Posted by: leontiucmarius | July 18, 2012

Marius Leontiuc – LEGE nr. 140 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicatiile electronice

LEGE nr. 140 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicatiile electronice

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111 din 14 decembrie 2011 privind comunicaţiile electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 22, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 22. – (1) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul României a echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de comunicaţii electronice este permisă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.”

2. La articolul 22, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
“(1^1) Cerinţele şi condiţiile privind compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor electrice şi electronice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

3. La articolul 26, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(4) ANCOM poate decide, în cadrul unei proceduri de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio, cu respectarea principiilor prevăzute la alin. (2), din considerente ce ţin de promovarea concurenţei în domeniul comunicaţiilor electronice, cu consultarea prealabilă a Consiliului Concurenţei, interzicerea participării anumitor persoane la procedura de selecţie. Autoritatea de reglementare justifică măsura şi ia decizia numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.”

4. La articolul 28, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 28. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul unor proceduri de selecţie competitivă sau comparativă este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă; cuantumul şi condiţiile privind efectuarea plăţii vor fi stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului, la propunerea ANCOM.”

5. La articolul 31, alineatele (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(3) Termenul de valabilitate a licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio, inclusiv cele acordate în baza unor acte normative speciale, poate fi reînnoit de către ANCOM pentru perioade cel mult egale cu cea iniţială, dacă această măsură nu are ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
…………………………………………………………
(6) Prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate prin procedură de selecţie este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă; cuantumul şi condiţiile privind efectuarea plăţii se stabilesc, în mod individual, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.”

6. La articolul 31, alineatul (7) se abrogă.

7. La articolul 51 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“d) preţurile şi tarifele aferente fiecărui serviciu sau pachet de servicii contractat, precum şi, dacă este cazul, preţul fiecărui produs contractat împreună cu serviciul, modul de aplicare a acestora, modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii actualizate privind totalitatea tarifelor practicate, modalităţile de plată, precum şi precizarea dacă există eventuale diferenţe de cost datorate modalităţilor diferite de plată;”

8. La articolul 51 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“a) orice utilizare sau durată minimă necesară pentru a beneficia de anumite promoţii sau avantaje;”

9. La articolul 51, alineatele (4) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(4) Contractele prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor privind serviciile furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, se încheie în scris, cu un font lizibil, având mărimea de cel puţin 10p, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit sau, dacă utilizatorul final este de acord, în formă electronică ori, după caz, prin mijloace de comunicaţie la distanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. În cazul contractelor încheiate în scris, culoarea de font a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
……………………………………………………..
(7) În toate cazurile în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificării unilaterale, acesta este obligat să notifice în avans abonatului cu privire la intenţia sa şi la modificările pe care urmează să le efectueze. Începând cu momentul primirii notificării, abonatul trebuie să beneficieze de un termen de cel puţin 30 de zile pentru exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de denunţare unilaterală a contractului, în cazul în care nu este de acord cu modificările impuse de furnizor, fără plata niciunor penalităţi sau despăgubiri.”

10. La articolul 53 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“c) contravaloarea planului tarifar, precizând numărul de minute, creditul sau traficul de date inclus, dacă este cazul, extraopţiunile disponibile şi contravaloarea acestora, tarifele pentru apeluri şi pentru minutele ori traficul de date suplimentar, după caz, tariful de conectare sau instalare, cu toate taxele incluse;”

11. La articolul 54, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 54. – Utilizatorului final trebuie să i se transmită în scris, în formă tipărită sau pe un alt suport durabil la dispoziţia sa şi la care acesta are acces sau, dacă utilizatorul final este de acord, în formă electronică, cel mai târziu în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii contractului, următoarele informaţii:”.

12. Articolul 102 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 102. – Furnizorii de servicii de acces condiţionat, indiferent de mijloacele de transmisie utilizate, care asigură accesul, în format digital, la serviciile de programe de televiziune/radiodifuziune, de ale căror servicii de acces depind radiodifuzorii pentru a oferi serviciile de programe de televiziune/radiodifuziune oricărui grup de potenţiali consumatori de astfel de servicii, au obligaţia:
a) să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, compatibile cu principiile dreptului concurenţei, servicii tehnice care să permită recepţionarea, în format digital, de către utilizatorii autorizaţi, a serviciilor de programe de televiziune/radiodifuziune, prin intermediul decodoarelor administrate de furnizorii de servicii;
b) să ţină evidenţa contabilă separată, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pentru activităţile legate de furnizarea de servicii de acces condiţionat.”

13. Articolul 103 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 103. – (1)Titularii drepturilor de proprietate industrială asupra unor echipamente şi sisteme de acces condiţionat, atunci când acordă licenţe producătorilor de echipamente destinate consumatorilor, aplică condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii.
(2) Luând în considerare factorii tehnici şi comerciali, titularii drepturilor prevăzute la alin. (1) nu pot condiţiona acordarea respectivelor licenţe de elemente care să interzică, să împiedice sau să descurajeze includerea în acelaşi echipament:
a) a unei interfeţe comune care să permită conectarea cu alte sisteme de acces; sau
b) a unor mijloace specifice altui sistem de acces, sub rezerva respectării de către titularul de licenţă a condiţiilor relevante şi rezonabile care să asigure în ceea ce îl priveşte securitatea tranzacţiilor furnizorilor de sisteme de acces condiţionat.”

14. La articolul 126, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1), inclusiv cele a căror calitate de furnizor a încetat înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, nu comunică ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), documentele prevăzute la alin. (2), ANCOM stabileşte în sarcina acestor persoane obligaţia de plată a tarifului de monitorizare datorat la încetarea calităţii de furnizor, prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM, multiplicată cu 1/12 şi cu numărul lunilor din anul în care au avut această calitate, fără a se fi stabilit tariful de monitorizare, exclusiv luna în care calitatea a încetat, şi a ultimului procent din cifra de afaceri stabilit de ANCOM, în vederea calculării tarifului de monitorizare anterior încetării calităţii.”

15. La articolul 130, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
“(5) Netransmiterea documentelor prevăzute la alin. (1) şi (2) are ca efect determinarea tarifului de monitorizare, prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM.”

16. La articolul 141 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“c)în cazul nerespectării măsurilor dispuse de ANCOM, în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4), art. 139 şi 149;”

17. La articolul 142, punctele 25, 49, 50 şi 52 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“25. încălcarea obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute la art. 60 alin. (1)-(3) şi (5), în condiţiile stabilite potrivit art. 60 alin. (5);
……………………………………………………….
49. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 102;
50. nerespectarea prevederilor art. 103;
……………………………………………………….
52. nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse în temeiul prevederilor art. 48, art. 49 alin. (2), art. 60 alin. (8), art. 61 alin. (1)-(4), art. 62 alin. (3), art. 63, 64, art. 70 alin. (2), (7), (8) şi (10), art. 72 alin. (3), art. 73 alin. (2), art. 74 alin. (1) şi (4), art. 75 alin. (3) şi (7), art. 79 alin. (1) şi (3), art. 80 alin. (1) şi (2), art. 81 alin. (1) şi (2), art. 82 alin. (1) şi (3), art. 83 alin. (2)-(4) şi (6), art. 84 alin. (4), (6)-(8), (11) şi (12), art. 85 alin. (2) şi (4)-(7);”

18. La articolul 151 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“e)conformarea la măsurile dispuse în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4), art. 116, 117, 139 şi 149.”

19. Articolul 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 153. – Orice decizie a ANCOM prin care se vatămă drepturile unei persoane fizice sau juridice, recunoscute de prezenta ordonanţă de urgenţă, ori refuzul nejustificat al ANCOM de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de prezenta ordonanţă de urgenţă pot fi atacate în contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare.”
20. La articolul 158, după punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 8^1, cu următorul cuprins:
“8^1. La articolul 10 alineatul (2), după punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 20^1, cu următorul cuprins:
«20^1. elaborează şi adoptă norme tehnice inclusiv privind controlul respectării unor obligaţii în domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de comunicaţii electronice, compatibilităţii electromagnetice şi serviciilor poştale, precum şi pentru utilizarea resurselor limitate din domeniul comunicaţiilor electronice;».”

21. La articolul 158, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 9^1, cu următorul cuprins:
“9^1. La articolul 10 alineatul (2), punctul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«32. elaborează reglementările necesare pentru realizarea comunicaţiilor către Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, inclusiv în ceea ce priveşte transmiterea apelurilor de urgenţă de la bordul vehiculelor prin utilizarea serviciului de apeluri eCall;».”

22. La articolul 160 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“e) Hotărârea Guvernului nr. 810/2009 privind condiţiile referitoare la sistemele de acces condiţionat la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 4 august 2009;”.
23. Menţiunile privind transpunerea normelor comunitare se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:
– prevederile art. 1-10, 13-16, 18, 20, 21 şi 24 şi ale anexei II din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
– prevederile art. 1-14, 17, 20-30, 33, 34, 36 şi 38 şi ale anexelor I, II, III, IV şi VI din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;
– prevederile art. 1 pct. 1-21, 23, 24 şi 26 şi ale anexelor I şi II din Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;
– prevederile art. 1 pct. 1-12, 15-18, 20, 22-24 şi 28, art. 2 şi 3 şi ale anexei din Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

rdonanţă de urgenţă nr. 111/2011

privind comunicaţiile electronice

 

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 27/12/2011

 

Având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul),

având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea),

având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru),

având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal),

având în vedere modificările survenite asupra textului directivelor indicate mai sus ca urmare a adoptării Directivei 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, respectiv a Directivei 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice,

având în vedere Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă,

ţinând cont de faptul că obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE în legislaţia naţională până cel târziu la data de 25 mai 2011 nu a fost dusă la îndeplinire,

întrucât, ca urmare a nerespectării termenului de transpunere a Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE, Comisia Europeană a declanşat proceduri prealabile acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, România primind din partea Comisiei Europene în data de 18 iulie 2011 Notificarea de punere în întârziere în cauzele nr. 2011/0939, respectiv nr. 2011/0940,

întrucât în data de 24 noiembrie 2011 Comisia Europeană a emis avizul motivat în cauzele menţionate, ultima etapă precontencioasă a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, stabilind în acest sens data de 25 ianuarie 2012 ca termen de conformare şi de comunicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, înainte de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,

ţinând cont de faptul că o întârziere suplimentară în ceea ce priveşte respectarea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere poate atrage înaintarea la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de către Comisia Europeană împotriva României a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

ţinând seamă de faptul că Directiva 2009/140/CE şi Directiva 2009/136/CE au prevăzut drepturi în favoarea utilizatorilor finali într-un mod suficient de concret şi de detaliat astfel încât prin neasigurarea efectivităţii unor astfel de drepturi, consecinţă a netranspunerii în termen a directivelor indicate, se afectează îndeosebi în mod direct interesele utilizatorilor finali de servicii de comunicaţii electronice,

ţinând cont de faptul că, potrivit art. 260 alin. (2) şi (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, răspunderea României pentru încălcarea obligaţiilor de a transpune Directiva 2009/140/CE şi Directiva 2009/136/CE se poate concretiza atât în plata unei sume forfetare, cât şi a unor penalităţi cu titlu cominatoriu care se vor calcula de la termenul de conformare stabilit în avizul motivat,

având în vedere faptul că prin Comunicarea Comisiei Europene SEC (2011) 1.024 din 1 septembrie 2011 a fost stabilită pentru România suma minimă forfetară de 1.710.000 euro, iar valoarea factorului naţional “n” pentru calcularea penalităţilor cominatorii este de 3,29, penalităţile putând fi cuprinse între, aproximativ, 2.000-130.000 euro/zi de întârziere, ceea ce, ţinând seama de întârzierea semnificativă a transpunerii Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE, ar putea avea un impact important asupra bugetului de stat,

luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public, constituind situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiect:

a) stabilirea cadrului general de reglementare a activităţilor privind reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a regimului autorizării acestor activităţi, precum şi a măsurilor destinate promovării concurenţei pe piaţa reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice;

b) stabilirea cadrului de reglementare a relaţiilor dintre operatori, dintre furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi dintre operatori şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice în ceea ce priveşte accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la facilităţile şi serviciile asociate;

c) stabilirea drepturilor şi obligaţiilor operatorilor şi ale persoanelor care solicită interconectarea sau accesul la reţelele instalate, operate, controlate sau puse la dispoziţie de către aceştia sau la facilităţile ori serviciile asociate acestor reţele;

d) stabilirea cadrului de reglementare a relaţiilor dintre furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, pe de o parte, şi utilizatorii finali, pe de altă parte;

e) asigurarea dreptului utilizatorilor finali de a avea acces la serviciile incluse în sfera serviciului universal.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează, în principal:

a) drepturile şi obligaţiile furnizorilor de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice;

b) regimul resurselor limitate;

c) drepturile utilizatorilor finali;

d) serviciul universal;

e) obligaţiile furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă.

Art. 2. – În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM sau autoritatea de reglementare, realizează obiectivele prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 3. – (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică în cazul furnizării reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice de către instituţiile sau autorităţile publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit competenţelor legale acordate în acest scop, precum şi reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice destinate reprezentanţelor diplomatice ale României în străinătate, care se realizează pe baza unor reglementări speciale.

(2) Furnizarea unor reţele publice de comunicaţii electronice sau servicii de comunicaţii electronice destinate publicului către instituţiile sau autorităţile publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de utilizatori finali, se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 4. – (1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, următorii termeni se definesc astfel:

1. autorizare generală – cadrul juridic ce stabileşte drepturile privind furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, precum şi obligaţiile specifice în domeniul comunicaţiilor electronice, în condiţii ce se pot aplica tuturor sau anumitor categorii de reţele ori servicii de comunicaţii electronice;

2. utilizator – orice persoană fizică sau juridică care utilizează ori solicită un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului;

3. abonat – orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract pentru furnizarea unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului oferite de un furnizor de astfel de servicii, indiferent dacă plata se realizează în avans ori ulterior furnizării serviciilor;

4. utilizator final – orice utilizator care nu furnizează reţele publice de comunicaţii electronice sau servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

5. consumator – orice persoană fizică care utilizează sau solicită un serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale ori profesionale;

6. reţea de comunicaţii electronice – sistemele de transmisie şi, acolo unde este cazul, echipamentele de comutare sau rutare şi alte resurse, inclusiv elementele de reţea care nu sunt active, care permit transportul semnalelor prin cablu, prin unde radio, prin mijloace optice ori alte mijloace electromagnetice, incluzând reţelele de comunicaţii electronice prin satelit, reţelele terestre fixe, cu comutare de circuite şi cu comutare de pachete, inclusiv internet, şi mobile, reţelele electrice, în măsura în care sunt utilizate pentru transmiterea de semnale, reţelele utilizate pentru transmisia serviciilor de programe audiovizuale şi reţelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;

7. furnizarea unei reţele de comunicaţii electronice – instalarea, operarea, controlul sau punerea la dispoziţie a unei reţele de comunicaţii electronice;

8. furnizor de reţele de comunicaţii electronice – o persoană a cărei activitate constă, în tot sau în parte, în furnizarea unei reţele de comunicaţii electronice în condiţiile regimului de autorizare generală;

9. serviciu de comunicaţii electronice – un serviciu, furnizat, de regulă, contra cost, care constă, în întregime sau în principal, în transmiterea semnalelor prin reţelele de comunicaţii electronice, incluzând serviciile de telecomunicaţii şi pe cele prin reţelele utilizate pentru transmisia serviciilor de programe audiovizuale, dar fără a include serviciile prin care se furnizează conţinutul informaţiei transmise prin intermediul reţelelor ori serviciilor de comunicaţii electronice sau se exercită controlul editorial asupra acestui conţinut; de asemenea, nu se includ serviciile societăţii informaţionale, definite la art. 1 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată, care nu constau, în întregime sau în principal, în transmiterea semnalelor prin reţelele de comunicaţii electronice;

10. reţea publică de comunicaţii electronice – o reţea de comunicaţii electronice care este utilizată, în întregime sau în principal, pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

11. interferenţă – efectul unei energii nedorite care apare la recepţia într-o reţea de comunicaţii electronice ce utilizează spectrul radio, energie cauzată de o emisie sau de un fenomen de radiaţie ori de inducţie, care se manifestă prin orice fel de degradare a performanţelor reţelei şi care poate conduce la interpretarea eronată a informaţiilor sau la pierderea acestora, informaţii care ar fi putut fi obţinute în absenţa unei asemenea energii nedorite;

12. interferenţă prejudiciabilă – interferenţa care periclitează ori produce o degradare substanţială a parametrilor de funcţionare a unui serviciu de radionavigaţie sau a altor servicii de radiocomunicaţii, inclusiv a celor destinate siguranţei vieţii ori care, în orice mod, afectează, obstrucţionează sau întrerupe în mod grav şi repetat un serviciu de radiocomunicaţii, care operează în conformitate cu dispoziţiile legale internaţionale, ale Uniunii Europene ori cele naţionale;

13. interferenţă admisibilă – interferenţa observată ori calculată care corespunde criteriilor prevăzute în dispoziţiile legale internaţionale, ale Uniunii Europene sau cele naţionale;

14. atribuirea unei benzi de frecvenţe – desemnarea unei anumite benzi de frecvenţe din cadrul Tabelului naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe radio, denumit în continuare TNABF, în scopul utilizării acesteia de către unul sau mai multe servicii de radiocomunicaţii terestre ori spaţiale sau de către serviciul de radioastronomie, în condiţii determinate;

15. alocarea unei frecvenţe sau a unui canal radio – nominalizarea utilizatorului sau a categoriei de utilizatori ai unei frecvenţe ori ai unui canal radio, într-o anumită arie geografică şi în condiţii determinate;

16. asignarea unei frecvenţe sau a unui canal radio – autorizarea unei staţii de radiocomunicaţii în vederea utilizării unei frecvenţe sau a unui canal radio în condiţii determinate;

17. spectru de frecvenţe radio/spectru radio – porţiunea din spectrul electromagnetic care cuprinde undele radio ale căror frecvenţe sunt situate între 9 kHz şi 3.000 GHz;

18. frecvenţe radio cu utilizare neguvernamentală – frecvenţe radio destinate, conform TNABF, exclusiv utilizării în scopul furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice în sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;

19. frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală – frecvenţe radio destinate, conform TNABF, exclusiv utilizării în interes guvernamental de către instituţiile competente din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

20. frecvenţe radio în partaj neguvernamental/ guvernamental – frecvenţe radio destinate, conform TNABF, utilizării în comun, partajate, atât de către utilizatori neguvernamentali, cât şi de către utilizatori guvernamentali;

21. radiocomunicaţii – comunicaţii electronice realizate prin intermediul spectrului de frecvenţe radio;

22. serviciu de radiocomunicaţii – serviciu de comunicaţii electronice realizat exclusiv prin intermediul frecvenţelor radio;

23. piaţă transnaţională – piaţă identificată de Comisia Europeană, care acoperă teritoriul Uniunii Europene sau o parte substanţială a acestuia, dar mai mult decât teritoriul unui stat membru;

24. facilităţi asociate – acele servicii asociate, infrastructuri fizice ori alte facilităţi sau elemente asociate unei reţele de comunicaţii electronice ori unui serviciu de comunicaţii electronice, care permit sau susţin furnizarea de servicii prin intermediul reţelei respective ori al serviciului respectiv sau au un astfel de potenţial; includ, printre altele, clădirile şi accesul în clădiri, cablajele din clădiri, antenele, turnurile şi alte construcţii- suport, canalizaţia, conductele, pilonii, gurile de vizitare şi cabinetele;

25. servicii asociate – acele servicii asociate unei reţele de comunicaţii electronice sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit ori susţin furnizarea serviciilor prin intermediul reţelei respective sau al serviciului respectiv ori au un astfel de potenţial şi care includ, printre altele, conversia numerelor sau sistemele cu o funcţie echivalentă, sistemele de acces condiţionat, ghidurile electronice de programe şi serviciile de localizare, identificare şi prezenţă;

26. sistem de acces condiţionat – orice modalitate tehnică sau dispozitiv prin intermediul căruia accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de transmitere a serviciilor de programe de televiziune sau radiodifuziune se poate face în mod restricţionat, pe bază de abonament ori pe baza altei forme de autorizare individuală prealabilă;

27. operator – o persoană care instalează, operează, controlează sau pune la dispoziţie terţilor o reţea publică de comunicaţii electronice sau facilităţi asociate ori o persoană care este autorizată în acest sens;

28. acces – punerea la dispoziţia unui terţ de facilităţi sau servicii, în condiţii determinate, în mod exclusiv ori neexclusiv, care îi sunt necesare în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice, inclusiv atunci când sunt utilizate pentru transmisia serviciilor societăţii informaţionale sau a serviciilor de programe audiovizuale; accesul cuprinde, printre altele:

a) accesul la elemente ale reţelei şi la facilităţi asociate, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, inclusiv accesul la bucla locală şi la facilităţile şi serviciile necesare pentru a furniza servicii prin bucla locală;

b) accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni;

c) accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională;

d) accesul la sistemele de informaţii sau bazele de date pentru pregătirea comenzilor, punerea la dispoziţie, comenzi, întreţinere şi solicitări de reparaţii, precum şi facturare;

e) accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o funcţionalitate echivalentă;

f) accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming;

g) accesul la sistemele de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală;

h) accesul la serviciile de reţele virtuale;

29. interconectare – legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii electronice pentru a permite comunicarea dintre utilizatorii reţelelor sau accesul la servicii; serviciile pot fi furnizate de către părţile implicate sau de către alte părţi care au acces la reţeaua respectivă; interconectarea este o formă specifică de acces realizată de operatorii de reţele publice de comunicaţii;

30. serviciu de televiziune pe ecran lat – un serviciu de televiziune care constă, în totalitate sau parţial, în programe produse şi editate pentru a fi afişate pe ecranul lat; formatul 16:9 este formatul de referinţă pentru serviciile de televiziune pe ecran lat;

31. buclă locală – circuitul fizic dintre punctul terminal al reţelei şi repartitorul principal sau elementul echivalent dintr-o reţea publică fixă;

32. subbuclă locală – porţiunea din bucla locală care conectează punctul terminal al reţelei de comunicaţii electronice cu un punct de concentrare sau cu un punct de acces intermediar determinat dintr-o reţea publică fixă de comunicaţii electronice;

33. acces total la bucla sau subbucla locală – utilizarea de către beneficiar a întregii capacităţi a buclei sau subbuclei locale, fără a se modifica proprietatea buclei sau subbuclei locale;

34. acces partajat la bucla sau subbucla locală – utilizarea de către beneficiar a unei părţi specificate din capacitatea buclei sau subbuclei locale, cum ar fi o parte a frecvenţei sau a unui echivalent, fără a fi perturbat serviciul oferit iniţial şi fără a se modifica proprietatea buclei sau subbuclei locale;

35. colocare – furnizarea spaţiului fizic şi a resurselor tehnice necesare instalării şi conectării, în scopul unei funcţionări corespunzătoare a echipamentului relevant aparţinând beneficiarului acestei forme de acces;

36. serviciu de telefonie destinat publicului – serviciu pus la dispoziţia publicului care permite iniţierea şi primirea, în mod direct sau indirect, de apeluri naţionale ori naţionale şi internaţionale prin utilizarea unui număr sau unor numere din planul naţional ori internaţional de numerotaţie;

37. apel – conexiunea stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, care permite comunicarea bidirecţională;

38. post telefonic public cu plată – postul telefonic pus la dispoziţia publicului, pentru utilizarea căruia plata se realizează în numerar, prin cărţi de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele utilizabile pe bază de coduri de apelare;

39. număr geografic – numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, în cuprinsul căruia una sau mai multe cifre au semnificaţie geografică utilizată pentru rutarea apelurilor către locaţia fizică la care se află punctul terminal al reţelei;

40. punct terminal al reţelei – punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o reţea publică de comunicaţii electronice; în cazul reţelelor care utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de reţea, care poate fi asociată numărului ori numelui unui abonat;

41. număr nongeografic – numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, care nu este număr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de comunicaţii electronice la puncte mobile, numerele cu acces gratuit şi numerele pentru servicii cu tarif special;

42. portabilitatea numerelor – posibilitatea unui abonat de a-şi păstra, la cerere, numărul asignat din planul naţional de numerotaţie atunci când schimbă furnizorul de servicii de comunicaţii electronice;

43. serviciu universal – setul minim de servicii stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă, de o calitate determinată, care este disponibil tuturor utilizatorilor finali, indiferent de localizarea geografică şi la un tarif accesibil;

44. obligaţii privind serviciul universal – obligaţii specifice impuse unui furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care privesc furnizarea de reţele şi servicii într-o anumită arie geografică, inclusiv, acolo unde este cazul, aplicarea unor tarife comune prin stabilirea unei medii în aria geografică respectivă ori asigurarea unor opţiuni tarifare specifice pentru persoanele cu venituri scăzute sau cu nevoi sociale speciale;

45. furnizor de serviciu universal – furnizorul de reţele sau servicii de comunicaţii electronice căruia i s-au impus de către ANCOM obligaţii privind serviciul universal;

46. contract la distanţă – contractul de furnizare a unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau a unor servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice, încheiat cu utilizatorii finali, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestuia, unul sau mai multe mijloace de comunicaţie la distanţă;

47. mijloc de comunicaţie la distanţă – orice mijloc care poate fi utilizat pentru încheierea unui contract privind furnizarea unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau unor servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice şi care nu necesită prezenţa fizică simultană a celor două părţi;

48. abuz – orice practică implicând utilizarea unei reţele publice de comunicaţii electronice sau unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, care reprezintă o încălcare a legislaţiei din domeniul comunicaţiilor electronice sau a altor prevederi legale ori care determină un disconfort semnificativ utilizatorilor finali;

49. codare – operaţie prin care semnalul iniţial este transformat la emisie astfel încât acesta să poată fi restabilit la recepţie numai dacă se cunoaşte algoritmul de codare;

50. decodare – operaţie prin care la recepţie este restabilit semnalul iniţial cunoscându-se algoritmul de codare;

51. introducere pe piaţă – acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un echipament destinat consumatorilor pentru recepţionarea semnalelor digitale de televiziune, în vederea distribuirii şi/sau utilizării;

52. echipament de televiziune digitală avansată – dispozitiv utilizat pentru conectarea la receptorul de televiziune sau integrat în receptorul de televiziune digitală, capabil să recepţioneze servicii de televiziune digitală interactivă;

53. interfaţă de programare a aplicaţiei – interfaţă software între aplicaţii, pusă la dispoziţie de radiodifuzori sau de furnizorii de servicii, şi resursele din echipamentele de televiziune digitală avansată pentru serviciile de difuzare sub formă digitală a programelor de televiziune şi radio (application program interface – API).

(2) În cuprinsul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile relevante prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2008, la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare, la art. 1 din Legea nr. 365/2002, republicată, şi la art. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Autorizarea furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice

 

Art. 5. – Furnizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice este liberă şi se realizează în condiţiile regimului de autorizare generală, în conformitate cu prevederile prezentului capitol.

Art. 6. – (1) În scopul realizării unei evidenţe oficiale a furnizorilor, orice persoană care intenţionează să furnizeze reţele sau servicii de comunicaţii electronice are obligaţia să transmită ANCOM o notificare, în forma prevăzută la alin. (3), cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 7.

(2) Persoanele străine care furnizează servicii de comunicaţii electronice transfrontaliere destinate publicului către utilizatorii finali aflaţi pe teritoriul naţional au obligaţia să transmită ANCOM notificarea prevăzută la alin. (1).

(3) ANCOM stabileşte şi actualizează formularul-tip al notificării, cuprinzând informaţiile pe care orice persoană care intenţionează să furnizeze reţele sau servicii de comunicaţii electronice are obligaţia să le comunice pentru a beneficia de autorizaţia generală. Aceste informaţii sunt grupate în următoarele categorii:

a) date necesare identificării furnizorului şi comunicării eficiente cu acesta;

b) descrierea tipurilor de reţele sau de servicii pe care persoana în cauză intenţionează să le furnizeze;

c) data estimativă a începerii activităţii.

(4) Persoana care a realizat notificarea în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3) este autorizată să furnizeze tipurile de reţele şi de servicii pe care le-a indicat în notificare, având drepturile şi obligaţiile corespunzătoare prevăzute în autorizaţia generală.

(5) Orice modificare a datelor prevăzute la alin. (3) trebuie notificată ANCOM în termen de 10 zile.

(6) Persoanelor cărora li s-a retras dreptul de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice li se revocă dreptul de a utiliza frecvenţe radio, resurse de numerotaţie sau alte categorii de resurse tehnice, acolo unde este cazul, şi nu mai pot beneficia de autorizaţia generală pe o perioadă de 3 ani de la retragerea dreptului.

Art. 7. – (1) Persoanele care intenţionează să furnizeze exclusiv pentru nevoi proprii reţele sau servicii de comunicaţii electronice nu au obligaţia transmiterii notificării prevăzute la art. 6.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se aplică drepturile şi obligaţiile prevăzute în autorizaţia generală, precum şi prevederile referitoare la retragerea dreptului de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori a dreptului de a utiliza frecvenţe radio.

(3) Persoanele care solicită acces sau interconectare furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice din România nu trebuie să se supună procedurii de autorizare generală prevăzute la art. 6 dacă nu furnizează servicii sau nu operează reţele pe teritoriul naţional.

(4) ANCOM poate stabili alte tipuri de reţele sau servicii de comunicaţii electronice pentru a căror furnizare nu este necesară transmiterea notificării prevăzute la art. 6.

Art. 8. – (1) ANCOM elaborează şi actualizează autorizaţia generală pentru tipurile de reţele şi de servicii, prin care stabileşte condiţiile în care acestea pot fi furnizate, determinând astfel drepturile şi obligaţiile care revin furnizorilor fiecărui tip de reţea sau de serviciu.

(2) Condiţiile stabilite potrivit alin. (1) vor fi obiectiv justificate în raport cu tipul de reţea sau de serviciu în cauză, nediscriminatorii, proporţionale şi transparente. Acestea pot viza:

a) contribuţii financiare pentru susţinerea serviciului universal;

b) plata tarifului de monitorizare anual, în conformitate cu dispoziţiile cap. X;

c) interoperabilitatea serviciilor şi interconectarea reţelelor;

d) accesibilitatea pentru utilizatorii finali a resurselor de numerotaţie din Planul naţional de numerotaţie, din Spaţiul european de numerotaţie telefonică, a numerelor internaţionale universale gratuite şi, acolo unde este fezabil din punct de vedere economic şi tehnic, a resurselor de numerotaţie din planurile naţionale de numerotaţie ale altor state membre ale Uniunii Europene, precum şi alte condiţii impuse în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;

e) cerinţe privind protecţia mediului, planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, precum şi cerinţe şi condiţii legate de acordarea dreptului de acces pe proprietatea publică sau privată, colocare şi utilizarea partajată a infrastructurii, inclusiv, dacă este cazul, garanţiile de ordin financiar ori tehnic necesare pentru a asigura executarea corespunzătoare a lucrărilor de infrastructură;

f) obligaţii privind transmisia serviciilor de programe prin reţele de comunicaţii electronice, în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul audiovizualului;

g) prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în domeniul comunicaţiilor electronice, conform legislaţiei naţionale în domeniu;

h) protecţia utilizatorilor finali în domeniul comunicaţiilor electronice şi condiţii privind asigurarea accesibilităţii serviciilor de comunicaţii electronice pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi;

i) restricţii privind transmiterea conţinutului ilegal şi vătămător, în conformitate cu prevederile legale aplicabile în domeniul comerţului electronic şi al audiovizualului;

j) informaţii care trebuie furnizate în temeiul art. 6 alin. (3) şi al art. 120;

k) interceptarea legală a comunicaţiilor de către autorităţile şi instituţiile abilitate în acest sens, inclusiv suportarea de către furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice a costurilor aferente, şi asigurarea confidenţialităţii prin sisteme proprii, acreditate în condiţiile actelor normative în vigoare;

l) furnizarea reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice pe durata situaţiilor generate de producerea unei calamităţi naturale ori a unui sinistru deosebit de grav, în vederea asigurării comunicaţiilor dintre agenţiile specializate de intervenţie şi celelalte autorităţi publice implicate în gestionarea situaţiei create, inclusiv condiţiile de utilizare a reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice pentru comunicarea de către autorităţile publice a avertizărilor care privesc ameninţări iminente şi pentru limitarea consecinţelor catastrofelor majore;

m) măsuri privind limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice generate de reţelele de comunicaţii electronice, în condiţiile legii;

n) obligaţii privind acordarea accesului, altele decât cele prevăzute la art. 100-105;

o) menţinerea integrităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice, inclusiv prin condiţii care să împiedice producerea interferenţelor prejudiciabile între reţele sau servicii de comunicaţii electronice;

p) asigurarea securităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice împotriva accesului neautorizat;

q) condiţii de utilizare a frecvenţelor radio care sunt supuse doar regimului de autorizare generală, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3);

r) măsuri destinate asigurării respectării standardelor sau specificaţiilor tehnice, potrivit art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare;

s) obligaţii de transparenţă impuse furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice privind asigurarea conectivităţii între utilizatorii finali, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, inclusiv orice condiţii care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii sau aplicaţii, în cazurile în care astfel de condiţii sunt permise de cadrul legal, şi, acolo unde este justificat şi proporţional, privind asigurarea accesului autorităţii de reglementare la informaţiile necesare pentru verificarea respectării acestor obligaţii.

Art. 9. – (1) ANCOM modifică autorizaţia generală, cu respectarea principiilor obiectivităţii şi proporţionalităţii, numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 şi numai în următoarele situaţii:

a) această decizie este necesară pentru respectarea obligaţiilor care decurg dintr-un acord internaţional la care România este parte;

b) circumstanţele în care autorizaţia generală a fost emisă s-au modificat.

(2) ANCOM revocă autorizaţia generală, cu respectarea principiilor obiectivităţii şi proporţionalităţii, numai în următoarele situaţii:

a) această decizie este necesară pentru respectarea obligaţiilor care decurg dintr-un acord internaţional la care România este parte;

b) în vederea protejării interesului public, atunci când circumstanţele în care autorizaţia generală a fost emisă s-au modificat.

(3) Revocarea autorizaţiei generale în cazurile stabilite la alin. (2) se realizează numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 10. – (1) Persoanele autorizate în condiţiile art. 6 să furnizeze reţele sau servicii de comunicaţii electronice beneficiază de dreptul de acces pe proprietăţi, în condiţiile prevăzute în legislaţia în vigoare.

(2) Persoanele autorizate în condiţiile art. 6 să furnizeze reţele publice de comunicaţii electronice sau servicii de comunicaţii electronice destinate publicului beneficiază şi de următoarele drepturi:

a) dreptul de a negocia şi de a încheia acorduri de acces sau de interconectare cu orice alţi furnizori autorizaţi de reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în condiţiile art. 11 şi 12;

b) dreptul de a fi desemnat ca furnizor de serviciu universal, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) La cerere sau din oficiu, ANCOM eliberează în cel mult 7 zile un certificat-tip prin care se atestă că persoana respectivă a trimis o notificare în condiţiile art. 6 şi în care se prezintă condiţiile în care această persoană beneficiază de dreptul de acces pe proprietăţi şi de dreptul de a negocia acorduri de acces sau de interconectare.

Art. 11. – Încheierea acordurilor de acces şi interconectare se realizează, în condiţiile legii, potrivit principiilor libertăţii contractuale şi negocierii cu bună-credinţă a condiţiilor tehnice şi comerciale ale acestora, cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 12. – (1) Pentru a se asigura furnizarea şi interoperabilitatea serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului, orice operator al unei reţele publice de comunicaţii electronice are:

a) dreptul de a negocia un acord de interconectare cu orice alt operator al unei reţele publice de comunicaţii electronice, în vederea furnizării de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv a serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice interconectate cu reţeaua oricăruia dintre cei 2 operatori;

b) obligaţia, la cererea unui terţ autorizat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de a negocia un acord de interconectare cu solicitantul în cauză, în vederea furnizării de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv a serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice interconectate cu reţeaua oricăreia dintre părţi.

(2) Operatorii vor oferi acces şi interconectare în conformitate cu obligaţiile stabilite de autoritatea de reglementare potrivit dispoziţiilor art. 100 sau 105.

(3) Reţelele publice de comunicaţii electronice instalate în vederea furnizării de servicii de televiziune digitală trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice necesare în vederea furnizării serviciilor sau programelor de televiziune pe ecran lat.

(4) Operatorii care recepţionează şi retransmit servicii sau programe de televiziune pe ecran lat au obligaţia de a păstra formatul respectiv.

(5) Informaţiile obţinute înaintea, în timpul sau după finalizarea negocierilor unui acord de acces sau de interconectare trebuie utilizate numai în scopul în care au fost furnizate, iar confidenţialitatea informaţiilor transmise sau stocate va fi respectată în toate cazurile. Aceste informaţii nu pot fi divulgate către niciun terţ, în special către alte departamente, filiale, sedii secundare sau parteneri ai furnizorului care oferă acces ori interconectare, care ar obţine astfel un avantaj de ordin competitiv, cu excepţia informaţiilor solicitate de autoritatea de reglementare, potrivit dispoziţiilor cap. IX.

Art. 13. – (1) Este interzisă acordarea unor drepturi speciale sau exclusive cu privire la instalarea ori furnizarea de reţele de comunicaţii electronice sau pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv cu privire la utilizarea unor frecvenţe radio, cu excepţia aplicării dispoziţiilor art. 26 alin. (5).

(2) În cazul proiectelor de instalare de reţele publice de comunicaţii electronice realizate cu participarea sau sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori finanţate, total sau parţial, din fonduri publice, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care împiedică, restrâng ori distorsionează concurenţa în sectorul comunicaţiilor electronice sau pot avea un astfel de efect, furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice beneficiază de acces deschis la aceste reţele pentru o perioadă de cel puţin 7 ani, cu respectarea principiilor nediscriminării, proporţionalităţii şi obiectivităţii.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul proiectelor de instalare de reţele de comunicaţii electronice realizate de către instituţiile sau autorităţile publice din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit competenţelor legale acordate în acest scop.

(4) Condiţiile tehnice şi economice în care se realizează furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi accesul la reţelele de comunicaţii electronice în cazul prevăzut la alin. (2) se stabilesc cu avizul conform al ANCOM.

(5) ANCOM supraveghează respectarea condiţiilor tehnice şi economice stabilite în conformitate cu prevederile alin. (4).

(6) Actul administrativ prin care s-a dispus implementarea unor proiecte de instalare de reţele de comunicaţii electronice, în condiţiile alin. (2), în lipsa avizului conform al ANCOM prevăzut la alin. (4), poate fi atacat de orice persoană interesată la instanţa de contencios administrativ competentă.

(7) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive pentru prestarea serviciilor în alte sectoare ale economiei, în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, au următoarele obligaţii:

a) să ţină contabilitatea în mod distinct pentru activităţile asociate cu furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, în acelaşi mod în care acest lucru s-ar realiza dacă aceste activităţi ar fi desfăşurate de entităţi distincte, astfel încât să fie identificate cu baza de calcul şi metodologiile de atribuire aplicate toate elementele care contribuie la formarea costurilor şi a veniturilor legate de activităţile asociate cu furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, inclusiv o prezentare detaliată a activelor imobilizate şi a cheltuielilor structurale;

b) să realizeze o separare structurală pentru activităţile asociate cu furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice.

(8) Prevederile alin. (7) lit. a) nu se aplică furnizorilor ale căror venituri anuale, rezultate din activităţile legate de furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în România şi/sau în alte state membre ale Uniunii Europene, sunt mai mici decât echivalentul în lei a 50 milioane de euro, pe baza cursului de schimb valutar mediu al perioadei în care au fost realizate veniturile comunicat de Banca Naţională a României.

(9) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care nu sunt supuşi cerinţelor dreptului societăţilor comerciale şi care nu îndeplinesc criteriile aplicabile întreprinderilor mici şi mijlocii stabilite prin regulile contabile armonizate cu cerinţele legislaţiei Uniunii Europene, au obligaţia să îşi elaboreze situaţiile financiare, să le supună spre aprobare unui auditor financiar independent, în condiţiile legii, şi să le publice. Această cerinţă se aplică şi situaţiilor financiare separate realizate în condiţiile alin. (7) lit. a).

 

CAPITOLUL III

Regimul juridic al resurselor limitate necesare pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice

 

SECŢIUNEA 1

Administrarea şi gestionarea resurselor limitate

 

Art. 14. – (1) ANCOM administrează la nivel naţional resursele limitate necesare pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, precum frecvenţele radio, resursele de numerotaţie şi alte resurse tehnice asociate.

(2) ANCOM gestionează la nivel naţional resursele de numerotaţie şi alte resurse tehnice asociate.

(3) Resursele de numerotaţie prevăzute în Planul naţional de numerotaţie şi frecvenţele radio sunt resurse limitate aflate în proprietatea publică a statului.

(4) Administrarea şi gestionarea resurselor limitate se realizează pe baza principiilor obiectivităţii, transparenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii.

Art. 15. – Semnele susceptibile de reprezentare grafică ce redau resurse de numerotaţie prevăzute în Planul naţional de numerotaţie şi resurse tehnice asociate nu pot face obiectul protecţiei dreptului de proprietate industrială pentru serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Frecvenţele radio

 

Art. 16. – (1) Utilizarea frecvenţelor radio se realizează în conformitate cu prevederile TNABF, cu reglementările în vigoare din domeniul comunicaţiilor electronice, cu acordurile internaţionale la care România este parte, inclusiv cu reglementările adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor ori de către Conferinţa Europeană a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii.

(2) TNABF se adoptă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ANCOM, în urma avizului conform al Comisiei Interdepartamentale de Radiocomunicaţii pentru atribuirile cuprinzând benzi de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală sau a celor aflate în partaj guvernamental/neguvernamental.

(3) ANCOM asigură, în condiţiile legii, administrarea şi coordonarea la nivel naţional a gestionării spectrului de frecvenţe radio în conformitate cu TNABF şi cu acordurile internaţionale la care România este parte, inclusiv cu reglementările adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor şi de către Conferinţa Europeană a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii.

Art. 17. – (1) Autorităţile competente să gestioneze frecvenţele radio sunt:

a) ANCOM, pentru frecvenţele radio din benzile atribuite pentru utilizare neguvernamentală şi, în condiţiile art. 19, pentru frecvenţele radio din benzile atribuite pentru utilizare în partaj guvernamental/neguvernamental;

b) instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru frecvenţele radio din benzile atribuite pentru utilizare guvernamentală; în cazul spectrului radio utilizat în scopul apărării, gestionat exclusiv sau în partaj de către Ministerul Apărării Naţionale, în cadrul TNABF, se utilizează termenul guvernamental “armată”.

(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să asigure schimbul reciproc de informaţii referitoare la asignările de frecvenţe efectuate în cazul benzilor de frecvenţe radio cu utilizare partajată neguvernamentală/guvernamentală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea colaborează în vederea identificării şi localizării emisiilor neautorizate şi a interferenţelor prejudiciabile, în scopul asigurării protecţiei radioelectrice a tuturor staţiilor de radiocomunicaţii autorizate ce utilizează frecvenţe radio în condiţiile legii.

(3) În scopul utilizării eficiente a benzilor de frecvenţe desemnate conform TNABF pentru utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental şi al asigurării compatibilităţii electromagnetice a echipamentelor radioelectrice proprii, instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot elabora ordine şi instrucţiuni interne.

Art. 18. – (1) Instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au dreptul să utilizeze benzile de frecvenţe desemnate conform TNABF, pentru utilizare guvernamentală sau în partaj guvernamental/neguvernamental, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege.

(2) Instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au dreptul să utilizeze pentru perioade limitate de timp benzile de frecvenţe radio, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României.

(3) Utilizarea frecvenţelor radio în condiţiile alin. (1) şi (2) se realizează în mod gratuit, fără a fi necesară obţinerea unei licenţe, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) respectarea cerinţelor tehnice şi operaţionale necesare pentru evitarea interferenţelor prejudiciabile şi pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice;

b) respectarea obligaţiilor care decurg din acordurile internaţionale la care România este parte, inclusiv a reglementărilor adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor sau de către Conferinţa Europeană a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii.

Art. 19. – Activitatea ANCOM privind administrarea şi coordonarea gestionării spectrului de frecvenţe radio este asistată, pentru atribuirile cuprinzând benzi de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală sau aflate în partaj guvernamental/neguvernamental, de Comisia Interdepartamentală de Radiocomunicaţii, înfiinţată prin hotărâre a Guvernului, prin care se stabilesc structura, atribuţiile şi modul de funcţionare ale acesteia.

Art. 20. – (1) Spectrul de frecvenţe radio poate fi utilizat prin intermediul oricărei tehnologii disponibile pentru fiecare tip de aplicaţie stabilită prin TNABF şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ANCOM poate stabili, temeinic motivat, restricţii proporţionale şi nediscriminatorii privind utilizarea anumitor tehnologii în anumite benzi de frecvenţe radio, în special atunci când acest lucru este necesar pentru:

a) evitarea interferenţelor prejudiciabile;

b) limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice;

c) asigurarea calităţii tehnice a serviciului;

d) asigurarea maximizării utilizării în partaj a frecvenţelor radio;

e) garantarea utilizării eficiente a spectrului;

f) asigurarea îndeplinirii unui obiectiv de interes general.

(3) Spectrul de frecvenţe radio poate fi utilizat pentru furnizarea oricărui serviciu de comunicaţii electronice, stabilit prin TNABF şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), ANCOM poate stabili în benzi de frecvenţe radio determinate, temeinic motivat, restricţii proporţionale şi nediscriminatorii privind furnizarea anumitor servicii de comunicaţii electronice, inclusiv în vederea respectării cerinţelor prevăzute de Regulamentul Radio al Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor.

(5) În scopul garantării îndeplinirii obiectivului de interes general, măsurile adoptate în conformitate cu prevederile alin. (4) se motivează, acestea putând privi, fără a se limita la acestea:

a) siguranţa vieţii;

b) promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale;

c) evitarea utilizării ineficiente a frecvenţelor radio; sau

d) promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului media, de exemplu prin furnizarea serviciilor de programe de televiziune sau radiodifuziune.

(6) În vederea asigurării respectării principiilor prevăzute la alin. (1) şi (3), ANCOM analizează periodic restricţiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (4), după caz, şi publică rezultatele acestei analize.

(7) Autoritatea de reglementare poate adopta măsurile prevăzute la alin. (2) şi (4) în urma parcurgerii procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 21. – (1) ANCOM poate interzice, la cererea motivată a instituţiilor competente din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pe o perioadă limitată, utilizarea parţială sau totală a unei anumite benzi de frecvenţe ori a unei anumite frecvenţe în cazul în care siguranţa naţională, ordinea publică sau apărarea naţională impune această măsură, precum şi în cazul respectării unor angajamente asumate prin acorduri internaţionale.

(2) Procedura privind interzicerea utilizării parţiale sau totale a unei benzi de frecvenţe ori a unei anumite frecvenţe se elaborează de către ANCOM, cu avizul Comisiei Interdepartamentale de Radiocomunicaţii, şi se aprobă prin decizie a preşedintelui ANCOM.

(3) Instituţiile competente din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot impune furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în cazuri extraordinare şi pentru o perioadă limitată, modificarea unor parametri tehnici ai emisiei radio, pentru îndeplinirea unor atribuţii speciale prevăzute de Legea nr. 51/1991.

(4) Situaţiile prevăzute la alin. (3) sunt comunicate de îndată ANCOM, în condiţiile Legii nr. 182/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 22. – (1) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul României a echipamentelor definite în cadrul Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora şi în cadrul Directivei 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE, sunt permise în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritatea de reglementare stabileşte reglementările tehnice pentru interfeţele radio ce definesc cerinţele pe care echipamentele prevăzute la alin. (1) trebuie să le respecte pentru a putea fi utilizate.

Art. 23. – (1) Frecvenţele radio pot fi utilizate numai după obţinerea unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio acordate în condiţii care să asigure exploatarea eficientă a resursei limitate, evitarea apariţiei interferenţelor prejudiciabile asupra reţelelor operate de alte persoane care utilizează spectrul radio în condiţiile legii, asigurarea calităţii tehnice a serviciului furnizat ori îndeplinirea altor obiective de interes general.

(2) Autoritatea de reglementare acordă spre utilizare, în mod individual, prin alocare sau asignare, frecvenţe radio din benzile prevăzute în TNABF, în conformitate cu procedura stabilită prin decizie a preşedintelui ANCOM, şi ţine permanent evidenţa utilizării acestora.

(3) ANCOM poate stabili, prin decizie a preşedintelui, anumite categorii de frecvenţe a căror utilizare este permisă fără obţinerea unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, precum şi atunci când riscul producerii interferenţelor prejudiciabile este redus, impunând totodată şi condiţiile armonizate de utilizare a acestora.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), în cazul anumitor benzi de frecvenţe radio destinate furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, autoritatea de reglementare poate stabili ca utilizarea să fie supusă regimului de autorizare generală în ceea ce priveşte accesul şi condiţiile de utilizare.

Art. 24. – (1) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio este actul administrativ prin care ANCOM acordă unui furnizor autorizat în condiţiile cap. II dreptul de a utiliza una sau mai multe frecvenţe radio în scopul furnizării de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, cu respectarea anumitor parametri tehnici şi pentru o perioadă limitată.

(2) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio stabileşte condiţiile în care titularul acesteia poate exercita dreptul prevăzut la alin. (1). Aceste condiţii trebuie să fie obiectiv justificate în raport cu tipul de reţea sau de serviciu în cauză, nediscriminatorii, proporţionale şi transparente. Ele pot viza:

a) desemnarea tipului de reţea sau de serviciu ori a tehnologiei pentru care a fost acordat dreptul de utilizare a frecvenţelor, inclusiv, dacă este cazul, utilizarea exclusivă a unei frecvenţe pentru transmiterea unui anumit serviciu media audiovizual, în condiţiile legislaţiei din domeniul audiovizualului;

b) utilizarea efectivă, raţională şi eficientă a frecvenţelor, inclusiv, dacă este cazul, cerinţe de calitate a serviciului furnizat şi de acoperire a teritoriului;

c) termene pentru utilizarea efectivă a frecvenţelor;

d) cerinţe tehnice şi operaţionale necesare pentru evitarea interferenţelor prejudiciabile şi pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice, acolo unde aceste cerinţe sunt diferite faţă de cele incluse în autorizaţia generală;

e) durata pentru care se acordă dreptul de utilizare, sub rezerva modificării TNABF; termenul de valabilitate a licenţei este adecvat pentru serviciul de comunicaţii electronice în cauză, având în vedere obiectivul urmărit, şi ţine cont de o perioadă adecvată necesară pentru amortizarea investiţiei;

f) posibilitatea şi condiţiile cedării dreptului de utilizare;

g) tariful de utilizare a spectrului, stabilit în conformitate cu prevederile art. 30;

h) orice obligaţii asumate de furnizorul în cauză în cursul unei proceduri de selecţie competitivă sau comparativă;

i) obligaţii care decurg din acorduri internaţionale privind utilizarea frecvenţelor;

j) obligaţii ce decurg din utilizarea cu caracter experimental sau ocazional a frecvenţelor radio.

(3) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio poate fi modificată la iniţiativa ANCOM, potrivit competenţelor ce îi revin în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazurile impuse de:

a) respectarea condiţiilor privind utilizarea efectivă, raţională şi eficientă a frecvenţelor radio;

b) evitarea interferenţelor prejudiciabile;

c) implementarea obiectivelor de armonizare la nivel european şi cooperare internaţională privind utilizarea frecvenţelor radio;

d) respectarea acordurilor internaţionale la care România este parte referitoare la utilizarea frecvenţelor radio;

e) rezolvarea situaţiilor de disponibilitate limitată a frecvenţelor radio, în anumite arii geografice şi în condiţii tehnice specificate, în benzile de frecvenţe radio desemnate pentru tipul de aplicaţie destinat furnizării reţelei care face obiectul licenţei;

f) implementarea strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor electronice şi de gestionare a spectrului de frecvenţe radio;

g) modificarea TNABF.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), ANCOM îl informează pe titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio cu privire la modificările ce trebuie operate şi îi acordă un termen corespunzător în vederea implementării acestor modificări, proporţional cu natura calitativă sau cantitativă a acestora.

Art. 25. – (1) Numărul de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio ce urmează să fie acordate într-o bandă de frecvenţe radio poate fi limitat atunci când este necesară asigurarea utilizării eficiente a spectrului de frecvenţe radio sau evitarea apariţiei interferenţelor prejudiciabile.

(2) Limitarea numărului de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio se poate realiza numai cu respectarea următoarelor condiţii:

a) luarea în considerare de către ANCOM a necesităţii ca măsura să aducă utilizatorilor un maximum de beneficii şi să faciliteze dezvoltarea concurenţei;

b) acordarea de către ANCOM tuturor părţilor interesate, inclusiv utilizatorilor şi consumatorilor, a posibilităţii de a-şi exprima opiniile referitoare la această măsură;

c) publicarea oricărei decizii care limitează numărul de licenţe, împreună cu motivarea acestei măsuri.

(3) Pentru a aprecia dacă limitarea numărului de licenţe mai este justificată, ANCOM analizează decizia, adoptată în conformitate cu prevederile alin. (1), atunci când consideră necesar ori în urma primirii unei cereri motivate din partea unei persoane direct afectate de măsura de limitare.

(4) În cazul în care ANCOM consideră că noi drepturi de utilizare a frecvenţelor radio întrunesc condiţiile necesare în vederea acordării, autoritatea de reglementare are obligaţia să aducă la cunoştinţa publicului acest lucru şi să lanseze invitaţia de depunere a cererilor.

Art. 26. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio se realizează prin intermediul unei proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, în termen de cel mult 6 săptămâni de la primirea unei cereri complete, însoţite de toate documentele necesare în acest sens, cu excepţia licenţelor acordate în condiţiile alin. (2) şi (5).

(2) În cazul licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 25, ANCOM acordă dreptul de utilizare prin selecţie competitivă sau comparativă, pe baza unei proceduri obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, care să nu aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în cel mult 8 luni de la primirea unei cereri în acest sens. Procedura de selecţie competitivă sau comparativă poate fi folosită ca modalitate de acordare a dreptului de utilizare şi în alte cazuri stabilite de ANCOM.

(3) Termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi modificate de ANCOM dacă acest lucru este necesar pentru respectarea unui acord internaţional referitor la utilizarea spectrului de frecvenţe radio sau a poziţiilor orbitale la care România este parte.

(4) ANCOM poate decide, în cadrul unei proceduri de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio, cu respectarea principiilor prevăzute la alin. (2), din considerente ce ţin de promovarea concurenţei în domeniul comunicaţiilor electronice, cu consultarea prealabilă a Consiliului Concurenţei, excluderea anumitor persoane de la procedura de selecţie. Autoritatea de reglementare justifică măsura şi ia decizia numai după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(5) În situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (2), frecvenţele radio pot fi acordate prin încredinţare directă, cu avizul conform al Consiliului Naţional al Audiovizualului, radiodifuzorilor ce furnizează programele publice de radiodifuziune şi televiziune şi numai în situaţia în care măsura este necesară pentru atingerea unor obiective de interes general. Acordarea frecvenţelor radio în condiţiile prezentului alineat trebuie să fie justificată în mod obiectiv, să fie transparentă şi proporţională.

(6) Autoritatea de reglementare are dreptul, înainte de data- limită de depunere a ofertelor, de a anula o procedură de selecţie demarată. Decizia de a anula procedura de selecţie trebuie obiectiv justificată ori să reprezinte consecinţa unor condiţii ce nu au putut fi cunoscute la iniţierea procedurii de selecţie. ANCOM comunică, în termen de cel mult 30 de zile, motivele anulării procedurii de selecţie şi înapoiază, la cerere, costurile de achiziţie a documentaţiei elaborate pentru procedura de selecţie.

Art. 27. – (1) Dreptul de utilizare a frecvenţelor radio poate fi retras, total sau parţial, în următoarele situaţii:

a) drepturile conferite prin licenţă nu sunt exercitate, în scopul pentru care acestea au fost acordate, în termenul stabilit conform art. 24 alin. (2) lit. c);

b) măsura este necesară în vederea implementării obiectivelor de armonizare la nivel european şi cooperare internaţională privind utilizarea frecvenţelor radio;

c) măsura este necesară în vederea respectării acordurilor internaţionale la care România este parte referitoare la utilizarea frecvenţelor radio;

d) măsura este necesară în vederea implementării strategiei de dezvoltare a comunicaţiilor electronice şi a politicii de gestionare a spectrului de frecvenţe radio;

e) în cazul în care exercitarea dreptului de utilizare este întreruptă, din motive imputabile titularului, pentru mai mult de 6 luni şi are ca efect direct limitarea posibilităţii ANCOM de a acorda alte drepturi de utilizare în anumite condiţii;

f) pentru evitarea tezaurizării spectrului radio manifestată prin neutilizarea resursei limitate la nivelul alocării din licenţe, atunci când măsura este necesară pentru asigurarea unei concurenţe efective pe piaţă sau pentru eliminarea unor bariere la intrarea pe piaţă, care au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei.

(2) Dreptul de utilizare a frecvenţelor radio în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) poate fi retras doar în urma parcurgerii procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), anterior dispunerii măsurii retragerii dreptului de utilizare, ANCOM poate permite cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor radio, într-un termen determinat, în condiţii care să asigure protejarea concurenţei.

(4) În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (3), ANCOM poate dispune retragerea dreptului de utilizare doar după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 28. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul unor proceduri de selecţie competitivă sau comparativă este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă, al cărei cuantum va fi stabilit, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(2) Selecţia competitivă reprezintă procedura de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio prin care dreptul de utilizare a frecvenţelor radio este acordat câştigătorului unei licitaţii, ca urmare a oferirii unei valori maxime pentru taxa de licenţă, având ca punct de pornire valoarea minimală stabilită conform alin. (1), asigurându-se totodată şi îndeplinirea unor criterii de precalificare de natură tehnică, administrativă ori financiară, după caz.

(3) Selecţia comparativă reprezintă procedura de acordare a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio prin care dreptul de utilizare a frecvenţelor radio este acordat primului clasat, în urma evaluării ofertelor depuse pe baza unui set de criterii prestabilite de natură tehnică, administrativă ori financiară, după caz.

(4) Reglementarea detaliată a modului de desfăşurare a procedurilor de selecţie competitivă sau comparativă se adoptă prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 29. – (1) Costurile ocazionate de schimbarea destinaţiei sau reorganizarea utilizării unor benzi de frecvenţe radio determinate de acordarea unor licenţe de utilizare a frecvenţelor radio prin intermediul unor proceduri de selecţie vor fi suportate din cuantumul taxei de licenţă menţionate la art. 28 alin. (1), precum şi din alte surse de finanţare ce pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Modul de compensare a costurilor prevăzute la alin. (1) va fi stabilit, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(3) Procedurile şi metodologiile de determinare şi evaluare a costurilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 30. – (1) Titularii licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio datorează anual către ANCOM un tarif de utilizare a spectrului. Individualizarea cuantumului tarifului de utilizare a spectrului se realizează în baza alocărilor sau asignărilor de frecvenţe radio efectuate prin intermediul ori în baza licenţei de utilizare a frecvenţelor radio.

(2) Tariful de utilizare a spectrului prevăzut la alin. (1), stabilit prin decizie a preşedintelui ANCOM, trebuie să asigure utilizarea optimă a frecvenţelor radio şi să fie obiectiv justificat, transparent, nediscriminatoriu şi proporţional cu scopul pentru care este destinat.

Art. 31. – (1) Dreptul de utilizare a frecvenţelor radio conferit în urma unor proceduri de selecţie comparativă sau competitivă se acordă pentru o perioadă de cel mult 10 ani.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în vederea respectării principiilor stabilite la art. 24 alin. (2) lit. e), dreptul de utilizare a frecvenţelor radio poate fi acordat pentru o perioadă de până la 15 ani.

(3) Termenul de valabilitate a licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio acordate în baza unor acte normative speciale poate fi reînnoit de către ANCOM pentru perioade cel mult egale cu cea iniţială, dacă această măsură nu are ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

(4) La prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio, autoritatea de reglementare poate revizui condiţiile ce au fost avute în vedere la acordarea iniţială a licenţei.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), ANCOM informează titularul licenţei cu privire la modificările ce trebuie operate şi îi acordă acestuia un termen corespunzător în vederea implementării acestor modificări, proporţional cu natura calitativă sau cantitativă a acestora.

(6) Prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate prin procedură de selecţie este condiţionată de plata către bugetul de stat a unei taxe de licenţă, al cărei cuantum se stabileşte, în mod individual, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de către Secretariatul General al Guvernului la propunerea ANCOM.

(7) Licenţele aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu sunt supuse revizuirii prevăzute la alin. (4), dar pot fi reînnoite în condiţiile alin. (3)-(6).

Art. 32. – (1) Utilizarea frecvenţelor radio în serviciul de amator se realizează fără obţinerea unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio.

(2) În cadrul serviciului de amator pot opera numai persoane autorizate, denumite radioamatori, în benzi de frecvenţe radio atribuite prin TNABF acestui serviciu de radiocomunicaţii, pentru activităţi fără caracter comercial şi în scop personal, pentru instruire individuală, studii tehnice şi intercomunicare.

(3) ANCOM asigură certificarea şi autorizarea radioamatorilor, precum şi modul de utilizare a frecvenţelor radio de către aceştia în termenii şi condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 33. – (1) Operarea staţiilor de radiocomunicaţii în serviciile mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, serviciile mobil maritim şi mobil maritim prin satelit şi serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară se poate realiza numai de către persoane care deţin nivelul de cunoştinţe necesar operării respectivelor staţii.

(2) Operarea staţiilor de radiocomunicaţii în serviciul mobil terestru, cu excepţia operării staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile, se poate realiza numai de către persoane care deţin nivelul de cunoştinţe necesar operării respectivelor staţii.

(3) ANCOM asigură certificarea personalului prevăzut la alin. (1) şi (2) în termenii şi condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 34. – În cazul frecvenţelor radio necesare pentru nevoile proprii de comunicaţii ale ambasadelor şi misiunilor diplomatice ale altor state aflate pe teritoriul României, procedura de obţinere a dreptului de utilizare şi condiţiile asociate acestui drept se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM, cu avizul Ministerul Afacerilor Externe, cu respectarea procedurilor armonizate la nivel european şi a acordurilor internaţionale la care România este parte.

Art. 35. – (1) Titularul licenţei de utilizare a frecvenţelor radio acordate pentru furnizarea unei reţele publice de comunicaţii electronice poate cesiona dreptul de utilizare conferit prin licenţă unei alte persoane autorizate în condiţiile art. 6.

(2) Licenţa de utilizare a frecvenţelor radio se poate cesiona în integralitatea sa, numai cu acordul prealabil al ANCOM, cu asumarea tuturor obligaţiilor decurgând din aceasta, precum şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în licenţă cu privire la cedarea acesteia. Orice acord având ca obiect cesionarea licenţei, încheiat fără obţinerea acordului prealabil, este nul de drept.

(3) ANCOM poate stabili benzi de frecvenţe radio pentru care dreptul de utilizare poate fi cesionat şi parţial.

(4) ANCOM poate solicita cesionarului, anterior cesionării dreptului, îndeplinirea anumitor condiţii care să conducă la respectarea obiectivelor avute în vedere la acordarea iniţială a dreptului.

(5) Cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor radio în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(4) nu trebuie să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei şi, în cazurile în care utilizarea frecvenţelor este armonizată la nivelul Uniunii Europene, nu trebuie să conducă la schimbarea destinaţiei de folosinţă a frecvenţelor care fac obiectul licenţei într-un mod care să contravină acestei utilizări armonizate.

(6) Cesionarea dreptului de utilizare a frecvenţelor radio se aduce la cunoştinţa publicului de către ANCOM.

Art. 36. – ANCOM stabileşte procedura administrativă de acordare, modificare, încetare, prelungire şi cesionare a dreptului de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare cu privire la utilizarea frecvenţelor radio.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Resurse de numerotaţie şi resurse tehnice asociate

 

Art. 37. – (1) ANCOM adoptă Planul naţional de numerotaţie.

(2) Planul naţional de numerotaţie stabileşte regulile de administrare şi gestionare la nivel naţional a resurselor de numerotaţie utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.

(3) Planul naţional de numerotaţie poate fi modificat pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din acordurile internaţionale la care România este parte, pentru a asigura disponibilitatea suficientă a resurselor de numerotaţie ori pentru adaptarea la evoluţia serviciilor.

(4) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii destinate publicului au obligaţia să implementeze, pe propria cheltuială, modificările aduse Planului naţional de numerotaţie.

(5) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (3) se realizează cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

(6) Planul naţional de numerotaţie şi orice modificări aduse acestuia se publică, cu excepţia aspectelor care pot afecta securitatea naţională, în condiţiile legii.

Art. 38. – (1) ANCOM asigură punerea la dispoziţie de resurse de numerotaţie adecvate pentru toate categoriile de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(2) Dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie se acordă furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care îndeplinesc condiţiile stabilite de ANCOM.

(3) ANCOM poate stabili anumite categorii de resurse de numerotaţie pentru care dreptul de utilizare se acordă şi furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice.

(4) Numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 este alocat administratorului Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

(5) Prin reglementări secundare pot fi stabilite numere în vederea asigurării altor servicii necesare pentru satisfacerea interesului public care pot fi alocate unor autorităţi publice.

Art. 39. – (1) Administrarea şi gestionarea resurselor de numerotaţie trebuie să respecte principiul egalităţii de tratament acordat tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, după caz.

(2) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului cărora li s-a acordat dreptul de utilizare pentru anumite numere sau blocuri de numere sunt obligaţi să aplice principiul nediscriminării şi transparenţei faţă de alţi furnizori de servicii de comunicaţii electronice în privinţa secvenţelor de numere utilizate pentru accesul la serviciile lor.

Art. 40. – (1) Utilizarea resurselor de numerotaţie este permisă numai după obţinerea unei licenţe acordate, conform legii, în condiţii care să asigure exploatarea lor eficientă.

(2) ANCOM stabileşte procedura administrativă de acordare, modificare, prelungire, încetare şi cesionare a dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie, precum şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare cu privire la utilizarea resurselor de numerotaţie.

(3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a respecta Planul naţional de numerotaţie, precum şi condiţiile de utilizare a resurselor de numerotaţie.

Art. 41. – (1) Licenţa de utilizare a resurselor de numerotaţie este actul administrativ prin care ANCOM acordă unui furnizor dreptul de a utiliza anumite numere din Planul naţional de numerotaţie în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice, pentru o perioadă limitată.

(2) Licenţa de utilizare a resurselor de numerotaţie stabileşte condiţiile în care titularul acesteia poate exercita dreptul prevăzut la alin. (1). Aceste condiţii trebuie să fie obiectiv justificate în raport cu serviciul în cauză, nediscriminatorii, proporţionale şi transparente.

(3) Condiţiile de utilizare a resurselor de numerotaţie pot viza:

a) desemnarea serviciului pentru care a fost acordat dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie, inclusiv orice cerinţe legate de furnizarea acelui serviciu, precum principiile tarifare sau tarifele maxime care pot fi aplicate pentru apelurile către anumite numere sau blocuri de numere, în scopul de a asigura protejarea intereselor utilizatorilor finali;

b) utilizarea efectivă, raţională şi eficientă a resurselor de numerotaţie;

c) cerinţe privind portabilitatea numerelor;

d) obligaţii referitoare la serviciile privind registrele abonaţilor şi la serviciile de informaţii privind abonaţii;

e) durata pentru care se acordă dreptul de utilizare, sub rezerva modificării Planului naţional de numerotaţie;

f) cesionarea sau transferul resurselor de numerotaţie;

g) tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie, stabilit în conformitate cu prevederile art. 43;

h) orice obligaţii asumate de furnizorul în cauză în cursul unei proceduri de selecţie competitivă sau comparativă;

i) obligaţii care decurg din acorduri internaţionale la care România este parte privind utilizarea resurselor de numerotaţie.

(4) Modificarea condiţiilor de utilizare a resurselor de numerotaţie se realizează în cazuri justificate şi cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

Art. 42. – (1) Acordarea licenţelor de utilizare a resurselor de numerotaţie se face prin intermediul unei proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, în cel mult 3 săptămâni de la primirea unei cereri complete, însoţită de toate documentele necesare în acest sens, în cazul resurselor de numerotaţie a căror destinaţie a fost stabilită prin Planul naţional de numerotaţie, cu excepţia acelor licenţe care se acordă printr-o procedură de selecţie competitivă sau comparativă, pentru care termenul este de cel mult 6 săptămâni.

(2) ANCOM poate decide motivat ca alocarea anumitor resurse de numerotaţie să se realizeze în urma unor proceduri alternative, cu respectarea termenelor şi principiilor prevăzute la alin. (1).

(3) ANCOM acordă licenţe de utilizare a resurselor de numerotaţie ori de câte ori primeşte o cerere justificată în acest sens, luând în considerare natura serviciului în cauză, necesitatea obţinerii resurselor de numerotaţie respective, respectarea condiţiilor de utilizare a resurselor de numerotaţie şi asigurarea unei utilizări eficiente a acestora, precum şi necesitatea de a satisface solicitările de resurse de numerotaţie pe termen lung.

(4) După consultarea părţilor interesate, în condiţiile legii, ANCOM poate decide acordarea anumitor categorii de numere, a căror valoare economică este deosebită, prin intermediul unor proceduri de selecţie competitivă sau comparativă.

Art. 43. – (1) ANCOM poate impune titularilor de licenţe de utilizare a resurselor de numerotaţie plata unui tarif de utilizare a acestor resurse.

(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure utilizarea optimă a resurselor de numerotaţie, să fie obiectiv justificate, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale cu scopul pentru care sunt destinate.

Art. 44. – (1) Resursele de numerotaţie prevăzute în licenţă pot fi cesionate, total sau parţial, unui terţ, numai cu acordul prealabil al ANCOM şi numai cu asumarea tuturor obligaţiilor ce decurg din dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie, precum şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în licenţă cu privire la cesionarea acestora.

(2) Orice acord având ca obiect cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie încheiat fără respectarea prevederilor alin. (1) este nul de drept.

(3) Cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie nu trebuie să aibă ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

(4) Cesionarea dreptului de utilizare a resurselor de numerotaţie se aduce la cunoştinţa publicului de către ANCOM.

Art. 45. – (1) Dreptul de utilizare a resurselor tehnice necesare în vederea furnizării serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau operării reţelelor publice de comunicaţii electronice se acordă numai de către ANCOM.

(2) Autoritatea de reglementare stabileşte procedura de acordare, modificare, încetare şi cesionare a dreptului de utilizare a codurilor de identificare, semnalizare şi rutare, fără a se limita doar la acestea, precum şi drepturile şi obligaţiile titularilor dreptului de utilizare a acestor resurse tehnice.

 

CAPITOLUL IV

Securitatea şi integritatea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

 

Art. 46. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a lua toate măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a administra riscurile care pot afecta securitatea reţelelor şi serviciilor.

(2) Măsurile luate potrivit alin. (1) trebuie să asigure un nivel de securitate corespunzător riscului identificat şi să prevină sau să minimizeze impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor şi reţelelor interconectate, având în vedere cele mai noi tehnologii.

(3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a garanta integritatea reţelelor şi pentru a asigura continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor reţele.

(4) Acolo unde este cazul, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului colaborează pentru implementarea măsurilor prevăzute de prezentul articol.

Art. 47. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a notifica ANCOM, în cel mai scurt timp, cu privire la orice încălcare a securităţii sau pierdere a integrităţii care are un impact semnificativ asupra furnizării reţelelor sau serviciilor.

(2) ANCOM poate informa publicul cu privire la existenţa cazului prevăzut la alin. (1) sau poate solicita furnizorului să informeze publicul cu privire la existenţa acestui caz, atunci când consideră că este în interesul public.

(3) Acolo unde consideră necesar, ANCOM informează autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene şi Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor cu privire la încălcarea securităţii reţelelor şi serviciilor sau pierderea integrităţii reţelelor.

(4) ANCOM transmite anual un raport succint Comisiei Europene şi Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor cu privire la notificările primite potrivit alin. (1) şi măsurile adoptate în aceste cazuri.

Art. 48. – ANCOM poate stabili modalitatea de implementare a dispoziţiilor art. 46 şi 47, cu respectarea procedurii de consultare publică prevăzute la art. 135.

Art. 49. – (1) În vederea aplicării prevederilor prezentului capitol, ANCOM poate solicita furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului:

a) să furnizeze toate informaţiile necesare evaluării securităţii şi integrităţii reţelelor şi serviciilor, inclusiv politicile interne de securitate aplicabile;

b) să se supună, pe cheltuiala proprie, unui audit de securitate realizat de un organism independent sau de o altă autoritate competentă şi să transmită ANCOM rezultatele auditului.

(2) ANCOM poate verifica şi evalua măsurile stabilite de furnizori pentru a garanta securitatea şi integritatea reţelelor şi serviciilor, precum şi respectarea acestora în cazurile de încălcare a securităţii reţelelor şi serviciilor sau pierdere a integrităţii reţelelor, putând impune măsuri în acest sens.

 

CAPITOLUL V

Drepturile utilizatorilor finali

 

SECŢIUNEA 1

Contractele

 

Art. 50. – (1) Contractele încheiate de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pot fi încheiate pentru o perioadă contractuală iniţială de cel mult 24 de luni.

(2) Consumatorilor li se va oferi şi posibilitatea de a încheia contracte pentru a beneficia de serviciile prevăzute la alin. (1) cu o durată de cel mult 12 luni.

(3) La cerere, alţi utilizatori finali pot încheia contracte în condiţiile alin. (1) şi (2) şi ale art. 51.

(4) Contractelor reglementate de prezenta secţiune li se aplică în mod corespunzător prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor.

 

PARAGRAFUL 1

Cadrul general

 

Art. 51. – (1) Contractele încheiate de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului vor conţine, într-o formă clară, inteligibilă şi uşor accesibilă, următoarele clauze minime privitoare la:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile furnizate;

c) în cazul contractelor încheiate pentru furnizarea de servicii de telefonie destinate publicului, opţiunea abonatului de a include sau de a nu include datele sale cu caracter personal în baze de date în vederea furnizării de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, precum şi, în cazul în care acesta optează pentru includerea în registrul abonaţilor, indicarea datelor în cauză;

d) preţurile şi tarifele aferente fiecărui serviciu sau produs contractat împreună cu serviciul, modul de aplicare a acestora, modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii actualizate privind totalitatea tarifelor practicate, modalităţile de plată, precum şi precizarea dacă există eventuale diferenţe de cost datorate modalităţilor diferite de plată;

e) durata contractului, condiţiile privind reînnoirea şi încetarea furnizării serviciilor şi a contractului, precum şi condiţiile în care operează suspendarea furnizării serviciului;

f) despăgubirile aplicabile şi procedura de acordare a acestora în cazul nerespectării nivelurilor de calitate convenite şi a celorlalte clauze contractuale;

g) metodele prin care se poate iniţia procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută la art. 118;

h) categoriile de măsuri ce pot fi luate de furnizori în cazul apariţiei unor incidente, ameninţări şi vulnerabilităţi privind securitatea sau integritatea reţelei sau serviciilor.

(2) Clauza prevăzută la alin. (1) lit. b) va stabili, printre altele:

a) dacă se oferă sau nu acces la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 şi dacă este transmisă informaţia de localizare a apelantului pentru asigurarea serviciilor de urgenţă, precum şi dacă există limitări în ceea ce priveşte accesul la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112, realizat potrivit prevederilor art. 70;

b) informaţii privind orice alte condiţii care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii şi aplicaţii;

c) nivelurile minime de calitate a serviciilor oferite, incluzând cel puţin termenul de conectare iniţială la reţeaua şi/sau serviciile oferite de furnizor, termenul de remediere a deranjamentelor, termenul de soluţionare a reclamaţiilor, precum şi, dacă este cazul, nivelul minim al altor parametri de calitate stabiliţi de ANCOM;

d) informaţii privind procedurile de măsurare şi gestionare a traficului în scopul de a evita congestionarea segmentelor de reţea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, precum şi privind impactul acestor proceduri asupra calităţii serviciului;

e) tipurile de servicii de asistenţă tehnică şi de servicii de relaţii cu clienţii oferite, precum şi modalităţile prin care aceste servicii pot fi contactate;

f) dacă este cazul, restricţiile impuse de furnizor în ceea ce priveşte utilizarea echipamentului terminal.

(3) Clauza prevăzută la alin. (1) lit. e) include, atunci când este cazul:

a) durata contractuală minimă sau perioada minimă de utilizare a serviciilor pentru a beneficia de anumite promoţii sau avantaje;

b) orice tarife legate de asigurarea portabilităţii numerelor şi a altor identificatori;

c) toate sumele datorate de abonaţi la încetarea contractului, inclusiv, dacă este cazul, recuperarea anumitor costuri legate de echipamentul terminal contractat.

(4) Contractele prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor privind serviciile furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, se încheie în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit, cu un font având mărimea de cel puţin 12p, sau, după caz, prin mijloace de comunicaţie la distanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. În cazul contractelor încheiate în scris, culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.

(5) La momentul achiziţionării serviciilor pentru care plata se face în avans, se pun la dispoziţia utilizatorilor finali condiţiile generale privind furnizarea acestora, care vor conţine informaţiile corespunzătoare clauzelor minime prevăzute la alin. (1)-(3) şi vor fi redactate în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit, iar culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.

(6) ANCOM poate solicita includerea în contractele prevăzute la alin. (1) a informaţiilor furnizate în acest scop de către autorităţile publice competente referitoare la utilizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice în scopul implicării în activităţi ilegale sau în scopul diseminării de conţinut dăunător, precum şi a informaţiilor referitoare la mijloacele de protecţie împotriva riscurilor la adresa siguranţei personale, a vieţii private şi a prelucrării datelor cu caracter personal, menţionate la art. 60 alin. (11), relevante pentru serviciile furnizate.

(7) În cazul în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificării unilaterale, acesta este obligat să notifice în avans abonatul cu privire la intenţia sa, astfel încât acesta să beneficieze de un termen de cel puţin 30 de zile pentru exercitarea dreptului de denunţare unilaterală a contractului, în cazul în care nu este de acord cu modificările propuse, fără plata niciunor penalităţi sau despăgubiri.

(8) Notificarea se va realiza prin mijloace care să asigure transmiterea acesteia către fiecare abonat.

(9) În cuprinsul notificării se va prevedea expres dreptul abonatului de a denunţa unilateral contractul în condiţiile prevăzute la alin. (7).

(10) În cazul în care consideră că furnizorii nu implementează în mod corespunzător prevederile alin. (7)-(9), ANCOM va stabili, prin decizie a preşedintelui ANCOM, formatul şi modalităţile de transmitere a notificării.

 

PARAGRAFUL 2

Încheierea contractelor la distanţă

 

Art. 52. – (1) Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în ceea ce priveşte contractele reglementate de prezentul paragraf.

(2) Prevederile prezentului paragraf se completează cu cele ale Legii nr. 365/2002, republicată.

Art. 53. – (1) Înainte de încheierea unui contract la distanţă, utilizatorul final trebuie să fie informat, în timp util şi în mod clar, corect şi complet, cel puţin asupra următoarelor elemente:

a) datele de identificare a furnizorului, iar, în cazul convorbirilor telefonice, şi scopul comercial al comunicării;

b) caracteristicile esenţiale ale serviciilor oferite, precum şi perioada de valabilitate a ofertei sau a tarifelor;

c) contravaloarea planului tarifar, precizând numărul de minute, creditul sau traficul de date inclus, dacă este cazul, extraopţiunile disponibile şi contravaloarea acestora, tarifele pentru apeluri şi pentru minutele ori traficul de date suplimentar, după caz, tariful de conectare sau instalare, precum şi valoarea totală aferentă întregii perioade contractuale iniţiale, cu toate taxele incluse;

d) condiţiile de utilizare a minutelor incluse, a creditului sau a traficului inclus, după caz;

e) dacă este cazul, preţul echipamentului terminal oferit, modalităţile de efectuare a plăţii, precum şi modalitatea şi costurile de livrare a acestuia;

f) data la care este considerat încheiat contractul, în condiţiile alin. (2);

g) data activării serviciului contractat, precum şi, în cazul livrării unor echipamente terminale, data livrării acestora;

h) dacă este cazul, durata contractuală minimă, precum şi condiţiile de încetare a contractului înainte de termen şi penalităţile aplicabile;

i) dreptul de a denunţa unilateral contractul şi termenul de exercitare a acestuia;

j) modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii detaliate privind oferta comercială a furnizorului.

(2) Dacă părţile nu au convenit altfel, data încheierii contractului la distanţă este data primirii de către utilizatorul final a mesajului de confirmare referitor la comanda sa.

Art. 54. – Utilizatorului final trebuie să i se transmită în scris, în formă tipărită sau pe un alt suport durabil la dispoziţia sa şi la care acesta are acces, sau, dacă se solicită astfel, în formă electronică, cel mai târziu în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii contractului, următoarele informaţii:

a) informaţiile prevăzute la art. 53 alin. (1):

b) informaţiile prevăzute la art. 51 alin. (1)-(3), suplimentare faţă de cele prevăzute la lit. a);

c) condiţiile de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală, în conformitate cu art. 55;

d) condiţiile de returnare a echipamentelor, în cazul în care utilizatorul final îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală, potrivit art. 55;

e) adresa, numărul de telefon sau fax, precum şi adresa de e-mail la care utilizatorul final poate depune o reclamaţie;

f) informaţiile privind service-ul postvânzare;

g) garanţiile oferite pentru echipamentele terminale livrate.

Art. 55. – (1) Utilizatorul final are dreptul de a denunţa unilateral contractul încheiat la distanţă, fără plata vreunor penalităţi sau despăgubiri şi fără invocarea vreunui motiv, în termen de 14 zile lucrătoare.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) începe să curgă:

a) în cazul furnizării de servicii, de la data încheierii contractului sau de la data transmiterii informaţiilor prevăzute la art. 54, dacă aceasta este ulterioară încheierii contractului, cu condiţia ca transmiterea să fie efectuată în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut la alin. (3);

b) în cazul în care furnizarea serviciului include şi livrarea unui echipament terminal, de la data livrării acestuia.

(3) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul în care informaţiile prevăzute la art. 54 nu au fost transmise utilizatorului final, termenul în care utilizatorul final are dreptul de a denunţa unilateral contractul încheiat la distanţă, fără plata vreunor penalităţi sau despăgubiri şi fără invocarea vreunui motiv este de 90 de zile şi începe să curgă de la data încheierii contractului sau, după caz, de la data livrării echipamentului terminal.

(4) Dacă, în perioada prevăzută la alin. (3), informaţiile prevăzute la art. 54 sunt transmise utilizatorului final, termenul de 14 zile lucrătoare pentru denunţarea unilaterală a contractului începe să curgă din acel moment.

(5) În cazul în care utilizatorul final decide să denunţe unilateral contractul în condiţiile alin. (1) şi utilizează serviciul înainte să îşi exercite acest drept, acesta va achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în perioada dintre data activării serviciului şi data încetării contractului şi, dacă este cazul, costurile directe ale returnării echipamentului terminal.

(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), în cazul în care utilizatorul final îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală potrivit dispoziţiilor prezentului articol şi, după caz, returnează echipamentul terminal în condiţiile stabilite de furnizor, acesta din urmă are obligaţia să ramburseze sumele plătite de utilizatorul final în avans, fără a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursării sumelor. Rambursarea sumelor se va face în cel mult 30 de zile de la data denunţării unilaterale a contractului de către utilizatorul final.

Art. 56. – Sarcina probei privind îndeplinirea obligaţiilor de informare a utilizatorului final, existenţa consimţământului utilizatorului final la încheierea contractului, precum şi sarcina verificării ori stabilirii identităţii utilizatorului final cu care este încheiat contractul la distanţă revin furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Art. 57. – (1) Cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel, începerea furnizării serviciului şi, după caz, livrarea echipamentului terminal se realizează în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului.

(2) În cazul în care nu poate executa contractul în cauză deoarece serviciul sau echipamentul respectiv nu este disponibil, furnizorul trebuie să informeze utilizatorul final despre această indisponibilitate, precum şi, dacă este cazul, să ramburseze sumele deja achitate de utilizatorul final în termen de cel mult 30 de zile de la data informării cu privire la indisponibilitate.

Art. 58. – (1) În cazul furnizării de servicii sau livrării de echipamente terminale fără consimţământul utilizatorului final, acesta este exonerat de efectuarea oricărei contraprestaţii.

(2) Lipsa răspunsului din partea utilizatorului final nu poate fi considerată consimţământ.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1), cheltuielile de returnare a echipamentului terminal sunt suportate de către furnizor.

Art. 59. – Sunt considerate mijloace de comunicaţie la distanţă, printre altele, următoarele:

a) imprimatul neadresat;

b) imprimatul adresat;

c) scrisoarea tipizată;

d) publicitatea tipărită cu bon de comandă;

e) catalogul;

f) telefonul cu intervenţie umană;

g) telefonul fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext);

h) videofonul (telefon cu imagine);

i) videotextul (microordinator, ecran tv cu tastatură sau ecran tactil);

j) mijloacele electronice;

k) telecopiatorul (fax).

 

SECŢIUNEA a 2-a

Transparenţa

 

Art. 60. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a pune la dispoziţia publicului informaţii transparente, comparabile, adecvate şi actualizate privind preţurile şi tarifele aplicabile, sumele percepute la momentul încetării contractului, dacă este cazul, precum şi celelalte condiţii privind accesul la serviciile oferite şi utilizarea acestora, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunoştinţă de cauză.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor privi:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile oferite;

c) mecanismele de soluţionare a litigiilor, inclusiv cele puse la dispoziţie de furnizori;

d) asigurarea unor servicii din sfera serviciului universal, inclusiv, dacă este cazul, facilităţile şi serviciile prevăzute la art. 84 alin. (3)-(12).

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi detaliate în ceea ce priveşte:

a) descrierea serviciilor oferite;

b) tarifele de conectare, acces şi utilizare, întreţinere şi reparaţii, facilităţile tarifare standard, sistemele de tarifare speciale şi particularizate pentru un anumit tip de utilizator sau de necesităţi, precum şi orice alte tarife, inclusiv cele legate de echipamentul terminal;

c) cazurile, procedura de acordare şi modul de calcul al despăgubirilor sau al sumelor de restituit utilizatorilor finali;

d) tipurile de servicii de asistenţă tehnică oferite;

e) termenii şi condiţiile contractuale standard, durata contractuală minimă, dacă este cazul, condiţiile de încetare a contractului, precum şi, acolo unde este cazul, procedurile şi tarifele legate în mod direct de portabilitatea numerelor şi a altor identificatori.

(4) Informaţiile vor fi aduse la cunoştinţa publicului într-o formă clară, accesibilă şi comprehensibilă.

(5) ANCOM poate detalia categoriile de informaţii prevăzute la alin. (1) şi poate stabili în legătură cu acestea informaţii suplimentare care trebuie aduse la cunoştinţa publicului, precum şi modalităţile în care aceste informaţii vor fi publicate.

(6) ANCOM poate oferi în mod direct sau prin intermediul unor terţi informaţii comparative privind tarifele şi condiţiile de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului.

(7) Alte persoane au dreptul de a utiliza, în mod gratuit, informaţiile publicate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, în scopul de a oferi ghiduri comparative privind tarifele şi condiţiile de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau aplicaţii similare.

(8) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului următoarele obligaţii:

a) să informeze abonaţii cu privire la tarifele speciale aplicabile pentru accesul la anumite numere sau servicii; pentru anumite categorii de servicii, ANCOM poate impune ca informaţiile referitoare la tarif să fie furnizate imediat înainte de realizarea conexiunii apelului;

b) să informeze abonaţii despre orice modificare privind accesul la numărul unic pentru apeluri de urgenţă sau asigurarea informaţiilor de localizare a apelantului, în cadrul serviciilor la care aceştia au subscris;

c) să informeze abonaţii cu privire la orice modificare a condiţiilor ce limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii sau aplicaţii, acolo unde astfel de condiţii sunt permise de cadrul legal;

d) să pună la dispoziţia publicului informaţii referitoare la procedurile de măsurare şi gestionare a traficului pentru a evita congestionarea unor segmente de reţea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, precum şi la impactul acestor proceduri asupra calităţii serviciului;

e) să informeze abonaţii cu privire la dreptul de a opta pentru includerea sau neincluderea datelor lor cu caracter personal în baze de date în vederea furnizării de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, precum şi, în cazul în care abonaţii optează pentru includere, de a stabili datele cu caracter personal ce vor fi incluse, în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal;

f) să informeze în mod detaliat, într-o formă accesibilă şi cu regularitate abonaţii cu dizabilităţi cu privire la serviciile sau echipamentele care le sunt destinate.

(9) Din proprie iniţiativă sau la solicitarea autorităţilor publice competente, ANCOM poate solicita furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului să pună la dispoziţia publicului informaţii de interes general, prin aceleaşi modalităţi utilizate în comunicarea cu propriii abonaţi.

(10) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia să pună la dispoziţia publicului, în mod gratuit, informaţiile prevăzute la alin. (9), în condiţiile stabilite de ANCOM.

(11) Solicitările autorităţilor publice competente, prevăzute la alin. (9), vor fi transmise ANCOM într-o formă standardizată şi vor cuprinde, în special:

a) cele mai frecvente modalităţi de utilizare a serviciilor de comunicaţii electronice în scopul angajării în activităţi ilicite sau diseminării de conţinut dăunător, în special în cazul în care astfel de activităţi pot aduce atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, inclusiv drepturilor de proprietate intelectuală şi drepturilor conexe, precum şi consecinţele juridice ale încălcării acestora;

b) mijloacele de protecţie împotriva riscurilor la adresa siguranţei personale, a vieţii private şi a datelor cu caracter personal, aferente utilizării serviciilor de comunicaţii electronice.

Art. 61. – (1) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 135, obligaţia de a publica informaţii comparabile, adecvate şi actualizate privind calitatea serviciilor oferite, precum şi măsurile adoptate pentru a asigura accesul în condiţii echivalente al utilizatorilor finali cu dizabilităţi. La cererea ANCOM, aceste informaţii îi vor fi furnizate înainte de a fi publicate.

(2) ANCOM poate stabili conţinutul, forma şi modalitatea în care informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi publicate, pentru a se asigura că utilizatorii finali, inclusiv cei cu dizabilităţi, beneficiază de informaţii complete, corecte, comparabile şi uşor accesibile.

(3) ANCOM poate stabili parametrii de calitate ce urmează să fie măsuraţi şi orice alte elemente necesare pentru evaluarea calităţii serviciilor oferite, inclusiv eventuale mecanisme de certificare a calităţii, ţinând cont, dacă este cazul, de indicatorii de calitate, definiţiile şi metodele de măsurare prevăzute în anexa nr. 1.

(4) Pentru a preveni degradarea serviciului şi obstrucţionarea sau încetinirea traficului prin reţele, ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului un set minim de cerinţe privind calitatea serviciului.

(5) Înainte de adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (4), ANCOM va transmite Comisiei Europene şi Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice, denumit în continuare OAREC, un rezumat al motivelor acţiunii, măsurile propuse şi obiectivele urmărite.

(6) ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (4), cu luarea în considerare a observaţiilor şi recomandărilor Comisiei Europene.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Disponibilitatea serviciilor şi echipamentelor

 

Art. 62. – (1) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul reţelelor publice de comunicaţii electronice fixe şi mobile au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea maximă a acestor servicii, în caz de perturbare gravă a funcţionării reţelei sau în caz de forţă majoră.

(2) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt posibilitatea efectuării de apeluri de urgenţă.

(3) ANCOM poate să impună furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului măsurile minime pe care aceştia trebuie să le ia în vederea îndeplinirii în mod corespunzător a obligaţiilor care le revin în temeiul alin. (1) şi (2).

Art. 63. – (1) ANCOM ia măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul şi posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităţi de a beneficia de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului adaptate nevoilor lor şi în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali.

(2) ANCOM poate lua măsuri specifice pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilităţi beneficiază de posibilitatea alegerii furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi a serviciilor oferite de aceştia, în condiţii echivalente cu cele disponibile pentru majoritatea utilizatorilor finali.

(3) În scopul de a stabili şi de a implementa măsuri specifice pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi, ANCOM poate adopta măsuri pentru a încuraja punerea la dispoziţia acestora a unor echipamente terminale care oferă servicii şi funcţii adaptate nevoilor acestora.

Art. 64. – În scopul promovării liberei circulaţii a informaţiilor, pluralismului media şi diversităţii culturale, ANCOM poate adopta măsuri pentru a încuraja:

a) furnizorii de servicii de televiziune digitală interactivă destinate publicului prin intermediul platformelor de televiziune digitală interactivă, indiferent de modul de transmisie, să utilizeze interfeţe deschise de programare a aplicaţiei;

b) furnizorii de echipamente de televiziune digitală avansată instalate în vederea recepţionării serviciilor de televiziune digitală interactivă prin intermediul platformelor de televiziune digitală interactivă să asigure conformitatea cu o interfaţă deschisă de programare a aplicaţiei, cu respectarea cerinţelor minimale prevăzute în specificaţiile sau standardele tehnice relevante.

Art. 65. – Fără a aduce atingere măsurilor ce pot fi dispuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (2) lit. c), proprietarii interfeţelor de programare a aplicaţiei cooperează cu furnizorii de servicii de televiziune digitală interactivă, punând la dispoziţia acestora, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii şi în schimbul unei remuneraţii corespunzătoare, informaţiile necesare pentru a permite acestora să ofere toate serviciile care se bazează pe interfeţele de programare a aplicaţiilor într-o formă complet funcţională.

Art. 66. – Toate echipamentele destinate consumatorilor care permit recepţionarea semnalelor de televiziune digitală convenţionale vândute, închiriate sau puse la dispoziţie în oricare alt mod, capabile să decodeze semnalele digitale de televiziune, trebuie să posede următoarele capabilităţi:

a) să permită decodarea acestor semnale conform algoritmului comun european de codare, administrat de o organizaţie europeană de standardizare recunoscută;

b) să reproducă semnalele care au fost transmise în clar, cu condiţia ca, în cazul în care un astfel de echipament este închiriat, locatarul să respecte contractul de locaţiune încheiat.

Art. 67. – Orice receptor de televiziune analogic cu un ecran cu afişaj integral, cu o diagonală vizibilă mai mare de 42 cm, introdus pe piaţă în vederea vânzării sau închirierii, trebuie să fie dotat cu cel puţin un conector exterior de interfaţă, standardizat de o organizaţie europeană de standardizare recunoscută, care să permită conectarea simplă a echipamentelor periferice, în special a decodoarelor suplimentare şi a receptoarelor digitale.

Art. 68. – (1) Orice receptor de televiziune digital cu un ecran cu afişaj integral, cu o diagonală vizibilă mai mare de 30 cm, introdus pe piaţă în vederea vânzării sau închirierii, trebuie să fie dotat cu cel puţin un conector exterior de interfaţă, care să permită conectarea simplă a echipamentelor periferice şi să fie capabil să transfere toate elementele unui semnal digital de televiziune, inclusiv informaţiile privind serviciile interactive şi de acces restricţionat.

(2) Conectorul exterior de interfaţă prevăzut la alin. (1) trebuie să fie standardizat de o organizaţie europeană de standardizare recunoscută sau conform unui standard adoptat de o asemenea organizaţie ori conform unei specificaţii acceptate de întregul sector industrial în cauză.

Art. 69. – (1) Toţi abonaţii la serviciile de telefonie destinate publicului au dreptul de a fi incluşi în baze de date în vederea furnizării serviciilor de informaţii privind abonaţii sau a registrelor abonaţilor prevăzute la art. 80 şi de a le fi puse informaţiile proprii la dispoziţia furnizorilor de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2).

(2) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care atribuie numere de telefon abonaţilor au obligaţia de a pune la dispoziţie furnizorilor de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, la cererea rezonabilă a acestora, toate informaţiile relevante, într-o formă convenită cu solicitantul, în condiţii echitabile, obiective, orientate către costuri şi nediscriminatorii.

(3) Toţi utilizatorii finali care beneficiază de servicii de telefonie destinate publicului au dreptul de acces la serviciile de informaţii privind abonaţii.

(4) ANCOM poate impune în sarcina furnizorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, cu respectarea principiilor obiectivităţii, echitabilităţii, nediscriminării şi transparenţei, obligaţii şi condiţii cu privire la disponibilitatea accesului la serviciile de informaţii privind abonaţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 100.

(5) Utilizatorii finali au dreptul de a accesa, în mod direct, vocal sau prin intermediul mesajelor scurte scrise, serviciile de informaţii privind abonaţii furnizate în alte state membre ale Uniunii Europene, în condiţiile stabilite la art. 73.

(6) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispoziţiilor legale din domeniul prelucrării datelor cu caracter personal şi protecţiei vieţii private.

Art. 70. – (1) Toţi utilizatorii finali ai serviciilor prevăzute la alin. (2), inclusiv utilizatorii de posturi telefonice publice cu plată, au dreptul de a iniţia, în mod gratuit şi fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul naţional de numerotaţie oferă acces utilizatorilor finali la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(3) Apelurile către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 trebuie să fie tratate şi să primească un răspuns adecvat, conform cadrului legislativ naţional privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

(4) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au obligaţia de a asigura rutarea apelurilor către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112, conform cadrului legislativ naţional privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, indiferent dacă aceste apeluri sunt iniţiate în reţeaua proprie sau în alte reţele publice de comunicaţii electronice. Rutarea apelurilor către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 va fi asigurată cu prioritate şi la un grad de serviciu acceptat conform prevederilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2008.

(5) Apelurile de urgenţă iniţiate de la echipamentele terminale ale utilizatorilor aflaţi într-o zonă din afara ariei de acoperire a propriei reţele vor fi preluate de către furnizorii de servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile destinate publicului care asigură furnizarea serviciului în acea zonă, cu condiţia ca echipamentul terminal să fie compatibil din punct de vedere tehnic cu reţeaua din zona respectivă.

(6) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a lua măsuri astfel încât utilizatorii finali cu dizabilităţi să beneficieze de acces la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali.

(7) ANCOM poate stabili măsurile pe care furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului trebuie să le ia în vederea asigurării respectării prevederilor alin. (6).

(8) ANCOM ia măsuri în vederea facilitării accesului utilizatorilor finali cu dizabilităţi din străinătate la serviciile de urgenţă atunci când aceştia călătoresc în România, având în vedere îndeosebi standardele sau specificaţiile relevante prevăzute la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(9) Furnizorii prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, în mod gratuit, informaţii de localizare a apelantului la momentul iniţierii apelului către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(10) ANCOM stabileşte condiţiile de furnizare a informaţiilor de localizare a apelantului potrivit alin. (9), astfel încât să se asigure acurateţea şi fiabilitatea acestora.

(11) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenţa şi utilizarea numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112, inclusiv prin iniţiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 71. – (1) Prefixul internaţional este “00”.

(2) Apelurile între puncte geografice apropiate, aflate de o parte şi de alta a frontierei de stat a României, pot fi efectuate pe baza unor acorduri speciale.

(3) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a informa în mod prompt şi complet utilizatorii finali din locaţiile respective despre existenţa şi conţinutul acordurilor menţionate la alin. (2).

(4) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului care permit efectuarea de apeluri internaţionale au obligaţia de a transmite la destinaţie toate apelurile efectuate către şi dinspre Spaţiul european de numerotaţie telefonică, la tarife cu amănuntul similare cu cele aplicate pentru apelurile către şi dinspre alte state membre ale Uniunii Europene.

Art. 72. – (1) Numerele naţionale scurte de forma 116(xyz) sunt rezervate pentru furnizarea serviciilor armonizate cu caracter social la nivel european.

(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura alocarea şi utilizarea tuturor numerelor naţionale scurte pentru servicii armonizate cu caracter social, în special pentru a asigura utilizarea şi accesibilitatea numărului 116000, ca linie telefonică de urgenţă pentru copii dispăruţi.

(3) ANCOM adoptă măsuri specifice pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilităţi beneficiază în cea mai mare măsură de accesul la serviciile armonizate cu caracter social.

(4) Măsurile luate potrivit alin. (3), în special pentru facilitarea accesului utilizatorilor finali cu dizabilităţi la numerele prevăzute la alin. (1) atunci când călătoresc în alte state membre ale Uniunii Europene, se vor baza pe respectarea standardelor sau a specificaţiilor relevante prevăzute la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(5) ANCOM ia măsurile necesare pentru a asigura informarea corespunzătoare a publicului cu privire la existenţa şi utilizarea numerelor naţionale scurte de forma 116(xyz), inclusiv prin iniţiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 73. – (1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a oferi abonaţilor posibilitatea de a limita, din motive comerciale, accesul apelanţilor din anumite arii geografice situate în afara teritoriului României la numerele care le-au fost asignate.

(2) În măsura în care este tehnic şi economic fezabil, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1), ANCOM poate lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii finali:

a) pot accesa şi utiliza servicii furnizate prin intermediul numerelor nongeografice în cadrul Uniunii Europene; şi

b) pot accesa toate numerele utilizate în Uniunea Europeană, indiferent de tehnologia şi echipamentele utilizate de operator, inclusiv numerele din planurile naţionale de numerotaţie ale altor state membre ale Uniunii Europene, numerele din Spaţiul european de numerotaţie telefonică şi numerele universale internaţionale gratuite.

(3) Din proprie iniţiativă sau, după caz, la cererea autorităţilor competente, ANCOM poate solicita furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului să blocheze, de la caz la caz, accesul la anumite resurse de numerotaţie sau la anumite servicii, în caz de fraudă sau abuz.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), ANCOM poate solicita furnizorilor să reţină veniturile relevante aferente interconectării sau altor servicii.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Asigurarea unor facilităţi suplimentare

 

Art. 74. – (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor privind serviciul universal ce pot fi impuse conform art. 84 alin. (3)-(12), ANCOM poate impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului şi furnizorilor care oferă servicii de acces şi conectare la reţelele publice de comunicaţii electronice obligaţia de a asigura facilităţile prevăzute la alin. (2) şi (4).

(2) Obligaţiile impuse potrivit alin. (1) pot viza, acolo unde este tehnic fezabil şi economic viabil:

a) servicii de semnalizare de tip multifrecvenţă bitonală (DTMF), potrivit standardelor europene sau standardelor naţionale care implementează în statele membre ale Uniunii Europene acest standard;

b) servicii de identificare a liniei care apelează, în condiţiile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(3) În măsura în care este tehnic fezabil, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice furnizează date şi semnale pentru a facilita furnizarea serviciilor prevăzute la alin. (1) între statele membre ale Uniunii Europene.

(4) ANCOM poate impune furnizorilor prevăzuţi la alin. (1) obligaţia de a oferi una sau mai multe dintre facilităţile prevăzute la art. 84 alin. (3)-(12).

(5) ANCOM poate retrage obligaţiile impuse potrivit alin. (1)-(4), pe întregul teritoriu naţional sau pe o parte a acestuia, în cazul în care consideră, după consultarea prevăzută la art. 135, că aceste facilităţi sunt larg accesibile.

Art. 75. – (1) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura abonaţilor lor cărora li s-au asignat numere din Planul naţional de numerotaţie, la cerere, posibilitatea de a-şi păstra aceste numere, indiferent de furnizorul serviciului, astfel:

a) la un anumit punct geografic, în cazul numerelor geografice;

b) la orice punct geografic, în cazul numerelor nongeografice.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul transferului numerelor între servicii de comunicaţii electronice la puncte fixe şi servicii de comunicaţii electronice la puncte mobile.

(3) ANCOM poate stabili condiţiile de realizare a procesului de portare a numerelor, ţinând cont de dispoziţiile legale privind contractele, fezabilitatea tehnică, necesitatea de a menţine continuitatea serviciului pentru abonat şi celeritatea procesului de portare.

(4) ANCOM impune obligaţii specifice pentru ca tarifele practicate între furnizorii de reţele de comunicaţii electronice ori între furnizorii de servicii de comunicaţii electronice legate de furnizarea serviciului de portabilitate a numerelor să fie fundamentate în funcţie de costuri şi, dacă este cazul, pentru ca sumele datorate de abonaţi pentru acest serviciu să nu constituie un mijloc de descurajare în ceea ce priveşte schimbarea furnizorului.

(5) ANCOM nu poate impune la furnizarea cu amănuntul a serviciului de portabilitate a numerelor tarife care să aducă atingere concurenţei, precum tarife specifice sau tarife comune.

(6) Abonaţilor care au încheiat un contract care implică asigurarea serviciului de portabilitate a numărului li se va activa numărul în termen de o zi lucrătoare, fără ca întreruperea serviciului de comunicaţii electronice în timpul procesului de portare să poată depăşi o zi lucrătoare.

(7) ANCOM ia, acolo unde este necesar, măsuri adecvate pentru a asigura protecţia abonaţilor pe parcursul procesului de portare şi pentru a se asigura că aceştia nu sunt transferaţi la un alt furnizor împotriva voinţei lor, putând stabili inclusiv despăgubiri pentru cazurile în care termenul de portare a fost depăşit sau în cazul portării abuzive.

(8) Fără a aduce atingere perioadei contractuale minime, procedura şi condiţiile de încetare a contractelor prevăzute la art. 50 nu pot fi utilizate ca un mijloc pentru a descuraja asigurarea serviciului de portabilitate a numerelor.

 

CAPITOLUL VI

Serviciul universal

 

SECŢIUNEA 1

Serviciile incluse în sfera serviciului universal

 

Art. 76. – (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile stabilite de prezenta secţiune, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile.

(2) Orice persoană are dreptul de acces la serviciile incluse în sfera serviciului universal.

Art. 77. – (1) Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, denumit în continuare MCSI, adoptă politica şi strategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivităţii, proporţionalităţii şi nediscriminării.

(2) Pe baza politicii şi strategiei prevăzute la alin. (1), ANCOM stabileşte condiţiile şi procedura pe care le aplică pentru a desemna unul sau mai mulţi furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ca furnizori de serviciu universal, astfel încât să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întregul teritoriu al României. În acest scop, ANCOM poate desemna unul sau mai mulţi furnizori de serviciu universal care să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României.

(3) La stabilirea condiţiilor şi procedurii prevăzute la alin. (2), autoritatea de reglementare acţionează în vederea limitării posibilelor efecte negative asupra concurenţei, în special cu privire la furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal la tarife sau în condiţii comerciale care diferă de cele practicate în condiţii comerciale normale, protejând în acelaşi timp interesul public.

(4) Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de către ANCOM, cu respectarea principiilor eficienţei, obiectivităţii, transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nefiind a priori exclus.

(5) Procedura de desemnare trebuie să asigure furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal într-o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor şi poate fi utilizată ca instrument pentru determinarea costului net al obligaţiilor privind serviciul universal în conformitate cu art. 86.

(6) Desemnarea furnizorilor de serviciu universal se poate realiza pentru o perioadă de până la 10 ani.

(7) ANCOM notifică în cel mai scurt timp Comisiei Europene furnizorii de serviciu universal şi obligaţiile privind serviciul universal impuse, precum şi orice modificări ale acestora.

Art. 78. – (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care îi incumbă în ceea ce priveşte operaţiunile de concentrare economică, atunci când un furnizor de serviciu universal, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 77, intenţionează să transfere, cu orice titlu, o parte substanţială sau totalitatea activelor aferente reţelei de acces unei persoane juridice distincte controlate, direct sau indirect, de un proprietar diferit, acesta informează ANCOM în avans, în condiţiile stabilite de aceasta.

(2) ANCOM evaluează efectele transferului asupra furnizării serviciilor din sfera serviciului universal pentru care respectivul furnizor de serviciu universal a fost desemnat şi poate impune, modifica sau retrage anumite obligaţii, astfel încât să se asigure respectarea obligaţiilor privind serviciul universal.

Art. 79. – (1) ANCOM ia toate măsurile necesare şi stabileşte condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea, la un punct fix, la reţele publice de comunicaţii electronice să fie asigurate de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

(2) Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a efectua comunicaţii vocale, comunicaţii prin fax şi comunicaţii de date, la o viteză de transfer suficientă pentru a permite accesul funcţional la internet, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonaţilor şi fezabilitatea tehnologică.

(3) ANCOM ia toate măsurile necesare şi stabileşte condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind furnizarea de servicii de telefonie destinate publicului prin intermediul conexiunii prevăzute la alin. (1), care să permită iniţierea şi primirea de apeluri naţionale şi internaţionale, să fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia să rezolve cererile tuturor utilizatorilor finali, într-un termen determinat, în condiţiile impuse de ANCOM.

Art. 80. – (1) ANCOM desemnează furnizorii de serviciu universal care au obligaţia să pună la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonaţilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, dar cel puţin o dată pe an, iar forma acestuia se aprobă în prealabil de către ANCOM.

(2) ANCOM desemnează furnizorii de serviciu universal care au obligaţia să pună la dispoziţia utilizatorilor finali, inclusiv celor care utilizează posturi telefonice publice cu plată sau alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie, cel puţin un serviciu de informaţii complet privind abonaţii.

(3) Registrul abonaţilor prevăzut la alin. (1) şi serviciul de informaţii privind abonaţii prevăzut la alin. (2) vor conţine informaţii cu privire la numerele de telefon şi datele cu caracter personal ale tuturor abonaţilor serviciilor de telefonie destinate publicului, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(4) Furnizorii de serviciu universal care pun la dispoziţia utilizatorilor finali registrele abonaţilor sau serviciile de informaţii privind abonaţii, în condiţiile alin. (1) – (3), au obligaţia să aplice principiul nediscriminării în tratamentul informaţiilor care le-au fost puse la dispoziţie.

Art. 81. – (1) ANCOM poate desemna furnizorii de serviciu universal care au obligaţia de a asigura, în vederea satisfacerii necesităţilor rezonabile ale utilizatorilor finali, accesul la posturi telefonice publice cu plată sau la alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie.

(2) ANCOM poate impune în sarcina furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a asigura un anumit număr de posturi telefonice publice cu plată sau de alte puncte de acces publice la serviciile de telefonie, o acoperire geografică corespunzătoare a acestora, un anumit nivel de calitate a serviciilor furnizate, precum şi de a asigura accesibilitatea acestor dispozitive pentru persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de deficienţele acestora.

(3) ANCOM poate să nu impună obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) cu privire la întregul teritoriu naţional sau la o parte a acestuia, în cazul în care consideră că serviciile prevăzute la alin. (1) sau alte servicii comparabile sunt larg accesibile. În luarea acestei măsuri, ANCOM va respecta procedura de consultare prevăzută la art. 135.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia, în mod gratuit şi fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri de urgenţă de la posturile telefonice publice cu plată sau de la alte puncte de acces la serviciile de telefonie utilizând numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

Art. 82. – (1) Cu excepţia situaţiei în care au fost luate măsuri cu efect echivalent în vederea protejării drepturilor utilizatorilor finali cu dizabilităţi în temeiul art. 63, ANCOM ia măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul şi posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităţi de a beneficia de serviciile prevăzute la art. 79-81, în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali, inclusiv măsuri cu privire la asigurarea accesibilităţii anumitor echipamente terminale.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse de ANCOM numai în urma evaluării nevoilor generale şi a cerinţelor specifice, inclusiv a sferei de aplicare şi a formei concrete a acestor măsuri destinate utilizatorilor finali cu dizabilităţi.

(3) ANCOM poate lua măsuri pentru a asigura că utilizatorii finali cu dizabilităţi pot beneficia de aceeaşi ofertă de servicii disponibilă pentru majoritatea utilizatorilor finali.

(4) La adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (3), ANCOM încurajează respectarea standardelor sau specificaţiilor tehnice relevante publicate în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 83. – (1) ANCOM monitorizează evoluţia şi nivelul tarifelor serviciilor oferite potrivit art. 79-82, prestate de furnizorii de serviciu universal sau disponibile pe piaţă, dacă pentru respectivele servicii nu a fost desemnat niciun furnizor de serviciu universal, în special în legătură cu nivelul general al preţurilor şi al veniturilor consumatorilor.

(2) ANCOM poate obliga furnizorii de serviciu universal, ţinând seama de circumstanţele naţionale, să ofere consumatorilor opţiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale, în special pentru a se asigura că persoanele cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale au acces şi utilizează serviciile prevăzute la art. 79-82. MCSI poate stabili în strategia prevăzută la art. 77 alin. (1) categoriile de persoane care beneficiază de opţiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite.

(3) ANCOM poate obliga furnizorii de serviciu universal să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul naţional, având în vedere condiţiile specifice, sau să respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor.

(4) În afara măsurilor prevăzute la alin. (2) şi (3), ANCOM poate stabili măsuri suplimentare de sprijin pentru persoanele cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale.

(5) Condiţiile în care utilizatorii finali beneficiază de tarifele prevăzute la alin. (2) şi (3) trebuie să fie transparente, se publică şi vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de către furnizorii de serviciu universal cărora li s-a impus obligaţia de a practica asemenea tarife.

(6) ANCOM poate impune modificarea sau renunţarea la anumite tarife sau scheme tarifare, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

Art. 84. – (1) Prestarea de către furnizorii de serviciu universal a serviciilor în condiţiile prevăzute la art. 79-82 nu poate fi condiţionată de oferirea unor facilităţi sau servicii suplimentare ce nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care serviciile sau facilităţile suplimentare au fost solicitate în mod expres de către abonaţi.

(3) Furnizorii cărora li s-au impus obligaţii privind serviciul universal potrivit art. 79-82 şi art. 83 alin. (2) sunt obligaţi să asigure următoarele facilităţi, astfel încât abonaţii să-şi poată monitoriza şi controla cheltuielile şi să evite deconectarea nejustificată:

a) la cerere, gratuit, facturarea detaliată;

b) la cerere, gratuit, restricţionarea selectivă a originării de apeluri, a mesajelor scurte scrise sau a mesajelor video cu tarif special, sau, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic, a altor aplicaţii similare de anumite categorii sau către anumite categorii de numere;

c) modalităţi de plată în avans;

d) plata eşalonată a tarifelor de conectare la reţeaua publică de comunicaţii electronice;

e) măsuri specifice aplicabile în caz de neplată a facturilor;

f) consiliere privind planurile tarifare;

g) modalităţi de control al costurilor.

(4) ANCOM poate stabili, cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare, informaţiile minime pe care trebuie să le conţină factura detaliată gratuită care va fi emisă de către furnizorii de serviciu universal potrivit alin. (3) lit. a), astfel încât abonaţii:

a) să poată verifica şi controla tarifele de acces la reţeaua publică de comunicaţii electronice sau pentru serviciile de telefonie destinate publicului furnizate;

b) să poată monitoriza în mod adecvat utilizarea şi cheltuielile, asigurându-se un control rezonabil asupra sumelor datorate.

(5) Acolo unde este cazul, abonaţilor le pot fi oferite informaţii suplimentare faţă de cele stabilite potrivit alin. (4), în mod gratuit sau la un tarif rezonabil, aprobat în prealabil de ANCOM. Apelurile gratuite iniţiate de abonaţi, inclusiv apelurile de urgenţă, nu vor fi cuprinse în factura detaliată.

(6) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care utilizatorii finali au posibilitatea de a plăti în avans tariful de acces la reţeaua publică de comunicaţii electronice şi pentru serviciile de telefonie destinate publicului.

(7) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care utilizatorii finali au posibilitatea de a plăti eşalonat tariful de conectare la reţeaua publică de comunicaţii electronice.

(8) ANCOM aprobă măsurile specifice pe care furnizorii de serviciu universal le pot lua în cazul neplăţii facturilor telefonice. Aceste măsuri se publică, trebuie să fie proporţionale şi se aplică în mod nediscriminatoriu.

(9) În măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, măsurile prevăzute la alin. (8) trebuie să asigure că orice suspendare a furnizării serviciului este limitată la serviciul în cauză. Fac excepţie cazurile de fraudă, de întârzieri repetate ale plăţii sau de persistenţă în neplata facturii telefonice.

(10) În toate cazurile, suspendarea furnizării, la un punct fix, a serviciului de telefonie destinat publicului sau deconectarea de la reţeaua publică de comunicaţii electronice, în caz de neplată a facturii telefonice, se va realiza doar în urma notificării abonatului de către furnizor. Deconectarea de la reţeaua publică de comunicaţii electronice nu poate avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioadă în care este permisă doar iniţierea sau primirea de apeluri care nu presupun nicio plată de către abonat.

(11) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a pune la dispoziţia abonaţilor, la solicitarea acestora, informaţii referitoare la planuri tarifare alternative, cu tarife mai scăzute, dacă acestea există în cadrul unor oferte publice.

(12) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a oferi şi alte facilităţi de control al costurilor, inclusiv transmiterea gratuită de mesaje de avertizare către utilizatorii finali în cazul unor modele de consum anormale sau excesive.

(13) ANCOM poate decide să nu impună sau poate să retragă obligaţiile prevăzute la alin. (3)-(12) pe întregul teritoriu naţional sau pe o parte a acestuia, în cazul în care aceste facilităţi sunt larg accesibile.

Art. 85. – (1) Furnizorii de serviciu universal au obligaţia să publice şi să actualizeze periodic, dar cel puţin o dată pe an, informaţii privind nivelul de calitate a serviciilor din sfera serviciului universal pe care le prestează, bazate pe indicatorii de calitate, definiţiile şi metodele de măsurare prevăzute în anexa nr. 1.

(2) ANCOM poate stabili indicatori de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal, printre altele pentru furnizarea anumitor servicii către utilizatorii finali cu dizabilităţi.

(3) Furnizorii de serviciu universal au obligaţia să publice şi să actualizeze informaţiile privind parametrii aferenţi indicatorilor stabiliţi de ANCOM în conformitate cu prevederile alin. (2).

(4) Furnizorii de serviciu universal sunt obligaţi să transmită ANCOM informaţiile publicate potrivit alin. (1) şi (3), în condiţiile stabilite de aceasta.

(5) ANCOM stabileşte conţinutul, forma, termenele şi modul de publicare a informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (3), pentru ca utilizatorii finali să beneficieze de informaţii complete, comparabile şi uşor accesibile.

(6) ANCOM poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performanţă privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi să le presteze, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(7) ANCOM poate dispune verificarea datelor privind nivelurile de calitate sau obiectivele de performanţă publicate sau stabilite în temeiul prezentului articol printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauză, pentru a asigura exactitatea şi comparabilitatea datelor furnizate de acesta.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Mecanismele de finanţare a obligaţiilor privind serviciul universal

 

Art. 86. – (1) În cazul în care estimează că furnizarea serviciului universal în condiţiile art. 79-85 poate constitui o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va determina costul net al furnizării acestor servicii.

(2) În acest scop, ANCOM poate recurge la următoarele metode:

a) calcularea costului net pe care îl presupune îndeplinirea obligaţiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, în conformitate cu metodologia stabilită de ANCOM, luând în considerare toate beneficiile comerciale ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal;

b) utilizarea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal, stabilită potrivit art. 77 alin. (4) şi (5).

Art. 87. – (1) Costul net al obligaţiilor privind serviciul universal se calculează ca diferenţă dintre costul net suportat de un furnizor de serviciu universal ca urmare a obligaţiilor privind serviciul universal şi costul net al aceluiaşi furnizor, în cazul în care şi-ar desfăşura activitatea fără a avea obligaţiile privind serviciul universal.

(2) Calculul costului net ia în considerare toate elementele relevante, precum beneficiile furnizorului de serviciu universal, inclusiv beneficiile intangibile, gradul de dezvoltare a reţelelor la nivel naţional şi principiul eficienţei costurilor.

(3) Determinarea costului net se bazează pe următoarele categorii de costuri:

a) costuri aferente unor elemente ale obligaţiilor privind serviciul universal care pot fi furnizate doar în pierdere sau în condiţii de cost în afara condiţiilor comerciale normale;

b) costuri aferente unor utilizatori finali specifici sau grupuri de utilizatori finali cărora, având în vedere costurile de furnizare a unei anumite categorii de reţele şi servicii, veniturile generate şi orice tarife comune impuse, stabilite pe baza unei medii pe zone geografice, nu le poate fi asigurat accesul decât în pierdere sau în condiţii de cost în afara condiţiilor comerciale normale.

(4) Calcularea costului net pentru elementele obligaţiilor privind serviciul universal se realizează în mod separat, astfel încât să se evite dubla contabilizare a anumitor beneficii sau costuri, directe sau indirecte.

(5) Pentru un anumit furnizor de serviciu universal, costul net total este determinat ca suma costurilor nete aferente elementelor individuale ale obligaţiilor privind serviciul universal, luând în calcul toate beneficiile intangibile.

(6) Informaţiile contabile şi orice alte informaţii utilizate pentru calcularea costului net al obligaţiilor privind serviciul universal, conform prezentului articol, se verifică de către ANCOM sau de către un auditor independent, auditul fiind aprobat de ANCOM. Rezultatele calculării costului şi concluziile auditului vor fi puse la dispoziţia publicului de către ANCOM.

Art. 88. – (1) În cazul în care constată, pe baza determinării costului net în conformitate cu prevederile art. 86 şi 87, că prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, ANCOM decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat.

(2) ANCOM determină mecanismul de compensare a costului net al obligaţiilor privind serviciul universal, cu respectarea principiilor transparenţei, minimei atingeri aduse concurenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii, bazat pe contribuţii ale furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice. În acest scop, ANCOM stabileşte:

a) furnizorii de reţele de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia să contribuie la compensare;

b) cuantumul contribuţiilor datorate şi baza de calcul al acestor contribuţii, astfel încât să se evite dubla impunere a anumitor categorii de venituri;

c) modalitatea şi termenul de plată;

d) orice alte elemente necesare în vederea funcţionării acestui mecanism.

(3) ANCOM poate stabili ca furnizorii având o cifră de afaceri sub un anumit prag să nu contribuie la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal.

(4) Orice contribuţie la compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal trebuie identificată separat pentru fiecare furnizor.

(5) Prin intermediul mecanismului de compensare prevăzut la alin. (2) nu pot fi finanţate decât serviciile furnizate în condiţiile prevăzute la art. 79-85.

Art. 89. – Contribuţiile pentru compensarea costului net al obligaţiilor privind serviciul universal se administrează de ANCOM, fiind evidenţiate, în mod distinct, în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli.

Art. 90. – (1) ANCOM face public şi comunică Comisiei Europene mecanismul de compensare a costului net stabilit în conformitate cu prevederile art. 88.

(2) În cazul în care s-a realizat compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM publică un raport anual privind acest cost, contribuţiile efectuate de către furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice stabiliţi potrivit art. 88 alin. (2), precum şi avantajele comerciale care au putut fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze.

Art. 91. – (1) Contribuţiile datorate de către furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal constituie creanţe bugetare administrate de ANCOM, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care prin lege specială se dispune altfel.

(2) Dacă, în termen de 60 de zile de la data scadenţei, furnizorul nu achită contribuţia şi accesoriile acesteia, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice pe baza autorizaţiei generale.

 

CAPITOLUL VII

Promovarea concurenţei pe piaţă

 

SECŢIUNEA 1

Analizele de piaţă

 

Art. 92. – (1) ANCOM identifică, ţinând seama de recomandarea Comisiei Europene privind pieţele de produse şi de servicii din sectorul comunicaţiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă, prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul comun de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Directiva-cadru, şi de instrucţiunile Comisiei Europene pentru efectuarea analizelor de piaţă şi determinarea puterii semnificative pe piaţă, prevăzute la art. 15 alin. (2) din Directiva- cadru, pieţele relevante din sectorul comunicaţiilor electronice corespunzătoare circumstanţelor naţionale, în special pieţele geografice relevante de pe teritoriul naţional.

(2) ANCOM poate identifica pieţe relevante din sectorul comunicaţiilor electronice diferite de cele cuprinse în recomandarea prevăzută la alin. (1).

(3) Pe pieţele relevante identificate în conformitate cu prevederile alin. (1) sau (2), ANCOM, în conformitate cu instrucţiunile prevăzute la alin. (1), efectuează analize de piaţă în scopul determinării situaţiei concurenţiale pe aceste pieţe şi al impunerii, menţinerii, modificării ori retragerii obligaţiilor specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din secţiunea a 2-a a prezentului capitol sau al secţiunii a 3-a a prezentului capitol.

(4) Identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice şi realizarea analizelor de piaţă pe pieţele identificate se realizează cu respectarea principiilor dreptului concurenţei. În cazul analizelor de piaţă, acolo unde se impune, ANCOM solicită colaborarea Consiliului Concurenţei.

(5) Adoptarea măsurilor privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice în conformitate cu alin. (1) şi (2) ori efectuarea analizelor de piaţă potrivit alin. (3) se realizează numai după parcurgerea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

Art. 93. – (1) În cazul în care ANCOM trebuie să se pronunţe cu privire la necesitatea impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii unor obligaţii specifice prevăzute în cuprinsul paragrafului 3 din secţiunea a 2-a a prezentului capitol sau al secţiunii a 3-a a prezentului capitol, aceasta stabileşte pe baza unei analize de piaţă realizate în conformitate cu art. 92 alin. (3) dacă pe piaţa relevantă există concurenţă efectivă.

(2) Dacă în urma unei analize de piaţă ANCOM stabileşte că pe o piaţă relevantă din sectorul comunicaţiilor electronice nu există concurenţă efectivă, va identifica furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care au, potrivit art. 94 sau 95, putere semnificativă pe piaţă şi va impune acestora, în mod corespunzător, una ori mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 92 alin. (3) sau va menţine ori va modifica aceste obligaţii, acolo unde acestea există deja.

(3) Dacă în urma unei analize de piaţă ANCOM stabileşte că o piaţă din sectorul comunicaţiilor electronice nu mai prezintă caracteristici care pot justifica impunerea unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă ori că pe o piaţă relevantă există concurenţă efectivă, nu va impune niciuna dintre obligaţiile specifice prevăzute la art. 92 alin. (3) sau le va retrage în cazul în care acestea există. Decizia preşedintelui ANCOM prin care se retrag obligaţii impuse unui furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice va stabili un termen corespunzător de la care încetează obligaţiile respective, pentru a permite persoanelor care sunt afectate prin luarea acestei măsuri să se adapteze la noile condiţii.

(4) În cazul în care o piaţă transnaţională identificată de Comisia Europeană, în conformitate cu art. 15 alin. (4) din Directiva-cadru, acoperă parţial sau total teritoriul României, ANCOM, împreună cu celelalte autorităţi naţionale de reglementare în comunicaţii implicate, va realiza analizele de piaţă, va identifica furnizorii cu putere semnificativă pe piaţă şi va decide în mod concertat cu aceste autorităţi asupra impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii obligaţiilor specifice prevăzute la art. 92 alin. (3).

(5) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

Art. 94. – (1) Un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piaţă dacă, individual sau împreună cu alţi asemenea furnizori, se bucură pe piaţa respectivă de o poziţie echivalentă unei poziţii dominante.

(2) Prin poziţie dominantă pe o anumită piaţă se înţelege situaţia în care un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent faţă de concurenţi, clienţi şi consumatori.

(3) 2 sau mai mulţi furnizori de reţele sau servicii de comunicaţii electronice pot fi consideraţi că deţin în comun putere semnificativă pe o piaţă relevantă dacă, chiar în absenţa unor legături structurale sau alte tipuri de legături între aceşti furnizori, aceştia operează pe o piaţă relevantă caracterizată de lipsa concurenţei efective şi în care niciun furnizor nu deţine putere semnificativă individuală.

(4) Pentru a determina dacă 2 sau mai mulţi furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice deţin în comun putere semnificativă pe o piaţă relevantă, potrivit alin. (3), ANCOM ţine seama de instrucţiunile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi de caracteristicile specifice ale pieţei relevante supuse analizei. Dintre aceste caracteristici, printre altele, ANCOM poate avea în vedere:

a) concentrarea pieţei:

b) elasticitatea scăzută a cererii;

c) cotele de piaţă similare;

d) barierele legale sau economice ridicate la intrarea pe piaţă;

e) integrarea pe verticală coroborată cu refuzul colectiv de furnizare;

f) absenţa puterii de contracarare a cumpărătorilor;

g) absenţa concurenţei potenţiale.

Art. 95. – (1) Dacă un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice are putere semnificativă pe o anumită piaţă, el poate fi considerat a avea putere semnificativă şi pe o piaţă aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, cu condiţia ca legăturile dintre cele două pieţe să permită ca puterea de piaţă deţinută pe una dintre pieţe să fie utilizată pe cealaltă piaţă, determinând astfel o creştere a puterii de piaţă a furnizorului.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), ANCOM poate impune furnizorului cu putere semnificativă pe a doua piaţă una sau mai multe dintre obligaţiile specifice prevăzute la art. 106, 107, 108 sau 110 şi, în cazul în care aceste obligaţii nu sunt suficiente, una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la secţiunea a 3-a a prezentului capitol.

Art. 96. – (1) ANCOM realizează analize de piaţă în conformitate cu dispoziţiile art. 93 şi aplică procedura de notificare prevăzută la art. 97 cu privire la aceste proiecte de măsuri, astfel:

a) în termen de 3 ani de la data adoptării măsurilor pe baza analizei anterioare pe piaţa corespunzătoare. În mod excepţional, acest termen poate fi extins cu până la 3 ani, dacă ANCOM notifică o propunere justificată de prelungire Comisiei Europene, iar aceasta nu obiectează în termen de o lună de la transmiterea notificării;

b) în termen de 2 ani de la adoptarea unei noi recomandări de către Comisia Europeană, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru, pentru pieţele care nu au fost notificate anterior Comisiei.

(2) Dacă ANCOM nu a realizat analizele pieţelor prevăzute în recomandarea adoptată potrivit art. 15 alin. (1) din Directiva- cadru în termenele prevăzute la alin. (1), poate solicita OAREC să-i furnizeze asistenţă în vederea finalizării analizei pieţelor relevante şi impunerii obligaţiilor specifice corespunzătoare.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), ANCOM notifică Comisiei Europene proiectele măsurilor corespunzătoare în termen de 6 luni, potrivit art. 97.

Art. 97. – (1) După parcurgerea procedurii prevăzute la art. 135, cu excepţia cazurilor prevăzute în recomandarea sau instrucţiunile adoptate potrivit art. 7b din Directiva-cadru, dacă ANCOM intenţionează să ia o măsură dintre cele prevăzute la art. 92, 93, 100 sau 105, care ar afecta comerţul între statele membre ale Uniunii Europene, notifică în acelaşi timp Comisiei Europene, OAREC şi autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene proiectul acestei măsuri, împreună cu motivele care stau la baza adoptării acesteia. Dispoziţiile art. 121 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(2) După primirea comentariilor şi observaţiilor transmise de către Comisia Europeană, OAREC şi celelalte autorităţi naţionale de reglementare în comunicaţii din statele membre ale Uniunii Europene ori, în caz contrar, după expirarea unui termen de o lună de la notificare, ANCOM poate adopta măsura prevăzută la alin. (1).

(3) În cazul în care măsura prevăzută la alin. (1) are ca obiect identificarea unei pieţe relevante diferite de cele identificate în recomandarea Comisiei Europene prevăzută la art. 15 alin. (1) din Directiva-cadru sau determinarea situaţiei concurenţiale pe o piaţă relevantă, în sensul existenţei sau nu a unor furnizori de reţele ori de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă, şi această măsură ar afecta comerţul între statele membre ale Uniunii Europene, iar comentariile şi observaţiile Comisiei Europene transmise ANCOM potrivit alin. (2) indică faptul că această măsură ar crea o barieră pentru piaţa unică sau existenţa unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea acestei măsuri cu dreptul Uniunii Europene şi, în special, cu obiectivele prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM nu va putea adopta măsura propusă pentru o perioadă de două luni.

(4) În cazul în care Comisia Europeană, în perioada prevăzută la alin. (3), adoptă o decizie prin care solicită ANCOM retragerea notificării măsurii propuse, aceasta modifică sau retrage măsura propusă în termen de 6 luni de la data adoptării deciziei. Dacă ANCOM decide să modifice măsura propusă, realizează o nouă consultare publică, potrivit dispoziţiilor art. 135, şi renotifică proiectul măsurii.

(5) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (3) şi (4), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile şi observaţiile primite din partea Comisiei Europene, autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi OAREC, în termenul prevăzut la alin. (2). Măsura adoptată va fi comunicată de către ANCOM Comisiei Europene şi OAREC.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(5), atunci când este necesară intervenţia urgentă, în vederea protejării concurenţei şi a intereselor utilizatorilor finali, ANCOM poate lua măsuri temporare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, comunicând în cel mai scurt timp aceste măsuri, împreună cu motivele care au stat la baza adoptării acestora, Comisiei Europene, autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi OAREC.

(7) Prelungirea aplicării măsurilor prevăzute la alin. (6) sau aplicarea definitivă a acestora nu poate fi realizată decât în urma parcurgerii procedurii prevăzute la alin. (1)-(5).

Art. 98. – (1) În cazul în care măsura pe care ANCOM intenţionează să o adopte vizează impunerea, modificarea sau retragerea unei obligaţii specifice în conformitate cu art. 93 coroborat cu dispoziţiile art. 100, 106-110 sau ale secţiunii a 3-a a prezentului capitol, autoritatea de reglementare nu poate adopta pentru o perioadă de 3 luni respectiva măsură dacă în termenul stabilit la art. 97 alin. (2) Comisia Europeană transmite o notificare asupra motivelor pentru care aceasta consideră că măsura ar crea o barieră pentru piaţa unică sau asupra existenţei unor rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu dreptul Uniunii Europene.

(2) În absenţa notificării prevăzute la alin. (1), ANCOM poate adopta măsura propusă, având în vedere comentariile şi observaţiile primite din partea Comisiei Europene, autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene şi OAREC.

(3) În perioada prevăzută la alin. (1), ANCOM cooperează cu Comisia Europeană şi OAREC pentru a identifica măsura cea mai eficientă şi adecvată cu respectarea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ţinând seama de punctele de vedere exprimate de persoanele interesate şi de nevoia de a asigura o practică de reglementare armonizată.

(4) Dacă OAREC agreează opinia Comisiei Europene exprimată în notificarea transmisă potrivit alin. (1), ANCOM cooperează îndeaproape cu aceasta pentru a identifica cea mai eficientă şi adecvată măsură. Înainte de expirarea perioadei de 3 luni, ANCOM poate:

a) să modifice sau să retragă măsura propusă, având în vedere notificarea Comisiei Europene şi opinia OAREC;

b) să menţină măsura propusă.

(5) În termen de o lună de la adoptarea unei recomandări de către Comisia Europeană prin care solicită modificarea sau retragerea măsurii propuse sau a unei decizii de ridicare a rezervelor exprimate potrivit alin. (1), adoptate în perioada de o lună de la încetarea perioadei de 3 luni, ANCOM comunică Comisiei Europene şi OAREC măsura adoptată. Această perioadă poate fi prelungită pentru a permite respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135.

(6) Dacă ANCOM decide să nu modifice sau să nu retragă măsura propusă în conformitate cu recomandarea Comisiei Europene prevăzută la alin. (5), transmite o justificare motivată.

(7) ANCOM poate retrage măsura propusă în orice etapă a procedurii stabilite de prezentul articol.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Promovarea concurenţei pe pieţele de gros

 

Art. 99. – Prevederile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile accesului la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice realizat de către utilizatorii finali.

 

PARAGRAFUL 1

Asigurarea accesului şi interconectării

 

Art. 100. – (1) Autoritatea de reglementare ia toate măsurile necesare pentru a încuraja şi, acolo unde este cazul, a asigura, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, accesul şi interconectarea în condiţii adecvate, precum şi interoperabilitatea serviciilor, exercitându-şi atribuţiile într-un mod care să promoveze eficienţa economică, concurenţa durabilă, investiţiile eficiente şi inovarea şi să asigure maximizarea beneficiilor utilizatorilor finali.

(2) Măsurile adoptate potrivit alin. (1) pot viza, în special, impunerea următoarelor obligaţii, fără a aduce atingere măsurilor ce ar putea fi luate în conformitate cu prevederile art. 105 faţă de operatorii cu putere semnificativă pe piaţă:

a) obligaţii în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali, inclusiv, acolo unde este cazul, obligaţia de a asigura interconectarea reţelelor acestora, dacă impunerea acestor obligaţii este necesară pentru asigurarea conectivităţii între utilizatorii finali;

b) în situaţii justificate şi, în măsura în care acest lucru este necesar, obligaţii în sarcina operatorilor care controlează accesul la utilizatorii finali de a asigura interoperabilitatea serviciilor;

c) obligaţia operatorilor de a furniza accesul la interfeţe de programare a aplicaţiei sau ghidurile electronice de programe, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, dacă impunerea acestei obligaţii este necesară pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio sau de televiziune.

(3) Obligaţiile şi condiţiile impuse potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) trebuie să fie obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, iar impunerea lor trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

(4) În luarea unei decizii în conformitate cu prezentul articol, autoritatea de reglementare va avea în vedere asigurarea unor condiţii de acces şi interconectare echivalente pentru servicii echivalente, precum şi imposibilitatea condiţionării încheierii acordului de acces sau de interconectare de acceptarea unor clauze care nu au legătură cu obiectul acordului.

 

PARAGRAFUL 2

Sistemele de acces condiţionat şi alte facilităţi

 

Art. 101. – Sistemele de acces condiţionat operate pe piaţă trebuie să aibă capacitatea tehnică necesară pentru un transcontrol cu costuri scăzute, care să permită operatorilor de reţele publice de comunicaţii electronice să deţină, la nivel local sau regional, controlul complet asupra serviciilor care utilizează astfel de sisteme de acces condiţionat.

Art. 102. – Furnizorii de servicii de acces condiţionat, indiferent de mijloacele de transmisie utilizate, care asigură accesul la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune, de ale căror servicii de acces depind radiodifuzorii pentru a oferi servicii de radio şi televiziune oricărui grup de potenţiali consumatori de astfel de servicii, au obligaţia să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii, compatibile cu principiile dreptului concurenţei, servicii tehnice care să permită recepţionarea de către utilizatorii autorizaţi a serviciilor în format digital a programelor de radio şi televiziune, prin intermediul decodoarelor administrate de furnizorii de servicii.

Art. 103. – Furnizorii de servicii de acces condiţionat prevăzuţi la art. 102 au obligaţia să ţină evidenţa contabilă separată, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pentru activităţile legate de furnizarea de servicii de acces condiţionat.

Art. 104. – (1) Autoritatea de reglementare poate realiza analize de piaţă, în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, în scopul menţinerii, modificării sau retragerii condiţiilor impuse furnizorilor de servicii de acces condiţionat, în conformitate cu prevederile prezentului paragraf.

(2) Dacă, în urma analizei de piaţă realizate potrivit prevederilor alin. (1), ANCOM constată că unul sau mai mulţi furnizori de servicii de acces condiţionat nu au putere semnificativă pe piaţa relevantă, poate modifica sau retrage condiţiile impuse acestora, numai în măsura în care:

a) accesul utilizatorilor finali la serviciile şi programele de radio şi televiziune prevăzute la art. 82 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu va fi afectat în mod negativ în urma acestei modificări sau retrageri; şi

b) această decizie nu are consecinţe negative asupra concurenţei efective de pe piaţa cu amănuntul a serviciilor de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune şi de pe piaţa sistemelor de acces condiţionat şi a altor facilităţi asociate.

(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97 şi 135.

 

PARAGRAFUL 3

Obligaţii impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe pieţele de gros

 

Art. 105. – (1) Dacă, în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, un operator este desemnat ca având putere semnificativă pe o piaţă relevantă de gros din sectorul comunicaţiilor electronice, autoritatea de reglementare impune acestuia, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 106-110.

(2) În măsura în care legea nu dispune altfel şi fără a se aduce atingere prevederilor art. 13, art. 24 alin. (2) lit. h), art. 71, 73 , 75, 100 şi 101-104, cadrului legal privind exercitarea dreptului de acces pe proprietăţi, dispoziţiilor relevante ale Legii nr. 506/2004, cu completările ulterioare, sau obligaţiilor rezultate din acordurile internaţionale la care România este parte, autoritatea de reglementare nu poate impune obligaţiile prevăzute la art. 106-110 operatorilor care nu au fost desemnaţi ca având putere semnificativă pe piaţă potrivit alin. (1).

(3) În cazuri excepţionale, dacă autoritatea de reglementare intenţionează să impună în sarcina unui operator desemnat ca având putere semnificativă pe piaţă potrivit alin. (1) alte obligaţii în legătură cu accesul şi interconectarea decât cele prevăzute la art. 106-110, aceasta transmite Comisiei Europene o solicitare în acest sens. Decizia Comisiei Europene de autorizare sau de respingere a măsurii propuse se publică pe pagina de internet a ANCOM.

(4) Obligaţiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3) trebuie să se bazeze pe natura problemei identificate, să fie proporţionale şi justificate, având în vedere obiectivele autorităţii de reglementare prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, iar impunerea acestora trebuie să se realizeze în urma parcurgerii procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

(5) Atunci când este necesară impunerea unor obligaţii pentru respectarea unor acorduri internaţionale, măsurile prin care se impun, se modifică sau se retrag astfel de obligaţii în legătură cu accesul sau interconectarea se notifică Comisiei Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 97.

Art. 106. – (1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţii de transparenţă în legătură cu interconectarea reţelelor publice de comunicaţii electronice ori cu accesul la aceste reţele sau la facilităţile asociate. Aceste obligaţii pot viza aducerea la cunoştinţa publicului a anumitor informaţii, precum specificaţii tehnice, caracteristici ale reţelei, informaţii contabile şi tarife practicate, modalităţi şi condiţii de furnizare şi utilizare a serviciilor, inclusiv orice condiţii care limitează accesul sau utilizarea serviciilor şi aplicaţiilor, cu respectarea cadrului legal în vigoare.

(2) În cazul în care unui operator i-au fost impuse obligaţii de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate impune acelui operator obligaţia de a publica o ofertă de referinţă care trebuie să fie suficient de detaliată pentru a asigura că solicitanţii nu trebuie să plătească pentru resurse care nu sunt necesare serviciului pe care l-au solicitat.

(3) Oferta de referinţă va cuprinde o descriere suficient de detaliată a serviciilor oferite, potrivit necesităţilor pieţei, precum şi condiţiile tehnice şi comerciale, inclusiv de preţ, corespunzătoare fiecăruia dintre aceste servicii.

(4) Autoritatea de reglementare poate impune modificări ale ofertei de referinţă, pentru a asigura implementarea corespunzătoare a obligaţiilor impuse în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(5) Autoritatea de reglementare poate preciza ce informaţii trebuie aduse la cunoştinţa publicului, nivelul de detaliu cerut şi modalitatea de publicare.

(6) În cazul în care unui operator i s-au impus obligaţii, potrivit art. 109, în legătură cu furnizarea accesului la elemente de infrastructură, autoritatea de reglementare impune acestuia obligaţia de a publica o ofertă de referinţă, care va conţine cel puţin elementele prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 107. – Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţii de nediscriminare în legătură cu interconectarea reţelelor ori cu accesul la aceste reţele sau la facilităţile asociate, prin care să se asigure, în special, că operatorii:

a) aplică condiţii echivalente în circumstanţe echivalente altor persoane care furnizează servicii echivalente;

b) pun la dispoziţia terţilor servicii şi informaţii în aceleaşi condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea, cu cele oferite pentru propriile servicii sau pentru serviciile furnizate filialelor, sediilor secundare ori partenerilor lor.

Art. 108. – (1) ANCOM poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţii privind evidenţa contabilă separată, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pentru anumite activităţi care au legătură cu interconectarea reţelelor ori cu accesul la aceste reţele sau la facilităţile asociate.

(2) Autoritatea de reglementare poate, în special, să impună unui operator integrat pe verticală să urmărească distinct în evidenţa corespunzătoare tarifele la vânzarea de gros şi tarifele de transfer intern, pentru a asigura, între altele, îndeplinirea obligaţiei de nediscriminare impuse în conformitate cu prevederile art. 107 sau pentru a împiedica subvenţionarea încrucişată. Autoritatea de reglementare poate stabili formatul şi metodologia contabilă ce trebuie utilizate în vederea respectării acestei obligaţii, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Pentru a facilita verificarea îndeplinirii obligaţiilor de transparenţă şi de nediscriminare, autoritatea de reglementare poate să impună operatorilor obligaţia de a furniza, la cerere, înregistrări contabile, inclusiv date provenind de la terţi privitoare la venituri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) În scopul promovării unei pieţe deschise şi concurenţiale, autoritatea de reglementare poate publica informaţiile contabile obţinute, în condiţiile legii.

Art. 109. – (1) Autoritatea de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu prevederile art. 105, obligaţia de a permite accesul şi utilizarea unor elemente specifice ale reţelei ori unor facilităţi asociate, în special în cazul în care se consideră că refuzul de a acorda accesul ori impunerea unor clauze care au efect similar ar conduce la împiedicarea dezvoltării unei pieţe concurenţiale la nivel cu amănuntul sau la prejudicierea intereselor utilizatorilor finali.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) pot viza, printre altele:

a) acordarea către un terţ a dreptului de acces la elemente specifice ale reţelei sau la facilităţi asociate, inclusiv a accesului la elementele de reţea care nu sunt active şi a accesului necondiţionat la bucla locală, în vederea asigurării, printre altele, a furnizării serviciilor de selectare sau preselectare a transportatorului, precum şi a revânzării serviciului de acces la reţea;

b) negocierea, cu bună-credinţă, cu orice terţ care solicită accesul;

c) neretragerea dreptului de acces deja acordat;

d) furnizarea anumitor servicii, prin vânzarea de gros a acestora, în vederea revânzării de către terţi;

e) acordarea accesului liber la interfeţele tehnice, protocoalele sau alte tehnologii esenţiale care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor, inclusiv a serviciilor de reţele virtuale;

f) furnizarea colocării sau a altor forme de utilizare partajată a facilităţilor asociate;

g) furnizarea unor servicii determinate, necesare pentru asigurarea interoperabilităţii serviciilor destinate utilizatorilor finali, inclusiv a resurselor destinate serviciilor de reţele inteligente sau a serviciului de roaming în reţelele mobile;

h) acordarea accesului la sistemele de asistenţă operaţională sau la alte sisteme software similare, necesare pentru asigurarea unei concurenţe loiale în furnizarea serviciilor;

i) interconectarea reţelelor sau a elementelor reţelelor;

j) acordarea accesului la serviciile asociate, precum serviciile de localizare, identificare şi prezenţă.

(3) ANCOM poate ataşa obligaţiilor prevăzute la alin. (1) condiţii referitoare la echitatea, rezonabilitatea şi celeritatea îndeplinirii acestora.

(4) La impunerea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea de reglementare ia în considerare, în special:

a) viabilitatea tehnică şi economică a utilizării sau instalării unor facilităţi alternative, în condiţiile gradului de dezvoltare a pieţei, pe baza naturii şi tipului interconectării sau accesului în cauză, inclusiv viabilitatea asigurării altor forme de acces în amonte, cum ar fi accesul la canalizaţie;

b) fezabilitatea furnizării accesului solicitat, în funcţie de capacitatea disponibilă;

c) investiţia iniţială realizată de proprietarul infrastructurii, având în vedere atât investiţiile publice realizate, cât şi riscurile implicate în angajarea unei asemenea investiţii;

d) necesitatea promovării concurenţei pe termen lung, îndeosebi a concurenţei eficiente din punct de vedere economic, bazate pe infrastructuri;

e) existenţa anumitor drepturi de proprietate intelectuală, dacă este cazul;

f) furnizarea de servicii paneuropene.

(5) Atunci când impune obligaţiile prevăzute de prezentul articol, ANCOM poate stabili şi condiţiile tehnice sau operaţionale pe care furnizorul sau beneficiarii accesului trebuie să le îndeplinească în vederea asigurării unor condiţii normale de exploatare a reţelei. Obligaţiile referitoare la respectarea anumitor standarde tehnice sau specificaţii vor fi stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 110. – (1) Dacă o analiză de piaţă realizată în condiţiile legii indică absenţa concurenţei efective, care presupune că operatorul în cauză este capabil să menţină tarifele la un nivel excesiv de înalt sau că diferenţa dintre tarifele pentru serviciile cu amănuntul şi tarifele de gros percepute furnizorilor care oferă servicii cu amănuntul similare este de aşa natură încât produce efecte anticoncurenţiale, în detrimentul utilizatorilor finali, atunci autoritatea de reglementare poate, în conformitate cu prevederile art. 105, să impună obligaţii referitoare la recuperarea costurilor şi controlul tarifelor, inclusiv obligaţii de fundamentare a tarifelor în funcţie de costuri şi obligaţii privind implementarea unor sisteme de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea anumitor forme de acces sau de interconectare. În vederea încurajării investiţiilor, îndeosebi a celor în reţelele de generaţie viitoare, autoritatea de reglementare ia în considerare investiţia eficientă făcută de operatorul în cauză şi va permite existenţa unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ţinând seama de riscurile specifice asociate unui proiect nou de investiţii în reţea.

(2) Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare, impuse/impusă în condiţiile alin. (1), trebuie să promoveze eficienţa economică şi concurenţa şi să maximizeze beneficiul consumatorilor. În acest scop, autoritatea de reglementare poate să ia în considerare tarifele practicate pe pieţele concurenţiale comparabile.

(3) În cazul în care un operator are obligaţia să îşi fundamenteze tarifele în funcţie de costuri, proba faptului că tarifele respective sunt determinate în funcţie de costuri, inclusiv o rată rezonabilă de recuperare a investiţiei, se află în sarcina operatorului în cauză. În vederea calculării costului furnizării eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza sisteme de contabilitate a costurilor, altele decât cele utilizate de operator. Autoritatea de reglementare poate cere unui operator să furnizeze toate informaţiile care au stat la baza determinării unor tarife şi poate impune, dacă este cazul, ajustări ale acestora.

(4) În cazul în care controlul tarifelor se realizează prin impunerea implementării unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie făcută publică, indicându-se cel puţin principalele categorii în care sunt grupate costurile şi regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Îndeplinirea obligaţiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 111. – (1) În cazuri excepţionale, atunci când autoritatea de reglementare consideră că obligaţiile impuse în temeiul art. 106-110 nu sunt suficiente pentru a asigura concurenţa efectivă şi că există în continuare probleme concurenţiale importante şi persistente în ceea ce priveşte furnizarea la nivelul pieţelor de gros a anumitor servicii de acces, aceasta poate impune operatorilor integraţi pe verticală, cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3), obligaţia de a transfera activităţile aferente furnizării la nivelul pieţelor de gros a unor servicii de acces relevante unei entităţi economice care funcţionează independent.

(2) Entitatea economică prevăzută la alin. (1) va avea obligaţia de a furniza servicii de acces tuturor solicitanţilor, inclusiv altor entităţi din cadrul societăţii-mamă, utilizând aceleaşi sisteme şi procese şi respectând aceleaşi durate, termene şi condiţii, inclusiv referitoare la tarife şi la nivelul serviciilor furnizate.

(3) Atunci când autoritatea de reglementare intenţionează să impună obligaţia de separare funcţională, aceasta transmite Comisiei Europene o propunere care cuprinde:

a) dovezi care să susţină concluziile autorităţii de reglementare, astfel cum acestea sunt prevăzute la alin. (1);

b) o evaluare motivată care să arate că, pentru o perioadă rezonabilă, nu există sau există premise reduse pentru concurenţa bazată pe infrastructuri, efectivă şi sustenabilă;

c) o analiză a impactului preconizat asupra autorităţii de reglementare, asupra operatorului, în special asupra forţei de muncă a operatorului căruia i se impune această obligaţie, asupra pieţei de comunicaţii electronice în general şi asupra stimulentelor pentru investiţii pe această piaţă, în special în ceea ce priveşte necesitatea asigurării coeziunii sociale şi teritoriale, precum şi a impactului asupra altor părţi interesate, în special impactul preconizat asupra concurenţei şi orice efecte potenţiale asupra consumatorilor;

d) o analiză care justifică de ce impunerea acestei obligaţii ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare obligaţiile impuse pentru a remedia problemele concurenţiale identificate.

(4) Proiectul unei măsuri care vizează impunerea obligaţiei de separare funcţională cuprinde următoarele elemente:

a) natura şi gradul exact de separare, menţionând în special statutul juridic al entităţii economice separate;

b) identificarea activelor entităţii economice separate şi a serviciilor care urmează să fie furnizate de aceasta;

c) clauze privind conducerea entităţii care să asigure independenţa personalului acesteia, precum şi structura corespunzătoare a sistemului de stimulente şi de remunerare;

d) reguli care să asigure respectarea obligaţiilor impuse;

e) reguli care să asigure transparenţa procedurilor operaţionale, în special faţă de celelalte părţi interesate;

f) procedura de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor, inclusiv prin publicarea unui raport anual.

(5) Pe baza deciziei Comisiei Europene de autorizare a măsurilor propuse, potrivit art. 105 alin. (3), ANCOM realizează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces, în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol. Pe baza acestei analize, autoritatea de reglementare impune, menţine, modifică sau retrage obligaţiile specifice, cu respectarea prevederilor art. 97, 98 şi 135.

(6) Operatorului căruia i s-a impus obligaţia de separare funcţională i se pot impune oricare dintre obligaţiile prevăzute la art. 106-110 pe pieţele relevante pe care a fost desemnat ca având putere semnificativă sau oricare alte obligaţii autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

Art. 112. – (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care le incumbă în ceea ce priveşte operaţiunile de concentrare economică, operatorii integraţi pe verticală care, în conformitate cu dispoziţiile secţiunii 1 a prezentului capitol, au fost desemnaţi ca având putere semnificativă pe una sau mai multe pieţe relevante din sectorul comunicaţiilor electronice şi care intenţionează să transfere o parte substanţială ori totalitatea activelor aferente reţelei de acces unei persoane juridice distincte, controlată, direct sau indirect, de un proprietar diferit, sau să înfiinţeze o entitate economică separată prin intermediul căreia să asigure altor furnizori care activează la nivelul pieţei cu amănuntul, inclusiv propriei sale activităţi cu amănuntul, servicii de acces echivalente au obligaţia de a informa autoritatea de reglementare, în avans şi într-un termen rezonabil, cu privire la această intenţie, pentru a permite autorităţii de reglementare să evalueze, conform alin. (4), efectele măsurilor planificate.

(2) Orice modificare a intenţiilor comunicate conform prevederilor alin. (1), precum şi rezultatul final al măsurilor planificate vor fi transmise în cel mai scurt timp autorităţii de reglementare.

(3) Operatorul prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a transmite autorităţii de reglementare toate informaţiile necesare pentru evaluarea impactului măsurilor planificate.

(4) În cel mult 12 luni de la data primirii informării prevăzute la alin. (1) sau a modificărilor comunicate potrivit alin. (2), autoritatea de reglementare evaluează efectul măsurilor planificate asupra obligaţiilor specifice impuse în conformitate cu prevederile prezentului capitol. În acest scop, autoritatea de reglementare realizează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces, putând impune, menţine, modifica sau retrage una ori mai multe dintre obligaţiile prevăzute de prezentul capitol, cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 97, 98 şi 135.

(5) În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, ANCOM poate solicita modificarea măsurilor planificate.

(6) Persoanei juridice sau entităţii economice rezultate în urma aplicării măsurilor prevăzute la alin. (1), indiferent de statutul juridic al acesteia, i se pot impune oricare dintre obligaţiile prevăzute la art. 106-110 pe pieţele relevante pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă sau oricare alte obligaţii autorizate de Comisia Europeană, potrivit art. 105 alin. (3).

(7) Măsurile adoptate de ANCOM conform dispoziţiilor prezentului articol vor avea în vedere, acolo unde este cazul, obligaţiile impuse de către Consiliului Concurenţei în cadrul procedurii de autorizare a concentrărilor economice.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Promovarea concurenţei pe pieţele cu amănuntul

 

Art. 113. – (1) Dacă, în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, ANCOM stabileşte că, pe o anumită piaţă la nivelul furnizării serviciilor cu amănuntul, nu există concurenţă efectivă, iar obligaţiile impuse în conformitate cu prevederile art. 106-110 nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, aceasta poate impune furnizorilor cu putere semnificativă pe piaţa respectivă, în mod corespunzător, obligaţiile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali şi al promovării unei concurenţe efective.

(2) Obligaţiile impuse de ANCOM potrivit alin. (1) pot include:

a) interzicerea practicării de preţuri excesive în raport cu costurile pe care le implică furnizarea serviciilor;

b) interzicerea practicării unor preţuri de ruinare, având ca efect limitarea intrării pe piaţă sau restrângerea concurenţei;

c) interzicerea favorizării nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparaţie cu alţii;

d) interzicerea condiţionării furnizării serviciului de acceptarea de către utilizatorii finali a unor prestaţii suplimentare, fără legătură cu serviciul solicitat.

(3) ANCOM poate impune, de asemenea, unui furnizor cu putere semnificativă pe o piaţă cu amănuntul:

a) plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amănuntul;

b) măsuri de control al tarifelor individuale;

c) măsuri de fundamentare a tarifelor în funcţie de costuri sau pe baza preţurilor ori tarifelor practicate pe pieţe comparabile.

(4) Obligaţiile impuse potrivit prezentului articol trebuie să fie corespunzătoare naturii problemei identificate, proporţionale şi necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

Art. 114. – (1) Atunci când este adecvat şi necesar, ANCOM impune acelor furnizori cărora le-au fost impuse obligaţii potrivit art. 113 obligaţia de a implementa un sistem de contabilitate a costurilor. ANCOM poate stabili formatul şi metodologia contabilă ce vor fi folosite.

(2) Îndeplinirea obligaţiilor de implementare a sistemului de contabilitate a costurilor trebuie auditată anual de un organism independent, rezultatele acestui audit urmând să fie publicate în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.

Art. 115. – ANCOM nu impune obligaţiile stabilite de prezenta secţiune pe anumite pieţe geografice sau pentru anumite categorii de utilizatori, dacă stabileşte că există concurenţă efectivă.

 

CAPITOLUL VIII

Soluţionarea litigiilor

 

Art. 116. – (1) În situaţia apariţiei unui litigiu între furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu obligaţiile impuse acestora prin dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale regulamentelor Uniunii Europene din domeniul comunicaţiilor electronice sau impuse de către ANCOM în conformitate cu aceste dispoziţii ori între astfel de furnizori şi persoane având calitatea de furnizori în alte state membre ale Uniunii Europene care solicită sau beneficiază de acces ori interconectare în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, partea interesată poate sesiza ANCOM în vederea soluţionării litigiului.

(2) Partea interesată se va adresa ANCOM printr-o cerere scrisă, transmisă în două exemplare. În vederea dezbaterii pe fond a litigiului, ANCOM va invita părţile în faţa sa, comunicându-le, într-un termen rezonabil, data întâlnirii. În funcţie de complexitatea cazului, părţile pot fi invitate la întâlniri ulterioare. Dezbaterile din cadrul întâlnirilor vor fi consemnate în scris şi comunicate părţilor.

(3) Părţile îşi pot exercita drepturile personal, pot fi asistate sau reprezentate. Reprezentanţii părţilor trebuie să prezinte înscrisurile care le atestă această calitate.

(4) Atunci când apreciază că, în urma analizării tuturor informaţiilor şi a punctelor de vedere exprimate în cauză, litigiul poate fi soluţionat pe fond, ANCOM va transmite părţilor o soluţie preliminară. Oricare dintre părţi poate formula o cerere motivată în vederea reanalizării soluţiei preliminare.

(5) Atunci când este sesizată în conformitate cu alin. (1), în cazuri justificate, ANCOM poate dispune şi repararea prejudiciului patrimonial efectiv suferit.

(6) În situaţii excepţionale, când o parte poate suferi grave prejudicii care, în lipsa unor măsuri cu caracter provizoriu, nu ar putea fi reparate în mod corespunzător în ipoteza unei soluţionări pe fond a litigiului favorabile părţii care solicită dispunerea respectivelor măsuri, partea în cauză poate solicita ANCOM dispunerea unor măsuri cu caracter provizoriu, în vederea evitării producerii prejudiciilor sau limitării întinderii acestora. Măsurile provizorii vor fi dispuse de către preşedintele ANCOM prin decizie motivată. Decizia de soluţionare a cererii privind dispunerea de măsuri provizorii va fi emisă în termen de cel mult 30 de zile de la data introducerii cererii.

(7) În soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (1), ANCOM va avea în vedere obiectivele menţionate la art. 4-61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(8) Litigiul va fi soluţionat prin decizie a preşedintelui ANCOM în termen de cel mult 4 luni de la data sesizării, în afara situaţiilor excepţionale, în care, în funcţie de complexitatea litigiului sau de impactul acestuia asupra pieţei comunicaţiilor electronice, un termen mai lung este necesar pentru buna soluţionare a cazului.

(9) Decizia de soluţionare a litigiului va cuprinde cel puţin următoarele elemente: denumirea şi sediul, respectiv numele şi domiciliul părţilor, obiectul litigiului, desfăşurarea procedurii, motivarea în fapt şi în drept pe care se întemeiază, măsurile dispuse şi modalităţile de ducere la îndeplinire a acestora, precum şi căile de atac împotriva acesteia.

(10) Decizia de soluţionare a litigiului se comunică părţilor şi se publică pe pagina de internet a ANCOM, cu respectarea principiului confidenţialităţii.

(11) Deciziile emise de preşedintele ANCOM în condiţiile prezentului articol constituie acte administrativ-jurisdicţionale, putând fi atacate în contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare.

(12) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, în condiţiile legii.

Art. 117. – (1) În situaţia apariţiei unui litigiu între furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care provin din România şi dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, în legătură cu obligaţiile impuse acestora în temeiul legislaţiilor naţionale, în cazul în care litigiul este de competenţa ANCOM şi a uneia sau mai multor autorităţi naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene, partea interesată se poate adresa ANCOM sau oricăreia dintre autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii competente, în vederea soluţionării litigiului.

(2) Dacă ANCOM este sesizată în condiţiile alin. (1), în vederea soluţionării litigiului colaborează cu autoritatea sau, după caz, cu autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi ia în considerare punctele de vedere exprimate de acestea, astfel încât să se asigure o soluţionare unitară a litigiului.

(3) Atunci când apreciază ca fiind necesar pentru soluţionarea temeinică a litigiului, ANCOM poate solicita punctul de vedere al OAREC. În acest caz, litigiul va fi soluţionat cu luarea în considerare a punctului de vedere exprimat de OAREC, fără a aduce atingere competenţei ANCOM de a dispune măsuri provizorii.

(4) Prevederile art. 116 alin. (2)-(12) se aplică în mod corespunzător.

Art. 118. – (1) Utilizatorii finali se pot adresa ANCOM în vederea soluţionării litigiilor ocazionate de aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi în legătură cu clauzele privind exercitarea drepturilor conferite de prezenta ordonanţă de urgenţă, prevăzute în contractele reglementate la cap. V secţiunea 1, ori în legătură cu executarea acestor clauze şi care nu au fost rezolvate pe cale amiabilă cu furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(2) ANCOM stabileşte o procedură facultativă în scopul soluţionării echitabile şi prompte a litigiilor prevăzute la alin. (1). Procedura trebuie să fie transparentă, nediscriminatorie, imparţială, simplă şi necostisitoare.

(3) Procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută de prezentul articol are caracter scris. Atunci când consideră necesar, ANCOM poate convoca părţile la întâlniri, separat sau împreună, dezbaterile din cadrul acestora fiind consemnate în scris şi comunicate părţilor.

(4) În cazul în care, în termen de 60 de zile de la transmiterea unei sesizări în condiţiile alin. (1), litigiul nu a fost soluţionat pe cale amiabilă, ANCOM va transmite părţilor propunerea sa de soluţionare a litigiului, motivată în mod corespunzător. Propunerea ANCOM de soluţionare a litigiului va avea în vedere susţinerile şi documentele depuse de părţi şi are caracter de recomandare.

(5) ANCOM poate stabili un sistem de rambursare a cheltuielilor făcute de utilizatorii finali sau de despăgubire pentru prejudiciile suferite de aceştia în raporturile cu furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, aplicabil în cazuri întemeiate.

(6) În situaţia în care părţile implicate provin din mai multe state membre ale Uniunii Europene, ANCOM îşi va coordona eforturile cu autorităţile naţionale de reglementare în comunicaţii competente, în vederea soluţionării temeinice a litigiului.

(7) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului persoanelor de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, în condiţiile legii.

Art. 119. – (1) Procedurile facultative de soluţionare a litigiilor prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM.

(2) Accesul la procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute de prezentul capitol este gratuit.

 

CAPITOLUL IX

Furnizarea de informaţii

 

Art. 120. – (1) ANCOM are dreptul să solicite persoanelor care furnizează sau au furnizat reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori facilităţi asociate informaţiile, inclusiv de natură financiară, necesare în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sau de legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate de ANCOM în special în următoarele scopuri:

a) verificarea respectării obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice ori impuse de ANCOM în conformitate cu aceste dispoziţii, precum şi punerea în aplicare şi executarea regulamentelor Uniunii Europene din domeniul comunicaţiilor electronice, în special în ceea ce priveşte monitorizarea pieţei şi verificarea respectării obligaţiilor furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care decurg din aceste regulamente, în cazurile în care competenţa de monitorizare şi verificare a acestor obligaţii aparţine autorităţii naţionale de reglementare;

b) stabilirea tarifului de monitorizare anual, în conformitate cu prevederile cap. X;

c) stabilirea contribuţiilor pentru finanţarea serviciilor din sfera serviciului universal;

d) desemnarea furnizorilor de serviciu universal şi impunerea în sarcina acestora a obligaţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;

e) identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice, realizarea analizelor de piaţă şi identificarea furnizorilor cu putere semnificativă, în conformitate cu prevederile cap. VII;

f) impunerea în sarcina furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă a obligaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

g) acordarea resurselor limitate de spectru radio, numerotaţie ori a resurselor tehnice şi impunerea de obligaţii cu privire la utilizarea acestora;

h) soluţionarea litigiilor prevăzute la cap. VIII;

i) realizarea de statistici necesare exercitării atribuţiilor ANCOM;

j) elaborarea de rapoarte, studii şi analize, în domeniul comunicaţiilor electronice;

k) evaluarea necesităţii şi oportunităţii emiterii de noi reglementări, în conformitate cu atribuţiile ANCOM;

l) evaluarea implementării reglementărilor în vigoare;

m) publicarea unor situaţii comparative privind calitatea şi tarifele serviciilor, în vederea maximizării beneficiilor utilizatorilor finali;

n) asigurarea utilizării eficiente şi efective a frecvenţelor radio.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), ANCOM poate îndeosebi să solicite:

a) furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, informaţii despre viitoare dezvoltări ale reţelei şi ale serviciilor care ar putea avea impact asupra serviciilor oferite pe piaţa de gros competitorilor;

b) furnizorilor desemnaţi ca având putere semnificativă pe pieţele relevante de gros din sectorul comunicaţiilor electronice, date şi informaţii contabile privind serviciile furnizate pe pieţele cu amănuntul care sunt asociate cu pieţele de gros pe care aceştia au fost identificaţi de ANCOM ca având putere semnificativă.

(4) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului obligaţia de a transmite periodic anumite categorii de informaţii, în vederea realizării unor rapoarte statistice cu privire la piaţa de comunicaţii electronice.

(5) Fără a aduce atingere obligaţiilor de informare impuse prin actele normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice, informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi solicitate în scris şi motivat, iar cantitatea şi natura acestora trebuie să fie proporţionale cu scopul pentru care au fost solicitate.

(6) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a pune la dispoziţie informaţiile, în termenul şi în condiţiile indicate de ANCOM, după caz.

(7) ANCOM publică informaţiile care ar putea contribui la dezvoltarea unei pieţe deschise şi concurenţiale, inclusiv informaţii actualizate referitoare la aplicarea regulamentelor Uniunii Europene, cu respectarea principiului confidenţialităţii şi a prevederilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public, precizând atât condiţiile, cât şi procedura de acces al persoanelor interesate la aceste informaţii.

(8) În cazul persoanelor care au furnizat reţele sau servicii de comunicaţii electronice, ANCOM poate solicita informaţii în conformitate cu alin. (1) într-un termen de maximum 3 ani de la data încetării calităţii de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

Art. 121. – (1) ANCOM cooperează cu autorităţi de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice din străinătate, inclusiv pe baza unor acorduri de colaborare şi schimb de informaţii, în vederea îndeplinirii atribuţiilor care îi revin în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă şi al legislaţiei speciale în domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi pentru a facilita exercitarea de către aceste autorităţi a atribuţiilor ce le revin în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile.

(2) ANCOM va transmite autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene informaţiile solicitate motivat de acestea, în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestora prevăzute în legislaţia Uniunii Europene.

(3) ANCOM va furniza Comisiei Europene, la cererea motivată a acesteia, toate informaţiile necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale. Natura şi cantitatea informaţiilor vor fi proporţionale cu scopul pentru care au fost solicitate.

(4) Dacă informaţiile solicitate de Comisia Europeană au fost transmise în prealabil de furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în conformitate cu dispoziţiile art. 120, ANCOM va informa furnizorii respectivi cu privire la transmiterea informaţiilor.

(5) ANCOM poate solicita în mod expres şi motivat Comisiei Europene să nu pună la dispoziţia autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene informaţiile transmise în conformitate cu prevederile alin. (3).

(6) Dacă informaţiile transmise în conformitate cu prevederile alin. (2), (3) sau (5) sunt considerate confidenţiale, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene, ANCOM solicită Comisiei Europene şi autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene respectarea caracterului confidenţial.

(7) ANCOM poate solicita autorităţilor naţionale de reglementare în comunicaţii din alte state membre ale Uniunii Europene informaţiile necesare în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sau de legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice, respectând, acolo unde este cazul, caracterul confidenţial al informaţiilor primite.

(8) În vederea revizuirii periodice a legislaţiei Uniunii Europene din domeniul comunicaţiilor electronice şi a monitorizării sistemelor naţionale de autorizare generală şi de acordare a dreptului de utilizare pentru anumite resurse limitate, ANCOM va furniza Comisiei Europene toate informaţiile solicitate.

 

CAPITOLUL X

Tariful de monitorizare

 

Art. 122. – Orice persoană care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştale are obligaţia de a plăti către ANCOM un tarif de monitorizare anual, în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, din momentul dobândirii calităţii de furnizor şi până la încetarea acestei calităţi.

Art. 123. – (1) Tariful de monitorizare prevăzut la art. 122 va acoperi numai cheltuielile administrative ale ANCOM.

(2) Cheltuielile administrative ale ANCOM sunt cele aferente gestionării, controlării şi aplicării regimului de autorizare generală, ale drepturilor de utilizare a resurselor limitate ori ale obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice ori al serviciilor poştale sau care pot fi impuse de ANCOM în conformitate cu aceste dispoziţii, inclusiv cele aferente exercitării atribuţiilor ANCOM în materia administrării resurselor limitate, putând include, printre altele:

a) costuri pentru cooperare, armonizare şi standardizare internaţională;

b) costuri cu realizarea analizelor de piaţă ori a impunerii obligaţiilor în sarcina furnizorilor cu putere semnificativă;

c) costuri cu asigurarea implementării serviciului universal, fără a se referi la compensarea costului net determinat de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal;

d) costuri cu monitorizarea respectării obligaţiilor prevăzute de cadrul legal ori impuse în conformitate cu acest cadru;

e) costuri determinate de elaborarea şi aplicarea legislaţiei secundare în domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale din domeniul de competenţă al ANCOM.

Art. 124. – (1) Tariful de monitorizare prevăzut la art. 122 se calculează ca un procent din cifra de afaceri realizată în anul anterior celui pentru care se datorează, în cazul persoanelor care au avut calitatea de furnizor pe parcursul întregului an calendaristic anterior.

(2) În cazul persoanelor care nu au avut calitatea de furnizor pe parcursul întregului an calendaristic anterior, tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) se calculează ca un procent din cifra de afaceri înregistrată în lunile anului anterior celui pentru care se datorează, în care a avut calitatea de furnizor.

(3) Procentul prevăzut la alin. (1) şi (2) se determină anual, fără a depăşi 0,4%, ca raport între:

a) cheltuielile administrative prevăzute la art. 123 alin. (2), din care se scad veniturile din alte surse; şi

b) cifra de afaceri cumulată a persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2).

(4) În vederea determinării diferenţei prevăzute la alin. (3) lit. a), vor fi luate în considerare şi sumele din excedentul anual rezultat din execuţia bugetelor anilor precedenţi.

(5) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1), suma luată în considerare pentru determinarea tarifului de monitorizare este întreaga cifră de afaceri prevăzută în situaţiile financiare anuale întocmite pentru anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare.

(6) Cifra de afaceri a persoanelor prevăzute la alin. (2) se determină prin cumularea veniturilor realizate în lunile din anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, în care acestea au avut calitatea de furnizor, luându-se în considerare inclusiv luna în care au dobândit această calitate.

(7) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cifrei de afaceri îi corespunde totalitatea veniturilor brute realizate în anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, respectiv totalitatea veniturilor brute realizate în lunile din anul anterior celui pentru care se datorează tariful de monitorizare, în care au avut calitatea de furnizor.

Art. 125. – (1) Cuantumul tarifului de monitorizare anual datorat de fiecare furnizor se stabileşte prin aplicarea procentului prevăzut la art. 124 alin. (3) la cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5), (6) sau (7), după caz.

(2) Cuantumul tarifului de monitorizare prevăzut la alin. (1) se stabileşte la data determinării cifrei de afaceri cumulate prevăzute la art. 124 alin. (3) lit. b), dar nu mai târziu de data de 15 septembrie a anului respectiv, prin decizie a preşedintelui ANCOM, care se comunică fiecărui furnizor.

Art. 126. – (1) La încetarea calităţii de furnizor, indiferent de forma acesteia, orice furnizor are obligaţia de a achita tariful de monitorizare stabilit astfel:

a) în cazul în care încetarea calităţii de furnizor are loc înainte de determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 125 alin. (2), furnizorul datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul stabilit de ANCOM în condiţiile art. 124 alin. (3) pentru anul anterior şi cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care acesta a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea;

b) în cazul în care încetarea calităţii de furnizor are loc după determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 125 alin. (2), pe lângă acest tarif, furnizorul datorează şi un tarif suplimentar, calculat ca produs între procentul stabilit de ANCOM în condiţiile art. 124 alin. (3) pentru anul în curs şi cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea.

(2) Persoanele care datorează tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) au obligaţia de a transmite ANCOM, în termen de 15 zile de la data încetării calităţii de furnizor, o situaţie privind cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea sau, respectiv, privind cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea, în condiţiile stabilite de ANCOM.

(3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) nu comunică ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), documentele prevăzute la alin. (2), ANCOM stabileşte în sarcina acestor persoane obligaţia de plată a tarifului de monitorizare datorat la încetarea calităţii de furnizor prin luarea în considerare a ultimei cifre de afaceri cunoscute de către ANCOM, multiplicată cu 1/12 şi cu numărul lunilor din anul în care au avut această calitate fără a se fi stabilit tariful de monitorizare.

(4) Tariful de monitorizare datorat potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se stabileşte prin decizie a preşedintelui ANCOM, iar diferenţa dintre acesta şi plăţile anticipate stabilite în condiţiile art. 127 alin. (1) se achită în termenul prevăzut la art. 128 sau, după caz, se restituie de către ANCOM în condiţiile Codului de procedură fiscală.

(5) Tariful de monitorizare datorat potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se stabileşte prin decizie a preşedintelui ANCOM şi se achită în termenul prevăzut la art. 128.

(6) Persoanele cărora le-a încetat calitatea de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori cea de furnizor de servicii poştale în acelaşi an în care au dobândit această calitate datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) sau, după caz, la alin. (1) lit. b) şi cifra de afaceri realizată în lunile în care au avut această calitate, luându-se în considerare inclusiv luna în care au dobândit calitatea şi exclusiv luna în care aceasta a încetat.

(7) Persoanelor prevăzute la alin. (6) li se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (2)-(5).

(8) În cazul furnizorilor cărora le-a încetat calitatea ca urmare a fuziunii, tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) va fi stabilit în sarcina societăţilor absorbante sau nou-constituite, după caz.

Art. 127. – (1) ANCOM poate impune persoanelor prevăzute la art. 122 obligaţia de a efectua, în contul tarifului de monitorizare anual, plăţi anticipate după cum urmează:

a) până la data de 15 martie a anului, dar nu mai puţin de 15 zile de la data comunicării deciziei preşedintelui ANCOM, o tranşă în cuantum de 30% din ultimul tarif de monitorizare datorat;

b) până la data de 15 iunie a anului, dar nu mai puţin de 15 zile de la data comunicării deciziei preşedintelui ANCOM, o nouă tranşă în cuantum de 30% din ultimul tarif de monitorizare datorat.

(2) Cuantumul plăţilor anticipate prevăzute la alin. (1) se stabileşte până la data de 15 februarie prin decizie a preşedintelui ANCOM.

(3) Ultimul tarif de monitorizare datorat, pe baza căruia se determină plăţile anticipate, este tariful de monitorizare stabilit în condiţiile art. 125 alin. (2), fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.

(4) Diferenţa dintre tariful de monitorizare anual stabilit în condiţiile art. 125 alin. (2) şi eventualele plăţi anticipate stabilite în condiţiile alin. (1) se achită în termenul prevăzut la art. 128 sau, după caz, se restituie de către ANCOM în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Art. 128. – Termenul de plată a tarifelor prevăzute la art. 126 alin. (4) sau (5) şi la art. 127 alin. (4) este data de 25 a lunii următoare celei în care s-a emis decizia, dar nu mai puţin de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Art. 129. – (1) Persoanele prevăzute la art. 124 şi la art. 126 alin. (1) şi (6) pot solicita, în vederea determinării tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate exclusiv din furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ori din furnizarea de servicii poştale, în locul cifrei de afaceri, prevederile art. 124-126 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), furnizorii sunt obligaţi să ţină contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveşte veniturile obţinute din activităţile de furnizare de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ori, după caz, de furnizare de servicii poştale. Certificarea acestor venituri se va realiza de către un auditor independent sau de către un expert contabil autorizat potrivit legii, în condiţiile stabilite de ANCOM.

(3) Netransmiterea documentelor cuprinzând veniturile certificate în condiţiile prevăzute la alin. (2) în vederea determinării tarifului de monitorizare are ca efect determinarea acestuia în funcţie de cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5).

Art. 130. – (1) Persoanele prevăzute la art. 124 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), au obligaţia de a transmite ANCOM situaţiile financiare anuale conţinând cifrele de afaceri înscrise în contul de profit şi pierdere, necesare pentru determinarea tarifului de monitorizare, în termen de 7 zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele competente la care se înregistrează, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2) Persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale şi întreprinderile individuale care datorează tariful de monitorizare prevăzut la art. 124 au obligaţia de a transmite ANCOM declaraţiile financiare anuale privind veniturile brute realizate, necesare pentru determinarea tarifului de monitorizare, în termen de 7 zile de la expirarea termenului legal de depunere a acestora la organele competente la care se înregistrează, potrivit legislaţiei în vigoare.

(3) Persoanele prevăzute la art. 124 alin. (2) au obligaţia de a transmite ANCOM, în termenul prevăzut la alin. (2), situaţia privind cifra de afaceri realizată în lunile din anul anterior în care acestea au avut calitatea de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori de furnizor de servicii poştale.

(4) Netransmiterea în termenele şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale a documentelor prevăzute la alin. (3) necesare în vederea determinării tarifului de monitorizare are ca efect determinarea acestuia în funcţie de cifra de afaceri prevăzută la art. 124 alin. (5).

Art. 131. – Prin excepţie de la prevederile art. 122 şi ale art. 126 alin. (1) şi (6), furnizorii care înregistrează o cifră de afaceri care nu depăşeşte echivalentul în lei a 100.000 de euro, la cursul de schimb valutar mediu al perioadei în care a fost realizată cifra de afaceri, calculat pe baza cursului de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, nu au obligaţia de plată a tarifului de monitorizare, prevederile art. 122-130 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 132. – Procedura de aplicare a prevederilor art. 122- 131 se stabileşte prin decizie a preşedintelui ANCOM, cu respectarea principiilor obiectivităţii, transparenţei şi proporţionalităţii.

 

CAPITOLUL XI

Consultare, transparenţă şi informare

 

Art. 133. – (1) În vederea aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă, ANCOM are obligaţia de a crea, menţine, dezvolta şi actualiza permanent o pagină de internet proprie, prin intermediul căreia să se asigure informarea publicului într-o manieră accesibilă cu privire la:

a) autorităţile publice competente să exercite atribuţii în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă şi al legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice;

b) organizarea, funcţionarea, obiectivele şi atribuţiile ANCOM, precum şi atribuţiile fiecărei structuri interne a ANCOM;

c) datele necesare pentru a asigura comunicarea eficientă cu structurile interne ale ANCOM;

d) legislaţia naţională şi internaţională aplicabilă în domeniul comunicaţiilor electronice;

e) deciziile emise de preşedintele ANCOM aplicabile în domeniul comunicaţiilor electronice;

f) căile legale de atac împotriva deciziilor preşedintelui ANCOM;

g) documentele a căror publicare este obligatorie în cadrul consultărilor lansate în condiţiile art. 135;

h) bugetul de venituri şi cheltuieli al ANCOM;

i) procedura de autorizare generală, de acordare a dreptului de utilizare a frecvenţelor radio, a resurselor de numerotaţie şi a resurselor tehnice;

j) drepturile şi obligaţiile furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, în conformitate cu regimul de autorizare generală;

k) drepturile şi obligaţiile titularilor de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio şi a licenţelor de utilizare a resurselor de numerotaţie;

l) obligaţiile impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile cap. VII;

m) orice alte informaţii utile informării publicului, care au legătură cu activitatea ANCOM.

(2) ANCOM depune toate diligenţele necesare pentru a asigura că informaţiile publicate pe pagina de internet proprie sunt disponibile şi în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională.

Art. 134. – (1) ANCOM va comunica Comisiei Europene măsurile adoptate în legislaţia naţională în domeniul de reglementare al Directivei-cadru, al Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, cu modificările ulterioare, al Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, cu modificările ulterioare, şi al Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, cu modificările ulterioare, precum şi orice modificări sau completări ale acestor măsuri.

(2) În special, autoritatea de reglementare notifică Comisiei Europene măsurile adoptate în temeiul cap. VII, precum şi, în cel mai scurt timp, orice modificare a acestor măsuri.

Art. 135. – (1) Cu excepţia măsurilor adoptate în temeiul prevederilor art. 97 alin. (6), art. 116 sau 117, ANCOM are obligaţia de a respecta procedura de consultare stabilită prin prezentul articol ori de câte ori intenţionează să adopte măsuri în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă ce sunt de natură să producă un impact semnificativ pe piaţa relevantă.

(2) ANCOM are obligaţia de a publica textul supus consultării pe pagina de internet proprie, precizând totodată şi data publicării documentului, data la care expiră termenul de depunere a observaţiilor şi data estimativă la care intenţionează să adopte măsura care face obiectul consultării. Toate persoanele interesate care au solicitat înscrierea adresei lor de poştă electronică pe lista de corespondenţă special constituită a ANCOM vor fi informate cu privire la lansarea consultării cel mai târziu la data publicării documentului.

(3) Din momentul în care textul supus consultării este publicat pe pagina de internet, ANCOM stabileşte un termen de cel puţin 30 de zile pentru depunerea de observaţii, în scris, de către orice persoană interesată. În situaţiile în care măsurile trebuie adoptate în regim de urgenţă, acest termen poate fi mai scurt de 30 de zile, însă nu mai scurt de 10 zile.

(4) Cel mai târziu la data publicării pe pagina de internet a măsurii adoptate, ANCOM are obligaţia de a publica şi un material de sinteză a observaţiilor primite, cu respectarea principiului confidenţialităţii, care va preciza şi poziţia sa faţă de aceste observaţii.

Art. 136. – (1) În cadrul procedurii de consultare prevăzute la art. 135, în special atunci când intenţionează să adopte măsuri în temeiul cap. V, ANCOM analizează punctele de vedere transmise de utilizatorii finali, inclusiv de persoanele cu dizabilităţi, de asociaţiile acestora, de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, de producătorii de echipamente şi de furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile utilizatorilor finali referitoare la serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului.

(2) La adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ANCOM ţine cont în mod corespunzător de protejarea intereselor consumatorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(3) Acolo unde este cazul, părţile interesate pot dezvolta, cu îndrumarea ANCOM, mecanisme de colaborare care pot implica consumatori, asociaţii ale utilizatorilor şi furnizori, în scopul de a îmbunătăţi calitatea generală a serviciilor, prin elaborarea de coduri de conduită şi standarde de operare, precum şi prin monitorizarea aplicării acestora.

(4) ANCOM poate promova, în limitele atribuţiilor prevăzute de lege, cooperarea dintre furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi organismele care asigură protejarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a drepturilor conexe în ceea ce priveşte utilizarea serviciilor de comunicaţii electronice.

 

CAPITOLUL XII

Supraveghere, control şi sancţiuni

 

Art. 137. – (1) Controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice şi ale actelor normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi al respectării obligaţiilor furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice care decurg din regulamentele Uniunii Europene, acolo unde se stabileşte competenţa de monitorizare sau de verificare a respectării acestor obligaţii de către autoritatea naţională de reglementare, revine ANCOM, care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop, denumit în continuare personal de control.

(2) Personalul de control, precum şi atribuţiile acestuia se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 138. – (1) Personalul de control poate să efectueze acţiuni de control, inclusiv inopinate, în cadrul cărora poate să solicite, menţionând temeiul legal şi scopul solicitării, orice documente necesare pentru efectuarea controlului, să ridice copii de pe orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale ori alte acte sau documente, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) În cadrul acţiunilor de control, personalul de control poate să solicite şi să primească, la faţa locului sau la termenul solicitat, orice informaţii necesare pentru efectuarea controlului şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) lit. c), cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Rezultatul acţiunilor de control va fi consemnat într-o notă de control, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 144.

Art. 139. – (1) În cazul în care constată contravenţia prevăzută la art. 142 pct. 10, personalul de control poate dispune încetarea imediată a încălcării şi poate lua orice măsuri pe care le apreciază necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor legale. Măsurile vor fi adecvate şi proporţionale cu încălcarea săvârşită şi vor prevedea un termen în care contravenientul trebuie să se conformeze acestora.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.

Art. 140. – În vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 142 pct. 1, 7, 10, 11 şi 14, dacă persoana în cauză refuză să se supună controlului prevăzut la art. 137 şi 138, personalul de control are acces, în condiţiile legii, la reţelele de comunicaţii electronice, respectiv la echipamentele şi elementele reţelei de comunicaţii electronice.

Art. 141. – (1) În cazul descoperirii nerespectării de către un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice a unei obligaţii prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă sau în legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice, în actele normative ori individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice ori a unei obligaţii care decurge din regulamentele Uniunii Europene, atunci când competenţa de monitorizare şi verificare a acestei obligaţii aparţine autorităţii naţionale de reglementare, înainte de aplicarea sancţiunii, ANCOM va transmite furnizorului în cauză o notificare prin care îi va aduce la cunoştinţă încălcarea constatată şi sancţiunea aplicabilă, acordându-i un termen în vederea formulării unui punct de vedere.

(2) Procedura notificării prevăzută la alin. (1) nu se aplică:

a) în cazul nerespectării deciziilor preşedintelui ANCOM emise în temeiul art. 116 sau 117;

b) în cazul nerespectării obligaţiei de a transmite în mod corect şi complet informaţiile solicitate de ANCOM în temeiul art. 120 alin. (2) lit. a) ori informaţiile stabilite prin actele normative sau individuale emise de ANCOM;

c) în cazul nerespectării măsurilor dispuse de ANCOM în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4);

d) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 142 pct. 1, 7, 9, 10, 11, 16 şi 41;

e) în cazul nerespectării obligaţiilor de transparenţă impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 106;

f) în cazul nerespectării obligaţiei de a se supune controlului prevăzut la art. 137 şi 138.

Art. 142. – Următoarele fapte constituie contravenţii:

1. furnizarea reţelelor sau a serviciilor de comunicaţii electronice de către o persoană care nu este autorizată în condiţiile art. 6 pentru acel tip de activitate ori pe perioada în care dreptul de furnizare a reţelelor sau a serviciilor de comunicaţii electronice a fost suspendat ori retras;

2. nerespectarea condiţiilor prevăzute în autorizaţia generală, în condiţiile art. 8;

3. încălcarea obligaţiei de negociere prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b);

4. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (3) şi (4);

5. încălcarea obligaţiei de nedivulgare prevăzute la art. 12 alin. (5);

6. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (7);

7. utilizarea frecvenţelor radio fără obţinerea licenţei de utilizare în conformitate cu prevederile art. 23;

8. nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor prevăzute în licenţele de utilizare a frecvenţelor radio acordate în condiţiile cap. III;

9. nerespectarea condiţiilor impuse de ANCOM în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3);

10. producerea de către orice persoană şi în orice mod a unei interferenţe prejudiciabile;

11. utilizarea resurselor de numerotaţie fără obţinerea licenţei de utilizare în conformitate cu prevederile cap. III;

12. nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor privind utilizarea resurselor de numerotaţie sau a resurselor tehnice stabilite sau impuse de ANCOM;

13. nerespectarea prevederilor art. 37 alin. (4);

14. utilizarea resurselor tehnice fără obţinerea dreptului de utilizare, potrivit art. 45 alin. (1);

15. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 46 alin. (1) şi (3);

16. încălcarea obligaţiei de notificare prevăzute la art. 47 alin. (1);

17. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 50 alin. (1)-(3);

18. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 51 alin. (1)-(5) şi (7)-(9);

19. neincluderea în contracte a informaţiilor furnizate de ANCOM potrivit prevederilor art. 51 alin. (6);

20. nerespectarea prevederilor art. 53 alin. (1);

21. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 54;

22. nerespectarea prevederilor art. 55;

23. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 57;

24. nerespectarea prevederilor art. 58;

25. încălcarea obligaţiei de a pune la dispoziţia publicului informaţiile prevăzute la art. 60 alin. (1)-(3);

26. nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (4);

27. nerespectarea prevederilor art. 60 alin. (7);

28. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 60 alin. (10);

29. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) şi (2);

30. nerespectarea prevederilor art. 66;

31. nerespectarea prevederilor art. 67;

32. nerespectarea prevederilor art. 68;

33. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (1);

34. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (2);

35. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (3);

36. nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (5);

37. nerespectarea prevederilor art. 70 alin. (1), (4)-(6) şi (9);

38. nerespectarea prevederilor art. 71 alin. (3) şi (4);

39. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 73 alin. (1);

40. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 75 alin. (1), (6) şi (8);

41. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 78 alin. (1);

42. nerespectarea prevederilor art. 79 alin. (4);

43. nerespectarea prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4);

44. nerespectarea prevederilor art. 81 alin. (4);

45. nerespectarea prevederilor art. 83 alin. (5);

46. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 84 alin. (1), (3), (5) şi (10);

47. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (1) şi (3);

48. nerespectarea prevederilor art. 101;

49. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 102;

50. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 103;

51. nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (1)-(3);

52. nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse în temeiul prevederilor art. 48, art. 49 alin. (2), art. 60 alin. (5) şi (8), art. 61 alin. (1)-(4), art. 62 alin. (3), art. 63, 64, art. 70 alin. (2), (7), (8) şi (10), art. 72 alin. (3), art. 73 alin. (2), art. 74 alin. (1) şi (4), art. 75 alin. (3) şi (7), art. 79 alin. (1) şi (3), art. 80 alin. (1) şi (2), art. 81 alin. (1) şi (2), art. 82 alin. (1) şi (3), art. 83 alin. (2)-(4) şi (6), art. 84 alin. (4), (6)-(8), (11) şi (12) şi art. 85 alin. (2) şi (4)-(7);

53. nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse în temeiul prevederilor art. 69 alin. (4), art. 75 alin. (4), art. 78 alin. (2), art. 100, art. 104 alin. (1) şi (2), art. 107, art. 108 alin. (1) şi (2), art. 109 alin. (1)-(3) şi (5), art. 110 alin. (1), (3) şi (4), art. 111 alin. (1) şi (2), art. 112 alin. (4)-(6), art. 113 alin. (1)-(3), art. 114;

54. nedepunerea situaţiilor sau declaraţiilor financiare anuale în conformitate cu art. 130;

55. nerespectarea obligaţiilor care decurg din regulamentele Uniunii Europene în domeniul comunicaţiilor electronice şi echipamentelor terminale, în cazurile în care competenţa de monitorizare şi verificare a respectării acestor obligaţii aparţine autorităţii naţionale de reglementare.

Art. 143. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 142 se sancţionează astfel:

a) cu amendă de la 5.000 lei la 60.000 lei, iar, în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 100.000 lei;

b) prin derogare de la dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele cu o cifră de afaceri de peste 3.000.000 lei, cu amendă în cuantum de până la 2% din cifra de afaceri, iar, în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 5% din cifra de afaceri.

(2) În vederea individualizării sancţiunii, ANCOM va lua în considerare gradul de pericol social concret al faptei, perioada de timp în care obligaţia legală a fost încălcată, precum şi, dacă este cazul, consecinţele încălcării asupra concurenţei.

(3) Cifra de afaceri este cea prevăzută în ultima situaţie financiară anuală raportată de operatorul economic.

(4) Pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cifrei de afaceri prevăzute la alin. (1) lit. b) îi corespunde totalitatea veniturilor brute realizate de respectivii operatori economici.

(5) În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 142 li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 144. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 142 pct. 1, 2, 4, 5, 7-33, 35-40, 42-50 şi 52 se constată de către personalul de control din cadrul ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.

(2) Sancţiunea pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, prin rezoluţie scrisă, de către preşedintele ANCOM.

Art. 145. – (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 142 pct. 3, 6, 34, 41, 51 şi 53-55 şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac prin decizie emisă de către preşedintele ANCOM.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârşirii faptei, descrierea faptei contravenţionale şi a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, sancţiunea principală şi eventualele sancţiuni complementare aplicate, termenul şi modalitatea de plată a amenzii, termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa de judecată competentă.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea sancţiunii potrivit alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data săvârşirii faptei. În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor constând în săvârşirea, în baza aceleiaşi rezoluţii, la intervale diferite de timp, a mai multor acţiuni sau inacţiuni, care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi contravenţii, prescripţia începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârşit, dacă acest moment intervine anterior constatării.

(4) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică contravenientului şi poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din acest act normativ.

(5) Odată cu decizia prevăzută la alin. (1), contravenientului i se comunică şi înştiinţarea de plată, care conţine menţiunea privind obligativitatea achitării amenzii în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.

(6) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Acţiunea în contencios administrativ în condiţiile alin. (4) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte achitarea amenzii, până la pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri definitive şi irevocabile.

(7) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se fac venit integral la bugetul de stat. Executarea se realizează în conformitate cu dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale. În vederea punerii în executare a sancţiunii, ANCOM comunică din oficiu organelor de specialitate ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală decizia prevăzută la alin. (1), după expirarea termenului prevăzut în înştiinţarea de plată sau după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios administrativ.

Art. 146. – ANCOM poate dispune aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 143 alin. (1) chiar dacă încălcarea constatată a fost remediată, cu respectarea termenului acordat furnizorului în conformitate cu art. 141 alin. (1).

Art. 147. – În cazul unor încălcări grave sau repetate ale obligaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (1), ANCOM poate suspenda ori retrage furnizorului în cauză:

a) dreptul de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice în condiţiile regimului de autorizare generală;

b) dreptul de utilizare a resurselor de numerotaţie, resurselor tehnice sau frecvenţelor radio.

Art. 148. – (1) Dacă, în termen de 45 de zile de la data scadenţei, furnizorul nu achită tariful de monitorizare, tariful de utilizare a spectrului ori tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza reţele ori servicii de comunicaţii electronice pe baza regimului de autorizare generală sau licenţa de utilizare a frecvenţelor radioelectrice ori a resurselor de numerotaţie.

(2) În cazul în care furnizorul nu transmite documentele prevăzute la art. 130 alin. (1) până la data de 10 septembrie a anului pentru care se datorează tariful de monitorizare, ANCOM îi poate suspenda sau retrage dreptul de a furniza reţele ori servicii de comunicaţii electronice pe baza regimului de autorizare generală.

Art. 149. – (1) În cazul constatării unei contravenţii în conformitate cu art. 144 sau art. 145, ANCOM poate dispune:

a) încetarea încălcării fie imediat, fie într-un termen rezonabil, precum şi orice măsuri necesare pentru a asigura încetarea încălcării şi remedierea situaţiei produse. Măsurile vor fi adecvate şi proporţionale cu încălcarea săvârşită şi vor prevedea un termen în care furnizorul trebuie să se conformeze acestora;

b) suspendarea sau amânarea furnizării unui serviciu sau unui pachet de servicii, dacă furnizarea ar aduce prejudicii semnificative concurenţei, până la încetarea încălcării obligaţiilor de acces sau interconectare impuse în conformitate cu prevederile cap. VII.

(2) În cazul în care nerespectarea de către furnizori a obligaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (1) poate crea probleme grave de natură economică sau operaţională altor furnizori de reţele ori de servicii de comunicaţii electronice sau utilizatorilor, ANCOM poate lua măsuri urgente cu caracter provizoriu pentru remedierea situaţiei.

(3) În cazul în care nerespectarea de către furnizori a obligaţiilor prevăzute la art. 141 alin. (1) prezintă un pericol grav şi iminent la adresa apărării naţionale, ordinii publice, securităţii naţionale sau sănătăţii publice, ANCOM va înştiinţa şi, dacă este necesar, va coopera cu organele judiciare, precum şi cu instituţiile competente din domeniul apărării şi securităţii naţionale, ordinii publice sau sănătăţii publice, în vederea asigurării respectării dispoziţiilor legale. ANCOM poate lua măsuri urgente, proporţionale şi cu caracter provizoriu pentru remedierea situaţiei, cu consultarea sau la solicitarea motivată a acestor instituţii, după caz.

(4) Atunci când apreciază că este necesar, ANCOM poate menţine măsurile dispuse conform alin. (2) şi (3) pentru o perioadă de cel mult 90 de zile. În cazul în care punerea în executare a acestora necesită o durată mai mare de timp, ANCOM poate dispune prelungirea aplicabilităţii pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Furnizorului în cauză i se va acorda posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere şi de a propune soluţii pentru remedierea definitivă a situaţiei create.

(5) Măsurile prevăzute la alin. (2) şi (3) se dispun prin decizie a preşedintelui ANCOM.

Art. 150. – Odată cu aplicarea amenzilor prevăzute la art. 143 alin. (1), se dispune confiscarea bunurilor destinate, rezultate sau folosite la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 142. Bunurile confiscate vor fi valorificate în condiţiile legii.

Art. 151. – (1) ANCOM poate aplica amenzi administrative în cuantum de până la 30.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, stabilind totodată şi data de la care acestea se calculează, pentru a determina:

a) furnizarea în mod corect şi complet a informaţiilor solicitate de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice, precum şi a informaţiilor stabilite prin actele normative ori individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale legislaţiei speciale din domeniul comunicaţiilor electronice;

b) informarea publicului în condiţiile art. 47 alin. (2), supunerea la auditul de securitate prevăzut la art. 49 alin. (1) lit. b) sau transmiterea rezultatelor auditului prevăzut la art. 49 alin. (1) lit. b);

c) supunerea la controlul prevăzut la art. 137 şi 138;

d) respectarea obligaţiei de transparenţă prevăzute la art. 106;

e) conformarea la măsurile dispuse în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi (4), art. 116, 117 şi 149.

(2) Decizia preşedintelui ANCOM prin care se aplică sancţiunile prevăzute la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

(3) Sumele rezultate din încasarea amenzilor administrative stabilite la alin. (1) se reţin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziţia ANCOM şi vor fi folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.

Art. 152. – În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit actelor normative în vigoare, ANCOM va fi sprijinită operativ, acolo unde este cazul, de autorităţile administraţiei publice locale, de organele de poliţie ori de alte autorităţi publice, în vederea identificării şi localizării persoanelor fizice sau juridice care săvârşesc fapte de natură contravenţională.

Art. 153. – Orice decizie a ANCOM prin care se vatămă drepturile unei persoane fizice sau juridice, recunoscute de prezenta ordonanţă de urgenţă, sau refuzul nejustificat al ANCOM de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de prezenta ordonanţă de urgenţă pot fi atacate în contencios administrativ la instanţa competentă.

 

CAPITOLUL XIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 154. – ANCOM revizuieşte, în condiţiile legii, acolo unde este cazul, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 7 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, regimul de autorizare generală ori drepturile individuale de utilizare a resurselor limitate, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 155. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 154, drepturile de utilizare a frecvenţelor radio acordate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă a căror perioadă de valabilitate, calculată de la această dată, este mai mare de 5 ani, pot fi revizuite, la solicitarea expresă a titularului, în vederea respectării principiilor prevăzute la art. 20.

(2) Solicitarea prevăzută la alin. (1) poate fi depusă de persoana interesată începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 25 mai 2016.

(3) Pe baza solicitării prevăzute la alin. (2), ANCOM comunică titularului licenţei întinderea noilor drepturi de care acesta poate beneficia şi îi acordă posibilitatea de a-şi retrage solicitarea, într-un termen de 30 de zile de la data comunicării.

(4) În cazul în care titularul îşi retrage solicitarea depusă în condiţiile alin. (3), dreptul de utilizare a frecvenţelor radio se exercită în aceleaşi condiţii până la data de 25 mai 2016.

(5) Ulterior expirării datei prevăzute la alin. (2), în vederea asigurării respectării art. 20, ANCOM va efectua, în condiţiile legii, toate demersurile necesare, inclusiv cele referitoare la modificarea, la iniţiativa sa, dacă este cazul, a drepturilor individuale în vigoare.

(6) Revizuirea de către ANCOM a drepturilor individuale în condiţiile prezentului articol, în vederea promovării concurenţei între titularii de drepturi, se va realiza numai pentru conservarea drepturilor existente şi nu va avea în vedere acordarea de noi drepturi de utilizare.

Art. 156. – Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu aduc atingere prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici competenţelor Consiliului Concurenţei în aplicarea acestei legi, respectiv în aplicarea art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Art. 157. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 158. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) În activitatea sa, ANCOM susţine obiectivele Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice, denumit în continuare OAREC, în vederea creării unui cadru de reglementare armonizat şi coerent la nivel european. În acest sens, în exercitarea atribuţiilor sale, ANCOM are în vedere opiniile şi poziţiile comune adoptate de OAREC.”

2. La articolul 4, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) ANCOM promovează concurenţa în sectorul comunicaţiilor electronice şi în sectorul serviciilor poştale, printre altele, prin:

a) luarea măsurilor necesare în scopul prevenirii şi înlăturării acţiunilor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa sau pot avea un astfel de efect, în domeniul comunicaţiilor electronice, inclusiv în ceea ce priveşte transmisia conţinutului informaţiei, şi al serviciilor poştale;

b) luarea măsurilor necesare pentru ca utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu dizabilităţi, vârstnici sau cu nevoi sociale speciale, să obţină un maximum de beneficii în ceea ce priveşte diversitatea ofertei, tarifele şi calitatea serviciilor;

c) încurajarea utilizării efective şi asigurarea administrării eficiente a resurselor limitate pe care le gestionează.”

3. La articolul 6 alineatul (1), litera c) se abrogă.

4. La articolul 6 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“d) cooperarea cu autorităţile naţionale de reglementare cu atribuţii similare din străinătate, precum şi cu Comisia Europeană şi OAREC, în vederea dezvoltării unei practici de reglementare coerente şi a aplicării unitare şi concertate a legislaţiei Uniunii Europene.”

5. La articolul 6 alineatul (2), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“d) asigurarea condiţiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciile din sfera serviciului universal în domeniul comunicaţiilor electronice şi în domeniul serviciilor poştale;

e) promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu dizabilităţi, vârstnici sau cu nevoi sociale speciale;”.

6. La articolul 6 alineatul (2), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

“g) promovarea posibilităţii utilizatorilor finali de a accesa şi distribui informaţii sau de a utiliza aplicaţii ori servicii potrivit propriilor decizii.”

7. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:

“Art. 61. – În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la art. 4-6, ANCOM aplică principiile obiectivităţii, transparenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii în activitatea de reglementare, printre altele, prin:

a) promovarea unor reglementări predictibile prin asigurarea unei abordări consistente, revizuite la intervale de timp adecvate;

b) asigurarea respectării principiului nediscriminării în tratamentul aplicat furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice sau furnizorilor de servicii poştale aflaţi în situaţii similare;

c) protejarea concurenţei în beneficiul utilizatorilor finali şi promovarea, acolo unde este cazul, a concurenţei bazate pe infrastructuri;

d) promovarea investiţiilor eficiente şi inovaţiei în infrastructuri noi şi îmbunătăţite, inclusiv prin asigurarea asupra faptului că orice obligaţii de acces impuse au în vedere riscurile specifice asociate investiţiei şi permit acordurile de cooperare între investitori şi persoanele care solicită accesul, pentru a împărţi riscurile investiţiei, asigurând în acelaşi timp concurenţa pe piaţă şi respectarea principiului nediscriminării;

e) luarea în considerare a condiţiilor diferite de concurenţă şi de necesităţi ale utilizatorilor din diverse arii geografice;

f) impunerea de obligaţii de reglementare ex ante doar acolo unde nu există concurenţă efectivă sau sustenabilă şi relaxarea sau retragerea acestor obligaţii acolo unde aceste condiţii sunt îndeplinite.”

8. La articolul 10 alineatul (1), punctele 2 şi 7 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“2. asigură reprezentarea în instituţii şi în organizaţii internaţionale din domeniul reglementării comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de telecomunicaţii, inclusiv din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice, şi serviciilor poştale, susţinând în cadrul acestora politica şi strategia naţională în domeniu, şi poate încheia acorduri internaţionale cu caracter tehnic în aceste domenii;

……………………………………………………………………………………..

7. avizează proiectele de acte normative prin care se reglementează activităţi din domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de telecomunicaţii, inclusiv din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice, şi serviciilor poştale, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie;”.

9. La articolul 10 alineatul (2), punctul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“24. impune în sarcina operatorilor şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă obligaţii specifice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;”.

10. La articolul 12, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) ANCOM transmite Comisiei Europene sau OAREC, la cererea motivată a acestora, informaţii statistice privind numărul acţiunilor de pe rolul instanţelor de judecată cu privire la deciziile emise de ANCOM, hotărârile judecătoreşti pronunţate, inclusiv în ceea ce priveşte eventualele măsuri temporare dispuse de către instanţele de judecată, precum şi cu privire la durata procedurilor judiciare.”

11. La articolul 14, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) Din sursele de finanţare prevăzute la alin. (1), ANCOM poate decide să contribuie la bugetul OAREC, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.211/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului.”

Art. 159. – La articolul 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) contractelor încheiate de utilizatorii finali pentru a beneficia de servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice ori de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.”

Art. 160. – (1) Art. 50 alin. (1)-(3), art. 51 alin. (1)-(5), art. 53-58 şi art. 60 alin. (1)-(4) intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

a) Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor cap. IV “Dreptul de acces pe proprietăţi”, precum şi a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. g) şi alin. (2);

c) Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 mai 2008;

d) Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2007 privind condiţiile generale referitoare la interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală interactivă, precum şi a echipamentelor de televiziune digitală ale consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 11 octombrie 2007;

e) Hotărârea Guvernului nr. 810/2009 privind condiţiile referitoare la sistemele de acces condiţionat la serviciile de difuzare în format digital a programelor de radio şi televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 4 august 2009, cu excepţia prevederilor art. 5 şi art. 8 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi (3);

f) Legea nr. 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.082 din 22 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Măsurile adoptate sau impuse de autoritatea de reglementare în temeiul actelor normative prevăzute la alin. (2) rămân în vigoare până la revizuirea acestora în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

*

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:

– Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

– prevederile art. 1, 2, 5, 6, 7, 9, 10, 13-16 şi 18-24 şi ale anexei II din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

– Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

– Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 108 din 24 aprilie 2002;

– Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;

– Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 18 decembrie 2009;

– prevederile art. 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10 şi 11 din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 144 din 4 iunie 1997.

 

 

 

ANEXA Nr. 1

 

Indicatorii de calitate, definiţiile şi metodele de măsurare privind calitatea serviciului

 

a) Pentru furnizorii care asigură accesul la o reţea publică de comunicaţii electronice:

 

INDICATOR (Nota 1) DEFINIŢIE METODĂ DE MĂSURARE

Termenul de furnizare pentru conectarea iniţială ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Frecvenţa reclamaţiilor referitoare la deranjamente ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Termenul de remediere a deranjamentelor ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

b) Pentru furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului:

 

INDICATOR DEFINIŢIE METODĂ DE MĂSURARE

Timpul necesar pentru stabilirea conexiunii

(Nota 2) ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Termenul de răspuns pentru serviciile de informaţii privind abonaţii ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Proporţia de posturi telefonice publice cu plată (cu monede sau cu cartelă)

disponibile ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Frecvenţa reclamaţiilor privind corectitudinea facturării ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Frecvenţa apelurilor nereuşite

(Nota 2) ETSI EG 202 057 ETSI EG 202 057

Numărul versiunii ETSI EG 202 057-1 este 1.3.1 (iulie 2008)

 

NOTA 1:

Parametrii trebuie să permită analizarea rezultatelor la nivel regional, cel puţin la nivelul 2 din Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) stabilit de Eurostat.

NOTA 2:

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii poate decide să nu solicite actualizarea informaţiilor privind rezultatele acestor doi indicatori, dacă există dovezi că nivelurile de calitate sunt satisfăcătoare.

 

ANEXA Nr. 2

 

Elementele minime care trebuie incluse într-o ofertă de referinţă pentru accesul la elementele de infrastructură, inclusiv accesul necondiţionat total sau partajat la bucla locală, la un punct fix

 

A. Condiţii asociate accesului necondiţionat la bucla locală

1. Elementele reţelei la care se oferă accesul, cuprinzând în principal următoarele elemente, împreună cu facilităţile asociate:

a) accesul necondiţionat total sau partajat la bucla locală;

b) accesul necondiţionat total sau partajat la subbucla locală, inclusiv, acolo unde este necesar, accesul la elementele de reţea care nu sunt active în vederea instalării segmentului de reţea backhaul;

c) acolo unde este cazul, accesul la canalizaţie în vederea dezvoltării reţelelor de acces

2. Informaţii referitoare la:

a) amplasarea punctelor fizice de acces, inclusiv a cabinetelor stradale şi a repartitoarelor principale şi intermediare;

b) disponibilitatea buclei locale, subbuclei locale şi a segmentului backhaul, în părţi determinate ale reţelei de acces;

c) acolo unde este necesar, informaţii referitoare la amplasarea canalizaţiei şi la disponibilitatea acesteia

3. Condiţii tehnice referitoare la accesul la şi la utilizarea buclei şi a subbuclei locale, inclusiv caracteristicile tehnice ale perechii de fire metalice torsadate, ale fibrei optice ori ale altor tehnologii echivalente, ale distribuitorilor de cabluri şi facilităţilor asociate şi, acolo unde este necesar, condiţiile tehnice referitoare la accesul la canalizaţie

4. Proceduri de comandă şi de punere la dispoziţie, eventuale restricţii de utilizare

B. Servicii de colocare

1. Informaţii referitoare la amplasamentele unde se poate realiza colocarea sau localizarea echipamentelor operatorului cu putere semnificativă, precum şi a planurilor de modernizare a acestora. Difuzarea acestor informaţii poate fi limitată la sfera părţilor interesate, în vederea evitării riscului de a se aduce atingere ordinii publice.

2. Posibilităţile de colocare în amplasamentele menţionate la pct. 1, incluzând posibilităţile de colocare fizică şi, dacă este cazul, colocarea la distanţă şi colocarea virtuală

3. Caracteristicile echipamentelor şi, dacă este cazul, restricţii privind colocarea anumitor echipamente

4. Măsuri adoptate de operator pentru a asigura securitatea spaţiilor sale

5. Condiţii de acces în spaţiile de colocare pentru personalul beneficiarului

6. Standarde de siguranţă

7. Reguli de alocare a spaţiului acolo unde spaţiul disponibil pentru colocare este limitat

8. Condiţii în care beneficiarii pot să inspecteze locaţiile unde se poate realiza colocarea fizică sau locaţiile unde colocarea a fost refuzată pe motiv de lipsă a spaţiului disponibil

C. Sisteme informaţionale

Condiţii de acces la anumite sisteme ale operatorului: sisteme de asistenţă operaţională, sisteme informaţionale sau baze de date pentru pregătirea comenzilor, punere la dispoziţie, comandă, întreţinere, solicitări de reparaţii şi facturare

D. Condiţii de furnizare

1. Termenul sau termenele în care operatorul soluţionează cererile de furnizare a serviciilor şi facilităţilor asociate; niveluri minime garantate de funcţionare a serviciilor, remedierea defecţiunilor, proceduri de restabilire a nivelului normal al serviciului şi parametri de calitate a serviciilor

2. Clauze contractuale standard, inclusiv, dacă este cazul, despăgubirile datorate în caz de nerespectare a termenului sau termenelor stabilite în conformitate cu prevederile pct. 1

3. Tarife sau formule de calcul al tarifelor pentru fiecare serviciu, funcţie şi facilitate asociată, prevăzute în prezenta anexă.


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: