Marius Leontiuc STIRI – Un stat care ne persecuta religios

Marius LEONTIUC – declaraţie de presă

 

Persecutie religioasă fără precedent în România

Potrivit Articolului 16  din Constituţie (Egalitatea in drepturi),, (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari (2) Nimeni nu este mai presus de lege.(4) In 

conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale” iar potrivit Articolului 29 din Constituţie ,,(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa„. Articolul 30 din Constituţie (Libertatea de exprimare) prevede că ,,(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa…(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.„

Conform Legii nr 489/2006 ,,Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau uncult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Art. 2. – (1) Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă. (2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia. Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase, la nivel naţional şi internaţional. Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi. (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la  culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de  recensământ  naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta. (6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat. Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă. …”

Cu alte cuvinte indiferent de forma credinţei grupare religioasă, cult sau asociaţie religioasă, teoretic toate credinţele care nu contravin moralei publice sunt în egal statut de drepturi, legea nefăcând nici un fel de distincţie între acestea şi ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu toate acestea statul român a lansat una din cele mai periculoase persecuţii fără precedent din istoria sa în vremuri de teoretică democraţie. Uniunea Protestantă Lutherană, cunoscută sub denumirea de Biserica Protestantă Evanghelică Lutherană – Sinodul Valdeean (prima biserică protestantă din lume, continuatoare a Bisericii Valdeene, regândită după reforma lui Luther) care este cult religios recunoscut în Finlanda, Danemarca, Olanda, Norvegia, Austria, Ungaria, Elveţia, Luxemburg, Andora, Irlanda şi Suedia şi unde în mare parte este biserică naţională iar în România funcţionează ca grupare religioasă în sensul art. 1-6 din Legea nr. 489/2006, este persecutată şi interzisă de către DNA Serviciul Teritorial Cluj şi Curtea de Apel Cluj. Astfel rangul de episcop din această biserică a fost denumit de către procurorul Laura Oprean şi judecătorul Iuliana Moldovan în dosarul nr. 1836/33/2008 drept ,,calitate mincinoasă” pentru motivul că ,, Uniunea Protestantă Lutherană nu este cult religios ” chiar dacă Legea nr. 489/2006 nu deosebeşte libertatea cultelor faţă de cea a grupărilor religioase. Încălcând aceste norme ale legii cultelor care garantează drepturi fundamentale, procurorul Laura Oprean practic conduce raderea Bisericii Protestante din România, interzicând dreptul bisericii de a avea episcop (titlul de cler). Chiar dacă faptele sale sunt de o gravitate deosebită, încălcând drepturi fundamentale şi practic încălcând jurământul de magistrat, procurorul Laura Oprean este un candidat la funcţia de procuror şef al DNA. Rămâne în sarcina judecătorului de fond să înlăture o asemenea gravă eroare ce excede fondului cauzei căci însăşi cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda) Potrivit aceeaşi decizii revine judecătorului de fond sarcina de a înlătura orice normă nelegală . Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992). Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil nu au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că se poate reţine cauza majoră de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen, iar “prin comiterea unei erori grave de fapt in intelesul art 385 ind 9 al 1 punctul 18 C Pr Pen se intelege nu numai denaturarea probelor administrate in cursul procesului ci si stabilirea unei situatii de fapt ce nu este confirmata de probe, iar acestea nu au fost in intregime administrate” (ICCJ (CSJ) Sectia Penala –Decizia nr 665 din 27 apr 1994). 

Aştept păreri

#delia-purice, #dna, #laura-oprean, #marius-leontiuc-lutheran-protestant-persecutie-religioasa, #persecutie, #religioasa