 9:13. **2Împ. 5:10, 14
8. Cel ce se curăţă trebuie să-şi* spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde** în apă; şi va fi curat. În urmă va putea să intre în tabără, dar să rămânㆠşapte zile afară din Cort.
*Lev. 13:6. **Lev. 11:25. †Num. 12:15
9. În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprâncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat.
10. A opta zi*, să ia doi miei fără cusur şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar** de mâncare frământat cu untdelemn, şi un loga de untdelemn.
aSau: pahar
*Mat. 8:4; Mar. 1:44; Luc. 5:14. **Lev. 2:1; Num. 15:4, 15
11. Preotul care face curăţarea să aducă înaintea Domnului pe omul care se curăţă şi toate lucrurile acestea, la uşa Cortului întâlnirii.
12. Preotul să ia unul din miei şi să-l* aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; să le legene** într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca dar legănat.
*Lev. 5:2, 18; Lev. 6:6, 7. **Exod. 29:24
13. Să înjunghie mielul în locul* unde se înjunghie jertfele de ispăşire şi arderile de tot, adică în Locul Sfânt; căci, la jertfa pentru vină, ca şi la jertfa de ispăşire**, dobitocul pentru jertfă va fi al preotului: el este un lucru† preasfânt.
*Exod. 29:11; Lev. 1:5, 11; Lev. 4:4, 24. **Lev. 7:7. †Lev. 2:3; Lev. 7:6; Lev. 21:22
14. Preotul să ia din sângele jertfei de ispăşire; să pună pe marginea* urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui şi pe degetul cel mare de la piciorul drept.
*Exod. 29:20; Lev. 8:23
15. Preotul să ia untdelemn din log şi să toarne în palma mâinii stângi.
16. Preotul să-şi înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi şi să stropească din untdelemn de şapte ori cu degetul înaintea Domnului.
17. Din untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să pună pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină.
18. Iar untdelemnul care-i mai rămâne în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţă; şi preotul să facă* ispăşire pentru el înaintea Domnului.
*Lev. 4:26
19. Apoi preotul să aducă jertfa de ispăşire*; şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţă de întinăciunea lui. În urmă să înjunghie arderea de tot.
*Lev. 5:1; Lev. 12:7
20. Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mâncare; şi să facă ispăşire pentru omul acesta, şi va fi curat.
21. Dacă* este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi să facă ispăşire pentru el. Să ia o zecime din floarea făinii frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, şi un log de untdelemn.
*Lev. 5:7; Lev. 12:8
22. Să ia şi două turturele* sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celălalt ca ardere de tot.
*Lev. 12:8; Lev. 15:14, 15
23. În ziua a opta, să aducă* pentru curăţarea lui toate aceste lucruri la preot, la uşa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului.
*Lev. 14:10, 11
24. Preotul* să ia mielul pentru jertfa de vină şi logul cu untdelemn; şi să le legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, înaintea Domnului.
*Lev. 14:12
25. Să înjunghie mielul jertfei pentru vină. Preotul să ia* din sângele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept.
*Lev. 14:14
26. Preotul să toarne untdelemn în palma mâinii stângi.
27. Preotul să stropească de şapte ori cu degetul de la mâna dreaptă, înaintea Domnului, din untdelemnul care este în mâna stângă a lui.
28. Iar din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare al piciorului drept, în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină.
29. Ce mai rămâne din untdelemn în mână, preotul să-l pună pe capul celui ce se curăţă, ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.
30. Apoi să aducă una* din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,
*Lev. 14:22; Lev. 15:15
31. unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare; şi preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel ce se curăţă.
32. Aceasta este legea pentru curăţarea celui ce are o rană de lepră şi nu poate să aducă tot ce este rânduit pentru* curăţarea lui.”
*Lev. 14:10
Curăţirea leprei de pe case
33. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
34. „După ce veţi intra în ţara Canaanului, pe care v-o dau în* stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră pe vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni,
*Gen. 17:8; Num. 32:22; Deut. 7:1; Deut. 32:49
35. cel cu casa să se ducă să spună preotului şi să zică: „Mi se pare că este ceva ca o rană* în casa mea.”
*Prov. 3:33; Zah. 5:4
36. Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deşarte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea să intre preotul şi să cerceteze casa.
37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt nişte gropişoare verzui sau roşiatice, părând mai adânci decât zidul,
38. să iasă din casă şi, când va ajunge la uşă, să pună să încuie casa şapte zile.
39. În ziua a şaptea, preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă va vedea că rana s-a întins pe zidurile casei,
40. să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană şi să le arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
41. Să pună să răzuiască toată partea dinăuntru a casei, şi tencuiala răzuită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat.
42. Să ia alte pietre şi să le pună în locul celor dintâi; şi să se ia altă tencuială ca să se tencuiască din nou casa.
43. Dacă rana se va întoarce şi va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzuit şi tencuit din nou casa,
44. preotul să se întoarcă în ea. Şi dacă vede că rana s-a întins în casă, este o lepră învechită* în casă: casa este necurată.
*Lev. 13:51; Zah. 5:4
45. Să dărâme casa, lemnele şi toată tencuiala casei; şi să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat.
46. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă va fi necurat până seara.
47. Cine se va culca în casă să-şi spele hainele. Cine va mânca în casă de asemenea să-şi spele hainele.
48. Dacă preotul, care s-a întors în casă, vede că rana nu s-a întins, după ce a fost tencuită din nou casa, să declare casa curată, căci rana este vindecată.
49. Pentru curăţarea casei să ia* două păsări, lemn de cedru, cârmâz şi isop.
*Lev. 14:4
50. Să înjunghie una din păsări într-un vas de pământ, într-o apă curgătoare.
51. Să ia lemnul de cedru, isopul, cârmâzul şi pasărea cea vie; să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate şi în apa curgătoare şi să stropească de şapte ori casa.
52. Să cureţe casa cu sângele păsării, cu apa curgătoare, cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cârmâzul.
53. Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Să facă* astfel ispăşire pentru casă, şi ea va fi curată.
*Lev. 14:20
54. Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru râia* de cap,
*Lev. 13:30
55. pentru lepra* de pe haine şi de** pe case,
*Lev. 13:47. **Lev. 14:34
56. pentru* umflături, pentru pecingini şi pentru pete:
*Lev. 13:2
57. ea arată* când un lucru este necurat şi când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.”
*Deut. 24:8; Ezec. 44:23
Capitolul 15
Necurăţiile bărbatului
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2. „Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le:
„Orice* om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat.
*Lev. 22:4; Num. 5:2; 2Sam. 3:29; Mat. 9:20; Mar. 5:25; Luc. 8:43
3. Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat.
4. Orice pat în care se va culca va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea va fi necurat.
5. Cine se va atinge de patul lui să-şi spele hainele, să se scalde* în apă, şi va fi necurat până seara.
*Lev. 11:25; Lev. 17:15
6. Cine va şedea pe lucrul pe care a şezut el să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.
7. Cine se va atinge de trupul lui să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
8. Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
9. Orice şa pe care va călări el va fi necurată.
10. Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara; şi cine va ridica lucrul acela să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
11. Cine va fi atins de cel cu scurgerea şi nu-şi va spăla mâinile în apă să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
12. Orice vas* de pământ care va fi atins de el să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă.
*Lev. 6:28; Lev. 11:32, 33
13. După ce va fi curăţat de scurgerea lui, omul acela să numere* şapte zile pentru curăţarea lui; să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat.
*Lev. 15:28; Lev. 14:8
14. În ziua a opta, să ia două* turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii, şi să-i dea preotului.
*Lev. 14:22, 23
15. Preotul să-i aducă unul ca jertfă* de ispăşire, şi celălalt ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire** pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.
*Lev. 14:30, 31. **Lev. 14:19, 31
16. Omul care va avea o scurgere* a seminţei în somn să-şi scalde tot trupul în apă, şi va fi necurat până seara.
*Lev. 22:4; Deut. 23:10
17. Orice haină şi orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui vor fi spălate cu apă, şi vor fi necurate până seara.
18. Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă, şi vor fi necuraţi* până seara.
*1Sam. 21:4
Necurăţia femeii
19. Femeia* care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara.
*Lev. 12:2
20. Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea va fi necurat.
21. Oricine se va atinge de patul ei să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
22. Oricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
23. Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela va fi necurat până seara.
24. Dacă* se culcă cineva cu ea şi vine peste el necurăţia femeii aceleia, el va fi necurat timp de şapte zile, şi orice pat în care se va culca va fi necurat.
*Lev. 20:18
25. Femeia care* va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obişnuite, sau a cărei scurgere va ţine mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul.
*Mat. 9:20; Mar. 5:25; Luc. 8:43
26. Orice pat în care se va culca în timpul cât va ţine scurgerea aceasta va fi ca şi patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc; şi orice lucru pe care va şedea va fi necurat ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc.
27. Oricine se va atinge de ele va fi necurat; să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara.
28. După* ce va fi curăţată de scurgerea ei, să numere şapte zile, şi apoi va fi curată.
*Lev. 15:13
29. A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel şi să-i ducă preotului, la uşa Cortului întâlnirii.
30. Preotul să aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată.
31. Aşa să îndepărtaţi* pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pângăresc** Cortul Meu, care este în mijlocul lor.
*Lev. 11:47; Deut. 24:8; Ezec. 44:23. **Num. 5:3; Num. 19:13, 20; Ezec. 5:11; Ezec. 23:38
32. Aceasta* este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat** printr-o lepădare de sămânţă în somn,
*Lev. 15:2. **Lev. 15:16
33. pentru cea* care este la scurgerea de la soroc, pentru bărbatul sau** femeia care are o scurgere şi pentru bărbatul† care se culcă cu o femeie necurată.”
*Lev. 15:19. **Lev. 15:25. †Lev. 15:24
Capitolul 16
Legea pentru sărbătoarea de peste an a ispăşirii
1. Domnul a vorbit lui Moise, după moartea* celor doi fii ai lui Aaron, morţi când s-au înfăţişat înaintea Domnului.
*Lev. 10:1, 2
2. Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău, Aaron, şi spune-i să nu intre* în tot timpul în Sfântul Locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta** în nor.
*Exod. 30:10; Lev. 23:27; Evr. 9:7; Evr. 10:19. **Exod. 25:22; Exod. 40:34; 1Împ. 8:10-12
3. Iată cum să intre* Aaron în Sfântul Locaş: Să ia un viţel** pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot.
*Evr. 9:7, 12, 24, 25. **Lev. 4:3
4. Să se îmbrace cu tunica* sfinţită de in şi să-şi pună pe trup izmenele de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi acopere capul cu mitra de in; acestea sunt veşmintele sfinţite, cu care se va îmbrăca el după ce îşi va spăla trupul** în apă.
*Exod. 28:39, 42, 43; Lev. 6:10; Ezec. 44:17, 18. **Exod. 30:20; Lev. 8:6, 7
5. Să ia de la* adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot.
*Lev. 4:14; Num. 29:11; 2Cron. 92:21; Ezra 6:17; Ezec. 45:22, 23
6. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire* pentru el şi pentru casa lui.
*Lev. 9:7; Evr. 5:2; Evr. 7:27, 28; Evr. 9:7
7. Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii.
8. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel.
9. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire.
10. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii*, şi să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel.
*1Ioan 2:2
11. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi înjunghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
12. Să ia o cădelniţă* plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului şi doi pumni de tămâie** mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;
*Lev. 10:1; Num. 16:18, 46; Apoc. 8:5. **Exod. 30:34
13. să pună tămâia* pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispăşirii** de pe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri.
*Exod. 30:1, 7, 8; Num. 16:7, 18, 46; Apoc. 8:3, 4. **Exod. 25:21
14. Să ia* din sângele viţelului şi să stropească** cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii.
*Lev. 4:5; Evr. 9:13, 25; Evr. 10:4. **Lev. 4:6
15. Să înjunghie* ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo** de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.
*Evr. 2:17; Evr. 5:2; Evr. 9:7, 28. **Lev. 16:2; Evr. 6:19; Evr. 9:3, 7, 12
16. Astfel să facă* ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.
*Exod. 29:36; Ezec. 45:18; Evr. 9:22, 23
17. Să* nu fie nimeni în Cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul Locaş, până va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel.
*Exod. 34:3; Luc. 1:10
18. După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă* ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
*Exod. 30:10; Lev. 4:7, 18; Evr. 9:22, 23
19. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe* şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.
*Ezec. 43:20
Ţapul pentru Azazel
20. Când va isprăvi de făcut ispăşirea* pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.
*Lev. 16:16; Ezec. 45:20
21. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună* pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.
*Isa. 53:6
22. Ţapul acela va duce* asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul.
*Isa. 53:11, 12; Ioan 1:29; Evr. 9:28; 1Pet. 2:24
23. Aaron să intre în Cortul întâlnirii; să-şi lepede* veşmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul Locaş, şi să le pună acolo.
*Ezec. 22:14; Ezec. 44:19
24. Să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfânt şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea* lui de tot şi arderea de tot a poporului şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.
*Lev. 16:3, 5
25. Iar grăsimea* jertfei de ispăşire s-o ardă pe altar.
*Lev. 4:10
26. Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel să-şi spele hainele şi să-şi scalde* trupul în apă; după aceea să intre iarăşi în tabără.
*Lev. 15:5
27. Să scoată afară din tabără viţelul* ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sânge a fost dus în Sfântul Locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega.
*Lev. 4:12, 21; Lev. 6:30; Evr. 13:11
28. Cel ce le va arde să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea să intre iarăşi în tabără.
Sărbătoarea ispăşirii
29. Aceasta să vă fie o lege veşnică: în* luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nicio lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
*Exod. 30:10; Lev. 23:27; Num. 29:7; Isa. 58:3, 5; Dan. 10:3, 12
30. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să vă curăţaţi: veţi fi curăţaţi* de toate păcatele voastre înaintea Domnului.
*Ps. 51:2; Ier. 33:8; Efes. 5:26; Evr. 9:13, 14; Evr. 10:1, 2; 1Ioan 1:7, 9
31. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat*, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică.
*Lev. 23:32
32. Ispăşirea* să fie făcută de preotul care a primit ungerea şi care a fost închinat** în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoţiei; să se† îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinţite.
*Lev. 4:3, 5, 16. **Exod. 29:29, 30; Num. 20:26, 28. †Lev. 16:4
33. Să facă* ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.
*Lev. 16:6, 16, 17, 18, 24
34. Aceasta* să fie pentru voi o lege veşnică: o dată** pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise, Domnul.
*Lev. 23:31; Num. 29:7. **Exod. 30:10; Evr. 9:7, 25
Capitolul 17
Locul pentru jertfe
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le:
„Iată ce a poruncit Domnul:
3. Dacă cineva din casa lui Israel înjunghie* în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră,
*Deut. 12:5, 15, 21
4. şi* nu-l aduce la uşa Cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea Cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi** nimicit din mijlocul poporului său.
*Deut. 12:5, 6, 13, 14. **Gen. 17:14
5. De aceea copiii lui Israel, în loc să-şi înjunghie* jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii, şi să le aducă Domnului ca jertfe de mulţumire.
*Gen. 21:33; Gen. 22:2; Gen. 31:54; Deut. 12:2; 1Împ. 14:23; 2Împ. 16:4; 2Împ. 17:10; 2Cron. 28:4; Ezec. 20:28; Ezec. 22:9
6. Preotul să le stropească* sângele pe altarul Domnului, la uşa Cortului întâlnirii; şi să ardă** grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului.
*Lev. 3:2. **Exod. 29:18; Lev. 3:5, 11, 16; Lev. 4:31; Num. 18:17
7. Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii* cu care curvesc**. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.”
*Deut. 32:17; 2Cron. 11:15; Ps. 106:37; 1Cor. 10:20; Apoc. 9:20. **Exod. 34:15; Lev. 20:5; Deut. 31:16; Ezec. 23:8
8. Să le spui, dar: „Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor aduce* o ardere de tot sau vreo altă jertfă,
*Lev. 1:2, 3
9. şi n-o aduce* la uşa Cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.
*Lev. 17:4
Să nu mănânce sânge
10. Dacă un om* din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi** întoarce faţa împotriva celui ce mănâncă sângele şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
*Gen. 9:4; Lev. 3:17; Lev. 7:26, 27; Lev. 19:26; Deut. 12:16, 23; Deut. 15:23; 1Sam. 14:33; Ezec. 44:7. **Lev. 20:3, 5, 6; Lev. 26:17; Ier. 44:11; Ezec. 14:8; Ezec. 15:7
11. Căci* viaţaa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire** pentru sufletele voastre, căci† prin viaţa din el face sângele ispăşire.
aSau: sufletul
*Lev. 17:14. **Mat. 26:28; Mar. 14:24; Rom. 3:25; Rom. 5:9; Efes. 1:7; Col. 1:14, 20; Evr. 13:12; 1Pet. 1:2; 1Ioan 1:7; Apoc. 1:5. †Evr. 9:22
12. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează* o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse** sângele şi să-l acopere† cu ţărână.
*Lev. 7:26. **Deut. 12:16, 24; Deut. 15:23. †Ezec. 24:7
14. Căci viaţa* oricărui trup stă în sângele lui care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele niciunui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit.”
*Lev. 17:11, 12; Gen. 9:4; Deut. 12:23
15. Oricine*, fie băştinaş, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâşiată, să-şi** spele hainele, să se† scalde în apă, şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat.
*Exod. 22:31; Lev. 22:8; Deut. 14:21; Ezec. 4:14; Ezec. 44:31. **Lev. 11:25. †Lev. 15:5
16. Dacă nu-şi spală hainele şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta* fărădelegea lui.”
*Lev. 5:1; Lev. 7:18; Lev. 19:8; Num. 19:20
Capitolul 18
Oprirea însoţirilor nelegiuite
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Eu* sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Lev. 18:4; Exod. 6:7; Lev. 11:44; Lev. 19:4, 10, 34; Lev. 20:7; Ezec. 20:5, 7, 19, 20
3. Să nu faceţi ce* se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se** face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
*Ezec. 20:7, 8; Ezec. 23:8. **Exod. 23:24; Lev. 20:23; Deut. 12:4, 30, 31
4. Să împliniţi poruncile* Mele şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Deut. 4:1, 2; Deut. 6:1; Ezec. 20:19
5. Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care* le va împlini va trăi prin ele. Eu sunt Domnul!
*Ezec. 20:11, 13, 21; Luc. 10:28; Rom. 10:5; Gal. 3:12
6. Niciunul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu* sunt Domnul.
*Exod. 6:2, 6, 29; Mal. 3:6
7. Să nu descoperi goliciunea* tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Îţi este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.
*Lev. 20:11
8. Să nu descoperi goliciunea* nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
*Gen. 49:4; Lev. 20:11; Deut. 22:30; Deut. 27:20; Ezec. 22:10; Amos 2:7; 1Cor. 5:1
9. Să nu descoperi goliciunea* surorii tale, fata tatălui tău sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
*Lev. 20:17; 2Sam. 13:12; Ezec. 22:11
10. Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei fetei tale. Căci este goliciunea ta.
11. Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Îţi este soră.
12. Să nu descoperi goliciunea* surorii tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
*Lev. 20:19
13. Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
14. Să nu descoperi goliciunea* fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Îţi este** mătuşă.
*Lev. 20:20. **Gen. 38:18, 26; Lev. 20:12; Ezec. 22:11
15. Să nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.
16. Să nu descoperi goliciunea* nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
*Lev. 20:21; Mat. 14:4; Deut. 25:5; Mat. 22:24; Mar. 12:19
17. Să nu descoperi goliciunea* unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi sunt rude de aproape: este o nelegiuire.
*Lev. 20:14
18. Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz*, descoperindu-i goliciunea alături de nevasta ta, cât timp ea este încă în viaţă.
*1Sam. 1:6, 8
19. Să nu te apropii de o femeie* în timpul necurăţiei ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
*Lev. 20:18; Ezec. 18:6; Ezec. 22:10
20. Să nu te împreunezi cu nevasta* semenului tău, ca să te pângăreşti cu ea.
*Lev. 20:10; Exod. 20:14; Deut. 5:18; Deut. 22:22; Prov. 6:29, 32; Mal. 3:5; Mat. 5:27; Rom. 2:22; 1Cor. 6:9; Evr. 13:4
21. Să nu* dai pe niciunul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui** Moloh şi să nu pângăreşti† Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
*Lev. 20:2; 2Împ. 16:3; 2Împ. 21:6; 2Împ. 23:10; Ier. 19:5; Ezec. 20:31; Ezec. 23:37, 39. **1Împ. 11:7, 33; Fap. 7:43; Lev. 19:12; Lev. 20:3; Lev. 21:6; Lev. 22:2, 32. †Ezec. 36:20, etc.; Mal. 1:12
22. Să nu te culci cu un bărbat* cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.
*Lev. 20:13; Rom. 1:27; 1Cor. 6:9; 1Tim. 1:10
23. Să nu te culci* cu o vită, ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie**.
*Lev. 20:15, 16; Exod. 22:19. **Lev. 20:12
24. Să nu vă spurcaţi cu niciunul* din aceste lucruri, căci prin** toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.
*Lev. 18:30; Mat. 15:18-20; Mar. 7:21-23; 1Cor. 3:17. **Lev. 20:23; Deut. 18:12
25. Ţara* a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi** fărădelegea, şi pământul va† vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
*Num. 35:34; Ier. 2:7; Ier. 16:18; Ezec. 36, 17. **Ps. 89:32; Isa. 26:21; Ier. 5:9, 29; Ier. 9:9; Ier. 14:10; Ier. 23:2; Osea 2:13; Osea 8:13; Osea 99. †Lev. 18:28
26. Păziţi*, dar, legile şi poruncile Mele şi nu faceţi niciuna din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
*Lev. 18:5, 30; Lev. 20:22, 23
27. Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta care au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pângărită.
28. Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara* din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.
*Lev. 20:22; Ier. 9:19; Ezec. 36:13, 17
29. Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
30. Păziţi poruncile Mele şi* nu faceţi niciunul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu** vă spurcaţi cu ele. Eu† sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
*Lev. 18:3, 26; Lev. 20:23; Deut. 18:9. **Lev. 18:24. †Lev. 18:2, 4
Capitolul 19
Felurite legi ca tâlcuire a poruncilor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le:
„Fiţi* sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.
*Lev. 11:44; Lev. 20:7, 26; 1Pet. 1:16
3. Fiecare* din voi să cinstească pe mama sa şi pe tatăl său şi să păzească Sabatele** Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Exod. 20:12. **Exod. 20:8; Exod. 31:13
4. Să* nu vă întoarceţi spre idoli** şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Exod. 20:4; Lev. 26:1; 1Cor. 10:14; 1Ioan 5:21. **Exod. 34:17; Deut. 27:15
Porunci privitoare la jertfa de mulţumire
5. Când* veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.
*Lev. 7:16
6. Jertfa să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi să se ardă în foc.
7. Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită.
8. Cine va mânca din ea îşi va purta vina păcatului său, căci necinsteşte ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui.
9. Când* veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.
*Lev. 23:22; Deut. 24:19, 20, 21; Rut 2:15, 16
10. Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
11. Să nu* furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă** înşelaţi unii pe alţii.
*Exod. 20:15; Exod. 22:1, 7, 10-12; Deut. 5:19. **Lev. 6:2; Efes. 4:25; Col. 3:9
12. Să* nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai** necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
*Exod. 20:7; Lev. 6:3; Deut. 5:11; Mat. 5:33; Iac. 5:12. **Lev. 18:21
13. Să nu asupreşti pe aproapele* tău şi să nu storci nimic de la el prin silă.
Să nu opreşti până a doua zi plata** celui tocmit cu ziua.
*Mar. 10:19; 1Tes. 4:6. **Deut. 24:14, 15; Mal. 3:5
14. Să nu vorbeşti de rău pe un surd şi să nu pui înaintea unui orb* nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi** de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
*Deut. 27:18; Rom. 14:13. **Lev. 19:32; Gen. 42:18; Lev. 25:17; Ecl. 5:7; 1Pet. 2:17
15. Să* nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.
*Exod. 23:2, 3; Deut. 1:17; Deut. 16:19; Deut. 27:19; Ps. 82:2; Prov. 24:23; Iac. 2:9
16. Să* nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici** împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul.
*Exod. 23:1; Ps. 15:3; Ps. 50:20; Prov. 11:13; Prov. 20:19; Ezec. 22:9. **Exod. 23:1, 7; 1Împ. 21:13; Mat. 26:60, 61; Mat. 27:4
17. Să nu* urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri** pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
*1Ioan 2:9, 11; 1Ioan 3:15. **Mat. 18:15; Luc. 17:3; Gal. 6:1; Efes. 5:11; 1Tim. 5:20; 2Tim. 4:2; Tit 1:13; Tit 2:15
18. Să nu* te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să** iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.
*2Sam. 13:22; Prov. 20, 22; Rom. 12:17, 19; Gal. 5:20; Efes. 4:31; Iac. 5:9; 1Pet. 2:1. **Mat. 5:43; Mat. 22:39; Rom. 13:9; Gal. 5:14; Iac. 2:8
19. Să păziţi legile mele.
Să nu împreunezi vite de două soiuri deosebite; să nu* semeni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină** ţesută din două feluri de fire.
*Deut. 22:9, 10. **Deut. 22:11
20. Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amândoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.
21. El* să aducă Domnului pentru vina lui, la uşa Cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină.
*Lev. 5:15; Lev. 6:6
22. Preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; şi păcatul pe care l-a făcut îi va fi iertat.
23. Când veţi intra în ţară şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncaţi din ele.
24. În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda* Lui.
*Deut. 12:17, 18; Prov. 3:9
25. În al cincilea an, să mâncaţi roadele, ca ele să vi se înmulţească din ce în ce mai mult: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
26. Să* nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi** după vârcolaci, nici după nori.
*Lev. 17:10, etc.; Deut. 12:23. **Deut. 18:10, 11, 14; 1Sam. 15:23; 2Împ. 17:17; 2Împ. 21:6; 2Cron. 33:6; Mal. 3:5
27. Să nu vă tăiaţi rotund colţurile* părului şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.
*Lev. 21:5; Isa. 15:2; Ier. 9:26; Ier. 48:37
28. Să nu vă faceţi tăieturi* în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.
*Lev. 21:5; Deut. 14:1; Ier. 16:6; Ier. 48:37
29. Să* nu-ţi necinsteşti fata dând-o să fie curvă, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie şi să se umple de fărădelegi.
*Deut. 23:17
30. Să păziţi Sabatele* Mele şi să** cinstiţi Locaşul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
*Lev. 19:3; Lev. 26:2. **Ecl. 5:11
31. Să nu vă duceţi la cei ce cheamă* duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Exod. 22:18; Lev. 20:6, 27; Deut. 18:10; 1Sam. 28:7; 1Cron. 10:13; Isa. 8:19; Fap. 16:16
32. Să te scoli înaintea* perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân. Să te** temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.
*Prov. 20:29; 1Tim. 5:1. **Lev. 19:14
33. Dacă un* străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.
*Exod. 22:21; Exod. 23:9
34. Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş* din mijlocul vostru; să-l** iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Exod. 12:48, 49. **Deut. 10:19
35. Să nu faceţi* nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere.
*Lev. 19:15
36. Să aveţi cumpene* drepte, greutăţi drepte, efea drepte şi hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului.
aMăsură pentru cereale = cam 20 litri
*Deut. 25:13, 15; Prov. 11:1; Prov. 16:11; Prov. 20:10
37. Să păziţi* toate legile Mele şi toate poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul.
*Lev. 18:4, 5; Deut. 4:5, 6; Deut. 5:1; Deut. 6:25
Capitolul 20
Pedepse
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Spune* copiilor lui Israel:
„Dacă un** om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.
*Lev. 18. **Lev. 18, 21; Deut. 12:31; Deut. 18:10; 2Împ. 17:17; 2Împ. 23:10; 2Cron. 33:6; Ier. 7:31; Ier. 32:35; Ezec. 20:26, 31
3. Şi Eu* Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat** lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat Locaşul Meu cel Sfânt şi a necinstit† Numele Meu cel sfânt.
*Lev. 17:10. **Ezec. 5:11; Ezec. 23:38, 39. †Lev. 18:21
4. Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l* omoară,
*Deut. 17:2, 3, 5
5. Îmi* voi întoarce Eu faţa împotriva** omului aceluia şi împotriva familiei lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc† ca el cu Moloh.
*Lev. 17:10. **Exod. 20:5. †Lev. 17:7
6. Dacă* cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.
*Lev. 19:31
7. Voi* să vă sfinţiţi şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Lev. 11:44; Lev. 19:2; 1Pet. 1:16
8. Să păziţi* legile Mele şi să le împliniţi. Eu** sunt Domnul care vă sfinţesc.
*Lev. 19:37. **Exod. 31:13; Lev. 21:8; Ezec. 37:28
9. Dacă* un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele** lui să cadă asupra lui.
*Exod. 21:17; Deut. 27:16; Prov. 20:20; Mat. 15:4. **Lev. 20:11, 12, 13, 16, 27; 2Sam. 1:16
10. Dacă* un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşte cu nevasta aproapelui său, omul acela şi femeia aceea preacurvari să fie pedepsiţi cu moartea.
*Lev. 18:20; Deut. 22:22; Ioan 8:4, 5
11. Dacă un* om se culcă cu nevasta tatălui său şi descoperă astfel goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.
*Lev. 18:8
12. Dacă un* om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o** amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.
*Lev. 18:15. **Lev. 18:23
13. Dacă un* om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.
*Lev. 18:22; Deut. 23:17; Gen. 19:5; Jud. 19:22
14. Dacă* un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru.
*Lev. 18:17; Deut. 27:23
15. Dacă* un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi.
*Lev. 18:23; Deut. 27:21
16. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
17. Dacă* un om ia pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei lui, dacă îi vede goliciunea ei, şi ea o vede pe a lui, este o mişelie; să fie nimiciţi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.
*Lev. 18:9; Deut. 27:22; Gen. 20:12
18. Dacă un* om se culcă cu o femeie care este la sorocul femeilor şi-i descoperă goliciunea, dacă-i descoperă scurgerea, şi ea îşi descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.
*Lev. 18:19; Lev. 15:24
19. Să nu* descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să descoperi** pe ruda ta de aproape: amândoi aceştia îşi vor lua pedeapsa păcatului.
*Lev. 18:12, 13. **Lev. 18:6
20. Dacă* un om se culcă cu mătuşa sa, a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor lua pedeapsa păcatului lor: vor muri fără copii.
*Lev. 18:14
21. Dacă* un om ia pe nevasta fratelui său, este o necurăţie; a descoperit goliciunea fratelui său: nu vor avea copii.
*Lev. 18:16
22. Să păziţi toate* legile Mele şi toate poruncile Mele şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse** din gura ei.
*Lev. 18:26; Lev. 19:37. **Lev. 18:25, 28
23. Să nu trăiţi* după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri şi-Mi este scârbă** de ele.
*Lev. 18:3, 24, 30. **Lev. 18:27; Deut. 9:5
24. V-am* spus: „Voi le veţi stăpâni ţara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o ţară în care curge lapte şi miere.” Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care** v-am pus deoparte dintre popoare.
*Exod. 3:17; Exod. 6:8. **Lev. 20:26; Exod. 19:5; Exod. 33:16; Deut. 7:6; Deut. 14:2; 1Împ. 8:53
25. Să* faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi** prin dobitoacele, prin păsările, prin toate târâtoarele de pe pământ, pe care v-am învăţat să le deosebiţi ca necurate.
*Lev. 11:47; Deut. 14:4. **Lev. 11:43
26. Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu* sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am** pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei.
*Lev. 20:7; Lev. 19:2; 1Pet. 1:16. **Lev. 20:24; Tit 2:14
27. Dar dacă un om* sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele** lor să cadă asupra lor.”
*Exod. 22:18; Lev. 19:31; Deut. 18:10, 11; 1Sam. 28:7, 8. **Lev. 20:9
Capitolul 21
Porunci privitoare la preoţi
1. Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le:
„Un preot* să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;
*Ezec. 44:25
2. afară de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui
3. şi de sora sa care-i încă fecioară, stă lângă el şi nu este măritată, afară de aceştia, să nu se atingă de niciun alt mort.
4. Ca unul care este fruntaş în poporul lui, să nu se facă necurat atingându-se de un mort.
5. Preoţii* să nu-şi facă un loc pleşuv în cap pentru un mort, să nu-şi radă colţurile bărbii şi să nu-şi facă tăieturi în carne.
*Lev. 19:27, 28; Deut. 14:1; Ezec. 44:20
6. Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu necinstească* Numele Dumnezeului lor; căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor: de aceea să fie sfinţi.
*Lev. 18:21; Lev. 19:12
7. Să nu-şi ia de nevastă o curvă* sau o spurcată, nicio femeie lăsată** de bărbatul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor.
*Ezec. 44:22. **Deut. 24:1, 2
8. Să-l socoteşti ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu* sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc.
*Lev. 20:7, 8
9. Dacă fata* unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
*Gen. 38:24
Marele preot
10. Preotul* care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care** a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere† capul şi să nu-şi sfâşie veşmintele.
*Exod. 29:29, 30; Lev. 8:12; Lev. 16:32; Num. 35:25. **Exod. 28:2; Lev. 16:32. †Lev. 10:6
11. Să nu se ducă la niciun* mort; să nu se facă necurat şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa.
*Num. 19:14; Lev. 21:1, 2
12. Să nu iasă* din Sfântul Locaş şi să nu necinstească Sfântul Locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o** cunună pe el. Eu sunt Domnul.
*Lev. 10:7. **Exod. 28:36; Lev. 8:9, 12, 30
13. Femeia* pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară.
*Lev. 21:7; Ezec. 44:22
14. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară.
15. Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui; căci Eu* sunt Domnul, care-l sfinţesc.”
*Lev. 21:8
Însuşirile preotului
16. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17. „Vorbeşte lui Aaron şi spune-i:
„Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi, care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie* ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
*Lev. 10:3; Num. 16:5; Ps. 65:4
18. Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume niciun om orb, şchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular* mai lung;
*Lev. 22:23
19. niciun om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă;
20. niciun om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are râie, pecingine sau* boşit.
*Deut. 23:1
21. Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă* Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui.
*Lev. 21:6
22. Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte*, fie lucruri sfinte**, va putea să mănânce.
*Lev. 2:3, 10; Lev. 6:17, 29; Lev. 7:1; Lev. 24:9; Num. 18:9. **Lev. 22:10-12; Num. 18:19
23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească* locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul care îi sfinţesc.”
*Lev. 21:12
24. Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel.
Capitolul 22
Când să mănânce din jertfe
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, ca să* se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate** de copiii lui Israel, şi să nu† necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.
*Num. 6:3. **Lev. 18:21. †Exod. 28:38; Num. 18:32; Deut. 15:19
3. Spune-le: „Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel şi care va avea pe el o necurăţie*, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul.
*Lev. 7:20
4. Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere* de sămânţă, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu** va fi curat. Tot aşa şi cel† ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel†† ce va avea o lepădare de sămânţă în somn,
*Lev. 15:2. **Lev. 14:2; Lev. 15:13. †Num. 19:11, 22. ††Lev. 15:16
5. cel* ce se va atinge de o târâtoare şi se va spurca sau un** om atins de vreo necurăţie oarecare şi care se va fi făcut necurat prin ea.
*Lev. 11:24, 43, 44. **Lev. 15:7, 19
6. Cine se va atinge de aceste lucruri va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât după ce* îşi va scălda trupul în apă;
*Lev. 15:5; Evr. 10:22
7. după asfinţitul soarelui, va fi curat; şi în urmă va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana* lui.
*Lev. 21:22; Num. 18:11, 13
8. Să nu mănânce dintr-o vită* moartă sau sfâşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul.
*Exod. 22:31; Lev. 17:15; Ezec. 44:31
9. Să păzească poruncile Mele, ca să nu-şi ia* pedeapsa pentru păcatul lor şi să nu moară, pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul care îi sfinţesc.
*Exod. 28:43; Num. 18:22, 32
Cine să nu mănânce din lucrurile sfinte
10. Niciun* străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; cel ce locuieşte la un preot ca oaspete şi cel tocmit cu ziua să nu mănânce din lucrurile sfinte.
*1Sam. 21:6
11. Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint va putea să mănânce, tot aşa şi cel născut în casa lui; ei* să mănânce din hrana lui.
*Num. 18:11, 13
12. Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare.
13. Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărţită de bărbat, fără să aibă copii, şi care se va întoarce* în casa tatălui său, ca atunci când** era fată, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Dar niciun străin să nu mănânce din ea.
*Gen. 38:11. **Lev. 10:14; Num. 18:11, 19
14. Dacă un* om mănâncă dintr-un lucru sfânt, fără să bage de seamă, să dea preotului preţul lucrului sfânt, adăugând încă o cincime la el.
*Lev. 5:15, 16
15. Preoţii să nu* necinstească lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfă prin ridicare;
*Num. 18:32
16. ei vor face să apese* astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovaţi mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu sunt Domnul care îi sfinţesc.”
*Lev. 21:9
Jertfele să fie fără cusur
17. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le:
„Orice* om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie,
*Lev. 1:2, 3, 10; Num. 15:14
19. să ia* o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită.
*Lev. 1:3
20. Să nu aduceţi niciuna* care să aibă vreun cusur, căci n-ar fi primită.
*Deut. 15:21; Deut. 17:1; Mal. 1:8, 14; Efes. 5:27; Evr. 9:14; 1Pet. 1:19
21. Dacă un* om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţumire, fie pentru împlinirea** unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă niciun cusur în ea.
*Lev. 3:1, 6. **Lev. 7:16; Num. 15:3, 8; Deut. 23:21, 23; Ps. 61:8; Ps. 65:1; Ecl. 5:4, 5
22. Să n-aduceţi niciuna* care să fie oarbă, slută sau ciuntită, care să aibă bube, râie sau pecingine; din acestea să n-aduceţi pe altar ca jertfă mistuită** de foc înaintea Domnului.
*Lev. 22:20; Mal. 1:8. **Lev. 1:9, 13; Lev. 3:3, 5
23. Ca dar de bunăvoie vei putea să jertfeşti un bou sau un miel cu un mădular* prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruinţe, nu va fi primit.
*Lev. 21:18
24. Să n-aduceţi Domnului un dobitoc cu boaşele frânte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceţi ca jertfă în ţara voastră.
25. Nici să nu luaţi de la străin* vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceţi ca mâncare** Dumnezeului vostru; căci sunt sluţite†, au metehne: şi n-ar fi primite.”
*Num. 15:15, 16. **Lev. 21:6, 17. †Mal. 1:14
26. Domnul a zis lui Moise:
27. „Viţelul*, mielul sau iedul, după naştere, să mai rămână şapte zile cu mama sa, şi apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie adus Domnului ca jertfă mistuită de foc.
*Exod. 22:30
28. Vaca, oaia sau capra, să n-o înjunghiaţi ca jertfă în aceeaşi zi* cu fătul lor.
*Deut. 22:6
29. Când veţi aduce Domnului o jertfă* de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.
*Lev. 7:12; Ps. 107:22; Ps. 116:17; Amos 4:5
30. Vita să se mănânce în aceeaşi zi; să nu lăsaţi nimic* din ea până a doua zi dimineaţa. Eu sunt Domnul.
*Lev. 7:15
31. Să păziţi* poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul.
*Lev. 19:37; Num. 15:40; Deut. 4:40
32. Să nu necinstiţi* Numele Meu cel sfânt, ca să** fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul care vㆠsfinţesc
*Lev. 18:21. **Lev. 10:3; Mat. 6:9; Luc. 11:2. †Lev. 20:8
33. şi care* v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.”
*Exod. 6:7; Lev. 11:45; Lev. 19:36; Lev. 25:38; Num. 15:41
Capitolul 23
Sărbătorile – Sabatul
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„Iată sărbătorile* Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări** sfinte, iată sărbătorile Mele:
*Lev. 23:4, 37. **Exod. 32:5; 2Împ. 10:20; Ps. 81:3
3. Şase* zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.
*Exod. 20:9; Exod. 23:12; Exod. 31:15; Exod. 34:21; Lev. 19:3; Deut. 5:13; Luc. 13:14
Paştele
4. Iată sărbătorile* Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte.
*Lev. 23:2, 37; Exod. 23:14
5. În luna* întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, va fi Paştile Domnului.
*Exod. 12:6, 14, 18; Exod. 13:3, 10; Exod. 23:15; Exod. 34:18; Num. 9:2, 3; Num. 28:16, 17; Deut. 16:1-8; Ios. 5:10
6. Şi în* a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azime.
*Exod. 12:16; Num. 28:18, 25
7. În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.
8. Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.”
9. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„Când* veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă** a secerişului vostru.
*Exod. 23:16, 19; Exod. 34:22, 26; Num. 15:2, 18; Num. 28:26; Deut. 16:9; Ios. 3:15. **Rom. 11:16; 1Cor. 15:20; Iac. 1:18; Apoc. 15:4
11. El să legene* snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.
*Exod. 29:24
12. În ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur;
13. să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, ca dar* de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.
*Lev. 2:14-16
14. Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite sau pisate, până în ziua aceasta, când veţi aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
Rusaliile
15. De a doua zi* după Sabat, din ziua când veţi aduce snopul ca să fie legănat într-o parte şi într-alta, să număraţi şapte săptămâni întregi.
*Exod. 34:22; Lev. 25:8; Deut. 16:9
16. Să număraţi cincizeci de zile până* în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou** dar de mâncare.
*Fap. 2:1. **Num. 28:26
17. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade* pentru Domnul.
*Exod. 23:16, 19; Exod. 22:29; Exod. 34:22, 26; Num. 15:17-21; Num. 28:26; Deut. 26:1
18. Afară de aceste pâini, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
19. Să aduceţi şi un ţap* ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de** mulţumire.
*Lev. 4:23, 28; Num. 28:30. **Lev. 3:1
20. Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate* Domnului şi să fie ale preotului.
*Num. 18:12; Deut. 18:4
21. În aceeaşi zi, să vestiţi sărbătoarea şi să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
22. Când* veţi secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi ce rămâne** de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
*Lev. 19:9. **Deut. 24:19
Anul nou
23. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„În luna a şaptea*, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă**, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.
*Num. 29:1. **Lev. 25:9
25. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.”
Ziua ispăşirii
26. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
27. „În ziua* a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua Ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.
*Lev. 16:30; Num. 29:7
28. Să nu faceţi nicio lucrare în ziua aceea, căci este ziua Ispăşirii, când trebuie făcută ispăşire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
29. Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit* din poporul lui.
*Gen. 17:14
30. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare îl voi* nimici din mijlocul poporului lui.
*Lev. 20:3, 5, 6
31. Să nu faceţi nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
32. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.”
Corturile
33. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
34. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„În* a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
*Exod. 23:16; Num. 29:12; Deut. 16:13; Ezra 3:4; Neem. 8:14; Zah. 14:16; Ioan 7:2
35. În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei.
36. Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta* zi, să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare** de sărbătoare: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei.
*Num. 29:35; Neem. 8:18; Ioan 7:37. **Deut. 16:8; 2Cron. 7:9; Neem. 8:18; Ioel 1:14; Ioel 2:15
37. Acestea* sunt sărbătorile Domnului, în care veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă.
*Lev. 23:2, 4
38. Afară de acestea* să păziţi Sabatele Domnului şi să vă aduceţi darurile voastre Domnului, să aduceţi toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruinţe şi toate darurile voastre făcute de bunăvoie.
*Num. 29:39
39. În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, când veţi strânge roadele* ţării, să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă, şi a opta să fie tot o zi de odihnă.
*Exod. 23:16; Deut. 16:13
40. În ziua întâi*, să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi să vă bucuraţi** înaintea Domnului Dumnezeului vostru şapte zile.
*Neem. 8:15. **Deut. 16:14, 15
41. În fiecare an să prăznuiţi* sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri. În luna a şaptea s-o prăznuiţi.
*Num. 29:12; Neem. 8:18
42. Şapte zile să locuiţi în* corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi,
*Neem. 8:14, 15, 16
43. pentru ca* urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
*Deut. 31:13; Ps. 78:5, 6
44. Aşa a spus* Moise copiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.
*Lev. 23:2
Capitolul 24
Rânduieli privitoare la sfeşnic
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Porunceşte* copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat.
*Exod. 27:20, 21
3. Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru care este înaintea mărturiei, în Cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat de seara până dimineaţa în faţa Domnului. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
4. Să aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat*, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
*Exod. 31:8; Exod. 39:37
Pâinile pentru punerea înainte
5. Să iei floare de făină şi să faci din ea douăsprezece turte*; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.
*Exod. 25:30
6. Să le pui în două şiruri, câte şase în fiecare şir, pe masa* de aur curat, înaintea Domnului.
*1Împ. 7:48; 2Cron. 4:19; 2Cron. 13:11; Evr. 9:2
7. Peste fiecare şir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.
8. În* fiecare zi de Sabat să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel.
*Num. 4:7; 1Cron. 9:32; 2Cron. 2:4
9. Pâinile acestea* să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi** să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veşnică.
*1Sam. 21:6; Mat. 12:4; Mar. 2:26; Luc. 6:4. **Exod. 29:33; Lev. 8:31; Lev. 21:22
Pedeapsa împotriva hulitorilor şi ucigaşilor
10. Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.
11. Fiul femeii israelite a hulit* şi a blestemat** Numele lui Dumnezeu. L-au† adus la Moise. Mama sa se numea Şelomit, fata lui Dibri din seminţia lui Dan.
*Lev. 24:16. **Iov 1:5, 11, 22; Iov 2:5, 9, 10; Isa. 8:21. †Exod. 18:22, 26
12. L-au aruncat* în temniţă, până** va spune Moise ce va porunci Domnul.
*Num. 15:34. **Exod. 18:15, 16; Num. 27:5; Num. 36:5, 6
13. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
14. „Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi cei ce l-au auzit să-şi pună mâinile* pe capul lui şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre.
*Deut. 13:9; Deut. 17:7
15. Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Oricine va blestema pe Dumnezeul lui îşi va lua* pedeapsa pentru păcatul lui.
*Lev. 5:1; Lev. 20:17; Num. 9:13
16. Cine va blestema* Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu.
*1Împ. 21:10, 13; Ps. 74:10, 18; Mat. 12:31; Mar. 3:28; Iac. 2:7
17. Cine* va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea.
*Exod. 21:12; Num. 35:31; Deut. 19:11, 12
18. Cine* va da unui dobitoc o lovitură de moarte să-l înlocuiască: viaţă pentru viaţă.
*Lev. 24:21
19. Dacă cineva răneşte pe aproapele lui să i se facă aşa cum a făcut* şi el:
*Exod. 21:24; Deut. 19:21; Mat. 5:38; Mat. 7:2
20. frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dintre pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el aproapelui său.
21. Cine va* ucide un dobitoc să-l înlocuiască; dar cine** va ucide un om să fie pedepsit cu moartea.
*Lev. 24:18; Exod. 21:33. **Lev. 24:17
22. Să aveţi aceeaşi* lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
*Exod. 12:49; Lev. 19:34; Num. 15:16
23. Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos* afară din tabără pe cel ce hulise şi l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul.
*Lev. 24:14
Capitolul 25
Anul sabatic
1. Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
„Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat* în cinstea Domnului.
*Exod. 23:10; Lev. 26:34, 35; 2Cron. 36:21
3. Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele.
4. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via.
5. Să nu seceri ce* va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
*2Împ. 19:29
6. Ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,
7. vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
Anul de veselie – Răscumpărarea averilor şi robilor
8. Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani.
9. În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua* Ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.
*Lev. 23:24, 27
10. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi* slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare** din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
*Isa. 61:2; Isa. 63:4; Ier. 34:8, 15, 17; Luc. 4:18. **Lev. 25:13; Num. 36:4
11. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi*, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele şi să nu culegeţi via netăiată.
*Lev. 25:5
12. Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele* voastre.
*Lev. 25:6, 7
13. În anul* acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.
*Lev. 25:10; Lev. 27:24; Num. 36:4
14. Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul din voi să nu* înşele pe fratele lui.
*Lev. 25:17; Lev. 19:13; 1Sam. 12:3, 4; Mica 2:2; 1Cor. 6:8
15. Să cumperi de la aproapele tău, socotind* anii de la anul de veselie, şi el să-ţi vândă socotind anii de rod.
*Lev. 27:18, 23
16. Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.
17. Niciunul din voi să nu înşele* deci pe aproapele lui, şi să te** temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Lev. 25:14. **Lev. 25:43; Lev. 19:14, 32
18. Împliniţi* legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică** în ţară.
*Lev. 19:37. **Lev. 26:5; Deut. 12:10; Ps. 4:8; Prov. 1:33; Ier. 23:6
19. Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă veţi sătura*, şi veţi locui fără frică în ea.
*Lev. 26:5; Ezec. 34:25, 27, 28
20. Dacă veţi zice: „Ce vom* mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu** vom semăna şi nu vom strânge roadele?”
*Mat. 6:25, 31. **Lev. 25:4, 5
21. Eu vă voi* da binecuvântarea Mea în anul al şaselea, şi pământul va da roade pentru trei ani.
*Exod. 16:29; Deut. 28:8
22. Când* veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca tot din vechile** roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.
*2Împ. 19:29. **Ios. 5:11, 12
23. Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara* este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte** străini şi venetici.
*Deut. 32:43; 2Cron. 7:20; Ps. 85:1; Ioel 2:18; Ioel 3:2. **1Cron. 29:15; Ps. 39:12; Ps. 119:19; 1Pet. 2:11
24. De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25. Dacă fratele* tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda** lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său.
*Rut 2:20; Rut 4:4, 6. **Rut 3:2, 9, 12; Ier. 32:7, 8
26. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea,
27. să* socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte şi să se întoarcă la moşia lui.
*Lev. 25:50-52
28. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie*, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.
*Lev. 25:13
29. Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an.
30. Dar dacă această casă, aşezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
31. Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.
32. Cât priveşte cetăţile leviţilor* şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
*Num. 35:2; Ios. 21:2, etc.
33. Cine va cumpăra de la leviţi o casă să iasă în anul* de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
*Lev. 25:28
34. Ogoarele aşezate în* jurul cetăţilor leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.
*Fap. 4:36, 37
35. Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
*Deut. 15:7, 8; Ps. 37:26; Ps. 41:1; Ps. 112:5, 9; Prov. 14:31; Luc. 6:35; Fap. 11:29; Rom. 12:10; 1Ioan 3:17
36. Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
*Exod. 22:25; Deut. 23:19; Neem. 5:7; Ps. 15:5; Prov. 28:8; Ezec. 18:8, 13, 17; Ezec. 22:12. **Lev. 25:17; Neem. 5:9
37. Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindea ta pe camătă.
38. Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
*Lev. 22:32, 33
39. Dacă* fratele tău sărăceşte lângă tine şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob.
*Exod. 21:2; Deut. 15:12; 1Împ. 9:22; 2Împ. 4:1; Neem. 5:5; Ier. 34:14
40. Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.
41. Atunci să iasă de la tine, el şi copiii lui care vor fi* cu el, şi să se întoarcă în familia lui, la moşia** părinţilor lui.
*Exod. 21:3. **Lev. 25:28
42. Căci ei sunt* slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând robii.
*Lev. 25:55; Rom. 6:22; 1Cor. 7:23
43. Să nu-l stăpâneşti* cu asprime** şi să te temi† de Dumnezeul tău.
*Efes. 6:9; Col. 4:1. **Lev. 25:46; Exod. 1:13. †Lev. 25:17; Exod. 1:17, 21; Deut. 25:18; Mal. 3:5
44. Dacă vrei să ai robi şi roabe, să-i iei de la neamurile* care vă înconjoară; de la ele să cumpăraţi robi şi roabe.
*Isa. 56:3, 6
45. Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui la tine şi din familiile lor, pe care le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
46. Îi puteţi lăsa moştenire* copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voştri, copiii lui Israel, niciunul** din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
*Isa. 14:2. **Lev. 25:43
47. Dacă un străin sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele* tău sărăceşte lângă el şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
*Lev. 25:25, 35
48. el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din fraţii lui să poată să-l* răscumpere.
*Neem. 5:5
49. Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur*.
*Lev. 25:26
50. Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; şi preţul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi preţuiţi ca ai unui* om tocmit cu plată.
*Iov 7:1; Isa. 16:14; Isa. 21:16
51. Dacă mai sunt încă mulţi ani până la anul de veselie, îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat;
52. dacă mai rămân puţini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea după aceşti ani.
53. Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54. Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să* iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el.
*Lev. 25:41; Exod. 21:2, 3
55. Căci copiii lui Israel sunt* robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Lev. 25:42
Capitolul 26
Binecuvântarea
1. Să nu vă faceţi idoli*, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nicio piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
*Exod. 20:4, 5; Deut. 5:8; Deut. 16:22; Deut. 27:15; Ps. 97:7
2. Să păziţi Sabatele* Mele şi să cinstiţi Locaşul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.
*Lev. 19:30
3. Dacă* veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,
*Deut. 11:13-15; Deut. 28:1-14
4. vă voi trimite* ploi la vreme, pământul** îşi va da roadele, şi pomii de pe câmp îşi vor da roadele.
*Isa. 30:23; Ezec. 34:26; Ioel 2:23, 24. **Ps. 67:6; Ps. 85:12; Ezec. 34:27; Ezec. 36:30; Zah. 8:12
5. Abia veţi treiera* grâul şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţine până la semănătură; veţi avea pâine** din† belşug, veţi mânca şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ţara voastră.
*Amos 9:13. **Lev. 25:19; Deut. 11:15; Ioel 2:19, 26. †Lev. 25:18; Iov 11:18; Ezec. 34:25, 27, 28
6. Voi* da pace în ţară, şi nimeni nu vă va tulbura** somnul; voi face să piară din ţară fiarele† sălbatice, şi sabia†† nu va trece prin ţara voastră.
*1Cron. 22:9; Ps. 29:11; Ps. 147:14; Isa. 45:7; Hag. 2:9. **Iov 11:19; Ps. 3:5; Ps. 4:8; Isa. 35:9; Ier. 30:10; Ezec. 34:25; Osea 2:18; Ţef. 3:13. †2Împ. 17:25; Ezec. 5:17; Ezec. 14:15. ††Ezec. 14:17
7. Veţi urmări pe vrăjmaşii voştri, şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
8. Cinci* din voi vor urmări o sută, şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
*Deut. 32:30; Ios. 23:10
9. Eu Mă voi întoarce* spre voi, vă voi** face să creşteţi, vă voi înmulţi şi Îmi voi ţine legământul Meu cu voi.
*Exod. 2:25; 2Împ. 13:23. **Gen. 17:6, 7; Neem. 9:23; Ps. 107:38
10. Veţi mânca* din roadele cele vechi şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi.
*Lev. 25:22
11. Îmi voi* aşeza Locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu** vă va urî.
*Exod. 25:8; Exod. 29:45; Ios. 22:19; Ps. 76:2; Ezec. 37:26, 27, 28; Apoc. 21:3. **Lev. 20:23; Deut. 32:19
12. Voi* umbla în mijlocul vostru; Eu** voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.
*2Cor. 6:16. **Exod. 6:7; Ier. 7:23; Ier. 11:4; Ier. 30:22; Ezec. 11:20; Ezec. 36:28
13. Eu* sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului, care v-am scos din** robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat.
*Lev. 25:38, 42, 55. **Ier. 2:20; Ezec. 34:27
Blestemul
14. Dar* dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,
*Deut. 28:15; Plâng. 2:17; Mal. 2:2
15. dacă nesocotiţi* legile Mele şi dacă sufletul vostru urăşte rânduielile Mele, aşa încât să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legământul Meu,
*Lev. 26:43; 2Împ. 17:15
16. iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza*, lingoarea** şi frigurile, care vor face să vi se stingㆠochii şi să piară viaţa din voi. Sămânţa†† o veţi semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmaşii voştri.
*Deut. 28:65, 66, 67; Deut. 32:25; Ier. 15:8. **Deut. 28:22. †1Sam. 2:33. ††Deut. 28:33, 51; Iov 31:8; Ier. 5:17; Ier. 12:13; Mica 6:15
17. Îmi* voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi** bătuţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc† vă vor subjuga şi veţi fugi†† fără să fiţi urmăriţi chiar.
*Lev. 17:10. **Deut. 28:25; Jud. 2:14; Ier. 19:7. †Ps. 106:41. ††Lev. 26:36; Ps. 53:5; Prov. 28:1
18. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori* mai mult pentru păcatele voastre.
*1Sam. 2:5; Ps. 119:164; Prov. 24:16
19. Voi frânge mândria* puterii voastre, voi face** ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pământul de aramă.
*Isa. 25:11; Isa. 26:5; Ezec. 7:24; Ezec. 30:6. **Deut. 28:23
20. Vi se va istovi puterea* fără folos: pământul** vostru nu-şi va da roadele, şi pomii de pe pământ nu-şi vor da roadele.
*Ps. 127:1; Isa. 49:4. **Deut. 11:17; Deut. 28:18; Hag. 1:10
21. Dacă şi după aceasta vă veţi împotrivi şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
22. Voi trimite* împotriva voastră fiarele de pe câmp care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele şi vă vor împuţina; aşa că vă vor rămâne drumurile** pustii.
*Deut. 32:24; 2Împ. 17:25; Ezec. 5:17; Ezec. 14:15. **Jud. 5:6; 2Cron. 15:5; Isa. 33:8; Plâng. 1:4; Zah. 7:14
23. Dacă pedepsele acestea nu vă vor* îndrepta şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
*Ier. 2:30; Ier. 5:3; Amos 4:6-12
24. Mă voi* împotrivi şi Eu vouă şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
*2Sam. 22:27; Ps. 18:26
25. Voi face* să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; şi când vă veţi strânge în cetăţile voastre, voi trimite** ciuma în mijlocul vostru şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului.
*Ezec. 5:17; Ezec. 6:3; Ezec. 14:17; Ezec. 29:8; Ezec. 33:2. **Num. 14:12; Deut. 28:21; Ier. 14:12; Ier. 24:10; Ier. 29:17, 18; Amos 4:10
26. Când vă voi* trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vi se va da pâinea cu cântarul; veţi mânca**, dar nu vă veţi sătura.
*Ps. 105:16; Isa. 3:1; Ezec. 4:16; Ezec. 5:16; Ezec. 14:13. **Isa. 9:20; Mica 6:14; Hag. 1:6
27. Dacă, cu* toate acestea, nu Mă veţi asculta şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
*Lev. 26:21, 24
28. Mă voi împotrivi şi Eu vouă* cu mânie şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
*Isa. 59:18; Isa. 63:3; Isa. 66:15; Ier. 21:5; Ezec. 5:13, 15; Ezec. 8:18
29. Veţi mânca* până şi carnea fiilor voştri, veţi mânca până şi carnea fiicelor voastre.
*Deut. 28:53; 2Împ. 6:29; Plâng. 4:10; Ezec. 5:10
30. Vă voi nimici* înălţimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinaţi soarelui, voi arunca** trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu† vă va urî.
*2Cron. 34:3, 4, 7; Isa. 27:9; Ezec. 6:3-6, 13. **2Împ. 23:20; 2Cron. 34:5. †Lev. 20:23; Ps. 78:59; Ps. 89:38; Ier. 14:19
31. Vă voi lăsa cetăţile* pustii, vă voi pustii locaşurile** sfinte şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâiei voastre.
*Neem. 2:3; Ier. 4:7; Ezec. 6:6. **Ps. 74:7; Plâng. 1:10; Ezec. 9:6; Ezec. 21:2
32. Voi pustii* ţara, aşa că vrăjmaşii voştri care o vor locui vor rămâne încremeniţi** văzând-o.
*Ier. 9:11; Ier. 25:11, 18. **Deut. 28:37; 1Împ. 9:8; Ier. 18:16; Ier. 19:8; Ezec. 5:15
33. Vă voi* împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămâne pustii.
*Deut. 4:27; Deut. 28:64; Ps. 44:11; Ier. 9:16; Ezec. 12:15; Ezec. 20:23; Ezec. 22:15; Zah. 7:14
34. Atunci ţara* se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei.
*2Cron. 36:21
35. Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii* voştri de Sabat, când o locuiaţi.
*Lev. 25:2
36. În inima acelora dintre voi care vor mai rămâne în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga* frica; şi îi va urmări până şi foşnetul** unei frunze suflate de vânt; vor fugi ca de sabie şi vor cădea fără să fie urmăriţi.
*Ezec. 21:7, 12, 15. **Lev. 26:17; Iov 15:21; Prov. 28:1
37. Se vor prăvăli unii* peste alţii ca înaintea sabiei, fără să fie urmăriţi. Nu veţi** putea să staţi în picioare în faţa vrăjmaşilor voştri;
*Isa. 10:4; Jud. 7:22; 1Sam. 14:15, 16. **Ios. 7:12, 13; Jud. 2:14
38. veţi pieri printre neamuri şi vă va mânca ţara vrăjmaşilor voştri.
39. Iar pe aceia dintre voi care vor mai rămâne în viaţă îi va apuca durerea* pentru fărădelegile lor, în ţara vrăjmaşilor lor; îi va apuca durerea şi pentru fărădelegile părinţilor lor.
*Deut. 4:27; Deut. 28:65; Neem. 1:8; Ier. 3:25; Ier. 29:12, 13; Ezec. 4:17; Ezec. 6:9; Ezec. 20:43; Ezec. 21:23; Ezec. 33:10; Ezec. 36:31; Osea 5:15; Zah. 10:9
Primirea din nou
40. Îşi* vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, călcările de lege pe care le-au săvârşit faţă de Mine şi împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora
*Num. 5:7; 1Împ. 8:33, 35, 47; Neem. 9:2; Prov. 28:13; Dan. 9:3, 4; Luc. 15:18; 1Ioan 1:9
41. şi Eu M-am împotrivit lor şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur* se va smeri** şi vor plăti datoria fărădelegilor lor.
*Ier. 6:10; Ier. 9:25, 26; Ezec. 44:7; Fap. 7:51; Rom. 2:29; Col. 2:11. **1Împ. 21:29; 2Cron. 12:6, 7, 12; 2Cron. 32:26; 2Cron. 33:12, 13
42. Atunci Îmi voi* aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac şi de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aduce aminte de** ţară.
*Exod. 2:24; Exod. 6:5; Ps. 106:45; Ezec. 16:60. **Ps. 136:23
43. Ţara însă va* trebui să fie părăsită de ei şi se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei; şi ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentru că au nesocotit** poruncile Mele şi pentru că sufletul lor a urât legile Mele.
*Lev. 26:34, 35. **Lev. 26:15
44. Dar, şi când vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda* de tot şi nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot şi să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
*Deut. 4:31; 2Împ. 13:23; Rom. 11:2
45. Ci Îmi voi aduce aminte*, spre binele lor, de vechiul legământ prin** care i-am scos din ţara Egiptului, în† faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.”
*Rom. 11:28. **Lev. 22:33; Lev. 25:38. †Ps. 98:2; Ezec. 20:9, 14, 22
46. Acestea* sunt rânduielile, poruncile şi legile pe care le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai**, prin Moise.
*Lev. 27:34; Deut. 6:1; Deut. 12:1; Deut. 33:4; Ioan 1:17. **Lev. 25:1
Capitolul 27
Juruinţele
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
2. „Când se* vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
*Num. 6:2; Jud. 11:30, 31, 39; 1Sam. 1:11, 28
3. Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după* siclul Sfântului Locaş;
*Exod. 30:13
4. dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
6. De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.
7. De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
8. Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
9. Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt.
10. Să nu-l schimbe şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celălalt va fi sfânt.
11. Dacă este vorba de dobitoacele necurate care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
12. care-i va face preţuirea, după cum va fi bun sau rău, şi va rămâne la preţuirea preotului.
13. Dacă* vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.
*Lev. 27:15, 19
Predarea lucrurilor
14. Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă preţuirea, după cum va fi bună sau rea, şi să rămână la preţuirea făcută de preot.
15. Dacă* cel ce şi-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.
*Lev. 27:13
16. Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după câtimea de sămânţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânţă de orz.
17. Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la preţuirea ta;
18. dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească* preţul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie şi să-l scadă din preţuirea ta.
*Lev. 25:15, 16
19. Dacă* cel ce şi-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămână al lui.
*Lev. 27:13
20. Dacă nu-şi răscumpără ogorul şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21. Şi când va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie*, ogorul acela să fie închinat** Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia† preotului.
*Lev. 25:10, 28, 31. **Lev. 27:28. †Num. 18:14; Ezec. 44:29
22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia* lui,
*Lev. 25:10, 25
23. preotul* să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
*Lev. 27:18
24. În anul de* veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
*Lev. 25:28
25. Toate preţuirile să se facă în siclii Sfântului Locaş: siclul are douăzeci de ghere*.
*Exod. 30:13; Num. 3:47; Num. 18:16; Ezec. 45:12
Ce nu se poate închina
26. Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul* născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut: fie bou, fie miel, este al Domnului.
*Exod. 13:2, 12; Exod. 22:30; Num. 18:17; Deut. 15:19
27. Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugând* încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după preţuirea ta.
*Lev. 27:11-13
28. Tot* ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă va fi un lucru preasfânt pentru Domnul.
*Lev. 27:21; Ios. 6:17-19
29. Niciun* om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.
*Num. 21:2, 3
Zeciuielile
30. Orice* zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
*Gen. 28:22; Num. 18:21, 24; 2Cron. 31:5, 6, 12; Neem. 13:12; Mal. 3:8, 10
31. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o* cincime.
*Lev. 27:13
32. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece* sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
*Ier. 33:13; Ezec. 20:37; Mica 7:14
33. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău şi să nu* se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi sfânt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi.”
*Lev. 27:10
34. Acestea* sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise, Domnul, pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
*Lev. 26:46
NUMERI*
*Deut. 8:15; Deut. 32:9-14; Neem. 9:19-21
Capitolul 1
Numărătoarea israeliţilor
1. Domnul a vorbit lui Moise în pustiul* Sinai, în Cortul întâlnirii**, în cea dintâi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis:
*Exod. 19:1; Num. 10:11, 12. **Exod. 25:22
2. „Faceţi numărătoarea* întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor,
*Exod. 30:12; Exod. 38:26; Num. 26:2, 63, 64; 2Sam. 24:2; 1Cron. 21:2
3. de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel care sunt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.
4. Să fie cu voi câte un bărbat de fiecare seminţie, căpetenie a casei părinţilor săi.
5. Iată numele bărbaţilor care vor fi împreună cu voi:
pentru Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;
6. pentru Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
7. pentru Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
8. pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Ţuar;
9. pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10. pentru fiii lui Iosif – pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahţur;
11. pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;
12. pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
13. pentru Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran;
14. pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel*;
*Num. 2:14
15. pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan.”
16. Aceştia sunt* cei ce au fost aleşi de adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile** miilor lui Israel.
*Num. 7:2; 1Cron. 27:16. **Exod. 18:21, 25
17. Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi pe nume,
18. şi au strâns toată adunarea, în cea dintâi zi a lunii a doua. I-au trecut în cărţile care cuprindeau spiţa neamului, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus.
19. Moise a făcut numărătoarea în pustiul Sinai, cum îi poruncise Domnul.
20. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
21. bărbaţii din seminţia lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele:
23. bărbaţii din seminţia lui Simeon, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor; numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
25. bărbaţii din seminţia lui Gad, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
27. bărbaţii din seminţia lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Isahar, după familiile lor, după casele părinţilor lor; numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
29. bărbaţii din seminţia lui Isahar, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
30. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Zabulon, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
31. bărbaţii din seminţia lui Zabulon, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32. Au trecut în cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
33. bărbaţii din seminţia lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci de mii cinci sute.
34. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
35. bărbaţii din seminţia lui Manase, ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi două de mii două sute.
36. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Beniamin, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
37. bărbaţii din seminţia lui Beniamin, ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
38. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Dan, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
39. bărbaţii din seminţia lui Dan, ieşiţi la numărătoare, au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.
40. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Aşer, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
41. bărbaţii din seminţia lui Aşer, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
42. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după familiile lor, după casele părinţilor lor; numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
43. bărbaţii din seminţia lui Neftali, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
44. Aceştia* sunt aceia a căror numărătoare a fost făcută de Moise şi Aaron, şi de cei doisprezece bărbaţi, mai mari ai lui Israel; era câte un bărbat pentru fiecare din casele părinţilor lor.
*Num. 26:64
45. Toţi aceia dintre copiii lui Israel, ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel care erau în stare să poarte armele,
46. toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase* sute trei mii cinci sute cincizeci.
*Exod. 38:26; Exod. 12:37; Num. 2:32; Num. 26:51
Deosebirea leviţilor
47. Leviţii*, după seminţia părinţilor lor, n-au intrat în numărătoarea aceasta.
*Num. 2:33; Num. 3; Num. 4; Num. 26:57; 1Cron. 6; 1Cron. 21:6
48. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
49. „Să nu* faci numărătoarea seminţiei lui Levi şi să nu-i numeri capetele în mijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.
*Num. 2:33; Num. 26:62
50. Dă* în grija leviţilor Cortul întâlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce Cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el şi vor tăbărî** în jurul Cortului.
*Exod. 38:21; Num. 3:7, 8; Num. 4:15, 25, 26, 27, 33. **Num. 3:23, 29, 35, 38
51. Când va* porni Cortul, leviţii să-l desfacă; şi când se va opri Cortul, leviţii să-l întindă; iar străinul** care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.
*Num. 10:17, 21. **Num. 3:10, 38; Num. 18:22
52. Copiii lui Israel* să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lângă steagul lui, după cetele lor.
*Num. 2:2, 34
53. Dar leviţii* să tăbărască în jurul Cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească** mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi† leviţii să aibă paza Cortului întâlnirii.”
*Num. 1:50. **Lev. 10:6; Num. 8:19; Num. 16:46; Num. 18:5; 1Sam. 6:19. †Num. 3:7, 8; Num. 8:24-26; Num. 18:3-5; Num. 31:30, 47; 1Cron. 23:32; 2Cron. 13:11
54. Copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul; aşa au făcut.
Capitolul 2
Aşezarea taberelor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2. „Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare* lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa** şi împrejurul Cortului întâlnirii.
*Num. 1:52. **Ios. 3:4
3. La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon*, fiul lui Aminadab,
*Num. 10:14; Rut 4:20; 1Cron. 2:10; Mat. 1:4; Luc. 3:32, 33
4. cu oştirea lui, alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni ieşiţi la numărătoare.
5. Lângă el să tăbărască seminţia lui Isahar şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Ţuar,
6. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni ieşiţi la numărătoare;
7. apoi seminţia lui Zabulon şi mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
8. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni ieşiţi la numărătoare.
9. Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută optzeci şi şase de mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să* pornească cei dintâi.
*Num. 10:14
10. La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
11. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi ieşiţi la numărătoare.
12. Lângă el să tăbărască seminţia lui Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
13. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni ieşiţi la numărătoare;
14. apoi seminţia lui Gad şi mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
15. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni ieşiţi la numărătoare.
16. Toţi cei din tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei* să pornească în al doilea rând.
*Num. 10:18
17. Apoi* va porni Cortul întâlnirii, împreună cu tabăra leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţine şirul în care au tăbărât, fiecare la rândul lui, după steagul lui.
*Num. 10:17, 21
18. La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
19. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni ieşiţi la numărătoare.
20. Lângă el să tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
21. cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni ieşiţi la numărătoare;
22. apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
23. cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni ieşiţi la numărătoare.
24. Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei* să pornească în al treilea rând.
*Num. 10:22
25. La miazănoapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
26. cu oştirea lui, alcătuită din şaizeci şi două de mii şapte sute de oameni ieşiţi la numărătoare.
27. Lângă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
28. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi una de mii cinci sute de oameni ieşiţi la numărătoare;
29. apoi seminţia lui Neftali şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
30. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni ieşiţi la numărătoare.
31. Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la numărătoare, sunt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească* cei din urmă, după steagul lor.”
*Num. 10:25
32. Aceştia sunt copiii lui Israel, ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi* cei ieşiţi la numărătoare şi care au alcătuit taberele, după oştirile lor, au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
*Exod. 38:26; Num. 1:46; Num. 11:21
33. Leviţii*, după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul, n-au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
*Num. 1:47
34. Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. Aşa* tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau la drum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.
*Num. 24:2, 5, 6
Capitolul 3
Familia lui Aaron
1. Iată sămânţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea când a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai.
2. Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab*, întâiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
*Exod. 6:23
3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea* preoţească şi care au fost închinaţi în slujba preoţiei.
*Exod. 28:41; Lev. 8
4. Nadab* şi Abihu au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, în pustiul Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.
*Lev. 10:1; Num. 26:61; 1Cron. 24:2
Slujba leviţilor
5. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6. „Apropie* seminţia lui Levi şi pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.
*Num. 8:6; Num. 18:2
7. Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea Cortului întâlnirii: să facă slujba* Cortului.
*Num. 1:50; Num. 8:11, 15, 24, 26
8. Să* aibă grijă de toate uneltele Cortului întâlnirii şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba Cortului.
*Num. 8:19; Num. 18:6
9. Să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să-i fie daţi lui în totul, din partea copiilor lui Israel.
10. Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să* păzească slujba preoţiei lor; iar străinul**, care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.”
*Num. 18:7. **Num. 3:38; Num. 1:51; Num. 16:40
11. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12. „Iată* că am luat pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor născuţi, care se nasc întâi dintre copiii lui Israel; şi leviţii vor fi ai Mei.
*Num. 3:41; Num. 8:16; Num. 18:6
13. Căci* orice întâi născut este al Meu; în ziua** când am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii născuţi din Israel, atât din oameni, cât şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.”
*Exod. 13:2; Lev. 27:26; Num. 8:16; Luc. 2:23. **Exod. 13:12, 15; Num. 8:17
Familiile leviţilor
14. Domnul a vorbit lui Moise în pustiul Sinai şi a zis:
15. „Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească*, de la vârsta de o lună în sus.”
*Num. 3:39; Num. 26:62
16. Moise le-a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.
17. Iată* care sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari. –
*Gen. 46:11; Exod. 6:16; Num. 26:57; 1Cron. 6:1, 16; 1Cron. 23:6
18. Iată numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi* Şimei.
*Exod. 6:17
19. Iată fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram*, Iţehar, Hebron şi Uziel;
*Exod. 6:18
20. şi fiii lui* Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.
*Exod. 6:19
21. Din Gherşon se coboară familia lui Libni şi familia lui Şimei, alcătuind familiile gherşoniţilor.
22. Cei ieşiţi la numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost şapte mii cinci sute.
23. Familiile* gherşoniţilor tăbărau înapoia Cortului, la apus.
*Num. 1:53
24. Căpetenia casei părinteşti a gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael.
25. În ce priveşte Cortul întâlnirii, în grija fiilor lui* Gherşon era dat: Cortul** şi acoperişul† Cortului, învelitoarea†† acoperişului Cortului şi perdeaua*† de la uşa Cortului întâlnirii;
*Num. 4:24, 25, 26. **Exod. 25:9. †Exod. 26:1. ††Exod. 26:7, 14. *†Exod. 26:36
26. apoi pânzele curţii* şi perdeaua** de la poarta curţii Cortului de jur împrejurul Cortului şi altarului, şi toate funiile† pentru slujba Cortului.
*Exod. 27:9. **Exod. 27:16. †Exod. 35:18
27. Din Chehat* se coboară familia amramiţilor, familia iţehariţilor, familia hebroniţilor şi familia uzieliţilor, alcătuind familiile chehatiţilor.
*1Cron. 26:23
28. Numărând pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, s-au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu îngrijirea Sfântului Locaş.
29. Familiile* fiilor lui Chehat tăbărau în partea de miazăzi a Cortului.
*Num. 1:53
30. Căpetenia casei părinteşti a familiilor chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
31. În grija* lor au dat chivotul**, masa†, sfeşnicul††, altarele*†, uneltele Sfântului Locaş, cu care îşi făceau slujba, perdeaua†* dinăuntru şi tot ce ţine de ea.
*Num. 4:15. **Exod. 25:10. †Exod. 25:23. ††Exod. 25:31. *†Exod. 27:1; Exod. 30:1. †*Exod. 26:32
32. Căpetenia căpeteniilor leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privegherea asupra celor însărcinaţi să îngrijească de Sfântul Locaş.
33. Din Merari se coboară familia lui Mahli şi familia lui Muşi, alcătuind familiile merariţilor.
34. Cei ieşiţi la numărătoare, când au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost şase mii două sute.
35. Căpetenia casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau* în partea de miazănoapte a Cortului.
*Num. 1:53
36. În paza* şi grija fiilor lui Merari au dat: scândurile Cortului, drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;
*Num. 4:31, 32
37. apoi stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor.
38. Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau* înaintea Cortului, la răsărit, înaintea Cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la Sfântul Locaş**, tot ce fusese† poruncit copiilor lui Israel; iar străinul†† care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.
*Num. 1:53. **Num. 18:5. †Num. 3:7, 8. ††Num. 3:10
39. Toţi leviţii* a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului, după familiile lor, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.
*Num. 26:62
Răscumpărarea întâilor născuţi
40. Domnul a zis lui Moise: „Fă numărătoarea* tuturor întâilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
*Num. 3:15
41. Să* iei pe leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele leviţilor în locul tuturor întâilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!”
*Num. 3:12, 45
42. Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
43. Toţi întâii născuţi de parte bărbătească, a căror numărătoare au făcut-o, numărându-le numele, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei.
44. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
45. „Ia* pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel şi vitele leviţilor în locul vitelor lor; şi leviţii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.
*Num. 3:12, 41
46. Pentru răscumpărarea* celor două sute şaptezeci şi trei, care** trec peste numărul leviţilor, dintre întâii născuţi ai copiilor lui Israel,
*Exod. 13:13; Num. 18:15. **Num. 3:39, 43
47. să iei câte* cinci sicli de cap, după siclul Sfântului Locaş, care este de douăzeci de ghere**.
*Lev. 27:6; Num. 18:16. **Exod. 30:13; Lev. 27:25; Num. 18:16; Ezec. 45:12
48. Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui, pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul leviţilor.”
49. Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărul celor răscumpăraţi de leviţi;
50. a luat argintul întâilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei* sute şaizeci şi cinci de sicli, după siclul Sfântului Locaş.
*Num. 3:46, 47
51. Şi Moise a dat* argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
*Num. 3:48
Capitolul 4
Slujbele chehatiţilor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2. „Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
3. de la vârsta* de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei destoinici să facă vreo slujbă la Cortul întâlnirii.
*Num. 8:24; 1Cron. 23:3, 24, 27
4. Iată slujbele* fiilor lui Chehat, în Cortul întâlnirii: ele privesc Locul Preasfânt**.
*Num. 4:15. **Num. 4:19
5. La pornirea taberei, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos* perdeaua dinăuntru şi să acopere cu ea chivotul** mărturiei;
*Exod. 26:31. **Exod. 25:10, 16
6. să pună deasupra ei o învelitoare de piele de viţel de mare şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii* chivotului.
*Exod. 25:13
7. Să întindă un covor albastru peste masa* pâinilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pâinea care se pune necurmat înaintea Domnului;
*Exod. 25:23, 29, 30; Lev. 24:6, 8
8. peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
9. Să ia un covor albastru şi să acopere sfeşnicul*, candelele** lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, care se întrebuinţează pentru slujba lui;
*Exod. 25:31. **Exod. 25:37, 38
10. să-l pună cu toate uneltele lui într-o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-l pună pe targă.
11. Peste altarul* de aur să întindă un covor albastru şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
*Exod. 30:1, 3
12. Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în Sfântul Locaş şi să le pună într-un covor albastru şi să le acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
13. Să ia cenuşa din altar şi să întindă peste altar un covor de purpură;
14. să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, lighenele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să-i pună drugii.
15. După ce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit Sfântul Locaş şi toate uneltele Sfântului Locaş, fiii lui Chehat* să vină, la pornirea taberei, ca să le ducă; dar să nu se atingă** de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea† sunt lucrurile pe care au să le ducă fiii lui Chehat din Cortul întâlnirii.
*Num. 7:9; Num. 10:21; Deut. 31:9; 2Sam. 6:13; 1Cron. 15:2, 15. **2Sam. 6:6, 7; 1Cron. 13:9, 10. †Num. 3:31
16. Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă sub privegherea lui untdelemnul* pentru sfeşnic, tămâia** mirositoare, darul† de pâine de toate zilele şi untdelemnul†† pentru ungere; să aibă în grija lui tot Cortul şi tot ce cuprinde el, Sfântul Locaş şi uneltele lui.”
*Exod. 25:6; Lev. 24:2. **Exod. 30:34. †Exod. 29:40. ††Exod. 30:23
17. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
18. „Să nu cumva să puneţi neamul familiilor chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul leviţilor.
19. Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de Locul Preasfânt*: Aaron şi fiii lui să vină şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
*Num. 4:4
20. Să nu* intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară.”
*Exod. 19:21; 1Sam. 6:19
Slujbele gherşoniţilor
21. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
22. „Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
23. şi anume, să faci numărătoarea începând de la vârsta de treizeci* de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt în stare să împlinească vreo slujbă în Cortul întâlnirii.
*Num. 4:3
24. Iată slujbele familiilor gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s-o facă şi ce vor trebui să ducă.
25. Să ducă* covoarele Cortului şi Cortul întâlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa Cortului întâlnirii;
*Num. 3:25, 26
26. pânzele curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul Cortului şi altarului, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
27. În slujbele lor, fiii gherşoniţilor să fie sub poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s-o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
28. Acestea sunt slujbele familiilor fiilor gherşoniţilor în Cortul întâlnirii şi ce au ei de păzit sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Slujbele fiilor lui Merari
29. Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
30. şi anume, să faci numărătoarea, începând de la vârsta de treizeci* de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt în stare să facă vreo slujbă în Cortul întâlnirii.
*Num. 4:3
31. Iată* ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din Cortul întâlnirii: scândurile** Cortului, drugii lui, stâlpii lui, picioarele lui;
*Num. 3:36, 37. **Exod. 26:15
32. stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele care ţin de ei şi tot ce este rânduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe* nume lucrurile care sunt date în grija lor şi pe care le au ei de purtat.
*Exod. 38:21
33. Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au să le facă ei în Cortul întâlnirii, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.”
34. Moise*, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
*Num. 4:2
35. şi anume a tuturor acelora care, de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul întâlnirii.
36. Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cincizeci.
37. Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
38. Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
39. de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, şi anume, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul întâlnirii,
40. cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41. Aceştia* sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în Cortul întâlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
*Num. 4:22
42. Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
43. de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul întâlnirii,
44. cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
45. Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după* porunca Domnului dată prin Moise.
*Num. 4:29
46. Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut-o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
47. de la vârsta* de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă Cortul întâlnirii,
*Num. 4:3, 23, 30
48. toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cinci sute optzeci.
49. Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătând fiecăruia* slujba pe care trebuia s-o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca** pe care o dăduse lui Moise, Domnul.
*Num. 4:15, 24, 31. **Num. 4:1, 21
Capitolul 5
Izgonirea celor necuraţi
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros* şi pe oricine are o lepădare** de sămânţă sau este întinat prin atingerea de† un mort.
*Lev. 13:3, 46; Num. 12:14. **Lev. 15:2. †Lev. 21:1; Num. 9:6, 10; Num. 19:11, 13; Num. 31:19
3. Fie bărbaţi, fie femei, să-i scoateţi afară din tabără; să-i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul* căreia Îmi am Eu locuinţa.”
*Lev. 26:11, 12; 2Cor. 6:16
4. Copiii lui Israel au făcut aşa şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise, Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.
Despăgubirea pentru furt
5. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6. „Spune copiilor lui Israel: „Când* un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcând o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,
*Lev. 6:2, 3
7. să-şi* mărturisească păcatul şi să dea înapoi în întregime** preţul lucrului câştigat prin mijloace necinstite, adăugând a cincea parte; să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.
*Lev. 5:5; Lev. 26:40; Ios. 7:19. **Lev. 6:5
8. Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul câştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecul* adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat.
*Lev. 6:6, 7; Lev. 7:7
9. Orice dar* ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, să fie al preotului căruia îi sunt aduse.
*Exod. 29:28; Lev. 6:17, 18, 26; Lev. 7:6, 7, 9, 10, 14; Num. 18:8, 9, 19; Deut. 18:3, 4; Ezec. 44:29, 30
10. Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului al* lui să fie.”
*Lev. 10:13
Apa de gelozie
11. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
12. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei şi-i este necredincioasă;
13. dacă altul se* culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei şi fără să fie prinsă asupra faptului; –
*Lev. 18:20
14. şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui care s-a pângărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui care nu s-a pângărit; –
15. omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă* o fărădelege.
*1Împ. 17:18; Ezec. 29:16
16. Preotul s-o apropie şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
17. Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeaua Cortului şi s-o pună în apă.
18. Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apa amară aducătoare de blestem.
19. Preotul să pună pe femeie să jure şi să-i zică: „Dacă niciun om nu s-a culcat cu tine şi dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău această apă amară aducătoare de blestem!
20. Dar dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai pângărit, şi dacă un alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu tine –
21. şi preotul* să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem şi să-i zică: – „Domnul să** te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele,
*Ios. 6:26; 1Sam. 14:24; Neem. 10:29. **Ier. 29:22
22. şi apa aceasta aducătoare de blestem să intre* în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!” Şi** femeia să zică: „Amin! Amin!”
*Ps. 109:18. **Deut. 27:15
23. Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apa cea amară.
24. Şi să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem; şi apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va pricinui amărăciunea.
25. Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să legene* darul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului şi să-l aducă pe altar.
*Lev. 8:27
26. Apoi* preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apa.
*Lev. 2:2, 9
27. După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem* în mijlocul poporului ei.
*Deut. 28:37; Ps. 83:9, 11; Ier. 24:9; Ier. 29:18, 22; Ier. 42:18; Zah. 8:13
28. Dar, dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă şi va avea copii.
29. Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea când o femeie, care este sub puterea bărbatului ei, se abate* şi se pângăreşte
*Num. 5:19
30. şi pentru împrejurarea când un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului şi să-i facă întocmai după legea aceasta.
31. Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua* pedeapsa nelegiuirii ei.”
*Lev. 20:17, 19, 20
Capitolul 6
Legea Nazireatului
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi* de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireata, ca să se închine Domnului,
aNazireat – înseamnă a se despărţi de ceilalţi, a se supune la înfrânări
*Lev. 27:2; Jud. 13:5; Fap. 21:23; Rom. 1:1
3. să se* ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi, nici uscaţi.
*Amos 2:12; Luc. 1:15
4. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui.
5. În tot timpul nazireatului, briciul* să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-şi lase părul să crească în voie.
*Jud. 13:5; Jud. 16:17; 1Sam. 1:11
6. În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de* un mort;
*Lev. 21:11; Num. 19:11, 16
7. să nu se pângărească nici la moartea tatălui* său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
*Lev. 21:1, 2, 11; Num. 9:6
8. În tot timpul nazireatului să fie închinat Domnului.
9. Dacă moare cineva de moarte năprasnică lângă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă* capul în ziua curăţării, şi anume, să şi-l radă a şaptea zi.
*Fap. 18:18; Fap. 21:24
10. În ziua a opta*, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa Cortului întâlnirii.
*Lev. 5:7; Lev. 14:22; Lev. 15:14, 29
11. Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celălalt ca ardere de tot şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
12. Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte şi să aducă un miel de un an ca* jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui a fost pângărit.
*Lev. 5:6
După isprăvirea nazireatului
13. Iată legea nazireului: În ziua* când se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa Cortului întâlnirii.
*Fap. 21:26
14. Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an şi fără cusur, pentru jertfa* de ispăşire, şi un berbec fără cusur, pentru jertfa** de mulţumire;
*Lev. 4:2, 27, 32. **Lev. 3:6
15. un coş cu azime, turte făcute din floarea* făinii, frământată** cu untdelemn şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mâncare şi jertfa de† băutură obişnuite.
*Lev. 2:4. **Exod. 29:2. †Num. 15:5, 7, 10
16. Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea de tot;
17. să pregătească berbecul ca jertfă de mulţumire Domnului, împreună cu coşul cu azime, şi să pregătească şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură.
18. Nazireul* să-şi radă, la uşa Cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire.
*Fap. 21:24
19. Preotul să ia* spata dreaptă fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coş şi o plăcintă nedospită; şi să le pună** în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.
*1Sam. 2:15. **Exod. 29:23, 24
20. Preotul să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului: acesta* este un lucru sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
*Exod. 29:27, 28
21. Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut-o, după legea nazireatului.”
Binecuvântarea
22. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: „Aşa să binecuvântaţi* pe copiii lui Israel şi să le ziceţi:
*Lev. 9:22; 1Cron. 23:13
24. „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească*!
*Ps. 121:7; Ioan 17:11
25. Domnul să facă să lumineze* faţa Lui peste tine şi să Se îndure** de tine!
*Ps. 31:16; Ps. 67:1; Ps. 80:3, 7, 19; Ps. 119:135; Dan. 9:17. **Gen. 43:29
26. Domnul să-Şi înalţe* faţa peste tine şi să-ţi dea** pacea!
*Ps. 4:6. **Ioan 14:27; 2Tes. 3:16
27. Astfel să pună* Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu** îi voi binecuvânta.”
*Deut. 28:10; 2Cron. 7:14; Isa. 43:7; Dan. 9:18, 19. **Ps. 115:12
Capitolul 7
Darurile căpeteniilor seminţiilor
1. Când a isprăvit Moise de aşezat* Cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le-a uns şi le-a sfinţit.
*Exod. 40:18; Lev. 8:10, 11
2. Atunci mai* marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, care luaseră parte la numărătoare.
*Num. 1:4, etc.
3. Ei şi-au adus ca dar înaintea Domnului: şase care acoperite şi doisprezece boi, adică un car la două căpetenii şi un bou de fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea Cortului.
4. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
5. „Ia de la ei aceste lucruri şi să le întrebuinţezi pentru slujba Cortului întâlnirii; să le dai leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba lui.”
6. Moise a luat carele şi boii şi le-a dat Leviţilor.
7. A dat* două care şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;
*Num. 4:25
8. a dat* patru care şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub cârmuirea** lui Itamar, fiul preotului Aaron.
*Num. 4:31. **Num. 4:28, 33
9. Dar n-a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentru că, după cum cereau slujbele* lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri.
*Num. 4:15; Num. 4:6, 8, 10, 12, 14; 2Sam. 6:13
Darurile pentru târnosirea altarului
10. Căpeteniile şi-au adus darurile pentru târnosirea* altarului, în ziua când l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
*Deut. 20:5; 1Împ. 8:63; 2Cron. 7:5, 9; Ezra 6:16; Neem. 12:27; Ps. 30:1
11. Domnul a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină unul câte unul, şi anume fiecare în câte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru târnosirea altarului.”
12. Cel ce şi-a adus darul în ziua întâi, a fost Nahşon*, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
*Num. 2:3
13. El a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul* Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul** de mâncare;
*Exod. 30:13. **Lev. 2:1
14. o căţuie de aur, de zece sicli, plină* cu tămâie,
*Exod. 30:34
15. un viţel*, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
*Lev. 1:2
16. un ţap*, pentru jertfa de ispăşire;
*Lev. 4:23
17. şi, pentru jertfa* de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
*Lev. 3:1
18. A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
19. El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
20. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
21. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
22. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
23. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.
24. A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
25. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
26. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
27. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
28. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
29. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
30. A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
31. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
32. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
33. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
34. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
35. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
36. A cincea zi, căpetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
37. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
38. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
39. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
40. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
41. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mâncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42. A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel,
43. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
44. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie;
45. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
46. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
47. şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
48. A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
49. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
50. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
51. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
52. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
53. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
54. A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
55. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
56. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
57. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
58. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
59. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur.
60. A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
61. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
62. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
63. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
64. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
65. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
66. A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
67. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
68. o căţuie de aur, plină cu tămâie;
69. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
70. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
71. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72. A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
73. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
74. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
75. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
76. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
77. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
78. A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
79. a adus: o farfurie de argint, în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint, de şaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
80. o căţuie de aur, de zece sicli, plină cu tămâie;
81. un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
82. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
83. şi, pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
84. Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru târnosirea altarului, în ziua când l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece căţui de aur;
85. fiecare farfurie de argint cântărea o sută treizeci de sicli, şi fiecare lighean cântărea şaptezeci de sicli, aşa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul Sfântului Locaş.
86. Au fost douăsprezece căţui de aur pline cu tămâie, câte zece sicli căţuia, după siclul Sfântului Locaş; aurul căţuilor se ridica în totul la o sută douăzeci de sicli.
87. Toate dobitoacele pentru arderea de tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mâncare obişnuite, doisprezece ţapi, pentru jertfa de ispăşire.
88. Toate dobitoacele pentru jertfa de mulţumire: douăzeci şi patru de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi, şaizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru târnosirea altarului, după ce l-au uns*.
*Num. 7:1
89. Când intra Moise în Cortul întâlnirii ca să vorbească* cu Domnul, auzea glasul** care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.
*Num. 12:8; Exod. 33:9, 11. **Exod. 25:22
Capitolul 8
Aşezarea candelelor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte lui Aaron şi spune-i: „Când vei aşeza* candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului.”
*Exod. 25:37; Exod. 40:25
3. Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
4. Sfeşnicul* era de aur bătut; atât piciorul cât şi florile lui erau de aur** bătut. Moise făcuse sfeşnicul dupㆠchipul pe care i-l arătase Domnul.
*Exod. 25:31. **Exod. 25:18. †Exod. 25:40
Închinarea leviţilor
5. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
6. „Ia pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel şi curăţă-i.
7. Iată cum să-i cureţi: Stropeşte-i* cu apă ispăşitoare; să lase** să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele şi să se cureţe.
*Num. 19:9, 17, 18. **Lev. 14:8, 9
8. Să ia apoi un viţel, cu darul* de mâncare obişnuit, făcut din floare de făină frământată cu untdelemn; şi să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispăşire.
*Lev. 2:1
9. Să apropii* pe leviţi înaintea Cortului întâlnirii şi să strângi** toată adunarea copiilor lui Israel.
*Exod. 29:4; Exod. 40:12. **Lev. 8:3
10. Să apropii pe leviţi înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună* mâinile pe leviţi.
*Lev. 1:4
11. Aaron să legene pe leviţi într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel; şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului.
12. Leviţii* să-şi pună mâinile pe capul viţeilor şi să aduci unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru leviţi.
*Exod. 29:10
13. Să pui pe leviţi în picioare, înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi să-i legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat Domnului.
14. Aşa să desparţi pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel; şi leviţii vor fi ai* Mei.
*Num. 3:45; Num. 16:9
15. După aceea, leviţii să vină să facă slujbă în Cortul întâlnirii. Astfel să-i cureţi şi să-i legeni* într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat.
*Num. 8:11, 13
16. Căci ei Îmi sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul* întâilor născuţi, din toţi întâii născuţi ai copiilor lui Israel.
*Num. 3:12, 45
17. Căci orice întâi născut al copiilor lui Israel este al Meu*, atât din oameni, cât şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua când am lovit pe toţi întâii născuţi în ţara Egiptului.
*Exod. 13:2, 12, 13, 15; Num. 3:13; Luc. 2:23
18. Şi Eu am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel.
19. Am dat* pe leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în Cortul întâlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nicio** urgie, când se vor apropia de Sfântul Locaş.”
*Num. 3:9. **Num. 1:53; Num. 16:46; Num. 18:5; 2Cron. 26:16
20. Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel au făcut cu leviţii tot ce poruncise lui Moise, Domnul, despre leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
21. Leviţii* s-au curăţat şi şi-au spălat hainele. Aaron** i-a legănat într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i cureţe.
*Num. 8:7. **Num. 8:11, 12
22. După aceea*, leviţii au venit să-şi facă slujba în Cortul întâlnirii, în faţa lui Aaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise** lui Moise, Domnul, cu privire la leviţi, aşa s-a făcut cu ei.
*Num. 8:15. **Num. 8:5, etc.
Timpul cât trebuie să slujească leviţii
23. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24. „Iată legea privitoare la leviţi. De la vârsta de douăzeci* şi cinci de ani în sus, orice levit va intra în slujba Cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo.
*Num. 4:3; 1Cron. 23:3, 24, 27
25. De la vârsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă şi să nu mai slujească.
26. Va putea să ajute pe fraţii lui în Cortul întâlnirii, să păzească* ce le este dat în grijă; dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu leviţii în ce priveşte slujbele lor.”
*Num. 1:53
Capitolul 9
Paştele în pustia Sinai
1. Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
2. „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştile* la vremea hotărâtă.
*Exod. 12:1, etc.; Lev. 23:5; Num. 28:16; Deut. 16:1, 2
3. Să îl prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, searaa; să îl prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la el.”
aEbraică: între cele două seri
4. Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştile.
5. Şi au* prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.
*Ios. 5:10
6. S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi* din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştile în ziua aceea. Ei s-au** înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
*Num. 5:2; Num. 19:11, 16; Ioan 18:28. **Exod. 18:15, 19, 26; Num. 27:2
7. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8. Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi* să văd ce vă porunceşte Domnul.”
*Num. 27:5
9. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului.
11. Şi să îl prăznuiască în luna a doua*, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce** cu azime şi cu ierburi amare.
*2Cron. 30:2, 15. **Exod. 12:8
12. Să nu lase din* el nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă** niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate† poruncile privitoare la Paşti.
*Exod. 12:10. **Exod. 12:46; Ioan 19:36. †Exod. 12:43
13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie şi totuşi nu prăznuieşte Paştile, sufletul acela să fie nimicit* din poporul lui; pentru că n-a adus** darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia† pedeapsa pentru păcatul lui.
*Gen. 17:14; Exod. 12:15. **Num. 9:7. †Num. 5:31
14. Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştile Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşti. Aceeaşi* lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”
*Exod. 12:49
Norul
15. În ziua* când a fost aşezat Cortul, norul a acoperit locaşul Cortului întâlnirii; şi, de seara** până dimineaţa, deasupra Cortului era ca înfăţişarea unui foc.
*Exod. 40:34; Neem. 9:12, 19; Ps. 78:14. **Exod. 13:21; Exod. 40:38
16. Întotdeauna era aşa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfăţişarea unui foc.
17. Când se* ridica norul de pe Cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
*Exod. 40:36; Num. 10:11, 33, 34; Ps. 80:1
18. Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme* cât rămânea norul deasupra Cortului.
*1Cor. 10:1
19. Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau* de porunca Domnului şi nu porneau.
*Num. 1:53; Num. 3:8
20. Când norul rămânea mai puţine zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.
21. Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22. Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui* Israel rămâneau tăbărâţi şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
*Exod. 40:36, 37
23. Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau* de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
*Num. 9:19
Capitolul 10
Trâmbiţele de argint
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea* adunării şi pentru pornirea taberelor.
*Isa. 1:13
3. Când se va suna* cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa Cortului întâlnirii.
*Ier. 4:5; Ioel 2:15
4. Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai marii* peste miile lui Israel.
*Exod. 18:21; Num. 1:16; Num. 7:2
5. Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc* la răsărit;
*Num. 2:3
6. când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc* la miazăzi: pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă.
*Num. 2:10
7. Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi*, dar să nu** sunaţi cu vâlvă.
*Num. 10:3. **Ioel 2:1
8. Din trâmbiţe* să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
*Num. 31:6; Ios. 6:4; 1Cron. 15:24; 2Cron. 13:12
9. Când veţi merge* la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului** care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte† de voi şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.
*Num. 31:6; Ios. 6:5; 2Cron. 13:14. **Jud. 2:18; Jud. 4:3; Jud. 6:9; Jud. 10:8, 12; 1Sam. 10:18; Ps. 106:42. †Gen. 8:1; Ps. 106:4
10. În zilele* voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţumire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă** aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
*Num. 29:1; Lev. 23:24; 1Cron. 15:24; 2Cron. 5:12; 2Cron. 7:6; 2Cron. 29:26; Ezra 3:10; Neem. 12:35; Ps. 81:3. **Num. 10:9
Plecarea din Sinai
11. În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat* norul de pe Cortul întâlnirii.
*Num. 9:17
12. Şi copiii lui Israel au pornit* din pustiul Sinai** după taberele lor. Norul s-a oprit în pustiul† Paran.
*Exod. 40:36; Num. 2:9, 16, 24, 31. **Exod. 19:1; Num. 1:1; Num. 9:5. †Gen. 21:21; Num. 12:16; Num. 13:3, 26; Deut. 1:1
13. Această întâi plecare au făcut-o după porunca* Domnului dată prin Moise.
*Num. 10:5, 6; Num. 2:34
14. Întâi* a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon**, fiul lui Aminadab;
*Num. 2:3, 9. **Num. 1:7
15. peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;
16. peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17. Când a fost desfăcut Cortul*, au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând** Cortul.
*Num. 1:51. **Num. 4:24, 31; Num. 7:6-8
18. Apoi a pornit steagul* taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;
*Num. 2:10, 16
19. peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
20. peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad, era Eliasaf, fiul lui Deuel.
21. Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul* Locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră Cortul.
*Num. 4:4, 15; Num. 7:9
22. Apoi a pornit steagul* taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;
*Num. 2:18, 24
23. peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;
24. peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25. Apoi a pornit steagul* taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;
*Num. 2:25, 31; Ios. 6:9
26. peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;
27. peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28. Acesta* a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.
*Num. 2:34
Moise şi socrul său
29. Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel*, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: „Eu vi-l** voi da.” Vino cu noi, şi îţi vom face† bine, căci Domnul†† a făgăduit că va face bine lui Israel.”
*Exod. 2:18. **Gen. 12:7. †Jud. 1:16; Jud. 4:11. ††Gen. 32:12; Exod. 3:8; Exod. 6:7, 8
30. Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.”
31. Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustiu; deci tu să ne fii* călăuză.
*Iov 29:15
32. Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele* pe care ni-l va face Domnul.”
*Jud. 1:16
33. Ei au plecat de la muntele* Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor** şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.
*Exod. 3:1. **Deut. 1:33; Ios. 3:3, 4, 6; Ps. 132:8; Ier. 31:2; Ezec. 20:6
34. Norul* Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.
*Exod. 13:21; Neem. 9:12, 19
35. Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-te*, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii tăi şi să fugă dinaintea feţei Tale cei ce Te urăsc!”
*Ps. 68:1, 2; Ps. 132:8
36. Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”
Capitolul 11
Focul Domnului
1. Poporul* a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat**, s-a aprins† între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.
*Deut. 9:22. **Ps. 78:21. †Lev. 10:2; Num. 16:35; 2Împ. 1:12; Ps. 106:18
2. Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat* Domnului, şi focul s-a stins.
*Iac. 5:16
3. Locului aceluia i-au pus numele Tabeeraa pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
aSau: Ardere
Prepeliţele
4. Adunăturii* de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine** ne va da carne să mâncăm?
*Exod. 12:38. **Ps. 78:18; Ps. 106:14; 1Cor. 10:6
5. Ne aducem* aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.
*Exod. 10:3
6. Acum ni s-a uscat* sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”
*Num. 21:5
7. Mana* semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul**.
*Exod. 16:14, 31. **Gen. 2:12
8. Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul* unei turte făcute cu untdelemn.
*Exod. 16:31
9. Când cădea roua*, noaptea, în tabără, cădea şi mana.
*Exod. 16:13, 14
10. Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia* Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat
*Ps. 78:21
11. şi a zis* Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
*Deut. 1:12
12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut ca să-mi zici: „Poartă-l* la sânul tău, cum poartă doica** pe copil,” până în ţara pe care ai jurat† părinţilor lui că i-o vei da?
*Isa. 40:11. **Isa. 49:23; 1Tes. 2:7. †Gen. 26:3; Gen. 50:24; Exod. 13:5
13. De unde* să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”
*Mat. 15:33; Mar. 8:4
14. Eu* singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
*Exod. 18:18
15. Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă*, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd** nenorocirea.”
*1Împ. 19:4; Iona 4:3. **Ţef. 3:15
16. Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci* de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere** asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
*Exod. 24:1, 9. **Deut. 16:18
17. Eu* Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul** care este peste tine şi-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.
*Num. 11:25; Gen. 11:5; Gen. 18:21; Exod. 19:20. **1Sam. 10:6; 2Împ. 2:15; Neem. 9:20; Isa. 44:3; Ioel 2:28
18. Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă* pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în** auzul Domnului şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi† o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne şi veţi mânca.
*Exod. 19:10. **Exod. 16:7. †Num. 11:5; Fap. 7:39
19. Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20. ci o lună* întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: „Pentru ce** am ieşit noi oare din Egipt?”
*Ps. 78:29; Ps. 106:15. **Num. 21:5
21. Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul* căruia sunt eu, şi Tu zici: „Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!”
*Gen. 12:2; Exod. 12:37; Gen. 38:26; Num. 1:46
22. Putem tăia* oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să le ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”
*2Împ. 7:2; Mat. 15:33; Mar. 8:4; Ioan 6, 7, 9
23. Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva* s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va** întâmpla sau nu.”
*Isa. 50:2; Isa. 59:1. **Num. 23:19; Ezec. 12:25; Ezec. 24:14
24. Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat* şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul Cortului.
*Num. 11:16
25. Domnul S-a coborât* în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat** peste ei, au început să prorocească†; dar după aceea n-au mai prorocit.
*Num. 11:17; Num. 12:5. **2Împ. 2:15. †1Sam. 10:5, 6, 10; 2Sam. 19:20, 21, 23; Ioel 2:28; Fap. 2:17, 18; 1Cor. 14:1, etc.
26. Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi Duhul S-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu* se duseseră la Cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără.
*1Sam. 20:26; Ier. 36:5
27. Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.”
28. Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise*, opreşte-i.”
*Mar. 9:38; Luc. 9:49; Ioan 3:26
29. Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu* ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”
*1Cor. 14:5
30. Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt* care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.
*Exod. 16:13; Ps. 78:26-28; Ps. 105:40
32. În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.
33. Pe când carnea* era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
*Ps. 78:30, 31
34. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataavaa pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
aSau: Mormintele lăcomiei
35. De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat* la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.
*Num. 33:17
Capitolul 12
Lepra Mariei
1. Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene* pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.
*Exod. 2:21
2. Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare* şi prin noi?” Şi Domnul** a auzit-o.
*Exod. 15:20; Mica 6:4. **Gen. 29:33; Num. 11:1; 2Împ. 19:4; Isa. 37:4; Ezec. 35:12, 13
3. Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.
4. Deodată Domnul* a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă toţi trei la Cortul întâlnirii.” Şi s-au dus toţi trei.
*Ps. 76:9
5. Domnul S-a coborât* în stâlpul de nor şi a stat la uşa Cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi.
*Num. 11:25; Num. 16:19
6. Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie* sau îi voi vorbi într-un** vis.
*Gen. 15:1; Gen. 46:2; Iov 33:15; Ezec. 1:1; Dan. 8:2; Dan. 10:8, 16, 17; Luc. 1:11, 22; Fap. 10:11, 17; Fap. 22:17, 18. **Gen. 31:10, 11; 1Împ. 3:5; Mat. 1:20
7. Nu* tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este** credincios în toată casa† Mea.
*Ps. 105:26. **Evr. 3:2, 5. †1Tim. 3:15
8. Eu îi vorbesc gură către* gură, Mă descopăr lui nu** prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul† Domnului. Cum de†† nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”
*Exod. 33:11; Deut. 34:10. **1Cor. 13:12. †Exod. 33:19. ††2Pet. 2:10; Iuda 1:8
9. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat.
10. Norul s-a depărtat de pe Cort. Şi iată că Maria* era plină de** lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.
*Deut. 24:9. **2Împ. 5:27; 2Împ. 15:5; 2Cron. 26:19, 20
11. Atunci Aaron a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa* păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi şi de care ne-am făcut vinovaţi!
*2Sam. 19:19; 2Sam. 24:10; Prov. 30:32
12. Să nu fie Maria ca un copil născut* mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!”
*Ps. 88:4
13. Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!”
14. Şi Domnul a zis lui Moise: „Dacă* ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă** deci şapte zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără.”
*Evr. 12:9. **Lev. 13:46; Num. 5:2, 3
15. Maria* a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n-a pornit până ce a intrat din nou Maria în tabără.
*Deut. 24:9; 2Cron. 26:20, 21
16. După aceea, poporul a plecat din Haţerot* şi a tăbărât în pustiul Paran.
*Num. 11:35; Num. 33:18
Capitolul 13
Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Trimite* nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.”
*Num. 32:8; Deut. 1:22
3. Moise i-a trimis din pustiul* Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
*Num. 12:16; Num. 32:8; Deut. 1:19; Deut. 9:23
4. Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
5. pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6. pentru seminţia lui Iuda*: Caleb**, fiul lui Iefune;
*Num. 34:19; 1Cron. 4:15. **Num. 13:30; Num. 14:6, 30; Ios. 14:6, 7, 13, 14; Jud. 1:12
7. pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
8. pentru seminţia lui Efraim: Hosea*, fiul lui Nun;
*Num. 13:16
9. pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10. pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11. pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
12. pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13. pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
14. pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15. pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16. Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.
17. Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi*, şi apoi să vă suiţi** pe munte.
*Num. 13:21. **Gen. 14:10; Jud. 1:9, 19
18. Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
19. vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite;
20. cum este pământul: dacă este gras* sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi** cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.
*Neem. 9:25, 35; Ezec. 34:14. **Deut. 31:6, 7, 23
21. Ei s-au suit şi au iscodit ţara, de la pustiul* Ţin până la Rehob**, pe drumul care duce la Hamat.
*Num. 34:3; Ios. 15:1. **Ios. 19:28
22. S-au suit pe la miazăzi şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman*, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac**. Hebronul† fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan†† din Egipt.
*Ios. 11:21, 22; Ios. 15:13, 14; Jud. 1:10. **Num. 13:33. †Ios. 21:11. ††Ps. 78:12; Isa. 19:11; Isa. 30:4
23. Au ajuns* până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugure şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
*Deut. 1:24, 25
24. Locul acela l-au numit valea Eşcola din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
aSau: Strugure
25. S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite.
26. Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades*, în pustiul** Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.
*Num. 13:3. **Num. 20:1, 16; Num. 32:8; Num. 33:36; Deut. 1:19; Ios. 14:6
27. Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte* şi miere şi iată-i** roadele.
*Exod. 3:8; Exod. 33:3. **Deut. 1:25
28. Dar poporul* care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii** lui Anac.
*Deut. 1:28; Deut. 9:1, 2. **Num. 13:33
29. Amaleciţii* locuiesc ţinutul de la miazăzi; iebusiţii şi amoriţii locuiesc muntele; şi canaaniţii şi hetiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.”
*Exod. 17:8; Num. 14:43; Jud. 6:3; 1Sam. 14:48; 1Sam. 15:3, etc.
30. Caleb* a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”
*Num. 14:6, 24; Ios. 14:7
31. Dar* bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”
*Num. 32:9; Deut. 1:28; Ios. 14:8
32. Şi au înnegrit* înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia** pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.
*Num. 14:36, 37. **Amos 2:9
33. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac*, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă** de ei parcă eram nişte lăcuste†.”
*Deut. 1:28; Deut. 2:10; Deut. 9:2. **Isa. 40:22. †1Sam. 17:42
Capitolul 14
Patruzeci de ani în pustie
1. Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul* a plâns în noaptea aceea.
*Num. 11:4
2. Toţi copiii* lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De** ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta?
*Exod. 16:2; Exod. 17:3; Num. 16:41; Ps. 106:25. **Num. 14:28, 29
3. Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
4. Şi au zis unul altuia: „Să* ne alegem o căpetenie şi să ne** întoarcem în Egipt.”
*Neem. 9:17. **Deut. 17:16; Fap. 7:39
5. Moise* şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.
*Num. 16:4, 22
6. Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua*, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
*Num. 14:24, 30, 38; Num. 13:6, 8
7. şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe* care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată.
*Num. 13:27; Deut. 1:25
8. Dacă Domnul* va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară** în care curge lapte şi miere.
*Deut. 10:15; 2Sam. 15:25, 26; 2Sam. 22:20; 1Împ. 10:9; Ps. 22:8; Ps. 147:10, 11; Isa. 62:4. **Num. 13:27
9. Numai nu vă* răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu** vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca†. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul†† este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
*Deut. 9:7, 23, 24. **Deut. 7:18; Deut. 20:3. †Num. 24:8. ††Gen. 48:21; Exod. 33:16; Deut. 20:1, 3, 4; Deut. 31:6, 8; Ios. 1:5; Jud. 1:22; 2Cron. 13:12; 2Cron. 15:2; 2Cron. 20:17; 2Cron. 32:8; Ps. 46:7, 11; Isa. 41:10; Amos 5:14; Zah. 8:23
10. Toată* adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava** Domnului s-a arătat peste Cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
*Exod. 17:4. **Exod. 16:10; Exod. 24:16, 17; Exod. 40:34; Lev. 9:23; Num. 16:19, 42; Num. 20:6
11. Şi Domnul a zis lui Moise: „Până* când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu** va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
*Num. 14:23; Deut. 9:7, 8, 22; Ps. 95:8; Evr. 3:8, 16. **Deut. 1:32; Deut. 9:23; Ps. 78:22, 32, 42; Ps. 106:24; Ioan 12:37; Evr. 3:18
12. De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine* te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.”
*Exod. 32:10
13. Moise* a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
*Exod. 32:12; Ps. 106:23; Deut. 9:26, 27, 28; Deut. 32:27; Ezec. 20:9, 14
14. Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau* că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul** Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui, ziua, într-un stâlp de nor, şi, noaptea, într-un stâlp de foc.
*Exod. 15:14; Ios. 2:9, 10; Ios. 5:1. **Exod. 13:21; Exod. 40:38; Num. 10:34; Neem. 9:12; Ps. 78:14; Ps. 105:39
15. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
16. „Domnul n-avea* putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustiu!”
*Deut. 9:28; Ios. 7:9
17. Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18. „Domnul este încet* la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte** fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.
*Exod. 34:6, 7; Ps. 103:8; Ps. 145:8; Iona 4:2. **Exod. 20:5; Exod. 34:7
19. Iartă*, dar, fărădelegea poporului acestuia**, dupㆠmărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
*Exod. 34:9. **Ps. 106:45. †Ps. 78:38
20. Şi Domnul a zis: „Iert cum ai* cerut.
*Ps. 106:23; Iac. 5:16; 1Ioan 5:14-16
21. Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot* pământul,
*Ps. 72:19
22. atât este de adevărat că toţi* cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu, şi totuşi M-au ispitit de zece** ori acum şi n-au ascultat glasul Meu,
*Deut. 1:35; Ps. 95:11; Ps. 106:26; Evr. 3:17, 18. **Gen. 31:7
23. toţi aceia* nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.
*Num. 32:11; Ezec. 20:15
24. Iar pentru că robul Meu Caleb* a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în** totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.
*Deut. 1:36; Ios. 14:6, 8, 9, 14. **Num. 32:12
25. Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi* în pustiu, pe calea care duce spre Marea Roşie.”
*Deut. 1:40
26. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
27. „Până când* voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile** copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
*Num. 14:11; Exod. 16:28; Mat. 17:17. **Exod. 16:12
28. Spune-le: „Pe* viaţa Mea! – zice Domnul – că vă voi face întocmai** cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
*Num. 14:23; Num. 26:65; Num. 32:11; Deut. 1:35; Evr. 3:17. **Num. 14:2
29. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Voi toţi*, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea,
*Num. 1:45; Num. 26:64
30. nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară* de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
*Num. 14:38; Num. 26:65; Num. 32:12; Deut. 1:36, 38
31. Pe* copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi** nesocotit-o voi.
*Deut. 1:39. **Ps. 106:24
32. Iar cât despre voi, trupurile* voastre moarte vor cădea în pustiu.
*1Cor. 10:5; Evr. 3:17
33. Şi copiii voştri vor rătăci* patruzeci** de ani în pustiu şi vor ispăşi† astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustiu.
*Num. 32:13; Ps. 107:40. **Deut. 2:14. †Ezec. 23:35
34. După cum* în patruzeci de zile** aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
*Num. 13:25. **Ps. 95:10; Ezec. 4:6
35. Eu*, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele** adunări care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustiul acesta şi în el vor muri.”
*Num. 23:19. **Num. 14:27, 29; Num. 26:65; 1Cor. 10:5
36. Bărbaţii* pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara, şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara;
*Num. 13:31, 32
37. oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit* acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năprasnică.
*1Cor. 10:10; Evr. 3:17; Iuda 1:5
38. Numai Iosua, fiul* lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
*Num. 26:65; Ios. 14:6, 10
Neascultarea poporului pedepsit
39. Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-o mare* jale.
*Exod. 33:4
40. S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui zicând: „Iată-ne*! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
*Deut. 1:41
41. Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca* Domnului? Nu veţi izbuti!
*Num. 14:25; 2Cron. 24:20
42. Nu vă suiţi*, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri!
*Deut. 1:42
43. Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut* de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”
*2Cron. 15:2
44. Ei s-au îndărătnicit* şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei.
*Deut. 1:43
45. Atunci* s-au coborât amaleciţii şi canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la** Horma.
*Num. 14:43; Deut. 1:44. **Num. 21:3; Jud. 1:17
Capitolul 15
Legi asupra jertfelor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte* copiilor lui Israel şi spune-le:
„Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
*Num. 15:18; Lev. 23:10; Deut. 7:1
3. şi* veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea** unei juruinţe, sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre†, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros†† plăcut Domnului,
*Lev. 12:3. **Lev. 7:16; Lev. 22:18, 21. †Lev. 23:8, 12, 36; Num. 28:19, 27; Num. 29:2, 8, 13; Deut. 16:10. ††Gen. 8:21; Exod. 29:18
4. cel* ce îşi va aduce darul său Domnului, să aducă Domnului ca** dar de mâncare a zecea parte† dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn;
*Lev. 2:1; Lev. 6:14. **Exod. 29:40; Lev. 23:13. †Lev. 14:10; Num. 28:5
5. iar* vin pentru jertfa de băutură la arderea de tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
*Num. 28:7, 14
6. Pentru un berbec* să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn
*Num. 28:12, 14
7. şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
8. Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţumire* Domnului,
*Lev. 7:11
9. să* aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o jumătate de hin de untdelemn
*Num. 28:12, 14
10. şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
11. Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.
12. După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13. Aşa* să facă lucrurile acestea orice băştinaş, când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Exod. 12:49; Num. 9:14; Num. 15:29
14. Dacă un străin, care locuieşte la voi sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi.
15. Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
16. O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.”
Pârga plămădelii
17. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
18. „Vorbeşte* copiilor lui Israel şi spune-le:
„Când veţi intra în ţara în care vă voi duce
*Num. 15:2; Deut. 26:1
19. şi când veţi mânca pâine* din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul.
*Ios. 5:11, 12
20. Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pârga* plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul** care se ia întâi din arie.
*Deut. 26:2, 10; Prov. 3:9, 10. **Lev. 2:14; Lev. 23:10, 16
21. Din pârga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul, din neam în neam.
Păcatele fără voie
22. Dacă* păcătuiţi fără voie şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise, Domnul,
*Lev. 4:2
23. tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai târziu din neam în neam;
24. dacă* păcatul a fost făcut fără voie şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul** său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap† ca jertfă de ispăşire.
*Lev. 4:13. **Num. 15:8, 9, 10. †Lev. 4:23; Num. 28:15; Ezra 6:17; Ezra 8:35
25. Preotul* să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie.
*Lev. 4:20
26. Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
27. Dacă* unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
*Lev. 4:27, 28
28. Preotul* să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
*Lev. 4:35
29. Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaşi lege*; când va păcătui fără voie.
*Num. 15:15
30. Dar* dacă cineva, fie băştinaş, fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
*Deut. 17:12; Ps. 19:13; Evr. 10:26; 2Pet. 2:10
31. căci a nesocotit* cuvântul Domnului şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şi îşi va lua astfel pedeapsa** pentru nelegiuirea lui.
*2Sam. 12:9; Prov. 13:13. **Lev. 5:1; Ezec. 18:20
Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului
32. Când erau copiii lui Israel în pustiu, au găsit* pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
*Exod. 31:14, 15; Exod. 35:2, 3
33. Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
34. L-au aruncat în temniţă*, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
*Lev. 24:12
35. Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta* să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea** să-l ucidă cu pietre afară din tabără.”
*Exod. 31:14, 15. **Lev. 24:14; 1Împ. 21:13; Fap. 7:58
36. Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise, Domnul.
Ciucurii de la veşminte
37. Domnul a zis lui Moise:
38. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă*, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor.
*Deut. 22:12; Mat. 23:5
39. Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi* după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi** la curvie.
*Deut. 29:19; Iov 31:7; Ier. 9:14; Ezec. 6:9. **Ps. 73:27; Ps. 106:39; Iac. 4:4
40. Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi* pentru Dumnezeul vostru.
*Lev. 11:44, 45; Rom. 12:1; Col. 1:22; 1Pet. 1:15, 16
41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”
Capitolul 16
Core, Datan şi Abiram
1. Core*, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, toţi trei fiii lui Ruben.
*Exod. 6:21; Num. 26:9; Num. 27:3; Iuda 1:11
2. S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute
cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi* la sfat, şi care erau oameni cu nume.
*Num. 26:9
3. Ei s-au adunat* împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Destul! Căci toată** adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul† este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”
*Ps. 106:16. **Exod. 19:6. †Exod. 29:45; Num. 14:14; Num. 35:34
4. Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut* cu faţa la pământ.
*Num. 14:5; Num. 20:6
5. A vorbit lui Core şi la toată ceata lui şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfânt* şi-l va lăsa să se apropie** de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va† alege.
*Num. 16:3; Lev. 21:6, 7, 8, 12, 15. **Exod. 28:1; Num. 17:5; 1Sam. 2:28; Ps. 105:26. †Num. 3:10; Lev. 10:3; Lev. 21:17, 18; Ezec. 40:46; Ezec. 44:15, 16
6. Iată ce să faceţi: Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
7. Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!”
8. Moise a zis lui Core: „Ascultaţi, dar, copiii lui Levi!
9. Prea puţin* lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales** din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba Cortului Domnului şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-I slujiţi?
*1Sam. 18:23; Isa. 7:13. **Num. 3:41, 45; Num. 8:14; Deut. 10:8
10. V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
11. De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron*, ca să cârtiţi împotriva lui?”
*Exod. 16:8; 1Cor. 3:5
12. Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13. N-ajunge* că ne-ai scos dintr-o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustiu, de vrei să mai şi** stăpâneşti peste noi?
*Num. 16:9. **Exod. 2:14; Fap. 7:27, 35
14. Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară* unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii** oamenilor? Nu ne suim!”
*Exod. 3:8. **Lev. 20:24
15. Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu căuta* la darul lor. Nu le-am luat nici** măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia din ei.”
*Gen. 4:4, 5. **1Sam. 12:3; Fap. 20:33; 2Cor. 7:2
16. Moise a zis lui Core: „Tu* şi toată ceata ta, mâine să fiţi** înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.
*Num. 16:6, 7. **1Sam. 12:3, 7
17. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”
18. Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa Cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
19. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa Cortului întâlnirii. Atunci slava* Domnului s-a arătat întregii adunări.
*Num. 16:42; Exod. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 14:10
20. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
21. „Despărţiţi-vă* din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o** clipă.”
*Num. 16:45; Gen. 19:17, 22; Ier. 51:6; Fap. 2:40; Apoc. 18:4. **Num. 16:45; Exod. 32:10; Exod. 33:5
22. Ei au* căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor** oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”
*Num. 16:45; Num. 14:5. **Num. 27:16; Iov 12:10; Ecl. 12:7; Isa. 57:16; Zah. 12:1; Evr. 12:9
23. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24. „Vorbeşte adunării şi spune-i: „Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!”
25. Moise s-a sculat şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.
26. A vorbit adunării şi a zis: „Depărtaţi-vă* de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”
*Gen. 19:12, 14; Isa. 52:11; 2Cor. 6:17; Apoc. 18:4
27. Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
28. Moise a zis: „Iată cum* veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu lucrez din** capul meu.
*Exod. 3:12; Deut. 18:22; Zah. 2:9, 11; Zah. 4:9; Ioan 5:36. **Num. 24:13; Ier. 23:16; Ezec. 13:17; Ioan 5:30; Ioan 6:38
29. Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul;
30. dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit*, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de** vii în Locuinţa morţilor – atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.”
*Iov 31:3; Isa. 28:21. **Num. 16:33; Ps. 55:15
31. Pe când* isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.
*Num. 26:10; Num. 27:3; Deut. 11:6; Ps. 106:17
32. Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi* oamenii lui Core şi toate averile lor.
*Num. 16:17; Num. 26:11; 1Cron. 6:22, 37
33. Şi s-au coborât astfel de vii în Locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot şi au pierit din mijlocul adunării.
34. Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”
35. Un foc* a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două** sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
*Lev. 10:2; Num. 11:1; Ps. 106:18. **Num. 16:17
36. Domnul a vorbit lui Moise şi zis:
37. „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci sunt* sfinţite.
*Lev. 27:28
38. Cu cădelniţele acestor oameni*, care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sunt sfinţite, să slujească de aducere** aminte copiilor lui Israel.
*Prov. 20:2; Hab. 2:10. **Num. 17:10; Num. 26:10; Ezec. 14:8
39. Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.
40. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru* ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
*Num. 3:10; 2Cron. 26:18
O nouă răzvrătire a poporului
41. A doua zi, toată adunarea* copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”
*Num. 14:2; Ps. 106:25
42. Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre Cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit* norul şi s-a arătat slava Domnului.
*Exod. 40:34
43. Atunci Moise şi Aaron* au venit înaintea Cortului întâlnirii.
*Num. 16:19; Num. 20:6
44. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
45. „Daţi-vă* la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei** au căzut cu feţele la pământ;
*Num. 16:21, 24. **Num. 16:22; Num. 20:6
46. şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei; căci a* izbucnit mânia Domnului şi a început urgia.”
*Lev. 10:6; Num. 1:53; Num. 8:19; Num. 11:33; Num. 18:5; 1Cron. 27:24; Ps. 106:29
47. Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării, şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
48. S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
49. Paisprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.
50. Aaron s-a întors la Moise, la uşa Cortului întâlnirii. Urgia încetase.
Capitolul 17
Toiagul lui Aaron
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;
3. şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.
4. Să le pui în Cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă* întâlnesc cu voi.
*Exod. 25:22; Exod. 29:42, 43; Exod. 30:36
5. Bărbatul pe care-l* voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică** împotriva voastră copiii lui Israel.”
*Num. 16:5. **Num. 16:11
6. Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag, fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
7. Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul* mărturiei.
*Exod. 38:21; Num. 18:2; Fap. 7:44
8. A doua zi, când a intrat Moise în Cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale.
9. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.
10. Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul* lui Aaron înapoi înaintea mărturiei şi să fie păstrat ca un** semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor† lor şi să nu moară.”
*Evr. 9:4. **Num. 16:38. †Num. 17:5
11. Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
12. Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toţii!
13. Oricine* se apropie de Cortul Domnului moare. Va trebui oare să murim cu toţii?”
*Num. 1:51, 53; Num. 18:4, 7
Capitolul 18
Preoţii şi leviţii
1. Domnul a zis lui Aaron: „Tu* şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţi** pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul Locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti.
*Num. 17:13. **Exod. 28:38
2. Apropie de asemenea de tine, pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi* de tine şi** să-ţi slujească, atunci când tu şi† fiii tăi împreună cu tine veţi fi înaintea Cortului întâlnirii.
*Gen. 29:34. **Num. 3:6, 7. †Num. 3:10
3. Ei să păzească* ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot Cortul; dar să** nu se apropie nici de uneltele Sfântului Locaş, nici de altar, ca sㆠnu muriţi, şi ei şi voi.
*Num. 3:25, 31, 36. **Num. 16:40. †Num. 4:15
4. Ei să se alipească de tine şi să păzească tot ce priveşte Cortul întâlnirii pentru toată slujba Cortului. Niciun* străin să nu se apropie de voi.
*Num. 3:10
5. Să păziţi cele privitoare* la Sfântul Locaş şi altar, ca** să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel.
*Exod. 27:21; Exod. 30:7; Lev. 24:3; Num. 8:2. **Num. 16:46
6. Iată că am luat pe fraţii voştri leviţii din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi* Domnului: ei vă** sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba Cortului întâlnirii.
*Num. 3:12, 45. **Num. 3:9; Num. 8:19
7. Tu şi fiii* tăi împreună cu tine să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo** de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorât.”
*Num. 18:5; Num. 3:10. **Evr. 9:3, 6
Întreţinerea preoţilor
8. Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe* care Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ţi le dau ţie şi fiilor tăi ca drept** al ungerii, printr-o lege veşnică.
*Lev. 6:16, 18, 26; Lev. 7:6, 32; Num. 5:9. **Exod. 29:29; Exod. 40:13, 15
9. Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor* de mâncare, toate jertfele** lor de ispăşire, şi toate jertfele† pentru vină, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.
*Lev. 2:2, 3; Lev. 10:12, 13. **Lev. 4, 22, 27; Lev. 6:25, 26. †Lev. 5:1; Lev. 7:7; Lev. 10:12; Lev. 14:13
10. Să le mâncaţi într-un* loc preasfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviţi ca sfinte.
*Lev. 6:16, 18, 26, 29; Lev. 7:6
11. Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel* prin ridicare şi legănându-le într-o parte şi în alta, ţi** le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică. Oricine† va fi curat în casa ta să mănânce din ele.
*Exod. 29:27, 28; Lev. 7:30, 34. **Lev. 10:14; Deut. 18:3. †Lev. 22:2, 3, 11, 12, 13
12. Îţi dau cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot* ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grâu.
*Exod. 23:19; Deut. 18:4; Neem. 10:35, 36
13. Cele dintâi* roade ale pământului lor, pe** care le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine† va fi curat în casa ta să mănânce din ele.
*Exod. 22:29. **Exod. 22:29; Exod. 23:19; Exod. 34:26; Lev. 2:14; Num. 15:19; Deut. 26:2. †Num. 18:11
14. Tot ce* va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel, să fie al tău.
*Lev. 27:28
15. Orice întâi născut* din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni, cât şi din dobitoace, să fie al tău. Numai să laşi să se răscumpere întâiul născut** al omului şi să laşi să se răscumpere şi întâiul născut al unui dobitoc necurat.
*Exod. 13:2; Exod. 22:29; Lev. 27:26; Num. 3:13. **Exod. 13:13; Exod. 34:20
16. Să laşi să se răscumpere întâii născuţi ai oamenilor, de la vârsta de o lună, după* preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul Sfântului Locaş, care este** de douăzeci de ghere.
*Lev. 27:6; Num. 3:47. **Exod. 30:13; Lev. 27:25; Num. 3:47; Ezec. 45:12
17. Dar* să nu laşi să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei: acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor** să-l stropeşti pe altar şi să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Deut. 15:19. **Lev. 3:2, 5
18. Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul* care se leagănă într-o parte şi în alta şi ca şi spata dreaptă.
*Exod. 29:26, 28; Lev. 7:31, 32, 34
19. Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică, toate darurile sfinte* pe care le vor aduce Domnului, copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un** legământ de neîncălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămânţa ta împreună cu tine.”
*Num. 18:11. **Lev. 2:13; 2Cron. 13:5
Întreţinerea leviţilor
20. Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moştenire în ţara lor şi să n-ai nicio parte de moşie în mijlocul lor. Eu* sunt moştenirea şi partea ta de moşie în mijlocul copiilor lui Israel.
*Deut. 10:9; Deut. 12:12; Deut. 14:27, 29; Deut. 18:1, 2; Ios. 13:14, 33; Ios. 14:3; Ios. 18:7; Ps. 16:5; Ezec. 44:28
21. Fiilor lui* Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru** slujba Cortului întâlnirii.
*Lev. 27:30, 32; Num. 18:24, 26; Neem. 10:37; Num. 12:44; Evr. 7:5, 8, 9. **Num. 3:7, 8
22. Copiii* lui Israel să nu se mai apropie de Cortul întâlnirii, ca să nu** se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.
*Num. 1:51. **Lev. 22:9
23. Ci* leviţii să facă slujba Cortului întâlnirii şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri.
*Num. 3:7
24. Leviţilor* le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel, Domnului, prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n-aibă** nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.”
*Num. 18:21. **Num. 18:20; Deut. 10:9; Deut. 14:27, 29; Deut. 18:1
Darul leviţilor din ce primesc
25. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
26. „Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: „Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala* pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;
*Neem. 10:38
27. şi darul* vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc.
*Num. 18:30
28. Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul.
29. Din toate darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.
30. Să le spui: „După ce veţi lua din ele partea cea mai bună*, zeciuiala va fi socotită leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.
*Num. 18:27
31. Să-l mâncaţi într-un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata* voastră pentru slujba pe care o faceţi în Cortul întâlnirii.
*Mat. 10:10; Luc. 10:7; 1Cor. 9:13; 1Tim. 5:18
32. Nu vă veţi* face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi** pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel şi nu veţi muri.”
*Lev. 19:8; Lev. 22:16. **Lev. 22:2, 15
Capitolul 19
Vaca roşie, apa de curăţire
1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2. „Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul zicând: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu* fi fost pusă la jug.
*Deut. 21:3; 1Sam. 6:7
3. S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată* din tabără şi să fie înjunghiată înaintea lui.
*Lev. 4:12, 21; Lev. 16:27; Evr. 13:11
4. Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii şi să* stropească de şapte ori înaintea Cortului întâlnirii.
*Lev. 4:6; Lev. 16:14, 19; Evr. 9:13
5. Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea*, carnea şi sângele, împreună cu balega.
*Exod. 29:14; Lev. 4:11, 12
6. Preotul să ia* lemn de cedru, isop şi cârmâz şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca.
*Lev. 14:4, 6, 49
7. Preotul* să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăşi în tabără şi să fie necurat până seara.
*Lev. 11:25; Lev. 15:5
8. Cel ce va arde vaca să-şi spele hainele în apă şi să-şi scalde trupul în apă; şi să fie necurat până seara.
9. Un om curat să strângă cenuşa* vacii şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţare**. Aceasta este o apă de ispăşire.
*Evr. 9:13. **Num. 19:13, 20, 21; Num. 31:23
10. Cel ce va strânge cenuşa vacii să-şi spele hainele şi să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
11. Cine* se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.
*Lev. 21:1; Num. 5:2; Num. 9:6, 10; Num. 31:19; Num. 19:16; Plâng. 4:14; Hag. 2:13
12. Să* se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi şi va fi curat; dar dacă nu se curăţă a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.
*Num. 31:19
13. Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţa, pângăreşte* Cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa** de curăţare, este necurat, şi necurăţia† lui este încă peste el.
*Lev. 15:31. **Num. 8:7; Num. 19:9. †Lev. 7:20; Lev. 22:3
14. Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort şi oricine se va afla în cort va fi necurat şapte zile.
15. De asemenea, orice* vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat.
*Lev. 11:32; Num. 31:20
16. Oricine* se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt, va fi necurat timp de şapte zile.
*Num. 19:11
17. Pentru cel necurat să se ia* cenuşă de la jertfa de ispăşire care a fost arsă şi să toarne peste ea apă de izvor într-un vas.
*Num. 19:9
18. Un om curat să ia* isop şi să-l înmoaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omeneşti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormânt.
*Ps. 51:7
19. Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l cureţe în ziua* a şaptea. Să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.
*Lev. 14:9
20. Un om care va fi necurat şi nu se va curăţa, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat* Sfântul Locaş al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţare, este necurat.
*Num. 19:13
21. Aceasta să fie o lege veşnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţare să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge de apa de curăţare să fie necurat până seara.
22. Orice* lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi cine se** va atinge de el să fie necurat până seara.”
*Hag. 2:13. **Lev. 15:5
Capitolul 20
Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise
1. Toată adunarea copiilor* lui Israel a ajuns în pustiul Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit** şi a fost îngropată Maria.
*Num. 33:36. **Exod. 15:20; Num. 26:59
2. Adunarea* n-avea apă. Şi s-au** răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
*Exod. 11:1. **Num. 16:19, 42
3. Poporul a căutat* ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, când** au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
*Exod. 17:2; Num. 14:2. **Num. 11:1, 33; Num. 14:37; Num. 16:32, 35, 49
4. Pentru ce* aţi adus adunarea Domnului în pustiul acesta, ca să murim în el noi şi vitele noastre?
*Exod. 17:3
5. Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?”
6. Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa Cortului întâlnirii. Au căzut* cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava** Domnului.
*Num. 14:5; Num. 16:4, 22, 45. **Num. 14:10
7. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
8. „Ia* toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi** astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.”
*Exod. 17:5. **Neem. 9:15; Ps. 78:15, 16; Ps. 105:41; Ps. 114:8; Isa. 43:20; Isa. 48:21
9. Moise a luat toiagul dinaintea* Domnului, cum îi poruncise Domnul.
*Num. 17:10
10. Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi*, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
*Ps. 106:33
11. Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă* din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.
*Exod. 17:6; Deut. 8:15; 1Cor. 10:4
12. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi* crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi** înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.”
*Num. 27:14; Deut. 1:37; Deut. 3:26; Deut. 32:51. **Lev. 10:3; Ezec. 20:41; Ezec. 36:23; Ezec. 38:16; 1Pet. 3:15
13. Acestea sunt* apele Meribaa unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.
aSau: Ceartă
*Deut. 33:8; Ps. 95:8; Ps. 106:32, etc.
Edomiţii şi israeliţii
14. De la Cades, Moise* a trimis nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Aşa** vorbeşte fratele tău, Israel: Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.
*Jud. 11:16, 17. **Deut. 2:4, etc.; Deut. 23:7; Obad. 1:10, 12
15. Părinţii* noştri s-au coborât în Egipt şi am** locuit acolo multă vreme. Dar† egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
*Gen. 46:6; Fap. 7:15. **Exod. 12:40. †Exod. 1:11, etc.; Deut. 26:6; Fap. 7:19
16. Am* strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis** un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
*Exod. 2:23; Exod. 3:7. **Exod. 3:2; Exod. 14:19; Exod. 23:20; Exod. 33:2
17. Lasă-ne* să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.”
*Num. 21:22; Deut. 2:27
18. Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.”
19. Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare; şi dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi* plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!”
*Deut. 2:6, 28
20. El a răspuns: „Să nu cumva* să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare.
*Jud. 11:17
21. Astfel* Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut** de la el.
*Deut. 2:27, 29. **Deut. 2:4, 5, 8; Jud. 11:18
Moartea lui Aaron. Eleazar
22. Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades* şi a ajuns** la muntele Hor.
*Num. 33:37. **Num. 21:4
23. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron, lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
24. „Aaron are să fie adăugat* la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi** împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
*Gen. 25:8; Num. 27:13; Num. 31:2; Deut. 32:50. **Num. 20:12
25. Ia pe Aaron* şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor.
*Num. 33:38; Deut. 32:50
26. Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.”
27. Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.
28. Moise* a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron** a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au coborât de pe munte.
*Exod. 29:29, 30. **Num. 33:38; Deut. 10:6; Deut. 32:50
29. Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci* de zile.
*Deut. 34:8
Capitolul 21
Israeliţii în luptă cu canaaniţii
1. Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit* că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
*Num. 33:40; Jud. 1:16
2. Atunci* Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.”
*Gen. 28:20; Jud. 11:30
3. Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Hormaa.
aSau: Nimicire deplină
Şerpii înfocaţi
4. Au* plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să** ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum
*Num. 20:22; Num. 33:41. **Jud. 11:18
5. şi a vorbit* împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru** ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit† sufletul de această hrană proastă.”
*Ps. 78:19. **Exod. 16:3; Exod. 17:3. †Num. 11:6
6. Atunci Domnul* a trimis împotriva poporului nişte** şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.
*1Cor. 10:9. **Deut. 8:15
7. Poporul* a venit la Moise şi a zis: „Am** păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te† Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.
*Ps. 78:34. **Num. 21:5. †Exod. 8:8, 28; 1Sam. 12:19; 1Împ. 13:6; Fap. 8:24
8. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.”
9. Moise* a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.
*2Împ. 18:4; Ioan 3:14, 15
Alte călătorii ale israeliţilor
10. Copiii lui Israel au plecat şi au* tăbărât la Obot.
*Num. 33:43
11. Au plecat* din Obot şi au tăbărât** la Iie-Abarim, în pustiul din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
*Num. 33:44. **Deut. 2:13
12. De acolo au plecat şi au tăbărât în valea Zered.
13. De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustiu, ieşind din ţinutul amoriţilor; căci Arnonul* face hotarul Moabului, între Moab şi amoriţi.
*Num. 22:36; Jud. 11:18
14. De aceea se zice în cartea războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
şuvoaiele Arnonului,
15. şi scurgerile şuvoaielor,
care se întind înspre Ar şi se ating* cu hotarul lui Moab.”
*Deut. 2:18, 29
16. De acolo s-au dus* la Beera. La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”
aSau: Fântână
*Jud. 9:21
17. Atunci a cântat* Israel cântarea aceasta:
„Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
*Exod. 15:1; Ps. 105:2; Ps. 106:12
18. Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
pe care au săpat-o mai marii poporului,
cu toiagul de cârmuire*, cu toiegele lor!”
Din pustiul acesta s-au dus la Matana;
*Isa. 33:22
19. din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
20. din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre* pustiu.
*Num. 23:28
Sihon şi Og
21. Israel* a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună:
*Deut. 2:26, 27; Jud. 11:19
22. „Lasă-mă* să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”
*Num. 20:17
23. Sihon* n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustiu. A venit la Iahaţ** şi s-a luptat împotriva lui Israel.
*Deut. 29:7. **Deut. 2:32; Jud. 11:20
24. Israel* l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
*Deut. 2:33; Deut. 29:7; Ios. 12:1, 2; Ios. 24:8; Neem. 9:22; Ps. 135:10, 11; Ps. 136:19; Amos 2:9
25. Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
26. Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara până la Arnon.
27. De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28. Căci a ieşit* un foc din Hesbon,
- flacără din cetatea lui Sihon,
şi a mistuit pe** Ar-Moab,
pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
*Ier. 48:45, 46. **Deut. 2:9, 18; Isa. 15:1
29. Vai de tine, Moab!
Eşti pierdut, poporul lui Chemoş*!
El a făcut pe fiii lui fugari,
şi pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul amoriţilor.
*Jud. 11:24; 1Împ. 11:7, 33; 2Împ. 23:13; Ier. 48:7, 13
30. Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:
din Hesbon până la* Dibon totul este nimicit;
am pustiit până la Nofah,
care se întindea până la** Medeba.”
*Ier. 48:18, 22. **Isa. 15:2
31. Israel s-a aşezat astfel în ţara amoriţilor.
32. Moise a trimis să iscodească Iaezerul*. Au luat satele care ţineau de el şi au izgonit pe amoriţii care erau în ele.
*Num. 32:1; Ier. 48:32
33. Au* schimbat apoi drumul şi s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la** Edrei.
*Deut. 3:1; Deut. 29:7. **Ios. 13:12
34. Domnul a zis lui Moise: „Nu* te teme de el; căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i** faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
*Deut. 3:2. **Num. 21:24; Ps. 135:10, 11; Ps. 136:20
35. Şi ei l-au* bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape niciunul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.
*Deut. 3:3, etc.
Capitolul 22
Balac trimite după Balaam
1. Copiii* lui Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
*Num. 33:48
2. Balac, fiul lui Ţipor*, a văzut tot ce făcuse Israel, amoriţilor.
*Jud. 11:25
3. Şi Moab* a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
*Exod. 15:15
4. Moab a zis bătrânilor* lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului.
*Num. 31:8; Ios. 13:21
5. El a trimis* soli la Balaam, fiul lui Beor, la** Petor pe Râua, în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea.
aEufrat
*Deut. 23:4; Ios. 13:22; Ios. 24:9; Neem. 13:1, 2; Mica 6:5; 2Pet. 2:15; Iuda 1:11; Apoc. 2:14. **Num. 23:7; Deut. 23:4
6. Vino, te rog, să-mi blestemi* pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat.”
*Num. 23:7
7. Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri* pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac.
*1Sam. 9:7, 8
8. Balaam le-a zis: „Rămâneţi* aici peste noapte şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.
*Num. 22:19
9. Dumnezeu* a venit la Balaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?”
*Gen. 20:3; Num. 22:20
10. Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună:
11. „Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino, dar, şi blestemă-l; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni.”
12. Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci* este binecuvântat.”
*Num. 23:20; Rom. 11:29
13. Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.”
14. Şi mai marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”
Măgăriţa lui Balaam vorbeşte
15. Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte.
16. Au ajuns la Balaam şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: „Nu mai pune piedici, şi vino la mine;
17. căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino*, te rog, şi blestemă-mi poporul acesta!”
*Num. 22:6
18. Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi* dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot** n-aş putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu.
*Num. 24:13. **1Împ. 22:14; 2Cron. 18:13
19. Totuşi, vă rog, rămâneţi* aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.”
*Num. 22:8
20. Dumnezeu* a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar** să faci numai ce-ţi voi spune.”
*Num. 22:9. **Num. 22:35; Num. 23:12, 26; Num. 24:13
21. Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
22. Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul* Domnului S-a aşezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.
*Exod. 4:24
23. Măgăriţa* a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.
*2Împ. 6:17; Dan. 10:7; Fap. 22:9; 2Pet. 2:16; Iuda 1:11
24. Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.
25. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.
26. Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.
27. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ.
28. Domnul a* deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de mai bătut de trei ori?”
*2Pet. 2:16
29. Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide* pe loc.”
*Prov. 12:10
30. Măgăriţa* a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.”
*2Pet. 2:16
31. Domnul a deschis* ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat** şi s-a aruncat cu faţa la pământ.
*Gen. 21:19; 2Împ. 6:17; Luc. 24:16, 31. **Exod. 34:8
32. Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare*, înaintea Mea.
*2Pet. 2:14, 15
33. Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.”
34. Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am* păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.”
*1Sam. 15:24, 30; 1Sam. 26:21; 2Sam. 12:13; Iov 34:31, 32
35. Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar* să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
*Num. 22:20
Întâmpinarea lui Balaam
36. Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit* înainte până la cetatea Moabului, care** este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.
*Gen. 14:17. **Num. 21:13
37. Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi* dau cinste?”
*Num. 22:17; Num. 24:11
38. Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele* pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.”
*Num. 23:26; Num. 24:13; 1Împ. 22:14; 2Cron. 18:13
39. Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot.
40. Balac a jertfit boi şi oi şi a trimis din ei lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el.
41. Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam şi l-a suit* pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
*Deut. 12:2
Capitolul 23
Balaam binecuvântă
1. Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi* aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.”
*Num. 23:29
2. Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus câte* un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
*Num. 23:14, 30
3. Balaam a zis lui Balac: „Stai lângă* arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi** va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.” Şi s-a dus pe un loc înalt.
*Num. 23:15. **Num. 24:1
4. Dumnezeu* a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec.”
*Num. 23:16
5. Domnul a pus* cuvinte în gura lui Balaam şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.”
*Num. 22:35; Num. 23:16; Deut. 18:18; Ier. 1:9
6. Balaam s-a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
7. Balaam şi-a* rostit prorocia şi a zis:
„Balac m-a adus din Arama.
Împăratul Moabului m-a chemat din munţii răsăritului, zicând:
„Vino** şi blestemă-mi pe Iacov!
Vino şi defaimă-mi pe Israel!”
aMesopotamia
*Num. 23:18; Num. 24:3, 15, 23; Iov 27:1; Iov 29:1; Ps. 78:2; Ezec. 17:2; Mica 2:4; Hab. 2:6. **Num. 22:6, 11, 17
8. Cum* să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu?
Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
*Isa. 47:12, 13
9. Îl văd din vârful stâncilor,
Îl privesc de pe înălţimea dealurilor:
Este* un popor care locuieşte deoparte
şi nu** face parte dintre neamuri.
*Deut. 33:28. **Exod. 33:16; Ezra 9:2; Efes. 2:14
10. Cine* poate să numere pulberea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Israel?
O, de aş muri de moartea** celor neprihăniţi,
şi sfârşitul meu să fie ca al lor!”
*Gen. 13:16; Gen. 22:17. **Ps. 116:15
Balaam binecuvântă a doua oară
11. Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am* luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!”
*Num. 22:11, 17; Num. 24:10
12. El a răspuns şi a zis: „Nu* trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”
*Num. 22:38
13. Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blestemi.”
14. L-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit* şapte altare şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.
*Num. 23:1, 2
15. Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.”
16. Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus* cuvinte în gură şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.”
*Num. 22:35; Num. 23:5
17. Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”
18. Balaam şi-a rostit prorocia şi a zis:
„Scoală-te*, Balac, şi ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
*Jud. 3:20
19. Dumnezeu* nu este un om ca să mintă,
nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face?
Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
*1Sam. 15:29; Mal. 3:6; Rom. 11:29; Tit 1:2; Iac. 1:17
20. Iată că am primit poruncă să binecuvântez.
Da, El* a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce.
*Gen. 12:2; Gen. 22:17; Num. 22:12
21. El nu vede* nicio fărădelege în Iacov,
nu vede nicio răutate în Israel.
Domnul** Dumnezeul lui este cu el,
El este Împăratul lui, veselia lui.
*Rom. 4:7, 8. **Exod. 13:21; Exod. 29:45, 46; Exod. 33:14
22. Dumnezeu* i-a scos din Egipt,
Tăria Lui este pentru el** ca a bivolului.
*Num. 24:8. **Deut. 33:17; Iov 39:10, 11
23. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,
nici vrăjitoria împotriva lui Israel;
acum se poate spune despre Iacov şi Israel:
Ce lucruri* mari a făcut Dumnezeu!
*Ps. 31:19; Ps. 44:1
24. Da, poporul acesta se scoală ca o* leoaică şi se ridică întocmai ca un leu;
nu se culcă** până ce n-a mâncat prada
şi n-a băut sângele celor ucişi.”
*Gen. 49:9. **Gen. 49:27
Balaam proroceşte iarăşi bine
25. Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”
26. Balaam a răspuns şi a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va* spune Domnul?”
*Num. 22:38; Num. 23:12; 1Împ. 22:14
27. Balac a zis lui Balaam: „Vino*, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”
*Num. 23:13
28. Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustiu*.
*Num. 21:20
29. Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi* aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!”
*Num. 23:1
30. Balac a făcut cum zisese Balaam şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
Capitolul 24
1. Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri* la descântece; ci şi-a întors faţa spre pustiu.
*Num. 23:3, 15
2. Balaam a ridicat ochii şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi*, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit** peste el.
*Num. 2:2, etc.. **Num. 11:25; 1Sam. 10:10; 1Sam. 19:20, 23; 2Cron. 15:1
3. Balaam şi-a* rostit prorocia şi a zis:
„Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor,
omul cu ochii deschişi,
*Num. 23:7, 18
4. cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,
cel ce cade* cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi:
*1Sam. 19:24; Ezec. 1:28; Dan. 8:18; Dan. 10:15, 16; 2Cor. 12:2, 3, 4; Apoc. 1:10, 17
5. „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove!
Locuinţele tale, Israele!
6. Ele se întind ca nişte văi,
ca nişte grădini lângă un râu,
ca nişte copaci* de aloe, pe care i-a** sădit Domnul,
ca nişte cedri pe lângă ape.
*Ps. 1:3; Ier. 17:8. **Ps. 104:16
7. Apa curge din găleţile lui,
şi sămânţa lui este udată de ape mari*.
Împăratul lui se înalţă mai presus de Agag**, şi împărăţia† lui ajunge puternică.
*Ier. 51:13; Apoc. 17:1, 15. **1Sam. 15:9. †2Sam. 5:12; 1Cron. 14:2
8. Dumnezeu* l-a scos din Egipt,
tăria Lui este ca a bivolului pentru el.
El nimiceşte** neamurile care se ridică împotriva lui,
le sfărâmă oasele† şi le prăpădeşte†† cu săgeţile Lui.
*Num. 23:22. **Num. 14:9; Num. 23:24. †Ps. 2:9; Isa. 38:13; Ier. 50:17. ††Ps. 45:5; Ier. 50:9
9. Îndoaie genunchii*, se culcă întocmai ca un leu,
ca o leoaică:
Cine îl va scula?
Binecuvântat** să fie oricine te va binecuvânta
şi blestemat să fie oricine te va blestema!”
*Gen. 49:9. **Gen. 12:3; Gen. 27:29
10. Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din* mâini şi a zis lui Balaam: „Eu te-am** chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
*Ezec. 21:14, 17; Ezec. 22:13. **Num. 23:11; Deut. 23:4, 5; Ios. 24:9, 10; Neem. 13:2
11. Fugi acum şi du-te acasă! Spusesem* că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primeşti.”
*Num. 22:17, 37
12. Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis,
13. că dacă* mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n-aş putea să fac de la mine însumi nici bine, nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
*Num. 22:18
14. Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti* ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile** care vor urma.”
*Mica 6:5; Apoc. 2:14. **Gen. 49:1; Dan. 2:28; Dan. 10:14
Steaua din Iacov
15. Balaam şi-a rostit* prorocia şi a zis:
„Aşa zice Balaam, fiul lui Beor,
aşa zice omul care are ochii deschişi,
*Num. 24:3, 4
16. aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
cel ce cunoaşte planurile Celui Preaînalt,
cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,
cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi:
17. „Îl văd*, dar nu acum,
Îl privesc, dar nu de aproape.
O stea răsare din Iacov,
un toiag** de cârmuire se ridică din Israel.
El străpunge laturile Moabului
şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
*Apoc. 1:7. **Gen. 49:10; Mat. 2:2; Apoc. 22:16
18. Se face stăpân pe Edom*,
se face stăpân pe Seir, vrăjmaşii lui.
Israel face fapte mari.
*2Sam. 8:14; Ps. 60:8, 9, 12
19. Cel ce se naşte din Iacov domneşte* ca stăpânitor
şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.”
*Gen. 49:10
20. Balaam a văzut pe Amalec şi a rostit următoarea prorocie:
„Amalec este cel dintâi dintre neamuri,
dar într-o zi va fi nimicit.”
21. Balaam a văzut pe cheniţi şi a rostit următoarea prorocie:
„Locuinţa ta este tare de tot,
şi cuibul tău este pus pe stâncă.
22. Dar Cain va fi pustiit,
până ce te va lua prins Asur.”
23. Balaam a rostit următoarea prorocie:
„Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?
24. Dar nişte corăbii vor veni din Chitim*,
vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber**;
şi la urmă vor fi nimicite şi ele.”
*Gen. 10:4; Dan. 11:30. **Gen. 10:27, 25
25. Balaam s-a sculat, a plecat şi s-a* întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.
*Num. 31:8
Capitolul 25
Închinarea la idoli
1. Israel locuia în Sitim*; şi poporul** a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.
*Num. 33:49; Ios. 2:1; Mica 6:5. **Num. 31:16; 1Cor. 10:8
2. Ele au poftit* poporul la jertfele** dumnezeilor lor; şi poporul a mâncat şi s-a închinat† până la pământ înaintea dumnezeilor lor.
*Ios. 22:17; Ps. 106:28; Osea 9:10. **Exod. 34:15, 16; 1Cor. 10:20. †Exod. 20:5
3. Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a* aprins de mânie împotriva lui Israel.
*Ps. 106:29
4. Domnul a zis lui Moise: „Strânge* pe toate căpeteniile poporului şi spânzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă** a Domnului.”
*Deut. 4:3; Ios. 22:17. **Num. 25:11; Deut. 13:17
5. Moise a zis judecătorilor* lui Israel: „Fiecare** din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au alipit de Baal-Peor.”
*Exod. 18:21, 25. **Exod. 32:27; Deut. 13:6, 9, 13, 15
6. Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau* la uşa Cortului întâlnirii.
*Ioel 2:17
7. La vederea acestui* lucru, Fineas, fiul** lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării şi a luat o suliţă în mână.
*Ps. 106:30. **Exod. 6:25
8. S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia* care izbucnise printre copiii lui Israel.
*Ps. 106:30
9. Douăzeci şi patru de mii au murit* loviţi de urgia aceea.
*Deut. 4:3; 1Cor. 10:8
10. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
11. „Fineas*, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n-am nimicit, în mânia** Mea, pe copiii lui Israel.
*Ps. 106:30. **Exod. 20:5; Deut. 32:16, 21; 1Împ. 14:22; Ps. 78:58; Ezec. 16:38; Ţef. 1:18; Ţef. 3:8
12. De aceea să spui că închei* cu el un legământ de pace.
*Mal. 2:4, 5; Mal. 3:1
13. Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa* lui după el legământul unei preoţii** veşnice, pentru că a fost plin de râvnㆠpentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire†† pentru copiii lui Israel.”
*1Cron. 6:4, etc.. **Exod. 40:15. †Fap. 22:3; Rom. 10:2. ††Evr. 2:17
14. Bărbatul acela din Israel care a fost ucis împreună cu madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a simeoniţilor.
15. Femeia care a fost ucisă se numea Cozbi, fata lui Ţur*, căpetenia seminţiilor ieşite dintr-o casă părintească din Madian.
*Num. 31:8; Ios. 13:21
Omorârea madianiţilor
16. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17. „Priviţi pe* madianiţi ca vrăjmaşi şi ucideţi-i;
*Num. 31:2
18. căci şi ei vi s-au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile* lor, în fapta lui Peor şi în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.”
*Num. 31:16; Apoc. 2:14
Capitolul 26
A doua numărătoare
1. În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron:
2. „Faceţi* numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, de la vârsta de** douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel care sunt în stare să poarte armele.”
*Exod. 30:12; Exod. 38:25, 26; Num. 1:2. **Num. 1:3
3. Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în câmpia* Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi au zis:
*Num. 26:63; Num. 22:1; Num. 31:12; Num. 33:48; Num. 35:1
4. „Să se facă numărătoarea, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise* lui Moise şi copiilor lui Israel, Domnul, când au ieşit din ţara Egiptului.”
*Num. 1:1
5. Ruben*, întâiul născut al lui Israel.
Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboară familia enohiţilor; Palu, din care se coboară familia paluiţilor;
*Gen. 46:8; Exod. 6:14; 1Cron. 5:1
6. Heţron, din care se coboară familia heţroniţilor; Carmi, din care se coboară familia carmiţilor.
7. Acestea sunt familiile rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci.
8. Fiul lui Palu a fost: Eliab.
9. Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din cei ce erau chemaţi la adunare şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core*, când cu răscoala lor împotriva Domnului.
*Num. 16:1, 2
10. Pământul* şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră şi când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni: ei au slujit poporului ca** pildă.
*Num. 16:32, 35. **Num. 16:38; 1Cor. 10:6; 2Pet. 2:6
11. Fiii* lui Core n-au murit.
*Exod. 6:24; 1Cron. 6:22
12. Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel* se coboară familia nemueliţilor; din Iamin, familia iaminiţilor; din Iachin**, familia iachiniţilor;
*Gen. 46:10; Exod. 6:15. **1Cron. 4:24
13. din Zerah*, familia zerahiţilor; din Saul, familia sauliţilor.
*Gen. 46:10
14. Acestea sunt familiile simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.
15. Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon* se coboară familia ţefoniţilor; din Haghi, familia haghiţilor; din Şuni, familia şuniţilor;
*Gen. 46:16
16. din Ozni, familia ozniţilor; din Eri, familia eriţilor;
17. din Arod*, familia arodiţilor; din Areli, familia areliţilor.
*Gen. 46:16
18. Acestea sunt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la numărătoare: patruzeci de mii cinci sute*.
*Gen. 38:2, etc.; Gen. 46:12
19. Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.
20. Iată fiii* lui Iuda, după familiile lor: din Şela se coboară familia şelaniţilor; din Pereţ, familia pereţiţilor; din Zerah, familia zerahiţilor.
*1Cron. 2:3
21. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se coboară familia heţroniţilor; Hamul, din care se coboară familia hamuliţilor.
22. Acestea sunt familiile lui Iuda, după numărătoarea lor: şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
23. Fiii* lui Isahar, după familiile lor: din Tola se coboară familia tolaiţilor; din Puva, familia puviţilor;
*Gen. 46:13; 1Cron. 7:1
24. din Iaşub, familia iaşubiţilor; din Şimron, familia şimroniţilor.
25. Acestea sunt familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii trei sute.
26. Fiii* lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se coboară familia serediţilor; din Elon, familia eloniţilor; din Iahleel, familia iahleeliţilor.
*Gen. 46:14
27. Acestea sunt familiile zabuloniţilor, după numărătoarea lor: şaizeci de mii cinci sute.
28. Fiii* lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim.
*Gen. 46:20
29. Fiii lui Manase: din Machir* se coboară familia machiriţilor. – Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se coboară familia galaadiţilor.
*Ios. 17:1; 1Cron. 7:14, 15
30. Iată fiii lui Galaad: Iezer*, din care se coboară familia iezeriţilor; Helec, familia helechiţilor;
*Ios. 17:2; Jud. 6:11, 24, 34
31. Asriel, familia asrieliţilor; Sihem, familia sihemiţilor;
32. Şemida, familia şemidaiţilor; Hefer, familia heferiţilor.
33. Ţelofhad*, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fete. Iată numele fetelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
*Num. 27:1; Num. 36:11
34. Acestea sunt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi două de mii şapte sute.
35. Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se coboară familia şutelahiţilor; din Becher, familia becheriţilor; din Tahan, familia tahaniţilor.
36. Iată fiii lui Şutelah: din Eran se coboară familia eraniţilor.
37. Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute.
Aceştia sunt fiii lui Iosif, după familiile lor.
38. Fiii* lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se coboară familia belaiţilor; din Aşbel, familia aşbeliţilor; din Ahiram, familia ahiramiţilor;
*Gen. 46:21; 1Cor. 7:6
39. din Şufam, familia şufamiţilor; din Hufam, familia hufamiţilor.
40. Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se coboară familia ardiţilor; din Naaman, familia naamaniţilor.
41. Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii şase sute.
42. Iată fiii* lui Dan, după familiile lor: din Şuham se coboară familia şuhamiţilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după familiile lor.
*Gen. 46:23
43. Toate familiile şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii patru sute.
44. Fiii* lui Aşer, după familiile lor: din Imna se coboară familia imniţilor; din Işvi, familia işviţilor; din Beria, familia beriiţilor.
*Gen. 46:17; 1Cron. 7:30
45. Din fiii lui Beria se coboară: din Heber, familia heberiţilor; din Malchiel, familia malchieliţilor.
46. Numele fetei lui Aşer era Serah.
47. Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cincizeci şi trei de mii patru sute.
48. Fiii* lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se coboară familia iahţeeliţilor; din Guni, familia guniţilor;
*Gen. 46:24; 1Cron. 7:13
49. din Ieţer, familia ieţeriţilor; din Şilem, familia şilemiţilor.
50. Acestea sunt familiile lui Neftali, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii patru sute.
51. Aceştia* sunt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una de mii şapte sute treizeci.
*Num. 1:46
52. Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis:
53. Ţara să se împartă între* ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.
*Ios. 11:23; Ios. 14:1
54. Celor* ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.
*Num. 33:54
55. Dar împărţirea ţării să se facă prin* sorţi; s-o ia în stăpânire după numele seminţiilor părinţilor lor.
*Num. 33:54; Num. 34:13; Ios. 11:23; Ios. 14:2
56. Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sunt în mare număr şi între cei ce sunt în mic număr.
Numărătoarea leviţilor
57. Iată* leviţii a căror numărătoare s-a făcut după familiile lor: din Gherşon se coboară familia gherşoniţilor; din Chehat, familia chehatiţilor; din Merari, familia merariţilor.
*Gen. 46:11; Exod. 6:16-19; 1Cron. 6:1, 16
58. Iată familiile lui Levi: familia libniţilor, familia hebroniţilor, familia mahliţilor, familia muşiţilor, familia coriţilor. Chehat a născut pe Amram.
59. Numele nevestei lui Amram era Iochebed*, fata lui Levi, care i s-a născut lui Levi, în Egipt; ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise şi pe Maria, sora lor.
*Exod. 2:1, 2; Exod. 6:20
60. Lui Aaron* i s-au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
*Num. 3:2
61. Nadab* şi Abihu au murit, când au adus înaintea Domnului foc străin.
*Lev. 10:1, 2; Num. 3:4; 1Cron. 24:2
62. Cei ieşiţi* la numărătoare, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n-au** fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentru că nu li s-a dat† moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
*Num. 3:39. **Num. 1:49. †Num. 18:20, 23, 24; Deut. 10:9; Ios. 13:14, 33; Ios. 14:3
63. Aceştia sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia* Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
*Num. 26:3
64. Între ei*, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustiul Sinai.
*Num. 1; Deut. 2:14, 15
65. Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustiu* şi nu va rămâne niciunul din ei, afară** de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.”
*Num. 14:28, 29; 1Cor. 10:5, 6. **Num. 14:30
Capitolul 27
Legea asupra moştenirilor
1. Fetele lui Ţelofhad*, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
*Num. 26:33; Num. 36:1, 11; Ios. 17:3
2. s-au apropiat şi s-au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregii adunări, la uşa Cortului întâlnirii. Ele au zis:
3. „Tatăl nostru a murit* în pustiu; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei** lui Core, ci a murit pentru păcatul lui şi n-a avut fii.
*Num. 14:35; Num. 26:64, 65. **Num. 16:1, 2
4. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne* şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.”
*Ios. 17:4
5. Moise a adus* pricina lor înaintea Domnului.
*Exod. 18:15, 19
6. Şi Domnul a zis lui Moise:
7. „Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le* dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
*Num. 36:2
8. Iar copiilor lui Israel să le vorbeşti şi să le spui: „Când un om va muri fără să lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
9. Dacă n-are nicio fată, moştenirea lui s-o daţi fraţilor lui.
10. Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.
11. Şi dacă nici tatăl lui n-are fraţi, moştenirea lui s-o daţi rudei cele mai apropiate din familia lui, şi ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege* şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise, Domnul.
*Num. 35:29
Iosua urmaş lui Moise
12. Domnul a zis lui Moise: „Suie-te* pe muntele acesta Abarim şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
*Num. 33:47; Deut. 3:27; Deut. 32:49; Deut. 34:1
13. S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat* la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron;
*Num. 20:24, 28; Num. 31:2; Deut. 10:6
14. pentru că v-aţi* împotrivit poruncii Mele, în pustiul Ţin, când cu cearta adunării, şi nu M-aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor.” (Acestea sunt** apele de ceartă, la Cades, în pustiul Ţin.)
*Num. 20:12, 24; Deut. 1:37; Deut. 32:51; Ps. 106:32. **Exod. 17:7
15. Moise a vorbit Domnului şi a zis:
16. „Domnul Dumnezeul* duhurilor oricărui trup să rânduiască peste adunare un om
*Num. 16:22; Evr. 12:9
17. care să iasă* înaintea lor şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi** care n-au păstor.”
*Deut. 31:2; 1Sam. 8:20; 1Sam. 18:13; 2Cron. 1:10. **1Împ. 22:17; Zah. 10:2; Mat. 9:36; Mar. 6:34
18. Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în* care este Duhul Meu, şi să-ţi pui** mâna peste el.
*Gen. 41:38; Jud. 3:10; Jud. 11:29; 1Sam. 16:13, 18. **Deut. 34:9
19. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări şi să-i dai porunci* sub ochii lor.
*Deut. 31:7
20. Să-l faci părtaş* la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l** asculte.
*Num. 11:17, 28; 1Sam. 10:6, 9; 2Împ. 2:15. **Ios. 1:16, 17
21. Să* se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim** înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca† lui.”
*Ios. 9:14; Jud. 1:1; Jud. 20:18, 23, 26; 1Sam. 23:9; 1Sam. 30:7. **Exod. 28:30. †Ios. 9:14; 1Sam. 22:10, 13, 15
22. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
23. Şi-a pus mâinile peste el şi i-a dat porunci*, cum spusese Domnul prin Moise.
*Deut. 3:28; Deut. 31:7
Capitolul 28
Jertfa zilnică
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă darul Meu* de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros.”
*Lev. 3:11; Lev. 21:6, 8; Mal. 1:7, 12
3. Să le spui: „Iată* jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.
*Exod. 29:38
4. Să aduci un miel dimineaţa, şi celălalt miel searaa;
aEbraică: între cele două seri
5. iar, ca dar de mâncare*, să aduci a zecea parte** dintr-o efă de floarea făinii frământată într-un sfert de hin† de untdelemn de măsline sfărâmate.
*Exod. 29:40. **Exod. 16:36; Num. 15:4. †Lev. 2:1
6. Aceasta este arderea* de tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Exod. 29:42; Amos 5:25
7. Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s-o faci Domnului în Locul Sfânt.
8. Al doilea miel să-l aduci seara, cu un dar de mâncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă: aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.
Jertfele de Sabat şi de lună nouă
9. În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
10. Aceasta este arderea* de tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
*Ezec. 46:4
11. La începutul* lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur;
*Num. 10:10; 1Sam. 20:5; 1Cron. 23:31; 2Cron. 2:4; Ezra 3:5; Neem. 10:33; Isa. 1:13, 14; Ezec. 45:17; Ezec. 46:6; Osea 2:11; Col. 2:16
12. şi, ca dar de mâncare pentru fiecare viţel, trei zecimi* de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn;
*Num. 15:4-12
13. ca dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime* de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Num. 28:22; Num. 15:24
14. Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.
15. Să se aducă Domnului un ţap*, ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
*Exod. 12:6, 18; Lev. 23:5; Num. 9:3; Deut. 16:1; Ezec. 45:21
Jertfele de Paşte
16. În luna* întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, va fi Paştile Domnului.
*Lev. 23:6
17. Ziua* a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azime.
*Exod. 12:16; Lev. 23:7
18. În ziua* dintâi să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea.
*Num. 28:31; Lev. 22:20; Num. 29:8; Deut. 15:21
19. Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără* cusur.
*Num. 28:15
20. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec,
21. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
22. Să aduceţi* un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
*Exod. 12:16; Exod. 13:6; Lev. 23:8
23. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.
24. Să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
25. În ziua* a şaptea să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea.
*Exod. 23:16; Exod. 34:22; Lev. 23:10, 15; Deut. 16:10; Fap. 2:1
Jertfele de Rusalii
26. În ziua* celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii Săptămânilora, să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nicio lucrare de slugă în ea.
aSau: cincizecimea
*Lev. 23:18, 19
27. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei*, un berbec şi şapte miei de un an.
*Num. 28:19
28. Să mai adăugaţi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec,
29. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
30. Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.
31. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot necurmată şi darul ei de mâncare. Mieii să fie fără cusur şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.
Capitolul 29
Jertfe în ziua trâmbiţei
1. În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi* cu sunet de trâmbiţă.
*Lev. 23:24
2. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur.
3. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec,
4. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
5. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
6. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea* de tot şi darul ei de mâncare din fiecare lună, afară de arderea** de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură, care se adaugă la ele, dupㆠrânduielile aşezate. Acestea sunt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.
*Num. 28:11. **Num. 28:3. †Num. 15:11, 12
Jertfe pentru ziua împăcării
7. În ziua* a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare sfântă şi să vă smeriţi** sufletele; atunci să nu faceţi nicio lucrare.
*Lev. 16:29; Lev. 23:27. **Ps. 35:13; Isa. 58:5
8. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără* cusur.
*Num. 28:19
9. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec,
10. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
11. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă* de ispăşire, afară de jertfa de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată cu darul ei de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite.
*Lev. 16:3, 5
Jertfele pentru sărbătoarea Colibelor
12. În ziua* a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
*Lev. 23:34; Deut. 16:13; Ezec. 45:25
13. Să aduceţi ca* ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur.
*Ezra 3:4
14. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci,
15. şi o zecime pentru fiecare din cei paisprezece miei.
16. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa sa de băutură.
17. A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
18. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile* aşezate.
*Num. 29:3, 4, 9, 10; Num. 15:12; Num. 28:7, 14
19. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfele de băutură.
20. A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
21. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile* aşezate.
*Num. 29:18
22. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
23. A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
24. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
25. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
26. În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
27. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
28. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
29. În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur.,
30. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
31. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
32. În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,
33. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
34. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
35. În ziua a opta, să aveţi o adunare* de sărbătoare: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.
*Lev. 23:36
36. Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur,
37. împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după rânduielile aşezate.
38. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa de băutură.
39. Acestea sunt jertfele pe care să le aduceţi Domnului la* sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mâncare şi de jertfele voastre de băutură şi de jertfele voastre de mulţumire, ca împlinire a unei juruinţe**, sau ca daruri de bunăvoie.”
*Lev. 23:2; 1Cron. 23:31; 2Cron. 31:3; Ezra 3:5; Neem. 10:33; Isa. 1:14. **Lev. 7:11, 16; Lev. 22:21, 23
40. Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.
Capitolul 30
Lege asupra juruinţelor
1. Moise a vorbit căpeteniilor* seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul:
*Num. 1:4, 16; Num. 7:2
2. Când un* om va face o juruinţă** Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facㆠpotrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
*Lev. 27:2; Deut. 23:21; Jud. 11:30, 35; Ecl. 5:4. **Lev. 5:4; Mat. 14:9; Fap. 23:14. †Iov 22:27; Ps. 22:25; Ps. 50:14; Ps. 66:13, 14; Ps. 116:14, 18; Naum 1:15
Juruinţa femeilor
3. Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduinţă, în tinereţea ei şi în casa tatălui ei,
4. şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduinţa cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduinţă cu care s-a legat ea va fi primită;
5. dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduinţele cu care se va fi legat ea, nu vor avea nicio tărie; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
6. Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei,
7. şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare; şi făgăduinţele cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
8. dar dacă bărbatul ei nu-i* dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa, pe care a făcut-o, şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; şi Domnul o va ierta.
*Gen. 3:16
9. Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.
10. Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ,
11. şi bărbatul ei va afla de lucrul acesta, dacă nu-i zice nimic şi n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare, şi toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea vor rămâne în picioare:
12. dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduinţă ieşite de pe buzele ei nu vor mai avea niciun preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi Domnul o va ierta.
13. Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mâhnească sufletul.
14. Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduinţele cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele.
15. Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.”
16. Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise, Domnul, ca să aibă putere între bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţe şi acasă la tatăl ei.
Capitolul 31
Biruinţa asupra madianiţilor
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Răzbună* pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei** fi adăugat la poporul tău.”
*Num. 25:17. **Num. 27:13
3. Moise a vorbit poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.
4. Să trimiteţi la oaste câte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.”
5. Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste.
6. Moise a trimis la oaste pe aceşti o mie de oameni de seminţie şi a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trâmbiţele* răsunătoare.
*Num. 10:9
7. Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul; şi au* omorât pe toţi** bărbaţii.
*Deut. 20:13; Jud. 21:11; 1Sam. 27:9; 1Împ. 11:15, 16. **Jud. 6:1, 2, 33
8. Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi*, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam**, fiul lui Beor.
*Ios. 13:21. **Ios. 13:22
9. Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile.
10. Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate ocoalele lor.
11. Au* luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace;
*Deut. 20:14
12. şi pe cei prinşi, prada şi jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
13. Moise, preotul Eleazar şi toţi mai marii adunării le-au ieşit înainte, afară din tabără.
14. Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută, care se întorceau de la război.
15. El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate* femeile?
*Deut. 20:14; 1Sam. 15:3
16. Iată*, ele sunt acelea care, după cuvântul** lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia† în adunarea Domnului.
*Num. 25:2. **Num. 24:14; 2Pet. 2:15; Apoc. 2:14. †Num. 25:9
17. Acum, dar, omorâţi* pe orice prunc de parte bărbătească şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el;
*Jud. 21:11
18. dar lăsaţi cu viaţă pentru voi pe toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
Curăţirea căpeteniilor şi ostaşilor
19. Iar voi tăbărâţi* şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva şi toţi cei ce s-au atins** de vreun mort să se cureţe a treia zi şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
*Num. 5:2. **Num. 19:11, etc.
20. Să curăţaţi de asemenea orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.”
21. Preotul Eleazar a zis ostaşilor care se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise, Domnul:
22. Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul şi plumbul,
23. orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se cureţe. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curăţat cu apa* de curăţare; să-l treceţi prin apă.
*Num. 19:9, 17
24. Să* vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi; apoi, veţi putea intra în tabără.”
*Lev. 11:25
Împărţirea prăzii
25. Domnul a zis lui Moise:
26. „Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie dobitoace.
27. Împarte prada* între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea.
*Ios. 22:8; 1Sam. 30:24
28. Să iei întâi din partea ostaşilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume: unul* din cinci sute, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi.
*Num. 31:30, 47; Num. 18:26
29. Să le luaţi din jumătatea cuvenită lor şi să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul.
30. Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să* iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc; şi să le dai leviţilor care** păzesc Cortul Domnului†.”
*Num. 31:42-47. **Num. 3:7, 8, 25, 31, 36; Num. 18:3, 4. †Num. 18:8, 19
31. Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise, Domnul.
32. Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
33. şaptezeci şi două de mii de boi,
34. şaizeci şi una de mii de măgari
35. şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
36. Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
37. din care şase sute şaptezeci şi cinci au fost luate ca dare Domnului;
38. treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului;
39. treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci şi unu luaţi ca dare Domnului;
40. şi şaisprezece mii de inşi, din care treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului.
41. Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum* îi poruncise Domnul.
*Num. 31:30
42. Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor care merseseră la oaste,
43. şi care era parte a adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
44. treizeci şi şase de mii de boi,
45. treizeci de mii cinci sute de măgari
46. şi şaisprezece mii de suflete.
47. Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din dobitoace; şi le-a dat leviţilor care păzesc Cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
48. Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, s-au apropiat de Moise
49. şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor care erau sub poruncile noastre şi nu lipseşte niciun om dintre noi.
50. Noi aducem deci ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire* pentru sufletele noastre înaintea Domnului.”
*Exod. 30:12, 16
51. Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur.
52. Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli.
53. Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada* pe care o făcuse.
*Deut. 20:14
54. Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au adus în Cortul întâlnirii, ca aducere* aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
*Exod. 30:16
Capitolul 32
Galaadul dat lui Gad şi Ruben
1. Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite şi au văzut că ţara lui Iaezer* şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
*Num. 21:32; Ios. 13:25; 2Sam. 24:5
2. Atunci fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
3. „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra*, Hesbon, Eleale, Sebam**, Nebo şi Beon†,
*Num. 32:36. **Num. 32:38. †Num. 32:38
4. ţara aceasta, pe care* a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”
*Num. 21:24, 34
5. Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi şi să nu ne treci peste Iordan.”
6. Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?
7. Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
8. Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am* trimis din Cades-Barnea să** iscodească ţara.
*Num. 13:3, 26. **Deut. 1:22
9. S-au suit* până la valea Eşcol şi, după ce au iscodit ţara, au înmuiat inimile copiilor lui Israel şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
*Num. 13:24, 31; Deut. 1:24, 28
10. Şi Domnul* S-a aprins de mânie în ziua ceea şi a jurat zicând:
*Num. 14:11, 21; Deut. 1:34
11. „Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta* de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au** urmat în totul calea Mea,
*Num. 14:28, 29; Deut. 1:35. **Num. 14:24, 30
12. afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care* au urmat în totul calea Domnului.”
*Num. 14:24; Deut. 1:36; Ios. 14:8, 9
13. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească* în pustiu timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului** leat de oameni care făcuse rău înaintea Domnului.
*Num. 14:33, 34, 35. **Num. 26:64, 65
14. Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să se aprindă* şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.
*Deut. 1:34
15. Căci, dacă vă întoarceţi* de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustiu şi veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.”
*Deut. 30:17; Ios. 22:16, 18; 2Cron. 7:19; 2Cron. 15:2
16. Ei s-au apropiat de Moise şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
17. apoi ne vom* înarma în grabă şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
*Ios. 4:12, 13
18. Nu ne* vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,
*Ios. 22:4
19. şi nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moştenirea* noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”
*Num. 32:33; Ios. 12:1; Ios. 13:8
20. Moise* le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
*Deut. 3:18; Ios. 1:14; Ios. 4:12, 13
21. dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui
22. şi dacă vă veţi întoarce* înapoi numai după ce ţara** va fi supusă înaintea Domnului, atunci, veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia† voastră înaintea Domnului.
*Deut. 3:20; Ios. 11:23; Ios. 18:1. **Ios. 22:4. †Deut. 3:12, 15, 16, 18; Ios. 1:15; Ios. 13:8, 32; Ios. 22:4, 9
23. Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul* vostru vă va ajunge.
*Gen. 4:7; Gen. 44:16; Isa. 59:12
24. Zidiţi* cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”
*Num. 32:16, 34, etc.
25. Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
26. Pruncii* noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;
*Ios. 1:14
27. iar robii* tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”
*Ios. 4:12
28. Moise a dat* porunci, cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
*Ios. 1:13
29. El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.
30. Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”
31. Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi, Domnul.
32. Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”
Luarea în stăpânire a Galaadului
33. Moise* a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia** lui Sihon, împăratul amoriţilor şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
*Deut. 3:12-17; Deut. 29:8; Ios. 12:6; Ios. 13:8; Ios. 22:4. **Num. 21:24, 33, 35
34. Fiii lui Gad au zidit Dibonul*, Atarotul, Aroerul**,
*Num. 33:45, 46. **Deut. 2:36
35. Atrot-Şofan, Iaezer*, Iogbeha,
*Num. 32:1, 3
36. Bet-Nimra* şi Bet-Haran, cetăţi întărite**, şi au făcut staule pentru turme.
*Num. 32:3. **Num. 32:24
37. Fiii lui Ruben au zidit* Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
*Num. 21:27
38. Nebo* şi Baal-Meon**, ale căror nume au fost schimbate†, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
*Isa. 46:1. **Num. 22:41. †Num. 32:3; Exod. 23:13; Ios. 23:7
39. Fiii lui Machir*, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului şi au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriţii care erau acolo.
*Gen. 50:23
40. Moise a dat* Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.
*Deut. 3:12, 13, 15; Ios. 13:31; Ios. 17:1
41. Iair*, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat târgurile şi le-a numit târgurile lui Iair**.
*Deut. 3:14; Ios. 13:30; 1Cron. 2:21, 22, 23. **Jud. 10:4; 1Împ. 4:13
42. Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.
Capitolul 33
Popasurile israeliţilor
1. Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3. Au pornit* din Ramses în luna întâi**, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşti, copiii lui Israel au ieşit gata de† luptă în faţa tuturor egiptenilor,
*Exod. 12:37. **Exod. 12:2; Exod. 13:4. †Exod. 14:8
4. în timp ce egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise* Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii** lor să simtă puterea Lui.
*Exod. 12:29. **Exod. 12:12; Exod. 18:11; Isa. 19:1; Apoc. 12:8
5. Copiii* lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
*Exod. 12:37
6. Au pornit din Sucot* şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiului.
*Exod. 13:20
7. Au pornit din Etam*, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.
*Exod. 14:2, 9
8. Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului şi au trecut* prin mijlocul mării înspre pustiu; au făcut un drum de trei zile în pustiul Etamului şi au tăbărât la Mara.
*Exod. 14:22; Exod. 15:22, 23
9. Au pornit de la Mara şi au ajuns la* Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
*Exod. 15:27
10. Au pornit de la Elim şi au tăbărât lângă Marea Roşie.
11. Au pornit de la Marea Roşie şi au tăbărât în pustiul* Sin.
*Exod. 16:1
12. Au pornit din pustiul Sin şi au tăbărât la Dofca.
13. Au pornit din Dofca şi au tăbărât la Aluş.
14. Au pornit din Aluş şi au tăbărât la Refidim*, unde poporul n-a găsit apă de băut.
*Exod. 17:1; Exod. 19:2
15. Au pornit din Refidim şi au tăbărât în pustiul* Sinai.
*Exod. 16:1; Exod. 19:1, 2
De la Sinai la Cades
16. Au pornit din pustiul Sinai şi au tăbărât la* Chibrot-Hataava.
*Num. 11:34
17. Au pornit de la Chibrot-Hataava şi au tăbărât la* Haţerot.
*Num. 11:35
18. Au pornit din Haţerot şi au tăbărât la Ritma.
19. Au pornit de la* Ritma şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.
*Num. 12:16
20. Au pornit din Rimon-Pereţ şi au tăbărât la Libna.
21. Au pornit din Libna şi au tăbărât la Risa.
22. Au pornit din Risa şi au tăbărât la Chehelata.
23. Au pornit din Chehelata şi au tăbărât la muntele Şafer.
24. Au pornit de la muntele Şafer şi au tăbărât la Harada.
25. Au pornit din Harada şi au tăbărât la Machelot.
26. Au pornit din Machelot şi au tăbărât la Tahat.
27. Au pornit din Tahat şi au tăbărât la Tarah.
28. Au pornit din Tarah şi au tăbărât la Mitca.
29. Au pornit din Mitca şi au tăbărât la Haşmona.
30. Au pornit din Haşmona şi au tăbărât la Moserot.
31. Au pornit din Moserot şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32. Au pornit din Bene-Iaacan* şi au tăbărât la** Hor-Ghidgad.
*Gen. 36:27; Deut. 10:6; 1Cron. 1:42. **Deut. 10:7
33. Au pornit din Hor-Ghidgad şi au tăbărât la Iotbata.
34. Au pornit din Iotbata şi au tăbărât la Abrona.
35. Au pornit din Abrona şi au tăbărât la Eţion-Gheber*.
*Deut. 2:8; 1Împ. 9:26; 1Împ. 22:48
36. Au pornit din Eţion-Gheber şi au tăbărât în pustiul Ţin*, adică la Cades.
*Num. 20:1; Num. 27:14
De la Cades la Câmpia Moabului
37. Au pornit din Cades* şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
*Num. 20:22, 23; Num. 21:4
38. Preotul Aaron* s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
*Num. 20:25, 28; Deut. 10:6; Deut. 32:50
39. Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40. Împăratul Aradului*, canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
*Num. 21:1, etc.
41. Au pornit de la muntele Hor* şi au tăbărât la Ţalmona.
*Num. 21:4
42. Au pornit din Ţalmona şi au tăbărât la Punon.
43. Au pornit din Punon şi au tăbărât la* Obot.
*Num. 21:10
44. Au pornit* din Obot şi au tăbărât la Iie**-Abarim, la hotarul Moabului.
*Num. 21:11. **Num. 21:11
45. Au pornit din Iie-Abarim şi au tăbărât la Dibon-Gad*.
*Num. 32:34
46. Au pornit din Dibon-Gad şi au tăbărât la Almon-Diblataim*.
*Ier. 48:22
47. Au pornit din Almon-Diblataim şi au tăbărât la munţii* Abarim, înaintea muntelui Nebo.
*Num. 21:20; Deut. 32:49
48. Au pornit de la munţii Abarim şi au tăbărât în câmpia* Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
*Num. 22:1
49. Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim*, în câmpia Moabului.
*Num. 25:1; Ios. 2:1
Canaaniţii trebuie nimiciţi
50. Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „După ce* veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
*Deut. 7:1, 2; Deut. 9:1; Ios. 3:17
52. să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii* ţării, să le dărâmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
*Exod. 23:24, 33; Exod. 34:13; Deut. 7:2, 5; Deut. 12:3; Ios. 11:12; Jud. 2:2
53. Să luaţi ţara în stăpânire şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54. Să împărţiţi* ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
*Num. 26:53, 54, 55
55. Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi* şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
*Ios. 23:13; Jud. 2:3; Ps. 106:34, 36; Exod. 23:33; Ezec. 28:24
56. Şi vă voi face şi vouă cum hotărâsem să le fac lor.”
Capitolul 34
Hotarele Canaanului
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara* Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
*Gen. 17:8; Deut. 1:7; Ps. 78:55; Ps. 105:11; Ezec. 47:14
3. hotarul* din partea de miazăzi va începe din pustiul Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miazăzi va începe de la marginea Mării** Sărate, spre răsărit;
*Ios. 15:1; Ezec. 47:13, etc.. **Gen. 14:3; Ios. 15:2
4. se va întoarce la miazăzi de înălţimea* Acrabim, va trece prin Ţin şi se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea**; va urma mai departe prin Haţar-Adar† şi va trece spre Aţmon:
*Ios. 15:3. **Num. 13:26; Num. 32:8. †Ios. 15:3, 4
5. de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul* Egiptului şi va ieşi la mare.
*Gen. 15:18; Ios. 15:4, 47; 1Împ. 8:65; Isa. 27:12
6. Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Marea: aceasta va fi hotarul vostru la apus.
aMediterana
7. Iată care va fi hotarul vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până la muntele* Hor;
*Num. 33:37
8. de la muntele Hor, să-l trageţi prin* Hamat şi să ajungă până la** Ţedad;
*Num. 13:21; 2Împ. 14:25. **Ezec. 47:15
9. să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan*: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte.
*Ezec. 47:17
10. Să vă trageţi hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;
11. să se coboare din Şefam spre Ribla*, la răsărit de Ain; se va coborî şi se va întinde de-a lungul Mării Chinereta** la răsărit;
aSau: Ghenezaret
*2Împ. 23:33; Ier. 39:5, 6. **Deut. 3:17; Ios. 11:2; Ios. 19:35; Mat. 14:34; Luc. 5:1
12. se va coborî iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la Marea Sărată*. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.”
*Num. 34:3
13. Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis: „Aceasta este ţara* pe care o veţi împărţi prin sorţi şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
*Num. 34:1; Ios. 14:1, 2
14. Căci* seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
*Num. 32:33; Ios. 14:2, 3
15. Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
Cum şi prin cine să se împartă ţara
16. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17. „Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar* şi Iosua, fiul lui Nun.
*Ios. 14:1; Ios. 19:51
18. Să mai luaţi câte o căpetenie* din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
*Num. 1:4, 16
19. Iată numele bărbaţilor acestora: Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20. pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21. pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22. pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23. pentru fiii lui Iosif – pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod;
24. şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan; –
25. pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26. pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27. pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28. pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”
29. Aceştia sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.
Capitolul 35
Cetăţile leviţilor
1. Domnul a vorbit lui Moise, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:
2. „Porunceşte* copiilor lui Israel să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
*Ios. 14:3, 4; Ios. 21:2; Ezec. 45:1, etc.; Ezec. 48:8, etc.
3. Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
4. Locurile goale din jurul cetăţilor pe care le veţi da leviţilor să aibă, începând de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5. Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în parte de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus şi două mii de coţi în partea de miazănoapte, aşa încât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.
6. Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor, şase* să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
*Num. 34:13; Deut. 4:41; Ios. 20:2, 7, 8; Ios. 21:3, 13, 21, 27, 32, 36, 38
7. Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt* de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.
*Ios. 21:41
8. Cetăţile pe care le veţi da din* moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de** cei ce au mai multe, şi mai puţine de cei ce au mai puţine; fiecare să dea leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.”
*Ios. 21:3. **Num. 26:54
Cetăţile de scăpare
9. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când* veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
*Deut. 19:2; Ios. 20:2
11. să vă* alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
*Exod. 24:13
12. Aceste* cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
*Deut. 19:6; Ios. 20:3, 5, 6
13. Din cetăţile pe care le veţi da, şase* să vă fie cetăţi de scăpare.
*Num. 35:6
14. Să daţi trei cetăţi dincoace* de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare.
*Deut. 4:41; Ios. 20:8
15. Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin* şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
*Num. 15:16
16. Dacă* un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fier, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
*Exod. 21:12, 14; Lev. 24:17; Deut. 19:11, 12
17. Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
18. Dacă-l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
19. Răzbunătorul* sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.
*Num. 35:21, 24, 27; Deut. 19:6, 12; Ios. 20:3, 5
20. Dacă* un om împinge pe aproapele său din ură sau dacă-l pândeşte** şi aruncă ceva asupra lui, şi moare,
*Gen. 4:8; 2Sam. 3:27; 2Sam. 20:10; 1Împ. 2:31, 32. **Exod. 21:14; Deut. 19:11
21. sau dacă-l loveşte cu mâna* din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.
*Exod. 21:13
22. Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit,
23. sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău;
24. iată legile după care va judeca adunarea* între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui:
*Num. 35:12; Ios. 20:6
25. Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo* până la moartea marelui preot care este uns** cu untdelemn sfânt.
*Ios. 20:6. **Exod. 29:7; Lev. 4:3; Lev. 21:10
26. Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise
27. şi dacă răzbunătorul sângelui întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
28. Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui.
29. Iată poruncile* de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
*Num. 27:11
Pedeapsa pentru omor
30. Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât pe* mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit cineva la moarte.
*Deut. 17:6; Deut. 19:15; Mat. 18:16; 2Cor. 13:1; Evr. 10:28
31. Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
32. Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebuie să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.
33. Să nu* pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele** celui ce-l va vărsa.
*Ps. 106:38; Mica 4:11. **Gen. 9:6
34. Să* nu pângăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu** sunt Domnul care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.”
*Lev. 18:25; Deut. 24:23. **Exod. 29:45, 46
Capitolul 36
Măritarea fiicelor moştenitoare
1. Căpeteniile familiei lui* Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
*Num. 26:29
2. Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul* să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule**, ai primit de asemenea poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad s-o dai fetelor lui.
*Num. 26:55; Num. 33:54; Ios. 17:3. **Num. 27:1, 7; Ios. 17:3, 4
3. Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne-a* căzut nouă la sorţi se va micşora.
*Lev. 25:10
4. Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.”
5. Moise a poruncit copiilor lui Israel, din partea Domnului, şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are* dreptate.
*Num. 27:7
6. Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite* într-o familie din seminţia părinţilor lor.
*Num. 36:12
7. Nicio moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină* lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.
*1Împ. 21:3
8. Şi orice fată* care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
*1Cron. 23:22
9. Nicio moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.”
10. Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul.
11. Mahla*, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor;
*Num. 27:1
12. s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.
13. Acestea sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpia* Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
*Num. 26:3; Num. 33:50
DEUTERONOMUL*
*Ps. 119:1, 2; Ecl. 12:15
Capitolul 1
ADUCERI AMINTE ŞI ÎNDEMNURI*
*Deut. 1-11
Moise vorbeşte dincolo de Iordan
1. Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace* de Iordan, în pustiu, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
*Ios. 9:1, 10; Ios. 22:4, 7
2. (De la Horeb până* la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).
*Num. 13:26; Deut. 9:23
3. În al patruzecilea* an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
*Num. 33:38
4. Aceasta era după ce a bătut* pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei**.
*Num. 21:24, 33. **Num. 21:33; Ios. 13:12
5. Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească Legea aceasta şi a zis:
6. „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb*, zicând: „Aţi locuit destulă** vreme pe muntele acesta.
*Exod. 31. **Exod. 19:1; Num. 10:11
7. Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.
8. Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam*, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.”
*Gen. 12:7; Gen. 15:18; Gen. 17:7, 8; Gen. 26:4; Gen. 28:13
Cum a pus judecători
9. În vremea aceea, v-am spus*: „Eu nu vă pot purta singur.
*Exod. 18:18; Num. 11:14
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte* mulţi la număr, ca stelele cerului.
*Gen. 15:5; Deut. 10:22; Deut. 28:62
11. Domnul* Dumnezeul părinţilor voştri să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după** cum a făgăduit!
*2Sam. 243. **Gen. 15:5; Gen. 22:17; Gen. 26:4; Exod. 32:13
12. Cum* aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
*1Împ. 3:8, 9
13. Luaţi* din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră.”
*Exod. 18:21; Num. 11:16, 17
14. Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.”
15. Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus* în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
*Exod. 18:25
16. Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi* după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele** lui sau cu străinul.
*Deut. 16:18; Ioan 7:24. **Lev. 24:22
17. Să nu* căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu** e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi† înaintea mea, ca s-o aud.”
*Lev. 19:15; Deut. 16:19; 1Sam. 16:7; Prov. 24:23; Iac. 2:1. **2Cron. 19:6. †Exod. 18:22, 26
18. Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
De la Horeb la Cades-Barnea
19. Am plecat din Horeb şi am* străbătut tot pustiul acela mare şi grozav pe care l-aţi văzut; am luat drumul care duce pe muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am** ajuns la Cades-Barnea.
*Num. 10:12; Deut. 8:15; Ier. 2:6. **Num. 13:26
20. Şi eu v-am zis: „Aţi ajuns la muntele amoriţilor, pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
21. Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme* şi nu te înspăimânta.”
*Ios. 1:9
22. Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: „Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.”
23. Părerea aceasta mi s-a părut bună; şi am luat* doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
*Num. 13:3
24. Ei au* plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.
*Num. 13:22-24
25. Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: „Bună* ţară ne dă Domnul Dumnezeul nostru.”
*Num. 13:27
26. Dar* voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
*Num. 14:1-4; Ps. 106:24, 25
27. Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: „Pentru că ne urăşte*, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.
*Deut. 9:28
28. Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: „Poporul* acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii** de ai lui Anac.”
*Num. 13:28, 31-33; Deut. 9:1, 2. **Num. 13:28
29. Eu v-am zis: „Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei.
30. Domnul Dumnezeul* vostru care merge înaintea voastră, Se va lupta El însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.
*Exod. 14:14, 25; Neem. 4:20
31. Apoi în pustiu, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat* cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”
*Exod. 19:4; Deut. 32:11, 12; Isa. 46:3, 4; Isa. 63:9; Osea 11:3; Fap. 13:18
32. Cu toate acestea, voi* n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru
*Ps. 106:24; Iuda 1:5
33. care* mergea înaintea voastră pe drum, ca** să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
*Exod. 13:21; Ps. 78:14. **Num. 10:33; Ezec. 20:6
34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat*, zicând:
*Deut. 2:14, 15
35. „Niciunul* din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
*Num. 14:22, 23; Ps. 95:11
36. afară* de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a** urmat în totul calea Domnului.”
*Num. 14:24, 30; Ios. 14:9. **Num. 14:24
37. Domnul S-a mâniat şi pe mine*, din pricina voastră, şi a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.
*Num. 20:12; Num. 27:14; Deut. 3:26; Deut. 4:21; Deut. 34:4; Ps. 106:32
38. Iosua*, fiul lui Nun, slujitorul** tău, va intra în ea; întăreşte-l†, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
*Num. 14:30. **Exod. 24:13; Exod. 33:11; 1Sam. 16:22. †Num. 27:18, 19; Deut. 31:7, 23
39. Şi pruncii* voştri, despre care aţi** zis: „Vor fi de jaf!” şi fiii voştri, care nu cunosc† azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni.
*Num. 14:31. **Num. 14:3. †Isa. 7:15, 16; Rom. 9:11
40. Dar voi, întoarceţi-vă* înapoi şi plecaţi în pustiu, înspre Marea Roşie.”
*Num. 14:25
41. Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: „Am păcătuit* împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.” Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
*Num. 14:40
42. Domnul mi-a zis: „Spune-le: „Nu* vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.”
*Num. 14:42
43. Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi* pe munte.
*Num. 14:44, 45
44. Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele*; v-au bătut din Seir, până la Horma.
*Ps. 118:12
45. La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.
46. Şi aşa* aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
*Num. 13:25; Num. 20:1, 22; Jud. 11:17
Capitolul 2
Intrarea în pustie
1. Ne-am întors şi am plecat în pustiu, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum* îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme muntele Seir.
*Num. 14:25; Deut. 1:40
2. Domnul mi-a zis:
3. „Vă ajunge* de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
*Deut. 2:7, 14
4. Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi* să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine.
*Num. 20:14
5. Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat* în stăpânire lui Esau.
*Gen. 36:8; Ios. 24:4
6. Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint chiar şi apa pe care o veţi bea.
7. Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în acest mare pustiu. Iată, de patruzeci de ani* de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.”
*Deut. 8:2, 3, 4
8. Am* trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat** şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustiul Moabului.
*Jud. 11:18. **1Împ. 9:26
Pribegirea în pustie
9. Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui: „Arul* l-am dat în stăpânire copiilor** lui Lot.
*Num. 21:28. **Gen. 19:36, 37
10. (Mai înainte aici locuiau emiţii*: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachiţii**.
*Gen. 14:5. **Num. 13:22, 33; Deut. 9:2
11. Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachiţii; dar moabiţii îi numeau emiţi.
12. Seir era locuit altădată* de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
*Gen. 14:6; Gen. 36:20; Deut. 2:22
13. Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul* Zered.”
Am trecut pârâul Zered.
*Num. 21:12
14. Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea* până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până** a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum† le jurase Domnul.
*Num. 13:26. **Num. 14:33; Num. 26:64. †Num. 14:35; Deut. 1:34, 35; Ezec. 20:15
15. Mâna Domnului* a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
*Ps. 78:33; Ps. 106:26
16. După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,
17. Domnul mi-a vorbit şi a zis:
18. „Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
19. şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor* lui Lot.
*Gen. 19:38
20. Ţara aceasta trecea de asemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea refaimiţii; şi amoniţii îi numeau* zamzumimi:
*Gen. 14:5
21. un popor* mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachiţii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.
*Deut. 2:10
22. (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care* locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi** dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.
*Fap. 36:8. **Gen. 14:6; Gen. 36:20-30; Deut. 2:12
23. De asemenea, aviţii*, care locuiau în sate până la Gaza**, au fost nimiciţi de caftoriţi†, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)
*Ios. 13:3. **Ier. 25:20. †Gen. 10:14; Amos 9:7
24. Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi* pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
*Num. 21:13, 14; Jud. 11, 18, 21
25. De azi* încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.”
*Exod. 15:14, 15; Deut. 11:25; Ios. 2:9, 10
Cucerirea ţării lui Sihon, împăratul Hesbonului
26. Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului*, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:
*Deut. 20:10
27. „Lasă-mă* să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.
*Num. 21:21, 22; Jud. 11:19
28. Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec* cu piciorul
*Num. 20:19
29. lucru pe care mi l-au îngăduit* copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.”
*Num. 20:18; Deut. 23:3, 4; Jud. 11:17, 18
30. Dar Sihon*, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul** Dumnezeul tău i-a făcut† duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.
*Num. 21:23. **Ios. 11:20. †Exod. 4:21
31. Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ţi dau* pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.”
*Deut. 1:8
32. Sihon* ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.
*Num. 21:23
33. Domnul* Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini şi l-am** bătut, pe el şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui.
*Deut. 7:2; Deut. 20:16. **Num. 21:24; Deut. 29:7
34. I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit* cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar.
*Deut. 7:2, 26
35. Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.
36. De la Aroer*, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate** în mână.
*Deut. 3:12; Deut. 4:48; Ios. 13:9. **Ps. 44:3
37. Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc*, de cetăţile de la munte şi de toate** locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le loveşti.
*Gen. 32:22; Num. 21:24; Deut. 3:16. **Deut. 2:5, 9, 19
Capitolul 3
Cucerirea ţării lui Og
1. Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og*, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei**.
*Num. 21:33, etc.; Deut. 29:7. **Deut. 1:4
2. Domnul mi-a zis: „Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon*, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.”
*Num. 21:34
3. Şi Domnul Dumnezeul nostru a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui*; l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.
*Num. 21:35
4. I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul* Argob, împărăţia lui Og din Basan.
*1Împ. 4:13
5. Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe la număr.
6. Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului*; am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
*Deut. 2:24; Ps. 135:10-12; Ps. 136:19-21
7. Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
8. Astfel în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon,
9. (sidoniţii zic Hermonului* Sirion, şi amoriţii îl numesc Senir**),
*Deut. 4:48; Ps. 29:6. **1Cron. 5:23
10. toate cetăţile din* câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul** până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan.
*Deut. 4:49. **Ios. 12:5; Ios. 13:11
11. (Numai* Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul** refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba†, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.)
*Amos 2:9. **Gen. 14:5. †2Sam. 12:26; Ier. 49:2; Ezec. 21:20
Împărţirea ţării de dincolo de Iordan
12. Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer*, care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile** lui.
*Deut. 2:36; Ios. 12:2. **Num. 32:33; Ios. 12:6; Ios. 13:8, etc.
13. Am dat la jumătate* din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara refaimiţilor.
*Ios. 13:29
14. Iair*, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la** hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor, şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite† şi azi târgurile lui Iair.
*1Cron. 2:22. **Ios. 13:13; 2Sam. 3:3; 2Sam. 16:6. †Num. 32:41
15. Am dat* Galaadul lui Machir.
*Num. 32:39
16. Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul* copiilor lui Amon.
*Num. 21:24; Ios. 12:2
17. Le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret* până la marea** câmpiei, Marea† Sărată, la picioarele muntelui Pisga spre răsărit.
*Num. 34:11. **Num. 34:12; Deut. 4:49; Ios. 12:3. †Gen. 14:3
18. În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: „Domnul Dumnezeul vostru vă dă în mână ţara aceasta, ca s-o stăpâniţi. Voi* toţi, cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.
*Num. 32:20, etc.
19. Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat,
20. până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce* fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.”
*Ios. 22:4
21. În vremea aceea, am poruncit lui Iosua* şi i-am zis: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.
*Num. 27:18
22. Nu te teme de ei; căci Domnul* Dumnezeul vostru va lupta El însuşi pentru voi.”
*Exod. 14:14; Deut. 1:30; Deut. 20:4
Moise cere să vadă ţara
23. În vremea aceea, m-am rugat* Domnului şi am zis:
*2Cor. 12:8, 9
24. „Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea* Ta şi mâna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul** acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?
*Deut. 11:2. **Exod. 15:11; 2Sam. 7:22; Ps. 71:19; Ps. 86:8; Ps. 89:6, 8
25. Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd* ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!”
*Exod. 3:8; Deut. 4:22
26. Dar Domnul* S-a mâniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta.
*Num. 20:12; Num. 27:14; Deut. 1:37; Deut. 31:2; Deut. 32:51, 52; Deut. 34:4; Ps. 106:32
27. Suie-te* pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.
*Num. 27:12
28. Dă* porunci lui Iosua, întăreşte-l şi îmbărbătează-l; căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.”
*Num. 27:18, 23; Deut. 1:38; Deut. 31:3, 7
29. Şi am rămas astfel în* vale, în dreptul Bet-Peorului.
*Deut. 4:43; Deut. 34:6
Capitolul 4
Îndemn
1. Acum, Israele, ascultă legile* şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri.
*Lev. 19:37; Lev. 20:8; Lev. 22:31; Deut. 5:1; Deut. 8:1; Ezec. 20:11; Rom. 10:5
2. Să* n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.
*Deut. 12:32; Ios. 1:7; Prov. 30:6; Ecl. 12:13; Apoc. 22:18, 19
3. Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor*: Domnul Dumnezeul tău a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care se duseseră după Baal-Peor.
*Num. 25:4, etc.; Ios. 22:17; Ps. 106:28, 29
4. Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteţi toţi vii astăzi.
5. Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
6. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta* va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”
*Iov 28:28; Ps. 19:7; Ps. 111:10; Prov. 1:7
7. Care este, în adevăr, neamul* acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii** lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
*2Sam. 7:23. **Ps. 46:1; Ps. 145:18; Ps. 148:14; Isa. 55:6
8. Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9. Numai ia seama asupra ta şi veghează* cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu** cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le† cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
*Prov. 4:23. **Prov. 3:1, 3; Prov. 4:21. †Gen. 18:19; Deut. 6:7; Deut. 11:19; Ps. 78:5, 6; Efes. 6:4
10. Adu-ţi aminte de ziua* când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”
*Exod. 19:9, 16; Exod. 20:18; Evr. 12:18, 19
11. Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele* era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
*Exod. 19:18; Deut. 5:23
12. Şi Domnul* v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul** cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar† un glas.
*Deut. 5:4, 22. **Deut. 4:33, 36. †Exod. 20:22; 1Împ. 19:12
13. El Şi-a vestit* legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece** porunci; şi le-a scris pe† două table de piatră.
*Deut. 9:9, 11. **Exod. 34:28. †Exod. 24:12; Exod. 31:18
14. În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit* să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
*Exod. 21:1; Deut. 22:23
15. Fiindcă n-aţi văzut niciun chip* în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi** cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
*Isa. 40:18. **Ios. 23:11
16. ca nu cumva să vă* stricaţi şi să vă faceţi** un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul† vreunui om sau chipul vreunei femei,
*Exod. 32:7. **Exod. 20:4, 5; Deut. 4:23; Deut. 5:8. †Rom. 1:23
17. sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,
18. sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
19. Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi* ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea** cerurilor, să fii târât să te închini† înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.
*Deut. 17:3; Iov 31:26, 27. **Gen. 2:1; 2Împ. 17:16; 2Împ. 21:3. †Rom. 1:25
20. Dar pe voi, Domnul v-a luat şi v-a scos* din cuptorul de fier al Egiptului, ca** să-I fiţi un popor pus deoparte, cum sunteţi azi.
*1Împ. 8:51; Ier. 11:4. **Exod. 19:5; Deut. 9:29; Deut. 32:9
21. Şi Domnul S-a mâniat* pe mine, din pricina voastră: şi a jurat ca eu să nu trec Iordanul şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău.
*Num. 20:12; Deut. 1:37; Deut. 3:26
22. Eu* voi muri deci în ţara aceasta de aici, nu** voi trece Iordanul; dar voi îl veţi trece şi veţi stăpâni ţara† aceea bună.
*2Pet. 1:13-15. **Deut. 3:27. †Deut. 3:25
23. Vegheaţi asupra voastră, ca* să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul Dumnezeul vostru şi să** nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare pe care ţi-a oprit Domnul Dumnezeul tău, s-o faci.
*Deut. 4:9. **Deut. 4:16; Exod. 20:4, 5
24. Căci Domnul* Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un** Dumnezeu gelos.
*Exod. 24:17; Deut. 9:3; Isa. 33:14; Evr. 12:29. **Exod. 20:5; Deut. 6:45; Isa. 42:8
Pedeapsa pentru închinarea la idoli
25. Când vei avea copii*, şi copii din copiii tăi, şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, înfăţişări ale vreunui lucru, dacă veţi face** ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi
*Deut. 4:16. **2Împ. 17:17, etc.
26. iau astăzi martor* împotriva voastră cerul şi pământul – că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot.
*Deut. 30:18, 19; Isa. 1:2; Mica 6:2
27. Domnul vă va împrăştia* printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.
*Lev. 26:33; Deut. 28:62, 64; Neem. 1:8
28. Şi acolo* veţi sluji unor dumnezei, care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu pot** nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă.
*Deut. 28:64; 1Sam. 26:19; Ier. 16:13. **Ps. 115:4, 5; Ps. 135:15, 16; Isa. 44:9; Isa. 46:7
29. Şi dacă de acolo* vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
*Lev. 26:39, 40; Deut. 30:1, 2, 3; 2Cron. 15:4; Neem. 1:9; Isa. 55:6, 7; Ier. 29:12-14
30. Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de* pe urmă, te vei întoarce** la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui;
*Gen. 49:1; Deut. 31:29; Ier. 23:20; Osea 3:5. **Ioel 2:12
31. căci Domnul Dumnezeul tău* este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.
*2Cron. 30:9; Neem. 9:31; Ps. 116:5; Iona 4:2
Dumnezeul lui Israel mai presus de orice
32. Întreabă* vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine** a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare şi s-a auzit vreodată aşa ceva?
*Iov 8:8. **Mat. 24:31
33. A fost* vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu?
*Exod. 24:11; Exod. 33:20; Deut. 5:24, 26
34. A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări*, semne**, minuni şi lupte, cu mânㆠtare şi braţ†† întins şi cu minuni*† înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt şi sub ochii voştri?
*Deut. 7:19; Deut. 29:3. **Exod. 7:3. †Exod. 13:3. ††Exod. 6:6. *†Deut. 26:8; Deut. 34:12
35. Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt* Dumnezeu afară de El.
*Deut. 32:39; 1Sam. 2:2; Isa. 45:5, 18, 22; Mar. 12:29, 32
36. Din cer*, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.
*Exod. 19:9, 19; Exod. 20:18, 22; Exod. 24:16; Evr. 12:18
37. El a* iubit pe părinţii tăi, şi de aceea a ales sămânţa lor după ei; El însuşi te-a scos** din Egipt, prin puterea Lui cea mare.
*Deut. 10:15. **Exod. 13:3, 9, 14
38. El* a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la număr şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor şi să ţi-o dea în stăpânire, cum vezi azi.
*Deut. 7:1; Deut. 9:1, 4, 5
39. Să ştii dar în ziua aceasta şi pune-ţi în inimă că numai Domnul* este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.
*Deut. 4:35; Ios. 2:11
40. Păzeşte* dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca** să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, şi să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău pe vecie.”
*Lev. 22:31. **Deut. 5:16; Deut. 6:3, 18; Deut. 12:25, 28; Deut. 22:7; Efes. 6:3
Cetăţile de scăpare de la răsăritul Iordanului
41. Atunci Moise a ales* trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,
*Num. 35:6, 14
42. pentru ca* să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugind într-una din aceste cetăţi.
*Deut. 19:4
43. Aceste cetăţi erau: Beţer*, în pustiu, în câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi.
*Ios. 20:8
Cele zece porunci
44. Aceasta este Legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.
45. Iată învăţăturile, legile şi poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
46. Aceasta era dincoace de Iordan, în vale*, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi care a fost bătut** de Moise şi copiii lui Israel, după ieşirea lor din Egipt.
*Deut. 3:29. **Num. 21:24; Deut. 1:4
47. Ei au pus mâna pe ţara lui şi pe ţara lui* Og, împăratul Basanului. Aceşti doi împăraţi ai amoriţilor erau dincoace de Iordan, la răsărit.
*Num. 21:35; Deut. 3:3, 4
48. Ţinutul lor se întindea de la Aroer*, care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului care este** Hermonul,
*Deut. 2:36; Deut. 3:12. **Deut. 3:9; Ps. 133:3
49. şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele* muntelui Pisga.
*Deut. 3:17
Capitolul 5
1. Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis:
„Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate.
2. Domnul* Dumnezeul nostru a încheiat cu noi un legământ la Horeb.
*Exod. 19:5; Deut. 4:23
3. Nu* cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici.
*Mat. 13:17; Evr. 8:9
4. Domnul v-a vorbit faţă* în faţă pe munte, din mijlocul focului.
*Exod. 19:9, 19; Exod. 20:22; Deut. 4:33, 36; Deut. 34:10
5. Eu am stat* atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului; căci** vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis:
*Exod. 20:21; Gal. 3:19. **Exod. 19:16; Exod. 20:18; Exod. 24:2
6. „Eu sunt* Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
*Exod. 20:2, etc.; Lev. 26:1; Deut. 6:4; Ps. 81:10
7. Să* n-ai alţi dumnezei afară de Mine.
*Exod. 20:3
8. Să nu-ţi* faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ.
*Exod. 20:4
9. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care* pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
*Exod. 34:7
10. şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
*Ier. 32:18; Dan. 9:4
11. Să nu* iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
*Exod. 20:7; Lev. 19:12; Mat. 5:33
12. Ţine ziua* de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
*Exod. 20:8
13. Şase zile* să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile.
*Exod. 23:12; Exod. 35:2; Ezec. 20:12
14. Dar ziua a şaptea este ziua* de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul, şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
*Gen. 2:2; Exod. 16:29, 30; Evr. 4:4
15. Adu-ţi* aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu** mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.
*Deut. 15:15; Deut. 16:12; Deut. 24:18, 22. **Deut. 4:34, 37
16. Cinsteşte* pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ai zile** multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
*Exod. 20:12; Lev. 19:3; Deut. 27:16; Efes. 6:2, 3; Col. 3:20. **Deut. 4:40
17. Să nu ucizi*.
*Exod. 20:13; Mat. 5:21
18. Să nu preacurveşti*.
*Exod. 20:14; Luc. 18:20; Iac. 2:11
19. Să nu furi*.
*Exod. 20:15; Rom. 13:9
20. Să* nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
*Exod. 20:16
21. Să* nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău.”
*Exod. 20:17; Mica 2:2; Hab. 2:9; Luc. 12:15; Rom. 7:7; Rom. 13:9
22. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris* pe două table de piatră şi mi le-a dat.
*Exod. 24:12; Exod. 31:18; Deut. 4:13
23. Când aţi auzit* glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine,
*Exod. 20:18, 19
24. şi aţi zis: „Iată că Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul* din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au** rămas vii.
*Exod. 19:19. **Deut. 4:33; Jud. 13:22
25. Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom* auzi şi mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri.
*Deut. 18:16
26. Cine este*, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui Viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?
*Deut. 4:33
27. Apropie-te* mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.”
*Exod. 20:19; Evr. 12:19
28. Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: „Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au* zis este bine.
*Deut. 18:17
29. O! de* ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile** Mele, ca sㆠfie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!
*Deut. 32:29; Ps. 81:13; Isa. 48:18; Mat. 23:37; Luc. 19:42. **Deut. 11:1. †Deut. 4:40
30. Du-te de spune-le: „Întoarceţi-vă în corturile voastre.”
31. Dar tu, rămâi aici cu Mine, şi-ţi voi spune* toate poruncile, legile şi rânduielile, pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.”
*Gal. 3:19
32. Luaţi seama, dar, să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu* vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.
*Deut. 17:20; Deut. 28:14; Ios. 1:7; Ios. 23:6; Prov. 4:27
33. Să urmaţi în totul calea* pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblaţi, ca să trăiţi şi să** fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
*Deut. 10:12; Ps. 119:6; Ier. 7:23; Luc. 1:6. **Deut. 4:40
Capitolul 6
Ţinerea poruncilor Domnului
1. Iată poruncile*, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire;
*Deut. 4:1; Deut. 5:31; Deut. 12:1
2. ca* să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai** zile multe.
*Exod. 20:20; Deut. 10:12, 13; Ps. 111:10; Ps. 128:1; Ecl. 12:13. **Deut. 4:40; Prov. 3:1, 2
3. Ascultă-le, dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum* ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi când ţi-a făgăduit ţara** în care curge lapte şi miere.
*Gen. 15:5; Gen. 22:17. **Exod. 3:8
4. Ascultă*, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
*Isa. 42:8; Mar. 12:29, 32; Ioan 17:3; 1Cor. 8:4, 6
5. Să iubeşti* pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima** ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
*Deut. 10:12; Mat. 22:37; Mar. 12:30; Luc. 10:27. **2Împ. 23:25
6. Şi poruncile acestea*, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
*Deut. 11:18; Deut. 32:46; Ps. 37:31; Ps. 40:8; Ps. 119:11, 98; Prov. 3:3; Isa. 51:7
7. Să le întipăreşti* în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
*Deut. 4:9; Deut. 11:19; Ps. 78:4-6; Efes. 6:4
8. Să le legi* ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
*Exod. 13:9, 16; Deut. 11:18; Prov. 3:3; Prov. 6:21; Prov. 7:3
9. Să le* scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.
*Deut. 11:20; Isa. 57:8
Tâlcuirea poruncii despre dragostea de Dumnezeu
10. Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit*,
*Ios. 24:13; Ps. 105:44
11. case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei* sătura,
*Deut. 8:10, etc.
12. vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
13. Să te temi* de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.
*Deut. 10:12, 20; Deut. 13:4; Mat. 4:10; Luc. 4:8
14. Să nu* vă duceţi** după alţi dumnezei, dintre dumnezeii† popoarelor din jurul vostru;
*Ps. 63:11; Isa. 45:23; Isa. 65:16; Ier. 4:2; Ier. 5:7; Ier. 12:16. **Deut. 8:19; Deut. 11:28; Ier. 25:6. †Deut. 13:7
15. căci Domnul* Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel**, Domnul Dumnezeul tău S-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici de pe faţa pământului.
*Exod. 20:5; Deut. 4:24. **Deut. 7:4; Deut. 11:17
16. Să* nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum** L-aţi ispitit la Masa.
*Mat. 4:7; Luc. 4:12. **Exod. 17:2, 7; Num. 20:3, 4; Num. 21:4, 5; 1Cor. 10:9
17. Ci să păziţi* poruncile Domnului Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile Lui pe care vi le-a dat.
*Deut. 11:13, 22; Ps. 119:4
18. Să faci* ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,
*Exod. 15:26; Deut. 12:28; Deut. 13:18
19. după ce va* izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.
*Num. 33:52, 53
20. Când fiul* tău te va întreba într-o zi: „Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul nostru?”
*Exod. 13:14
21. să răspunzi fiului tău: „Noi eram robi ai lui faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui* cea puternică.
*Exod. 3:19; Exod. 13:3
22. Domnul* a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui faraon şi împotriva întregii lui case;
*Exod. 7; Exod. 8; Exod. 9; Exod. 10; Exod. 11; Exod. 12; Ps. 135:9
23. şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.
24. Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim* toate aceste legi şi să ne temem** de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiţi şi să ne† ţină în viaţă, cum face astăzi.
*Deut. 6:2. **Deut. 10:13; Iov 35:7, 8; Ier. 32:39. †Deut. 4:1; Deut. 8:1; Ps. 41:2; Luc. 10:28
25. Vom avea parte* de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”
*Lev. 18:5; Deut. 24:13; Rom. 10:3, 5
Capitolul 7
Nimicirea canaaniţilor şi a idolilor lor
1. Când Domnul Dumnezeul tău te* va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiţi**, pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai mari† la număr şi mai puternice decât tine;
*Deut. 31:3; Ps. 44:2, 3. **Gen. 15:19, etc.; Exod. 33:2. †Deut. 4:38; Deut. 9:1
2. când Domnul Dumnezeul tău ţi le va da în mâini* şi le vei bate, să** le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ† cu ele şi să n-ai milă de ele.
*Deut. 7:23; Deut. 23:14. **Num. 33:52; Deut. 20:16, 17; Ios. 6:17; Ios. 8:24; Ios. 9:24; Ios. 10:28, 40; Ios. 11:11, 12. †Exod. 23:32; Exod. 34:12, 15, 16; Jud. 2:2; Deut. 20:10, etc.; Ios. 2:14; Ios. 9:18; Jud. 1:24
3. Să nu* te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi;
*Ios. 23:12; 1Împ. 11:2; Ezra 9:2
4. căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde* de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată.
*Deut. 6:15
5. Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele*, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.
*Exod. 23:24; Exod. 34:13; Deut. 12:2, 3
Israel este un popor sfânt
6. Căci* tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales**, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
*Exod. 19:6; Deut. 14:2; Deut. 26:19; Ps. 50:5; Ier. 2:3. **Exod. 19:5; Amos 3:2; 1Pet. 2:9
7. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai* mic dintre toate popoarele.
*Deut. 10:22
8. Ci, pentru că* Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să** ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea† v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui faraon, împăratul Egiptului.
*Deut. 10:15. **Exod. 32:13; Ps. 105:8-10; Luc. 1:55, 72, 73. †Exod. 13:3, 14
9. Să ştii, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios* şi Îşi** ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
*Isa. 49:7; 1Cor. 1:9; 1Cor. 10:13; 2Cor. 1:18; 1Tes. 5:24; 2Tes. 3:3; 2Tim. 2:13; Evr. 11:11; 1Ioan 1:9. **Exod. 20:6; Deut. 5:10; Neem. 1:5; Dan. 9:4
10. Dar răsplăteşte* îndată pe cei ce-L urăsc şi-i pierde; nu dă nicio păsuire** celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.
*Isa. 59:18; Num. 1:2. **Deut. 32:35
11. De aceea păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le.
Noi îndemnuri
12. Dacă* veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legământul** şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi.
*Lev. 26:3; Deut. 28:1. **Ps. 105:8, 9; Luc. 1:55, 72, 73
13. El te va iubi*, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va** binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
*Ioan 14:21. **Deut. 28:4
14. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va* fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale.
*Exod. 23:26, etc.
15. Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime* rele din Egipt, pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.
*Exod. 9:14; Exod. 15:26; Deut. 28:27, 60
16. Să nimiceşti* toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul Dumnezeul tău; să n-arunci nicio privire** de milă spre ele şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursㆠpentru tine.
*Deut. 7:2. **Deut. 13:8; Deut. 19:13, 21; Deut. 25:12. †Exod. 23:33; Deut. 12:30; Jud. 8:27; Ps. 106:36
17. Poate că vei zice în inima ta: „Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine; cum voi putea să le izgonesc?”
18. Să nu* te temi de ele. Adu-ţi** aminte ce a făcut Domnul Dumnezeul tău lui faraon şi întregului Egipt;
*Deut. 31:6. **Ps. 105:5
19. adu-ţi aminte de marile încercări* pe care ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mâna tare şi de braţul întins cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul Dumnezeul tău tuturor popoarelor de care te temi.
*Deut. 4:34; Deut. 29:3
20. Domnul Dumnezeul tău va trimite chiar şi viespii* bondăreşti împotriva lor până la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine.
*Exod. 23:28; Ios. 24:12
21. Să nu te înspăimânţi de ei; căci Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul* tău, Dumnezeul cel** mare şi înfricoşat.
*Num. 11:20; Num. 14:9, 14, 42; Num. 16:3; Ios. 3:10. **Deut. 10:17; Neem. 1:5; Neem. 4:14, 9, 32
22. Şi Domnul* Dumnezeul tău va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.
*Exod. 23:29, 30
23. Dar Domnul Dumnezeul tău le va da în mâna ta; şi le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite.
24. Pe împăraţii* lor îi va da în mâinile tale şi le vei şterge numele de sub** ceruri; niciunul† din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici.
*Ios. 10:24, 25, 42; Ios. 12:1, etc.. **Exod. 17:14; Deut. 9:14; Deut. 25:19; Deut. 29:20. †Deut. 11:25; Ios. 1:5; Ios. 10:8; Ios. 23:9
25. Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le* ardeţi în foc. Să** nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o† cursă; căci ele sunt o urâciune†† înaintea Domnului Dumnezeului tău.
*Deut. 7:5; Exod. 32:20; Deut. 12:3; 1Cron. 14:12. **Ios. 7:1, 21. †Jud. 8:27. ††Deut. 17:1
26. Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este* un lucru blestemat.
*Lev. 27:28; Deut. 13:17; Ios. 6:17, 18; Ios. 7:1
Capitolul 8
Pământul făgăduit şi mulţămirea către Dumnezeu
1. Să* păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.
*Deut. 4:1; Deut. 5:32, 33; Deut. 6:1-3
2. Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit* Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească şi să te încerce**, ca să-ţi† cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
*Deut. 1:3; Deut. 2:7; Deut. 29:5; Ps. 136:16; Amos 2:10. **Exod. 16:4; Deut. 13:3. †2Cron. 32:31; Ioan 2:25
3. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat* să suferi de foame şi te-a hrănit** cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte† numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
*Exod. 16:2, 3. **Exod. 16:12, 14, 35. †Ps. 104:29; Mat. 4:4; Luc. 4:4
4. Haina* nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
*Deut. 29:5; Neem. 9:21
5. Recunoaşte*, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui.
*2Sam. 7:14; Ps. 89:32; Prov. 3:12; Evr. 12:5, 6; Apoc. 3:19
6. Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău, ca* să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.
*Deut. 5:33
7. Căci Domnul Dumnezeul tău are să te ducă într-o ţară* bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi;
*Deut. 11:10-12
8. ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;
9. ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară*, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.
*Deut. 33:25
10. Când* vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
*Deut. 6:11, 12
11. Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi.
12. Când vei mânca* şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase,
*Deut. 28:47; Deut. 32:15; Prov. 30:9; Osea 13:6
13. când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai,
14. ia seama să nu ţi se umfle inima* de mândrie şi să nu** uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;
*1Cor. 4:7. **Ps. 106:21
15. care te-a* dus în acel pustiu mare şi grozav, unde erau şerpi** înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşneascㆠapă din stânca cea mai tare
*Isa. 63:12-14; Ier. 2:6. **Num. 21:6; Osea 13:5. †Num. 20:11; Ps. 78:15; Ps. 114:8
16. şi care ţi-a dat să mănânci în pustiu mana* aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă** bine apoi.
*Deut. 8:3; Exod. 16:15. **Ier. 24:5, 6; Evr. 12:11
17. Vezi să* nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”
*Deut. 9:4; 1Cor. 4:7
18. Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El* îţi va da putere să le câştigi, ca să** întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.
*Prov. 10:22; Osea 2:8. **Deut. 7:8, 12
19. Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă* spun hotărât azi că veţi pieri.
*Deut. 4:26; Deut. 30:18
20. Veţi pieri ca* şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru.
*Dan. 9:11, 12
Capitolul 9
Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel
1. Ascultă, Israele! Astăzi vei trece* Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte neamuri** mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite† până la cer,
*Deut. 11:31; Ios. 3:16; Ios. 4:19. **Deut. 4:38; Deut. 7:1; Deut. 11:23. †Deut. 1:28
2. pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii* lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: „Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?!”
*Num. 13:22, 28, 32, 33
3. Să ştii azi că Domnul Dumnezeul tău va merge* El însuşi înaintea ta, ca un foc** mistuitor; El îi va† nimici, El îi va smeri înaintea ta; şi tu îi vei izgoni††, îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul.
*Deut. 31:3; Ios. 3:11. **Deut. 4:24; Evr. 12:29. †Deut. 7:23. ††Exod. 23:31; Deut. 7:24
4. Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu* zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.” Căci din pricina răutăţii** neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.
*Deut. 8:17; Rom. 11:6, 20; 1Cor. 4:4, 7. **Gen. 15:16; Lev. 18:24, 25; Deut. 18:12
5. Nu, nu pentru* bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul** prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
*Tit 3:5. **Gen. 12:7; Gen. 13:15; Gen. 15:7; Gen. 17:8; Gen. 26:4; Gen. 28:13
6. Să ştii, dar, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat*.
*Deut. 9:13; Exod. 32:9; Exod. 33:3; Exod. 34:9
7. Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustiu. Din ziua* când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!
*Exod. 14:11; Exod. 16:2; Exod. 17:2; Num. 11:4; Num. 20:2; Num. 25:2; Deut. 31:27
8. La Horeb*, atâta aţi aţâţat mânia Domnului, încât Domnul S-a mâniat pe voi şi voia să vă nimicească.
*Exod. 32:4; Ps. 106:19
9. Când m-am* suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas** pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă;
*Exod. 24:12, 15. **Exod. 24:18; Exod. 34:28
10. şi* Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era** adunat.
*Exod. 31:18. **Exod. 19:17; Exod. 20:1; Deut. 4:10; Deut. 10:4; Deut. 18:16
11. După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.
12. Domnul mi-a zis atunci: „Scoală-te* şi coboară-te în grabă de aici; căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut** curând de la calea pe care le-am arătat-o; şi-au făcut un chip turnat.”
*Exod. 32:7. **Deut. 31:29; Jud. 2:17
13. Domnul mi-a zis: „Eu văd* că poporul acesta este un popor tare** încăpăţânat.
*Exod. 32:9. **Deut. 9:6; Deut. 10:16; Deut. 31:27; 2Împ. 17:14
14. Lasă-Mă* să-i nimicesc şi să le şterg numele** de sub ceruri; iar† pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât poporul acesta.”
*Exod. 32:10. **Deut. 29:20; Ps. 9:5; Ps. 109:13. †Num. 14:12
15. M-am întors* şi m-am coborât de pe munte, care era** tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele.
*Exod. 32:15. **Exod. 19:18; Deut. 4:11; Deut. 5:23
16. M-am uitat şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat*, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul.
*Exod. 32:19
17. Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri.
18. M-am aruncat* cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi.
*Exod. 34:28; Ps. 106:23
19. Căci mă* îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul** m-a ascultat şi de data aceasta.
*Exod. 32:10, 11. **Exod. 32:14; Exod. 33:17; Deut. 10:10; Ps. 106:23
20. Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el.
21. Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava* păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.
*Exod. 32:20; Isa. 31:7
22. Apoi la* Tabeera, la Masa** şi la Chibrot-Hataava†, voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului.
*Num. 11:1, 3, 5. **Exod. 17:7. †Num. 11:4, 34
23. Şi când* v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: „Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!”, voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-aţi avut** credinţă în El şi n-aţi ascultat glasul Lui.
*Num. 13:3; Num. 14:1. **Ps. 106:24, 25
24. V-aţi tot* răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc.
*Deut. 31:27
25. M-am aruncat* cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
*Deut. 9:18
26. M-am rugat* Domnului şi am zis: „Stăpâne, Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mâna Ta cea puternică.
*Exod. 32, 11, etc.
27. Adu-ţi aminte de robii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui,
28. ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: „Pentru că* Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustiu.”
*Exod. 32:12; Num. 14:16
29. Totuşi ei* sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi braţul Tău cel întins.”
*Deut. 4:20; 1Împ. 8:51; Neem. 1:10; Ps. 95:7
Capitolul 10
Tablele cele noi
1. În vremea aceea, Domnul mi-a zis: „Taie* două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine pe munte; fă şi** un chivot de lemn.
*Exod. 34:1, 2. **Exod. 25:10
2. Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat, şi să* le pui în chivot.”
*Exod. 25:16, 21
3. Am făcut un chivot de lemn de salcâm*, am tăiat** două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mână.
*Exod. 25:5, 10; Exod. 37:1. **Exod. 34:4
4. Domnul a scris* pe table ce fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci care vă fuseseră** spuse pe munte, din mijlocul focului†, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat.
*Exod. 34:28. **Exod. 20:1. †Exod. 17:19; Deut. 9:10; Deut. 18:16
5. M-am întors apoi şi m-am coborât* de pe munte, am pus** tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas† acolo, cum îmi poruncise Domnul.
*Exod. 34:29. **Exod. 40:20. †1Împ. 8:9
6. Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan* la Mosera. Acolo** a murit Aaron şi a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoţiei.
*Num. 33:31. **Num. 20:28; Num. 33:38
7. Apoi de-acolo* au pornit la Gudgoda, şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară unde sunt pâraie de ape.
*Num. 33:32, 33
8. În vremea aceea, Domnul a despărţit* seminţia lui Levi şi i-a poruncit să** ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea† Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele†† Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.
*Num. 3:6; Num. 4:4; Num. 8:14; Num. 16:9. **Num. 4:15. †Deut. 18:5. ††Lev. 9:22; Num. 6:23; Deut. 21:5
9. De aceea* Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.
*Num. 18:20, 24; Deut. 18:1, 2; Ezec. 44:28
10. Eu am rămas* pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul** m-a ascultat şi de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească.
*Exod. 34:28; Deut. 9:18, 25. **Exod. 32:14, 33, 34; Exod. 33:17; Deut. 9:19
11. Domnul mi-a* zis: „Scoală-te, du-te şi mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.”
*Exod. 32:34; Exod. 33:1
Ce cere Dumnezeu
12. Acum, Israele, ce alta cere* de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi** de Domnul Dumnezeul tău, sㆠumbli în toate căile Lui, să iubeşti†† şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
*Mica 6:8. **Deut. 6:13. †Deut. 5:33. ††Deut. 6:5; Deut. 11:13; Deut. 30:16, 20; Mat. 22:37
13. să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca* să fii fericit?
*Deut. 6:24
14. Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile* şi cerurile cerurilor, pământul** şi tot ce cuprinde el.
*1Împ. 8:27; Ps. 115:16; Ps. 148:4. **Gen. 14:19; Exod. 19:5; Ps. 24:1
15. Şi numai de* părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.
*Deut. 4:37
16. Să vă tăiaţi, dar, inima* împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul**.
*Lev. 26:41; Deut. 30:6; Ier. 4:4; Rom. 2:28, 29; Col. 2:11. **Deut. 9:6, 13
17. Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul* dumnezeilor, Domnul** domnilor, Dumnezeul† cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu†† caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;
*Ios. 22:22; Ps. 136:2; Dan. 2:47; Dan. 11:36. **Apoc. 17:14; Apoc. 19:16. †Deut. 7:21. ††2Cron. 19:7; Iov 34:19; Fap. 10:34; Rom. 2:11; Gal. 2:6; Efes. 6:9; Col. 3:25; 1Pet. 1:17
18. care face dreptate* orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.
*Ps. 68:5; Ps. 146:9
19. Să* iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
*Lev. 19:33, 34
20. Să te temi* de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te** alipeşti de El, şi pe Numele† Lui să juri.
*Deut. 6:13; Mat. 4:10; Luc. 4:8. **Deut. 11:22; Deut. 13:4. †Ps. 63:11
21. El* este slava ta, El este Dumnezeul tău. El** a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe care ţi le-au văzut ochii.
*Exod. 15:2; Ps. 22:3; Ier. 17:14. **1Sam. 12:24; 2Sam. 7:23; Ps. 106:21, 22
22. Părinţii tăi s-au coborât în Egipt în număr* de şaptezeci de inşi; acum Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca** stelele cerului.
*Gen. 46:27; Exod. 1:5; Fap. 7:14. **Gen. 15:5; Deut. 1:10; Deut. 28:62
Capitolul 11
Aducerea aminte de minunile făcute de Dumnezeu cu poporul Său
1. Să iubeşti*, dar, pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti** întotdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui.
*Deut. 10:12; Deut. 30:16, 20. **Zah. 3:7
2. Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele* Domnului Dumnezeului vostru, mărimea** Lui, mâna† Lui cea tare şi braţul Lui cel întins,
*Deut. 8:5. **Deut. 5:24. †Deut. 7:19
3. semnele* Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului împotriva lui faraon, împăratul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări.
*Ps. 78:12; Ps. 135:9
4. Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum* a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii,
*Exod. 14:27, 28; Exod. 15:9, 10; Ps. 106:11
5. când vă urmăreau, şi i-a nimicit pentru totdeauna;
6. ce v-a făcut în pustiu, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut* lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele şi corturile lor şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel.
*Num. 16:1, 31; Num. 27:3; Ps. 106:17
7. Căci aţi văzut cu ochii* voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul.
*Deut. 5:3; Deut. 7:19
8. Astfel, să păziţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteţi* pune mâna pe ţara în care veţi trece ca s-o luaţi în stăpânire
*Ios. 1:6, 7
9. şi să aveţi zile* multe în ţara pe care** Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţei lor, ţarㆠîn care curge lapte şi miere.
*Deut. 4:40; Deut. 5:16; Prov. 10:27. **Deut. 9:5. †Exod. 3:8
10. Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra, nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde* îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat.
*Zah. 14:18
11. Ţara* pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului;
*Deut. 8:7
12. este o ţară de care îngrijeşte Domnul Dumnezeul tău şi asupra* căreia Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului.
*1Împ. 9:3
13. Dacă veţi asculta* de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi** pe Domnul Dumnezeul vostru şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,
*Deut. 11:22; Deut. 6:17. **Deut. 10:12
14. El* va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie** timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul;
*Lev. 26:4; Deut. 28:12. **Ioel 2:23; Iac. 5:7
15. de asemenea, va* da iarbă în câmpiile tale pentru vite, şi vei mânca** şi te vei sătura.
*Ps. 104:14. **Deut. 6:11; Ioel 2:19
16. Vedeţi să nu vi se amăgească inima* şi să vă abateţi, ca să slujiţi** altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.
*Deut. 29:18; Iov 31:27. **Deut. 8:19; Deut. 30:17
17. Căci atunci Domnul S-ar aprinde* de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile** şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând† din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul.
*Deut. 6:15. **1Împ. 8:35; 2Cron. 6:26; 2Cron. 7:13. †Deut. 4:26; Deut. 8:19, 20; Deut. 30:18; Ios. 23:13, 15, 16
Îndemn la păzirea poruncilor
18. Puneţi-vă*, dar, în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi** ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri.
*Deut. 6:6; Deut. 32:46. **Deut. 6:8
19. Să învăţaţi* pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
*Deut. 4:9, 10; Deut. 6:7
20. Să le* scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.
*Deut. 6:9
21. Şi atunci zilele voastre* şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât** vor fi zilele cerurilor deasupra pământului.
*Deut. 4:40; Deut. 6:2; Prov. 3:2; Prov. 4:10; Prov. 9:11. **Ps. 72:5; Ps. 89:29
22. Căci dacă veţi* păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi** de El,
*Deut. 11:13; Deut. 6:17. **Deut. 10:20; Deut. 30:20
23. Domnul va izgoni* dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni pe toate aceste neamuri**, care sunt mai mari şi mai puternice decât voi.
*Deut. 4:38; Deut. 9:5. **Deut. 9:1
24. Orice loc* pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din** pustiu până la Liban şi de la râul Eufrat până la marea de apus.
*Ios. 1:3; Ios. 14:9. **Gen. 15:18; Exod. 23:31; Num. 34:3, etc.
25. Nimeni* nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul Dumnezeul vostru va răspândi, cum** v-a spus, frica† şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.
*Deut. 7:24. **Deut. 2:25. †Exod. 23:27
Binecuvântarea şi blestemul
26. Iată*, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul:
*Deut. 30:1, 15, 19
27. binecuvântarea*, dacă veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta;
*Deut. 28:2
28. blestemul*, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.
*Deut. 28:15
29. Şi când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o vei lua în stăpânire, să rosteşti binecuvântarea* pe muntele Garizim, şi blestemul pe muntele Ebal.
*Deut. 27:12, 13; Ios. 8:33
30. Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara canaaniţilor care locuiesc în câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii* More.
*Gen. 12:6; Jud. 7:1
31. Căci veţi* trece Iordanul şi veţi intra în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul vostru ca s-o stăpâniţi şi să locuiţi în ea.
*Deut. 9:1; Ios. 1:11
32. Să păziţi şi* să împliniţi toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.
*Deut. 5:32; Deut. 12:32
Capitolul 12
REPETAREA LEGILOR ŞI PORUNCILOR*
*Deut. 12-26; Neem. 9:13, 14; Ps. 119:1-4
Stârpirea închinării la idoli
1. Iată* legile şi poruncile pe care să le păziţi şi să le împliniţi, cât** veţi trăi, în ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul părinţilor voştri.
*Deut. 6:1. **Deut. 4:10; 1Împ. 8:40
2. Să* nimiciţi toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veţi izgoni, fie pe munţi** înalţi, fie pe dealuri şi sub orice copac verde.
*Exod. 34:13; Deut. 7:5. **2Împ. 16:4; 2Împ. 17:10, 11; Ier. 3:6
3. Să le surpaţi* altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.
*Num. 33:52; Jud. 2:2
Locul şi chipul adevăratei slujbe dumnezeieşti
4. Voi să nu* faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru!
*Deut. 12:31
5. Ci să-L căutaţi la Locaşul Lui şi să mergeţi la locul pe care-l va* alege Domnul Dumnezeul vostru din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.
*Deut. 12:11; Deut. 26:2; Ios. 9:27; 1Împ. 8:29; 2Cron. 7:12; Ps. 78:68
6. Acolo* să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile** voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre.
*Lev. 17:3, 4. **Deut. 12:17; Deut. 14:22, 33; Deut. 15:19, 20
7. Acolo* să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă** bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru.
*Deut. 14:26. **Deut. 12:12, 18; Lev. 23:40; Deut. 16:11, 14, 15; Deut. 26:11; Deut. 27:7
8. Să nu faceţi, dar, cum facem noi acum aici, unde fiecare face* ce-i place,
*Jud. 17:6; Jud. 21:25
9. fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul Dumnezeul vostru.
10. Dar veţi trece* Iordanul şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpânire Domnul Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, după ce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri care vă înconjoară, şi veţi locui fără frică.
*Deut. 11:31
11. Atunci va fi un loc*, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.
*Deut. 12:5, 14, 18, 21, 26; Deut. 14:23; Deut. 15:20; Deut. 16:2, etc.; Deut. 17:8; Deut. 18:6; Deut. 23:16; Deut. 26:2; Deut. 31:11; Ios. 18:1; 1Împ. 8:29; Ps. 78:68
12. Acolo să vă* bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre şi levitul care va fi în locurile voastre, căci el n-are** nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.
*Deut. 12:7. **Deut. 10:9; Deut. 14:29
13. Vezi să* n-aduci arderile tale de tot în toate locurile pe care le vei vedea;
*Lev. 17:4
14. ci să-ţi* aduci arderile de tot în locul pe care-l va alege Domnul în una din seminţiile tale, şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.
*Deut. 12:11
15. Totuşi când vei* dori, vei putea să înjunghii vite şi să mănânci carne în toate cetăţile tale, cât îţi va fi dat prin binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău; cel ce va fi** necurat şi cel ce va fi curat vor putea să mănânce din ea, cum se mănâncㆠdin căprioară şi din cerb.
*Deut. 12:21. **Deut. 12:22. †Deut. 14:5; Deut. 15:22
16. Numai* sângele să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ ca apa.
*Gen. 9:4; Lev. 7:26; Lev. 17:10; Deut. 15:23; Deut. 12:23, 24
17. Nu vei putea să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bunăvoie, nici cele dintâi roade ale tale.
18. Ci pe acestea să le* mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta şi levitul care va fi în cetăţile tale; şi să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău de toate bunurile pe care le vei avea.
*Deut. 12:11, 12; Deut. 14:23
19. Cât vei trăi în ţara ta, vezi să nu cumva* să părăseşti pe levit.
*Deut. 14:27
20. Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi hotarele, cum* ţi-a făgăduit, şi dorinţa să mănânci carne te va face să zici: „Aş vrea să mănânc carne!” vei putea să mănânci după dorinţa ta.
*Gen. 15:18; Gen. 28:14; Exod. 34:24; Deut. 11:14; Deut. 19:8
21. Dacă locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai vite din cireadă şi din turmă, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănânci din ele în cetăţile tale, după dorinţa ta.
22. Să mănânci din ele cum* se mănâncă din căprioară şi cerb; cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat vor mânca şi ei amândoi.
*Deut. 12:15
23. Numai*, vezi să nu cumva să mănânci sângele**, căci sângele este viaţa (sufletul); şi să nu mănânci sufletul împreună cu carnea.
*Deut. 12:16. **Gen. 9:4; Lev. 17:11, 14
24. Să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.
25. Să nu-l mănânci, ca* să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, făcând** ce este plăcut înaintea Domnului.
*Deut. 4:40; Isa. 3:10. **Exod. 15:26; Deut. 13:18; 1Împ. 11:38
26. Dar lucrurile pe care vei voi să* le închini Domnului şi darurile pe care le vei aduce pentru împlinirea unei juruinţe**, să te duci să le aduci în locul pe care-l va alege Domnul.
*Num. 5:9, 10; Num. 18:19. **1Sam. 1:21, 22, 24
27. Să-ţi aduci* arderile de tot, carnea şi sângele, pe altarul Domnului Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sângele să fie vărsat pe altarul Domnului Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci.
*Lev. 1:5, 9, 13; Lev. 17:11
28. Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca* să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.
*Deut. 12:25
Israel să nu se ia după canaaniţi
29. După ce Domnul* Dumnezeul tău va nimici toate neamurile pe care le vei izgoni dinaintea ta, după ce le vei izgoni şi te vei aşeza în ţara lor,
*Exod. 23:23; Deut. 19:1; Ios. 23:4
30. vezi să nu* te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: „Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.”
*Deut. 7:16
31. Tu* să nu faci aşa faţă de Domnul Dumnezeul tău; căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcând toate urâciunile pe care le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau** în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.
*Deut. 12:4; Lev. 18:3, 26, 30; 2Împ. 17:15. **Lev. 18:21; Lev. 20:2; Deut. 18:10; Ier. 32:35; Ezec. 23:37
32. Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi* nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.
*Deut. 4:2; Deut. 13:18; Ios. 1:7; Prov. 30:6; Apoc. 22:18
Capitolul 13
Pedepsirea prorocilor mincinoşi
1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător* de vise care-ţi** va vesti un semn sau o minune,
*Zah. 10:2. **Mat. 24:24; 2Tes. 2:9
2. şi se va împlini semnul* sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haidem după alţi dumnezei” – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – „şi să le slujim!”
*Deut. 18:22; Ier. 28:9; Mat. 7:22
3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare* ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
*Deut. 8:2; Mat. 24:24; 1Cor. 11:19; 2Tes. 2:11; Apoc. 13:14
4. Voi să mergeţi după* Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă** alipiţi.
*2Împ. 23:3; 2Cron. 24:31. **Deut. 10:20; Deut. 30:20
5. Prorocul* sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului Dumnezeului vostru care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să umbli. Să scoţi astfel** răul din mijlocul tău.
*Deut. 18:20; Ier. 14:15; Zah. 13:3. **Deut. 17:7; Deut. 22:21, 22, 24; 1Cor. 5:13
Pedeapsa pentru cel ce aţâţă la închinarea la idoli
6. Dacă* fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta** care se odihneşte la sânul tău, sau prietenul tău pe care-l† iubeşti ca pe tine însuţi, te aţâţă în taină, zicând: „Haidem şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe care nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,
*Deut. 17:2. **Gen. 16:5; Deut. 28:54; Prov. 5:20; Mica 7:5. †1Sam. 18:1, 3; 1Sam. 20:17
7. dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, lângă tine sau departe de tine, de la o margine a pământului până la cealaltă –
8. să nu te* învoieşti şi să nu-l asculţi; să n-arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi şi să nu-l ascunzi.
*Prov. 1:10
9. Ci să-l omori*; întâi mâna** ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mâna întregului popor;
*Deut. 17:5. **Deut. 17:7; Fap. 7:58
10. să-l ucizi cu pietre şi să moară, pentru că a căutat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
11. Să se facă aşa, pentru ca tot* Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvârşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
*Deut. 17:13; Deut. 19:20
Pedeapsa pentru o cetate din care ies aţâţători
12. Dacă vei* auzi spunându-se despre una din cetăţile pe care ţi le-a dat ca locuinţă Domnul Dumnezeul tău:
*Ios. 22:11, etc.; Jud. 20:1, 2
13. „Nişte oameni răi* au ieşit din mijlocul tău şi au amăgit** pe locuitorii din cetatea lor zicând: „Haidem† şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti –
*1Ioan 2:19; Iuda 1:19. **2Împ. 17:21. †Deut. 13:2, 6
14. să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu de-amănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,
15. atunci să treci prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire* împreună cu tot ce va fi în ea şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul sabiei.
*Exod. 22:20; Ios. 6:17, 21
16. Să strângi toată prada în mijlocul pieţei şi să arzi de* tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna un morman** de dărâmături, şi niciodată să nu fie zidită din nou.
*Ios. 6:24. **Ios. 8:28; Isa. 17:1; Isa. 25:2; Ier. 49:2
17. Nimic* din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă** din iuţimea mâniei lui, să Se îndure de tine, să te ierte şi să te înmulţească, după cum† a jurat lucrul acesta părinţilor tăi,
*Deut. 7:26; Ios. 6:18. **Ios. 6:26. †Gen. 22:17; Gen. 26:4, 24; Gen. 28:14
18. dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind* toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi şi făcând ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.
*Deut. 12:25, 28, 32
Capitolul 14
Oprirea crestăturilor – Dobitoacele curate şi necurate
1. Voi sunteţi* copiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă** faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.
*Rom. 8:16; Rom. 9:8, 26; Gal. 3:26. **Lev. 19:28; Lev. 21:5; Ier. 16:6; Ier. 41:5; Ier. 47:5; 1Tes. 4:13
2. Căci tu* eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
*Lev. 20:26; Deut. 7:6; Deut. 26:18, 19
3. Să nu mănânci niciun lucru urâcios*.
*Ezec. 4:14; Fap. 10:13, 14
4. Iată* dobitoacele pe care să le mâncaţi: boul, oaia şi capra;
*Lev. 11:2, etc.
5. cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa.
6. Să mâncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi rumegă.
7. Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată şi unghia despărţită în două. Astfel, să nu mâncaţi cămila, iepurele şi iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviţi ca necurate.
8. Să nu mâncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor* moarte.
*Lev. 11:26, 27
9. Iată* dobitoacele din care veţi mânca, din toate cele ce sunt în ape: să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi.
*Lev. 11:9
10. Dar să nu mâncaţi din niciunul din cele ce n-au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.
11. Să mâncaţi orice pasăre curată.
12. Dar* iată pe acelea pe care nu le puteţi mânca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;
*Lev. 11:13
13. şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;
14. corbul şi toate soiurile lui;
15. struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;
16. huhurezul, cocostârcul şi lebăda;
17. pelicanul, corbul de mare şi eretele,
18. barza, bâtlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.
19. Să priviţi ca necurată orice târâtoare* care zboară: să** nu mâncaţi din ea.
*Lev. 11:20. **Lev. 11:21
20. Să mâncaţi orice pasăre curată.
21. Să nu* mâncaţi din nicio mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetăţile tale s-o mănânce, sau s-o vinzi unui străin; căci** tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău.
Sㆠnu fierbi iedul în laptele mamei lui.
*Lev. 17:15; Lev. 22:8; Ezec. 4:14. **Deut. 14:2. †Exod. 23:19; Exod. 34:26
Zeciuielile
22. Să iei zeciuiala* din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an.
*Lev. 27:30; Deut. 12:6, 17; Neem. 10:37
23. Şi să mănânci* înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi** din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi întotdeauna de Domnul Dumnezeul tău.
*Deut. 12:5, 6, 7, 17, 18. **Deut. 15:19, 20
24. Poate, când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ţi poţi duce zeciuiala acolo, din pricina* depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi pună acolo Numele Lui.
*Deut. 12:21
25. Atunci, să-ţi prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
26. Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin şi băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea, să* le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să te bucuri tu şi familia ta.
*Deut. 12:7, 18; Deut. 26:11
27. Să nu părăseşti pe levitul* care va fi în cetăţile tale, căci n-are** nici parte de moşie, nici moştenire cu tine.
*Deut. 12:12, 18, 19. **Num. 18:20; Deut. 18:1, 2
28. După* trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale.
*Deut. 26:12; Amos 4:4
29. Atunci* să vină levitul, care n-are** nici parte, nici moştenire cu tine, străinul†, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.
*Deut. 26:12. **Deut. 14:27; Deut. 12:12. †Deut. 15:10; Prov. 3:9, 10; Mal. 3:10
Capitolul 15
Anul de iertare
1. La fiecare* şapte ani, să dai iertare.
*Exod. 21:2; Exod. 23:10, 11; Lev. 25:2, 4; Deut. 31:10; Ier. 34:14
2. Şi iată cum se va face iertarea. Când se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor, care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria.
3. Vei putea să sileşti pe străin* să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.
*Deut. 23:20
4. Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va* binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul Dumnezeul tău;
*Deut. 28:8
5. numai* să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.
*Deut. 28:1
6. Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da* cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni** peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
*Deut. 28:12, 44. **Deut. 28:13; Prov. 22:7
7. Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi* împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.
*1Ioan 3:17
8. Ci să-i* deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.
*Lev. 25:25; Mat. 5:42; Luc. 6:34, 35
9. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!” Vezi să n-ai un ochi* fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar** striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un† păcat:
*Deut. 28:54, 56; Prov. 23:6; Prov. 28:22; Mat. 20:15. **Deut. 24:15. †Mat. 25:41, 42
10. ci să-i dai şi să* nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru** aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca.
*2Cor. 9:5, 7. **Deut. 14:29; Deut. 24:19; Ps. 41:1; Prov. 22:9
11. Întotdeauna vor fi săraci* în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.”
*Mat. 26:11; Mar. 14:7; Ioan 12:8
Slobozirea robilor cumpăraţi
12. Dacă* unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie, să-ţi slujească şase ani; dar în anul al şaptelea, să-i dai drumul de la tine şi să fie slobod.
*Exod. 21:2; Lev. 25:39; Ier. 34:14
13. Şi când îi vei da drumul ca să se ducă de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală;
14. să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea prin binecuvântarea* Domnului Dumnezeului tău.
*Prov. 10:22
15. Să-ţi aduci* aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
*Deut. 5:15; Deut. 16:12
16. Dacă însă robul tău* îţi va zice: „Nu vreau să ies de la tine” – pentru că te iubeşte pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine –
*Exod. 21:5, 6
17. atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea de uşă, şi să-ţi fie rob pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu roaba ta.
18. Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două* ori cât simbria unui om tocmit cu plată; şi Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce vei face.
*Isa. 16:14; Isa. 21:16
Sfinţirea întâiului născut din vite
19. Să închini Domnului Dumnezeului tău pe orice întâi* născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întâiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale.
*Exod. 13:2; Exod. 34:19; Lev. 27:26; Num. 3:13
20. Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea* Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El.
*Deut. 12:5, 6, 7, 17; Deut. 14:23; Deut. 16:11, 14
21. Dacă* are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului Dumnezeului tău.
*Lev. 22:20; Deut. 17:1
22. Să-l mănânci în cetăţile tale: cel ce va fi necurat* şi cel ce va fi curat vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.
*Deut. 12:15, 22
23. Numai* sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ ca apa.
*Deut. 12:16, 23
Capitolul 16
Paştele
1. Păzeşte luna* spicelor şi prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău; căci în luna spicelor** te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea†.
*Exod. 12:2, etc.. **Exod. 13:4; Exod. 34:18. †Exod. 12:29, 42
2. Să jertfeşti paştile în cinstea Domnului Dumnezeului tău jertfele tale de oi şi boi*, în locul** pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.
*Num. 28:19. **Deut. 12:5, 26
3. În timpul sărbătorii, să nu mănânci* pâine dospită, ci şapte zile să mănânci azime, pâinea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.
*Exod. 12:15, 19, 39; Exod. 13:3, 6, 7; Exod. 34:18
4. Să nu se vadă aluat* la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile; şi nicio parte din** vitele pe care le vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte până dimineaţa.
*Exod. 13:7. **Exod. 12:10; Exod. 34:25
5. Nu vei putea să jertfeşti paştile în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca locuinţă;
6. ci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti paştile, seara*, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.
*Exod. 12:6
7. Să* fierbi vita tăiată şi s-o mănânci** în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.
*Exod. 12:8, 9; 2Cron. 35:13. **2Împ. 23:23; Ioan 2:13, 23; Ioan 11:55
8. Şase zile, să mănânci azime, şi a şaptea zi* să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.
*Exod. 12:16; Exod. 13:6; Lev. 23:8
Sărbătoarea săptămânilor
9. Să numeri şapte* săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.
*Exod. 23:16; Exod. 34:22; Lev. 23:15; Num. 28:26; Fap. 2:1
10. Apoi să prăznuieşti sărbătoarea Săptămânilor şi să aduci daruri de bunăvoie, după* binecuvântarea pe care ţi-o va da Domnul Dumnezeul tău.
*Deut. 16:17; 1Cor. 16:2
11. Să te* bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să locuiască Numele Lui acolo, tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta, levitul care va fi în cetăţile tale şi străinul, orfanul şi văduva care vor fi în mijlocul tău.
*Deut. 12:7, 12, 18; Deut. 16:14
12. Să-ţi aduci* aminte că ai fost rob în Egipt şi să păzeşti şi să împlineşti legile acestea.
*Deut. 15:15
Sărbătoarea corturilor
13. Să prăznuieşti* sărbătoarea Corturilor şapte zile, după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc.
*Exod. 23:16; Lev. 23:34; Num. 29:12
14. Să te* bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul tău şi roaba ta, şi levitul, străinul, orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale.
*Neem. 8:9, etc.
15. Să prăznuieşti sărbătoarea şapte* zile în cinstea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în toate roadele tale şi în tot lucrul mâinilor tale, şi de aceea să fii vesel.
*Lev. 23:39, 40
16. De trei* ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor şi la sărbătoarea Corturilor. Să nu** se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului.
*Exod. 23:14, 17; Exod. 34:23. **Exod. 23:15; Exod. 34:20
17. Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea* pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.
*Deut. 16:10
Aşezarea judecătorilor
18. Să pui judecători* şi dregători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate.
*Deut. 1:16; 1Cron. 23:4; 1Cron. 26:29; 2Cron. 19:5, 8
19. Să n-atingi* niciun drept, să nu** cauţi la faţa oamenilor şi să nu iei daruri†, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.
*Exod. 23:2, 6; Lev. 19:15. **Deut. 1:17; Prov. 24:23. †Exod. 23:8; Prov. 17:23; Ecl. 7:7
20. Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să* trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
*Ezec. 18:5, 9
Idolii şi stâlpii
21. Să nu-ţi* aşezi niciun idol de lemn lângă altarul pe care-l vei ridica Domnului Dumnezeului tău.
*Exod. 34:13; 1Împ. 14:15; 1Împ. 16:33; 2Împ. 17:16; 2Împ. 21:3; 2Cron. 33:3
22. Să nu* ridici nici stâlpi idoleşti, care sunt urâţi de Domnul Dumnezeul tău.
*Lev. 26:1
Capitolul 17
Închinarea la idoli
1. Să n-aduci* jertfă Domnului Dumnezeului tău vreun bou, sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească; căci ar fi o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.
*Deut. 15:21; Mal. 1:8, 13, 14
Pedeapsa pentru închinarea la idoli
2. Se* va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului tău, şi care să calce** legământul Lui;
*Deut. 13:6. **Ios. 7:11, 15; Ios. 23:16; Jud. 2:20; 2Împ. 18:12; Osea 8:1
3. care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare*, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu** n-am poruncit.
*Deut. 4:19; Iov 31:26. **Ier. 7:22, 23, 31; Ier. 19:5; Ier. 32:35
4. De îndată ce vei* lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost săvârşită în Israel,
*Deut. 13:12, 14
5. atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea şi să ucizi cu pietre* sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.
*Lev. 24:14, 16; Deut. 13:10; Ios. 7:25
6. Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia* a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor.
*Num. 35:30; Deut. 19:15; Mat. 18:16; Ioan 8:17; 2Cor. 13:1; 1Tim. 5:19; Evr. 10:28
7. Întâi mâna* martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mâna întregului popor. Să scoţi** astfel răul din mijlocul tău.
*Deut. 13:9; Fap. 7:58. **Deut. 17:12; Deut. 13:5; Deut. 19:19
Scaunul de judecată
8. Dacă ţi* se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor**, la o neînţelegere sau la o rănire, şi va da prilej la ceartă înăuntrul cetăţii tale, să te scoli şi să te† sui la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
*2Cron. 19:10; Hag. 2:11; Mal. 2:7. **Exod. 21:13, 20, 22, 28; Exod. 22:2; Num. 35:11, 16, 19; Deut. 19:4, 10, 11. †Deut. 12:5; Deut. 19:17; Ps. 122:5
9. Să te* duci la preoţi, leviţi şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător**; să-i întrebi, şi ei îţi vor spune† hotărârea Legii.
*Ier. 18:18. **Deut. 19:17.