Marius Leontiuc – Beispiellose religiösen Verfolgung in Rumänien

Beispiellose religiösen Verfolgung in Rumänien      

Gemäß Artikel 16 der Verfassung (Recht auf Gleichstellung), (1) Alle Staatsbürger sind vor dem Gesetz gleich und Behörden, ohne Privilegien oder Diskriminierung (2) Niemand steht über dem Gesetz. (4)Der Beitritt Rumäniens zur EU, haben EU-Bürger, die das organische Gesetz erfüllen das Recht zu wählen und in Kommunen „und gemäß Artikel 29 der Verfassung (1) Die Freiheit des Denkens, der Meinung und die Freiheit gewählt werden religiösen Überzeugungen können nicht in irgendeiner Weise eingeschränkt werden. Niemand darf gezwungen werden, eine Stellungnahme verabschieden oder um eine Religion im Widerspruch zu seinem Glauben zu verbinden. (2) Die Freiheit des Gewissens ist gewährleistet, es im Geiste der Toleranz und gegenseitigem Respekt muss manifestiert werden. (3) Alle Religionen sind frei und organisierte nach ihren eigenen Statuten, unter dem Gesetz. (4) Die Beziehungen zwischen den Sekten sind keine Formen, Mitteln, Handlungen oder Handlungen religiöser Feindschaft „verboten. Artikel 30 der Verfassung (Meinungsfreiheit) sieht vor, dass (1) Die Freiheit der Meinungsäußerung von Gedanken, Meinungen oder Überzeugungen und die Freiheit aller Schöpfung, durch Worte, durch die Schrift, Bilder, Töne oder andere Mittel Kommunikation in der Öffentlichkeit sind unverletzlich. (2) Eine Zensur ist verboten … (7) Die Verleumdung des Landes und der Nation, jede Anstiftung zu einem Angriffskrieg, Haß, der Rasse, Klasse oder religiöse Aufstachelung zu Diskriminierung, Gewalt oder territorialen Separatismus Öffentlichkeit und obszön, unanständig.

Nach dem Gesetz 489/2006, Art. A. – (1) Die rumänischen Staat respektiert und garantiert das Grundrecht auf Freiheit der Gedanken-, Gewissens-und Religionsfreiheit jedes Menschen in Rumänien, nach der Verfassung und internationalen Verträgen, denen Rumänien ist ein Teil (2) Niemand verhindert werden soll oder gezwungen. eine Stellungnahme oder eine Religion im Widerspruch zu seinem Glauben beizutreten, noch kann mit einer Diskriminierung unterworfen werden, die Strafverfolgung oder stellen in einer Position der Unterlegenheit, den Glauben oder Vereinigung zu einer Gruppe, mal religiöse Vereinigung oder uncult auszuüben, wie vom Gesetz, Religionsfreiheit zur Verfügung gestellt. Artikel 2. – (1) Die Religionsfreiheit schließt das Recht eines jeden zu haben oder anzunehmen, eine Religion, und einer manifesten individuell oder kollektiv, öffentlich oder privat durch Gottesdienst Praktiken und spezifische Rituale, einschließlich religiöser Bildung, und die Freiheit zu erhalten oder zu ändern, seine Religion. (2) Die Freiheit, seine Religion kann nicht sein, vorbehaltlich etwaiger Beschränkungen andere als die gesetzlich vorgesehen und in einer demokratischen Gesellschaft für die öffentliche Sicherheit, Schutz der öffentlichen Ordnung, Gesundheit oder Moral oder zum Schutz notwendig Menschenrechte und Grundfreiheiten. Artikel 3. – (1) Die Eltern oder Erziehungsberechtigten haben das ausschließliche Recht auf religiöse Erziehung von Minderjährigen, die ihren eigenen Glauben zu wählen.
(2) Religion Kind das Alter von 14 Jahren können ohne ihre Zustimmung nicht geändert werden, hat das Kind das Alter von 16 Jahren ist berechtigt, ihre eigene Religion zu wählen erreicht. Artikel 4. – Jede Person, Gottesdienst, religiöse Vereinigung oder religiöse Gruppe in Rumänien ist frei zur Schaffung und Aufrechterhaltung brüderliche ökumenische Beziehungen zu anderen Menschen, Religionen oder religiösen Gruppen beitragen und inter-christlichen Organisationen und inter-religiösen, nationalen und internationalen Ebene. Artikel 5. -. (1) Jeder hat das Recht zu, ihre Religion gemeinsam hat, ihren eigenen Glauben und Bestimmungen dieses Gesetzes, die Rechtspersönlichkeit in religiösen Strukturen und die Strukturen ohne eigene Rechtspersönlichkeit (2) religiöse Strukturen mit eigener Rechtspersönlichkeit geregelt dieses Gesetzes sind Sekten und religiöse Vereinigungen ohne eigene Rechtspersönlichkeit und Körper sind religiöse Gruppen (3) Religiöse Gemeinschaften frei zu wählen, dass ihre Verbindung Struktur manifestieren ihre religiösen Überzeugungen:. religiöse, religiöser Verein oder religiöse Gruppe nach diesem Gesetz. (4) In ihrer Arbeit sind Sekten, religiöse Vereinigungen und religiösen Gruppen erforderlich, um die Verfassung und die Gesetze des Landes zu beobachten und haben keinen Einfluss auf die öffentliche Sicherheit, Ordnung, Gesundheit und der öffentlichen Moral und der Menschenrechte und Grundfreiheiten. (5) Die Verarbeitung von personenbezogenen Daten über religiöse Überzeugungen oder die Mitgliedschaft in Sekten, außer für den Fall eines nationalen Volkszählung gesetzlich vorgeschrieben oder soweit die betreffende Person ausdrückliche Zustimmung dafür gegeben genehmigt. (6) Es ist verboten, Menschen, ihre Religion zu zwingen, bei Geschäften mit Behörden oder privaten juristischen Personen. Artikel 6. – (1) religiöse Gruppe ist eine Form der rechtsfähigen Personengesellschaft von Individuen, ohne Vorverfahren frei erlassen, Aktien und üben eine Religion. …

Mit anderen Worten, unabhängig von religiösen Glaubens-Gruppe, Sekte oder religiöse Vereinigung, sind praktisch alle Überzeugungen nicht im Widerspruch zur Moral, Gleichberechtigung von Rechten, die durch Gesetz nicht irgendeine Unterscheidung zwischen ihnen und lex non distinguit UBI, debemus distinguere nec nos. Doch die rumänische Regierung führte zu einem der gefährlichsten Verfolgung beispiellos in seiner Geschichte in Zeiten der theoretischen Demokratie. Evangelisch-lutherischen Union, wie dem Lutherischen evangelisch-reformierte Kirche bekannt – Synode Valdeean (erste protestantische Kirche in der Welt, eine Fortsetzung der Kirche Valdeene, überdacht nach Luthers Reform), die religiöse Finnland, Dänemark, Niederlande, Norwegen, Österreich, Ungarn anerkannt wird , Schweiz, Luxemburg, Andorra, Irland und Schweden und das ist meist nationale Kirche und die religiöse Gruppe, die in Rumänien nach Kunst. 1-6 des Gesetzes. 489/2006, wird verfolgt und durch DNA-Territorial Service Cluj Cluj und Oberlandesgericht verboten. So ist der Rang des Bischofs in dieser Kirche wurde von der Anklägerin und Richterin Juliana Laura moldauischen Oprean genannt, falls keine. 1836/33/2008 Gesetz, wie liegend „auf dem Boden, dass die Union evangelisch-lutherischen Religion ist”, auch wenn Recht. 489/2006 nicht von der religiösen Freiheit der religiösen Gruppen unterscheiden. Die Verletzung der Regeln des religiösen Gesetzes Gewährleistung der Grundrechte, Staatsanwalt Laura Oprean praktisch Rasieren Ergebnisse Evangelischen Kirche in Rumänien, das Verbot das Recht vor, Bischof der Kirche zu sein (so der Titel des Klerus). Auch wenn seine Handlungen von besonders schweren Verletzung der Grundrechte und Verletzung der Eid von einem Richter praktisch sind, ist Staatsanwältin Laura Oprean ein Kandidat für den Chefankläger des DNA. Fonds liegt bei der Richter um einen derart schweren Fehler entfernen übersteigt die Vorteile für sich selbst auf diesem Prinzip, der EGMR fest, dass „das Erfordernis der Waffengleichheit, im Sinne des Interessenausgleichs zwischen den Parteien, an denen jeweils die Verpflichtung, eine angemessene Gelegenheit bieten auf den vorliegenden Fall, einschließlich Nachweisen, unter Bedingungen, die nicht stattgefunden haben es in einer Situation der Benachteiligung im Vergleich zu seinem Gegner netto. Verpflichtung zur Einhaltung in jedem Fall auf ein faires Verfahren nationalen Behörden zu gewährleisten „. (Siehe Fall Nr. 27 von oct.1993 Dombo Beheer BV gegen die Niederlande) Die gleiche Entscheidung ist Richter Hintergrund-Task, um illegale Herrschaft zu entfernen. Darüber hinaus hat der Gerichtshof gleichen zwingenden Austausch Datei Stücke, „in dem Umfang, der einen fairen und kontradiktorischen erfordert”. (Urteil vom 24. Februar 1994 Bendenoun gegen Frankreich). Auch „Das Recht auf ein faires Verfahren schließt das Recht auf Zugang zu allen Beweismitteln durch die Staatsanwaltschaft gesammelt haben” (vgl. Edwards v. Vereinigtes Königreich Urteil des EGMR vom 16. dec.1992). Als solche wurden Garantien für ein faires Verfahren nicht eingehalten, sowohl in Bezug auf Recht und disp.art. 6 der Europäischen Menschenrechtskonvention, so dass es große Leere halten kann, weil unter art.197 Abs. 2 der Strafprozessordnung, und „durch den schweren Fehler der Tatsache im Sinne von Artikel 385 ind 9 von einem Punkt 18 C-Pen Pr bedeutet nicht nur die Beweismittel verfälscht hat in der Studie, sondern auch die Schaffung einer Situation, die nicht durch Beweise bestätigt wird und nicht in vollem Umfang gelungen „(HCCJ (SCJ), Strafsenat Beschluss 665 vom 27. April 1994).

Ihre Meinungen

Potrivit Articolului 16  din Constituţie (Egalitatea in drepturi),, (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari (2) Nimeni nu este mai presus de lege.(4) In 

conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale” iar potrivit Articolului 29 din Constituţie ,,(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa“. Articolul 30 din Constituţie (Libertatea de exprimare) prevede că ,,(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa…(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Conform Legii nr 489/2006 ,,Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau uncult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Art. 2. – (1) Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă. (2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia. Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase, la nivel naţional şi internaţional. Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi. (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la  culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de  recensământ  naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta. (6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat. Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă. …”

Cu alte cuvinte indiferent de forma credinţei grupare religioasă, cult sau asociaţie religioasă, teoretic toate credinţele care nu contravin moralei publice sunt în egal statut de drepturi, legea nefăcând nici un fel de distincţie între acestea şi ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu toate acestea statul român a lansat una din cele mai periculoase persecuţii fără precedent din istoria sa în vremuri de teoretică democraţie. Uniunea Protestantă Lutherană, cunoscută sub denumirea de Biserica Protestantă Evanghelică Lutherană – Sinodul Valdeean (prima biserică protestantă din lume, continuatoare a Bisericii Valdeene, regândită după reforma lui Luther) care este cult religios recunoscut în Finlanda, Danemarca, Olanda, Norvegia, Austria, Ungaria, Elveţia, Luxemburg, Andora, Irlanda şi Suedia şi unde în mare parte este biserică naţională iar în România funcţionează ca grupare religioasă în sensul art. 1-6 din Legea nr. 489/2006, este persecutată şi interzisă de către DNA Serviciul Teritorial Cluj şi Curtea de Apel Cluj. Astfel rangul de episcop din această biserică a fost denumit de către procurorul Laura Oprean şi judecătorul Iuliana Moldovan în dosarul nr. 1836/33/2008 drept ,,calitate mincinoasă” pentru motivul că ,, Uniunea Protestantă Lutherană nu este cult religios ” chiar dacă Legea nr. 489/2006 nu deosebeşte libertatea cultelor faţă de cea a grupărilor religioase. Încălcând aceste norme ale legii cultelor care garantează drepturi fundamentale, procurorul Laura Oprean practic conduce raderea Bisericii Protestante din România, interzicând dreptul bisericii de a avea episcop (titlul de cler). Chiar dacă faptele sale sunt de o gravitate deosebită, încălcând drepturi fundamentale şi practic încălcând jurământul de magistrat, procurorul Laura Oprean este un candidat la funcţia de procuror şef al DNA. Rămâne în sarcina judecătorului de fond să înlăture o asemenea gravă eroare ce excede fondului cauzei căci însăşi cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda) Potrivit aceeaşi decizii revine judecătorului de fond sarcina de a înlătura orice normă nelegală . Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992). Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil nu au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că se poate reţine cauza majoră de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen, iar “prin comiterea unei erori grave de fapt in intelesul art 385 ind 9 al 1 punctul 18 C Pr Pen se intelege nu numai denaturarea probelor administrate in cursul procesului ci si stabilirea unei situatii de fapt ce nu este confirmata de probe, iar acestea nu au fost in intregime administrate” (ICCJ (CSJ) Sectia Penala –Decizia nr 665 din 27 apr 1994). 

Aştept păreri

#dna, #laura-oprean, #marius-leontiuc

Marius Leontiuc – Persécution religieuse sans précédent en Roumanie

Persécution religieuse sans précédent en Roumanie

Conformément à l’article 16 de la Constitution (droits à l’égalité), (1) Tous les citoyens sont égaux devant la loi et les autorités publiques, sans privilège ni discrimination (2) Nul n’est au-dessus de la loi. (4)Adhésion de la Roumanie à l’UE, les citoyens de l’UE qui répondent à la loi organique ont le droit d’élire et d’être élu au sein des gouvernements locaux „et de l’article 29 de la Constitution, (1) La liberté de pensée, d’opinion et la liberté les croyances religieuses ne peuvent pas être soumise à aucune restriction. Nul ne peut être contraint à adopter une opinion ou d’adhérer à un religion contraire à ses croyances. (2) La liberté de conscience est garantie, elle doit se manifester dans un esprit de tolérance et de respect mutuel. (3) Toutes les religions sont libres et organisée en fonction de leurs propres statuts, en vertu de la loi. (4) Les relations entre les cultes sont interdits toutes formes, tous moyens, actes ou actions de discorde religieuse ». L’article 30 de la Constitution (liberté d’expression) prévoit que, (1) la liberté d’expression des pensées, des opinions ou des croyances et la liberté de toute la création, par des mots, par écrit, images, sons ou d’autres moyens communication en public, sont inviolables. (2) Toute censure est interdite … (7) Toute la diffamation du pays et la nation, l’exhortation à la guerre de l’incitation agression, la haine, raciale, de classe ou religieuse à la discrimination, au séparatisme territorial ou à la violence publique, et obscène, indécent.

Conformément à la loi 489/2006, Art A. – (1) L’État respecte et garantit roumains le droit fondamental à la liberté de pensée, de conscience et de religion de chaque personne en Roumanie, en vertu de la Constitution et les traités internationaux auxquels la Roumanie est partie (2) Nul ne peut être empêché ou contraint de. adopter une opinion ou d’adhérer à un religion contraire à ses croyances, ne peut être soumis à aucune discrimination, de poursuites ou de mettre dans une position d’infériorité à la foi ou de l’association à un groupe, religieux ou association uncult fois exercer, tel que prévu par la loi, la liberté religieuse. L’article 2. – (1) La liberté de religion inclut le droit de chacun d’avoir ou d’adopter une religion, et d’un manifeste individuellement ou collectivement, en public ou en privé pratiques du culte et des rites spécifiques, y compris l’éducation religieuse, et la liberté de maintenir ou de changer de religion. (2) La liberté de manifester sa religion ne peut pas faire l’objet d’autres restrictions que celles prévues par la loi et sont nécessaires dans une société démocratique, à la sécurité publique, protection de l’ordre, la santé ou la moralité publiques ou pour la protection droits et des libertés fondamentales. L’article 3. – (1) Les parents ou les tuteurs ont le droit exclusif de choisir l’éducation religieuse des mineurs, leurs propres croyances.
(2) Religion enfant atteint l’âge de 14 ans ne peuvent pas être modifié sans son consentement, l’enfant a atteint l’âge de 16 ans a le droit de choisir leur propre religion. L’article 4. – Toute personne, le culte, d’association religieuse ou un groupe religieux en Roumanie est libre d’établir et de maintenir les relations œcuméniques fraternelles avec d’autres personnes, de religions ou de groupes religieux et organisations inter-chrétiennes et le niveau inter-religieux, national et international. L’article 5. – (1). Tout le monde a le droit de manifester leur religion collectivement, leurs propres croyances et les dispositions de cette loi, la personnalité juridique dans des structures religieuses et les structures sans personnalité juridique (2) structures religieuses ayant la personnalité juridique régi de cette loi sont les sectes et les associations religieuses et les organismes non constitués en municipalités sont des groupes religieux (3) Les communautés religieuses de choisir librement leur structure associative qui se manifestent leurs convictions religieuses:. religieuses, les associations religieuses ou d’un groupe religieux, conformément à cette loi. (4) Dans leurs travaux, les cultes, les associations et groupes religieux sont tenus d’observer la Constitution et les lois du pays et n’affectent pas la sécurité publique, l’ordre, la santé et la moralité publique et droits de l’homme et des libertés fondamentales. (5) Le traitement des données à caractère personnel concernant les convictions religieuses ou l’appartenance des cultes, sauf pour le cas d’un recensement national approuvé par la loi ou lorsque la personne concernée a donné son consentement exprès à cet effet. (6) Il est interdit de contraindre les gens à leur religion, dans leurs rapports avec les autorités publiques ou personnes morales privées. L’article 6. – (1) groupe religieux est une forme d’association non constituée en société des individus, sans aucune procédure préalable adopter librement, de partager et de pratiquer une religion. …

En d’autres termes, indépendamment du groupe foi religieuse, le culte ou d’une association religieuse, pratiquement toutes les croyances ne sont pas contraires à la morale, l’égalité de statut des droits, la loi en ne faisant pas de distinction entre eux et la lex non distinguit UBI, debemus distinguere nos nca. Toutefois, le gouvernement roumain a lancé l’une de la persécution la plus dangereuse sans précédent dans son histoire en temps de la démocratie théorique. Luthérienne Union, connu sous le nom de l’Eglise évangélique luthérienne protestante – Synode Valdeean (première église protestante dans le monde, une continuation de l’Eglise Valdeene, réexaminée après la réforme de Luther), qui est religieuse reconnue en Finlande, au Danemark, aux Pays-Bas, la Norvège, l’Autriche, la Hongrie , Suisse, Luxembourg, Andorre, l’Irlande et la Suède et qui est la plupart du temps l’église nationale et le fonctionnement groupe religieux en Roumanie selon l’art. 1-6 de la loi. 489/2006, est persécuté et interdit par l’ADN territoriale Cluj Service et Cluj Cour d’appel. Ainsi, le rang d’évêque dans cette église a été appelé par le procureur et le juge Juliana Laura moldave Oprean au cas où aucune. 1836/33/2008 la loi, que le mensonge „sur le terrain que l’Union est luthérienne protestante religieuse» même si la loi. 489/2006 ne diffère pas de la liberté religieuse des groupes religieux. Violer les règles de la loi religieuse garantissant les droits fondamentaux, le procureur Laura Oprean pratiquement raser Eglise protestante des résultats en Roumanie, interdisant le droit d’être évêque de l’église (le titre de membres du clergé). Même si ses actions sont d’une violation particulièrement grave des droits fondamentaux et de la violation du serment par un magistrat pratique, le procureur Laura Oprean est un candidat pour le procureur en chef de l’ADN. Fonds relève du juge de retirer une telle grave erreur dépasse les mérites pour lui-même sur ce principe, la CEDH énonce que «l’exigence d’égalité des armes, dans le sens de l’équilibre entre les parties, chacune impliquant l’obligation de fournir une possibilité raisonnable en l’espèce, y compris la preuve, dans des conditions qui ne la placent pas dans une situation de désavantage par rapport à compenser son adversaire. Obligation de veiller au respect, dans chaque cas à un procès équitable autorités nationales „. (Voir n ° 27 oct.1993 cas de BV Dombo Beheer c Pays-Bas) La même décision est tâche de fond pour enlever tout juge règle de l’illégalité. En outre, la Cour a statué même obligatoires pièces de partage de fichiers, „dans la mesure qui exige une équitable et contradictoire”. (Arrêt du 24 Février 1994, la France Bendenoun c). En outre, „Le droit à un procès équitable comprend le droit d’avoir accès à tous les éléments de preuve recueillis par le procureur” (voir Edwards c Royaume-Uni CEDH arrêt du 16 dec.1992). En tant que tel, les garanties d’un procès équitable n’ont pas été respectés, tant en termes de droit et de disp.art. 6 de la Convention européenne des droits de l’homme afin qu’il puisse tenir vide important parce que, en vertu de art.197 al.2 du Code de procédure pénale, et «en commettant une grave erreur de fait dans le sens de l’article 385 ind 9 d’un point de 18 ° C Pr Pen ne signifie pas seulement de fausser la preuve dans le procès, mais aussi la mise en place d’une situation qui n’est pas confirmée par des preuves et n’ont pas été entièrement géré „(HCCJ (CSJ), la décision Division criminelle 665 27 Avril, 1994).

Vos opinions

#dna, #laura-oprean, #leontiuc, #marius-leontiuc

Marius Leontiuc STIRI – Un stat care ne persecuta religios

Marius LEONTIUC – declaraţie de presă

 

Persecutie religioasă fără precedent în România


Potrivit Articolului 16  din Constituţie (Egalitatea in drepturi),, (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari (2) Nimeni nu este mai presus de lege.(4) In 

conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale” iar potrivit Articolului 29 din Constituţie ,,(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa„. Articolul 30 din Constituţie (Libertatea de exprimare) prevede că ,,(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa…(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Conform Legii nr 489/2006 ,,Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau uncult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Art. 2. – (1) Libertatea  religioasă  cuprinde dreptul oricărei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a şi-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile şi  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educaţie  religioasă,  precum şi  libertatea  de a-şi  păstra  sau schimba  credinţa  religioasă. (2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia. Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau  grupări  religioase şi cu organizaţiile inter-creştine şi inter-religioase, la nivel naţional şi internaţional. Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi. (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la  culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de  recensământ  naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta. (6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat. Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nici o procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă. …”

Cu alte cuvinte indiferent de forma credinţei grupare religioasă, cult sau asociaţie religioasă, teoretic toate credinţele care nu contravin moralei publice sunt în egal statut de drepturi, legea nefăcând nici un fel de distincţie între acestea şi ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu toate acestea statul român a lansat una din cele mai periculoase persecuţii fără precedent din istoria sa în vremuri de teoretică democraţie. Uniunea Protestantă Lutherană, cunoscută sub denumirea de Biserica Protestantă Evanghelică Lutherană – Sinodul Valdeean (prima biserică protestantă din lume, continuatoare a Bisericii Valdeene, regândită după reforma lui Luther) care este cult religios recunoscut în Finlanda, Danemarca, Olanda, Norvegia, Austria, Ungaria, Elveţia, Luxemburg, Andora, Irlanda şi Suedia şi unde în mare parte este biserică naţională iar în România funcţionează ca grupare religioasă în sensul art. 1-6 din Legea nr. 489/2006, este persecutată şi interzisă de către DNA Serviciul Teritorial Cluj şi Curtea de Apel Cluj. Astfel rangul de episcop din această biserică a fost denumit de către procurorul Laura Oprean şi judecătorul Iuliana Moldovan în dosarul nr. 1836/33/2008 drept ,,calitate mincinoasă” pentru motivul că ,, Uniunea Protestantă Lutherană nu este cult religios ” chiar dacă Legea nr. 489/2006 nu deosebeşte libertatea cultelor faţă de cea a grupărilor religioase. Încălcând aceste norme ale legii cultelor care garantează drepturi fundamentale, procurorul Laura Oprean practic conduce raderea Bisericii Protestante din România, interzicând dreptul bisericii de a avea episcop (titlul de cler). Chiar dacă faptele sale sunt de o gravitate deosebită, încălcând drepturi fundamentale şi practic încălcând jurământul de magistrat, procurorul Laura Oprean este un candidat la funcţia de procuror şef al DNA. Rămâne în sarcina judecătorului de fond să înlăture o asemenea gravă eroare ce excede fondului cauzei căci însăşi cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda) Potrivit aceeaşi decizii revine judecătorului de fond sarcina de a înlătura orice normă nelegală . Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992). Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil nu au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că se poate reţine cauza majoră de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen, iar “prin comiterea unei erori grave de fapt in intelesul art 385 ind 9 al 1 punctul 18 C Pr Pen se intelege nu numai denaturarea probelor administrate in cursul procesului ci si stabilirea unei situatii de fapt ce nu este confirmata de probe, iar acestea nu au fost in intregime administrate” (ICCJ (CSJ) Sectia Penala –Decizia nr 665 din 27 apr 1994). 

Aştept păreri

#delia-purice, #dna, #laura-oprean, #marius-leontiuc-lutheran-protestant-persecutie-religioasa, #persecutie, #religioasa

Marius Leontiuc – OUG 43/2002 functionarea DNA, LEGE nr. 146 din 23 iulie 2012 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

   CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. –

(1) Prin prezenta ordonanta de urgenta se infiinteaza, la nivel national, Parchetul National Anticoruptie, ca parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie.

(2) Parchetul National Anticoruptie are sediul in municipiul Bucuresti si isi exercita atributiile pe intregul teritoriu al Romaniei prin procurori specializati in combaterea coruptiei.

(3) Parchetul National Anticoruptie se organizeaza ca structura autonoma, cu personalitate juridica, in cadrul Ministerului Public, este condus de un procuror general si este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

(4) Parchetul National Anticoruptie isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.

Art. 2. – Parchetul National Anticoruptie este independent in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice, exercitandu-si atributiile numai in temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia.

Art. 3. –

(1) Atributiile Parchetului National Anticoruptie sunt urmatoarele:

a) efectuarea urmaririi penale pentru infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, in conditiile prevazute in Codul de procedura penala, in Legea nr. 78/2000 si in prezenta ordonanta de urgenta;

b) conducerea, supravegherea si controlul actelor de cercetare penala, efectuate din dispozitia procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie;

c) conducerea, supravegherea si controlul activitatilor de ordin tehnic ale urmaririi penale, efectuate de specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, numiti in cadrul Parchetului National Anticoruptie;

d) studierea cauzelor care genereaza si a conditiilor care favorizeaza coruptia, elaborarea si prezentarea propunerilor in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei penale;

e) elaborarea raportului anual privind activitatea Parchetului National Anticoruptie si prezentarea acestuia in fata Parlamentului;

f) constituirea si actualizarea bazei de date in domeniul faptelor de coruptie.

(2) Parchetul National Anticoruptie exercita drepturile si indeplineste obligatiile procedurale prevazute de lege, in cauzele privind infractiunile atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta sa.

   CAPITOLUL II
Organizarea si functionarea Parchetului National Anticoruptie

Art. 4. –

(1) Parchetul National Anticoruptie este condus, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3), de un procuror general, ajutat de un procuror general adjunct, asimilat cu procurorul consilier al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

(2) Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este ordonator secundar de credite.

(3) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Parchetului National Anticoruptie se asigura de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Public.

Art. 5. –

(1) Parchetul National Anticoruptie se organizeaza in sectii conduse de procurori sefi de sectie, si anume:

a) sectia de combatere a coruptiei;

b) sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie.

(2) In cadrul sectiilor se pot organiza servicii si birouri, prin ordin al ministrului justitiei, la propunerea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

(3) In cadrul Parchetului National Anticoruptie se infiinteaza un birou pentru studierea cauzelor care genereaza si a conditiilor care favorizeaza coruptia, subordonat direct procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.

Art. 6. – Parchetul National Anticoruptie se incadreaza cu procurori, ofiteri de politie judiciara, specialisti in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic si in alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum si personal economic si administrativ, in limita posturilor prevazute in statul de functiuni, aprobat potrivit legii.

Art. 7. –

(1) La nivelul parchetelor de pe langa curtile de apel se infiinteaza servicii ale Parchetului National Anticoruptie.

(2) Serviciile Parchetului National Anticoruptie sunt conduse de procurori-sefi, care sunt in subordinea directa a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.

(3) Numarul procurorilor, al ofiterilor de politie judiciara si al specialistilor mentionati la art. 6, incadrati in serviciile prevazute la alin. (1), este stabilit de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la propunerea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie, pentru fiecare serviciu, in functie de volumul si de complexitatea activitatii de urmarire penala, in limita numarului total de posturi aprobat.

Art. 8. –

(1) Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este numit pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii o singura data a mandatului, si eliberat din functie de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei.

(2) Procurorii Parchetului National Anticoruptie sunt numiti pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii incadrarii in functie cu acordul lor, si eliberati din functie de ministrul justitiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, pe baza recomandarii procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.

(3) Dupa incetarea functiei la Parchetul National Anticoruptie, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze neimputabile, procurorul are dreptul sa revina la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie.

Art. 9. –

(1) Pentru a fi numiti in Parchetul National Anticoruptie procurorii trebuie sa aiba calitati profesionale deosebite, sa se bucure de o buna reputatie, sa aiba o conduita morala ireprosabila si o pregatire specializata in combaterea infractiunilor de coruptie.

(2) Conditiile minime de vechime pe care trebuie sa le indeplineasca procurorii Parchetului National Anticoruptie sunt:

a) pentru functia de procuror general al Parchetului National Anticoruptie, o vechime in functia de procuror sau de judecator de 10 ani;

b) pentru functia de procuror in cadrul Parchetului National Anticoruptie, o vechime in functia de procuror sau de judecator de 6 ani.

Art. 10. –

(1) In scopul efectuarii cu celeritate si in mod temeinic a activitatilor de descoperire si de urmarire a infractiunilor de coruptie, in cadrul Parchetului National Anticoruptie functioneaza ofiteri de politie, constituind politia judiciara a Parchetului National Anticoruptie.

(2) Ofiterii de politie judiciara isi desfasoara activitatea numai in cadrul Parchetului National Anticoruptie, sub autoritatea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.

(3) Ofiterii de politie judiciara efectueaza actele de cercetare penala sub directa conducere, supraveghere si controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul National Anticoruptie.

(4) Dispozitiile procurorilor din Parchetul National Anticoruptie sunt obligatorii pentru ofiterii de politie judiciara prevazuti la alin. (1). Actele intocmite de ofiterii de politie judiciara din dispozitia scrisa a procurorului sunt efectuate in numele acestuia.

(5) Numirea ofiterilor de politie judiciara in cadrul Parchetului National Anticoruptie se face prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la propunerea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie, cu avizul ministrului de interne, dintre ofiterii de politie care au absolvit o forma de invatamant superior si au minimum 6 ani vechime in structuri cu atributii de constatare, investigare si cercetare a infractiunilor de coruptie.

(6) Ofiterii de politie judiciara sunt numiti pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii numirii in functie cu acordul acestora.

(7) Ofiterii de politie judiciara nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o alta insarcinare in afara unor situatii si evenimente exceptionale. In aceste cazuri calitatea lor de ofiter de politie judiciara se suspenda, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, pana la incetarea situatiei exceptionale care a determinat primirea altor insarcinari.

(8) Ofiterii de politie judiciara, pe perioada numirii in cadrul Parchetului National Anticoruptie, au drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru ofiterii de politie, cu exceptiile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta. Atributiile prevazute de lege pentru ministrul de interne privind acordarea drepturilor si raspunderilor ce revin ofiterilor de politie judiciara se exercita de procurorul general al Parchetului National Anticoruptie.

(9) Dispozitiile art. 8 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Art. 11. –

(1) In cadrul Parchetului National Anticoruptie sunt numiti, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la propunerea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie, cu avizul ministerelor de resort, specialisti cu inalta calificare in domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si in alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice in activitatea de urmarire penala.

(2) Specialistii prevazuti la alin. (1) au calitatea de functionar public si isi desfasoara activitatea sub directa conducere, supraveghere si controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul National Anticoruptie.

(3) Actele intocmite de specialistii prevazuti la alin. (1) din dispozitia scrisa a procurorului pot constitui mijloace de proba.

Art. 12. – Functia de procuror, ofiter de politie judiciara sau de specialist in cadrul Parchetului National Anticoruptie este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

   CAPITOLUL III
Competenta Parchetului National Anticoruptie

Art. 13. –

(1) Procurorii specializati din cadrul Parchetului National Anticoruptie efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penala in cazul infractiunilor prevazute in Legea nr. 78/2000.

(2) Sunt de competenta Parchetului National Anticoruptie, care functioneaza la nivel national, infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, savarsite in una dintre urmatoarele conditii:

a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 100.000 euro sau o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice;

b) de catre deputati, senatori, membrii Guvernului, secretari de stat si asimilatii acestora, judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor de conturi judetene, presedintele Consiliului Legislativ, avocatul poporului, guvernatorul si viceguvernatorii Bancii Nationale a Romaniei, presedintele Consiliului Concurentei, magistrati, ofiteri superiori, generali, maresali, amirali, notari publici, executori judecatoresti, consilieri judeteni si locali, primari, prefecti, subprefecti, persoane cu functii de conducere si de control in cadrul autoritatilor publice centrale si locale sau in cadrul institutiilor publice, membrii consiliilor de administratie si persoane care detin functii de conducere de la director, inclusiv, in sus in cadrul regiilor autonome de interes national sau local, al companiilor si societatilor nationale, societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, institutiilor publice care au atributii in procesul de privatizare si al unitatilor centrale financiar-bancare.

(3) Sunt de competenta serviciilor Parchetului National Anticoruptie, care functioneaza la nivelul parchetelor de pe langa curtile de apel, infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, cu exceptia celor prevazute la alin. (2).

   CAPITOLUL IV
Dispozitii procedurale

Art. 14. –

(1) Persoanele cu atributii de control sunt obligate sa sesizeze Parchetul National Anticoruptie cu privire la orice date sau informatii din care rezulta ca s-a savarsit una dintre infractiunile atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie.

(2) Persoanele cu atributii de control sunt obligate ca in cursul efectuarii actului de control, in situatiile prevazute la alin. (1), sa procedeze la asigurarea si conservarea urmelor infractiunii, a corpurilor delicte si a oricaror mijloace de proba ce pot servi organelor de urmarire penala.

(3) Serviciile si organele specializate in culegerea si prelucrarea informatiilor au obligatia de a pune la dispozitie Parchetului National Anticoruptie, de indata, datele si informatiile detinute in legatura cu savarsirea infractiunilor privitoare la coruptie.

(4) Serviciile si organele specializate in culegerea si prelucrarea informatiilor, la cererea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie sau a procurorului anume desemnat de acesta, ii vor pune la dispozitie, la sediul lor, datele si informatiile prevazute la alin. (3), neprelucrate.

(5) Nerespectarea obligatiilor prevazute la alin. (1)-(4) atrage raspunderea juridica, potrivit legii.

Art. 15. – Daca in efectuarea urmaririi penale procurorii parchetelor de pe langa instantele judecatoresti constata ca infractiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infractiunile atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie, acestia au obligatia de a sesiza de indata procurorii acestui parchet.

Art. 16. –

(1) Cand sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea uneia dintre infractiunile atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie, in scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorului, procurorii Parchetului National Anticoruptie pot sa dispuna, pe o durata de cel mult 30 de zile:

a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora;

b) punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice;

c) accesul la sisteme informationale.

(2) Pentru motive temeinice masurile prevazute la alin. (1) pot fi prelungite de procuror prin ordonanta motivata, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.

(3) Dispozitiile art. 911-915 din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator.

(4) Procurorii Parchetului National Anticoruptie pot dispune sa li se comunice inscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, in conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 17. –

(1) In cazul in care exista indicii temeinice ca s-a savarsit sau ca se pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie, care nu poate fi descoperita sau faptuitorii nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folositi, in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, investigatori sub acoperire, in conditiile legii.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) sunt ofiteri de politie din cadrul Ministerului de Interne, special desemnati in acest scop, si pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivata a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.

Art. 18. – Pentru buna desfasurare a urmaririi penale procurorii Parchetului National Anticoruptie pot dispune masuri specifice de protectie a martorilor, a expertilor si a victimelor, potrivit legii.

Art. 19. – Persoana care a comis una dintre infractiunile atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie, iar in timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.

Art. 20. –

(1) Dupa inceperea urmaririi penale secretul bancar si cel profesional nu sunt opozabile procurorilor Parchetului National Anticoruptie. Datele si informatiile solicitate de procuror se comunica la cererea scrisa a acestuia.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si cu privire la instanta de judecata.

(3) Verificarea conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora poate fi efectuata numai la cererea procurorului general al Parchetului National Anticoruptie sau a procurorului anume desemnat de acesta.

Art. 21. – Persoanele care efectueaza urmarirea penala, specialistii prevazuti la art. 11, precum si personalul auxiliar de specialitate sunt obligati sa respecte secretul profesional cu privire la datele si informatiile obtinute in aceasta calitate.

Art. 22. –

(1) In cazul infractiunilor atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie se aplica dispozitiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.

(2) Daca bunurile care fac obiectul infractiunilor prevazute la alin. (1) nu se gasesc, se confisca echivalentul lor in bani sau bunurile dobandite in locul acestora.

(3) Pentru a garanta aducerea la indeplinire a confiscarii bunurilor se pot lua masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura penala. Acestea se aduc la indeplinire de indata de persoanele anume desemnate din cadrul Parchetului National Anticoruptie.

Art. 23. – Persoanele arestate preventiv in cauzele de competenta Parchetului National Anticoruptie sunt detinute in locuri anume stabilite in cadrul Parchetului National Anticoruptie sau, dupa caz, in sectiile de arest preventiv ale penitenciarelor.

Art. 24. – Dispozitiile din Codul de procedura penala si dispozitiile procedurale din Legea nr. 78/2000 se aplica in mod corespunzator si in cauzele atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie.

   CAPITOLUL V
Cooperare internationala

Art. 25. – Prin prezenta ordonanta de urgenta se instituie procurori de legatura la nivelul Parchetului National Anticoruptie, care sa asigure consultarea reciproca in cazul infractiunilor privitoare la coruptie cu procurori de legatura care functioneaza in alte state, in scopul coordonarii actiunilor acestora in cursul urmaririi penale.

Art. 26. – In vederea schimbului de date si de informatii cu privire la investigarea si urmarirea infractiunilor atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Parchetului National Anticoruptie se constituie un punct de contact in cadrul acestui parchet cu institutii similare din alte state.

   CAPITOLUL VI
Dispozitii finale

Art. 27. – Parchetul National Anticoruptie functioneaza cu urmatorul numar total de posturi:

a) 75 de posturi de procurori;

b) 150 de posturi de ofiteri de politie judiciara;

c) 35 de posturi de specialisti;

d) 50 de posturi de personal auxiliar de specialitate;

e) 10 posturi de personal economic si administrativ.

Art. 28. –

(1) Procurorii din cadrul Parchetului National Anticoruptie sunt salarizati potrivit anexei nr. 1, cap. A nr. crt. 1-11, la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Specialistii prevazuti la art. 11 sunt asimilati din punct de vedere al salarizarii cu procurorii de la parchetul de pe langa curtea de apel si primesc o indemnizatie lunara care reprezinta unica forma de salarizare.

(3) Ofiterii de politie judiciara beneficiaza de drepturile banesti si materiale prevazute in Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de drepturile prevazute de legislatia speciala pentru personalul militar.

(4) Personalul prevazut la alin. (1)-(3), precum si judecatorii care compun completele specializate in infractiunile de coruptie, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializata de combatere a infractiunilor de coruptie un spor de 30% din indemnizatia de incadrare lunara, respectiv solda lunara, in cazul ofiterilor de politie judiciara.

(5) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate si a personalului economic si administrativ este cea prevazuta de lege pentru aceleasi categorii de personal al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

Art. 29. – Fondurile necesare aplicarii prezentei ordonante de urgenta se asigura din bugetul Ministerului Public aprobat pe anul 2002, care se suplimenteaza prin hotarare a Guvernului din Fondul de rezerva la dispozitia Guvernului.

Art. 30. – Dispozitiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica si in cazul Parchetului National Anticoruptie, in masura in care prin prezenta ordonanta de urgenta nu se prevede altfel.

Art. 31. –

(1) Guvernul si Consiliul General al Municipiului Bucuresti vor lua masuri imediate pentru asigurarea sediului Parchetului National Anticoruptie.

(2) Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ministerul de Interne si Ministerul Finantelor Publice, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, vor lua masurile necesare pentru organizarea Parchetului National Anticoruptie.

(3) Parchetul National Anticoruptie va incepe sa functioneze pe data de 1 septembrie 2002.

Art. 32. –

(1) Pentru cauzele privind infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, aflate in curs de urmarire penala la data de 1 septembrie 2002, urmarirea penala se efectueaza de catre procurorii Parchetului National Anticoruptie. Actele si lucrarile efectuate pana la data de 1 septembrie 2002 raman valabile.

(2) Cauzele privind infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, aflate in fata instantelor de judecata, trimise, potrivit Codului de procedura penala, organelor de urmarire penala, sunt de competenta Parchetului National Anticoruptie.

Art. 33. – Pana la data de 1 septembrie 2002 Guvernul va adopta prin hotarare regulamentul de aplicare a dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta.

Art. 34. – Pe data de 1 septembrie 2002 dispozitiile art. 28 si ale art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

LEGE nr. 146 din 23 iulie 2012 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 24 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120 din 1 septembrie 2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 6 septembrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 383/2005, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 1. – (1) Direcţia generală anticorupţie este structura specializată a Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu personalitate juridică, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului ministerului.
(2) Lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei generale anticorupţie au competenţa să efectueze, în condiţiile prevăzute de lege, activităţi de prevenire şi descoperire, precum şi actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor.”

    2. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu următorul cuprins:

    „Art. 1^1. – (1) Direcţia generală anticorupţie administrează sistemul telefonic call-center anticorupţie, constituit în scopul sesizării de către cetăţeni a faptelor de corupţie, asigurând preluarea apelurilor şi transmiterea acestora către parchetul competent, conform legii.
(2) Sistemul telefonic call-center anticorupţie, înfiinţat la nivelul Direcţiei generale anticorupţie, reprezintă o alternativă la celelalte linii telefonice puse la dispoziţia publicului de alte instituţii publice, pentru sesizarea faptelor de corupţie.
(3) Sesizările care nu au ca obiect săvârşirea unor fapte de corupţie se transmit de către Direcţia generală anticorupţie organelor competente, în conformitate cu prevederile legale.
(4) Direcţia generală anticorupţie centralizează, stochează şi pune la dispoziţia autorităţilor abilitate datele privind apelurile primite, în condiţiile legii.
(5) Prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în condiţiile legii, Direcţia generală anticorupţie având obligaţia de a asigura confidenţialitatea şi securitatea datelor cu caracter personal colectate şi stocate pe timpul efectuării apelurilor.
(6) Regulamentul de operare al sistemului telefonic call-center anticorupţie se aprobă prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei.
(7) În vederea popularizării sistemului telefonic prevăzut la alin. (1), instituţiile publice asigură afişarea de materiale informative la sediile proprii, respectiv distribuirea acestora către populaţie. Materialele informative se pun la dispoziţia instituţiilor publice, în mod gratuit, de Direcţia generală anticorupţie.”

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 23 iulie 2012.
Nr. 146.

–––

#dna, #oug-432002