Predica de Rusalii oferită de LCMS

Biserica Lutherana: Duminica Cincizecimii sau Rusaliile, Predica Rev. Sorin H. Trifa

preluare MARIUS LEONTIUC de la Biserica Evanghelică Lutherană Sinodul Missouri – Episcopia Bucuresti

#leontiuc, #predica, #rusalii

Leontiuc este o marcă înregistrată – SOMAȚIE MEDIA

Este bine de știut că numele LEONTIUC nu mai poate fi folosit spre denigrare, fiind o marcă înregistrată în tot teritoriul UE și SUA. pentru mai multe detalii https://mariusleontiuc.wordpress.com/2019/06/12/marius-leontiuc-este-o-marca-inregistrata-somatie-media/

#leontiuc, #leontiuc-marius, #marius-leontiuc

Noul Cod Penal este în vigoare. Totul despre ce se schimbă

Forum despre aplicarea Noului Cod Penal pentru un proces început anterior Deciziei CCR din 5 mai 2014

Aplicarea legii mai favorabile prin prisma CJUE, ICCJ, CEDO,… argumente pentru neagravarea situatiei in propria cale de atac,… update 12 oct 2014

_____________________________________________

Ultimatum de la Consiliul Europei pentru eliminarea suprapopulării penitenciarelor din România și Serbia. Se recomandă amnisite

Ultimatum de la Consiliul Europei pentru eliminarea suprapopulării penitenciarelor din România și Serbia.

Se recomandă amnistie

update 17 iul 2014

_____________________________________________

curte-apel-bucuresti

CONTRE PE APLICAREA GLOBALA A LEGII PENALE MAI FAVORABILE – luju.ro

După ce ICCJ a fixat aplicarea legii mai favorabile pe instituții autome, în spiritul milițienesc de tip Monica Macovei, CCR a instituit aplicarea IN INTEGRUM adică global, ceea ce înseamnă de fapt consacrarea retroactivității unei dispoziții nefavorabile. În acest articol mai multe dispute pe subiect. update mai 2014

____________________________________________

ICCJ a fixat institutiile autonome in aplicarea Noilor Coduri. Prescriptia este institutie autonoma »

ICCJDecizie istorica si de maxim interes data de completul Hotararilor Preliminare al Inaltei Curti de Casatie si Justitie la 14  Aprilie 2014 : ICCJ a fixat in materie penala ca Noile Coduri Penal si cel de Procedura Penala se aplica prin operatiuni si institutii autonome. Astfel sporul de 1/3 din totalul pedepselor nu se mai poate aplica hotararilor definitive si nici celor in curs de judecata atacate in cai de atac, ca urmare al interventiei noilor legi. De asemenea ICCJ a statuat ca prescriptia raspunderii penale reprezinta o institutie autonoma.… update 15  aprilie 2014

_____________________________________________

Aplicarea noului cod penal prin operațiuni autonome, încă o necunoscută pentru magistrați »

Tribunalul_BucurestiDeși CSM a impus prin minuta  din 4.07.2013 a Grupului de lucru Instituțional pentru pregătirea sistemului Judiciar în vederea intrării în vigoare a noilor coduri din cadrul CSM, la pagina 5 se dispune diseminarea și însușirea de către toți procurorii și judecătorii al materialului întocmit de conf. Univ. Dr. Florin Streteanu (afișat pe site-ul oficial al Ministerului Justițieihttp://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_07_2013__59722_ro.pdf ).  Cu toate acestea, unii judecători trec peste aceste dispoziții și aplică legea nouă global, adică dispoziții nefavorabile retroactiv, chiar și prin agravarea situației în propriul recurs. update 5 martie 2014 ____________________________________________________________________

Lidia Barac: Înșelăciunea în Convenții a fost dezincriminată de Noul Cod Penal »

barac_lidia update 5 feb 2014 ____________________________________________________________________

Pentru Judecători: Reducerea pedepsei ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod Penal nu determină aplicarea sporurilor de pedeapsă

curte-apel-bucurestiAm rămas consternat să aflu că o judecătorie din România face prăpăd cu deținuțiii și în interioul contestațiilor la executare… Feb 3 2014

PROPUNERILE DE MODIFICARE A NOILOR CODURI »

ministrul-justitiei-si-liderii-csm-discutii-la-ambasada-sua-242294Iata proiectul de OUG lansat in dezbatere publica de Ministerul Justitiei reclama

#1-fabruarie-2014, #1-februarie, #2012, #2013, #amnistie, #basescu, #cand-intra-in-vigoare, #ce-e-nou, #ce-se-mai-aude, #cod-penal, #csm, #efectele-noului-cod-penal, #gratiere, #intra-in-vigoare, #intrare-in-vigoare, #justitie, #legea-2862009, #leontiuc, #marius-leontiuc, #mcv, #ministru, #monica-macovei, #noul-cod-penal, #petitie, #pivniceru, #predoiu, #proiect-de-lege, #schengen, #ultimele-noutati, #urgentare

Leontiuc STIRI – Totul despre Noul Cod Penal

_____________________________________________________________________

ponta-noul-cod-nu-va-fi-amanatVictor Ponta: Noul Cod Penal va intra în vigoare la 1 februarie 2014 »

update 11 ian 2014

____________________________________________________________________

basescu-cod-gratiere

Băsescu cere anularea de urgență a Noului Cod Penal și respingerea amnistiei »

update 6 ian 2014

____________________________________________________________________

Modificări la Noul Cod Penal adoptate. Amnistia amânată pentru Crăciun. Parlamentarii nu mai sunt functionari

Modificări la Noul Cod Penal adoptate. Amnistia amânată pentru Crăciun. Parlamentarii nu mai sunt functionari

update 10 Dec 2013

____________________________________________________________________

inchisoare

Amnistie partiala la intrarea in vigoare a noului Cod Penal »

update 2 Noiembrie 2013

____________________________________________________________________

Parlament1Noul Cod de procedura penala intra in vigoare la 1 februarie 2014. Data este oficiala

update 16 august 2013

____________________________________________________________________

PREGATIRI PENTRU NOILE CODURI – Grupul interinstitutional de lucru coordonat de judecatorul Horatius Dumbrava din CSM a identificat solutii pentru ca activitatea instantelor si parchetelor sa nu fie blocata de intrarea in vigoare a noului Cod penal si a noului Cod de procedura penala. Cititi masurile (Document)

update 16 iulie 2013
____________________________________________________________________

catherinedaypic

Catherine Day, la intalnirea cu Robert Cazanciuc: Este importanta respectarea termenelor pentru intrarea in vigoare a Codului Penal si a Codului de Procedura Penala »

update 7 iulie 2013

____________________________________________________________________

Germania opreşte accesul României la Schengen pentru lipsa reformelor în justiţie. Neadoptarea Noului Cod Penal reproşată de MCV opreşte accesul la Schengen »

schengen1

“Ultimul raport MCV din ianuarie a evidenţiat progrese în domeniile statului de drept şi cel al combaterii corupţiei, dar şi…

update 5 martie 2012

____________________________________________________________________

Crin Antonescu replică urgentă către Euro TV şi presă: Anul acesta , în toamnă… Codurile respective »

ponta si crin update 1 Febr 2013:     1  Octombrie 2013, termenul propus de Antonescu pentru Noul COD Penal

____________________________________________________________________

Raportul MCV critică neadoptarea Noului Cod Penal. Aici textul raportului »

Parlament UE update 30 ian 2013

____________________________________________________________________

Ministrul Justitiei Mona Pivniceru dezbate implementarea noilor coduri cu sase parchete de curti de apel din tara: Alba, Cluj, Brasov, Oradea, Timisoara, Targu Mures. Scopul: realizarea unui Memorandum identic celui pentru instante din 2012 »

pivniceru_ponta update 25 ian 2013

____________________________________________________________________

Ben Oni Ardelean, senator şi candidat USL va promova urgentarea Noului Cod Penal şi legislaţia Schengen »

Ben oni Ardelean update 4 decembrie 2012

_______________________________________

Declaraţie şoc a lui Cătălin Predoiu despre Noile Coduri: Sistemul judiciar este pregătit. Amânarea codurilor nu se justifică »

predoiu1 update 3 decembrie 2012

_______________________________________

 noiembrie 2012 a fost publicata Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Legea cuprinde dispozitii pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal, avand ca principal obiect de reglementare punerea de acord a legislatiei penale existente cu prevederile acestuia, precum si stabilirea regulilor pentru solutionarea conflictului de legi rezultand din intrarea in vigoare a noului Cod penal.

Asa cum se arata in expunerea de motive a Guvernului, in calitate de initiator al legii, pentru elaborarea legii au fost analizate toate dispozitiile penale cuprinse in legile speciale, urmarindu-se, in principal, aspecte privind:

  • abrogarea unor texte de incriminare din legislatia speciala, ca urmare a cuprinderii acestora in Partea speciala a noului Cod penal, ori pentru inlaturarea suprapunerii inutile a unor texte care protejeaza aceleasi valori sociale;
  • adaptarea pedepselor pentru infractiunile care raman in legislatia speciala potrivit logicii sanctionatorii a noului Cod penal;
  • actualizarea trimiterilor la normele din Partea speciala a Codului penal facute de textele din legislatia speciala;
  • dezincriminarea unor fapte prevazute in legislatia speciala si contraventionalizarea acestora acolo unde este cazul.

Legea de punere in aplicare a noului Cod penal este structurata in 4 titluri, dupa cum urmeaza:

Titlul I – Dispozitii privind aplicarea in timp a legii penale
Titlul II – Dispozitii privind modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale
Titlul III – Dispozitii referitoare la Codul penal;
Titlul IV – Dispozitii tranzitorii si finale.

Dintre actele normative modificate de noua lege, mentionam:

  • Legea nr. 59/1934 asupra cecului;
  • Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite;
  • Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii;
  • Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat;
  • Legea nr. 15/1999 privind responsabilitatea ministeriala;
  • Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului;
  • Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie;
  • Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului illicit de droguri;
  • Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica;
  • Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane;
  • Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii;
  • Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor;
  • Legea sindicatelor nr. 54/2003;
  • Legea nr. 126/1990 privind registrul comertului;
  • Legea concurentei nr. 2/1996 etc.

Legea va intra in vigoare la data de 1 februarie 2014, odata cu Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

In termen de 6 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare urmatoarele legi:

  • proiectul de lege privind organizarea si functionarea sistemului de probatiune;
  • proiectul de lege privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.

_______________________________________

 

Martin Schulz la Bucureşti: Lipsa de reformă în justiţie, lipsa codurilor înseamnă un semnal îngrijorător »

Schultzupdate 31 oct 2012

_______________________________________

2 octombrie  2012

Comunicat de presă referitor la adoptarea de către Parlament a a proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale

Ministerul Justiţiei anunţă adoptarea marţi, 02 octombrie 2012, de către Parlamentul României a proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale.

Proiectul de lege iniţiat de Ministerul Justiţiei are în vedere pregătirea, din perspectivă exclusiv legislativă, a punerii în aplicare a noului Cod penal, proiectul reprezentând rezultatul unei activităţi legislative elaborate, a unei extinse activităţi de documentare şi de analiză a aproximativ 300 de acte normative penale speciale sau extra-penale conţinând dispoziţii penale, fiind modificate, completate sau abrogate un număr de peste 200 acte normative.

În mod concret, proiectul operează anumite modificări legislative, în vederea creării unui cadru legislativ coerent şi clar în materie penală, prin evitarea suprapunerilor de norme în vigoare existente în Codul penal şi în legile speciale, crearea unui regim sancţionator uniform şi adaptarea legilor speciale la normele noului Cod penal, prin clarificarea anumitor aspecte ambigue din legislaţia penală existentă precum şi prin reformularea unor texte pentru asigurarea respectării cerinţelor de previzibilitate a legii penale, potrivit jurisprudenţei europene în materie ori prin completarea unor ipoteze de incriminare pentru a răspunde obligaţiilor asumate de statul român pe plan internaţional.

        Adoptarea proiectului de lege menţionat se constituie într-un pas important pentru definitivarea a ceea ce reprezintă un amplu proces de reformă în materie penală, procesual penală şi execuţional penală, proces care a debutat cu adoptarea noilor coduri – Codul penal şi Codul de procedură penală şi care, pentru a fi definitivat la nivel legislativ, presupune în continuare adoptarea următoarelor acte normative:

a. proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale;

b. proiectul de Lege privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

c. proiectul de lege privind executarea pedepselor, măsurilor educative şi a altor măsuri dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate;

d. proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune.
        Data intrării în vigoare atât a proiectului adoptat astăzi de Parlament, cât şi a noului Cod penal, a noului Cod de procedură penală precum şi a legilor de executare a pedepselor privative şi neprivative de libertate a fost stabilită 01 februarie 2014.

Reamintim că demersul legislativ este corelat cu efortul de a asigura resursele financiare pentru implementarea noilor Coduri, sens în care Guvernul a adoptat recent Memorandumul cu tema „Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor Coduri. Evaluarea situaţiei actuale. Plan de măsuri”.

_______________________________________

Guvernul a aprobat Memorandumul Monei Pivniceru „Pregatirea sistemului judiciar pentru intrarea in vigoare a noilor Coduri – Plan de masuri”. »

pivniceru_ponta update 27 sept 2012

Noul Cod Penal ar putea în vigoare intra înaintea Codului de Procedură Penală, mai multe în articol

_______________________________________________________________

Senatorul Ioan Ghişe nu este deacord cu amânarea Noului Cod Penal. Propunerea sa: 1 ianuarie 2013 »

ghise update 25 sept 2012

____________________________________

 

NEWS ALERT: Noul Cod Penal şi Noul Cod de Procedură Penală amânate până în 2014 de Pivniceru. Reforma Justiţiei compromisă! ADIO Schengen ! »

PIVNICERU

Ministrul Justiţiei, Mona Maria Pivniceru a pregătit un proiect de lege de amânare a reformei Justiţiei

____________________________________

Neadoptarea încă a Codului Penal şi problemele României se vor discuta la PE »

PE_Strassbourg update 12 sept 2012

____________________________________

Nu avem Cod Penal european cu dispoziţii JAI, Aderarea la Schengen amânată »

comisiae

update 11 sept 2012

____________________________________

holand-parliament

Delegația Olandei în România: ori Codurile și drepturile religioase sau adio Schengen! »

Ambasada Olandei la Bucureşti informează că Guvernul de la Haga va sprijini România cu expertiză privind punerea în aplicare a noilor coduri şi a strategiei anticorupţie, informează un comunicat

____________________________________

Comisia Juridică din Senat a propus amânarea Noului Cod de Procedură Civilă şi urgentarea Noului Cod Penal »

parlament2

update 28 august 2012

____________________________________

____________________________________

Raport MCV : Neimplementarea Codurilor, un pas înapoi

http://www.eurotv.ro/raport-mcv-neimplementarea-codurilor-un-pas-inapoi/

Comisia Europeană a lansat un raport negativ MCV, consecință a amânării implementării codurilor.  

____________________________________

Comisia Europeană : Neimplementarea Codurilor Penal și de Procedură Penală conclud în lipsă de reformă

____________________________________

Cătălin Predoiu, fostul ministru al Justiţiei, propune amânarea Codurilor Penal şi de Procedură Penală printr-un pact pe justiţie

predoiu1

____________________________________

#1-fabruarie-2014, #1-februarie, #2012, #2013, #amnistie, #basescu, #cand-intra-in-vigoare, #ce-e-nou, #ce-se-mai-aude, #cod-penal, #csm, #efectele-noului-cod-penal, #gratiere, #intra-in-vigoare, #intrare-in-vigoare, #justitie, #legea-2862009, #leontiuc, #marius-leontiuc, #mcv, #ministru, #monica-macovei, #noul-cod-penal, #petitie, #pivniceru, #predoiu, #proiect-de-lege, #schengen, #ultimele-noutati, #urgentare

Leontiuc Marius – Directiva 2012/13/UE Dreptul la informare in procesul penal

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 82 alineatul (2),
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamente nationale,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
dupa consultarea Comitetului Regiunilor,
hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara [2],
intrucat:
(1) Uniunea si-a stabilit obiectivul de a mentine si de a dezvolta un spatiu de libertate, securitate si justitie. In conformitate cu concluziile presedintiei cu ocazia Consiliului European de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, in special punctul 33, principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si altor decizii ale autoritatilor judecatoresti ar trebui sa devina fundamentul cooperarii judiciare in materie civila si in materie penala in cadrul Uniunii, deoarece o recunoastere reciproca sporita si apropierea necesara a legislatiei ar facilita cooperarea dintre autoritatile competente, precum si protectia judiciara a drepturilor individuale.
(2) In conformitate cu concluziile de la Tampere, Consiliul a adoptat, la 29 noiembrie 2000, un program de masuri pentru punerea in aplicare a principiului recunoasterii reciproce a hotararilor in materie penala [3]. In introducerea programului se mentioneaza ca principiul recunoasterii reciproce “are drept scop consolidarea cooperarii dintre statele membre, precum si cresterea protectiei drepturilor individuale”.
(3) Punerea in aplicare a principiului recunoasterii reciproce a deciziilor in materie penala implica faptul ca fiecare stat membru are incredere in sistemele de justitie penala ale celorlalte state membre. Intinderea recunoasterii reciproce depinde, in mare masura, de o serie de parametri, care includ mecanisme de protectie a drepturilor persoanelor suspectate sau acuzate si standarde minime comune necesare pentru facilitarea aplicarii principiului recunoasterii reciproce.
(4) Recunoasterea reciproca a deciziilor in materie penala poate functiona in mod eficace doar intr-un climat de incredere, in cadrul caruia nu doar autoritatile judecatoresti, ci toti participantii la procedurile penale considera deciziile autoritatilor judecatoresti din alte state membre ca fiind echivalente celor emise de propriile autoritati, presupunand incredere nu numai in justetea normelor din alte state membre, ci si in faptul ca aceste norme sunt aplicate in mod corect.
(5) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare “Carta”) si articolul 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (denumita in continuare “CEDO”) consacra dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 alineatul (2) din Carta garanteaza respectarea dreptului la aparare.
(6) Articolul 6 din Carta si articolul 5 din CEDO consacra dreptul la libertatea si la siguranta persoanei. Orice limitare a acestui drept nu trebuie sa depaseasca limitarile permise in conformitate cu articolul 5 din CEDO si deduse din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(7) Cu toate ca statele membre sunt parti la CEDO, experienta a aratat ca doar acest element nu poate oferi intotdeauna un grad suficient de incredere in sistemele de justitie penala ale altor state membre.
(8) Consolidarea increderii reciproce necesita norme detaliate privind protectia drepturilor si garantiilor procedurale care isi au originea in Carta si in CEDO.
(9) Articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene prevede instituirea unor norme minime aplicabile in statele membre care sa faciliteze recunoasterea reciproca a hotararilor judecatoresti si a deciziilor judiciare, precum si cooperarea judiciara si politieneasca in materie penala la scara transfrontaliera. Articolul respectiv prevede ca “drepturile persoanelor in procedura penala” reprezinta o materie in care pot fi instituite norme minime.
(10) Normele minime comune ar trebui sa aiba ca rezultat sporirea increderii in sistemele de justitie penala ale tuturor statelor membre, fapt ce ar trebui sa conduca la randul sau la o cooperare judiciara mai eficienta intr-un climat de incredere reciproca. Astfel de norme minime comune ar trebui sa se instituie in domeniul informarii in cadrul procedurilor penale.
(11) La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat o rezolutie privind o Foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate in cadrul procedurilor penale [4] (denumita in continuare “Foaia de parcurs”). Adoptand o abordare graduala, Foaia de parcurs solicita adoptarea de masuri referitoare la dreptul la traducere si la interpretare (masura A), dreptul la informare privind drepturile si privind acuzatiile aduse (masura B), dreptul la consiliere juridica si la asistenta juridica (masura C), dreptul de a comunica cu rudele, angajatorii si autoritatile consulare (masura D), precum si garantii speciale pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt vulnerabile (masura E). Foaia de parcurs pune in evidenta faptul ca ordinea prezentarii drepturilor este orientativa, prin urmare poate fi modificata in functie de prioritati. Foaia de parcurs este conceputa in asa fel incat sa functioneze ca un intreg; avantajele acesteia vor fi constatate pe deplin numai atunci cand vor fi puse in aplicare toate partile componente ale acesteia.
(12) La 11 decembrie 2009, Consiliul European a salutat Foaia de parcurs si a integrat-o in Programul de la Stockholm – O Europa deschisa si sigura in serviciul cetatenilor si pentru protectia acestora [5] (punctul 2.4). Consiliul European a subliniat caracterul neexhaustiv al Foii de parcurs, invitand Comisia sa studieze elemente suplimentare ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate sau acuzate si sa evalueze daca este necesara analizarea altor aspecte, de exemplu prezumtia de nevinovatie, pentru a promova o mai buna cooperare in domeniu.
(13) Prima masura adoptata in baza Foii de parcurs, in cadrul masurii A, a fost Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind drepturile la interpretare si traducere in cadrul procedurilor penale [6].
(14) Prezenta directiva se refera la masura B din Foaia de parcurs. Aceasta stabileste standarde minime comune ce urmeaza a fi aplicate in domeniul informarii cu privire la drepturi si la acuzare, care vor fi aduse la cunostinta persoanelor suspectate sau acuzate de a fi comis o infractiune, in vederea consolidarii increderii reciproce a statelor membre. Directiva dezvolta drepturile prevazute in Carta, in special articolele 6, 47 si 48 din aceasta, prin intemeierea pe articolele 5 si 6 din CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. In prezenta directiva, termenul “acuzare” descrie acelasi concept ca termenul “acuzatie” utilizat in articolul 6 alineatul (1) din CEDO.
(15) In comunicarea sa din 20 aprilie 2010 intitulata “Crearea unui spatiu de libertate, securitate si justitie pentru cetatenii Europei. Plan de actiune pentru punerea in aplicare a Programului de la Stockholm”, Comisia a anuntat ca va prezenta o propunere privind dreptul la informare privind drepturile si informarea privind acuzatiile in 2010.
(16) Prezenta directiva ar trebui sa se aplice persoanelor suspectate si acuzate indiferent de statutul lor juridic, cetatenie sau nationalitate.
(17) In unele state membre, o autoritate, alta decat o instanta cu competente in materie penala, este competenta sa aplice sanctiuni pentru infractiuni relativ minore. Acesta poate fi cazul, de exemplu, pentru infractiunile rutiere care sunt comise la scara larga si care pot fi constatate in urma unui control rutier. In asemenea situatii, nu ar fi rezonabil sa se ceara autoritatii competente sa garanteze toate drepturile care decurg din prezenta directiva. Prin urmare, atunci cand legislatia unui stat membru prevede aplicarea unei sanctiuni pentru infractiuni minore de catre o astfel de autoritate si exista fie dreptul de a introduce o cale de atac, fie posibilitatea ca acea cauza sa fie deferita unei instante cu competente in materie penala, prezenta directiva ar trebui sa se aplice numai in cazul procedurilor desfasurate in fata respectivei instante ca urmare a exercitarii unei astfel de cai de atac sau al deferirii.
(18) Dreptul la informare cu privire la drepturile procedurale, care este consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui prevazut in mod explicit de prezenta directiva.
(19) Autoritatile competente ar trebui sa informeze cu promptitudine persoanele suspectate sau acuzate cu privire la drepturile respective, asa cum se aplica ele conform dreptului intern, care sunt esentiale pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor, verbal sau in scris, astfel cum se prevede in prezenta directiva. Pentru a permite exercitarea practica si efectiva a acestor drepturi, informatiile ar trebui furnizate cat mai curand in cursul procedurilor si cel tarziu inainte de primul interogatoriu oficial al persoanei suspectate sau acuzate de catre politie sau de catre o alta autoritate competenta.
(20) Prezenta directiva stabileste normele minime relative la informatiile privind drepturile persoanelor suspectate sau acuzate. Acest lucru nu afecteaza informatiile furnizate cu privire la alte drepturi procedurale care deriva din Carta, din CEDO, din dreptul intern si din legislatia aplicabila a Uniunii, astfel cum a fost interpretata de instantele competente. Odata ce s-a furnizat o informare cu privire la un anumit drept, autoritatile competente nu ar trebui obligate sa o repete, cu exceptia situatiei in care circumstantele specifice ale cauzei sau normele specifice din dreptul intern necesita aceasta.
(21) Referirile din prezenta directiva la persoane suspectate sau acuzate care sunt arestate sau retinute ar trebui intelese ca trimitand la orice situatie in care, in cursul procedurilor penale, persoanele suspectate sau acuzate sunt lipsite de libertate in sensul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din CEDO, astfel cum este interpretat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(22) In cazul in care persoanele suspectate sau acuzate sunt arestate sau retinute, informatiile privind drepturile procedurale aplicabile ar trebui furnizate printr-o nota scrisa privind drepturile, intocmita intr-un mod usor de inteles, astfel incat sa ajute persoanele respective la intelegerea efectiva a drepturilor de care beneficiaza. O astfel de Nota privind drepturile ar trebui furnizata cu promptitudine fiecarei persoane arestate in momentul lipsirii de libertate prin interventia autoritatilor de aplicare a legii, in contextul procedurilor penale. Nota ar trebui sa cuprinda informatiile de baza privind posibilitatile de contestare a legalitatii arestarii, de obtinere a unei revizuiri a retinerii sau de solicitare a eliberarii provizorii, atunci cand si in masura in care exista astfel de drepturi in legislatia nationala. Pentru a ajuta statele membre sa intocmeasca Nota privind drepturile, un model este prevazut in anexa I. Modelul respectiv este orientativ si poate face obiectul revizuirii in contextul raportului Comisiei privind punerea in aplicare a prezentei directive si, de asemenea, odata cu intrarea in vigoare a tuturor masurilor din Foaia de parcurs. In continutul Notei privind drepturile pot fi incluse si alte drepturi procedurale relevante care se aplica in statele membre.
(23) Conditiile si regulile specifice privind dreptul persoanei suspectate sau acuzate sa informeze o alta persoana in legatura cu arestarea sau retinerea urmeaza sa fie determinate de catre statele membre in cadrul dreptului intern. Dupa cum se mentioneaza in Foaia de parcurs, exercitarea acestui drept nu ar trebui sa aduca atingere cursului normal al procedurilor penale.
(24) Prezenta directiva nu aduce atingere dispozitiilor de drept intern privind siguranta persoanelor retinute in locuri de detentie.
(25) Statele membre ar trebui sa se asigure ca, la furnizarea informatiilor in conformitate cu prezenta directiva, persoanele suspectate sau acuzate beneficiaza, daca este cazul, de traducerea sau interpretarea acestora intr-o limba pe care o inteleg, in conformitate cu standardele prevazute in Directiva 2010/64/UE.
(26) Atunci cand pun la dispozitia persoanelor suspectate sau acuzate informatii in conformitate cu prezenta directiva, autoritatile competente ar trebui sa acorde o atentie deosebita persoanelor care nu pot intelege continutul sau intelesul informatiilor, de exemplu din cauza varstei tinere sau a starii psihice sau fizice.
(27) Persoanele acuzate de savarsirea unei infractiuni ar trebui sa primeasca toate informatiile referitoare la acuzare, astfel incat sa-si poata pregati apararea si sa se garanteze echitatea procedurilor penale.
(28) Informatiile puse la dispozitia persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la fapta penala de a carei comitere sunt suspectate ar trebui sa fie furnizate cu promptitudine, cel tarziu inainte de primul lor interogatoriu oficial, de catre politie sau de catre o alta autoritate competenta si fara a aduce atingere desfasurarii anchetei in curs. Ar trebui furnizata o descriere suficient de detaliata a faptelor, inclusiv, daca se cunosc, a momentului si locului, referitoare la infractiunea de a carei comitere sunt suspectate sau acuzate persoanele, precum si a incadrarii juridice posibile a infractiunii prezumate, avand in vedere etapa procedurilor penale in care se furnizeaza o astfel de descriere, astfel incat sa se garanteze caracterul echitabil al procedurilor mentionate si sa se permita exercitarea efectiva a dreptului la aparare.
(29) In cazul in care, in cursul procedurilor penale, detaliile acuzarii se modifica intr-o masura care sa afecteze in mod substantial pozitia persoanei suspectate sau acuzate, modificarile ar trebui sa i se comunice persoanei respective atunci cand este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor si la timp pentru a permite exercitarea efectiva a dreptului la aparare.
(30) Documentele si, daca este cazul, fotografiile si inregistrarile audio si video care sunt esentiale pentru contestarea efectiva a legalitatii unei arestari sau detentiei unor persoane suspectate sau acuzate, in conformitate cu dreptul intern, ar trebui sa fie puse la dispozitia persoanelor suspectate sau acuzate sau a avocatilor acestora cel tarziu inainte ca autoritatea judiciara competenta sa fie chemata sa se pronunte cu privire la legalitatea arestarii sau detentiei in conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din CEDO si cu suficient timp inainte pentru a permite exercitarea efectiva a dreptului de a contesta legalitatea arestarii sau detentiei.
(31) In sensul prezentei directive, accesul la mijloacele de proba materiale, definite in conformitate cu dreptul intern, in apararea sau impotriva persoanei suspectate sau acuzate si care sunt in posesia autoritatilor competente in raport cu cauza penala specifica, ar trebui sa includa accesul la materiale cum ar fi documente si, daca este cazul, fotografii si inregistrari audio sau video. Astfel de materiale pot fi incluse intr-un dosar sau detinute de autoritatile competente in orice mod adecvat in conformitate cu dreptul intern.
(32) Accesul la mijloacele de proba materiale, aflate in posesia autoritatilor competente, in apararea sau impotriva persoanei suspectate sau acuzate, astfel cum este prevazut in prezenta directiva, poate fi refuzat, in conformitate cu dreptul intern, in cazul in care astfel de acces poate avea drept consecinta periclitarea grava a vietii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau daca refuzul acestui acces este strict necesar pentru apararea unui interes public important. Decizia prin care se refuza accesul trebuie privita in raport cu drepturile in materie de aparare ale persoanei suspectate sau acuzate, tinand seama de diferitele etape ale procedurilor penale. Restrictiile la acest acces ar trebui interpretate strict si in conformitate cu dreptul la un proces echitabil, prevazut de CEDO si astfel cum este interpretat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(33) Dreptul de acces la materialele unei cauze ar trebui exercitat fara a aduce atingere dispozitiilor de drept intern privind protectia datelor personale si localizarea persoanelor din programele de protectie a martorilor.
(34) Accesul la materialele cauzei, in conformitate cu prezenta directiva, ar trebui sa fie acordat in mod gratuit, fara a aduce atingere dispozitiilor dreptului intern care prevad plata unor taxe pentru documente care urmeaza sa fie copiate din dosarul cauzei sau pentru transmiterea elementelor de proba persoanelor vizate sau avocatilor acestora.
(35) Atunci cand se furnizeaza informatii in conformitate cu prezenta directiva, autoritatile competente ar trebui sa tina o evidenta in acest scop, in conformitate cu procedurile de tinere a evidentei in vigoare in dreptul intern, fara a face obiectul vreunei obligatii suplimentare de a introduce noi mecanisme sau vreunei sarcini administrative suplimentare.
(36) Persoanele suspectate sau acuzate sau avocatii acestora ar trebui sa aiba dreptul sa conteste, in conformitate cu procedurile din dreptul intern, posibila incapacitate sau refuzul autoritatilor competente de a furniza informatii sau de a prezenta anumite materiale ale cauzei in conformitate cu prezenta directiva. Acest drept nu atrage dupa sine obligatia ca statele membre sa puna la dispozitie o procedura specifica a unei cai de atac, un mecanism separat sau o procedura de plangere pentru contestarea unei astfel de incapacitati sau a unui astfel de refuz.
(37) Fara a aduce atingere independentei judecatoresti si diferentelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre ar trebui sa ofere sau sa incurajeze oferirea de cursuri de formare adecvate functionarilor competenti din statele membre cu privire la obiectivele prezentei directive.
(38) Statele membre ar trebui sa ia toate masurile necesare pentru a se conforma prezentei directive. O aplicare practica si eficace a unor dispozitii cum ar fi obligatia de a asigura persoanelor suspectate sau acuzate informatiile privind drepturile lor intr-un limbaj simplu si accesibil ar putea fi realizata prin diverse mijloace, inclusiv prin masuri nelegislative, ca, de exemplu, o formare corespunzatoare a autoritatilor competente sau o Nota privind drepturile redactata intr-un limbaj simplu si netehnic, care sa fie usor de inteles de catre o persoana din afara sistemului judiciar care nu cunoaste dreptul procedural penal.
(39) Dreptul la informare in scris cu privire la drepturile in momentul arestarii, prevazut in prezenta directiva, ar trebui sa se aplice, mutatis mutandis, si persoanelor arestate in scopul executarii unui mandat european de arestare, in baza Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre [7]. Pentru a ajuta statele membre sa intocmeasca Nota privind drepturile destinata acestor persoane, un model este prevazut in anexa II. Modelul respectiv este orientativ si poate face obiectul revizuirii in contextul raportului Comisiei privind punerea in aplicare a prezentei directive si, de asemenea, odata cu intrarea in vigoare a tuturor masurilor din Foaia de parcurs.
(40) Prezenta directiva stabileste norme minime. Statele membre pot extinde drepturile mentionate in prezenta directiva in vederea asigurarii unui nivel mai ridicat de protectie si in situatiile care nu sunt tratate in mod expres in prezenta directiva. Nivelul de protectie nu ar trebui sa scada niciodata sub standardele prevazute de CEDO, astfel cum sunt interpretate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(41) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute de Carta. In special, prezenta directiva urmareste promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil si a drepturilor in materie de aparare. Aceasta ar trebui pusa in aplicare in mod corespunzator.
(42) Dispozitiile prezentei directive care corespund drepturilor garantate de CEDO ar trebui sa fie interpretate si puse in aplicare cu respectarea drepturilor respective, astfel cum au fost interpretate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
(43) Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv stabilirea unor standarde minime comune referitoare la dreptul la informare in cadrul procedurilor penale, nu poate fi realizat de statele membre prin actiune unilaterala la nivel national, regional sau local si, prin urmare, avand in vedere dimensiunea si efectele sale, poate fi atins mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat in respectivul articol, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(44) In conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei cu privire la spatiul de libertate, securitate si justitie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, aceste state membre si-au notificat dorinta de a lua parte la adoptarea si la aplicarea prezentei directive.
(45) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul (nr. 22) privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive, nu are obligatii in temeiul acesteia si nu face obiectul aplicarii sale,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directiva instituie norme privind dreptul la informare al persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la drepturile lor in cadrul procedurilor penale si la acuzarea care le este adusa. Aceasta stabileste, de asemenea, norme privind dreptul la informare al persoanelor vizate de un mandat european de arestare cu privire la drepturile lor.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta directiva se aplica din momentul in care o persoana este informata de catre autoritatile competente ale unui stat membru cu privire la faptul ca este suspectata sau acuzata de savarsirea unei infractiuni, pana in momentul finalizarii procedurilor, prin aceasta intelegandu-se hotararea definitiva in legatura cu intrebarea daca persoana suspectata sau acuzata a comis infractiunea, inclusiv, daca este cazul, pronuntarea sentintei si solutionarea unei cai de atac.
(2) In cazul in care dreptul unui stat membru prevede aplicarea unei sanctiuni pentru infractiuni minore de catre o alta autoritate decat o instanta competenta in materie penala si aplicarea unei astfel de sanctiuni poate fi atacata in fata unei astfel de instante, prezenta directiva se aplica doar in cazul procedurilor desfasurate in fata respectivei instante ca urmare a exercitarii unei astfel de cai de atac.
Articolul 3
Dreptul la informare cu privire la drepturi
(1) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate sunt informate prompt cu privire la cel putin urmatoarele drepturi procedurale, astfel cum se aplica in dreptul intern, pentru a asigura posibilitatea exercitarii efective a drepturilor respective:
(a) dreptul de a fi asistat de un avocat;
(b) orice drept la consiliere juridica gratuita si conditiile pentru obtinerea unei astfel de consilieri;
(c) dreptul de a fi informat cu privire la acuzare, in conformitate cu articolul 6;
(d) dreptul la interpretare si traducere;
(e) dreptul de a pastra tacerea.
(2) Statele membre garanteaza ca informatiile puse la dispozitie in conformitate cu alineatul (1) sunt furnizate oral sau in scris, intr-un limbaj simplu si accesibil, tinand seama de orice nevoie speciala a persoanelor suspectate vulnerabile sau acuzate vulnerabile.
Articolul 4
Nota privind drepturile cu privire la arestare
(1) Statele membre se asigura ca persoanelor suspectate sau acuzate care sunt arestate sau retinute li se furnizeaza cu promptitudine o Nota scrisa privind drepturile. Persoanelor in cauza li se va oferi oportunitatea de a citi Nota privind drepturile si li se va permite sa pastreze aceasta nota pe toata perioada in care sunt private de libertate.
(2) Pe langa informatiile furnizate in conformitate cu articolul 3, Nota privind drepturile mentionata la alineatul (1) din prezentul articol cuprinde informatii cu privire la urmatoarele drepturi, astfel cum se aplica ele in conformitate cu dreptul intern:
(a) dreptul de acces la materialele cauzei;
(b) dreptul de a informa autoritatile consulare si o persoana;
(c) dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta; si
(d) numarul maxim de ore sau de zile pentru care persoana suspectata sau acuzata poate fi privata de libertate inainte de a se ajunge in fata unei autoritati judiciare.
(3) Nota privind drepturile cuprinde, de asemenea, informatii de baza cu privire la orice posibilitate, in temeiul dreptului intern, de a contesta legalitatea arestarii, de a obtine o revizuire a detentiei sau de a solicita eliberarea provizorie.
(4) Nota privind drepturile se redacteaza intr-un limbaj simplu si accesibil. Un model orientativ de Nota privind drepturile este prevazut in anexa I.
(5) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate primesc Nota privind drepturile scrisa in limba pe care o inteleg. In cazul in care Nota privind drepturile nu este disponibila in limba corespunzatoare, persoanele suspectate sau acuzate sunt informate pe cale verbala, intr-o limba pe care o inteleg, cu privire la drepturile de care beneficiaza. Ulterior, persoanele respective trebuie sa primeasca fara intarziere nejustificata Nota privind drepturile, intr-o limba pe care o inteleg.
Articolul 5
Nota privind drepturile in cadrul procedurii privind mandatul european de arestare
(1) Statele membre se asigura ca persoanelor care sunt arestate in scopul executarii unui mandat european de arestare li se furnizeaza cu promptitudine o Nota privind drepturile corespunzatoare, cuprinzand informatii despre drepturile lor in conformitate cu legislatia de punere in aplicare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI in statul membru de executare.
(2) Nota privind drepturile se redacteaza intr-un limbaj simplu si accesibil. Un model orientativ de Nota privind drepturile este prevazut in anexa II.
Articolul 6
Dreptul la informare cu privire la acuzare
(1) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate primesc informatii cu privire la fapta penala de a carei comitere aceasta sunt suspectate sau acuzate. Informatiile respective se furnizeaza cu promptitudine si cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor si exercitarea efectiva a dreptului la aparare.
(2) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate care sunt arestate sau retinute sunt informate cu privire la motivele arestarii sau retinerii, inclusiv cu privire la fapta penala de a carei comitere sunt suspectate sau acuzate.
(3) Statele membre se asigura ca, cel tarziu la prezentarea fondului acuzarii in instanta, se ofera informatii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura si incadrarea juridica a infractiunii, precum si forma de participare a persoanei acuzate.
(4) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu promptitudine cu privire la orice modificare a informatiilor oferite in conformitate cu prezentul articol, acolo unde este necesar pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor.
Articolul 7
Dreptul de acces la materialele cauzei
(1) Atunci cand o persoana este arestata si retinuta in orice etapa a procesului penal, statele membre se asigura ca documentele referitoare la cauza specifica, aflate in posesia autoritatilor competente si care sunt esentiale pentru a contesta in mod efectiv, in conformitate cu dreptul intern, legalitatea arestarii sau retinerii, sunt puse la dispozitia persoanelor arestate sau a avocatilor acestora.
(2) Statele membre se asigura ca autoritatile competente acorda persoanelor suspectate sau invinuite sau avocatilor acestora accesul cel putin la toate mijloacele de proba aflate in posesia lor, indiferent daca sunt in apararea sau impotriva persoanelor suspectate sau acuzate, pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor si pentru a pregati apararea.
(3) Fara a aduce atingere alineatului (1), accesul la materialele mentionate la alineatul (2) se acorda in timp util pentru a permite exercitarea efectiva a drepturilor in materie de aparare si cel tarziu la prezentarea fondului acuzarii in instanta. In cazul in care alte mijloace de proba intra in posesia autoritatilor competente, acestea acorda accesul la ele in timp util pentru a putea fi luate in considerare.
(4) Prin derogare de la alineatele (2) si (3), cu conditia ca aceasta sa nu aduca prejudicii dreptului la un proces echitabil, accesul la anumite materiale poate fi refuzat, in cazul in care astfel de acces ar putea conduce la periclitarea grava a vietii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau daca refuzul este strict necesar pentru apararea unui interes public important, ca de exemplu in cazurile in care accesul poate prejudicia o ancheta in curs sau poate afecta grav securitatea interna a statului membru in care se desfasoara procedurile penale. Statele membre se asigura ca, in conformitate cu dispozitiile dreptului intern, decizia prin care se refuza accesul la anumite materiale in conformitate cu prezentul alineat este luata de o autoritate judiciara sau poate face, cel putin, obiectul controlului judiciar.
(5) Accesul, astfel cum este mentionat in prezentul articol, se acorda in mod gratuit.
Articolul 8
Verificare si remediere
(1) Statele membre se asigura ca se tine o evidenta a tuturor informatiilor puse la dispozitia persoanelor suspectate sau acuzate in conformitate cu articolele 3-6, in conformitate cu procedura de tinere a evidentelor mentionata in legislatia statului membru respectiv.
(2) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate sau avocatii acestora au dreptul sa conteste, in conformitate cu procedurile din dreptul intern, posibila incapacitate sau refuzul autoritatilor competente de a furniza informatii in conformitate cu prezenta directiva.
Articolul 9
Formarea
Fara a aduce atingere independentei judecatoresti si diferentelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre solicita celor responsabili de formarea judecatorilor, a procurorilor, a politiei si a personalului judiciar implicat in proceduri penale sa asigure formarea corespunzatoare a acestor persoane cu privire la obiectivele prezentei directive.
Articolul 10
Mentinerea nivelului de protectie
Nicio dispozitie a prezentei directive nu se interpreteaza ca o limitare sau ca o derogare de la oricare dintre drepturile sau garantiile procedurale care sunt asigurate in temeiul Cartei, in temeiul CEDO, in temeiul altor dispozitii relevante de drept international sau in temeiul dreptul intern al oricarui stat membru, care asigura un nivel mai ridicat de protectie.
Articolul 11
Transpunerea
(1) Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 2 iunie 2014.
(2) Statele membre comunica Comisiei textul masurilor respective.
(3) Atunci cand statele membre adopta masurile respective, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o astfel de trimitere cu ocazia publicarii lor oficiale. Modalitatile de efectuare a unei astfel de trimiteri se stabilesc de statele membre.
Articolul 12
Raportare
Pana la 2 iunie 2015, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport de evaluare a masurii in care statele membre au adoptat masurile necesare pentru a se conforma prezentei directive, insotit, daca este necesar, de propuneri legislative.
Articolul 13
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 14
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre, in conformitate cu tratatele.
Adoptata la Strasbourg, 22 mai 2012.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
M. Schulz
Pentru Consiliu
Presedintele
N. Wammen
[1] JO C 54, 19.2.2011, p. 48.
[2] Pozitia Parlamentului European din 13 decembrie 2011 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 26 aprilie 2012.
[3] JO C 12, 15.1.2001, p. 10.
[4] JO C 295, 4.12.2009, p. 1.
[5] JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
[6] JO L 280, 26.10.2010, p. 1.
[7] JO L 190, 18.7.2002, p. 1.
————————————————–
ANEXA I
+++++ TIFF +++++
Model orientativ de Nota privind drepturile
Scopul unic al acestui model este sa ajute autoritatile nationale in elaborarea unei Note privind drepturile la nivel national. Statele membre nu sunt obligate sa respecte acest model. La elaborarea Notei privind drepturile, statele membre pot modifica prezentul model pentru a-l adapta la normele de drept intern si pentru a adauga alte informatii utile. Nota privind drepturile a statului membru trebuie furnizata in momentul arestarii sau retinerii. Cu toate acestea, aceasta dispozitie nu impiedica statele membre sa le furnizeze persoanelor suspectate sau acuzate informatii scrise si in alte situatii din timpul desfasurarii procedurilor penale.
Daca sunteti arestati sau retinuti, aveti urmatoarele drepturi:
A. ASISTENTA DIN PARTEA UNUI AVOCAT/DREPTUL LA ASISTENTA JUDICIARA
Aveti dreptul sa discutati in mod confidential cu un avocat. Avocatul este independent de politie. Cereti ajutorul politiei daca aveti nevoie sa intrati in legatura cu un avocat, politia va va ajuta. In anumite cazuri, asistenta poate fi gratuita. Solicitati mai multe informatii politiei.
B. INFORMATII PRIVIND ACUZAREA
Aveti dreptul de a sti de ce ati fost arestat sau retinut si de ce fapta anume sunteti suspectat sau acuzat.
C. INTERPRETARE SI TRADUCERE
Daca nu vorbiti sau nu intelegeti limba vorbita de autoritatile politienesti sau de alte autoritati competente, aveti dreptul de a fi asistat de un interpret, in mod gratuit. Interpretul va poate ajuta sa comunicati cu avocatul dumneavoastra si are obligatia de a pastra confidentialitatea comunicarii respective. Aveti dreptul la traducerea cel putin a pasajelor relevante din documentele esentiale, inclusiv ordinul judecatoresc de arestare sau de arest preventiv, invinuirea sau punerea sub acuzare, precum si orice hotarare judecatoreasca. In unele situatii, este posibil sa vi se ofere o traducere orala sau un rezumat.
D. DREPTUL DE A PASTRA TACEREA
In timpul interogatoriului la politie sau in fata altor autoritati competente, nu sunteti obligat sa raspundeti la intrebari legate de presupusa infractiune comisa. Avocatul dumneavoastra va poate ajuta sa luati o decizie in aceasta privinta.
E. ACCESUL LA DOCUMENTE
Daca sunteti arestat si retinut, dumneavoastra (sau avocatul dumneavoastra) aveti dreptul de acces la documentele esentiale de care aveti nevoie pentru a contesta arestarea sau retinerea. Daca cazul este trimis in instanta, dumneavoastra (sau avocatul dumneavoastra) aveti dreptul de acces la mijloacele de proba in apararea sau impotriva dumneavoastra.
F. INFORMAREA UNEI ALTE PERSOANE CU PRIVIRE LA ARESTARE SAU RETINERE/INFORMAREA CONSULATULUI SAU AMBASADEI TARII DUMNEAVOASTRA
Daca sunteti arestat sau retinut, spuneti politiei daca doriti sa informati pe cineva cu privire la retinerea dumneavoastra, de exemplu un membru al familiei sau pe angajatorul dumneavoastra. In anumite cazuri, dreptul de a informa o alta persoana cu privire la retinerea dumneavoastra poate fi restrictionat temporar. In astfel de cazuri, politia va va informa cu privire la aceasta.
Daca sunteti cetatean strain, spuneti politiei daca doriti sa informati autoritatea consulara sau ambasada tarii dumneavoastra cu privire la retinerea dumneavoastra. De asemenea, va rugam sa informati politia daca doriti sa contactati un functionar al autoritatii consulare sau al ambasadei tarii dumneavoastra.
G. ASISTENTA MEDICALA DE URGENTA
Daca sunteti arestat sau retinut, aveti dreptul la asistenta medicala de urgenta. Va rugam sa comunicati politiei daca aveti nevoie de astfel de asistenta.
H. PERIOADA DE PRIVARE DE LIBERTATE
Dupa arestare, puteti fi privat de libertate sau retinut pe o perioada de maximum … [a se completa cu numarul de ore/zile aplicabil]. La sfarsitul acestei perioade, trebuie sa fiti eliberat sau sa fiti audiat de un judecator, care va decide cu privire la retinerea dumneavoastra in continuare. Cereti avocatului dumneavoastra sau judecatorului informatii cu privire la modalitatea de contestare a arestarii dumneavoastra, de revizuire a retinerii sau de solicitare a eliberarii provizorii.
————————————————–
ANEXA II
+++++ TIFF +++++
Model orientativ de Nota privind drepturile persoanei arestate in baza unui mandat european de arestare
Scopul unic al acestui model este sa ajute autoritatile nationale in elaborarea Notei privind drepturile la nivel national. Statele membre nu sunt obligate sa respecte acest model. La elaborarea Notei privind drepturile, statele membre pot modifica modelul pentru a-l adapta la normele de drept intern si pentru a adauga alte informatii utile.
Ati fost arestat in baza unui mandat european de arestare. Aveti urmatoarele drepturi:
A. INFORMATII PRIVIND MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE
Aveti dreptul sa fiti informat cu privire la continutul mandatului european de arestare in baza caruia ati fost arestat.
B. ASISTENTA DIN PARTEA UNUI AVOCAT
Aveti dreptul sa discutati in mod confidential cu un avocat. Un avocat este independent de politie. Cereti ajutorul politiei daca aveti nevoie sa intrati in legatura cu un avocat, politia va va ajuta. In anumite cazuri, asistenta poate fi gratuita. Solicitati mai multe informatii politiei.
C. INTERPRETARE SI TRADUCERE
Daca nu vorbiti sau nu intelegeti limba vorbita de autoritatile politienesti sau de alte autoritati competente, aveti dreptul de a fi asistat de un interpret, in mod gratuit. Interpretul va poate ajuta sa comunicati cu avocatul dumneavoastra si are obligatia de a pastra confidentialitatea comunicarii respective. Aveti dreptul la o traducere a mandatului european de arestare intr-o limba pe care o intelegeti. In unele situatii, este posibil sa vi se ofere o traducere orala sau un rezumat.
D. POSIBILITATEA ACORDULUI
Puteti fi sau nu de acord sa fiti predat statului care a emis mandatul. Acordul dumneavoastra va urgenta procedurile. [Completare posibila din partea anumitor state membre: Poate fi dificil sau imposibil sa va schimbati hotararea intr-o faza ulterioara.] Cereti autoritatilor sau avocatului mai multe informatii.
E. AUDIERE
Daca nu ati fost de acord sa fiti predat, aveti dreptul la o audiere in fata autoritatilor judiciare
L 142/10 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 1.6.2012 RO

#201213ue, #directiva, #leontiuc

Marius Leontiuc – Convenţia nr. 95/1949 privind protecţia salariului

Convenţia nr. 95/1949privind protecţia salariului
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii
şi care s-a întrunit aici la 8 iunie 1949 în cea de-a treizeci şi doua sesiune a sa,
după ce a hotărât să adopte diferite propuneri referitoare la protecţia salariului, problemă
care constituie cel de-al şaptelea punct al ordinii de zi a sesiunii,
după ce a hotărât ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale,
adoptă, la 1 iulie 1949, convenţia următoare, care se va numi „Convenţie asupra protecţiei
salariului, 1949”.
Articolul 1
În sensul prezentei convenţii, termenul salariu înseamnă, oricare i-ar fi denumirea sau
modul de calcul, remunerarea sau câştigurile susceptibile de a fi evaluate în bani şi
stabilite prin acordul părţilor sau de către legislaţia naţională, pe care cel care angajează le
datorează unui lucrător în baza unui contract de muncă, scris sau verbal, fie pentru munca
efectuată sau care urmează a fi efectuată, fie pentru serviciile prestate sau care urmează
a fi prestate.
Articolul 2
1. Prezenta convenţie se aplică tuturor persoanelor cărora li se plăteşte sau trebuie să li
se plătească un salariu.
2. Autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a
organizaţiilor lucrătorilor, acolo unde asemenea organizaţii există şi sunt direct interesate,
va putea excepta de la aplicarea totalităţii sau a unora dintre dispoziţiile prezentei
convenţii categoriile de persoane care muncesc în astfel de împrejurări şi condiţii de
angajare încât aplicarea totală sau parţială a amintitelor dispoziţii nu s-ar putea face în
mod convenabil şi care nu sunt folosite la munci manuale sau care sunt folosite la servicii
casnice sau alte ocupaţii asemănătoare.
3. Orice stat membru trebuie să indice, în primul său raport anual asupra aplicării
prezentei convenţii, prezentat în virtutea articolului 22 din Constituţia Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, orice categorie de persoane pe care îşi propune să le excepteze
de la aplicarea totalităţii sau vreuneia dintre dispoziţiile convenţiei, în conformitate cu
prevederile paragrafului precedent. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea să
procedeze la aplicarea de excepţii decât pentru categoriile de persoane astfel indicate.
4. Orice stat membru care a indicat în primul său raport anual categoriile de persoane pe
care îşi propune să le excepteze de la aplicarea totalităţii sau vreuneia dintre dispoziţiile
1
DECRET Nr. 284 din 11 mai 1973 pentru ratificarea unor convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii prezentei convenţii va trebui ca în rapoartele ulterioare să indice categoriile de persoane
pentru care renunţă la dreptul de a recurge la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului
articol, precum şi orice progres realizat în scopul aplicării prezentei convenţii la aceste
categorii de persoane.
Articolul 3
1. Salariile plătibile în bani vor fi achitate exclusiv în monedă având curs legal, iar plata
sub formă de bilete la ordin, bonuri, cupoane sau sub orice altă formă considerată că
reprezintă moneda având curs legal va fi interzisă.
2. Autoritatea competentă va putea să permită sau să prevadă plata salariului prin cec tras
asupra unei bănci sau prin cec ori mandat poştal, atunci când acest mod de plată se
practică în mod curent sau se face necesar datorită unor împrejurări speciale, când este
prevăzut de un contract colectiv ori o hotărâre arbitrală, sau când, în lipsa unor astfel de
dispoziţii, lucrătorul consimte.
Articolul 4
1. Legislaţia naţională, contractele colective sau hotărârile arbitrale pot permite plata
parţială în natură a salariului în industriile sau profesiile unde acest mod de plată se
practică în mod curent sau este preferat datorită naturii industriei sau profesiei în cauză.
Plata salariului sub formă de băuturi alcoolice sau de droguri vătămătoare nu va fi admisă
în nici un caz.
2. În cazurile în care este permisă plata parţială în natură a salariului, vor fi luate măsuri
corespunzătoare pentru ca:
a) prestaţiile în natură să folosească personal lucrătorului şi familiei sale şi să fie conforme
cu interesele acestora;
b) valoarea acestor prestaţii să fie justă şi rezonabilă.
Articolul 5
Salariul va fi plătit direct lucrătorului în cauză, cu excepţia cazurilor când legislaţia
naţională, un contract colectiv sau o hotărâre arbitrală dispune altfel, sau când lucrătorul în
cauză acceptă un alt procedeu.
Articolul 6
Se interzice celui care angajează să restrângă în orice fel libertatea lucrătorului de a
dispune după voia sa de propriul salariu.
Articolul 7
1. Atunci când în cadrul unei întreprinderi există economate pentru vânzarea de mărfuri
către lucrători sau servicii destinate să furnizeze acestora diferite prestaţii, asupra
lucrătorilor în cauză nu va putea fi exercitată nici o constrângere pentru a folosi aceste
economate sau servicii. 2. Atunci când nu este posibil accesul la alte magazine sau servicii, autoritatea
competentă va lua măsuri corespunzătoare pentru a obţine ca mărfurile şi serviciile să fie
vândute şi, respectiv, furnizate la preţuri juste şi rezonabile, sau pentru ca economatele
sau serviciile înfiinţate de către cel care angajează să nu fie exploatate în scopul obţinerii
de beneficii, ci în interesul lucrătorilor interesaţi.
Articolul 8
1. Reţinerile din salariu nu vor fi autorizate decât în condiţiile şi limitele prescrise de
legislaţia naţională sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotărâre arbitrală.
2. Lucrătorii vor trebui să fie informaţi, în modul pe care autoritatea competentă îl va
considera cel mai corespunzător, asupra condiţiilor şi limitelor în care asemenea reţineri
vor putea fi efectuate.
Articolul 9
Este interzisă orice reţinere din salariu al cărei scop este să asigure o plată directă sau
indirectă de un lucrător către cel care angajează, reprezentantului acestuia sau unui
intermediar (cum ar fi un agent însărcinat să recruteze forţă de muncă), în vederea
obţinerii sau păstrării unui serviciu.
Articolul 10
1. Salariul nu va putea fi poprit sau cesionat decât în limitele şi modalităţile prevăzute de
către legislaţia naţională.
2. Salariul trebuie să fie protejat contra popririi sau cesiunii, în măsura considerată
necesară pentru asigurarea întreţinerii lucrătorului şi a familiei sale.
Articolul 11
1. În caz de faliment sau de lichidare judiciară a unei întreprinderi, lucrătorii folosiţi în
cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, fie pentru salariile care le sunt
datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau
lichidării şi care va fi prevăzută de către legislaţia naţională, fie pentru salariile care nu
depăşesc un nivel stabilit de către legislaţia naţională.
2. Salariul constituind o creanţă privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii
ordinari să poată revendica cota-parte ce li se cuvine.
3. Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituită de salariu, faţă de celelalte
creanţe privilegiate, trebuie să fie determinată de către legislaţia naţională.
Articolul 12
1. Salariul va fi plătit la intervale regulate. Dacă nu există alte aranjamente satisfăcătoare
care să asigure plata salariului la intervale regulate, intervalele la care salariul trebuie să
fie plătit vor fi stabilite de către legislaţia naţională sau fixate printr-un contract colectiv sau

  • hotărâre arbitrală. 2. La desfacerea contractelor de muncă, lichidarea finală a întregului salariu datorat va fi

efectuată în conformitate cu legislaţia naţională, cu prevederile unui contract colectiv ori cu
cele ale unei hotărâri arbitrale sau, în lipsa acestora, într-un termen rezonabil, ţinându-se
seama de dispoziţiile contractului individual de muncă.
Articolul 13
1. Plata salariului, atunci când este făcută în bani, va fi efectuată numai în zilele lucrătoare
şi la locul de muncă sau în apropierea acestuia, afară numai dacă legislaţia naţională, un
contract colectiv ori o hotărâre arbitrală nu dispun altfel sau dacă alte aranjamente, de
care lucrătorii interesaţi au cunoştinţă, par mai potrivite.
2. Plata salariului este interzisă în localurile în care se consumă băuturi alcoolice sau în
alte localuri asemănătoare şi, dacă prevenirea abuzurilor o impune, în magazinele de
vânzare cu amănuntul sau în locurile de distracţie, cu excepţia cazurilor în care
persoanele cărora li se plăteşte salariul fac serviciul chiar în aceste localuri.
Articolul 14
Dacă este cazul, vor fi luate măsuri eficace în vederea informării lucrătorilor într-un mod
corespunzător şi uşor de înţeles:
a) asupra condiţiilor de salarizare care li se vor aplica, şi aceasta înainte de a fi angajaţi
sau cu prilejul oricăror schimbări ale condiţiilor de angajare;
b) cu ocazia fiecărei plăţi de salariu, asupra elementelor componente ale salariului, pe
perioada de plată considerată, în măsura în care aceste elemente sunt susceptibile de
modificări.
Articolul 15
Legislaţia care aplică dispoziţiile prezentei convenţii trebuie:
a) să fie adusă la cunoştinţa celor interesaţi;
b) să precizeze persoanele însărcinate cu asigurarea aplicării acestei legislaţii;
c) să prevadă sancţiuni corespunzătoare în caz de infracţiune;
d) să prevadă, în toate cazurile în care este necesar, ţinerea de state de salarii, într-o
formă şi potrivit unei metode corespunzătoare.
Articolul 16
Rapoartele anuale care trebuie să fie prezentate potrivit articolului 22 din Constituţia
Organizaţiei Internaţionale a Muncii vor conţine informaţii complete asupra măsurilor luate
în vederea aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii.
Articolul 17
1. Atunci când teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte întinse sau când, datorită
dispersării populaţiei sau gradului de dezvoltare a acesteia, autoritatea competentă
consideră că dispoziţiile prezentei convenţii nu pot fi aplicate, ea poate, după consultarea
organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor interesaţi, acolo unde asemenea organizaţii există, să excludă acele regiuni de la aplicarea convenţiei, fie în totalitatea ei,
fie cu excepţiile pe care le consideră necesare pentru anumite întreprinderi sau anumite
munci.
2. Orice stat membru trebuie să indice, în primul său raport anual asupra aplicării
prezentei convenţii, prezentat în virtutea articolului 22 din Constituţia Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, orice regiune pentru care îşi propune să recurgă la dispoziţiile
prezentului articol, precum şi motivele respective. Drept urmare, nici un stat membru nu va
putea să recurgă la dispoziţiile prezentului articol decât pentru regiunile pe care le va
indica în acest mod.
3. Orice stat membru care recurge la dispoziţiile prezentului articol trebuie să reconsidere,
la intervale care nu depăşesc 3 ani şi consultându-se cu organizaţiile celor care angajează
şi ale lucrătorilor, interesate, acolo unde asemenea organizaţii există, posibilitatea de a
extinde aplicarea prezentei convenţii asupra regiunilor exceptate în virtutea paragrafului 1.
4. Orice stat membru care recurge la dispoziţiile prezentului articol trebuie să indice, în
rapoartele sale anuale, regiunile pentru care renunţă la aplicarea amintitelor dispoziţii şi
progresele pe care le-a realizat în vederea aplicării treptate a prezentei convenţii în acele
regiuni.
Articolul 18
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului
Internaţional al Muncii, care le va înregistra.
Articolul 19
1. Prezenta convenţie nu va obliga decât statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a
Muncii ale căror ratificări au fost înregistrate de către directorul general.
2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a cel
puţin două ratificări din partea statelor membre.
3. Drept urmare, această convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat membru după 12
luni de la data înregistrării ratificării sale.
Articolul 20
1. Declaraţiile care vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii,
în conformitate cu paragraful 2 al articolului 35 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a
Muncii, vor trebui să facă cunoscute:
a) teritoriile pentru care statul membru interesat se angajează ca dispoziţiile convenţiei să
fie aplicate fără modificări;
b) teritoriile pentru care el se angajează ca dispoziţiile convenţiei să fie aplicate cu
modificări, şi în ce constau acele modificări;
c) teritoriile cărora nu li se aplică convenţia şi motivele neaplicării acesteia; d) teritoriile pentru care el îşi rezervă dreptul de a hotărî în aşteptarea unei analize mai
aprofundate a situaţiei privitoare la acele teritorii.
2. Angajamentele menţionate la alineatele a) şi b) ale primului paragraf din prezentul
articol vor fi considerate parte integrantă a ratificării şi vor avea efecte identice.
3. Orice stat membru va putea, printr-o nouă declaraţie, să renunţe în întregime sau în
parte la rezervele cuprinse în declaraţia sa anterioară în virtutea alineatelor b), c) şi d) ale
primului paragraf din prezentul articol.
4. Orice stat membru va putea, în cursul perioadelor în care prezenta convenţie poate fi
denunţată în conformitate cu dispoziţiile articolului 22, să comunice directorului general o
nouă declaraţie care să modifice în orice fel termenii oricărei declaraţii anterioare şi să
facă cunoscută situaţia din teritoriile determinate.
Articolul 21
1. Declaraţiile comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii în
conformitate cu paragrafele 4 şi 5 ale articolului 35 din Constituţia Organizaţiei
Internaţionale a Muncii trebuie să indice dacă dispoziţiile convenţiei vor fi aplicate în
teritoriu cu sau fără modificări; atunci când declaraţia menţionează că dispoziţiile
convenţiei se aplică sub rezerva unor modificări, ea trebuie să specifice în ce constau
acele modificări.
2. Statul sau statele membre ori autoritatea internaţională interesată vor putea să renunţe,
total sau parţial, printr-o declaraţie ulterioară, la dreptul de a invoca o modificare indicată
într-o declaraţie anterioară.
3. Statul sau statele membre ori autoritatea internaţională interesată vor putea, în cursul
perioadelor în care convenţia poate fi denunţată în conformitate cu dispoziţiile articolului
22, să comunice directorului general o nouă declaraţie care să modifice în orice fel
termenii unei declaraţii anterioare şi să facă cunoscută situaţia referitoare la aplicarea
acestei convenţii.
Articolul 22
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea
unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act
comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta.
Denunţarea nu va avea efect decât după expirarea termenului de un an de la înregistrarea
ei.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care într-un termen de un an de
la expirarea perioadei de 10 ani menţionată la paragraful precedent nu va face uz de
facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol, va fi ţinut pentru o nouă perioadă
de 10 ani şi, drept urmare, va putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei
perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol. Articolul 23
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre
ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor, declaraţiilor şi
denunţărilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizaţiei.
2. Notificând statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care ia fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei
asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
Articolul 24
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite, în vederea înregistrării, potrivit articolului 102 din Carta
Organizaţiei Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificările, declaraţiile
şi actele de denunţare înregistrate în conformitate cu articolele precedente.
Articolul 25
Ori de câte ori se va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional
al Muncii va prezenta conferinţei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi
va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii
totale sau parţiale a acesteia.
Articolul 26
1. În cazul în care conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască total sau
parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel:
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va determina, de plin
drept, fără a se mai ţine seama de dispoziţiile articolului 22 de mai sus, denunţarea
imediată a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire să fi intrat în
vigoare;
b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie
va înceta să mai fie deschisă ratificării de către statele membre ale organizaţiei.
2. Prezenta convenţie va rămâne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul său, pentru
statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.
Articolul 27
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.

#951949, #a, #conventia, #dreptul, #internationala, #leontiuc, #muncii, #nr, #oim, #organizatia, #privind, #protectia, #salariului

Marius Leontiuc – LEGE nr. 134 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

LEGE nr. 134 din 18 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

EMITENT: PARLAMENTUL 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. I
Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88 din 12 octombrie 2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 19 octombrie 2011, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 1, litera aj) a articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„aj) acces prioritar la reţele al energiei electrice din surse regenerabile – ansamblu de reguli şi condiţii tehnice şi comerciale în baza cărora unor categorii de producători de energie electrică din surse regenerabile de energie li se asigură posibilitatea preluării în orice moment şi a vânzării întregii cantităţi de energie electrică produsă la un moment dat, în funcţie de capacitatea racordului la reţea şi disponibilitatea unităţilor/resurselor eligibile, în măsura în care nu este afectată siguranţa Sistemului Electroenergetic Naţional;”

2. La articolul I punctul 7, alineatul (8) al articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(8) În cazul producătorilor de energie din surse regenerabile care au beneficiat de certificate verzi anterior aplicării sistemului de promovare prevăzut de prezenta lege, perioadele de aplicare prevăzute la alin. (2) se vor diminua astfel:
a) în cazul producătorilor care au pus în funcţiune centrale de producere a energiei electrice înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, corespunzător perioadelor pentru care aceştia au beneficiat deja de certificate verzi;
b) în cazul producătorilor care au pus în funcţiune centrale de producere a energiei electrice între intrarea în vigoare a prezentei legi şi data de 1 noiembrie 2011, corespunzător numărului de certificate verzi deja primite.”

3. La articolul I, după punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 8^1, cu următorul cuprins:
„8^1. La articolul 4, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:
«(10) Furnizorii de energie sunt obligaţi să raporteze trimestrial îndeplinirea cotelor obligatorii de achiziţie de certificate verzi, stabilite de către ANRE.»”

4. La articolul I punctul 9, alineatele (5) şi (7) ale articolului 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) Pentru energia electrică produsă în centrale electrice care utilizează biomasa care provine din culturi energetice sau deşeuri forestiere se acordă suplimentar faţă de prevederile alin. (2) lit. d) câte un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat. Prin deşeuri forestiere se înţelege:
a) resturi şi deşeuri lemnoase provenite din exploatarea masei lemnoase din parchetele forestiere (lemn subţire, crengi, scoarţă de copac, aşchii, coji), definite conform actelor normative în vigoare: crăci cu diametrul sub 6 cm, zoburi, rupturi, coajă, lemn putregăios, cioate dezrădăcinate rezultate în urma exploatării lemnului provenit din doborâturile de vânt;
b) resturi de lemn provenite din igienizarea şi toaletarea pădurilor;
c) deşeuri provenite din curăţările păşunilor montane;
d) deşeuri lemnoase provenite din toaletarea arborilor de către serviciile municipale;
e) deşeuri din lemn abandonate pe terenuri, de-a lungul drumurilor, căilor de acces, precum şi pe albii, maluri şi cursuri de apă (lemn aluvionar).
…………………………………………………………………
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4), indiferent de tipul sursei regenerabile utilizate, producătorii de energie electrică beneficiază de:
a) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat din centrale electrice pe perioada de probă;
b) un număr de certificate verzi stabilit de ANRE prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la alin. (2), diminuând valoarea de referinţă a investiţiei per MW cu valoarea ajutorului primit per MW şi păstrând valoarea ratelor interne de rentabilitate considerate în calculele furnizate Comisiei Europene în cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare, dacă centralele electrice beneficiază suplimentar de ajutor de stat;
c) reducerea numărului de certificate verzi prevăzută la lit. b) se aplică până la concurenţa valorii ajutorului investiţional primit de producătorul de energie electrică, utilizându-se în calcul valoarea medie a unui certificat verde, calculată ca medie aritmetică a valorii maxime şi valorii minime de tranzacţionare a certificatelor verzi, prevăzute în prezenta lege.”

5. La articolul I punctul 9, după alineatul (7) al articolului 6 se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu următorul cuprins:
„(7^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (7) lit. b), pentru asigurarea unui tratament transparent şi nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcţiune înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi calculate conform alin. (2).”

6. La articolul I punctul 9, alineatul (10) al articolului 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(10) Mecanismul de reducere a numărului de certificate verzi prevăzut la alin. (7) lit. b), precum şi procedura de aplicare a prevederilor alin. (7) lit. c) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la alin. (6) lit. a).”

7. La articolul I punctul 11, articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 8. – (1) Cantitatea de energie electrică pentru care se stabileşte obligaţia de achiziţie de certificate verzi include:
a) energia electrică achiziţionată de furnizorii de energie electrică, destinată atât consumului final al acestora, cât şi vânzării către consumatorii finali;
b) energia electrică utilizată pentru consum final propriu, altul decât consumul propriu tehnologic, de către un producător de energie electrică;
c) energia electrică utilizată de un producător pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor racordaţi prin linii directe de centrala electrică.
(2) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să achiziţioneze trimestrial un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, în condiţiile art. 4 alin. (9), şi cantitatea de energie electrică prevăzută la alin. (1), exprimată în MWh, furnizată trimestrial consumatorilor finali.
(3) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să transmită trimestrial la ANRE, în formatul şi la termenele precizate de aceasta, cantităţile de energie electrică pentru care au obligaţia achiziţiei de certificate verzi, conform prezentei legi. În termen de 15 zile de la primirea datelor, ANRE publică pe site-ul propriu şi transmite operatorului comercial al pieţei de energie electrică lista furnizorilor/ producătorilor care nu şi-au îndeplinit cota trimestrială şi numărul de certificate verzi neachiziţionate.
(4) În factura de energie electrică transmisă consumatorilor finali, valoarea certificatelor verzi se facturează separat faţă de tarifele/preţurile pentru energia electrică, precizându-se temeiul legal. Această valoare reprezintă produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate (CV/MWh) estimate de către ANRE, cantitatea de energie electrică facturată (MWh) şi preţul mediu ponderat al certificatelor verzi tranzacţionate pe piaţa centralizată a certificatelor verzi în cele mai recente 3 luni de tranzacţionare încheiate. În cazul în care, în cele 3 luni precedente, cantitatea cumulată decertificate verzi tranzacţionată pe piaţa centralizată a certificatelor verzi este mai mică de 100.000 de certificate verzi, durata de calcul al preţului mediu ponderat se extinde la cele mai recente 6 luni de tranzacţionare încheiate.
(5) Preţul mediu ponderat conform prevederilor alin. (4) se calculează şi se publică trimestrial de către operatorul comercial al pieţei de energie electrică pe site-ul propriu, până cel târziu la data de 15 a ultimei luni din trimestru, şi este utilizat la facturile către consumatorii finali, emise în trimestrul următor.
(6) Până cel târziu la data de 1 septembrie a fiecărui an, furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) vor regulariza valoarea certificatelor verzi aferente anului anterior, respectiv cota anuală stabilită de către ANRE conform prevederilor art. 4 alin. (9), energia electrică facturată şi preţul mediu ponderat al certificatelor verzi utilizate de către furnizor pentru anul anterior.”
8. La articolul I punctul 15, după alineatul (2) al articolului 12 se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) şi (2^2), cu următorul cuprins:
„(2^1) Furnizorii, precum şi producătorii prevăzuţi la art. 8 alin. (1) care nu realizează cota obligatorie trimestrial sunt obligaţi să plătească, în maximum 45 de zile după încheierea trimestrului, pentru fiecare certificat verde neachiziţionat, preţul maxim al certificatelor verzi aprobat şi publicat de către ANRE pentru anul respectiv, conform art. 11 alin. (4), într-un fond de garantare a funcţionării pieţei de certificate verzi, constituit şi administrat de către operatorul comercial al pieţei de energie electrică, destinat cumpărării de la producători a certificatelor verzi nevândute datorită neîndeplinirii cotei. Certificatele verzi pentru care s-a plătit în fondul de garantare se consideră în cota anuală a furnizorilor/producătorilor respectivi.
(2^2) Fondul de garantare, prin operatorul comercial al pieţei de energie electrică, cumpără pro-rata, în raport cu producţia de energie electrică, de la toţi producătorii de energie din surse regenerabile care solicită, certificatele verzi nevândute, la un preţ cel puţin egal cu preţul minim legal al certificatelor verzi, determinat conform art. 11 alin. (1). Certificatele verzi vândute fondului de garantare se anulează.”

9. La articolul I punctul 16, alineatele (2), (6), (7) şi (9) ale articolului 14 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Energia electrică produsă din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate de cel mult 1 MW pe centrală sau 2 MW pe centrală în cazul cogenerării de înaltă eficienţă din biomasă poate fi vândută furnizorilor în ale căror zone de licenţă sunt situate centralele respective, la preţuri reglementate unice pe tip de tehnologie. Energia electrică vândută la preţ reglementat nu mai beneficiază de certificate verzi.
……………………………………………………………….
(6) Persoanele fizice şi juridice care deţin unităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalată sub 100 kW pe loc de consum, precum şi autorităţile publice care deţin capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile realizate, parţial sau total, din fonduri structurale beneficiază din partea furnizorilor cu care au contract de furnizare a energiei electrice, la cerere, de serviciul de regularizare, financiară şi/sau cantitativă, între energia livrată şi energia consumată din reţea, conform unei metodologii aprobate de ANRE.
(7) Operatorul de transport şi de sistem şi/sau operatorii de distribuţie asigură transportul, respectiv distribuţia, precum şi dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse din surse regenerabile, pentru toţi producătorii de energie din surse regenerabile, indiferent de capacitate, pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii, cu posibilitatea modificării notificărilor în cursul zilei de operare, conform metodologiei aprobate de ANRE, astfel încât limitarea sau întreruperea producţiei de energie din surse regenerabile să fie aplicată numai în cazuri excepţionale, dacă acest fapt este necesar pentru stabilitatea şi securitatea Sistemului Electroenergetic Naţional.
………………………………………………………………..
(9) ANRE stabileşte regulile care să permită accesul garantat, respectiv prioritar la reţele în condiţiile alin. (7) şi (8), inclusiv posibilitatea tranzacţionării energiei electrice în cursul zilei de operare, la propunerea operatorului de transport şi de sistem şi cu consultarea tuturor părţilor interesate.”

10. La articolul I, după punctul 16 se introduc două noi puncte, punctele 16^1 şi 16^2, cu următorul cuprins:
„16^1. După articolul 14 se introduce un nou capitol, capitolul VI^1, cuprinzând articolele 15-19, cu următorul titlu:
«Capitolul VI^1
Mecanisme de cooperare în scopul realizării obiectivului
naţional privind energia din surse regenerabile»
16^2. La articolul 15 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«a) România poate, prin acorduri comune cu state membre ale Uniunii Europene:
(i) prevedea şi conveni asupra unor transferuri statistice de cantităţi de energie din surse regenerabile cu un alt stat membru, din sau către acel stat membru;
(ii) coopera la realizarea unor proiecte comune referitoare la producerea de energie din surse regenerabile de energie;
(iii) să îşi armonizeze, în întregime sau parţial, scheme naţionale de promovare;
b) România poate, prin acorduri comune cu terţe ţări, coopera la realizarea unor proiecte referitoare la producerea de energie din surse regenerabile de energie.»”

11. La articolul I, după punctul 18 se introduce un nou punct, punctul 18^1, cu următorul cuprins:
„18^1. Titlul capitolului VII se abrogă.”

12. La articolul I, după punctul 19 se introduce un nou punct, punctul 19^1, cu următorul cuprins:
„19^1. La articolul 24^1, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(3) Pentru instalaţiile cu putere instalată sub 10 MW şi pentru instalaţiile de producere distribuită a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate prin reglementările prevăzute la alin. (1).»”

13. La articolul I, după punctul 20 se introduce un nou punct, punctul 20^1, cu următorul cuprins:
„20^1. La articolul 25, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
«(1^1) Energia electrică produsă din surse regenerabile de energie are acces cu prioritate la reţeaua electrică de transport/distribuţie a energiei electrice, în măsura în care nu este afectată siguranţa Sistemului Electroenergetic Naţional, în conformitate cu reglementările ANRE.»”

14. La articolul I punctul 23, alineatele (2) şi (3) ale articolului 29 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) În cazul în care, din datele rezultate din studiile de fezabilitate pentru proiectele de investiţii noi din România şi din rezultatele monitorizării costurilor investiţionale şi de operare/veniturilor producătorilor pe baza situaţiilor financiare anuale se constată că parametrii specifici fiecărei tehnologii diferă semnificativ de cei avuţi în vedere în calculul efectuat pentru autorizarea sistemului de promovare prevăzut în prezenta lege, ceea ce poate conduce la supracompensarea în ansamblu pentru una sau mai multe dintre tehnologiile prevăzute la art. 3 alin. (1), ANRE propune măsuri pentru ajustarea numărului de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2), pentru noii beneficiari, care să ajusteze ratele interne de rentabilitate, agregate pe tehnologii, unde este cazul, până la valorile considerate la autorizarea schemei suport.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se aplică pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie care încep să producă energie electrică după data intrării în vigoare a acesteia, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2015, cu excepţia producătorilor de energie solară pentru care ajustarea poate avea loc începând cu 1 ianuarie 2014.”
15. La articolul II, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
„(3^1) Operatorii economici care dezvoltă proiecte de centrale electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalată mai mare de 125 MW, care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt beneficiarii unui contract de racordare cu operatorul de reţea relevant, vor fi acreditaţi de către ANRE potrivit art. 6 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după ce încep să producă şi să livreze energie electrică în Sistemul Electroenergetic Naţional şi vor beneficia de numărul de certificate verzi prevăzut la art. 6 din aceeaşi lege corespunzător sursei regenerabile utilizate, pentru o perioadă de 24 de luni de la data acreditării.”

16. La articolul II, alineatele (4)-(6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Producătorii de energie electrică prevăzuţi la alin. (3) şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (3^1) trebuie să întocmească şi să transmită autorităţilor competente documentaţia necesară evaluării detaliate a măsurii de sprijin de către Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de maximum 3 luni de la data deciziei de acreditare, nerespectarea acestui termen atrăgând suspendarea acordării sistemului de promovare stabilit prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(5) Punerea în aplicare a prevederilor alin. (3) şi (3^1) se realizează de ANRE prin emiterea unei decizii de acreditare, potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) În cazul producătorilor de energie electrică prevăzuţi la alin. (3) şi al operatorilor economici prevăzuţi la alin. (3^1), eventualele diferenţe pozitive dintre numărul de certificate verzi primite şi numărul de certificate verzi cuvenite conform deciziei individuale a Comisiei Europene se vor recupera în maximum 24 de luni de la data emiterii acesteia, în baza unei decizii emise de ANRE, prin care se stipulează regularizarea numărului de certificate verzi prin reducerea numărului de certificate verzi primite şi/sau prin obligaţia de achiziţie de certificate verzi din piaţă de către aceştia.”

ART. II
(1) Pentru producătorii prevăzuţi la art. 3 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) va recalcula perioadele de aplicare a sistemului de promovare şi va modifica deciziile conform prevederilor art. 3 alin. (8) din aceeaşi lege, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Modul de utilizare a fondului prevăzut la art. 12 alin. (2 2) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte pe baza unui regulament aprobat de ANRE în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Prima perioadă de monitorizare prevăzută la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. III
Accesul la instalaţiile de utilizare de energie electrică şi gaze naturale prevăzut de actele normative în vigoare se realizează cu acordul clientului final în vederea menţinerii în siguranţă a acestora, precum şi a sistemului energetic naţional, în baza reglementărilor aprobate de ANRE în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI
VASILE BLAGA

Bucureşti, 18 iulie 2012.
Nr. 134.

––

OUG 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Ordonanta de urgenta 88/2011

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 736 din 19 octombrie 2011

Avand in vedere Decizia Comisiei Europene: Ajutorul de stat SA. 33134 (2011/N) — Romania — „Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile” de autorizare a schemei de sprijin, ca urmare a dispozitiilor comunitare in domeniu potrivit carora aceasta schema de sprijin este de natura ajutorului de stat sau este susceptibila de a fi ajutor de stat, si necesitatea corelarii Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu prevederile legislatiei comunitare, inclusiv a deciziei sus-mentionate,
tinand seama ca punerea in aplicare a Legii nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuie la dezvoltarea investitiilor in domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile, avand ca efect indeplinirea obiectivului national privind atingerea unei ponderi de 24% a energiei din surse regenerabile din cantitatea de energie pe care o va consuma Romania in anul 2020, prevedere stipulata in anexa I la Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile, de modificare si ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE si 2003/30/CE,
deoarece aceste elemente vizeaza interesul public si constituie situatii de urgenta si extraordinare, ce nu sufera amanare,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I
Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2, dupa litera ad) se introduc noua noi litere, lit. ae)—am), cu urmatorul cuprins:
„ae) centrala electrica multicombustibil — centrala electrica care produce energie electrica folosind surse regenerabile si conventionale de energie, care se utilizeaza fie in instalatii de ardere/cazane energetice separate, fie in aceeasi instalatie de ardere daca continutul energetic al combustibilului conventional utilizat nu depaseste 10% din continutul energetic total;
af) supracompensare — situatia in care, luand in considerare indicatorii tehnico-economici specifici medii realizati anual pentru fiecare tehnologie, din analiza cost-beneficiu efectuata pentru ansamblul capacitatilor de producere utilizand aceeasi tehnologie rezulta o rata interna de rentabilitate mai mare cu 10% fata de valoarea considerata pentru tehnologia respectiva la autorizarea sistemului de promovare si care se va publica pe site-ul ANRE;
ag) analiza cost-beneficiu — analiza economica efectuata in vederea determinarii rentabilitatii investitiilor in producerea de energie electrica din surse regenerabile de energie, realizata prin utilizarea tehnicii actualizarii aplicata la costurile de investitie, costurile de exploatare si la veniturile rezultate pe durata de viata a proiectelor;
ah) rata interna de rentabilitate — indicator rezultat dintr-o analiza cost-beneficiu care exprima rentabilitatea unui proiect de investitie, si anume rata de actualizare pentru care veniturile actualizate sunt egale cu cheltuielile actualizate;
ai) culturi energetice — culturi de plante agricole sau nonagricole destinate, in special, productiei de biocarburanti ori productiei de biomasa utilizata in scopul producerii energiei electrice si termice;
aj) acces prioritar la retele al energiei electrice din surse regenerabile — ansamblu de reguli si conditii tehnice si comerciale in baza carora unor categorii de producatori de energie electrica din surse regenerabile de energie li se asigura posibilitatea preluarii in orice moment si a vanzarii intregii cantitati de energie electrica produsa la un moment dat, in functie de capacitatea racordului la retea si disponibilitatea unitatilor/resurselor eligibile;
ak) acces garantat la retele al energiei electrice din surse regenerabile — ansamblu de reguli si conditii tehnice si comerciale in baza carora pentru energia electrica produsa din surse regenerabile de energie care beneficiaza de schema de sprijin prin certificate verzi contractata si vanduta pe piata de energie electrica se garanteaza preluarea in reteaua electrica;
al) acreditare — activitate desfasurata de ANRE pe baza unui regulament propriu prin care se acorda unui operator economic care detine centrale electrice ce utilizeaza surse regenerabile de energie dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prevazut de prezenta lege;
am) calificare — activitate desfasurata de ANRE pe baza unui regulament propriu prin care se stabileste cantitatea de energie electrica produsa in cogenerare de inalta eficienta intr-o centrala/grup de cogenerare.”

2. La articolul 3 alineatul (1), litera h) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„h) gaz de fermentare a deseurilor;”.

3. La articolul 3 alineatul (2), litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) 7 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri/centrale eoliene, care au mai fost utilizate pentru producerea energiei electrice pe teritoriul altor state, daca sunt utilizate in sisteme izolate sau daca au fost puse in functiune pe teritoriul Romaniei inainte de data aplicarii sistemului de promovare prevazut de prezenta lege;”.

4. La articolul 3, alineatele (3) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(3) Sistemul de promovare stabilit de prezenta lege se aplica producatorilor pentru energia electrica produsa din surse regenerabile, inclusiv pentru energia electrica produsa pe perioada de proba, in baza deciziei de acreditare emise de ANRE potrivit prevederilor art. 6 alin. (6), daca punerile in functiune, respectiv retehnologizarile de grupuri/centrale se realizeaza pana la sfarsitul anului 2016.
(4) In vederea aplicarii sistemului de promovare stabilit prin prezenta lege, acreditarea centralelor electrice se poate face etapizat, pe masura punerii in functiune a fiecarui grup electric individual din cadrul unei capacitati energetice continand mai multe astfel de grupuri electrice, caz in care perioada de aplicare a sistemului de promovare reglementat prin prezenta lege se va aplica diferentiat in functie de momentul acreditarii.”

5. La articolul 3 alineatul (6), literele a) si c) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„a) energia electrica produsa din combustibil care provine din biomasa, deseuri industriale si/sau municipale achizitionate din import, indiferent de puterea instalata a centralei electrice;
………………………………………………………….
c) energia electrica produsa in centrale electrice care utilizeaza surse regenerabile si conventionale de energie in aceeasi instalatie de ardere daca continutul energetic al combustibilului conventional utilizat depaseste 10% din continutul energetic total;”.

6. La articolul 3, alineatul (7) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(7) In cazul energiei electrice produse din surse regenerabile in cogenerare, producatorii care solicita un sistem de promovare sunt obligati sa opteze fie pentru schema de sprijin pentru promovarea cogenerarii de inalta eficienta pe baza cererii de energie termica utila potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor si a conditiilor necesare implementarii schemei de sprijin pentru promovarea cogenerarii de inalta eficienta pe baza cererii de energie termica utila, fie pentru schema de promovare prevazuta in prezenta lege.”

7. La articolul 3, dupa alineatul (7) se introduc patru noi alineate, alineatele (8)—(11), cu urmatorul cuprins:
„(8) In cazul producatorilor de energie din surse regenerabile care au beneficiat de certificate verzi anterior aplicarii sistemului de promovare prevazut de prezenta lege, duratele de aplicare prevazute la alin. (2) se vor diminua corespunzator cu perioadele pentru care acestia au beneficiat deja de certificate verzi.
(9) Producatorii de energie electrica din sursele regenerabile de energie prevazute la alin. (1) lit. e)—g) beneficiaza de sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege numai daca detin certificat de origine pentru biomasa utilizata drept combustibil sau materie prima.
(10) Certificatele de origine prevazute la alin. (9) se emit de catre:
a) Ministerul Mediului si Padurilor, pentru biomasa provenita din silvicultura si industriile conexe, precum si pentru biomasa provenita din deseuri industriale si municipale;
b) Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, pentru biomasa provenita din agricultura si industriile conexe.
(11) Certificatele de origine prevazute la alin. (10) se emit in baza procedurilor aprobate prin ordin al ministrului mediului si padurilor si, respectiv, al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale.”

8. La articolul 4, alineatele (6) si (9) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(6) ANRE acrediteaza producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, in conditiile prevazute in Regulamentul de acreditare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.
………………………………………………………….
(9) ANRE stabileste prin ordin, pana la data de 1 martie a fiecarui an, cota anuala obligatorie de achizitie de certificate verzi aferenta anului precedent, pe baza cantitatilor realizate de energie electrica din surse regenerabile si a consumului final de energie electrica din anul precedent, dar fara a depasi nivelul corespunzator cotelor obligatorii de energie electrica din surse regenerabile stabilite la alin. (4).”

9. Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6
(1) Operatorul de transport si sistem emite lunar certificate verzi producatorilor pentru cantitatea de energie electrica produsa din centrale electrice care utilizeaza surse regenerabile de energie, din care se scade cantitatea de energie electrica necesara asigurarii consumului propriu tehnologic al acestora.
(2) Producatorii de energie din surse regenerabile beneficiaza de un numar de certificate verzi pentru energia electrica produsa si livrata potrivit prevederilor alin. (1) dupa cum urmeaza:
a) 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat, daca centralele hidroelectrice sunt noi, sau 2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat, daca centralele hidroelectrice sunt retehnologizate, pentru energia electrica din centrale hidroelectrice cu puteri instalate de cel mult 10 MW;
b) un certificat verde pentru fiecare 2 MWh din centrale hidroelectrice cu o putere instalata de cel mult 10 MW, care nu se incadreaza in conditiile prevazute la lit. a);
c) doua certificate verzi, pana in anul 2017, si un certificat verde, incepand cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din energie eoliana;
d) doua certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din sursele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. d)—g);
e) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din sursele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. h) si i);
f) 6 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din sursele prevazute la art. 3 alin. (1) lit. c).
(3) Beneficiaza de sistemul de promovare reglementat de prezenta lege si energia electrica produsa in centrale electrice care utilizeaza surse regenerabile, racordate la sisteme electroenergetice izolate.
(4) Pentru energia electrica produsa in centrale/grupuri de cogenerare care utilizeaza sursele regenerabile de energie prevazute la art. 3 alin. (1) lit. d)—i) si calificata de ANRE ca fiind de inalta eficienta se acorda suplimentar fata de prevederile alin. (2) lit. d) si e) cate un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat.
(5) Pentru energia electrica produsa in centrale electrice care utilizeaza biomasa care provine din culturi energetice se acorda suplimentar fata de prevederile alin. (2) lit. d) cate un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat.
(6) ANRE are urmatoarele atributii:
a) acrediteaza grupurile/centralele electrice care beneficiaza de schema de promovare prin certificate verzi, in temeiul Regulamentului de acreditare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de promovare;
b) elaboreaza cadrul de reglementare pentru monitorizarea costurilor/veniturilor de producere a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile care beneficiaza de schema de promovare prin certificate verzi.
(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) si (4), indiferent de tipul sursei regenerabile utilizate, producatorii de energie electrica beneficiaza de:
a) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat din centrale electrice pe perioada de proba;
b) un numar de certificate verzi stabilit de ANRE prin reducerea numarului de certificate verzi prevazut la alin. (2) diminuand valoarea de referinta a investitiei per MW cu valoarea ajutorului primit per MW si pastrand valoarea ratelor interne de rentabilitate considerate in calculele furnizate Comisiei Europene in cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare, daca centralele electrice beneficiaza suplimentar de unul sau mai multe alte ajutoare de stat.
(8) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie beneficiaza de certificate verzi potrivit prevederilor alin. (2) dupa acreditarea acestora de ANRE in baza regulamentului prevazut la alin. (6) lit. a) incepand cu luna calendaristica in care s-a emis decizia de acreditare.
(9) Certificatele verzi emise de operatorul de transport si sistem au o durata de valabilitate de 16 luni.
(10) Mecanismul de reducere a numarului de certificate verzi prevazut la alin. (7) lit. b) se stabileste de ANRE prin regulamentul prevazut la alin. (6) lit. a).”

10. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 7
Producatorii de energie electrica din surse regenerabile transmit lunar operatorului de transport si sistem informatiile necesare stabilirii cantitatii de energie electrica produse din surse regenerabile care beneficiaza de certificate verzi in luna precedenta, insotite de:
a) procesele-verbale care confirma valorile masurate ale energiei electrice livrate/consumate, semnate impreuna cu operatorii de retea, in cazul producatorilor care livreaza energie electrica in retele electrice;
b) datele privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile si livrate consumatorilor, in cazul producatorilor care livreaza energie electrica direct la consumatori, inclusiv pentru consum final propriu, altul decat consum propriu tehnologic.”

11. Articolul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) Cantitatea de energie electrica pentru care se stabileste obligatia de achizitie de certificate verzi include:
a) energia electrica achizitionata de furnizorii de energie electrica, destinata atat consumului final al acestora, cat si vanzarii catre consumatorii finali;
b) energia electrica utilizata pentru consum final propriu, altul decat consumul propriu tehnologic, de catre un producator de energie electrica;
c) energia electrica utilizata de un producator pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor racordati prin linii directe de centrala electrica.
(2) Furnizorii de energie electrica si producatorii prevazuti la alin. (1) sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achizitie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, in conditiile art. 4 alin. (9), si cantitatea de energie electrica prevazuta la alin. (1), exprimata in MWh, furnizata anual consumatorilor finali.
(3) Furnizorii de energie electrica si producatorii prevazuti la alin. (1) sunt obligati sa transmita anual la ANRE, in formatul si la termenele precizate de aceasta, cantitatile de energie electrica pentru care au obligatia achizitiei de certificate verzi, conform prezentei legi.”

12. La articolul 10, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Pana la indeplinirea tintelor nationale prevazute la art. 4 alin. (2) comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile care beneficiaza de sistemul de promovare prevazut de prezenta lege se realizeaza doar pentru acoperirea consumului final brut de energie electrica al Romaniei, energia electrica respectiva fiind insotita de garantii de origine emise potrivit prevederilor art. 24.”

13. La articolul 11, alineatele (3) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(3) Incepand cu anul 2011, valorile de tranzactionare prevazute la alin. (1) se indexeaza anual de ANRE conform indicelui mediu anual de inflatie pentru anul precedent, calculat la nivelul zonei euro din Uniunea Europeana (UE), comunicat oficial de catre EUROSTAT.
(4) In termen de 15 zile de la publicarea oficiala a indicelui mediu anual de inflatie de catre EUROSTAT, ANRE aproba prin ordin valorile minime si maxime determinate potrivit prevederilor alin. (1) si (3), aplicabile pentru anul in curs.”

14. Titlul capitolului IV se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„CAPITOLUL IV – Indeplinirea cotelor obligatorii de achizitie de certificate verzi”

15. Articolul 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 12
(1) Pana la data de 15 aprilie a fiecarui an, ANRE stabileste pentru fiecare furnizor si pentru fiecare din producatorii care au obligatia de a achizitiona certificate verzi gradul de indeplinire individuala a cotei anuale obligatorii de achizitie de certificate verzi pentru anul calendaristic precedent, pe baza informatiilor privind numarul de certificate verzi achizitionate si energia electrica consumata/livrata pentru consum, potrivit prevederilor de la art. 8 alin. (1).
(2) Furnizorii, precum si producatorii prevazuti la art. 8 alin. (1) care nu realizeaza cota obligatorie anuala sunt obligati sa plateasca contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate Administratiei Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachizitionat, calculata in lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.
(3) Incepand cu anul 2011, valoarea prevazuta la alin. (2) se indexeaza anual de ANRE conform indicelui mediu anual de inflatie pentru anul precedent, calculat la nivelul zonei euro din UE, comunicat oficial de catre EUROSTAT.
(4) In termen de 15 zile de la publicarea oficiala a indicelui mediu anual de inflatie de catre EUROSTAT, ANRE aproba si publica pe site-ul propriu valoarea determinata potrivit prevederilor alin. (2) si (3), aplicabila pentru anul in curs.
(5) Administratia Fondului pentru Mediu emite facturi de incasare a obligatiilor de plata care decurg din aplicarea alin. (2) in termen de 10 zile de la data instiintarii emise de ANRE cu privire la operatorii economici debitori si sumele datorate de acestia.
(6) Suma rezultata din aplicarea prevederilor alin. (5) este utilizata de Administratia Fondului pentru Mediu in vederea finantarii investitiilor in producerea de energie din surse regenerabile de catre persoanele fizice care realizeaza capacitati energetice cu putere instalata de pana la 100 kW.
(7) Furnizorii si producatorii care comercializeaza energie electrica consumatorilor finali sunt obligati sa-i informeze periodic conform reglementarilor ANRE cu privire la costul achizitiei de certificate verzi corespunzator unui kWh de energie electrica vanduta acestora.”

16. Articolul 14 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14
(1) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie vand energia electrica produsa pe piata de energie electrica la pretul pietei.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie in centrale electrice cu puteri instalate de cel mult 1MW pe centrala poate fi vanduta furnizorilor in ale caror zone de licenta sunt situate centralele respective, la preturi reglementate unice pe tip de tehnologie. Energia electrica vanduta la pret reglementat nu mai beneficiaza de certificate verzi.
(3) Furnizorii prevazuti la alin. (2) sunt obligati, la solicitarea producatorilor care utilizeaza surse regenerabile de energie, sa achizitioneze energia electrica produsa conform alin. (2), in conditiile stabilite de ANRE.
(4) Preturile reglementate si regimul de comercializare a energiei electrice din surse regenerabile prevazute la alin. (2) sunt stabilite de ANRE in baza unei metodologii si vor fi notificate Comisiei Europene in conditiile legii.
(5) Solicitarile de vanzare a energiei electrice de catre producatorii/consumatorii prevazuti la alin. (3) vor fi adresate furnizorilor precizati la alin. (2), de regula, pana la sfarsitul lunii octombrie a anului precedent celui de contractare, contractele de vanzare-cumparare fiind incheiate pe cel putin un an de zile.
(6) Persoanele fizice care detin unitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalata sub 50 kW pe loc de consum, precum si autoritatile publice care detin capacitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile realizate, partial sau total, din fonduri structurale pot beneficia din partea furnizorilor cu care au contract de furnizare a energiei electrice, la cerere, de serviciul de regularizare, financiara si/sau cantitativa, intre energia livrata si energia consumata din retea, conform unei metodologii aprobate de ANRE.
(7) Operatorul de transport si sistem si/sau operatorii de distributie asigura dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse din surse regenerabile astfel incat productia efectiva de energie electrica din surse regenerabile sa fie cat mai aproape de disponibilul acestor resurse, avand dreptul de a limita ori intrerupe producerea de energie electrica din surse regenerabile numai in baza reglementarilor tehnice si comerciale aprobate de ANRE sau in cazuri exceptionale, daca aceasta actiune este absolut necesara pentru mentinerea stabilitatii si indeplinirea criteriilor de siguranta a Sistemului Electroenergetic National.
(8) Pentru energia electrica care beneficiaza de sistemul de sprijin prevazut de prezenta lege, contractata si vanduta pe piata de energie, se asigura acces garantat la retea, cu exceptia energiei electrice care este contractata si vanduta la pret reglementat conform prevederilor alin. (2), pentru care se asigura accesul prioritar la retea.
(9) ANRE stabileste regulile tehnice si comerciale care sa permita accesul garantat, respectiv prioritar la retele in conditiile alin. (7) si (8), inclusiv posibilitatea tranzactionarii energiei electrice in cursul zilei de operare, la propunerea operatorului de transport si de sistem si cu consultarea tuturor partilor interesate.”

17. La articolul 15, alineatele (2) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Cooperarea prin acorduri comune de tipul celor stabilite la alin. (1) lit. a) pct. (i) si (ii) si lit. b) poate implica si operatorii privati. Acordurile respective sunt incheiate pe unul sau mai multi ani si sunt notificate Comisiei Europene de catre ministerul de resort in termen de cel mult 3 luni de la incheierea fiecarui an in care sunt in vigoare.
(3) Daca pentru realizarea obiectivului national privind consumul final brut de energie din surse regenerabile este luata in considerare energia electrica din surse regenerabile de energie produsa si consumata intr-o tara terta in cadrul acordurilor comune prevazute la alin. (1) lit. b), ministerul de resort va transmite o solicitare pentru primirea acceptului Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (3)—(7) si art. 10 din Directiva 2009/28/CE.”

18. La articolul 15, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmatorul cuprins:
„(4) Ministerul de resort poate propune Guvernului punerea in aplicare a prevederilor alin. (1) lit. a) pct. (i) si (iii), la propunerea unui alt stat membru al Uniunii Europene sau daca este necesar pentru indeplinirea obiectivului national privind consumul final brut de energie din surse regenerabile, cu respectarea prevederilor art. 6, respectiv 11 din Directiva 2009/28/CE.”

19. La articolul 16, alineatul (1) se abroga.

20. La articolul 25, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 25
(1) Capacitatile de producere de energie electrica din surse regenerabile de energie se racordeaza la reteaua electrica de transport/distributie a energiei electrice, in masura in care nu este afectata siguranta Sistemului Electroenergetic National.”

21. Articolul 26 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 26
(1) Un operator economic care dezvolta un proiect de centrala electrica de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalata mai mare de 125 MW, care indeplineste conditiile pentru aplicarea sistemului de promovare stabilit prin prezenta lege, intocmeste si transmite conform legii documentatia necesara evaluarii detaliate a masurii de sprijin de catre Comisia Europeana, cu respectarea prevederilor pct. 160 lit. b) subpct. (iii) din Orientarile comunitare privind ajutorul de stat pentru protectia mediului (2008/C82/01), publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C82 din 1 aprilie 2008.
(2) Operatorii economici solicitanti beneficiaza de sistemul de promovare prevazut de prezenta lege numai dupa autorizarea acestuia de catre Comisia Europeana si numai pentru tehnologiile de producere a energiei electrice din surse regenerabile mentionate in decizia de autorizare, respectiv dupa finalizarea evaluarii detaliate prevazute la alin. (1).
(3) Punerea in aplicare a prevederilor alin. (2) se realizeaza de ANRE prin emiterea unei decizii de acreditare potrivit art. 6 alin. (6) lit. a).
(4) Pentru operatorii prevazuti la alin. (1), ANRE poate modifica numarul de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2), in conformitate cu prevederile deciziei Comisiei Europene.”

22. La articolul 28, alineatul (2) se abroga.

23. Dupa articolul 28 se introduc doua noi articole, articolele 29 si 30, cu urmatorul cuprins:
„Art. 29
(1) ANRE monitorizeaza producatorii beneficiari ai sistemului de promovare prin certificate verzi si intocmeste rapoarte anuale pe care le face publice.
(2) In cazul in care, din datele rezultate din studiile de fezabilitate pentru proiectele de investitii noi si din rezultatele monitorizarii costurilor investitionale si de operare/veniturilor producatorilor, se constata ca parametrii specifici fiecarei tehnologii difera de cei avuti in vedere in calculul efectuat pentru autorizarea sistemului de promovare prevazut in prezenta lege, ceea ce poate conduce la supracompensarea in ansamblu pentru una sau mai multe dintre tehnologiile specificate la art. 3 alin. (1), ANRE propune masuri pentru reducerea numarului de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2).
(3) Masurile prevazute la alin. (2) se aproba prin hotarare a Guvernului si se aplica pentru producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie care incep sa produca energie electrica dupa data intrarii in vigoare a acesteia.

Art. 30
(1) Constituie contraventie urmatoarele fapte:
a) neprezentarea de catre producatorii si furnizorii mentionati la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite, a datelor/informatiilor solicitate de ANRE in baza prezentei legi si a reglementarilor emise in aplicarea acesteia sau furnizarea incorecta ori incompleta de astfel de date/informatii;
b) neplata contravalorii certificatelor verzi neachizitionate de catre furnizorii si producatorii prevazuti la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite prin reglementarile ANRE;
c) tranzactionarea certificatelor verzi la preturi care nu se incadreaza in limitele stabilite la art. 11;
d) refuzul nejustificat al operatorilor de retea de a valida valorile masurate ale energiei electrice livrate/consumate, conform art. 7 lit. a).
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. a), c) si d) se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 10.000 lei, in cazul persoanelor fizice, si cu amenda de la 10.000 lei la 100.000 lei, in cazul persoanelor juridice.
(3) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. b) se sanctioneaza cu amenda egala cu contravaloarea totala a certificatelor verzi neachizitionate de un furnizor sau producator prevazut la art. 8 alin. (1) multiplicata de 3 ori, valoarea minima a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maxima de 100.000 lei.
(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai ANRE.
(5) Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobate cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Art. II
(1) Pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, producatorii de energie electrica care detin grupuri/centrale electrice ce utilizeaza surse regenerabile de energie aflate in functiune la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta sunt obligati sa solicite Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) acreditarea in termen de 30 de zile si beneficiaza de numarul de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa obtinerea acesteia.
(2) Producatorii de energie electrica ce detin grupuri/centrale electrice care utilizeaza ca surse regenerabile de energie sub forma de biomasa, biolichide sau biogaz, aflate in functiune la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sunt acreditati temporar de ANRE pe o perioada de 6 luni pentru a beneficia de certificate verzi fara sa prezinte certificate de origine pentru aceste surse.
(3) Producatorii de energie electrica, care la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta exploateaza comercial centrale de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalata mai mare de 125 MW, vor fi acreditati de ANRE si beneficiaza de numarul de certificate verzi prevazut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, corespunzator sursei regenerabile utilizate pentru o perioada de 24 de luni de la data acreditarii.
(4) Producatorii de energie electrica prevazuti la alin. (3) trebuie sa intocmeasca si sa transmita autoritatilor competente documentatia necesara evaluarii detaliate a masurii de sprijin de catre Comisia Europeana, potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de maximum 3 luni de la data deciziei de acreditare, nerespectarea acestui termen atragand suspendarea acordarii sistemului de promovare stabilit prin prezenta ordonanta de urgenta.
(5) Punerea in aplicare a prevederilor alin. (3) se realizeaza de ANRE prin emiterea unei decizii de acreditare, potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) In cazul producatorilor de energie electrica mentionati la alin. (3), eventualele diferente pozitive intre numarul de certificate verzi primite si numarul de certificate verzi cuvenite conform deciziei individuale a Comisiei Europene se vor recupera in maximum 24 de luni de la data emiterii acesteia, in baza unei decizii emise de ANRE, prin care se stipuleaza regularizarea numarului de certificate verzi prin reducerea numarului de certificate verzi primite si/sau prin obligatia de achizitie de certificate verzi din piata de catre acestia.

Art. III
Procedurile prevazute la art. 3 alin. (11) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aproba prin ordin al ministrului mediului si padurilor si, respectiv, al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, iar regulamentul prevazut la art. 6 alin. (6) lit. a), respectiv metodologiile prevazute la art. 14 alin. (4) si (6) din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aproba prin ordin al ANRE in termen de 30 de zile, respectiv 120 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Art. IV
La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga:
a) Hotararea Guvernului nr. 443/2003 privind promovarea productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 288 din 24 aprilie 2003, cu modificarile ulterioare;
b) Hotararea Guvernului nr. 1.479/2009 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 843 din 7 decembrie 2009.

Legea 220 din 27 octombrie 2008 (Legea 220/2008) pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie Publicat in Monitorul Oficial 743 din 3 noiembrie 2008 (M. Of. 743/2008) LegeStart prezinta actul doar in varianta publicata in Monitorul Oficial.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. –
(1) Prezenta lege creeaza cadrul legal necesar extinderii utilizarii surselor regenerabile de energie, prin:
a) reducerea costurilor de productie, transport si distributie a energiei produse din surse regenerabile de energie, comparativ cu utilizarea combustibililor clasici, fosili si, implicit, reducerea facturii energetice a diferitelor categorii de consumatori;
b) atragerea in balanta energetica nationala a resurselor regenerabile de energie, necesare cresterii securitatii in alimentarea cu energie si reducerii importurilor de resurse primare de energie;
c) stimularea dezvoltarii durabile la nivel local si regional si crearea de noi locuri de munca aferente proceselor de valorificare a surselor regenerabile de energie;
d) reducerea poluarii mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante si gaze cu efect de sera;
e) asigurarea cofinantarii necesare in atragerea unor surse financiare externe, destinate promovarii surselor regenerabile de energie;
f) definirea normelor referitoare la garantiile de origine, procedurile administrative aplicabile si racordarea la reteaua electrica in ceea ce priveste energia produsa din surse regenerabile;
g) stabilirea criteriilor de durabilitate ecologica pentru biocombustibili si alte biolichide.
(2) Prezenta lege instituie sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.
Art. 2. – In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) ANRE – Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei;
b) biomasa – fractiunea biodegradabila a produselor, deseurilor si reziduurilor din agricultura, inclusiv substantele vegetale si animale, din silvicultura si industriile conexe, precum si fractiunea biodegradabila a deseurilor industriale si urbane;

c) biolichide – combustibilul lichid utilizat in scopuri energetice si produs din biomasa;
d) centrala electrica – ansamblul de instalatii, constructii si echipamente necesare pentru producerea de energie electrica;
e) centrala hidroelectrica retehnologizata – centrala hidroelectrica cu o putere instalata de cel mult 10 MW, care indeplineste urmatoarele conditii:
-are o durata de functionare de cel putin 15 ani de la data punerii in functiune;
-a fost supusa unui ansamblu de operatiuni de inlocuire a unor tehnologii existente, uzate moral si/sau fizic, cu tehnologii moderne, in scopul cresterii eficientei activitatii de producere;
f) centrala noua/grup electric nou – centrala/grupul electric pusa/pus in functiune dupa data de 1 ianuarie 2004;
g) certificat verde – titlul ce atesta producerea din surse regenerabile de energie a unei cantitati de 1 MWh energie electrica. Certificatul verde se poate tranzactiona, distinct de cantitatea de energie electrica pe care acesta o reprezinta, pe o piata organizata, in conditiile legii;
h) consum intern brut de energie electrica – cantitatea de energie electrica echivalenta cu productia neta de energie electrica, inclusiv cea a autoproducatorilor, la care se adauga diferenta dintre importul si exportul de energie electrica;
i) consum final de energie electrica – suma consumurilor de energie electrica realizate de clientii finali de energie electrica din Romania;
j) consumator final de energie electrica – persoana care utilizeaza energie electrica pentru consumul propriu, cu exceptia consumului de energie electrica in procesele tehnologice de producere, transport si distributie a energiei electrice;
k) furnizor de energie electrica – persoana juridica titulara a unei licente de furnizare, care asigura alimentarea cu energie electrica a unuia sau mai multor consumatori, pe baza unui contract de furnizare;

 

l) garantie de origine – documentul emis de autoritatea competenta producatorilor de energie electrica ce atesta provenienta acesteia din surse regenerabile de energie sau in cogenerare;
m) grup energetic – unitatea tehnologica producatoare de energie electrica ce poate fi individualizata in privinta realizarii, retehnologizarii si punerii in functiune;
n) incalzire sau racire urbana – distributia de energie termica sub forma de abur, apa fierbinte sau lichide racite, de la o sursa centrala de productie, printr-o retea, catre mai multe cladiri, in scopul utilizarii acesteia pentru incalzirea sau racirea spatiilor ori a proceselor;
o) minister de resort – Ministerul Economiei si Finantelor;
p) operator de transport si sistem – persoana care detine, sub orice titlu, o retea electrica de transport si este titulara a unei licente de transport prin care raspunde de operarea, asigurarea intretinerii si, daca este necesar, dezvoltarea retelei de transport intr-o anumita zona si, acolo unde este aplicabila, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum si de asigurarea capacitatii pe termen lung a sistemului de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice;
r) operator de distributie – orice persoana care detine, sub orice titlu, o retea electrica de distributie si este titulara a unei licente de distributie prin care raspunde de operarea, asigurarea intretinerii si, daca este necesar, dezvoltarea retelei de distributie intr-o anumita zona si, acolo unde este aplicabil, interconectarea acesteia cu alte sisteme, precum si de asigurarea capacitatii pe termen lung a sistemului de a raspunde cererilor rezonabile privind distributia energiei electrice;

 

s) operatori de retea – operatorii de distributie si operatorul de transport si sistem;
t) sistem de cote obligatorii – mecanismul de promovare a producerii de energie electrica din surse regenerabile de energie, care impune furnizorilor achizitia unor cantitati minime de energie electrica produsa din aceste surse, stabilite proportional cu vanzarile acestora de energie electrica catre consumatorii finali. Indeplinirea cotelor se dovedeste prin posesia unui numar corespunzator de certificate verzi dobandite in conditiile legii;
u) sistem de sprijin – ansamblul de masuri destinat promovarii producerii de energie din surse regenerabile prin reducerea costurilor de productie ale acesteia, prin cresterea pretului la care aceasta poate fi vanduta sau prin cresterea cantitatii de astfel de energie achizitionata, prin instituirea unor obligatii ori in alt mod;
v) Sistemul European de Certificate Verzi – organizatia europeana nonprofit care promoveaza o piata europeana a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, sustinuta de un sistem informational armonizat la nivel european si acceptata de comun acord de participanti;
x) surse regenerabile de energie – sursele de energie nefosile, cum sunt: energie eoliana, solara, geotermala si gazele combustibile asociate apelor geotermale, energia valurilor, a mareelor, energie hidro, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, denumit si gaz de depozit, sau gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate si biogaz.
Art. 3. –
(1) Sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege se aplica pentru energia produsa din:
a) energie hidro utilizata in centrale cu o putere instalata de cel mult 10 MW;
b) energie eoliana;
c) energie solara;

 

d) energie geotermala si gazele combustibile asociate;
e) biomasa;
f) biogaz;
g) gaz de fermentare a deseurilor;
h) gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate
si care este livrata in reteaua electrica.
(2) Sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege se aplica pentru o perioada de:
a) 15 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri electrice noi;
b) 5 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri/centrale electrice eoliene din import, care au mai fost utilizate pentru producerea energiei electrice pe teritoriul altor state;
c) 10 ani, pentru energia electrica produsa in centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, retehnologizate;
d) 3 ani, pentru energia electrica produsa in centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, neretehnologizate;
e) 10 ani, pentru energia termica produsa din surse geotermale in centrale de minimum 5 MWth.
(3) Sistemul de promovare se aplica de la data la care producatorii detinatori ai capacitatilor de productie mentionate la alin. (2) incep sa produca energie electrica si primesc certificate verzi pentru energia electrica, conform art. 10, daca punerile in functiune, respectiv retehnologizarile de centrale/grupuri se fac pana la sfarsitul anului 2014.
(4) Cantitatea de energie electrica produsa intr-o centrala hidroelectrica retehnologizata, pentru care se aplica sistemul de sprijin, se stabileste conform unei proceduri aprobate de ANRE, pe baza productiei nete de energie electrica realizate in ultimii 10 ani inainte de retehnologizare si a productiei nete de energie electrica realizate dupa retehnologizare.
(5) In cazul energiei electrice produse in capacitati de productie multicombustibil care utilizeaza surse regenerabile si conventionale, beneficiaza de schema de sustinere numai acea parte din energia electrica produsa efectiv din surse regenerabile de energie, stabilita pe baza continutului energetic aferent.
(6) Nu se aplica sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:
a) exportul de energie electrica din surse regenerabile care a beneficiat de certificate verzi;
b) productia de energie electrica din deseuri industriale si/sau urbane provenite din import, indiferent de puterea instalata a capacitatii de producere.

CAPITOLUL II
Sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse
regenerabile de energie

Art. 4. –
(1) Pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie se aplica sistemul cotelor obligatorii, combinat cu tranzactionarea certificatelor verzi sau prin sistemul „de pret fix”.
(2) Promovarea unuia dintre sistemele prevazute la alin. (1) se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea ANRE, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(3) Nivelul tintelor nationale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie in consumul final de energie electrica in perspectiva anilor 2010, 2015 si 2020 este de 33%, 35% si, respectiv, 38%.
(4) La atingerea tintelor nationale prevazute la alin. (3), pe langa energia electrica produsa din sursele regenerabile de energie prevazute la art. 3 alin. (1), se ia in considerare si energia electrica produsa in centrale hidroelectrice cu puteri instalate mai mari de10 MW.
(5) Cotele obligatorii anuale de certificate verzi pentru perioada 2008-2020 sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(6) Cotele obligatorii anuale de certificate verzi pentru perioada 2021-2030 se stabilesc de ministerul de resort si nu vor fi mai mici decat cota stabilita pentru anul 2020.
(7) Cotele obligatorii anuale de achizitie de certificate verzi de catre furnizorii clientilor finali de energie electrica se stabilesc si se fac publice de ANRE pana la data de 15 martie, pentru anul precedent.

 

Art. 5. –
(1) Operatorul de transport si sistem emite lunar certificate verzi producatorilor pentru cantitatea de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie si livrata efectiv in reteaua electrica si/sau la consumator.
(2) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile primesc:
a) un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat in reteaua de energie electrica din centrale/grupuri hidroelectrice noi sau centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, retehnologizate;
b) un certificat verde pentru fiecare 2 MWh livrati in reteaua de energie electrica din centrale hidroelectrice cu o putere instalata cuprinsa intre 1 si 10 MW, care nu se incadreaza in conditiile prevazute la lit. a);
c) doua certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica din centralele hidroelectrice cu o putere instalata de pana la 1 MW/unitate;
d) doua certificate verzi, pana in anul 2015, si un certificat verde, incepand cu anul 2016, pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din energie eoliana;
e) 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din biomasa, biogaz, biolichid, gaz de fermentare a deseurilor, energie geotermala si gazele combustibile asociate;
f) 4 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din energie solara.
(3) ANRE califica capacitatile de productie care beneficiaza de schema de sustinere, in temeiul Regulamentului de calificare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de sustinere.

 

Art. 6. –
(1) Operatorii de distributie transmit lunar, fara plata, operatorului de transport si sistem date privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile si livrate de producatorii racordati la retelele de distributie din zonele lor de licenta si pentru care au calitatea de concesionari, in temeiul unor contracte de concesiune.
(2) Producatorii care livreaza energie electrica in baza contractelor directe, precum si autoproducatorii transmit lunar, fara plata, operatorului de transport si sistem date privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile.
Art. 7. – Furnizorii de energie electrica sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii stabilite pentru anul respectiv si cantitatea de energie electrica, exprimata in MWh, furnizata anual consumatorilor finali.
Art. 8. –
(1) Operatorul de transport si sistem si operatorii de distributie sunt obligati sa garanteze transportul, respectiv distributia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, asigurand fiabilitatea si siguranta retelelor de energie electrica.
(2) Racordarea producatorilor de energie electrica din surse regenerabile la retelele de energie electrica se efectueaza in baza unui regulament, cu respectarea principiului suportarii in mod egal a costurilor de racordare intre producatorii respectivi, operatorul de transport si sistem si/sau operatorul de distributie, dupa caz.
(3) Investitiile realizate de un operator de distributie in baza prevederilor alin. (2) se considera active reglementate, recunoscute in acest sens de catre ANRE.
(4) Regulamentul prevazut la alin. (2) se elaboreaza de catre Ministerul Economiei si Finantelor, in colaborare cu ANRE, si se aproba prin hotarare a Guvernului, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(5) Tarifele de transport si distributie sunt nediscriminatorii intre energia produsa din surse regenerabile de energie si cea produsa din surse conventionale de energie.

CAPITOLUL III
Tranzactionarea certificatelor verzi

Art. 9. –
(1) Producatorii si furnizorii de energie electrica din surse regenerabile de energie pot vinde certificatele verzi pe piata centralizata a certificatelor verzi, precum si pe piata contractelor bilaterale a certificatelor verzi.
(2) Cadrul de tranzactionare a certificatelor verzi pe pietele prevazute la alin. (1) este asigurat de operatorul pietei de energie electrica.
Art. 10. –
(1) Pentru perioada 2008-2014, valoarea de tranzactionare a certificatelor verzi pe pietele mentionate la art. 9 alin. (1) se incadreaza intre:
a) o valoare minima de tranzactionare de 27 euro/certificat; si
b) o valoare maxima de tranzactionare de 55 euro/certificat.
(2) In toate cazurile, valoarea in lei va fi calculata la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.
(3) Valorile de tranzactionare mentionate la alin. (1) se ajusteaza anual cu indicele preturilor de consum pentru Romania.
(4) In perioada 2015-2030, valoarea minima de tranzactionare nu poate fi mai mica decat valoarea minima de tranzactionare aplicata in anul 2014.

CAPITOLUL IV
Indeplinirea cotelor obligatorii de catre furnizori

Art. 11. –
(1) Pana la data de 15 martie a fiecarui an, ANRE stabileste pentru anul calendaristic precedent si pentru fiecare furnizor, pe baza numarului de certificate verzi achizitionate si a energiei electrice furnizate clientilor finali, gradul de indeplinire a cotei obligatorii impuse, calculat potrivit prevederilor art. 7.
(2) Furnizorul care nu realizeaza cota obligatorie anuala este obligat sa plateasca contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate la valoarea de 70 euro pentru fiecare certificat neachizitionat, calculata in lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.

 

(3) Valoarea prevazuta la alin. (2) se ajusteaza anual cu indicele preturilor de consum pentru Romania.
(4) Suma rezultata din aplicarea prevederilor alin. (2) este colectata de operatorul de transport si sistem si este alocata anual de catre ANRE, in baza unor criterii transparente si obiective, pentru investitii, in vederea facilitarii accesului producatorilor din surse regenerabile la reteaua de transport/distributie.

CAPITOLUL V
Comercializarea certificatelor verzi

Art. 12. – Dupa afilierea Romaniei la Sistemul European de Certificate Verzi:
a) furnizorii de energie electrica pot sa isi indeplineasca cotele obligatorii de certificate verzi prin achizitionarea certificatelor verzi atat de pe piata interna de certificate verzi, cat si de pe piata europeana de certificate verzi;
b) producatorii de energie electrica din surse regenerabile pot comercializa certificate verzi pe piata europeana a certificatelor verzi, in conditiile stabilite de ANRE;
c) pana la atingerea tintelor nationale, certificatele verzi pot fi tranzactionate numai pe piata interna de certificate verzi.

CAPITOLUL VI
Evaluarea regionala a potentialului surselor regenerabile de energie

Art. 13. –
(1) Ministerul de resort are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza strategia de valorificare si promovare a surselor regenerabile de energie;
b) evalueaza potentialul tehnic, economic si ecologic pentru fiecare tip de resursa regenerabila de energie;
c) structureaza potentialul stabilit conform lit. b) pe zonele de licenta aferente operatorilor de distributie de energie electrica ce au calitatea de concesionari in contractele de concesiune;
d) elaboreaza, impreuna cu ANRE, cadrul unitar de norme si reglementari privind amplasarea si implementarea proiectelor de surse regenerabile.

(2) Ministerul de resort elaboreaza masuri de promovare a surselor regenerabile de energie, cum ar fi:
a) proceduri de amortizare accelerata privind investitiile in domeniul surselor regenerabile de energie;
b) scutirea de la plata accizei pentru energia electrica produsa din surse regenerabile de energie, conform prevederilor Directivei 96/2003/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a energiei electrice si a produselor energetice;
c) reducerea cu 50% a taxelor de eliberare a autorizatiilor/avizelor aferente implementarii proiectelor de investitii in domeniul surselor regenerabile de energie si eliberarea acestora, in regim de urgenta, fara costuri suplimentare;
d) subventionarea a 50% din contravaloarea energiei electrice consumate in instalatii/schimbatoare de caldura pentru exploatarea energiei geotermale;
e) sprijinirea autoritatilor administratiei publice locale in vederea acordarii de facilitati investitionale, a simplificarii procedurilor de autorizare, precum si infiintarii unui birou unic de autorizare in scopul atragerii de investitii directe in domeniul surselor regenerabile de energie;
f) acordarea de ajutoare nerambursabile proprietarilor plantatiilor de material lemnos infaptuite prin lastarire, cu destinatie energetica, prin reglementari elaborate impreuna cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale privind scopul subventionarii, conditiile acordarii subventiei si valoarea acesteia, precum si procedura de depunere, evaluare si solicitare de plata.
(3) Ministerul de resort elaboreaza Planul national de actiune, care prevede:
a) eliminarea diferentelor in promovarea surselor regenerabile de energie existente intre energia electrica, biocombustibili si sistemele de incalzire, respectiv de racire;

b) realizarea unui cadru de reglementare pentru biocombustibili;
c) asigurarea utilizarii energiei regenerabile, in special biomasa, a energiei solare si geotermale pentru instalatiile de incalzire, respectiv de racire;
d) eliminarea barierelor privind integrarea surselor regenerabile de energie in Sistemul Energetic National;
e) simplificarea conditiilor de racordare si extindere, in sensul facilitarii constructiei si instalatiilor pentru energie regenerabila;
f) facilitarea infiintarii intreprinderilor mici si mijlocii in domeniul de cercetare-dezvoltare a surselor regenerabile de energie;
g) promovarea unui cadru legislativ coerent si unitar adresat inlaturarii barierelor in calea cresterii utilizarii energiei regenerabile in sectorul instalatiilor de incalzire, respectiv de racire, inclusiv a obstacolelor administrative;
h) dezvoltarea retelelor de transport si distributie in vederea promovarii surselor regenerabile de energie;
i) dezvoltarea pietei interne de electricitate, luand in considerare energia regenerabila si imbunatatirea transparentei si a separarii activitatilor;
j) promovarea si sustinerea instrumentelor structurale si de coeziune, a fondurilor de dezvoltare rurala si a programelor de cooperare internationala in sustinerea dezvoltarii surselor regenerabile de energie;
k) implementarea masurilor prevazute in Planul strategic european pentru tehnologia in domeniul energiei (SET-Plan);
l) implementarea integrala a Planului de actiune pentru biomasa, adoptat in anul 2005 la nivel european;
m) implementarea programului „Energie inteligenta pentru Europa”, precum si a programelor de cercetare si dezvoltare tehnologica in sustinerea tehnologiilor pentru producerea energiei cu emisii de carbon zero sau foarte scazute;
n) asigurarea elaborarii de programe de educare, formare si diseminare a informatiilor privind rolul si importanta economico-sociala a surselor regenerabile, in colaborare cu autoritatile centrale si locale;
o) asigurarea elaborarii hartilor eoliene, a potentialului microhidrologic, solar, geotermal, biomasei si biocombustibililor, in vederea actualizarii Strategiei nationale de valorificare a resurselor regenerabile, si includerea acestora in Atlasul european.
(4) Masurile de natura celor prevazute la alin. (2) si (3) se aproba prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, si se actualizeaza periodic.

CAPITOLUL VII
Comercializarea energiei electrice produse din surse
regenerabile de energie

Art. 14. –
(1) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie vand energia electrica produsa pe piata angro de energie electrica la pretul pietei.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie in centrale electrice cu puteri instalate sub 1 MW poate fi vanduta furnizorilor impliciti in ale caror zone delimitate de licenta sunt situate centralele, la preturi reglementate stabilite de ANRE la nivel national, diferentiate in functie de tehnologia de producere.
(3) Consumatorii care detin capacitati de productie pot vinde energia electrica produsa, care depaseste nivelul consumului propriu, furnizorului cu care consumatorii au incheiat contract de furnizare de energie electrica, in conditiile stabilite prin reglementari ale ANRE, daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) detin capacitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie cu puteri instalate sub 1 MW;

b) utilizeaza cu preponderenta energia electrica produsa pentru consum propriu;
c) dispun de sisteme de masurare care respecta prevederile legale in vigoare.
Art. 15. –
(1) Exportul de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie poate fi insotit de garantiile de origine aferente numai:
a) in conditiile stabilite de ANRE si daca tintele nationale sunt indeplinite;
b) daca furnizorul care exporta astfel de energie plateste operatorului de transport si sistem contravaloarea certificatelor verzi emise pentru energia care se exporta la pretul de inchidere a pietei de certificate verzi din luna in care s-a realizat exportul;
c) daca furnizorul prevazut la lit. b) notifica ANRE garantiile de origine utilizate in scopul anularii din registrul unic al garantiilor de origine.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie exportata, insotita de garantiile de origine aferente, nu se ia in calcul la stabilirea indeplinirii tintelor nationale.
Art. 16. –
(1) Importul de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie, insotita de garantiile de origine, se poate realiza dupa anul 2010 daca importatorul transmite garantiile de origine la ANRE pentru inregistrarea in registrul unic al garantiilor de origine.
(2) Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie importata, insotita de garantiile de origine aferente, se ia in calcul la stabilirea tintelor nationale.

CAPITOLUL VIII
Monitorizare si raportare

Art. 17. –
(1) ANRE monitorizeaza dezvoltarea si functionarea pietei de certificate verzi, intocmeste anual si face public un raport privind modul de functionare a sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile.

(2) Trimestrial, ANRE intocmeste un raport privind monitorizarea pietei de energie si a pietei certificatelor verzi, pe care il transmite comisiilor de specialitate ale Parlamentului si ministerului de resort.
(3) Ministerul de resort intocmeste o data la 2 ani, incepand cu luna octombrie 2009, raportul referitor la modul de realizare a tintelor nationale si masurile intreprinse pentru a facilita accesul la retea al energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.
(4) Raportul prevazut la alin. (3) detaliaza:
a) implementarea si functionarea sistemelor de sprijin si a altor masuri de promovare a energiei electrice din surse regenerabile, precum si modul de indeplinire a masurilor stabilite in Planul national de actiune;
b) functionarea sistemului de garantii de origine pentru energia electrica si masurile luate pentru a asigura fiabilitatea si protectia impotriva fraudarii sistemului;
c) progresele inregistrate in evaluarea si imbunatatirea procedurilor administrative de indepartare a obstacolelor legate de reglementare si de alta natura, referitoare la dezvoltarea productiei de energie electrica din surse regenerabile;
d) masurile luate pentru a asigura transportul si distributia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie; dezvoltarea disponibilitatii si utilizarii resurselor de biomasa in scop energetic.

CAPITOLUL IX
Facilitati

Art. 18. –
(1) In vederea stimularii investitiilor pentru productia de energie din surse regenerabile de energie pe teritoriul Romaniei, investitorii pot beneficia, in conditiile prezentei legi, de urmatoarele facilitati pentru proiectele strategice prevazute in documentele de politica energetica a Romaniei:

a) garantarea a cel mult 50% din valoarea imprumuturilor pe termen mediu sau lung;
b) asigurarea infrastructurii de transport si a utilitatilor necesare initierii si dezvoltarii investitiei;
c) cai de acces si modificari ale infrastructurii existente, necesare initierii si dezvoltarii proiectului de investitii;
d) scutiri sau reduceri de impozite si taxe pentru profitul reinvestit, pentru o perioada de 3 ani de la punerea in functiune a investitiei;
e) acordarea de contributii financiare de la bugetul de stat pentru locurile de munca nou-create.
(2) Investitorii pot beneficia, in conditiile dreptului comun, de urmatoarele facilitati:
a) scutiri sau reduceri de impozite si taxe pentru profitul reinvestit, pentru o perioada de 3 ani de la punerea in functiune a investitiei;
b) acordarea de contributii financiare de la bugetul de stat pentru locurile de munca nou-create.
Art. 19. – Conditiile si perioada pentru acordarea de facilitati privind promovarea surselor regenerabile de energie, prevazute la art. 18, sunt aprobate prin hotarare a Guvernului, adoptata in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

CAPITOLUL X
Accesul la reteaua electrica

Art. 20. –
(1) Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie au acces prioritar la reteaua de transport/distributie a energiei electrice, in masura in care nu este afectata siguranta Sistemului Energetic National.
(2) Operatorii de retea vor elabora, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, norme privind suportarea, separat si in comun, a costurilor adaptarilor tehnice, racordarilor la retea si consolidarilor retelei, necesare pentru racordarea la retea a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile.

 

(3) Normele prevazute la alin. (2) se revizuiesc periodic, la solicitarea ministerului de resort.
(4) Suportarea in comun a costurilor prevazute la alin. (2) se aplica prin intermediul unui mecanism bazat pe criterii obiective, transparente si nediscriminatorii, avand in vedere beneficiile rezultate din racordarea producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie, precum si ale operatorilor de retea.
(5) Operatorii de retea vor pune la dispozitia oricarui nou producator de energie electrica din surse regenerabile care doreste racordarea la retea o estimare detaliata a costurilor legate de racordare.

CAPITOLUL XI
Dispozitii finale

Art. 21. – Persoanele fizice care utilizeaza surse regenerabile pentru producerea a minimum 20% din consumul propriu de energie electrica au dreptul la deducerea din venitul anual global a unei sume de pana la 50% din valoarea echipamentelor si instalatiilor achizitionate in scopul producerii de energie electrica din surse regenerabile, in functie de venitul lunar. Conditiile privind cuantumul dreptului de deducere se aproba prin hotarare a Guvernului in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
Art. 22. –
(1) ANRE adapteaza cadrul de reglementare privind aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in termen de 90 de zile de la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) In termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, ANRE elaboreaza Regulamentul de calificare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de sustinere.
Art. 23. –
(1) In cazul in care in termen de 2 ani consecutivi nu se atinge nivelul tintelor obligatorii anuale, Guvernul va lua masuri de stimulare a investitiilor in vederea respectarii dispozitiilor prezentei legi.
(2) Prevederile legislative adoptate de Uniunea Europeana dupa intrarea in vigoare a prezentei legi vor fi transpuse in legislatia nationala prin lege.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, PRESEDINTELE SENATULUI
EUGEN NICOLICEA NICOLAE VACAROIU

Bucuresti, 27 octombrie 2008.
Nr. 220.

#lege-nr-134-din-18-iulie-2012, #lege-nr-2202008, #leontiuc, #marius-leontiuc, #oug-882011

Marius Leontiuc – Persécution religieuse sans précédent en Roumanie

Persécution religieuse sans précédent en Roumanie

Conformément à l’article 16 de la Constitution (droits à l’égalité), (1) Tous les citoyens sont égaux devant la loi et les autorités publiques, sans privilège ni discrimination (2) Nul n’est au-dessus de la loi. (4)Adhésion de la Roumanie à l’UE, les citoyens de l’UE qui répondent à la loi organique ont le droit d’élire et d’être élu au sein des gouvernements locaux „et de l’article 29 de la Constitution, (1) La liberté de pensée, d’opinion et la liberté les croyances religieuses ne peuvent pas être soumise à aucune restriction. Nul ne peut être contraint à adopter une opinion ou d’adhérer à un religion contraire à ses croyances. (2) La liberté de conscience est garantie, elle doit se manifester dans un esprit de tolérance et de respect mutuel. (3) Toutes les religions sont libres et organisée en fonction de leurs propres statuts, en vertu de la loi. (4) Les relations entre les cultes sont interdits toutes formes, tous moyens, actes ou actions de discorde religieuse ». L’article 30 de la Constitution (liberté d’expression) prévoit que, (1) la liberté d’expression des pensées, des opinions ou des croyances et la liberté de toute la création, par des mots, par écrit, images, sons ou d’autres moyens communication en public, sont inviolables. (2) Toute censure est interdite … (7) Toute la diffamation du pays et la nation, l’exhortation à la guerre de l’incitation agression, la haine, raciale, de classe ou religieuse à la discrimination, au séparatisme territorial ou à la violence publique, et obscène, indécent.

Conformément à la loi 489/2006, Art A. – (1) L’État respecte et garantit roumains le droit fondamental à la liberté de pensée, de conscience et de religion de chaque personne en Roumanie, en vertu de la Constitution et les traités internationaux auxquels la Roumanie est partie (2) Nul ne peut être empêché ou contraint de. adopter une opinion ou d’adhérer à un religion contraire à ses croyances, ne peut être soumis à aucune discrimination, de poursuites ou de mettre dans une position d’infériorité à la foi ou de l’association à un groupe, religieux ou association uncult fois exercer, tel que prévu par la loi, la liberté religieuse. L’article 2. – (1) La liberté de religion inclut le droit de chacun d’avoir ou d’adopter une religion, et d’un manifeste individuellement ou collectivement, en public ou en privé pratiques du culte et des rites spécifiques, y compris l’éducation religieuse, et la liberté de maintenir ou de changer de religion. (2) La liberté de manifester sa religion ne peut pas faire l’objet d’autres restrictions que celles prévues par la loi et sont nécessaires dans une société démocratique, à la sécurité publique, protection de l’ordre, la santé ou la moralité publiques ou pour la protection droits et des libertés fondamentales. L’article 3. – (1) Les parents ou les tuteurs ont le droit exclusif de choisir l’éducation religieuse des mineurs, leurs propres croyances.
(2) Religion enfant atteint l’âge de 14 ans ne peuvent pas être modifié sans son consentement, l’enfant a atteint l’âge de 16 ans a le droit de choisir leur propre religion. L’article 4. – Toute personne, le culte, d’association religieuse ou un groupe religieux en Roumanie est libre d’établir et de maintenir les relations œcuméniques fraternelles avec d’autres personnes, de religions ou de groupes religieux et organisations inter-chrétiennes et le niveau inter-religieux, national et international. L’article 5. – (1). Tout le monde a le droit de manifester leur religion collectivement, leurs propres croyances et les dispositions de cette loi, la personnalité juridique dans des structures religieuses et les structures sans personnalité juridique (2) structures religieuses ayant la personnalité juridique régi de cette loi sont les sectes et les associations religieuses et les organismes non constitués en municipalités sont des groupes religieux (3) Les communautés religieuses de choisir librement leur structure associative qui se manifestent leurs convictions religieuses:. religieuses, les associations religieuses ou d’un groupe religieux, conformément à cette loi. (4) Dans leurs travaux, les cultes, les associations et groupes religieux sont tenus d’observer la Constitution et les lois du pays et n’affectent pas la sécurité publique, l’ordre, la santé et la moralité publique et droits de l’homme et des libertés fondamentales. (5) Le traitement des données à caractère personnel concernant les convictions religieuses ou l’appartenance des cultes, sauf pour le cas d’un recensement national approuvé par la loi ou lorsque la personne concernée a donné son consentement exprès à cet effet. (6) Il est interdit de contraindre les gens à leur religion, dans leurs rapports avec les autorités publiques ou personnes morales privées. L’article 6. – (1) groupe religieux est une forme d’association non constituée en société des individus, sans aucune procédure préalable adopter librement, de partager et de pratiquer une religion. …

En d’autres termes, indépendamment du groupe foi religieuse, le culte ou d’une association religieuse, pratiquement toutes les croyances ne sont pas contraires à la morale, l’égalité de statut des droits, la loi en ne faisant pas de distinction entre eux et la lex non distinguit UBI, debemus distinguere nos nca. Toutefois, le gouvernement roumain a lancé l’une de la persécution la plus dangereuse sans précédent dans son histoire en temps de la démocratie théorique. Luthérienne Union, connu sous le nom de l’Eglise évangélique luthérienne protestante – Synode Valdeean (première église protestante dans le monde, une continuation de l’Eglise Valdeene, réexaminée après la réforme de Luther), qui est religieuse reconnue en Finlande, au Danemark, aux Pays-Bas, la Norvège, l’Autriche, la Hongrie , Suisse, Luxembourg, Andorre, l’Irlande et la Suède et qui est la plupart du temps l’église nationale et le fonctionnement groupe religieux en Roumanie selon l’art. 1-6 de la loi. 489/2006, est persécuté et interdit par l’ADN territoriale Cluj Service et Cluj Cour d’appel. Ainsi, le rang d’évêque dans cette église a été appelé par le procureur et le juge Juliana Laura moldave Oprean au cas où aucune. 1836/33/2008 la loi, que le mensonge „sur le terrain que l’Union est luthérienne protestante religieuse» même si la loi. 489/2006 ne diffère pas de la liberté religieuse des groupes religieux. Violer les règles de la loi religieuse garantissant les droits fondamentaux, le procureur Laura Oprean pratiquement raser Eglise protestante des résultats en Roumanie, interdisant le droit d’être évêque de l’église (le titre de membres du clergé). Même si ses actions sont d’une violation particulièrement grave des droits fondamentaux et de la violation du serment par un magistrat pratique, le procureur Laura Oprean est un candidat pour le procureur en chef de l’ADN. Fonds relève du juge de retirer une telle grave erreur dépasse les mérites pour lui-même sur ce principe, la CEDH énonce que «l’exigence d’égalité des armes, dans le sens de l’équilibre entre les parties, chacune impliquant l’obligation de fournir une possibilité raisonnable en l’espèce, y compris la preuve, dans des conditions qui ne la placent pas dans une situation de désavantage par rapport à compenser son adversaire. Obligation de veiller au respect, dans chaque cas à un procès équitable autorités nationales „. (Voir n ° 27 oct.1993 cas de BV Dombo Beheer c Pays-Bas) La même décision est tâche de fond pour enlever tout juge règle de l’illégalité. En outre, la Cour a statué même obligatoires pièces de partage de fichiers, „dans la mesure qui exige une équitable et contradictoire”. (Arrêt du 24 Février 1994, la France Bendenoun c). En outre, „Le droit à un procès équitable comprend le droit d’avoir accès à tous les éléments de preuve recueillis par le procureur” (voir Edwards c Royaume-Uni CEDH arrêt du 16 dec.1992). En tant que tel, les garanties d’un procès équitable n’ont pas été respectés, tant en termes de droit et de disp.art. 6 de la Convention européenne des droits de l’homme afin qu’il puisse tenir vide important parce que, en vertu de art.197 al.2 du Code de procédure pénale, et «en commettant une grave erreur de fait dans le sens de l’article 385 ind 9 d’un point de 18 ° C Pr Pen ne signifie pas seulement de fausser la preuve dans le procès, mais aussi la mise en place d’une situation qui n’est pas confirmée par des preuves et n’ont pas été entièrement géré „(HCCJ (CSJ), la décision Division criminelle 665 27 Avril, 1994).

Vos opinions

#dna, #laura-oprean, #leontiuc, #marius-leontiuc

Leontiuc RIL – Decizia nr. 9/2012

Decizie nr. 9/2012

din 14/05/2012
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 390 din 12/06/2012

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

Dosar nr. 8/2012

Rodica Aida Popa
Lavinia Curelea
Corina Michaela Jîjîie
Ionel Barbă
Adrian Bordea
Cristina Iulia Tarcea
Aurelia Rusu
Mihaela Tăbârcă
Alina Sorinela Macavei
Andreia Liana Constanda
Carmen Georgeta Negrilă
Iulia Manuela Cîrnu
Nela Petrişor
Aurelia Motea
Elena Cârcei
Carmen Trănica Teau
Paulina Lucia Brehar
Liliana Vişan
Elena Canţăr
Carmen Maria Ilie
Gheorghiţa Luţac
Eugenia Marin
Niculae Măniguţiu
Lavinia Valeria Lefterache
Georgeta Barbălată

  • vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
  • preşedintele Secţiei I civile
  • preşedintele Secţiei penale
  • preşedintele delegat al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
  • preşedintele Secţiei a II-a civile
  • judecător la Secţia I civilă
  • judecător la Secţia I civilă, judecător raportor
  • judecător la Secţia I civilă
  • judecător la Secţia I civilă
  • judecător la Secţia I civilă
  • judecător la Secţia I civilă
  • judecător la Secţia a II-a civilă, judecător raportor
  • judecător la Secţia a II-a civilă
  • judecător la Secţia a II-a civilă
  • judecător la Secţia a II-a civilă
  • judecător la Secţia a II-a civilă
  • judecător la Secţia a II-a civilă
  • judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecător raportor
  • judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
  • judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
  • judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
  • judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
  • judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
  • judecător la Secţia penală
  • judecător la Secţia penală

Completul competent să judece recursurile în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 8/2012 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 3306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 60/2012, precum şi ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Şedinţa este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare Serviciul judiciar civil.
Din partea Curţii de Apel Bucureşti se prezintă doamna judecător Silvia Georgiana Ignat, judecător în cadrul Secţiei a VII-a civile şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, desemnată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în şedinţa din 15 septembrie 2011, să susţină recursul în interesul legii în faţa completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecată participă doamna Niculina Vrâncuţ, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
După prezentarea referatului cauzei, Înalta Curte a constatat că nu sunt de examinat chestiuni prealabile sau excepţii şi a pus în dezbatere recursurile în interesul legii.
Doamna judecător Silvia Georgiana Ignat, judecător desemnat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti pentru a susţine recursul în interesul legii în faţa completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a formulat concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că stagiul complet de cotizare în cazul angajaţilor nevăzători, ale căror drepturi au fost deschise în baza Legii nr. 3/1977, supuse recalculării în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, este cel determinat pe baza Legii nr. 3/1977.
Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în sensul de a se stabili că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare, ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977.
Preşedintele completului de judecată, doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reţinut dosarul în vederea pronunţării deciziei.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitară. Obiectul recursului în interesul legii
Din cuprinsul sesizării Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti rezultă că obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, vizează interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sub aspectul înţelesului sintagmei „cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale”, cu privire la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat în cazul recalculării dreptului de pensie al nevăzătorilor.
Analiza cuprinsului sesizării procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă că obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Practic, dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare a determinat pronunţarea unor soluţii diferite sunt cele prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, text potrivit căruia:
„Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.”
Înalta Curte constată că atât în sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, cât şi în cea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problema de drept identificată ca fiind generatoare de practică neunitară este identică. Deşi iniţiatorii sesizărilor nu au utilizat aceeaşi formulare a obiectului recursului în interesul legii, diferenţa este formală, aspectele de fond relevate fiind aceleaşi.
În raport cu aceste constatări, Înalta Curte stabileşte ca obiect al recursului în interesul legii, supus examinării în prezentul dosar, interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977.
2. Examenul jurisprudenţial
În urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări s-a constatat că, în soluţionarea contestaţiilor formulate de persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor emise de casele de pensii judeţene sau a municipiului Bucureşti în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, instanţele nu au un punct de vedere unitar asupra interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată, statuând diferit în privinţa modului de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977.
2.1. Într-o primă orientare a practicii, unele instanţe au stabilit că stagiul complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, este cel prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
În argumentarea acestui punct de vedere au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare: „Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege”, iar potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din acelaşi act normativ: „În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.”
S-a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (norme metodologice), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, potrivit cărora pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, deoarece alin. (4) al acestui articol derogă de la alineatul anterior şi face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au un caracter special.
S-a mai reţinut în argumentarea acestui prim punct de vedere că, în situaţia în care s-ar da relevanţă în procedura de recalculare a drepturilor de asigurări sociale stagiului complet de cotizare prevăzut de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, superior celui prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu consecinţa finală a stabilirii unei pensii în cuantum mai redus decât cel care ar rezulta din aplicarea stagiului de cotizare prevăzut de legea nouă, s-ar produce efecte patrimoniale ce ar încălca dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, s-a considerat că aplicarea dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ sub imperiul căruia s-a deschis dreptul la pensie, ar conduce la înfrângerea principiului „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, inserat chiar în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pentru că privează persoanele nevăzătoare pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 de beneficiul recalculării pensiei în regim mai favorabil, aşa cum este cel prevăzut de art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Un ultim argument al acestei opinii este acela că recalcularea pensiilor pe baza unor stagii de cotizare diferite, raportat la momentul la care s-au născut drepturile de asigurări sociale, deci faţă de un criteriu temporal, constituie un tratament discriminatoriu, nejustificat, în cadrul aceleiaşi categorii de pensionari nevăzători care au desfăşurat activităţi în condiţii identice.
În consecinţă, s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare prin aplicarea stagiului complet de cotizare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, indiferent de momentul la care s-au născut aceste drepturi, considerându-se că în această modalitate se asigură un tratament juridic nediscriminatoriu.
2.2. Într-o altă orientare jurisprudenţială, instanţele, dimpotrivă, au concluzionat în sensul că stagiul complet de cotizare, utilizat în procedura de recalculare, este cel prevăzut de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ în baza căruia s-a deschis dreptul la pensie.
În acest sens s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ:
„Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.”
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004: „Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare”, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că: „Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.”
De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice reglementează situaţia de excepţie de la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prevăzut la alin. (3), în sensul că:
„Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.”
Aceste dispoziţii legale sunt clare şi imperative, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunii de evaluare.
În această situaţie, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare ale căror drepturi s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 este cel prevăzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977, potrivit cărora vechimea integrală în muncă în situaţia persoanelor nevăzătoare este de 15 ani pentru bărbaţi şi 10 ani pentru femei.
Dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se aplică numai asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, fără a retroactiva.
Recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, la care face trimitere art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, nu trebuie interpretată decât în sensul aplicării corespunzătoare a unor reguli stabilite de Legea nr. 19/2000 sub aspectul modului de calcul şi al valorificării unor perioade sau venituri. Recalcularea nu presupune modificarea elementelor ce constituie condiţii pentru deschiderea dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare care, din punct de vedere terminologic, desemnează vechimea în muncă, prevăzută de Legea nr. 3/1977.
Nu se pune nici problema existenţei unei discriminări, în condiţiile în care toate persoanele vizate de procedura de recalculare, ale căror drepturi de pensie s-au deschis în baza legislaţiei anterioare, se află într-o situaţie juridică diferită faţă de persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a modificat condiţiile pentru deschiderea dreptului la pensie.
În contextul examinat, Înalta Curte consideră că se impun câteva precizări în ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale în materie.
2.3. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara şi a statuat că:
„Dispoziţiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială”.
În considerentele acestei decizii (care a analizat situaţia unor categorii diferite de pensionari, respectiv persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în grupe de muncă şi al căror drept la pensie s-a deschis după data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 şi anterior Legii nr. 19/2000) s-a reţinut, în esenţă, că recalcularea pensiilor în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi al normelor metodologice se face cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
S-a considerat că „cele stabilite de unele instanţe, în sensul că acestei categorii de asiguraţi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 şi ale anexei nr. 4 la această lege ca «act normativ special» la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecinţa unei interpretări greşite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia «la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie», acesta nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge şi din dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită şi confirmată de norma de trimitere din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiţii, este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.”
2.4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Curtea Constituţională a reţinut, în considerentele acestei decizii, că, „potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, Curtea observă că modificările succesive ale legislaţiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obţină valori diferite, în raport cu legislaţia care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări.
Recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităţilor reprezentate de diferenţele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferenţele menţinute până la finalizarea operaţiunilor de recalculare şi de recorelare nu contravin principiului universalităţii drepturilor şi obligaţiilor, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (1), întrucât toţi cetăţenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data acordării drepturilor respective”.
3. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti
Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a susţinut cea de-a doua orientare jurisprudenţială, în sprijinul căreia a adus următoarele argumente:
Scopul declarat al recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale a fost acela de a exista pensii egale la condiţii egale de pensionare. Aceasta înseamnă că pensiile aflate în plată la data de 1 aprilie 2001, deci pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, trebuie să fie supuse operaţiunilor de evaluare şi recalculare prin raportare la toate veniturile obţinute din muncă, dar şi la stagiul complet de cotizare determinat de legea în vigoare la data ieşirii la pensie.
Stabilirea stagiului complet de cotizare în cazul nevăzătorilor a generat însă dificultăţi în procesul de recalculare a pensiilor, sub aspectul rezolvării conflictului de legi în timp şi al raportului dintre legea generală şi legea specială.
Conform art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, act normativ la care trimite chiar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, regula de determinare în acest caz a stagiului complet de cotizare impune determinarea vechimii în muncă conform Legii nr. 3/1977 pentru fiecare categorie de asiguraţi. În cazul nevăzătorilor, Legea nr. 3/1977 prevedea o vechime în muncă de 10 ani pentru femei şi de 15 ani pentru bărbaţi.
Raţionamentul judiciar care pleacă de la ipoteza aplicării, în situaţia analizată, a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 19/2000 este greşit, întrucât acest act normativ este aplicabil numai drepturilor de pensie deschise după intrarea sa în vigoare, deci ulterior datei de 1 aprilie 2001.
Recalcularea nu înseamnă că se vor schimba acele elemente care constituie chiar condiţii de deschidere a dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare, care, aşa cum s-a arătat în cele ce precedă, reprezintă vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977.
Prin recunoaşterea posibilităţii recalculării drepturilor de pensie conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate aduce atingere principiilor constituţionale.
Nici argumentele potrivit cărora adoptarea unei astfel de soluţii conduce la discriminarea între persoane aflate în situaţii similare, doar pe baza unui criteriu temporal, nu se susţin. Astfel, după cum cei ale căror drepturi de pensie se deschid după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu ar putea invoca aplicarea condiţiilor mai avantajoase ale legii anterioare, nici cei ale căror drepturi au fost deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu pot invoca aplicarea dispoziţiilor acestui act normativ, în afară de cazurile de excepţie prevăzute de lege.
În concluzie, principiul înscris în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, „la condiţii egale, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, nu poate avea în vedere decât acele condiţii realizate de beneficiarii drepturilor de pensie comparabile în orice perioadă, de exemplu veniturile. Or, nu acesta este cazul stagiului de cotizare, stabilit prin lege.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care au stabilit în mod constant că, pentru existenţa discriminării, tratamentul diferenţiat trebuie să privească persoane aflate în situaţii similare sau identice.
Or, persoanele ale căror drepturi de asigurări sociale s-au deschis în baza legii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se află în aceeaşi situaţie cu cele pensionate sub imperiul legii noi, care a modificat condiţiile cerute pentru deschiderea drepturilor de pensie ale nevăzătorilor.
Prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate ajunge în niciun caz la crearea unei lex tertia, din combinarea dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 cu acelea ale Legii nr. 19/2000.
4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
În mod similar, procurorul general a susţinut cea de-a doua soluţie adoptată în practica instanţelor de judecată, invocând următoarele argumente:
Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 sunt imperative, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual utilizat în procedura de recalculare a pensiilor reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
De asemenea, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se recalculează în condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă.
Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc că recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 este cel prevăzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, adică vechimea în muncă prevăzută de acest act normativ pentru deschiderea drepturilor de pensie, respectiv 15 ani pentru bărbaţi şi 10 ani pentru femei.
Dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile numai asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, întrucât, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) teza a doua din noul Cod civil, legea dispune numai pentru viilor, ea nu are putere retroactivă.
Prin urmare, în procedura recalculării pensiilor asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 nu se pot schimba condiţiile de deschidere a dreptului de pensie, respectiv vârsta şi stagiul complet de cotizare, care, din punct de vedere terminologic, desemnează vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977.
Sintagma „recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000”, la care face trimitere art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, trebuie interpretată în sensul aplicării corespunzătoare a regulilor stabilite de această lege sub aspectul algoritmului de calcul, al valorificării unor perioade şi venituri, născute sub imperiul acestei legi, pentru a se asigura reechilibrarea acestora şi recorelarea cu noile pensii.
În ceea ce priveşte principiul „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, exprimat în preambulul ordonanţei de urgenţă, acesta nu poate fi aplicat în cauză atâta timp când în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care beneficiază de pensii pentru limită de vârstă ca nevăzători, stabilite anterior Legii nr. 19/2000, li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului complet de cotizare.
Din această perspectivă, recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 prin utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, fără ca în acest act normativ ori în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 să existe o prevedere expresă în acest sens, contravine principiului neretroactivităţii legii.
De asemenea, nu se poate reţine existenţa unei discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de persoane care au realizat stagiul de cotizare în condiţii identice, pentru că data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Ca urmare a analizei dispoziţiilor legale relevante, raportate la argumentele susţinute în cadrul celor două orientări jurisprudenţiale expuse, precum şi la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în raportul întocmit s-a apreciat ca fiind corectă cea de-a doua soluţie adoptată în practică, potrivit căreia stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor la pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977.
6. Înalta Curte
Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 „Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă”.
Textul face trimitere, în ceea ce priveşte modul de determinare a punctajului mediu anual şi a cuantumului recalculat al fiecărei pensii, atât la dispoziţiile Legii nr. 19/2000, legea nouă care introduce principii şi reguli diferite în materia calculului drepturilor de pensie, cât şi la dispoziţiile proprii ale actului normativ prin care se reglementează procedura de recalculare, respectiv dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Or, chiar art. 4 alin. (1) din ordonanţa de urgenţa menţionată prevede că determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.
Prin hotărârea Guvernului la care face trimitere art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 s-au aprobat Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, norme care la art. 2 alin. (3) prevăd că:
„Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.”
Argumentul invocat în cadrul primei orientări jurisprudenţiale, acela al efectului prevederilor art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice, care ar fi de natură să înlăture aplicarea art. 2 alin. (3), deoarece Legea nr. 19/2000 ar avea caracter special şi prioritate de aplicare, a fost calificat ca fiind greşit în considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, reţinându-se în acest sens că Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală şi constituie actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit căruia „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a reţinut că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Acest argument, alături de cel referitor la caracterul general al Legii nr. 19/2000 şi neretroactivitatea acesteia, precum şi aplicabilitatea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 şi a Legii nr. 3/1977 în materia stabilirii stagiului de cotizare, ca element al recalculării pensiilor, sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte pensiile nevăzătorilor.
Înalta Curte constată că nu se poate reţine existenţa unui „bun” în înţelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte dreptul la pensia recalculată pe baza regulilor de stabilire a stagiului de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care nu există o hotărâre definitivă, administrativă sau jurisdicţională, prin care un astfel de drept să fi fost stabilit, litigiile aflate pe rolul instanţelor, soluţionate în mod diferit, având ca obiect tocmai contestaţiile pensionarilor nevăzători împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor.
De asemenea, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la tratamentul la care ar fi supuse persoanele nevăzătoare pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 în raport cu persoane având aceeaşi dizabilitate, dar pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În acest sens sunt relevante considerentele Deciziei nr. 57/2006 a Curţii Constituţionale, anterior expuse, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art. 14 acordă protecţie împotriva discriminării în folosinţa drepturilor şi libertăţilor garantate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei (a se vedea Hotărârea Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, pct. 43; Hotărârea Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 24 septembrie 1996, pct. 72). În lipsa autonomiei art. 14, încălcarea sa nu poate fi stabilită decât în legătură cu un alt drept prevăzut de Convenţie.
În considerentele unora dintre hotărârile judecătoreşti anexate recursului în interesul legii s-a reţinut că incidenţa art. 14 din Convenţie este dată de încălcarea dreptului de natură patrimonială prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 851 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, menţionată la pct. 4 din anexa nr. 1). Or, aşa cum s-a arătat anterior, nu se poate reţine existenţa în patrimoniul contestatorilor pensionari a unui drept patrimonial care să constituie un „bun”, în ceea ce priveşte pensia recalculată.
Nici din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care sancţionează toate formele de discriminare, pentru orice drept prevăzut de lege (nu numai pentru cele consacrate de Convenţie, la a căror aplicare se reduce art. 14), problema pretinsei discriminări nu poate primi o altă rezolvare. Nu orice diferenţă de tratament constituie o încălcare a acestui articol. Trebuie stabilit dacă alte persoane aflate într-o situaţie asemănătoare sau în mod relevant similară beneficiază de tratament preferenţial şi dacă nu există nicio justificare rezonabilă sau obiectivă pentru această distincţie [a se vedea Hotărârea Fredin împotriva Suediei (nr. 1), 18 februarie 1991, pct. 60].
Statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în a evalua dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii altfel similare justifică o diferenţă de tratament în drept (a se vedea Hotărârea Rasmussen împotriva Danemarcei, 28 noiembrie 1984, pct. 40).
În ceea ce priveşte situaţia pensionarilor nevăzători cărora li s-a deschis dreptul la pensie în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu există nicio diferenţă de tratament în raport cu persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, deoarece aceeaşi regulă de determinare a stagiului de cotizare este aplicabilă ambelor categorii, respectiv se are în vedere dispoziţia legală incidentă în raport cu data deschiderii dreptului la pensie.
Pensionarii nevăzători nu pot fi consideraţi ca aflându-se în situaţia asemănătoare, în sensul art. 14, indiferent de actul normativ sub imperiul căruia s-a deschis dreptul la pensie. Pensionarea în cadrul celor două acte normative de referinţă (Legea nr. 3/1977 şi Legea nr. 19/2000) s-a realizat în baza unor condiţii şi proceduri diferite. În afară de aceasta, chiar dacă s-ar putea face o comparaţie propriu-zisă între cele două categorii de persoane, diferenţa de tratament poate fi justificată în mod rezonabil şi obiectiv, tot cu referire la caracteristicile lor distinctive. Este rezonabil şi intră în marja de apreciere permisă statului reglementarea unui regim distinct în ceea ce priveşte condiţiile de recalculare a pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 3307, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 60/2012,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E

Admite recursurile în interesul legii declarate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2012.

Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Rodica Aida Popa
Magistrat-asistent,
Niculina Vrâncuţ

#decizia-nr-92012, #leontiuc, #ril