Posted by: leontiucmarius | July 3, 2012

Biblia, Noul Testament – Versiunea Cornilescu

Evanghelia după Matei

Capitolul 1

Cartea neamului lui Isus Hristos

1. Cartea neamului* lui Isus Hristos, fiul** lui David, fiul lui Avraam.

*Luc. 3:23. **Ps. 132:11; Isa. 11:1; Ier. 23:5; Mat. 22:42; Ioan 7:42; Fap. 2:30; Fap. 13:23; Rom. 1:3. Gen. 12:3; Gen. 22:18; Gal. 3:16

2. Avraam* a născut pe Isaac; Isaac** a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;

*Gen. 21:2, 3. **Gen. 25:26. Gen. 29:35

3. Iuda* a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares** a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;

*Gen. 38:27, etc.. **Rut 4:18, etc.; 1Cron. 2:5, 9, etc.

4. Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
5. Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
6. Iese* a născut pe împăratul David. Împăratul David** a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;

*1Sam. 16:1; 1Sam. 17:12. **2Sam. 12:24

7. Solomon* a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;

*1Cron. 3:3, 10, etc.

8. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
9. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia;
10. Ezechia* a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;

*2Împ. 20:21; 1Cron. 13

11. Iosia* a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării** în Babilon.

*1Cron. 3:15, 16. **2Împ. 24:14-16; 2Împ. 25:11; 2Cron. 36:10, 20; Ier. 27:20; Ier. 39:9; Ier. 52:11, 15, 28-30; Dan. 1:2

12. După strămutarea în Babilon, Iehonia* a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel**;

*1Cron. 3:17, 19. **Ezra 3:2; Ezra 5:2; Neem. 12:1; Hag. 1:1

13. Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
14. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
15. Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
16. Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.
17. Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Naşterea lui Isus Hristos

18. Iar naşterea* lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt**.

*Luc. 1:27. **Luc. 1:35

19. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine* înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.

*Deut. 24:1

20. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit* în ea este de la Duhul Sfânt.

*Luc. 1:35

21. Ea va naşte* un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El** va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

*Luc. 1:31. **Fap. 4:12; Fap. 5:31; Fap. 13:23, 38

22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23. „Iată*, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

*Isa. 7:14

24. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.
25. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu*. Şi el I-a pus numele Isus.

*Exod. 13:2; Luc. 2:7, 21

Capitolul 2

Magii la Ierusalim – Irod

1. După ce S-a născut* Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit** la Ierusalim

*Luc. 2:4, 6, 7. **Gen. 10:30; Gen. 25:6; 1Împ. 4:30

2. şi au întrebat: „Unde* este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua** în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”

*Luc. 2:11. **Num. 24:17; Isa. 60:3

3. Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
4. A adunat pe toţi preoţii* cei mai de seamă şi pe** cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.

*2Cron. 36:14. **2Cron. 34:13. Mal. 2:7

5. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul:
6. „Şi tu, Betleeme*, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul** poporului Meu Israel.”

*Mica 5:2; Ioan 7:42. **Apoc. 2:27

7. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
8. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”
9. După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
10. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
11. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus* daruri: aur, tămâie şi smirnă.

*Ps. 72:10; Isa. 60:6

12. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis* să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

*Mat. 1:20

Fuga în Egipt – Omorârea pruncilor

13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”
14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
15. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din* Egipt.”

*Osea 11:1

16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia*, care zice:

*Ier. 31:15

18. „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult:
Rahela îşi jelea copiii
şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

Moartea lui Irod – Întoarcerea din Egipt

19. După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
20. şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
21. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.
22. Dar când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile* Galileii.

*Mat. 3:13; Luc. 2:39

23. A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită* Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit** prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.

*Ioan 1:45. **Jud. 13:5; 1Sam. 1:11

Capitolul 3

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1. În vremea aceea a venit Ioan* Botezătorul şi propovăduia în** pustiul Iudeii.

*Mar. 1:4, 15; Luc. 3:2, 3; Ioan 1:28. **Ios. 14:10

2. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor* este aproape.”

*Dan. 2:44; Mat. 4:17; Mat. 10:7

3. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice:
„Iată glasul* celui ce strigă în pustiu:
„Pregătiţi** calea Domnului, neteziţi-I cărările.”

*Isa. 40:3; Mar. 1:3; Luc. 3:4; Ioan 1:23. **Luc. 1:76

4. Ioan* purta** o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbaticㆆ.

*Mar. 1:6. **2Împ. 1:8; Zah. 13:4. Lev. 11:22. ††1Sam. 14:25, 26

5. Locuitorii* din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el;

*Mar. 1:5; Luc. 3:7

6. şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi* de el în râul Iordan.

*Fap. 19:4, 18

7. Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci*, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia** viitoare?

*Mat. 12:34; Mat. 23:33; Luc. 3:7, 8, 9. **Rom. 5:9; 1Tes. 1:10

8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată* pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

*Ioan 8:33, 39; Fap. 13:26; Rom. 4:1, 11, 16

10. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom*, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.

*Mat. 7:19; Luc. 13:7, 9; Ioan 15:6

11. Cât despre mine, eu vă* botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El** vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

*Mar. 1:8; Luc. 3:16; Ioan 1:15, 26, 33; Fap. 1:5; Fap. 11:16; Fap. 19:4. **Isa. 4:4; Isa. 44:3; Mal. 3:2; Fap. 2:3, 4; 1Cor. 12:13

12. Acela* Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde** într-un foc care nu se stinge.”

*Mal. 3:3. **Mal. 4:1; Mat. 13:30

Botezul lui Isus Hristos

13. Atunci* a venit Isus din Galileea** la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

*Mar. 1:9; Luc. 3:21. **Mat. 2:22

14. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”
15. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat.
16. De îndată ce a fost botezat*, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul** lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

*Mar. 1:10. **Isa. 11:2; Isa. 42:1; Luc. 3:22; Ioan 1:32, 33

17. Şi din ceruri* s-a auzit un glas care zicea: „Acesta** este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

*Ioan 12:28. **Ps. 2:7; Isa. 42:1; Mat. 12:18; Mat. 17:5; Mar. 1:11; Luc. 9:35; Efes. 1:6; Col. 1:13; 2Pet. 1:17

Capitolul 4

Ispitirea lui Isus Hristos

1. Atunci Isus* a fost dus de Duhul** în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.

*Mar. 1:12, etc.; Luc. 4:1, etc.. **1Împ. 18:12; Ezec. 3:14; Ezec. 8:3; Ezec. 11:1, 24; Ezec. 40:2; Ezec. 43:5; Fap. 8:39

2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.
3. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai* cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

*Deut. 8:3

5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate*, L-a pus pe streaşina Templului

*Neem. 11:1, 18; Isa. 48:2; Isa. 52:1; Mat. 27:53; Apoc. 11:2

6. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris:
„El va porunci îngerilor Săi* să vegheze asupra Ta;
şi ei Te vor lua pe mâini,
ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

*Ps. 91:11, 12

7. „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti* pe Domnul Dumnezeul tău.”

*Deut. 6:16

8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău* să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

*Deut. 6:13; Deut. 10:20; Ios. 24:14; 1Sam. 7:3

11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri* şi au început să-I slujească.

*Evr. 1:14

Isus la Capernaum

12. Când a auzit* Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

*Mar. 1:14; Luc. 3:20; Luc. 4:14, 31; Ioan 4:43

13. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
14. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
15. „Ţara* lui Zabulon şi ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galileea Neamurilor,

*Isa. 9:1, 2

16. norodul* acesta, care zăcea în întuneric,
a văzut o mare lumină;
şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii
a răsărit lumina.”

*Isa. 42:7; Luc. 2:32

17. De atunci* încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă**, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

*Mar. 1:14, 15. **Mat. 3:2; Mat. 10:7

Isus cheamă patru ucenici

18. Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus* a văzut doi fraţi: pe Simon, zis** Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.

*Mar. 1:16-18; Luc. 5:2. **Ioan 1:42

19. El le-a zis: „Veniţi* după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”

*Luc. 5:10, 11

20. Îndată* ei au lăsat mrejele şi au mers după El.

*Mar. 10:28; Luc. 18:28

21. De-acolo* a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat.

*Mar. 1:19, 20; Luc. 5:10

22. Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

Isus învaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi

23. Isus străbătea toată Galileea, învăţând* pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia** Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.

*Mat. 9:35; Mar. 1:21, 39; Luc. 4:15, 44. **Mat. 24:14; Mar. 1:14. Mar. 1:34

24. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
25. După El au mers* multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

*Mar. 3:7

Capitolul 5

Cuvântarea de pe munte – Fericirile

1. Când a văzut Isus noroadele, S-a suit* pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.

*Mar. 3:13

2. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3. „Ferice* de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

*Luc. 6:20; Ps. 51:17; Prov. 16:19; Prov. 29:23; Isa. 57:15; Isa. 66:2

4. Ferice* de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

*Isa. 61:2, 3; Luc. 6:21; Ioan 16:20; 2Cor. 1:7; Apoc. 21:4

5. Ferice* de cei blânzi, căci ei** vor moşteni pământul!

*Ps. 37:11. **Rom. 4:13

6. Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci* ei vor fi săturaţi!

*Isa. 55:1; Isa. 65:13

7. Ferice de cei milostivi, căci* ei vor avea parte de milă!

*Ps. 41:1; Mat. 6:14; Mar. 11:25; 2Tim. 1:16; Evr. 6:10; Iac. 2:13

8. Ferice* de cei cu inima curată, căci** ei vor vedea pe Dumnezeu!

*Ps. 15:2; Ps. 24:4; Evr. 12:14. **1Cor. 13:12; 1Ioan 3:2, 3

9. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10. Ferice* de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

*2Cor. 4:17; 2Tim. 2:12; 1Pet. 3:14

11. Ferice* va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele** şi neadevărate împotriva voastră!

*Luc. 6:12. **1Pet. 4:14

12. Bucuraţi-vă* şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa** au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

*Luc. 6:23; Fap. 5:41; Rom. 5:3; Iac. 1:2; 1Pet. 4:13. **2Cron. 36:16; Neem. 9:26; Mat. 23:34, 37; Fap. 7:52; 1Tes. 2:15

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

13. Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea* îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

*Mar. 9:50; Luc. 14:34, 35

14. Voi* sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

*Prov. 4:18; Filip. 2:15

15. Şi oamenii n-aprind* lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

*Mar. 4:21; Luc. 8:16; Luc. 11:33

16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei* să vadă faptele voastre bune şi să slăvească** pe Tatăl vostru care este în ceruri.

*1Pet. 2:12. **Ioan 15:8; 1Cor. 14:25

Împlinirea Legii şi Prorocilor

17. Să* nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

*Rom. 3:31; Rom. 10:4; Gal. 3:24

18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme* nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

*Luc. 16:17

19. Aşa că, oricine* va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

*Iac. 2:10

20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece* neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

*Rom. 9:31; Rom. 10:3

Despre ucidere

21. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să* nu ucizi; oricine** va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.”

*Exod. 20:13; Deut. 5:17. **1Ioan 3:15

22. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va* cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

*Iac. 2:20

23. Aşa că, dacă* îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

*Mat. 8:4; Mat. 23:19

24. lasă-ţi* darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.

*Iov 42:8; Mat. 18:19; 1Tim. 2:8; 1Pet. 3:7

25. Caută* de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă** vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.

*Prov. 25:8; Luc. 12:58, 59. **Ps. 32:6; Isa. 55:6

26. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

Despre preacurvie şi despărţire

27. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să* nu preacurveşti.”

*Exod. 20:14; Deut. 5:18

28. Dar Eu vă spun că oricine se uită* la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

*Iov 31:1; Prov. 6:25; Gen. 34:2; 2Sam. 11:2

29. Dacă* deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l** şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

*Mat. 18:8, 9; Mar. 9:43-47. **Mat. 19:12; Rom. 8:13; 1Cor. 9:27; Col. 3:5

30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: „Oricine* îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.”

*Deut. 24:11; Ier. 3:1; Mat. 19:3, etc.; Mar. 10:2, etc.

32. Dar Eu vă spun că oricine* îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.

*Mat. 19:9; Luc. 16:18; Rom. 7:3; 1Cor. 7:10, 11

Despre jurământ

33. Aţi mai auzit iarăşi că* s-a zis celor din vechime: „Să nu** juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”

*Mat. 23:16. **Exod. 20:7; Lev. 19:12; Num. 30:2; Deut. 5:11. Deut. 23:23

34. Dar Eu vă spun: să nu juraţi* nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul** de domnie al lui Dumnezeu;

*Mat. 23:16, 18, 22; Iac. 5:12. **Isa. 66:1

35. nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea* marelui Împărat.

*Ps. 48:2; Ps. 87:3

36. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37. Felul* vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

*Col. 4:6; Iac. 5:12

Suferirea răului şi iubirea vrăjmaşilor

38. Aţi auzit că s-a zis: „Ochi* pentru ochi şi dinte pentru dinte.”

*Exod. 21:24; Lev. 24:20; Deut. 19:21

39. Dar Eu vă spun: să* nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui** te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

*Prov. 20:22; Prov. 24:29; Luc. 9:29; Rom. 12:17, 19; 1Cor. 6:7; 1Tes. 5:15; 1Pet. 3:9. **Isa. 50:6; Plâng. 3:30

40. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Dacă te sileşte* cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.

*Mat. 27:32; Mar. 15:21

42. Celui ce-ţi cere dă-i; şi nu* întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

*Deut. 15:8, 10; Luc. 6:30, 35

43. Aţi auzit că s-a zis: „Să* iubeşti pe aproapele tău şi să** urăşti pe vrăjmaşul tău.”

*Lev. 19:18. **Deut. 23:6; Ps. 41:10

44. Dar Eu vă spun: iubiţi* pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc** şi vă prigonesc,

*Luc. 6:27, 35; Rom. 12:14, 20. **Luc. 23:34; Fap. 7:60; 1Cor. 4:12, 13; 1Pet. 2:23; 1Pet. 3:9

45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară* soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

*Iov 25:3

46. Dacă iubiţi* numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?

*Luc. 6:32

47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
48. Voi fiţi*, dar, desăvârşiţi, după cum** şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

*Gen. 17:1; Lev. 11:44; Lev. 19:2; Luc. 6:36; Col. 1:28; Col. 4:12; Iac. 1:4; 1Pet. 1:15, 16. **Efes. 5:1

Capitolul 6

Despre milostenie şi rugăciune

1. Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
2. Tu, dar, când faci* milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

*Rom. 12:8

3. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4. pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti*.

*Luc. 14:14

5. Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
6. Ci tu, când te rogi, intră* în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

*2Împ. 4:33

Tatăl nostru – Iertarea greşelilor

7. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi* aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora** li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.

*Ecl. 5:2. **1Împ. 18:26, 29

8. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
9. Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl* nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău;

*Luc. 11:2, etc.

10. vie Împărăţia Ta; facă-se* voia Ta, precum** în cer şi pe pământ.

*Mat. 26:39, 42; Fap. 21:14. **Ps. 103:20, 21

11. Pâinea noastră* cea de toate zilelea dă-ne-o nouă astăzi;

aSau: pentru mâine

*Iov 23:12; Prov. 30:8

12. şi ne* iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştria;

aGreacă: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.

*Mat. 18:21, etc.

13. şi* nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne** de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”

*Mat. 26:41; Luc. 22:40, 46; 1Cor. 10:13; 2Pet. 2:9; Apoc. 3:10. **Ioan 17:15. 1Cron. 29:11

14. Dacă* iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

*Mar. 11:25, 26; Efes. 4:32; Col. 3:13

15. Dar dacă nu* iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

*Mat. 18:35; Iac. 2:13

Despre post

16. Când postiţi*, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

*Isa. 58:5

17. Ci tu, când posteşti, unge-ţi* capul şi spală-ţi faţa,

*Rut 3:3; Dan. 10:3

18. ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Adevăratele comori – Neputinţa de a sluji la doi stăpâni – Grijile şi îngrijorările

19. Nu vă strângeţi* comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

*Prov. 23:4; 1Tim. 6:17; Evr. 13:5; Iac. 5:1, etc.

20. ci* strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

*Mat. 19:21; Luc. 12:33, 34; Luc. 18:22; 1Tim. 6:19; 1Pet. 1:4

21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
22. Ochiul este lumina* trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

*Luc. 11:34, 36

23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
24. Nimeni* nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu** puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

*Luc. 16:13. **Gal. 1:10; 1Tim. 6:17; Iac. 4:4; 1Ioan 2:15

25. De aceea vă spun: nu* vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

*Ps. 55:22; Luc. 12:22, 23; Filip. 4:6; 1Pet. 5:7

26. Uitaţi-vă* la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

*Iov 38:41; Ps. 147:9; Luc. 12:24, etc.

27. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
28. Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
29. totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
32. Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
33. Căutaţi* mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

*1Împ. 3:13; Ps. 37:25; Mar. 10:30; Luc. 12:31; 1Tim. 4:8

34. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

Capitolul 7

Despre judecăţile aspre – Bârna şi paiul – Lucrurile sfinte

1. Nu* judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

*Luc. 6:37; Rom. 2:1; Rom. 14:3, 4, 10, 13; 1Cor. 4:3, 5; Iac. 4:11, 12

2. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi* cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.

*Mar. 4:24; Luc. 6:38

3. De* ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

*Luc. 6:41, 42

4. Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
5. Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6. Să nu* daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.

*Prov. 9:7, 8; Prov. 23:9; Fap. 13:45, 46

Stăruinţa în rugăciune

7. Cereţi*, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

*Mat. 21:22; Mar. 11:24; Luc. 11:9, 10; Luc. 13:1; Ioan 14:13; Ioan 15:7; Ioan 16:23, 24; Iac. 1:5, 6; 1Ioan 3:22; 1Ioan 5:14, 15

8. Căci oricine* cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.

*Prov. 8:17; Ier. 29:12, 13

9. Cine* este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?

*Luc. 11:11-13

10. Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
11. Deci, dacă voi, care* sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!

*Gen. 6:5; Gen. 8:21

12. Tot ce* voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta** este cuprinsă Legea şi Prorocii.

*Luc. 6:31. **Lev. 19:18; Mat. 22:40; Rom. 13:8-10; Gal. 5:14; 1Tim. 1:5

Poarta cea strâmtă

13. Intraţi* pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

*Luc. 13:24

14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

Proorocii mincinoşi

15. Păziţi-vă* de prorocii mincinoşi! Ei** vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

*Deut. 13:3; Ier. 23:16; Mat. 24:4, 5, 11, 24; Mar. 13:22; Rom. 16:17, 18; Efes. 5:6; Col. 2:8; 2Pet. 2:1-3; 1Ioan 4:1. **Mica 3:5; 2Tim. 3:5. Fap. 20:29, 30

16. Îi veţi cunoaşte după* roadele lor. Culeg** oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

*Mat. 7:20; Mat. 12:33. **Luc. 6:43, 44

17. Tot aşa, orice* pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

*Ier. 11:19; Mat. 12:33

18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19. Orice* pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

*Mat. 3:10; Luc. 3:9; Ioan 15:2, 6

20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Casa zidită pe stâncă

21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne*, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

*Osea 8:2; Mat. 25:11, 12; Luc. 6:46; Luc. 13:25; Fap. 19:13; Rom. 2:13; Iac. 1:22

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am* prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

*Num. 24:4; Ioan 11:51; 1Cor. 13:2

23. Atunci* le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă** de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

*Mat. 25:12; Luc. 13:25, 27; 2Tim. 2:19. **Ps. 5:5; Ps. 6:8; Mat. 25:41

24. De aceea, pe oricine* aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.

*Luc. 6:47, etc.

25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”
28. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite* de învăţătura Lui;

*Mat. 13:54; Mar. 1:22; Mar. 6:2; Luc. 4:32

29. căci* El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

*Ioan 7:46

Capitolul 8

Vindecarea unui lepros

1. Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
2. Şi* un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi.”

*Mar. 1:40, etc.

3. Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţat!” Îndată a fost curăţată lepra lui.
4. Apoi Isus i-a zis: „Vezi* să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului şi adu darul pe care l-a rânduit** Moise, ca mărturie pentru ei.”

*Mat. 9:30; Mar. 5:43. **Lev. 14:3, 4, 10; Luc. 4:14

Vindecarea robului unui sutaş

5. Pe când* intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga

*Luc. 7:1, etc.

6. şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuie cumplit.”
7. Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.”
8. „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu* sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi** numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.

*Luc. 15:19, etc.. **Ps. 107:20

9. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.”
10. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.
11. Dar vă spun că vor veni mulţi* de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.

*Gen. 12:3; Isa. 2:2, 3; Isa. 11:10; Mal. 1:11; Luc. 13:29; Fap. 10:45; Fap. 11:18; Fap. 14:27; Rom. 15:9, etc.; Efes. 3:6

12. Iar* fiii Împărăţiei vor** fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

*Mat. 21:43. **Mat. 13:42, 50; Mat. 22:13; Mat. 24:51; Mat. 25:30; Luc. 13:28; 2Pet. 2:17; Iuda 1:13

13. Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru şi mai multor bolnavi

14. Isus S-a dus apoi* în casa lui Petru şi a văzut pe soacra** acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri.

*Mar. 1:29-31; Luc. 4:38, 39. **1Cor. 9:5

15. S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat şi a început să-I slujească.
16. Seara*, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii,

*Mar. 1:32, etc.; Luc. 4:40, 41

17. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El* a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”

*Isa. 53:4; 1Pet. 2:24

Cum să urmăm pe Isus

18. Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
19. Atunci* s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”

*Luc. 9:57, 58

20. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
21. Un* altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi** voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.”

*Luc. 9:59, 60. **1Împ. 19:20

22. „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.”

Potolirea furtunii

23. Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
24. Şi* deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.

*Mar. 4:37, etc.; Luc. 8:23, etc.

25. Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”
26. El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat*, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.

*Ps. 65:7; Ps. 89:9; Ps. 107:29

27. Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Doi îndrăciţi sunt tămăduiţi

28. Când* a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

*Mar. 5:1, etc.; Luc. 8:26, etc.

29. Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”
30. Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.
31. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.”
32. „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape.
33. Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii.
34. Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au* rugat să plece din ţinutul lor.

*Deut. 5:25; 1Împ. 17:18; Luc. 5:8; Fap. 16:39

Capitolul 9

Vindecarea unui slăbănog

1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi* a venit în cetatea Sa.

*Mat. 4:13

2. Şi* iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut** credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”

*Mar. 2:3; Luc. 5:18. **Mat. 8:10

3. Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”
4. Isus, care le cunoştea* gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?

*Ps. 139:2; Mat. 12:25; Mar. 12:15; Luc. 5:22; Luc. 6:8; Luc. 9:47; Luc. 11:17

5. Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: „Scoală-te şi umblă”?
6. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
7. Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.
8. Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei

9. De acolo, Isus a mers* mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.

*Mar. 2:14; Luc. 5:27

10. Pe* când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.

*Mar. 2:15, etc.; Luc. 5:29, etc.

11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii* şi cu păcătoşii**?”

*Mat. 11:19; Luc. 5:30; Luc. 15:2. **Gal. 2:15

12. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă* voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci** pe cei păcătoşi.”

*Osea 6:6; Mica 6:6-8; Mat. 12:7. **1Tim. 1:15

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De* ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?”

*Mar. 2:18, etc.; Luc. 5:33, etc.; Luc. 18:12

15. Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii* câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci** vor posti.

*Ioan 3:29. **Fap. 13:2, 3; Fap. 14:23; 1Cor. 7:5

16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei

18. Pe când* le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.”

*Mar. 5:22, etc.; Luc. 8:41, etc.

19. Isus S-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
20. Şi*, iată, o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui.

*Mar. 5:25; Luc. 8:43

21. Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.”
22. Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa* ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

*Luc. 7:50; Luc. 8:48; Luc. 17:19; Luc. 18:42

23. Când* a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii** şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,

*Mar. 5:38; Luc. 8:51. **2Cron. 35:25

24. le-a zis: „Daţi-vă la o parte*; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.

*Fap. 20:10

25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.
26. Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi

27. Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul* lui David!”

*Mat. 15:22; Mat. 20:30, 31; Mar. 10:47, 48; Luc. 18:38, 39

28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
29. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
30. Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi* să nu ştie nimeni.”

*Mat. 8:4; Mat. 12:16; Mat. 17:9; Luc. 5:14

31. Dar* ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.

*Mar. 7:36

Vindecarea unui mut îndrăcit

32. Pe* când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.

*Mat. 12:22; Luc. 11:14

33. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
34. Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El* dracii!”

*Mat. 12:24; Mar. 3:22; Luc. 11:15

Lui Isus îi este milă de gloate

35. Isus străbătea* toate cetăţile şi satele, învăţând** pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.

*Mar. 6:6; Luc. 13:22. **Mat. 4:23

36. Când* a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca** nişte oi care n-au păstor.

*Mar. 6:34. **Num. 27:17; 1Împ. 22:17; Ezec. 34:5; Zah. 10:2

37. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul*, dar puţini sunt lucrătorii!

*Luc. 10:2; Ioan 4:35

38. Rugaţi, dar*, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

*2Tes. 3:1

Capitolul 10

Trimiterea celor doisprezece apostoli

1. Apoi Isus a chemat* pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

*Mar. 3:13, 14; Mar. 6:7; Luc. 6:13; Luc. 9:1

2. Iată numele celor doisprezece apostoli:
Cel dintâi, Simon, zis* Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;

*Ioan 1:42

3. Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
4. Simon*, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul**, cel care a vândut pe Isus.

*Luc. 6:15; Fap. 1:13. **Ioan 13:26

5. Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare:
„Să* nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor**;

*Mat. 4:15. **2Împ. 17:24; Ioan 4:9, 20

6. ci* să mergeţi mai degrabă la oile** pierdute ale casei lui Israel.

*Mat. 15:24; Fap. 13:46. **Isa. 53:6; Ier. 50:6, 17; Ezec. 34:5, 6, 16; 1Pet. 2:25

7. Şi* pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia** cerurilor este aproape!”

*Luc. 9:2. **Mat. 3:2; Mat. 4:17; Luc. 10:9

8. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără* plată aţi primit, fără plată să daţi.

*Fap. 8:18, 20

9. Să nu* luaţi nici aur, nici argint, nici aramă** în brâiele voastre,

*1Sam. 9:7; Mar. 6:8; Luc. 9:3; Luc. 10:4; Luc. 22:35. **Mar. 6:8

10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci* vrednic este lucrătorul de hrana lui.

*Luc. 10:7; 1Cor. 9:7, etc.; 1Tim. 5:18

11. În* orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.

*Luc. 10:8

12. La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;
13. şi*, dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar**, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

*Luc. 10:5. **Ps. 35:13

14. Dacă* nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi** praful de pe picioarele voastre.”

*Mar. 6:11; Luc. 9:5; Luc. 10:10, 11. **Neem. 5:13; Fap. 13:51; Fap. 18:6

15. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai* uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

*Mat. 11:22, 24

Primirea apostolilor de lume

16. Iată*, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar**, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

*Luc. 10:3. **Rom. 16:19; Efes. 5:15. 1Cor. 14:20; Filip. 2:15

17. Păziţi-vă de oameni; căci vă* vor da în judecata soboarelor şi vă** vor bate în sinagogile lor.

*Mat. 24:9; Mar. 13:9; Luc. 12:11; Luc. 21:12. **Fap. 5:40

18. Din pricina Mea, veţi* fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.

*Fap. 12:1; Fap. 24:10; Fap. 25:7, 23; 2Tim. 4:16

19. Dar*, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă** va fi dat chiar în ceasul acela;

*Mar. 13:11-13; Luc. 12:11; Luc. 21:14, 15. **Exod. 4:12; Ier. 1:7

20. fiindcă* nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

*2Sam. 23:2; Fap. 4:8; Fap. 6:10; 2Tim. 4:17

21. Fratele* va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.

*Mica 7:6; Mat. 10:35, 36; Luc. 21:16

22. Veţi* fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar** cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

*Luc. 21:17. **Dan. 12:12, 13; Mat. 24:13; Mar. 13:13

23. Când* vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până** va veni Fiul omului.

*Mat. 2:13; Mat. 4:12; Mat. 12:15; Fap. 8:1; Fap. 9:25; Fap. 14:6. **Mat. 16:28

24. Ucenicul nu* este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său.

*Luc. 6:40; Ioan 13:16; Ioan 15:30

25. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe* Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?

*Mat. 12:24; Mar. 3:22; Luc. 11:15; Ioan 8:48, 52

26. Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci* nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.

*Mar. 4:22; Luc. 8:17; Luc. 12:2, 3

27. Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.
28. Nu* vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

*Isa. 8:12, 13; Luc. 12:4; 1Pet. 3:14

29. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
30. Cât* despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.

*1Sam. 14:45; 2Sam. 14:11; Luc. 21:18; Fap. 27:34

31. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
32. De aceea*, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi** Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;

*Luc. 12:8; Rom. 10:9, 10. **Apoc. 3:5

33. dar* de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

*Mar. 8:38; Luc. 9:26; 2Tim. 2:12

34. Să nu* credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.

*Luc. 12:49, 51-53

35. Căci am venit să despart pe fiu de* tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.

*Mica 7:6

36. Şi omul va avea de vrăjmaşi* chiar pe cei din casa lui.

*Ps. 41:9; Ps. 55:13; Mica 7:6; Ioan 13:18

37. Cine* iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

*Luc. 14:26

38. Cine* nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.

*Mat. 16:24; Mar. 8:34; Luc. 9:23; Luc. 14:27

39. Cine* îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.

*Mat. 16:25; Luc. 17:33; Ioan 12:25

Primirea ucenicilor

40. Cine* vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

*Mat. 18:5; Luc. 9:48; Luc. 10:16; Ioan 12:44; Ioan 13:20; Gal. 4:14

41. Cine* primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.

*1Împ. 17:10; 1Împ. 18:4; 2Împ. 4:8

42. Şi* oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

*Mat. 18:5, 6; Mat. 25:40; Mar. 9:41; Evr. 6:10

Capitolul 11

1. După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

2. Ioan* a auzit din** temniţă despre lucrările lui Hristos

*Luc. 7:18, 19, etc.. **Mat. 14:3

3. şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela* care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”

*Gen. 49:10; Num. 24:17; Dan. 9:24; Ioan 6:14

4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
5. orbii* îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor** li se propovăduieşte Evanghelia.

*Isa. 29:18; Isa. 35:4-6; Isa. 42:7; Ioan 2:23; Ioan 3:2; Ioan 5:36; Ioan 10:25, 38; Ioan 14:11. **Ps. 22:26; Isa. 61:1; Luc. 4:18; Iac. 2:5

6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi* un prilej de poticnire.”

*Isa. 8:14, 15; Mat. 13:57; Mat. 24:10; Mat. 26:31; Rom. 9:32, 33; 1Cor. 1:23; 1Cor. 2:14; Gal. 5:11; 1Pet. 2:8

Mărturia lui Isus despre Ioan

7. Pe când* se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie** clătinată de vânt?

*Luc. 7:24. **Efes. 4:14

8. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
9. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi* mai mult decât un proroc;

*Mat. 14:5; Mat. 21:26; Luc. 1:76; Luc. 7:26

10. căci el este acela despre care s-a scris:
„Iată*, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”

*Mal. 3:1; Mar. 1:2; Luc. 1:76; Luc. 7:27

11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din* zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.

*Luc. 16:16

13. Căci până la Ioan au prorocit toţi* Prorocii şi Legea.

*Mal. 4:6

14. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie* care trebuia să vină.

*Mal. 4:5; Mat. 17:12; Luc. 1:17

15. Cine* are urechi de auzit să audă.

*Mat. 13:9; Luc. 8:8; Apoc. 2:7, 11, 17, 29; Apoc. 3:6, 13, 22

16. Cu* cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:

*Luc. 7:31

17. „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.”
18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: „Are drac!”
19. A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten* al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi**, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

*Mat. 9:10. **Luc. 7:35

Mustrarea cetăţilor nepocăite

20. Atunci* Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.

*Luc. 10:13, etc.

21. „Vai de tine, Horazine!”, a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu* sac şi cenuşă.

*Ioan 3:7, 8

22. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va* fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

*Mat. 10:15; Mat. 11:24

23. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat* oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.

*Isa. 14:13; Plâng. 2:1

24. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru* ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

*Mat. 10:15

Lucrurile descoperite pruncilor – Jugul lui Hristos

25. În* vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai** ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.

*Luc. 10:21. **Ps. 8:2; 1Cor. 1:19, 27; 1Cor. 2:8; 2Cor. 3:14. Mat. 16:17

26. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!”
27. „Toate* lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi** nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

*Mat. 28:18; Luc. 10:22; Ioan 3:35; Ioan 13:3; Ioan 17:2; 1Cor. 15:27. **Ioan 1:18; Ioan 6:46; Ioan 10:15

28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi* învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit** cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

*Ioan 13:15; Filip. 2:5; 1Pet. 2:21; 1Ioan 2:6. **Zah. 9:9; Filip. 2:7, 8. Ier. 6:16

30. Căci* jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

*1Ioan 5:3

Capitolul 12

Spicele şi ziua Sabatului

1. În vremea aceea, Isus trecea* prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.

*Deut. 23:25; Mar. 2:23; Luc. 6:1

2. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”
3. Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce* a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?

*1Sam. 21:6

4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile* pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci** numai preoţilor?

*Exod. 25:30; Lev. 24:5. **Exod. 29:32, 33; Lev. 8:31; Lev. 24:9

5. Sau n-aţi citit în Lege* că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?

*Num. 28:9; Ioan 7:22

6. Dar Eu vă spun că aici este Unul* mai mare decât Templul.

*2Cron. 6:18; Mal. 3:1

7. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă* voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.

*Osea 6:6; Mica 6:6-8; Mat. 9:13

8. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

Omul cu mâna uscată

9. Isus* a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.

*Mar. 3:1; Luc. 6:6

10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit* a vindeca în zilele de Sabat?”

*Luc. 13:14; Luc. 14:3; Ioan 9:16

11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i* cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?

*Exod. 23:4, 5; Deut. 22:4

12. Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
13. Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14. Fariseii* au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.

*Mat. 27:1; Mar. 3:6; Luc. 6:11; Ioan 5:18; Ioan 10:39; Ioan 11:53

Isus Robul Domnului

15. Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a* plecat de acolo. După** El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii

*Mat. 10:23; Mar. 3:7. **Mat. 19:2

16. şi le-a poruncit* cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut;

*Mat. 9:30

17. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
18. „Iată* Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în** care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

*Isa. 42:1. **Mat. 3:17; Mat. 17:5

19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
20. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
21. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”

Îndrăcitul mut şi orb – Păcatul împotriva Duhului Sfânt

22. Atunci* I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

*Mat. 9:32; Mar. 3:11; Luc. 11:14

23. Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
24. Când* au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”

*Mat. 9:34; Mar. 3:22; Luc. 11:15

25. Isus, care le cunoştea* gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.

*Mat. 9:4; Ioan 2:25; Apoc. 2:23

26. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?
27. Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
28. Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia* lui Dumnezeu a venit peste voi.

*Dan. 2:44; Dan. 7:14; Luc. 1:33; Luc. 11:20; Luc. 17:20, 21

29. Sau*, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.

*Isa. 49:24; Luc. 11:21-23

30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
31. De aceea vă spun: orice* păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar** hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.

*Mar. 3:28; Luc. 12:10; Evr. 6:4, etc.; Evr. 10:26, 29; 1Ioan 5:16. **Fap. 7:51

32. Oricine va vorbi* împotriva Fiului omului va fi iertat**; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

*Mat. 11:19; Mat. 13:55; Ioan 7:12, 52. **1Tim. 1:13

33. Ori faceţi pomul bun şi rodul* lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.

*Mat. 7:17; Luc. 6:43, 44

34. Pui* de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci** din prisosul inimii vorbeşte gura.

*Mat. 3:7; Mat. 23:33. **Luc. 6:45

35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Minunea cu proorocul Iona

38. Atunci* unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”

*Mat. 16:1; Mar. 8:11; Luc. 11:16, 29; Ioan 2:18; 1Cor. 1:22

39. Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar* cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.

*Isa. 57:3; Mat. 16:4; Mar. 8:38; Ioan 4:48

40. Căci*, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

*Iona 1:17

41. Bărbaţii* din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l** vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

*Luc. 11:32. **Ier. 3:11; Ezec. 16:51, 52; Rom. 2:27. Iona 3:5

42. Împărăteasa* de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

*1Împ. 10:1; 2Cron. 9:1; Luc. 11:31

43. Duhul* necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă** prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.

*Luc. 11:24. **Iov 1:7; 1Pet. 5:8

44. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi* starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

*Evr. 6:4; Evr. 10:26; 2Pet. 2:20-22

Mama şi fraţii lui Isus

46. Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată* că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.

*Mar. 3:31; Luc. 8:19-21

47. Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii* Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.”

*Mat. 13:55; Mar. 6:3; Ioan 2:12; Ioan 7:3, 5; Fap. 1:14; 1Cor. 9:5; Gal. 1:19

48. Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”
49. Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
50. Căci oricine* face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

*Ioan 15:14; Gal. 5:6; Gal. 6:15; Col. 3:11; Evr. 2:11

Capitolul 13

Pilda semănătorului

1. În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea* lângă mare.

*Mar. 4:1

2. O mulţime de noroade s-au* strâns la El, aşa că a trebuit să Se** suie să şadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.

*Luc. 8:4. **Luc. 5:3

3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
7. O altă* parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.

*Luc. 8:5

8. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută*, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.

*Gen. 26:12

9. Cine* are urechi de auzit să audă.”

*Mat. 11:15; Mar. 4:9

10. Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
11. Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă* v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

*Mat. 11:25; Mat. 16:17; Mar. 4:11; 1Cor. 2:10; 1Ioan 2:27

12. Căci* celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

*Mat. 25:29; Mar. 4:25; Luc. 8:18; Luc. 19:26

13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice:
„Veţi* auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.

*Isa. 6:9; Ezec. 12:2; Mar. 4:12; Luc. 8:10; Ioan 12:40; Fap. 28:26, 27; Rom. 11:8; 2Cor. 3:14, 15

15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns* tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

*Evr. 5:11

16. Dar ferice* de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!

*Mat. 16:17; Luc. 10:23, 24; Ioan 20:29

17. Adevărat vă spun că mulţi* proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.

*Evr. 11:13; 1Pet. 1:10, 11

18. Ascultaţi*, dar, ce înseamnă pilda semănătorului:

*Mar. 4:14; Luc. 8:11

19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie*, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.

*Mat. 4:23

20. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu* bucurie;

*Isa. 58:2; Ezec. 33:31, 32; Ioan 5:35

21. dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se* leapădă îndată de el.

*Mat. 11:6; 2Tim. 1:15

22. Sămânţa* căzută între** spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.

*Mat. 19:23; Mar. 10:23; Luc. 18:24; 1Tim. 6:9; 2Tim. 4:10. **Ier. 4:3

23. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Pilda neghinei

24. Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
27. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?”
28. El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?”
29. „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul* împreună cu ea.

*Mat. 3:12

30. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului

31. Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia* cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.

*Isa. 2:2, 3; Mica 4:1; Mar. 4:30, etc.; Luc. 13:18, 19

32. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”
33. Le-a spus* o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”

*Luc. 13:20, etc.

34. Isus a spus noroadelor toate aceste* lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,

*Mar. 4:33, 34

35. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi* vorbi în pilde, voi** spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

*Ps. 78:2. **Rom. 16:25, 26; 1Cor. 2:7; Efes. 3:9; Col. 1:26

Tâlcuirea pildei neghinei

36. Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37. El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38. Ţarina* este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii** celui rău.

*Mat. 24:14; Mat. 28:19; Mar. 16:15, 20; Luc. 24:47; Rom. 10:18; Col. 1:6. **Gen. 3:15; Ioan 8:44; Fap. 13:10; 1Ioan 3:8

39. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul* este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.

*Ioel 3:13; Apoc. 14:15

40. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
41. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi* ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea

*Mat. 18:7; 2Pet. 2:12

42. şi-i* vor arunca în cuptorul aprins; acolo** va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

*Mat. 3:12; Apoc. 19:20; Apoc. 20:10. **Mat. 8:12; Mat. 13:50

43. Atunci* cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine** are urechi de auzit să audă.

*Dan. 12:3; 1Cor. 15:42, 43, 58. **Mat. 13:9

Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului

44. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde* tot ce are şi cumpără** ţarina aceea.

*Filip. 3:7, 8. **Isa. 55:1; Apoc. 3:18

45. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46. Şi, când găseşte un* mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.

*Prov. 2:4; Prov. 3:14, 15; Prov. 8:10, 19

Pilda năvodului

47. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde* tot felul de peşti.

*Mat. 22:10

48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
49. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi* pe cei răi din mijlocul celor buni

*Mat. 25:32

50. şi-i* vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

*Mat. 13:42

51. Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
52. Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi* şi lucruri vechi.”

*Cânt. 7:13

Isus la Nazaret – Necredinţa locuitorilor

53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
54. A* venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

*Mat. 2:23; Mar. 6:1; Luc. 4:16, 23

55. Oare* nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov**, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?

*Isa. 49:7; Mar. 6:3; Luc. 3:23; Ioan 6:42. **Mar. 15:40. Mat. 12:46

56. Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
57. Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire*.
Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu** este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.”

*Mat. 11:6; Mar. 6:3, 4. **Luc. 4:24; Ioan 4:44

58. Şi n-a* făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

*Mar. 6:5, 6

Capitolul 14

Moartea lui Ioan Botezătorul

1. În vremea aceea, cârmuitorul Irod* a auzit vorbindu-se despre Isus;

*Mar. 6:14; Luc. 9:7

2. şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.”
3. Căci* Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

*Mar. 6:17; Luc. 3:19, 20

4. pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi* este îngăduit s-o ai de nevastă.”

*Lev. 18:16; Lev. 20:21

5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că* norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.

*Mat. 21:26; Luc. 20:6

6. Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
7. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
8. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
9. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
10. Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
11. Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

Înmulţirea pâinilor

13. Isus, când a auzit* vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

*Mat. 10:23; Mat. 12:15; Mar. 6:32; Luc. 9:10; Ioan 6:1, 2

14. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I* s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

*Mat. 9:36; Mar. 6:34

15. Când* s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”

*Mar. 6:35; Luc. 9:12; Ioan 6:5

16. „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.”
17. Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
18. Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
19. Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat*, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.

*Mat. 15:36

20. Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
21. Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Umblarea pe mare

22. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
23. După* ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase**, şi El era singur acolo.

*Mar. 6:46. **Ioan 6:16

24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
25. Când se îngâna ziua cu noapteaa, Isus a venit la ei, umblând* pe mare.

aGreacă: în a patra strajă

*Iov 9:8

26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
27. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
28. „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”
29. „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
33. Cei ce erau în corabie au venit de s-au* închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

*Ps. 2:7; Mat. 16:16; Mat. 26:63; Mar. 1:1; Luc. 4:41; Ioan 1:49; Ioan 6:69; Ioan 11:27; Fap. 8:37; Rom. 1:2

34. După* ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

*Mar. 6:53

35. Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi* s-au atins s-au vindecat.

*Mat. 9:20; Mar. 3:10; Luc. 6:19; Fap. 19:12

Capitolul 15

Fariseii şi datina bătrânilor

1. Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au* venit la Isus şi I-au zis:

*Mar. 7:1

2. „Pentru* ce calcă ucenicii Tăi datina** bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

*Mar. 7:5. **Col. 2:8

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte* pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine** va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.”

*Exod. 20:12; Lev. 19:3; Deut. 5:16; Prov. 23:22; Efes. 6:2. **Exod. 21:17; Lev. 20:9; Deut. 27:16; Prov. 20:20; Prov. 30:17

5. Dar* voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu”

*Mar. 7:11, 12

6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.
7. Făţarnicilor*, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

*Mar. 7:6

8. „Norodul acesta* se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

*Isa. 29:13; Ezec. 33:31

9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând* ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

*Isa. 29:13; Col. 2:18, 22; Tit 1:14

Lucrurile care spurcă pe om

10. Isus a chemat* mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:

*Mar. 7:14

11. Nu* ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

*Fap. 10:15; Rom. 14:14, 17, 20; 1Tim. 4:4; Tit 1:15

12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”
13. Drept răspuns, El le-a zis: „Orice* răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

*Ioan 15:2; 1Cor. 3:12, etc.

14. Lăsaţi-i: sunt* nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

*Isa. 9:16; Mal. 2:8; Mat. 23:16; Luc. 6:39

15. Petru* a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”

*Mar. 7:17

16. Isus a zis: „Şi* voi tot fără pricepere sunteţi?

*Mat. 16:9; Mar. 7:18

17. Nu înţelegeţi că orice* intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?

*1Cor. 6:13

18. Dar, ce* iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

*Iac. 3:6

19. Căci* din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

*Gen. 6:5; Gen. 8:21; Prov. 6:14; Ier. 17:9; Mar. 7:21

20. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Femeia canaanită

21. Isus*, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

*Mar. 7:24

22. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
23. El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu* nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

*Mat. 10:5, 6; Fap. 3:25, 26; Fap. 13:46; Rom. 15:8

25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei*!”

*Mat. 7:6; Filip. 3:2

27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

A doua înmulţire a pâinilor

29. Isus* a plecat din locurile acelea şi a venit lângă** Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo.

*Mar. 7:31. **Mat. 4:18

30. Atunci* au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;

*Isa. 35:5, 6; Mat. 11:5; Luc. 7:22

31. aşa că noroadele se mirau, când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă, şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Isus* a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”

*Mar. 8:1

33. Ucenicii* I-au zis: „De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”

*2Împ. 4:43

34. „Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”.
35. Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.
36. A luat* cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit** lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.

*Mat. 14:19. **1Sam. 9:13; Luc. 22:19

37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.
38. Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
39. În urmă* Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

*Mar. 8:10

Capitolul 16

Aluatul Fariseilor

1. Fariseii* şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.

*Mat. 12:38; Mar. 8:11; Luc. 11:16; Luc. 12:54-56; 1Cor. 1:22

2. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”
3. Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?
4. Un neam* viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.”
Apoi i-a lăsat şi a plecat.

*Mat. 12:39

5. Ucenicii trecuseră* de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini.

*Mar. 8:14

6. Isus le-a zis: „Luaţi seama* şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.”

*Luc. 12:1

7. Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!”
8. Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini?
9. Tot* nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?

*Mat. 14:17; Ioan 6:9

10. Nici* de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat?

*Mat. 15:34

11. Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini; ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”
12. Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Isus în ţinutul Cezareii lui Filip

13. Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine* zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

*Mar. 8:27; Luc. 9:18

14. Ei* au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”

*Mat. 14:2; Luc. 9:7-9

15. „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”
16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu* eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”

*Mat. 14:33; Mar. 8:29; Luc. 9:20; Ioan 6:69; Ioan 11:27; Fap. 8:37; Fap. 9:20; Evr. 1:2, 5; 1Ioan 4:15; 1Ioan 5:5

17. Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă* nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl** Meu care este în ceruri.

*Efes. 2:8. **1Cor. 2:10; Gal. 1:16

18. Şi Eu îţi spun: tu* eşti Petrua, şi pe** această piatrăb voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

aGreacă: Petros
bGreacă: petra

*Ioan 1:42. **Efes. 2:20; Apoc. 21:14. Iov 38:17; Ps. 9:13; Ps. 107:18; Isa. 38:10

19. Îţi* voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

*Mat. 18:18; Ioan 20:23

20. Atunci* a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

*Mat. 17:9; Mar. 8:30; Luc. 9:21

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

21. De atunci încolo, Isus a început să spună* ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.

*Mat. 20:17; Mar. 8:31; Mar. 9:31; Mar. 10:33; Luc. 9:22; Luc. 18:31; Luc. 24:6, 7

22. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!”
23. Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano*: tu** eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

*2Sam. 19:22. **Rom. 8:7

24. Atunci* Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

*Mat. 10:38; Mar. 8:34; Luc. 9:23; Luc. 14:27; Fap. 14:22; 1Tes. 3:3; 2Tim. 3:12

25. Pentru că oricine* va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.

*Luc. 17:33; Ioan 12:25

26. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce* ar da un om în schimb pentru sufletul său?

*Ps. 49:7, 8

27. Căci Fiul* omului are să vină în slava Tatălui Său cu** îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

*Mat. 26:64; Mar. 8:38; Luc. 9:26. **Dan. 7:10; Zah. 14:5; Mat. 25:31; Iuda 1:14. Iov 34:11; Ps. 62:12; Prov. 24:12; Ier. 17:10; Ier. 32:19; Rom. 2:6; 1Cor. 3:8; 2Cor. 5:10; 1Pet. 1:17; Apoc. 2:23; Apoc. 22:12

28. Adevărat vă spun că* unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

*Mar. 9:1; Luc. 9:27

Capitolul 17

Schimbarea la faţă

1. După* şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

*Mar. 9:2; Luc. 9:28

2. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”
5. Pe când* vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta** este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de†† El să ascultaţi!”

*2Pet. 1:17. **Mat. 3:17; Mar. 1:11; Luc. 3:22. Isa. 42:1. ††Deut. 18:15, 19; Fap. 3:22, 23

6. Când* au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.

*2Pet. 1:18

7. Dar Isus S-a apropiat, S-a* atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”

*Dan. 8:18; Dan. 9:21; Dan. 10:10, 18

8. Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
9. Pe când se coborau din munte, Isus* le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.”

*Mat. 16:20; Mar. 8:30; Mar. 9:9

10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare* de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

*Mal. 4:5; Mat. 11:14; Mar. 9:11

11. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze* din nou toate lucrurile.

*Mal. 4:6; Luc. 1:16, 17; Fap. 3:21

12. Dar* vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au** făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”

*Mat. 11:14; Mar. 9:12, 13. **Mat. 15:3, 10. Mat. 16:21

13. Ucenicii au înţeles atunci* că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

*Mat. 11:14

Vindecarea unui lunatic

14. Când* au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:

*Mar. 9:14; Luc. 9:37

15. „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.
16. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.”
17. „O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.”
18. Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
19. Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
20. „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă* aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

*Mat. 21:21; Mar. 11:23; Luc. 17:6; 1Cor. 12:9; 1Cor. 13:2

21. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

22. Pe* când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.

*Mat. 16:21; Mat. 20:17; Mar. 8:31; Mar. 9:30, 31; Mar. 10:33; Luc. 9:22, 44; Luc. 18:31; Luc. 24:6, 7

23. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Isus plăteşte darea pentru Templu

24. Când au ajuns* în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templua au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”

aGreacă: Cele două drahme

*Mar. 9:33

25. „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
26. Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublăa pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”

aGreacă: Un statir

Capitolul 18

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor

1. În clipa aceea*, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”

*Mar. 9:33; Luc. 9:46; Luc. 22:24

2. Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
3. şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă* nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

*Ps. 131:2; Mat. 19:14; Mar. 10:14; Luc. 18:16; 1Cor. 14:20; 1Pet. 2:2

4. De aceea, oricine* se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

*Mat. 20:27; Mat. 23:11

5. Şi oricine* va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.

*Mat. 10:42; Luc. 9:48

6. Dar* pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

*Mar. 9:42; Luc. 17:1, 2

7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri* de păcătuire; dar vai** de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

*Luc. 17:1; 1Cor. 11:19. **Mat. 26:24

8. Acum, dacă* mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.

*Mat. 5:29, 30; Mar. 9:43, 45

9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

Pilda cu oaia rătăcită

10. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii* lor în ceruri văd** pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

*Ps. 34:7; Zah. 13:7; Evr. 1:14; . **Est. 1:14; Luc. 1:19

11. Fiindcă* Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

*Luc. 9:56; Luc. 19:10; Ioan 3:17; Ioan 12:47

12. Ce* credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?

*Luc. 15:4

13. Şi*, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

*Lev. 19:17; Luc. 17:3

14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

Iertarea greşelilor

15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai* câştigat pe fratele tău.

*Iac. 5:20; 1Pet. 3:1

16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă* să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

*Deut. 17:6; Deut. 19:15; Ioan 8:17; 2Cor. 13:1; Evr. 10:28

17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân* şi ca un vameş.

*Rom. 16:17; 1Cor. 5:9; 2Tes. 3:6, 14; 2Ioan 1:10

18. Adevărat vă spun că orice* veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

*Mat. 16:19; Ioan 20:23; 1Cor. 5:4

19. Vă* mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi** dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

*Mat. 5:24. **1Ioan 3:22; 1Ioan 5:14

20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi îna Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

aGreacă: Pentru Numele Meu

Pilda robului nemilostiv

21. Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până* la şapte ori?”

*Luc. 17:4

22. Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci* până la şaptezeci de ori câte şapte.

*Mat. 6:14; Mar. 11:25; Col. 3:13

23. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbenia.

aGreacă: Talanţi

25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l* vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.

*2Împ. 4:1; Neem. 5:8

26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.”
27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”
29. Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.
31. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”
34. Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35. Tot aşa* vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

*Prov. 21:13; Mat. 6:12; Mar. 11:26; Iac. 2:13

Capitolul 19

Despărţirea bărbatului de nevastă

1. După* ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

*Mar. 10:1; Ioan 10:40

2. După* El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.

*Mat. 12:15

3. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”
4. Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că* Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască

*Gen. 1:27; Gen. 5:2; Mal. 2:15

5. şi a zis: „De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor** fi un singur trup”?

*Gen. 2:24; Mar. 10:5-9; Efes. 5:31. **1Cor. 6:16; 1Cor. 7:2

6. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
7. „Pentru* ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?”

*Deut. 24:1; Mat. 5:31

8. Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.
9. Eu*, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”

*Mat. 5:32; Mar. 10:11; Luc. 16:18; 1Cor. 7:10, 11

10. Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă* astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”

*Prov. 21:19

11. El le-a răspuns: „Nu* toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

*1Cor. 7:2, 7, 9, 17

12. Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni* de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.”

*1Cor. 7:32, 34; 1Cor. 9:5, 15

Isus şi copilaşii

13. Atunci* I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.

*Mar. 10:13; Luc. 18:15

14. Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a* celor ca ei.”

*Mat. 18:3

15. După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat

16. Atunci* s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule**, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”

*Mar. 10:17; Luc. 18:18. **Luc. 10:25

17. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
18. „Care?”, I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să* nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

*Exod. 20:13; Deut. 5:17

19. să cinsteşti* pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să** iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

*Mat. 15:4. **Lev. 19:18; Mat. 22:39; Rom. 13:9; Gal. 5:14; Iac. 2:8

20. Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”
21. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te* de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

*Mat. 6:20; Luc. 12:33; Luc. 16:9; Fap. 2:45; Fap. 4:34, 35; 1Tim. 6:18, 19;

22. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.
23. Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu* va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

*Mat. 13:22; Mar. 10:24; 1Cor. 1:26; 1Tim. 6:9, 10

24. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?”
26. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la* Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

*Gen. 18:14; Iov 42:2; Ier. 32:17; Zah. 8:6; Luc. 1:37; Luc. 18:27

Moştenirea vieţii veşnice

27. Atunci* Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi** am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

*Mar. 10:28; Luc. 18:28. **Deut. 33:9; Mat. 4:20; Luc. 5:11

28. Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi* şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

*Mat. 20:21; Luc. 22:28-30; 1Cor. 6:2, 3; Apoc. 2:26

29. Şi oricine* a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

*Mar. 10:29, 30; Luc. 18:29, 30

30. Dar* mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

*Mat. 20:16; Mat. 21:31, 32; Mar. 10:31; Luc. 13:30

Capitolul 20

Pilda lucrătorilor viei

1. Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.
2. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie.
3. A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4. „Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, „şi vă voi da ce va fi cu dreptul.” Şi s-au dus.
5. A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.
6. Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?”
7. Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceţi-vă şi voi în via mea”, le-a zis el, „şi veţi primi ce va fi cu dreptul.”
8. Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi.”
9. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un leu.
10. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.
11. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
12. şi ziceau: „Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.”
13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
14. Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
15. Nu pot* să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori** este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?”

*Rom. 9:2. **Deut. 15:9; Prov. 23:6; Mat. 6:23

16. Tot aşa*, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că** mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

*Mat. 19:30. **Mat. 22:14

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

17. Pe când* Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:

*Mar. 10:32; Luc. 18:31; Ioan 12:12

18. „Iată* că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte

*Mat. 16:21

19. şi-L* vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.”

*Mat. 27:2; Mar. 15:1, 16, etc.; Luc. 23:1; Ioan 18:28, etc.; Fap. 3:13

Cererea fiilor lui Zebedei

20. Atunci* mama fiilor** lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.

*Mar. 10:35. **Mat. 4:21

21. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă* unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”

*Mat. 19:28

22. Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul* pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul** cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.

*Mat. 26:39, 42; Mar. 14:36; Luc. 22:42; Ioan 18:16. **Luc. 12:50

23. Şi El le-a răspuns: „Este adevărat* că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o** dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

*Fap. 12:2; Rom. 8:17; 2Cor. 1:7; Apoc. 1:9. **Mat. 25:34

24. Cei zece, când* au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

*Mar. 10:41; Luc. 22:24, 25

25. Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26. Între* voi să nu fie aşa. Ci oricare** va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;

*1Pet. 5:3. **Mat. 23:11; Mar. 9:35; Mar. 10:43

27. şi* oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.

*Mat. 18:4

28. Pentru* că nici Fiul** omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi†† dea viaţa ca răscumpărare pentru*† mulţi.”

*Ioan 13:4. **Filip. 2:7. Luc. 22:27; Ioan 13:14. ††Isa. 53:10, 11; Dan. 9:24, 26; Ioan 11:51, 52; 1Tim. 2:6; Tit 2:14; 1Pet. 1:19. *†Mat. 26:28; Rom. 5:15, 19; Evr. 9:28

Doi orbi vindecaţi la Ierihon

29. Când* au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.

*Mar. 10:46; Luc. 18:35

30. Şi doi* orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

*Mat. 9:27

31. Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
32. Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”
33. „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”
34. Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.

Capitolul 21

Intrarea lui Isus în Ierusalim

1. Când* s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele** Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici

*Mar. 11:1; Luc. 19:29. **Zah. 14:14

2. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
3. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”
4. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:
5. „Spuneţi* fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”

*Isa. 62:11; Zah. 9:9; Ioan 12:15

6. Ucenicii* s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.

*Mar. 11:4

7. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au* pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.

*2Împ. 9:13

8. Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii* tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

*Lev. 23:40; Ioan 12:13

9. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana*, Fiul lui David! Binecuvântat** este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

*Ps. 118:25. **Ps. 118:26; Mat. 23:39

Gonirea vânzătorilor din Templu

10. Când* a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este Acesta?”

*Mar. 11:15; Luc. 19:45; Ioan 2:13, 15

11. „Este Isus, Prorocul* din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.

*Mat. 2:23; Luc. 7:16; Ioan 6:14; Ioan 7:40; Ioan 9:17

12. Isus a intrat* în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor** de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

*Mar. 11:11; Luc. 19:45; Ioan 2:15. **Deut. 14:25

13. şi le-a zis: „Este scris: „Casa* Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar** voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

*Isa. 56:7. **Ier. 7:11; Mar. 11:17; Luc. 19:46

14. Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
15. Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
16. Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din* gura pruncilor şi din gura celor ce sug”?”

*Ps. 8:2

17. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi S-a îndreptat spre Betania* şi a mas acolo.

*Mar. 11:11; Ioan 11:18

Blestemarea smochinului

18. Dimineaţa*, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.

*Mar. 11:12

19. A văzut* un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.

*Mar. 11:13

20. Ucenicii, când* au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

*Mar. 11:20

21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă* veţi avea credinţă şi nu** vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare”, se va face.

*Mat. 17:20; Luc. 17:6. **Iac. 1:6. 1Cor. 13:2

22. Tot* ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

*Mat. 7:7; Mar. 11:24; Luc. 11:9; Iac. 5:16; Ioan 3:22; Ioan 5:15

Puterea lui Isus – Pilda celor doi fii

23. Isus* S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis**: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”

*Mar. 11:27; Luc. 20:1. **Exod. 2:14; Fap. 4:7; Fap. 7:27

24. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: „Din cer”, ne va spune: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”
26. Şi dacă vom răspunde: „De la oameni”, ne temem de norod, pentru că* toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”

*Mat. 14:5; Mar. 6:20; Luc. 20:6

27. Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28. Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”
29. „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
30. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus.
31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat* vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

*Luc. 7:29, 50

32. Fiindcă Ioan* a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar** vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.

*Mat. 3:1, etc.. **Luc. 3:12, 13

Pilda vierilor

33. Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar care* a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat** în altă ţară.

*Ps. 80:9; Cânt. 8:11; Isa. 5:1; Ier. 2:21; Mar. 12:1; Luc. 20:9. **Mat. 25:14, 15

34. Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca* să ia partea lui de rod.

*Cânt. 8:11, 12

35. Vierii* au pus mâna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

*2Cron. 24:21; 2Cron. 36:16; Neem. 9:26; Mat. 5:12; Mat. 23:34, 37; Fap. 7:52; 1Tes. 2:15; Evr. 11:36, 37

36. A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”
38. Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată* moştenitorul; veniţi** să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.”

*Ps. 2:8; Evr. 1:2. **Ps. 2:2; Mat. 26:3; Mat. 27; 1Ioan 11:53; Fap. 4:27

39. Şi* au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

*Mat. 26:50, etc.; Mar. 14:46, etc.; Luc. 22:54, etc.; Ioan 18:12, etc.; Fap. 2:23

40. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?”
41. Ei I-au răspuns*: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde**, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.”

*Luc. 20:16. **Luc. 21:24; Evr. 2:3. Fap. 13:46; Fap. 15:7; Fap. 18:6; Fap. 38:28; Rom. 9:0; Rom. 10:0; Rom. 11:0

42. Isus le-a zis: „N-aţi* citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri”?

*Ps. 118:22; Isa. 28:16; Mar. 12:10; Luc. 20:17; Fap. 4:11; Efes. 2:20; 1Pet. 2:6, 7

43. De aceea, vă spun că* Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

*Mat. 8:12

44. Cine va* cădea peste piatra aceasta va** fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

*Isa. 8:14, 15; Zah. 12:3; Luc. 20:18; Rom. 9:33; 1Pet. 2:8. **Isa. 60:12; Dan. 2:44

45. După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei
46. şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele* Îl socoteau drept proroc.

*Mat. 21:11; Luc. 7:16; Ioan 7:40

Capitolul 22

Pilda nunţii fiului de împărat

1. Isus a* luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

*Luc. 14:16; Apoc. 19:7, 9

2. „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
4. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii* şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”

*Prov. 9:0

5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
6. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.
7. Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile* sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

*Dan. 9:26; Luc. 19:27

8. Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici* de ea.

*Mat. 10:11, 13; Fap. 13:46

9. Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”
10. Robii au ieşit la răspântii, au* strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

*Mat. 13:38, 47

11. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care* nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

*2Cor. 5:3; Efes. 4:24; Col. 3:10, 12; Apoc. 3:4; Apoc. 16:15; Apoc. 19:8

12. „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.
13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în* întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

*Mat. 8:12

14. Căci* mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

*Mat. 20:16

Birul

15. Atunci* fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

*Mar. 12:13; Luc. 20:20

16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
17. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”
18. Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19. Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un bana.

aGreacă: dinar

20. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”
21. „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi*, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

*Mat. 17:25; Rom. 13:7

22. Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

Despre înviere

23. În aceeaşi* zi, au venit la Isus saducheii, care** zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

*Mar. 12:18; Luc. 20:27. **Fap. 23:8

24. „Învăţătorule, Moise* a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.”

*Deut. 25:5

25. Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.
27. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”
29. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi* nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

*Ioan 20:9

30. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi* ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

*1Ioan 3:2

31. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
32. „Eu* sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”

*Exod. 3:6, 16; Mar. 12:26; Luc. 20:37; Fap. 7:32; Evr. 11:16

33. Noroadele care ascultau au* rămas uimite de învăţătura lui Isus.

*Mat. 7:28

Porunca cea mai mare

34. Când* au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

*Mar. 12:28

35. Şi unul din ei, un învăţător al Legii*, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

*Luc. 10:25

36. „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37. Isus i-a răspuns: „Să* iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

*Deut. 6:5; Deut. 10:12; Deut. 30:6; Luc. 10:27

38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

*Lev. 19:18; Mat. 19:19; Mar. 12:31; Luc. 10:27; Rom. 13:9; Gal. 5:14; Iac. 2:8

40. În aceste* două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

*Mat. 7:12; 1Tim. 1:5

Al cui fiu este Hristosul?

41. Pe* când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

*Mar. 12:35; Luc. 20:41

42. „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
43. Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
44. „Domnul* a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?

*Ps. 110:1; Fap. 2:34; 1Cor. 15:25; Evr. 1:13; Evr. 10:12, 13

45. Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
46. Nimeni* nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a** îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

*Luc. 14:6. **Mar. 12:34; Luc. 20:40

Capitolul 23

Isus mustră pe Cărturari şi Farisei

1. Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2. a zis: „Cărturarii* şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.

*Neem. 8:4, 8; Mal. 2:7; Mar. 12:38; Luc. 20:45

3. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei* zic, dar nu fac.

*Rom. 2:19, etc.

4. Ei* leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

*Luc. 11:46; Fap. 15:10; Gal. 6:13

5. Toate faptele lor le fac* pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi** fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi;

*Mat. 6:1, 2, 5, 16. **Num. 15:38; Deut. 6:8; Deut. 22:12; Prov. 3:3

6. umblă* după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi;

*Mar. 12:38, 39; Luc. 11:43; Luc. 20:46; 3Ioan 1:9

7. le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: „Rabi! Rabi!”
8. Voi* să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă** Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

*Iac. 3:1; 2Cor. 1:24; 1Pet. 5:3. **Mal. 1:6

9. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
10. Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
11. Cel* mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

*Mat. 20:26, 27

12. Oricine* se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

*Iov 22:29; Prov. 15:33; Prov. 29:23; Luc. 14:11; Luc. 18:14; Iac. 4:6; 1Pet. 5:5

Nelegiuirile Cărturarilor şi Fariseilor

13. Vai* de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.

*Luc. 11:52

14. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că* voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.

*Mar. 12:40; Luc. 20:47; 2Tim. 3:6; Tit 1:11

15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
16. Vai de voi, povăţuitori* orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva** pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.”

*Mat. 15:14; Mat. 23:24. **Mat. 5:33, 34

17. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau* Templul, care sfinţeşte aurul?

*Exod. 30:29

18. „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.”
19. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul*, care sfinţeşte darul?

*Exod. 29:37

20. Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
21. cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce* locuieşte în el;

*1Împ. 8:13; 2Cron. 6:2; Ps. 26:8; Ps. 132:14

22. şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie* al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

*Ps. 11:4; Mat. 5:34; Fap. 7:49

23. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că* voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute** cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

*Luc. 11:42. **1Sam. 15:22; Osea 6:6; Mica 6:8; Mat. 9:13; Mat. 12:7

24. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că* voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.

*Mar. 7:4; Luc. 11:39

26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
27. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că* voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

*Luc. 11:44; Fap. 23:3

28. Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai* de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi

*Luc. 11:47

30. şi ziceţi: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”
31. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi* fiii celor ce au omorât pe proroci.

*Fap. 7:51, 52; 1Tes. 2:16

32. Voi*, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri!

*Gen. 15:16; 1Tes. 2:16

33. Şerpi, pui* de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

*Mat. 3:7; Mat. 12:34

34. De aceea*, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe** unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;

*Mat. 21:34, 35; Luc. 11:49. **Fap. 5:40; Fap. 7:58, 59; Fap. 22:19. Mat. 10:17; 2Cor. 11:24, 25

35. ca* să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la** sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.

*Apoc. 18:24. **Gen. 4:8; 1Ioan 3:12. 2Cron. 24:20, 21

36. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

Pedeapsa Ierusalimului

37. Ierusalime*, Ierusalime, care omori pe proroci şi** ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub†† aripi, şi n-aţi vrut!

*Luc. 13:34. **2Cron. 24:21. Deut. 32:11, 12. ††Ps. 17:8; Ps. 91:4

38. Iată că vi se lasă casa pustie;
39. căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat* este Cel ce vine în Numele Domnului!”

*Ps. 118:26; Mat. 21:9

Capitolul 24

Dărâmarea Ierusalimului

1. La ieşirea* din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

*Mar. 13:1; Luc. 21:5

2. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu* va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

*1Împ. 9:7; Ier. 26:18; Mica 3:12; Luc. 19:44

3. El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii* Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne**, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

*Mar. 13:3. **1Tes. 5:1

4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă* să nu vă înşele cineva.

*Efes. 5:6; Col. 2:8, 18; 2Tes. 2:3; 1Ioan 4:1

5. Fiindcă* vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi** vor înşela pe mulţi.

*Ier. 14:14; Ier. 23:21, 25; Mat. 24:24; Ioan 5:43. **Mat. 24:11

6. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
7. Un* neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

*2Cron. 15:6; Isa. 19:2; Hag. 2:22; Zah. 14:13

8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9. Atunci* vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

*Mat. 10:17; Mar. 13:9; Luc. 21:12; Ioan 15:20; Ioan 16:2; Fap. 4:2, 3; Fap. 7:59; Fap. 12:1, etc.; 1Pet. 4:16; Apoc. 2:10, 13

10. Atunci mulţi vor* cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.

*Mat. 11:6; Mat. 13:57; 2Tim. 1:15; 2Tim. 4:10, 16

11. Se vor scula mulţi* proroci mincinoşi şi vor** înşela pe mulţi.

*Mat. 7:15; Fap. 20:29; 2Pet. 2:1. **1Tim. 4:1; Mat. 24:5, 24

12. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
13. Dar* cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

*Mat. 10:22; Mar. 13:13; Evr. 3:6, 14; Apoc. 2:10

14. Evanghelia* aceasta a Împărăţiei va** fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

*Mat. 4:23; Mat. 9:35. **Rom. 10:18; Col. 1:6, 23

Pustiirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

15. De aceea*, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel**, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! –

*Mar. 13:14; Luc. 21:20. **Dan. 9:27; Dan. 12:11. Dan. 9:23, 25

16. atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi;
17. cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă;
18. şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.
19. Vai* de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!

*Luc. 23:29

20. Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
21. Pentru că* atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

*Dan. 9:26; Dan. 12:1; Ioel 2:2

22. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar*, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

*Isa. 65:8, 9; Zah. 14:2, 3

23. Atunci* dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeţi.

*Mar. 13:21; Luc. 17:23; Luc. 21:8

24. Căci se* vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă** va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

*Deut. 13:1; Mat. 24:5, 11; 2Tes. 2:9-11; Apoc. 13:13. **Iona 6:37; Iona 10:28, 29; Rom. 8:28-30; 2Tim. 2:19

25. Iată că v-am spus mai dinainte.
26. Deci dacă vă vor zice: „Iată-L în pustiu”, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.
27. Căci*, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

*Luc. 17:24

28. Oriunde* va fi stârvula, acolo se vor aduna vulturii.

aSau: hoit, mortăciune

*Iov 39:30; Luc. 17:37

29. Îndată* după acele zile de necaz „soarele se** va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

*Dan. 7:11, 12. **Isa. 13:10; Ezec. 32:7; Ioel 2:10, 31; Ioel 3:15; Amos 5:20; Amos 8:9; Mar. 13:24; Luc. 21:25; Fap. 2:20; Apoc. 6:12

30. Atunci* se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate** seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

*Dan. 7:13. **Zah. 12:12. Mat. 16:27; Mar. 13:26; Apoc. 1:7

31. El* va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

*Mat. 13:41; 1Cor. 15:52; 1Tes. 4:16

32. De la smochin învăţaţi pilda* lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că** vara este aproape.

*Luc. 21:29. **Iac. 5:9

33. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34. Adevărat vă spun că nu* va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.

*Mat. 16:28; Mat. 23:36; Mar. 13:30; Luc. 21:32

35. Cerul* şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

*Ps. 102:26; Isa. 51:6; Ier. 31:35, 36; Mat. 5:18; Mar. 13:31; Luc. 21:23; Evr. 1:11

Îndemn la veghere

36. Despre* ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai** Tatăl.

*Mar. 13:32; Fap. 1:7; 1Tes. 5:2; 2Pet. 3:10. **Zah. 14:7

37. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
38. În adevăr, cum* era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

*Gen. 6:3-5; Gen. 7:5; Luc. 17:26; 1Pet. 3:20

39. şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
40. Atunci*, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.

*Luc. 17:34, etc.

41. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
42. Vegheaţi, dar*, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

*Mat. 25:13; Mar. 13:33, etc.; Luc. 21:36

43. Să ştiţi* că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

*Luc. 12:39; 1Tes. 5:2; 2Pet. 3:10; Apoc. 3:3; Apoc. 16:15

44. De aceea*, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

*Mat. 25:13; 1Tes. 5:6

45. Care este deci* robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?

*Luc. 12:42; Fap. 20:28; 1Cor. 4:2; Evr. 3:5

46. Ferice* de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

*Apoc. 16:15

47. Adevărat vă spun că* îl va pune peste toate averile sale.

*Mat. 25:21, 23; Luc. 22:29

48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49. Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51. îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo* va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

*Mat. 8:12; Mat. 25:30

Capitolul 25

Pilda celor zece fecioare

1. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui*.

*Efes. 5:29, 30; Apoc. 19:7; Apoc. 21:2, 9

2. Cinci* din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.

*Mat. 13:47; Mat. 22:10

3. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
5. Fiindcă mirele zăbovea, au* aţipit toate şi au adormit.

*1Tes. 5:6

6. La miezul nopţii, s-a* auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”

*Mat. 24:31; 1Tes. 4:16

7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au* pregătit candelele.

*Luc. 12:35

8. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
9. Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a* încuiat uşa.

*Luc. 13:25

11. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne*, Doamne, deschide-ne!”

*Mat. 7:21-23

12. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu* vă cunosc!”

*Ps. 5:5; Hab. 1:13; Ioan 9:31

13. Vegheaţi, dar*, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

*Mat. 24:42, 44; Mar. 13:33, 35; Luc. 21:36; 1Cor. 16:13; 1Tes. 5:6; 1Pet. 5:8; Apoc. 16:15

Pilda talanţilor

14. Atunci* Împărăţia cerurilor se va asemăna cu** un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.

*Luc. 19:12. **Mat. 21:33

15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia* după puterea lui; şi a plecat.

*Rom. 12:6; 1Cor. 12:7, 11, 29; Efes. 4:11

16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste* multe lucruri; intră în bucuria** stăpânului tău!”

*Mat. 24:47; Mat. 25:34, 46; Luc. 12:44; Luc. 22:29, 30. **2Tim. 2:12; Evr. 12:2; 1Pet. 1:8

22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23. Stăpânul său i-a zis: „Bine*, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

*Mat. 25:21

24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26. Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că* celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!

*Mat. 13:12; Mar. 4:25; Luc. 8:18; Luc. 19:26; Ioan 15:2

30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în* întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

*Mat. 8:12; Mat. 24:51

Judecata viitoare

31. Când* va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

*Zah. 14:5; Mat. 16:27; Mat. 19:28; Mar. 8:38; Fap. 1:11; 1Tes. 4:16; 2Tes. 1:7; Iuda 1:14; Apoc. 1:7

32. Toate neamurile vor* fi adunate înaintea Lui. El** îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

*Rom. 14:10; 2Cor. 5:10; Apoc. 20:12. **Ezec. 20:38; Ezec. 34:17, 20; Mat. 13:49

33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi* Împărăţia care** v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

*Rom. 8:17; 1Pet. 1:4, 9; 1Pet. 3:9; Apoc. 21:7. **Mat. 20:23; Mar. 10:40; 1Cor. 2:9; Evr. 11:16

35. Căci* am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin**, şi M-aţi primit;

*Isa. 58:7; Ezec. 18:7; Iac. 1:27. **Evr. 13:2; 3Ioan 1:5

36. am fost gol*, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în** temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”

*Iac. 2:15, 16. **2Tim. 1:16

37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori* aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

*Prov. 14:31; Prov. 19:17; Mat. 10:42; Mar. 9:41; Evr. 6:10

41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă* de la Mine, blestemaţilor, în** focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

*Ps. 6:8; Mat. 7:23; Luc. 13:27. **Mat. 13:40, 42. 2Pet. 2:4; Iuda 1:6

42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori* n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

*Prov. 14:31; Prov. 17:5; Zah. 2:8; Fap. 9:5

46. Şi aceştia vor* merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

*Dan. 12:2; Ioan 5:29; Rom. 2:7, etc.

Capitolul 26

Sfătuirea împotriva lui Isus

1. După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:
2. „Ştiţi* că după două zile va fi Paştile; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”

*Mar. 14:1; Luc. 22:1; Ioan 13:1

3. Atunci* preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;

*Ps. 2:2; Ioan 11:47; Fap. 4:25, etc.

4. şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
5. Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”

Mirul turnat pe capul lui Isus

6. Când* era Isus în Betania**, în casa lui Simon, leprosul,

*Mar. 14:3; Ioan 11:1, 2; Ioan 12:3. **Mat. 21:17

7. s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
8. Ucenicilor* le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

*Ioan 12:4

9. Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.”
10. Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
11. Pentru că* pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe** Mine nu Mă aveţi totdeauna.

*Deut. 15:11; Ioan 12:8. **Mat. 18:20; Mat. 28:20; Ioan 13:33; Ioan 14:19; Ioan 16:5, 28; Ioan 17:11

12. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
13. Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Vânzarea lui Isus

14. Atunci* unul din cei doisprezece, numit Iuda** Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

*Mar. 14:10; Luc. 22:3; Ioan 13:2, 30. **Mat. 10:4

15. şi le-a zis: „Ce* vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

*Zah. 11:12; Mat. 27:3

16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

Descoperirea vânzătorului

17. În* ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”

*Exod. 12:6, 18; Mar. 14:12; Luc. 22:7

18. El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.
20. Seara*, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

*Mar. 14:17-21; Luc. 22:14; Ioan 13:21

21. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22. Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel* ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.

*Ps. 41:9; Luc. 22:21; Ioan 13:18

24. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum* este scris despre El. Dar vai** de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”

*Ps. 22; Isa. 53; Dan. 9:26; Mar. 9:12; Luc. 24:25, 26, 46; Fap. 17:2, 3; Fap. 26:22, 23; 1Cor. 15:3. **Ioan 17:12

25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

Cina cea de taină

26. Pe când* mâncau ei, Isus a** luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”

*Mar. 14:22; Luc. 22:19. **1Cor. 11:23-25. 1Cor. 10:16

27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi* toţi din el;

*Mar. 14:23

28. căci acesta* este sângele Meu, sângele legământului celui** nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

*Exod. 24:8; Lev. 17:11. **Ier. 31:31. Mat. 20:28; Rom. 3:15; Evr. 9:22

29. Vă spun* că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până** în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

*Mar. 14:25; Luc. 22:18. **Fap. 10:41

Isus înştiinţează pe ucenicii Săi

30. După ce* au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor.

*Mar. 14:26

31. Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi* veţi** găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.”

*Mar. 14:27; Ioan 16:32. **Mat. 11:6. Zah. 13:7

32. Dar, după ce voi învia, voi* merge înaintea voastră în Galileea.”

*Mat. 28:7, 10, 16; Mar. 14:28; Mar. 16:7

33. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”
34. „Adevărat* îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

*Mar. 14:30; Luc. 22:34; Ioan 13:38

35. Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani

36. Atunci* Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.”

*Mar. 14:32-35; Luc. 22:39; Ioan 18:1

37. A luat cu El pe Petru şi pe* cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.

*Mat. 4:21

38. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare* de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.”

*Ioan 12:27

39. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat*, zicând: „Tată**, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu†† cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

*Mar. 14:36; Luc. 22:42; Evr. 5:7. **Ioan 12:27. Mat. 20:22. ††Ioan 5:30; Ioan 6:38; Filip. 2:8

40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
41. Vegheaţi* şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

*Mar. 13:33; Mar. 14:38; Luc. 22:40, 46; Efes. 6:18

42. S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!”
43. S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
44. I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.
45. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.
46. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Prinderea lui Isus

47. Pe când* vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului.

*Mar. 14:43; Luc. 22:47; Ioan 18:3; Fap. 1:16

48. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!”
49. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L-a* sărutat.

*2Sam. 20:9

50. Isus i-a zis: „Prietene*, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.

*Ps. 41:9; Ps. 55:13

51. Şi unul* din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

*Ioan 18:10

52. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci* toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.

*Gen. 9:6; Apoc. 13:10

53. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai* mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

*2Împ. 6:17; Dan. 7:10

54. Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că* aşa trebuie să se întâmple?”

*Isa. 53:7, etc.; Mat. 26:24; Luc. 24:25, 44, 46

55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise* prin proroci.”
Atunci** toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

*Plâng. 4:20; Mat. 26:54. **Ioan 18:15

Isus înaintea Sinedriului

57. Cei ce* au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

*Mar. 14:53; Luc. 22:54; Ioan 18:12, 13, 24

58. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul.
59. Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
60. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi* martori mincinoşi. La urmă au venit doi**

*Ps. 27:12; Ps. 35:11; Mar. 14:15; Fap. 6:13. **Deut. 19:15

61. şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot* să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”

*Mat. 27:40; Ioan 2:19

62. Marele preot s-a sculat* în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”

*Mar. 14:60

63. Isus* tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te** jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”

*Isa. 53:7; Mat. 27:12, 14. **Lev. 5:1; 1Sam. 14:24, 26

64. „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de* acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând** la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”

*Dan. 7:13; Mat. 16:27; Mat. 24:30; Mat. 25:31; Luc. 21:27; Ioan 1:51; Rom. 14:10; 1Tes. 4:16; Apoc. 1:7. **Ps. 110:1; Fap. 7:55

65. Atunci* marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

*2Împ. 18:37; 2Împ. 19:1

66. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat*, să fie pedepsit cu moartea.”

*Lev. 24:16; Ioan 19:7

67. Atunci* L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au** pălmuit,

*Isa. 50:6; Isa. 53:3; Mat. 27:30. **Luc. 22:63; Ioan 19:3

68. zicând: „Hristoase, proroceşte-ne* cine Te-a lovit?”

*Mar. 14:65; Luc. 22:64

Tăgăduirea lui Petru

69. Petru* însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!”

*Mar. 14:66; Luc. 22:55; Ioan 18:16, 17, 25

70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”
71. Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.”
72. El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”
73. Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba* te dă de gol.”

*Luc. 22:59

74. Atunci el a* început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul.

*Mar. 14:71

75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte* ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

*Mat. 26:34; Mar. 14:30; Luc. 22:61, 62; Ioan 13:38

Capitolul 27

Isus este dus la Pilat

1. Când s-a făcut ziuă, toţi* preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

*Ps. 2:2; Mar. 15:1; Luc. 22:66; Luc. 23:0; 1Ioan 18:28

2. După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului* Pilat din Pont.

*Mat. 20:19; Fap. 3:13

Căinţa şi moartea lui Iuda

3. Atunci* Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor

*Mat. 26:14, 15

4. şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta.”
5. Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a* dus de s-a spânzurat.

*2Sam. 17:23; Fap. 1:18

6. Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.”
7. Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor.
8. Iată de ce ţarina* aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui.”

*Fap. 1:19

9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au* luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel;

*Zah. 11:12, 13

10. şi i-au dat pe „Ţarina olarului”, după cum îmi poruncise Domnul.”

Isus înaintea lui Pilat

11. Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a* întrebat: „Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?” „Da**”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

*Mar. 15:2; Luc. 23:3; Ioan 18:33. **Ioan 18:37; 1Tim. 6:13

12. Dar n-a răspuns nimic* la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.

*Mat. 26:63; Ioan 19:9

13. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi* de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

*Mat. 26:62; Ioan 19:10

14. Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

Întărirea hotărârii de moarte

15. La* fiecare praznic al Paştilor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat pe care-l voiau ei.

*Mar. 15:6; Luc. 23:17; Ioan 18:39

16. Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.
17. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”
18. Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
19. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”
20. Preoţii* cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

*Mar. 15:11; Luc. 23:18; Ioan 18:40; Fap. 3:14

21. Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
22. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
23. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24. Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat* apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

*Deut. 21:6

25. Şi tot norodul a răspuns: „Sângele* Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

*Deut. 19:10; Ios. 2:19; 2Sam. 1:16; 1Împ. 2:32; Fap. 5:28

Batjocurile ostaşilor

26. Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

*Isa. 53:5; Mar. 15:15; Luc. 23:16, 24, 25; Ioan 19:1, 16

27. Ostaşii* dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.

*Mar. 15:16; Ioan 19:2

28. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au* îmbrăcat cu o haină stacojie.

*Luc. 23:11

29. Au* împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”

*Ps. 69:19; Isa. 53:3

30. Şi scuipau* asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap.

*Isa. 50:6; Mat. 26:67

31. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi* L-au dus să-L răstignească.

*Isa. 53:7

Răstignirea

32. Pe* când ieşeau afară din cetate, au** întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.

*Num. 15:35; 1Împ. 21:13; Fap. 7:58; Evr. 13:12. **Mar. 15:21; Luc. 23:26

33. Când* au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”,

*Mar. 15:22; Luc. 23:33; Ioan 19:17

34. I-au* dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

*Ps. 69:21; Mat. 27:48

35. După ce* L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit** hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

*Mar. 15:24; Luc. 23:34; Ioan 19:24. **Ps. 22:18

36. Apoi* au şezut jos şi-L păzeau.

*Mat. 27:54

37. Şi* I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”

*Mar. 15:26; Luc. 23:38; Ioan 19:19

38. Împreună* cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui.

*Isa. 53:12; Mar. 15:27; Luc. 23:32, 33; Ioan 19:18

Batjocurile trecătorilor

39. Trecătorii* îşi băteau joc de El, dădeau din cap

*Ps. 22:7; Ps. 109:25; Mar. 15:29; Luc. 23:35

40. şi ziceau: „Tu*, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă** eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”

*Mat. 26:61; Ioan 2:19. **Mat. 26:63

41. Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
42. „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43. S-a* încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

*Ps. 22:8

44. Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi* cuvinte de batjocură.

*Mar. 15:32; Luc. 23:39

Întunericul

45. De la* ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

*Amos 8:9; Mar. 15:33; Luc. 23:44

46. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a* strigat cu glas tare: „Eli**, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

*Evr. 5:7. **Ps. 22:1

47. Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”
48. Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut* cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.

*Ps. 69:21; Mar. 15:36; Luc. 23:36; Ioan 19:29

49. Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
50. Isus* a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.

*Mar. 15:37; Luc. 23:46

Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe

51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul* Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

*Exod. 26:31; 2Cron. 3:14; Mar. 15:38; Luc. 23:45

52. mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
54. Sutaşul* şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

*Mat. 27:36; Mar. 15:39; Luc. 23:47

55. Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele* urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.

*Luc. 8:2, 3

56. Între* ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

*Mar. 15:40

Înmormântarea lui Isus

57. Spre* seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

*Mar. 15:42; Luc. 23:50; Ioan 19:38

58. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-L dea.
59. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză curată de in
60. şi L-a* pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.

*Isa. 53:9

61. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului.

Pecetluirea mormântului

62. A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat
63. şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După* trei zile voi învia.”

*Mat. 16:21; Mat. 17:23; Mat. 20:19; Mat. 26:61; Mar. 8:31; Mar. 10:34; Luc. 9:22; Luc. 18:33; Luc. 24:6, 7; Ioan 2:19

64. Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”
65. Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”
66. Ei au plecat şi au întărit* mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.”

*Dan. 6:17

Capitolul 28

Învierea lui Isus

1. La sfârşitul zilei Sabatului*, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi** cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

*Mar. 16:1; Luc. 24:1; Ioan 20:1. **Mat. 27:56

2. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger* al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.

*Mar. 16:5; Luc. 24:4; Ioan 20:12

3. Înfăţişarea* lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

*Dan. 10:6

4. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.
5. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit.
6. Nu este aici; a înviat, după cum* zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;

*Mat. 12:40; Mat. 16:21; Mat. 17:23; Mat. 20:19

7. şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge* înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”

*Mat. 26:32; Mar. 16:7

Isus Se arată femeilor

8. Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9. Dar iată că le-a întâmpinat Isus* şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

*Mar. 16:9; Ioan 20:14

10. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor* Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea.”

*Ioan 20:17; Rom. 8:29; Evr. 2:11

Ademenirea străjerilor

11. Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
12. Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
13. şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
14. Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
15. Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

Arătarea lui Isus în Galileea

16. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde* le poruncise Isus să meargă.

*Mat. 26:32; Mat. 28:7

17. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.
18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată* în cer şi pe pământ.

*Dan. 7:13, 14; Mat. 11:27; Mat. 16:28; Luc. 1:32; Luc. 10:22; Ioan 3:35; Ioan 5:22; Ioan 13:3; Ioan 17:2; Fap. 2:36; Rom. 14:9; 1Cor. 15:27; Efes. 1:10, 21; Filip. 2:9, 10; Evr. 1:2; Evr. 2:8; 1Pet. 3:22; Apoc. 17:14

19. Duceţi-vă* şi faceţi ucenici** din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

*Mar. 16:15. **Isa. 52:10; Luc. 24:47; Fap. 2:38, 39; Rom. 10:18; Col. 1:23

20. Şi învăţaţi-i* să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

*Fap. 2:42

Evanghelia după Marcu

Capitolul 1

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1. Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul* lui Dumnezeu.

*Mar. 14:33; Luc. 1:35; Ioan 1:34

2. După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată*, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…

*Mal. 3:1; Mat. 11:10; Luc. 7:27

3. glasul* celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,

*Isa. 40:3; Mat. 3:3; Luc. 3:4; Ioan 1:15, 23

4. a venit Ioan* care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

*Mat. 3:1; Luc. 3:3; Ioan 3:23

5. Tot* ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

*Mat. 3:5

6. Ioan era îmbrăcat* cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste** şi miere sălbatică.

*Mat. 3:4. **Lev. 11:22

7. Ioan propovăduia şi zicea: „După mine vine* Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei.

*Mat. 3:11; Ioan 1:27; Fap. 13:25

8. Eu*, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu** Duhul Sfânt.”

*Fap. 1:5; Fap. 11:16; Fap. 19:4. **Isa. 44:3; Ioel 2:28; Fap. 2:4; Fap. 10:45; Fap. 11:15, 16; 1Cor. 12:13

Botezul şi ispitirea lui Isus

9. În* vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.

*Mat. 3:13; Luc. 3:21

10. Şi îndată, când ieşea* Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel.

*Mat. 3:16; Ioan 1:32

11. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu* eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

*Ps. 2:7; Mat. 3:17; Mar. 9:7

12. Îndată* Duhul a mânat pe Isus în pustiu,

*Mat. 4:1; Luc. 4:1

13. unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice, şi-I* slujeau îngerii.

*Mat. 4:11

Începutul propovăduirii lui Isus

14. După* ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia** Evanghelia lui Dumnezeu.

*Mat. 4:12. **Mat. 4:23

15. El zicea: „S-a* împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape**. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

*Dan. 9:25; Gal. 4:4; Efes. 1:10. **Mat. 3:2; Mat. 4:17

Chemarea celor dintâi ucenici

16. Pe* când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari.

*Mat. 4:18; Luc. 5:4

17. Isus le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”
18. Îndată, ei şi-au lăsat* mrejele şi au mers după El.

*Mat. 19:27; Luc. 5:11

19. A* mers puţin mai departe şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care, şi ei, erau într-o corabie şi îşi dregeau mrejele.

*Mat. 4:21

20. Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în corabie cu cei ce lucrau pe plată şi au mers după El.

Isus vindecă pe un îndrăcit în Capernaum

21. S-au* dus la Capernaum. Şi, în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod.

*Mat. 4:13; Luc. 4:31

22. Oamenii* erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.

*Mat. 7:28

23. În* sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige:

*Luc. 4:33

24. „Ce* avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!”

*Mat. 8:29

25. Isus l-a* certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!”

*Mar. 1:34

26. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l* cu putere şi scoţând un strigăt mare.

*Mar. 9:20

27. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”
28. Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.

Tămăduirea soacrei lui Petru

29. După ce* a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.

*Mat. 8:14; Luc. 4:38

30. Soacra lui Simon zăcea în pat prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.
31. El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.

Tămăduirea altor bolnavi

32. Seara*, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.

*Mat. 8:16; Luc. 4:40

33. Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34. El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu* lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.

*Mar. 3:12; Luc. 4:41; Fap. 16:17, 18

35. A* doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

*Luc. 4:42

36. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute;
37. şi, când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.”
38. El le-a răspuns: „Haidem să* mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru** aceasta am ieşit.”

*Luc. 4:43. **Isa. 61:1; Ioan 16:28; Ioan 17:4

39. Şi S-a dus să propovăduiască* în sinagogi, prin toată Galileea; şi scotea dracii.

*Mat. 4:23; Luc. 4:44

Tămăduirea unui lepros

40. A* venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi.”

*Mat. 8:2; Luc. 5:12

41. Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!”
42. Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţat.
43. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât
44. şi i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce* a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.”

*Lev. 14:3, 4, 10; Luc. 5:14

45. Dar* omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi** veneau la El din toate părţile.

*Luc. 5:15. **Mar. 2:13

Capitolul 2

Vindecarea slăbănogului

1. După câteva zile, Isus S-a întors* în Capernaum. S-a auzit că este în casă

*Mat. 9:1; Luc. 5:18

2. şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.
3. Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
4. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
5. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”
6. Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:
7. „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine* poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”

*Iov 14:4; Isa. 43:25

8. Îndată, Isus a cunoscut*, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?

*Mat. 9:4

9. Ce* este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”?

*Mat. 9:5

10. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,
11. „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
12. Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”

Chemarea lui Levi

13. Isus* a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.

*Mat. 9:9

14. Când* trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat şi a mers după El.

*Mat. 9:9; Luc. 5:27

Isus stă la masă cu vameşii şi păcătoşii

15. Pe* când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.

*Mat. 9:10

16. Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?”
17. Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu* cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

*Mat. 9:12, 13; Mat. 18:11; Luc. 5:31, 32; Luc. 19:10; 1Tim. 1:15

Despre post

18. Ucenicii* lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?”

*Mat. 9:14; Luc. 5:33

19. Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.
20. Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.
21. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.
22. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.”

Spicele de grâu şi Sabatul

23. S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea* prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă** spice de grâu.

*Mat. 12:1; Luc. 6:1. **Deut. 23:25

24. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?”
25. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce* a făcut David, când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?

*1Sam. 21:6

26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care* nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?”

*Exod. 29:32, 33; Lev. 24:9

27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
28. aşa că Fiul omului este Domn* chiar şi al Sabatului.”

*Mat. 12:8

Capitolul 3

Omul cu mâna uscată

1. Isus a* intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.

*Mat. 12:9; Luc. 6:6

2. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!”
4. Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.
5. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
6. Fariseii* au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii** cum să-L piardă.

*Mat. 12:14. **Mat. 22:16

Isus vindecă pe bolnavi

7. Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi* o mare mulţime de oameni din Iudeea,

*Luc. 6:17

8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El.
9. Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.
10. Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
11. Duhurile* necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: „Tu** eşti Fiul lui Dumnezeu.”

*Mar. 1:23, 24; Luc. 4:41. **Mat. 14:33; Mar. 1:1

12. Dar El le* poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.

*Mat. 12:16; Mar. 1:25, 34

Alegerea celor doisprezece apostoli

13. În urmă*, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.

*Mat. 10:1; Luc. 6:12; Luc. 9:1

14. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.
15. Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.
16. Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a* pus numele Petru;

*Ioan 1:42

17. Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care tălmăcit înseamnă: „Fiii tunetului”;
18. Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, canaanitul,
19. şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

20. Au venit în casă şi s-a adunat din nou norodul, aşa că* nu puteau nici măcar să prânzească.

*Mar. 6:31

21. Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci* ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”

*Ioan 7:5; Ioan 10:20

22. Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este* stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”

*Mat. 9:34; Mat. 10:25; Luc. 11:15; Ioan 7:20; Ioan 8:48, 52; Ioan 10:20

23. Isus* i-a chemat la El şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

*Mat. 12:25

24. Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.
25. Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu poate dăinui.
26. Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.
27. Nimeni* nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.

*Isa. 49:24; Mat. 12:29

28. Adevărat* vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta;

*Mat. 12:31; Luc. 12:10; 1Ioan 5:16

29. dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.”
30. Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Mama şi fraţii lui Isus

31. Atunci* au venit mama şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis să-L cheme.

*Mat. 12:46; Luc. 8:19

32. Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.”
33. El a răspuns: „Cine este mama Mea şi fraţii Mei?”
34. Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei!
35. Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

Capitolul 4

Pilda semănătorului

1. Isus a început iarăşi* să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.

*Mat. 13:1; Luc. 8:4

2. Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi*, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:

*Mar. 12:38

3. „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4. Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc;
6. dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.
8. O altă parte a căzut în pământ bun: a dat* rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.”

*Ioan 15:5; Col. 1:6

9. Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.”
10. Când* a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.

*Mat. 13:10; Luc. 8:9, etc.

11. „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce* sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde;

*1Cor. 5:12; Col. 4:5; 1Tes. 4:12; 1Tim. 3:7

12. pentru ca*, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”

*Isa. 6:9; Mat. 13:14; Luc. 8:10; Ioan 12:40; Fap. 28:26; Rom. 11:8

13. El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?
14. Semănătorul* seamănă Cuvântul.

*Mat. 13:19

15. Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.
16. Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;
17. dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
18. Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul;
19. dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea* bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.

*1Tim. 6:9, 17

20. Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.”

Lumina

21. El* le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?

*Mat. 5:15; Luc. 8:16; Luc. 11:33

22. Căci* nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină.

*Mat. 10:26; Luc. 12:2

23. Dacă* are cineva urechi de auzit, să audă.”

*Mat. 11:15; Mar. 4:9

24. El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu* ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

*Mat. 7:2; Luc. 6:38

25. Căci* celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.”

*Mat. 13:12; Mat. 25:29; Luc. 8:18; Luc. 19:26

Pilda cu sămânţa

26. El a mai zis: „Cu* Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;

*Mat. 13:24

27. fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
28. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;
29. şi când este copt rodul, pune* îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.”

*Apoc. 14:15

Pilda grăuntelui de muştar

30. El a mai zis: „Cu* ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfăţişa?

*Mat. 13:31; Luc. 13:18; Fap. 2:41; Fap. 4:4; Fap. 5:14; Fap. 19:20

31. Se aseamănă cu un grăunte de muştar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ;
32. dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”
33. Isus* le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă.

*Mat. 13:34; Ioan 16:12

34. Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

Potolirea furtunii

35. În* aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”

*Mat. 8:18, 23; Luc. 8:22

36. După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37. S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
38. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
39. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.
40. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
41. I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

Capitolul 5

Vindecarea unui îndrăcit

1. Au* ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.

*Mat. 8:28; Luc. 8:26

2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”
10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. Atunci au* început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

*Mat. 8:34; Fap. 16:39

18. Pe când Se suia El în corabie, omul* care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.

*Luc. 8:38

19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

21. După* ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.

*Mat. 9:1; Luc. 8:40

22. Atunci* a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui

*Mat. 9:18; Luc. 8:41

23. şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.”
24. Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
25. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea* o scurgere de sânge.

*Lev. 15:25; Mat. 9:20

26. Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău.
27. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui.
28. Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
29. Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
30. Isus a cunoscut îndată că o putere* ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”

*Luc. 6:19; Luc. 8:46

31. Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: „Cine s-a atins de Mine?”
32. El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33. Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.
34. Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa* ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.”

*Mat. 9:22; Mar. 10:52; Fap. 14:9

35. Pe când vorbea El încă*, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?”

*Luc. 8:49

36. Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
37. Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.
39. A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme*.”

*Ioan 11:11

40. Ei îşi băteau joc de El. Atunci*, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila.

*Fap. 9:40

41. A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita, cumi”, care tălmăcit înseamnă: „Fetiţo, scoală-te îţi zic!”
42. Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
43. Isus le-a* poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.

*Mat. 8:4; Mat. 9:30; Mat. 12:16; Mat. 17:9; Mar. 3:12; Luc. 5:14

Capitolul 6

Isus la Nazaret – Necredinţa locuitorilor

1. Isus a* plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

*Mat. 13:54; Luc. 4:16

2. Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De* unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

*Ioan 6:42

3. Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele* lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau** o pricină de poticnire în El.

*Mat. 12:46; Gal. 1:19. **Mat. 11:6

4. Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu* este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”

*Mat. 13:57; Ioan 4:44

5. N-a* putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

*Gen. 19:22; Gen. 32:25; Mat. 13:58; Mar. 9:23

Trimiterea celor doisprezece

6. Şi Se* mira de necredinţa lor.
Isus străbătea** satele dimprejur şi învăţa pe norod.

*Isa. 59:16. **Mat. 9:35; Luc. 13:22

7. Atunci* a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.

*Mat. 10:1; Mar. 3:13, 14; Luc. 9:1

8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;
9. să* se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

*Fap. 12:8

10. Apoi* le-a zis: „În orice casă veţi intra să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.

*Mat. 10:11; Luc. 9:4; Luc. 10:7, 8

11. Şi*, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi** îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.”

*Mat. 10:14; Luc. 10:10. **Fap. 13:51; Fap. 18:6

12. Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
13. Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

*Iac. 5:14

Moartea lui Ioan Botezătorul

14. Împăratul Irod a auzit* vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin El.”

*Mat. 14:1; Luc. 9:7

15. Alţii* ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”

*Mat. 16:14; Mar. 8:28

16. Dar* Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.”

*Mat. 14:2; Luc. 3:19

17. Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.
18. Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi* este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”

*Lev. 18:16; Lev. 20:21

19. Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
20. căci Irod se temea* de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.

*Mat. 14:5; Mat. 21:26

21. Totuşi* a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua** naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii.

*Mat. 14:6. **Gen. 40:20

22. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.”
23. Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice*-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.”

*Est. 5:3, 6; Est. 7:2

24. Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”
25. Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”
26. Împăratul* s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.

*Mat. 14:9

27. A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
29. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Înmulţirea pâinilor

30. Apostolii* s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

*Luc. 9:10

31. Isus* le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau** mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

*Mat. 14:13. **Mar. 3:20

32. Au* plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.

*Mat. 14:13

33. Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
34. Când* a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a** început să-i înveţe multe lucruri.

*Mat. 9:36; Mat. 14:14. **Luc. 9:11

35. Fiindcă* ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi ziua este pe sfârşite.

*Mat. 14:15; Luc. 9:12

36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele dimprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.”
37. „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare* să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?”

*Num. 11:13, 22; 2Împ. 4:43

38. Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci* şi doi peşti.”

*Mat. 14:17; Luc. 9:13; Ioan 6:9; Mat. 15:34; Mar. 8:5

39. Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
40. Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.
41. El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea*. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit la toţi.

*1Sam. 9:13; Mat. 26:26

42. Au mâncat toţi şi s-au săturat;
43. şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.
44. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

Isus umblă pe mare

45. Îndată*, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

*Mat. 14:22; Ioan 6:17

46. După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus pe munte ca să Se roage.
47. Când* s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

*Mat. 14:23; Ioan 6:16, 17

48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia* să treacă pe lângă ei.

*Luc. 24:28

49. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;
50. pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
51. Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
52. căci nu* înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima** împietrită.

*Mar. 8:17, 18. **Mar. 3:5; Mar. 16:14

Vindecări la Ghenezaret

53. După* ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.

*Mat. 14:34

54. Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
55. au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.
56. Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar* să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.

*Mat. 9:20; Mar. 5:27, 28; Fap. 19, 12

Capitolul 7

Fariseii şi datina bătrânilor

1. Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au* adunat la Isus.

*Mat. 15:1

2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. –
3. Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
4. Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. –
5. Şi* fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”

*Mat. 15:2

6. Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul* acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

*Isa. 29:13; Mat. 15:8

7. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”
8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
9. El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
10. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti* pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine** va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.”

*Exod. 20:12; Deut. 5:16; Mat. 15:4. **Exod. 21:17; Lev. 20:9; Prov. 20:20

11. Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban*”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”;

*Mat. 15:5; Mat. 23:18

12. şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
13. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Ce spurcă pe om

14. În urmă*, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

*Mat. 15:10

15. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă.
16. Dacă* are cineva urechi de auzit, să audă.”

*Mat. 11:15

17. După ce* a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

*Mat. 15:15

18. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca?
19. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
20. El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om.
21. Căci* dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

*Gen. 6:5; Gen. 8:21; Mat. 15:19

22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

Femeia canaanită

24. Isus* a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.

*Mat. 15:21

25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
27. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.”
28. „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”
29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.”
30. Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

Vindecarea unui surd-mut

31. Isus* a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi prin Sidon la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.

*Mat. 15:29

32. I-au* adus un surd care vorbea cu anevoie şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.

*Mat. 9:32; Luc. 11:14

33. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul* Lui.

*Mar. 8:23; Ioan 9:6

34. Apoi, Şi-a ridicat* ochii spre cer, a suspinat** şi a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!”

*Mar. 6:41; Ioan 11:41; Ioan 17:1. **Ioan 11:33, 38

35. Îndată* i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit.

*Isa. 35:5, 6; Mat. 11:5

36. Isus le-a* poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.

*Mar. 5:43

37. Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”

Capitolul 8

A doua înmulţire a pâinilor

1. În zilele acelea, fiindcă* se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

*Mat. 15:32

2. „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca.
3. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”
4. Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?”
5. „Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat* Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei.

*Mat. 15:34; Mar. 6:38

6. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.
7. Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat*, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

*Mat. 14:19; Mar. 6:41

8. Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.
9. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.

Aluatul Fariseilor

10. Isus a intrat îndată* în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei.

*Mat. 15:33

11. Fariseii au venit deodată* şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

*Mat. 12:38; Mat. 16:1; Ioan 6:30

12. Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”
13. Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
14. Ucenicii* uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.

*Mat. 16:5

15. Isus le dădea în grijă* şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”

*Mat. 16:6; Luc. 12:11

16. Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini*.”

*Mat. 16:7

17. Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot* nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

*Mar. 6:52

18. Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
19. Când* am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.

*Mat. 14:20; Mar. 6:43; Luc. 9:17; Ioan 6:13

20. „Şi, când* am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.

*Mat. 15:37; Mar. 8:8

21. Şi El le-a zis: „Tot nu* înţelegeţi?”

*Mar. 6:52; Mar. 8:17

Vindecarea unui orb la Betsaida

22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
23. Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat* pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”

*Mar. 7:33

24. El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”
25. Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.
26. Atunci Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici* să nu spui cuiva în sat.”

*Mat. 8:4; Mar. 5:43

Mărturisirea lui Petru

27. Isus* a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

*Mat. 16:13; Luc. 9:18

28. Ei I-au răspuns: „Ioan* Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.”

*Mat. 14:2

29. „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu* eşti Hristosul!”, I-a răspuns Petru.

*Mat. 16:16; Mat. 6:69; Mat. 11:27

30. Isus* le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

*Mat. 16:20

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

31. Atunci a* început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.

*Mat. 16:21; Mat. 17:22; Luc. 9:22

32. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33. Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”
34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva* să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

*Mat. 10:38; Mat. 16:24; Luc. 9:23; Luc. 14:27

35. Căci oricine* va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.

*Ioan 12:25

36. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38. Pentru că* de oricine se** va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

*Mat. 10:33; Luc. 9:26; Luc. 12:9. **Rom. 1:16; 2Tim. 1:8; 2Tim. 2:12

Capitolul 9

1. El le-a mai zis: „Adevărat* vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia** lui Dumnezeu venind cu putere.”

*Mat. 16:28; Luc. 9:27. **Mat. 24:30; Mat. 25:31; Luc. 22:18

Schimbarea la faţă

2. După* şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.

*Mat. 17:1; Luc. 9:28

3. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe*, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da.

*Dan. 7:9; Mat. 28:3

4. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi stătea de vorbă cu Isus.
5. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.”
6. Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.
7. A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!”
8. Îndată ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9. Pe* când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.

*Mat. 17:9

10. Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi.
11. Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că* trebuie să vină întâi Ilie?”

*Mat. 4:5; Mat. 17:10

12. El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum* este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să** fie defăimat.

*Ps. 22:6; Isa. 53:2, etc.; Dan. 9:26. **Luc. 23:11; Filip. 2:7

13. Dar Eu vă spun că Ilie* a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”

*Mat. 11:14; Mat. 17:12; Luc. 1:17

Vindecarea unui îndrăcit

14. Când* au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor, şi pe cărturari întrebându-se cu ei.

*Mat. 17:14; Luc. 9:37

15. De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat şi a alergat la El să I se închine.
16. El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?”
17. Şi un om din norod I-a răspuns*: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu care este stăpânit de un duh mut.

*Mat. 17:14; Luc. 9:38

18. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.”
19. „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”
20. L-au adus la El. Şi, cum a văzut* copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.

*Mar. 1:26; Luc. 9:42

21. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el.
22. „Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
23. Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă* poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”

*Mat. 17:20; Mar. 11:23; Luc. 17:6; Ioan 11:40

24. Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
25. Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.”
26. Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
27. Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28. Când* a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”

*Mat. 17:19

29. „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

30. Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
31. Căci* învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”

*Mat. 17:22; Luc. 9:44

32. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

33. Apoi* au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”

*Mat. 18:1; Luc. 9:46; Luc. 22:24

34. Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
35. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva* să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

*Mat. 20:26, 27; Mar. 10:43

36. Şi a luat* un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis:

*Mat. 18:2; Mar. 10:16

37. „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine* Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

*Mat. 10:40; Luc. 9:48

Pricinile de păcătuire

38. Ioan* I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”

*Num. 11:28; Luc. 9:49

39. „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci* nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

*1Cor. 12:3

40. Cine* nu este împotriva noastră este pentru noi.

*Mat. 12:30

41. Şi* oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

*Mat. 10:42

42. Dar*, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

*Mat. 18:6; Luc. 17:1

43. Dacă* mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

*Deut. 13:6; Mat. 5:29; Mat. 18:8

44. unde* viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

*Isa. 66:24

45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
46. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,
48. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
49. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice* jertfă va fi sărată cu sare.

*Lev. 2:13; Ezec. 43:24

50. Sarea este bună*; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi** sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

*Mat. 5:13; Luc. 14:34. **Efes. 4:29; Col. 4:6. Rom. 12:18; Rom. 14:19; 2Cor. 13:11; Evr. 12:14

Capitolul 10

Desfacerea căsătoriei

1. Isus a plecat* de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

*Mat. 19:1; Ioan 10:40; Ioan 11:7

2. Au* venit la El fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.

*Mat. 13:3

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
4. „Moise*”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase.”

*Deut. 24:1; Mat. 5:31; Mat. 19:7

5. Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
6. Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a* făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

*Gen. 1:27; Gen. 5:2

7. De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.

*Gen. 2:24; 1Cor. 5:16; Efes. 5:31

8. Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
10. În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
11. El le-a zis: „Oricine* îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea;

*Mat. 5:32; Mat. 19:9; Luc. 16:18; Rom. 7:3; 1Cor. 7:10, 11

12. şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.”

Copilaşii

13. I-au* adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.

*Mat. 19:13; Luc. 18:15

14. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor* ca ei.

*1Cor. 14:20; 1Pet. 2:2

15. Adevărat vă spun că oricine* nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”

*Mat. 18:3

16. Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat

17. Tocmai* când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

*Mat. 19:16; Luc. 18:18

18. „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
19. Cunoşti poruncile: „Să* nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

*Exod. 20; Rom. 13:9

20. El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”
21. Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară* în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

*Mat. 6:19, 20; Mat. 19:21; Luc. 12:33; Luc. 16:9

22. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.
23. Isus S-a uitat* împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”

*Mat. 19:23; Luc. 18:24

24. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce* se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

*Iov 31:24; Ps. 52:7; Ps. 62:10; 1Tim. 6:17

25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”
26. Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
27. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la* Dumnezeu.”

*Ier. 32:17; Mat. 19:26; Luc. 1:1, 37

Moştenirea vieţii veşnice

28. Petru* a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”

*Mat. 19:27; Luc. 18:28

29. Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie
30. şi să* nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.

*2Cron. 9:25, 9; Luc. 18:30

31. Mulţi* din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

*Mat. 19:30; Mat. 20:16; Luc. 13:30

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

32. Ei* erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat** iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.

*Mat. 20:17; Luc. 18:31. **Mar. 8:31; Mar. 9:31; Luc. 9:22; Luc. 18:31

33. „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor,
34. care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

35. Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit* la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.”

*Mat. 20:20

36. El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
37. „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta, şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.”
38. Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
39. „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi;
40. dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”
41. Cei zece, când au auzit* lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.

*Mat. 20:24

42. Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi* că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.

*Luc. 22:25

43. Dar* între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;

*Mat. 20:26, 28; Mar. 9:35; Luc. 9:48

44. şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.
45. Căci Fiul* omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi** dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

*Ioan 13:14; Filip. 2:7. **Mat. 20:28; 1Tim. 2:6; Tit 2:14

Orbul Bartimeu

46. Au* ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă.

*Mat. 20:29; Luc. 18:35

47. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
48. Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
49. Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
50. Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus.
51. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”
52. Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa* ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.

*Mat. 9:22

Capitolul 11

Intrarea în Ierusalim

1. Când s-au apropiat* de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

*Mat. 21:1; Luc. 19:29; Ioan 12:14

2. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
3. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce faceţi lucrul acesta?”, să răspundeţi: „Domnul are trebuinţă de el.” Şi îndată îl va trimite înapoi aici.”
4. Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.
5. Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”
6. Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
7. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.
8. Mulţi* oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

*Mat. 21:8

9. Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana*! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

*Ps. 118:29

10. Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana* în cerurile preaînalte!”

*Ps. 148:1

11. Isus* a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

*Mat. 21:12

Smochinul blestemat

12. A* doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.

*Mat. 21:18

13. A zărit* de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.

*Mat. 21:19

14. Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
15. Au* ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

*Mat. 21:12; Luc. 19:45; Ioan 2:14

16. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
17. Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa* Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi** aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

*Isa. 56:7. **Ier. 7:11

18. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au* auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot** norodul era uimit de învăţătura Lui.

*Mat. 21:45, 46; Luc. 19:47. **Mat. 7:28; Mar. 1:22; Luc. 4:32

19. Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

Puterea credinţei

20. Dimineaţa*, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

*Mat. 21:19

21. Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”
22. Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23. Adevărat* vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

*Mat. 17:20; Mat. 21:21; Luc. 17:6

24. De aceea vă spun că orice* lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

*Mat. 7:7; Luc. 11:9; Ioan 14:13; Ioan 15:7; Ioan 16:24; Iac. 1:5, 6

25. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi* orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

*Mat. 6:14; Col. 3:13

26. Dar, dacă* nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”

*Mat. 18:35

Puterea lui Isus

27. S-au dus din nou în Ierusalim. Şi*, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii

*Mat. 21:23; Luc. 20:1

28. şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?”
29. Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
30. Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!”
31. Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Dar de ce nu l-aţi crezut?”
32. Şi dacă vom răspunde: „De la oameni…” se temeau de norod, căci toţi* socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.

*Mat. 3:5; Mat. 14:5; Mar. 6:20

33. Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

Capitolul 12

Pilda vierilor

1. Isus a* început pe urmă să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.

*Mat. 21:33; Luc. 29:9

2. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.
3. Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
4. A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit.
5. A mai trimis un altul pe care l-au omorât; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6. Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el.
7. Dar vierii aceia au zis între ei: „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.”
8. Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie.
9. Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.
10. Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: „Piatra* pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;

*Ps. 118:22

11. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri”?”
12. Ei* căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.

*Mat. 21:45, 46; Mar. 11:18; Ioan 7:25, 30, 44

Birul Cezarului

13. Apoi* au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni, ca să-L prindă cu vorba.

*Mat. 22:15; Luc. 20:20

14. Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu?
15. Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un bana ca să-l văd.”

aGreacă: dinar

16. I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei.
17. Atunci Isus le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.

Despre înviere

18. Saducheii*, care** zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:

*Mat. 22:23; Luc. 20:27. **Fap. 23:8

19. „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise*: „Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”

*Deut. 25:5

20. Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.
21. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
22. Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
23. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.”
24. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25. Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor* fi ca îngerii în ceruri.

*1Cor. 15:42, 49, 52

26. În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: „Eu* sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”?

*Exod. 3:6

27. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”

Cea mai mare poruncă

28. Unul* din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”

*Mat. 22:35

29. Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă* Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn”;

*Deut. 6:4; Luc. 10:27

30. şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: „Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

*Lev. 19:18; Mat. 22:39; Rom. 13:9; Gal. 5:14; Iac. 2:8

32. Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că* nu este altul afară de El

*Deut. 4:39; Isa. 45:6, 14; Isa. 46:9

33. şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este* mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.”

*1Sam. 15:22; Osea 6:6; Mica 6:6, 7, 8

34. Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi* nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

*Mat. 22:46

Al cui fiu este Hristosul?

35. Pe când* învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?

*Mat. 22:41; Luc. 20:41

36. Însuşi David, fiind insuflat de* Duhul Sfânt, a zis: „Domnul a zis** Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

*2Sam. 23:2. **Ps. 110:1

37. Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?” Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Mustrarea Cărturarilor

38. În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le* zicea: „Păziţi-vă** de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.

*Mar. 4:2. **Mat. 23:1, etc.; Luc. 20:46. Luc. 11:43

39. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
40. casele văduvelor le mănâncă* şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

*Mat. 23:14

Văduva săracă

41. Isus* şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în** vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.

*Luc. 21:1. **2Împ. 12:9

42. A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.
43. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această* văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie;

*2Cor. 8:12

44. căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot* ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

*Deut. 24:6; 1Ioan 3:17

Capitolul 13

Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

1. Când a ieşit* Isus din Templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”

*Mat. 24:1; Luc. 21:2

2. Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu* va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

*Luc. 19:44

3. Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:
4. „Spune-ne* când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”

*Mat. 24:3; Luc. 21:7

5. Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă* să nu vă înşele cineva.

*Ier. 29:8; Efes. 5:6; 1Tes. 2:3

6. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.
7. Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.
8. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste* lucruri vor fi începutul durerilor.

*Mat. 24:8

9. Luaţi seama* la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.

*Mat. 10:17, 18; Mat. 24:9; Apoc. 2:10

10. Mai* întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

*Mat. 24:14

11. Când* vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci** Duhul Sfânt.

*Mat. 10:19; Luc. 12:11; Luc. 21:14. **Fap. 2:4; Fap. 4:8, 31

12. Fratele va* da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.

*Mica 7:6; Mat. 10:21; Mat. 24:10; Luc. 21:16

13. Veţi* fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine** va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

*Mat. 24:9; Luc. 21:17. **Dan. 12:12; Mat. 10:22; Mat. 24:13; Apoc. 2:10

Îndemn la veghere

14. Când* veţi vedea „urâciunea pustiirii” stând** acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.

*Mat. 24:15. **Dan. 9:27. Luc. 21:21

15. Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea.
16. Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
17. Vai* de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!

*Luc. 21:23; Luc. 23:29

18. Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.
19. Pentru că* în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.

*Dan. 9:26; Dan. 12:1; Ioel 2:2; Mat. 24:21

20. Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.
21. Dacă vă va zice cineva atunci*: „Iată, Hristosul este aici” sau: „Iată-L acolo”, să nu-l credeţi.

*Mat. 24:23; Luc. 17:23; Luc. 21:8

22. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
23. Păziţi-vă*, iată că vi le-am spus toate dinainte.

*2Pet. 3:17

24. Dar, în* zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,

*Dan. 7:10; Ţef. 1:15; Mat. 24:29, etc.; Luc. 21:25

25. stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26. Atunci* se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

*Dan. 7:13, 14; Mat. 16:27; Mat. 24:30; Mar. 14:62; Fap. 1:11; 1Tes. 4:16; 2Tes. 1:7, 10; Apoc. 1:7

27. Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28. Luaţi* învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

*Mat. 24:32; Luc. 21, 29, etc.

29. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
30. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele* Mele nu vor trece.

*Isa. 40:8

32. Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33. Luaţi seama*, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.

*Mat. 24:42; Mat. 25:13; Luc. 12:40; Luc. 21:34; Rom. 13:11; 1Tes. 5:6

34. Se* va întâmpla ca şi cu un om plecat în altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze.

*Mat. 24:45; Mat. 25:14

35. Vegheaţi*, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.

*Mat. 24:42, 44

36. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
37. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Capitolul 14

Sfatul împotriva lui Isus

1. După două* zile era praznicul Paştilor şi al Azimelor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.

*Mat. 26:2; Luc. 22:1; Ioan 11:55; Ioan 13:1

2. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”

Mirul turnat pe capul lui Isus

3. Pe* când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

*Mat. 26:6; Ioan 12:1, 3; Luc. 7:37

4. Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
5. Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de leia şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.

aGreacă: dinari

6. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
7. căci pe* săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

*Deut. 15:11

8. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
9. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
10. Iuda* Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.

*Mat. 26:14; Luc. 22:3, 4

11. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

Prăznuirea Paştelor

12. În* ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paştile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci paştile?”

*Mat. 26:17; Luc. 22:7

13. El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el.
14. Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?”
15. Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.”
16. Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit paştile.
17. Seara*, Isus a venit cu cei doisprezece.

*Mat. 26:20, etc.

18. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”
19. Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”
20. „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid.
21. Fiul omului*, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”

*Mat. 26:24; Luc. 22:22

Cina cea de taină

22. Pe când* mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”

*Mat. 26:26; Luc. 22:19; 1Cor. 11:23

23. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.
24. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
25. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Înştiinţarea lui Petru

26. După ce* au cântat cântările de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor.

*Mat. 26:30

27. Isus* le-a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: „Voi bate** Păstorul, şi oile vor fi risipite.”

*Mat. 26:31. **Zah. 13:7

28. Dar, după* ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

*Mar. 16:7

29. Petru* I-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”

*Mat. 26:33, 34; Luc. 22:34; Ioan 13:37, 38

30. Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
31. Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani

32. S-au* dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga.”

*Mat. 26:36; Luc. 22:39; Ioan 18:1

33. A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.
34. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare* de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”

*Ioan 12:27

35. Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36. El zicea: „Ava* – adică: Tată – Ţie toate** lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”

*Rom. 8:15; Gal. 4:6. **Evr. 5:7. Ioan 5:30; Ioan 6:38

37. Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul* este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”

*Rom. 7:23; Gal. 5:17

39. S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
40. Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41. În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A* venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.

*Ioan 13:1

42. Sculaţi-vă*; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

*Mat. 26:46; Ioan 18:1, 2

Prinderea lui Isus

43. Şi* îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.

*Mat. 26:47; Luc. 22:47; Ioan 18:3

44. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază.”
45. Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.
46. Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins.
47. Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48. Isus* a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

*Mat. 26:55; Luc. 22:52

49. În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să* se împlinească Scripturile.”

*Ps. 22:6; Isa. 53:7, etc.; Luc. 22:37; Luc. 24:44

50. Atunci* toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

*Ps. 88:8; Mar. 14:27

51. După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el;
52. dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.

Isus osândit de Sinedriu

53. Pe* Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.

*Mat. 26:57; Luc. 22:54; Ioan 18:13

54. Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii şi se încălzea la para focului.
55. Preoţii* cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau niciuna.

*Mat. 26:59

56. Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57. Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui şi au zis:
58. „Noi L-am auzit zicând: „Eu* voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti.”

*Mar. 15:29; Ioan 2:19

59. Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60. Atunci* marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?”

*Mat. 26:62

61. Isus* tăcea şi nu răspundea nimic. Marele** preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”

*Isa. 53:7. **Mat. 26:63

62. „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi* veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”

*Mat. 24:30; Mat. 26:64; Luc. 22:69

63. Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
64. Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.
65. Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.

Tăgăduirea lui Petru

66. Pe* când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.

*Mat. 26:58, 69; Luc. 22:55; Ioan 18:16

67. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”
68. El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul.
69. Când* l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”

*Mat. 26:71; Luc. 22:58; Ioan 18:25

70. Şi el s-a lepădat din nou. După* puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci** eşti galileean, şi graiul tău seamănă cu al lor.”

*Mat. 26:73; Luc. 22:59; Ioan 18:26. **Fap. 2:7

71. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!”
72. Îndată* a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

*Mat. 26:75

Capitolul 15

Isus înaintea lui Pilat

1. Dimineaţa*, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.

*Ps. 2:2; Mat. 27:1; Luc. 22:66; Luc. 23:1; Ioan 18:28; Fap. 3:13; Fap. 4:26

2. Pilat* L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus.

*Mat. 27:11

3. Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.
4. Pilat* L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!”

*Mat. 27:18

5. Isus* n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

*Isa. 53:7; Ioan 19:9

Hotărârea de moarte întărită

6. La* fiecare praznic al Paştilui, Pilat le slobozea un întemniţat pe care-l cereau ei.

*Mat. 27:15; Luc. 23:17; Ioan 18:39

7. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală.
8. Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea întotdeauna.
9. Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
10. Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.
11. Dar preoţii* cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.

*Mat. 27:20; Fap. 3:14

12. Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?”
13. Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”
14. „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!”
15. Pilat* a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

*Mat. 27:26; Ioan 19:1, 16

16. Ostaşii* au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.

*Mat. 27:27

17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap.
18. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”
19. Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.
20. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

21. Au* silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.

*Mat. 27:32; Luc. 23:26

22. Şi* au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tălmăcit înseamnă: „Locul căpăţânii”.

*Mat. 27:33; Luc. 23:33; Ioan 19:17

23. I-au* dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

*Mat. 27:34

24. După ce L-au răstignit, I-au* împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

*Ps. 22:18; Luc. 23:34; Ioan 19:23

25. Când L-au răstignit, era* ceasul al treilea.

*Mat. 27:45; Luc. 23:34; Ioan 2:19

26. Deasupra Lui era scrisă* vina Lui: „Împăratul iudeilor.”

*Mat. 27:37; Ioan 19:19

27. Împreună* cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, şi altul la stânga Lui.

*Mat. 27:38

28. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „A* fost pus în numărul celor fărădelege.”

*Isa. 53:12; Luc. 22:37

Batjocurile trecătorilor

29. Trecătorii* îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu**, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile,

*Ps. 22:7. **Mar. 14:58; Ioan 2:19

30. mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi coboară-Te de pe cruce!”
31. Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui!
32. Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei* răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El.

*Mat. 27:44; Luc. 23:39

Moartea lui Isus

33. La ceasul* al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.

*Mat. 27:45; Luc. 23:44

34. Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi*, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

*Ps. 22:1; Mat. 27:46

35. Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!”
36. Şi unul din ei a alergat* de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a** dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!”

*Mat. 27:48; Ioan 19:29. **Ps. 69:21

37. Dar* Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul.

*Mat. 27:50; Luc. 23:46; Ioan 19:30

38. Perdeaua* dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.

*Mat. 27:50; Ioan 19:30; Luc. 23:41

39. Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut* că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

*Mat. 27:55; Luc. 23:46

40. Acolo* erau şi nişte femei care priveau de** departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,

*Mat. 27:55; Luc. 23:49. **Ps. 38:11

41. care, pe când era El în Galileea, mergeau* după El şi-I slujeau; şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

*Luc. 8:2, 3

Îngroparea lui Isus

42. Când* s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului –

*Mat. 27:57; Luc. 23:50; Ioan 19:38

43. a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta* Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

*Luc. 2:25, 38

44. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult.
45. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.
46. Şi* Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

*Mat. 27:59, 60; Luc. 23:53; Ioan 19:40

47. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

Capitolul 16

Învierea lui Isus

1. După ce a trecut* ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au** cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

*Mat. 28:1; Luc. 24:1; Ioan 20:1. **Luc. 23:56

2. În* ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.

*Luc. 24:1; Ioan 20:1

3. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”
4. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
5. Au* intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.

*Luc. 24:3; Ioan 20:11, 12

6. El* le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.

*Mat. 28:5, 6, 7

7. Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum* v-a spus.”

*Mat. 26:32; Mar. 14:28

8. Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi* n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

*Mat. 28:8; Luc. 24:9

Arătările lui Isus după înviere

9. (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a* arătat mai întâi Mariei Magdalena, din** care scosese şapte draci.

*Ioan 20:14. **Luc. 8:2

10. Ea* s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.

*Luc. 24:10; Ioan 20:18

11. Când au auzit ei* că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.

*Luc. 24:11

12. După aceea S-a arătat, în alt chip, la* doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.

*Luc. 24:13

13. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14. În sfârşit*, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

*Luc. 24:36; Ioan 20:19; 1Cor. 15:5

Trimiterea celor unsprezece

15. Apoi* le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi** propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

*Mat. 28:19; Ioan 15:16. **Col. 1:23

16. Cine* va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar** cine nu va crede va fi osândit.

*Ioan 3:18, 36; Fap. 2:38; Fap. 16:30-32; Rom. 10:9; 1Pet. 3:21. **Ioan 12:48

17. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în* Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în** limbi noi;

*Luc. 10:17; Fap. 5:16; Fap. 8:7; Fap. 16:18; Fap. 19:12. **Fap. 2:4; Fap. 10:46; Fap. 19:6; 1Cor. 12:10, 28

18. vor lua în mână şerpi*; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi** vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

*Luc. 10:19; Fap. 28:5. **Fap. 5:15, 16; Fap. 9:17; Fap. 28:8; Iac. 5:14, 15

19. Domnul Isus, după* ce a vorbit cu ei, S-a** înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

*Fap. 1:2, 3. **Luc. 24:51. Ps. 110:1; Fap. 7:55

20. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi* întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)

*Fap. 5:12; Fap. 14:3; 1Cor. 2:4, 5; Evr. 2:4

Evanghelia după Luca

Capitolul 1

Cuvânt înainte

1. Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
2. după cum* ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la** început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,

*Evr. 2:3; 1Pet. 5:1; 2Pet. 1:16; 1Ioan 1:1. **Mar. 1:1; Ioan 15:27

3. am găsit* şi eu cu cale, preaalesule** Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,

*Fap. 15:19, 25, 28; 1Cor. 7:40. **Fap. 11:4. Fap. 1:1

4. ca* să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

*Ioan 20:31

Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul

5. În* zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din** ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron şi se chema Elisabeta.

*Mat. 2:1. **1Cron. 24:10, 19; Neem. 12:4, 17

6. Amândoi erau neprihăniţi* înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

*Fap. 7:1; Fap. 17:1; 1Împ. 9:4; 2Împ. 20:3; Iov 1:1; Fap. 23:1; Fap. 24:16; Filip. 3:6

7. N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8. Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9. după obiceiul preoţiei, a ieşit la* sorţi să intre să tămâieze** în Templul Domnului.

*1Cron. 24:19; 2Cron. 8:14; 2Cron. 31:2. **Exod. 30:7, 8; 1Sam. 2:28; 1Cron. 23:13; 2Cron. 29:11

10. În* ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

*Lev. 16:17; Apoc. 8:3, 4

11. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului* pentru tămâiere.

*Exod. 30:1

12. Zaharia s-a* înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica.

*Jud. 6:22; Jud. 13:22; Dan. 10:8; Luc. 1:29; Luc. 2:9; Fap. 10:4; Apoc. 1:17

13. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei* pune numele Ioan.

*Luc. 1:60, 63

14. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi* se vor bucura de naşterea lui.

*Luc. 1:58

15. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu* va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă** din pântecele maicii sale.

*Num. 6:3; Jud. 13:4; Luc. 7:33. **Ier. 1:5; Gal. 1:15

16. El* va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.

*Mal. 4:5, 6

17. Va* merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

*Mal. 4:5; Mat. 11:14; Mar. 9:12

18. Zaharia a zis îngerului: „Din* ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.”

*Gen. 17:17

19. Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel* care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

*Dan. 8:16; Dan. 9:21-23; Mat. 18:10; Evr. 1:14

20. Iată că vei* fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.”

*Ezec. 3:26; Ezec. 24:27

21. Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
22. Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna şi a rămas mut.
23. După ce i s-au împlinit zilele* de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

*2Împ. 11:5; 1Cron. 9:25

24. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea,
25. „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi* ia ocara dintre oameni.”

*Gen. 30:23; Isa. 4:1; Isa. 54:1, 4

Vestirea naşterii lui Isus Hristos

26. În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27. la o fecioară logodită* cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

*Mat. 1:18; Luc. 2:4, 5

28. Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune*, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul** este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”

*Dan. 9:23; Dan. 10:19. **Jud. 6:12

29. Tulburată* foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

*Luc. 1:12

30. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31. Şi* iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune** numele Isus.

*Isa. 7:14; Mat. 1:21. **Luc. 2:21

32. El va fi mare şi* va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi** Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

*Mar. 5:7. **2Sam. 7:11, 12; Ps. 132:11; Isa. 9:6, 7; Isa. 16:5; Ier. 23:5; Apoc. 3:7

33. Va* împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

*Dan. 2:44; Dan. 7:14, 27; Obad. 1:21; Mica 4:7; Ioan 12:34; Evr. 1:8

34. Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35. Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt* Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul** lui Dumnezeu.

*Mat. 1:20. **Mat. 14:33; Mat. 26:63, 64; Mar. 1:1; Ioan 1:34; Ioan 20:31; Fap. 8:37; Rom. 1:4

36. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37. Căci* niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

*Gen. 18:14; Ier. 32:17; Zah. 8:6; Mat. 19:26; Mar. 10:27; Luc. 18:27; Rom. 4:21

38. Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cântarea Mariei

39. Maria s-a sculat chiar în* zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.

*Ios. 21:9, 10, 11

40. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
41. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată* eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

*Jud. 5:24; Luc. 1:28

43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
46. Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte* pe Domnul

*1Sam. 2:1; Ps. 34:2, 3; Ps. 35:9; Hab. 3:18

47. şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. pentru că a privit* spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi** vor zice fericită,

*1Sam. 1:11; Ps. 138:6. **Mal. 3:12; Luc. 11:27

49. pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine*. Numele Lui este sfânt**,

*Ps. 71:19; Ps. 126:2, 3. **Ps. 111:9

50. şi îndurarea* Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

*Gen. 17:7; Exod. 20:6; Ps. 103:17, 18

51. El a arătat putere* cu braţul Lui; a risipit** gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.

*Ps. 98:1; Ps. 118:15; Isa. 40:10; Isa. 51:9; Isa. 52:10. **Ps. 33:10; 1Pet. 5:5

52. A răsturnat* pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

*1Sam. 2:6, etc.; Iov 5:11; Ps. 113:6

53. Pe* cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

*1Sam. 2:5; Ps. 34:10

54. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte* de îndurarea Sa –

*Ps. 98:3; Ier. 31:3, 20

55. cum* făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

*Gen. 17:19; Ps. 132:11; Rom. 11:28; Gal. 3:16

56. Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se* bucurau împreună cu ea.

*Luc. 1:14

59. În* ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

*Gen. 17:12; Lev. 12:3

60. Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu*. Ci are să se cheme Ioan.”

*Luc. 1:13

61. Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”
62. Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan*.” Şi toţi s-au minunat.

*Luc. 1:13

64. În clipa aceea*, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.

*Luc. 1:20

65. Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos* al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.

*Luc. 1:39

66. Toţi cei ce le auzeau le păstrau* în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna** Domnului era într-adevăr cu el.

*Luc. 2:19, 51. **Gen. 39:2; Ps. 80:17; Ps. 89:21; Fap. 11:21

Cântarea lui Zaharia

67. Zaharia, tatăl lui, s-a* umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:

*Ioel 2:28

68. „Binecuvântat* este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că** a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

*1Împ. 1:48; Ps. 41:13; Ps. 72:18; Ps. 106:48. **Exod. 3:16; Exod. 4:31; Ps. 111:9; Luc. 7:16

69. Şi* ne-a ridicat o mântuire puternicăa în casa robului Său David, –

aGreacă: un corn de mântuire

*Ps. 132:17

70. cum* vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –

*Ier. 23:5, 6; Ier. 30:10; Dan. 9:24; Fap. 3:21; Rom. 1:2

71. mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72. Astfel* Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

*Lev. 26:42; Ps. 98:3; Ps. 105:8, 9; Ps. 106:45; Ezec. 16:60; Luc. 1:54

73. potrivit jurământului* prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

*Gen. 12:3; Gen. 17:4; Gen. 22:16, 17; Evr. 6:13, 17

74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim* fără frică,

*Rom. 6:18, 22; Evr. 9:14

75. trăind înaintea Lui în* sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

*Ier. 32:39, 40; Efes. 4:24; 2Tes. 2:13; 2Tim. 1:9; Tit 2:12; 1Pet. 1:15; 2Pet. 1:4

76. Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci* vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui

*Isa. 40:3; Mal. 3:1; Mal. 4:5; Mat. 11:10; Luc. 1:17

77. şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în* iertarea păcatelor lui;

*Mar. 1:4; Luc. 3:3

78. datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79. ca să* lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”

*Isa. 9:2; Isa. 42:7; Isa. 49:9; Mat. 4:16; Fap. 26:18

80. Iar pruncul* creştea şi se întărea în duh. Şi a** stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

*Luc. 2:40. **Mat. 3:1; Mat. 11:7

Capitolul 2

Naşterea lui Isus Hristos

1. În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2. Înscrierea aceasta* s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

*Fap. 5:37

3. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea* lui David, numită Betleem – pentru că** era din casa şi din seminţia lui David –

*1Sam. 16:1, 4; Ioan 7:42. **Mat. 1:16; Luc. 1:27

5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica* lui, care era însărcinată.

*Mat. 1:18; Luc. 1:27

6. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7. Şi a* născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

*Mat. 1:25

Păstorii din Betleem

8. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei* s-au înfricoşat foarte tare.

*Luc. 1:12

10. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru* tot norodul:

*Gen. 12:3; Mat. 28:19; Mar. 1:15; Luc. 2:31, 32; Luc. 24:47; Col. 1:23

11. astăzi*, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor**, care este Hristos, Domnul.

*Isa. 9:6. **Mat. 1:21. Mat. 1:16; Mat. 16:16; Luc. 1:43; Fap. 2:36; Fap. 10:36; Filip. 2:11

12. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
13. Şi* deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

*Gen. 28:12; Gen. 32:1, 2; Ps. 103:20, 21; Ps. 148:2; Dan. 7:10; Evr. 1:14; Apoc. 5:11

14. „Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

*Luc. 19:38; Efes. 1:6; Efes. 3:10, 21; Apoc. 5:13. **Isa. 57:19; Luc. 1:79; Rom. 5:1; Efes. 2:17; Col. 1:20. Ioan 3:16; Efes. 2:4, 7; 2Tes. 2:18; 1Ioan 4:9, 10

15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
16. S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.
17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19. Maria* păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.

*Gen. 37:11; Luc. 1:66; Luc. 2:51

20. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

Isus adus în Templu

21. Când* a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus**, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.

*Gen. 17:12; Lev. 12:3; Luc. 1:59. **Mat. 1:21, 25; Luc. 1:31

22. Şi, când s-au împlinit zilele* pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului –

*Lev. 12:2-4, 6

23. după cum este scris în Legea Domnului: „Orice* întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” –

*Exod. 13:2; Exod. 22:29; Exod. 34:19; Num. 3:13; Num. 8:17; Num. 18:15

24. şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum* este poruncit în Legea Domnului.

*Lev. 12:2, 6, 8

Cântarea lui Simeon

25. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta* mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.

*Isa. 40:1; Mar. 15:43; Luc. 2:38

26. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă* pe Hristosul Domnului.

*Ps. 89:48; Evr. 11:5

27. El a venit în Templu, mânat de* Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

*Mat. 4:1

28. Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29. „Acum*, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

*Gen. 46:30; Filip. 1:23

30. Căci au văzut* ochii mei mântuirea Ta,

*Isa. 52:10; Luc. 3:6

31. pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina* care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”

*Isa. 9:2; Isa. 42:6; Isa. 49:6; Isa. 60:1, 2, 3; Mat. 4:16; Fap. 13:47; Fap. 28:28

33. Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
34. Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea* şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn** care va stârni împotrivire.

*Isa. 8:14; Osea 14:9; Mat. 21:44; Rom. 9:32, 33; 1Cor. 1:23, 24; 2Cor. 2:16; 1Pet. 2:7, 8. **Fap. 28:22

35. Chiar* sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

*Ps. 42:10; Ioan 19:25

36. Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37. Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi* şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

*Fap. 26:7; 1Tim. 5:5

38. A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau* mântuirea Ierusalimului.

*Mar. 15:43; Luc. 2:25; Luc. 24:21

Întoarcerea la Nazaret

39. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40. Iar* Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

*Luc. 1:80; Luc. 2:52

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în* fiecare an, la praznicul Paştilui.

*Exod. 23:15, 17; Exod. 34:23; Deut. 16:1, 16

42. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
44. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
45. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi* de priceperea şi răspunsurile Lui.

*Mat. 7:28; Mar. 1:22; Luc. 4:22, 32; Ioan 7:15, 46

48. Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
49. El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în* Casa Tatălui Meu?”

*Ioan 2:16

50. Dar ei* n-au înţeles spusele Lui.

*Luc. 9:45; Luc. 18:34

51. Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra* toate cuvintele acestea în inima ei.

*Dan. 7:28; Luc. 2:19

52. Şi Isus creştea* în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

*1Sam. 2:26; Luc. 2:40

Capitolul 3

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei,
2. şi în* zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa – cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.

*Ioan 11:49, 51; Ioan 18:13; Fap. 4:6

3. Şi* Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru** iertarea păcatelor,

*Mat. 3:1; Mar. 1:4. **Luc. 1:77

4. după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul* celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

*Isa. 40:3; Mat. 3:3; Mar. 1:3; Ioan 1:23

5. Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
6. Şi orice* făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”

*Ps. 98:2; Isa. 52:10; Luc. 2:10

7. Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui* de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

*Mat. 3:7

8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci*, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.”

*Mat. 7:19

10. Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci* ce trebuie să facem?”

*Fap. 2:37

11. Drept răspuns, el le zicea: „Cine* are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”

*Luc. 11:41; 2Cor. 8:14; Iac. 2:15, 16; 1Ioan 3:17; 1Ioan 4:20

12. Au* venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”

*Mat. 21:32; Luc. 7:29

13. El le-a răspuns: „Să nu* cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”

*Luc. 19:8

14. Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici* să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”

*Exod. 23:1; Lev. 19:11

15. Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu* vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

*Mat. 3:11

17. Acela are lopata în mână; Îşi va curăţa aria cu desăvârşire şi* Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

*Mica 4:12

Închiderea lui Ioan

18. Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.
19. Dar* cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse,

*Mat. 14:3; Mar. 6:17

20. a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.

Botezul lui Isus

21. După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus*; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,

*Mat. 3:13; Ioan 1:32

22. şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Cartea neamului lui Isus Hristos

23. Isus avea aproape* treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul** lui Iosif, fiul lui Eli,

*Num. 4:3, 35, 39, 43, 47. **Mat. 13:55; Ioan 6:42

24. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
27. fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29. fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
31. fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan*, fiul lui** David,

*Zah. 12:12. **2Sam. 5:14; 1Cron. 3:5

32. fiul* lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,

*Rut 4:18, etc.; 1Cron. 2:10, etc.

33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
34. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul* lui Tara, fiul lui Nahor,

*Gen. 11:24, 26

35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
36. fiul* lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul** lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

*Gen. 11:12. **Gen. 5:6, etc.; Gen. 11:10, etc.

37. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul* lui Dumnezeu.

*Gen. 5:1, 2

Capitolul 4

Ispitirea lui Isus Hristos

1. Isus*, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus** de Duhul în pustiu,

*Mat. 4:1; Mar. 1:12. **Luc. 2:27; Luc. 4:14

2. unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic* în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

*Exod. 34:28; 1Împ. 19:8

3. Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.”
4. Isus i-a răspuns: „Este scris*: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

*Deut. 8:3

5. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului
6. şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată* şi o dau oricui voiesc.

*Ioan 12:31; Ioan 14:30; Apoc. 13:2, 7

7. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
8. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris*: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.”

*Deut. 6:13; Deut. 10:20

9. Diavolul* L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;

*Mat. 4:5

10. căci este scris*: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”;

*Ps. 91:11

11. şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
12. Isus i-a răspuns: „S-a* spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”

*Deut. 6:16

13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până* la o vreme.

*Ioan 14:30; Evr. 4:15

Isus în Galileea

14. Isus*, plin de** puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.

*Mat. 4:12; Ioan 4:43. **Luc. 4:1. Fap. 10:37

15. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

Isus propovăduieşte la Nazaret

16. A venit în Nazaret*, unde fusese crescut; şi**, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,

*Mat. 2:23; Mat. 13:54; Mar. 6:1. **Fap. 13:14; Fap. 17:2

17. şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. „Duhul* Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi

*Isa. 61:1

19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”
22. Şi toţi Îl vorbeau de bine, se* mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare** nu este acesta feciorul lui Iosif?”

*Ps. 45:2; Mat. 13:54; Mar. 6:2; Luc. 2:47. **Ioan 6:42

23. Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria* Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum**.”

*Mat. 4:13; Mat. 11:23. **Mat. 13:54; Mar. 6:1

24. „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc* nu este primit bine în patria lui.

*Mat. 13:57; Mar. 6:4; Ioan 4:44

25. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe* văduve în Israel;

*1Împ. 17:9; 1Împ. 18:1; Iac. 5:17

26. şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Şi* mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.”

*2Împ. 5:14

28. Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
29. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
30. Dar Isus a trecut* prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

*Ioan 8:59; Ioan 10:39

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

31. S-a* coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.

*Mat. 4:3; Mar. 1:21

32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că* vorbea cu putere.

*Mat. 7:28, 29; Tit 2:15

33. În* sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare:

*Mar. 1:23

34. „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te* ştiu cine eşti: Sfântul** lui Dumnezeu.”

*Luc. 4:41. **Ps. 16:10; Dan. 9:24; Luc. 1:53

35. Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
36. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!”
37. Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Vindecarea soacrei lui Simon

38. După ce* a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.

*Mat. 8:14; Mar. 1:29

39. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

40. La* asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.

*Mat. 8:16; Mar. 1:32

41. Din* mulţi ieşeau şi draci care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El** îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.

*Mar. 1:34; Mar. 3:11. **Mar. 1:25, 34; Luc. 4:34, 35

42. Când* s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.

*Mar. 1:35

43. Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”
44. Şi* propovăduia în sinagogile Galileii.

*Mar. 1:39

Capitolul 5

Pescuirea minunată

1. Pe când* Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

*Mat. 4:18; Mar. 1:16

2. Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
3. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
4. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o* la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”

*Ioan 21:6

5. Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
6. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
7. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
8. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă* de la mine, căci sunt un om păcătos.”

*2Sam. 6:9; 1Împ. 17:18

9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.
10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum* încolo vei fi pescar de oameni.”

*Mat. 4:19; Mar. 1:17

11. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat* totul şi au mers după El.

*Mat. 14:20; Mat. 19:27; Mar. 1:18; Luc. 18:28

Vindecarea unui lepros

12. Isus* era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi.”

*Mat. 8:2; Mar. 1:40

13. Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!” Îndată, l-a lăsat lepra.
14. Apoi* i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce** a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”

*Mat. 8:4. **Lev. 14:4, 10, 21, 22

15. Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se* strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

*Mat. 4:25; Mar. 3:7; Ioan 6:2

16. Iar* El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

*Mat. 14:23; Mar. 6:46

Vindecarea unui slăbănog

17. Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
18. Şi* iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

*Mat. 9:2; Mar. 2:3

19. Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20. Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!”
21. Cărturarii şi fariseii au* început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine** este Acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”

*Mat. 9:3; Mar. 2:6, 7. **Ps. 32:5; Isa. 43:25

22. Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?
23. Ce este mai lesne, a zice: „Păcatele îţi sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te şi umblă”?
24. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă”.
25. Şi, numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
26. Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”

Chemarea lui Levi

27. După* aceea Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!”

*Mat. 9:9; Mar. 2:13, 14

28. Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El.
29. Levi I-a făcut* un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau** la masă cu ei.

*Mat. 9:10; Mar. 2:15. **Luc. 15:1

30. Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?”
31. Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
32. N-am* venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

*Mat. 9:13; 1Tim. 1:15

Întrebarea despre post

33. Ei I-au zis: „Ucenicii* lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau.”

*Mat. 9:14; Mar. 2:18

34. El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?
35. Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.”
36. Le-a spus* şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.

*Mat. 9:16, 17; Mar. 2:21, 22

37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
38. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează.
39. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: „Este mai bun cel vechi”.

Capitolul 6

Spicele de grâu şi Sabatul

1. Într-o* zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

*Mat. 12:1; Mar. 2:23

2. Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce* nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”

*Exod. 20:10

3. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce* a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?

*1Sam. 21:6

4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că* nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?”

*Lev. 24:9

5. Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

Omul cu mâna uscată

6. În* altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată.

*Mat. 12:9; Mar. 3:1; Luc. 13:14; Luc. 14:3; Ioan 9:16

7. Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
8. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc.” El s-a sculat şi a stat în picioare.
9. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”
10. Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
11. Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

12. În* zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

*Mat. 14:23

13. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi* a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume:

*Mat. 10:1

14. pe Simon, pe* care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;

*Ioan 1:42

15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit zelotul;
16. pe Iuda, fiul* lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

*Iuda 1:1

Felurite vindecări

17. S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui şi* o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

*Mat. 4:25; Mar. 3:7

18. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.
19. Şi tot norodul căuta* să se atingă de El, pentru că din El ieşea** o putere care-i vindeca pe toţi.

*Mat. 14:36. **Mar. 5:30; Luc. 8:46

Fericirile

20. Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice* de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

*Mat. 5:3; Mat. 11:5; Iac. 2:5

21. Ferice* de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi!
Ferice** de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!

*Isa. 55:1; Isa. 65:13; Mat. 5:6. **Isa. 61:3; Mat. 5:4

22. Ferice* de voi, când oamenii vă vor urî, vă** vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!

*Mat. 5:11; 1Pet. 2:19; 1Pet. 3:14; 1Pet. 4:14. **Ioan 16:2

23. Bucuraţi-vă* în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa** făceau părinţii lor cu prorocii.

*Mat. 5:12; Fap. 5:41; Col. 1:24; Iac. 1:2. **Fap. 7:51

24. Dar*, vai de voi, bogaţilor**, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!

*Amos 6:1; Iac. 5:1. **Luc. 12:21. Mat. 6:2, 5, 16; Luc. 16:25

25. Vai* de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!
Vai** de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!

*Isa. 65:13. **Prov. 14:13

26. Vai* de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!

*Ioan 15:19; 1Ioan 4:5

Iubirea vrăjmaşilor

27. Dar* Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

*Exod. 23:4; Prov. 25:21; Mat. 5:44; Luc. 6:35; Rom. 12:20

28. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă* pentru cei ce se poartă rău cu voi.

*Luc. 23:34; Fap. 7:60

29. Dacă* te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă** îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.

*Mat. 5:39. **1Cor. 6:7

30. Oricui* îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.

*Deut. 15:7, 8, 10; Prov. 21:26; Mat. 5:42

31. Ce* voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

*Mat. 7:12

32. Dacă* iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

*Mat. 5:46

33. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
34. Şi* dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.

*Mat. 5:42

35. Voi însă iubiţi* pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi** cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.

*Luc. 6:27. **Ps. 37:26; Luc. 6:30. Mat. 5:45

36. Fiţi*, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.

*Mat. 5:48

Paiul şi bârna, pomul şi roada

37. Nu* judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

*Mat. 7:1

38. Daţi*, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân** o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

*Prov. 19:17. **Ps. 79:12. Mat. 7:2; Mar. 4:24; Iac. 2:13

39. Le-a spus şi pilda următoare: „Oare* poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

*Mat. 15:14

40. Ucenicul nu* este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

*Mat. 10:24; Ioan 13:16; Ioan 15:20

41. De* ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

*Mat. 7:3

42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate* întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

*Prov. 18:17

43. Nu* este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun.

*Mat. 7:16, 17

44. Căci orice* pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

*Mat. 12:33

45. Omul* bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din** prisosul inimii vorbeşte gura.

*Mat. 12:35. **Mat. 12:34

Casa zidită pe stâncă

46. De* ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun Eu?

*Mal. 1:6; Mat. 7:21; Mat. 25:11; Luc. 13:25

47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice* om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.

*Mat. 7:24

48. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49. Dar cine aude, şi nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”

Capitolul 7

Vindecarea robului unui sutaş

1. După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a* intrat în Capernaum.

*Mat. 8:5

2. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.
3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
4. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine;
5. căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.”
6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
7. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
8. Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.”
9. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.”
10. Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”
14. Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te*, îţi spun!”

*Luc. 8:54; Ioan 11:43; Fap. 9:40; Rom. 4:17

15. Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toţi* au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a** ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

*Luc. 1:65. **Luc. 24:19; Ioan 4:19; Ioan 6:14; Ioan 9:17. Luc. 1:68

17. Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

18. Ucenicii* lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

*Mat. 11:12

19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
20. Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Şi*, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii** văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

*Mat. 11:4. **Isa. 35:5. Luc. 4:18

23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

24. După ce* au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?

*Mat. 11:7

25. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.
26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc.
27. El* este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”

*Mal. 3:1

28. Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29. Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind* botezul lui Ioan;

*Mat. 3:5; Luc. 3:12

30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul* lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

*Fap. 20:27

31. Cu* cine voi asemăna, dar, pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?

*Mat. 11:16

32. Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.”
33. În adevăr, a venit Ioan* Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: „Are drac.”

*Mat. 34; Mar. 1:6; Luc. 1:15

34. A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”
35. Totuşi* Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

*Mat. 11:19

Femeia păcătoasă

36. Un* fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.

*Mat. 26:6; Mar. 14:3; Ioan 11:2

37. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor
38. şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
39. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta*, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”

*Luc. 15:2

40. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.
41. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.
42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
43. Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
44. Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Capul nu Mi l-ai uns cu* untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

*Ps. 23:5

47. De aceea* îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

*1Tim. 1:14

48. Apoi a zis femeii: „Iertate* îţi sunt păcatele!”

*Mat. 9:2; Mar. 2:5

49. Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine* este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”

*Mat. 9:3; Mar. 2:7

50. Dar Isus a zis femeii: „Credinţa* ta te-a mântuit; du-te în pace.”

*Mat. 9:22; Mar. 5:34; Mar. 10:52; Luc. 8:48; Luc. 18:42

Capitolul 8

Isus propovăduieşte Evanghelia

1. Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2. şi mai erau şi nişte* femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din** care ieşiseră şapte draci,

*Mat. 27:55, 56. **Mar. 16:9

3. Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.

Pilda semănătorului

4. Când* s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:

*Mat. 13:2; Mar. 4:1

5. „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
6. O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8. O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”
9. Ucenicii* Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.

*Mat. 13:10; Mar. 4:10

10. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că* văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”

*Isa. 6:9; Mar. 4:12

11. Iată ce înţeles are pilda* aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.

*Mat. 13:18; Mar. 4:14

12. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13. Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14. Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
15. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.
16. Nimeni*, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.

*Mat. 5:15; Mar. 421; Luc. 11:33

17. Fiindcă* nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.

*Mat. 10:26; Luc. 12:2

18. Luaţi seama, dar, la felul cum ascultaţi; căci* celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”

*Mat. 13:12; Mat. 25:29; Luc. 19:26

Mama şi fraţii lui Isus

19. Mama* şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului.

*Mat. 12:46; Mar. 3:31

20. Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.”
21. Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.”

Potolirea furtunii

22. Într-una* din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.

*Mat. 8:23; Mar. 4:35

23. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24. Au* venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.

*Mat. 8:28; Mar. 5:1

25. Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?”

Vindecarea unui îndrăcit

26. Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27. Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
28. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.”
29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustiuri.
30. Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.
31. Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în* Adânc.

*Apoc. 20:3

32. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
33. Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.
34. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35. Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
36. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
37. Tot* norodul din ţinutul gherghesenilor a** rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors.

*Mat. 8:34. **Fap. 16:39

38. Omul* din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:

*Mar. 5:18

39. „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair – Femeia cu scurgere de sânge

40. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
41. Şi* iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă;

*Mat. 9:18; Mar. 5:22

42. pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43. Şi* era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.

*Mat. 9:20

44. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.
45. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”?
46. Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere*.”

*Mar. 5:30; Luc. 6:19

47. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.
48. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”
49. Pe* când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”

*Mar. 5:35

50. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
51. Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci* doarme.”

*Ioan 11:11, 13

53. Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te*!”

*Luc. 7:14; Ioan 11:43

55. Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
56. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus* le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

*Mat. 8:4; Mat. 9:30; Mar. 5:43

Capitolul 9

Trimiterea celor doisprezece

1. Isus* a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.

*Mat. 10:1; Mar. 3:13; Mar. 6:7

2. Apoi i-a* trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

*Mat. 10:7, 8; Mar. 6:12; Luc. 10:1, 9

3. „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum”, le-a* zis El, „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

*Mat. 10:9; Mar. 6:8; Luc. 10:4; Luc. 22:35

4. În* orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.

*Mat. 10:11; Mar. 6:10

5. Şi*, dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi** praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

*Mat. 10:14. **Fap. 13:51

6. Ei* au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

*Mar. 6:12

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus

7. Cârmuitorul* Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

*Mat. 14:1; Mar. 6:14

8. alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.
9. Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi* căuta să-L vadă.

*Luc. 23:8

Înmulţirea pâinilor

10. Apostolii, când* s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El** i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.

*Mar. 6:30. **Mat. 14:13

11. Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
12. Fiindcă* ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele dimprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”

*Mat. 14:15; Mar. 6:35; Ioan 6:1, 5

13. Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”
14. Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.”
15. Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
16. Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
17. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Mărturisirea lui Petru

18. Într-o* zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

*Mat. 16:13; Mar. 8:27

19. Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan* Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.”

*Mat. 14:2; Luc. 9:7, 8

20. „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!”, I-a răspuns Petru*.

*Mat. 16:16; Ioan 6:69

21. Isus* le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

*Mat. 16:20

22. Apoi a adăugat că Fiul* omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învie.

*Mat. 16:21; Mat. 17:22

Cum să urmăm pe Isus

23. Apoi* a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

*Mat. 10:38; Mat. 16:24; Mar. 8:34; Luc. 14:27

24. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.
25. Şi* ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

*Mat. 16:20; Mar. 8:36

26. Căci* de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

*Mat. 20:33; Mar. 8:38; 2Tim. 2:12

27. Adevărat* vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

*Mat. 16:28; Mar. 9:1

Schimbarea la faţă

28. Cam* la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.

*Mat. 17:1; Mar. 9:2

29. Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
30. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
31. care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
32. Petru şi tovarăşii lui erau* îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.

*Dan. 8:18; Dan. 10, 9

33. În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.
34. Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.
35. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta* este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi**.”

*Mat. 3:17. **Fap. 3:22

36. Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii* au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

*Mat. 17:9

Vindecarea unui îndrăcit

37. A* doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.

*Mat. 17:14; Mar. 9:14, 17

38. Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39. Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot.
40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut.
41. „O, neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.”
42. Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

43. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
44. „Voi ascultaţi* bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!”

*Mat. 17:22

45. Dar* ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

*Mar. 9:32; Luc. 2:50; Luc. 18:34

Cine este cel mai mare?

46. Apoi* le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.

*Mat. 18:1; Mar. 9:34

47. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El
48. şi le-a zis: „Oricine* primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă** cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

*Mat. 10:40; Mat. 18:5; Mar. 9:37; Ioan 12:44; Ioan 13:20. **Mat. 23:11, 12

49. Ioan* a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.”

*Mar. 9:38; Num. 11:82

50. „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine* nu este împotriva voastră este pentru voi.”

*Mat. 12:30; Luc. 11:23

„Foc din cer”

51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer*, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.

*Mar. 16:19; Fap. 1:2

52. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53. Dar* ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

*Ioan 4:4, 9

54. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie*?”

*2Împ. 1:10, 12

55. Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!
56. Căci Fiul* omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat.

*Ioan 3:17; Ioan 12:47

Cum să urmăm pe Isus

57. Pe* când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.”

*Mat. 8:10

58. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
59. Altuia* i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”

*Mat. 8:21

60. Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”
61. Un altul a zis: „Doamne, Te* voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.”

*1Împ. 19:20

62. Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

Capitolul 10

Trimiterea celor şaptezeci de ucenici

1. După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis* doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.

*Mat. 10:1; Mar. 6:7

2. Şi le-a zis: „Mare este secerişul*, dar** puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.

*Mat. 9:37, 38; Ioan 4:35. **2Tes. 3:1

3. Duceţi-vă; iată*, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

*Mat. 10:16

4. Să* nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni** de sănătate pe drum.

*Mat. 10:9, 10; Mar. 6:8; Luc. 9:3. **2Împ. 4:29

5. În* orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!”

*Mat. 10:12

6. Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
7. Să* rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi** şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.

*Mat. 10:11. **1Cor. 10:27. Mat. 10:10; 1Cor. 9:4, etc.; 1Tim. 5:18

8. În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte;
9. să* vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a** apropiat de voi.”

*Luc. 9:2. **Mat. 3:2; Mat. 4:17; Mat. 10:7; Luc. 10:11

10. Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi:
11. „Scuturăm împotriva voastră, chiar şi* praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”

*Mat. 10:14; Luc. 9:5; Fap. 13:51; Fap. 18:6

12. Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai* uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.

*Mat. 10:15; Mar. 6:11

13. Vai* de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci** dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă.

*Mat. 11:21. **Ezec. 3:6

14. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
15. Şi* tu, Capernaume, vei fi înălţat** oare până la cer? Vei fi coborât până în Locuinţa morţilor.

*Mat. 11:23. **Gen. 11:4; Deut. 1:28; Isa. 14:13; Ier. 51:53. Ezec. 26:20; Ezec. 32:18

16. Cine* vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi** cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

*Mat. 10:40; Mar. 9:37; Ioan 13:20. **1Tes. 4:8. Ioan 5:23

Întoarcerea celor şaptezeci

17. Cei şaptezeci s-au* întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.”

*Luc. 10:1

18. Isus le-a zis: „Am* văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.

*Ioan 12:31; Ioan 16:11; Apoc. 9:1; Apoc. 12:8, 9

19. Iată că v-am* dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.

*Mar. 16; Fap. 28:5

20. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele* voastre sunt scrise în ceruri.”

*Exod. 32:32; Ps. 69:28; Isa. 4:3; Dan. 12:1; Filip. 4:3; Evr. 12:23; Apoc. 13:8; Apoc. 20:12; Apoc. 21:27

21. În* ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.

*Mat. 11:25

22. Toate* lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi** nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

*Mat. 28:18; Ioan 3:35; Ioan 5:27; Ioan 17:2. **Ioan 1:18; Ioan 6:44, 46

23. Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: „Ferice* de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!

*Mat. 13:16

24. Căci vă spun că* mulţi proroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.”

*1Pet. 1:10

Pilda Samariteanului

25. Un învăţător* al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

*Mat. 19:16; Mat. 22:35

26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. El a răspuns: „Să* iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi** pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

*Deut. 6:5. **Lev. 19:18

28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei* avea viaţa veşnică.”

*Lev. 18:5; Neem. 9:29; Ezec. 20:11, 13, 21; Rom. 10:5

29. Dar el, care voia să* se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”

*Luc. 16:15

30. Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
31. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a* trecut înainte pe alături.

*Ps. 38:11

32. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33. Dar un samaritean*, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

*Ioan 4:9

34. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”
36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
37. „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Marta şi Maria

38. Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta*, L-a primit în casa ei.

*Ioan 11:1; Ioan 12:2, 3

39. Ea avea o soră numită Maria, care* s-a aşezat jos** la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.

*1Cor. 7:32, etc.. **Luc. 3:35; Fap. 22:3

40. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
41. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
42. dar un* singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

*Ps. 27:4

Capitolul 11

Tatăl nostru

1. Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.”
2. El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi:
Tatăl* nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

*Mat. 6:9

3. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;
4. şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”

Stăruinţa în rugăciune

5. Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte”;
7. şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini” –
8. vă spun: chiar* dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

*Luc. 18:1, etc.

9. De aceea şi* Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

*Mat. 7:7; Mat. 21:22; Mar. 11:24; Ioan 15:7; Iac. 1:6; 1Ioan 3:22

10. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
11. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i* cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

*Mat. 7:9

12. Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?
13. Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Vindecarea unui îndrăcit mut

14. Isus* a scos dintr-un bolnav un drac care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat.

*Mat. 9:32; Mat. 12:22

15. Dar unii ziceau: „El* scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”

*Mat. 9:34; Mat. 12:24

16. Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau* un semn din cer.

*Mat. 12:38; Mat. 16:1

17. Isus* le-a** cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta.

*Mat. 12:25; Mar. 3:24. **Ioan 2:25

18. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?
19. Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.
20. Dar, dacă Eu scot dracii cu* degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.

*Exod. 8:19

21. Când* omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.

*Mat. 12:29; Mar. 3:27

22. Dar* dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruie, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el.

*Isa. 53:12; Col. 2:15

23. Cine* nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

*Mat. 12:30

Duhul necurat ieşit din om

24. Duhul necurat, când* iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”

*Mat. 12:43

25. Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă* a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

*Ioan 5:14; Evr. 6:4; Evr. 10:26; 2Pet. 2:20

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul

27. Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice* de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”

*Luc. 1:28, 48

28. Şi El a răspuns: „Ferice* mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

*Mat. 7:21; Luc. 8:21; Iac. 1:25

Minunea cu Iona

29. Pe când* noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.

*Mat. 12:38, 39

30. Căci după cum Iona* a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

*Iona 1:17; Iona 2:10

31. Împărăteasa* de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

*1Împ. 10:1

32. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei* s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

*Iona 3:5

Lumina

33. Nimeni* n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă; ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.

*Mat. 5:15; Mar. 4:21; Luc. 8:16

34. Ochiul este lumina* trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.

*Mat. 6:22

35. Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.
36. Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

Mustrarea cărturarilor şi Fariseilor

37. Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă.
38. Fariseul* a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.

*Mar. 7:3

39. Dar* Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul** vostru este plin de jefuire şi de răutate.

*Mat. 23:25. **Tit 1:15

40. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru?
41. Daţi* mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.

*Isa. 58:7; Dan. 4:27; Luc. 12:33

42. Dar* vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

*Mat. 23:23

43. Vai* de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

*Mat. 23:6; Mar. 12:38, 39

44. Vai* de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că** voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”

*Mat. 23:27. **Ps. 5:9

45. Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.”
46. „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că* voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

*Mat. 23:4

47. Vai* de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri.

*Mat. 23:29

48. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele.
49. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite* proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,

*Mat. 23:34

50. ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii:
51. de la* sângele lui Abel până la sângele** lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!

*Gen. 4:8. **2Cron. 24:20, 21

52. Vai* de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.”

*Mat. 23:13

53. După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
54. I-au întins astfel laţuri, ca* să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.

*Mar. 12:13

Capitolul 12

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt

1. În vremea aceea*, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă** de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

*Mat. 16:6; Mar. 8:15. **Mat. 16:12

2. Nu* este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

*Mat. 10:26; Mar. 4:22; Luc. 8:17

3. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
4. Vă* spun vouă, prietenii** Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

*Isa. 51:7, 8, 12, 13; Ier. 1:8; Mat. 10:28. **Ioan 15:14, 15

5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8. Eu* vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

*Mat. 10:32; Mar. 8:38; 2Tim. 2:12; 1Ioan 2:23

9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10. Şi* oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.

*Mat. 12:31, 32; Mar. 3:28; 1Ioan 5:16

11. Când* vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

*Mat. 10:19; Mar. 13:11; Luc. 21:14

12. căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

13. Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”
14. „Omule*”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”

*Ioan 18:36

15. Apoi le-a zis: „Vedeţi* şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”

*1Tim. 6:7, etc.

16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
18. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19. şi voi zice sufletului meu: „Suflete*, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”

*Ecl. 11:9; 1Cor. 15:32; Iac. 5:5

20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va* cere înapoi sufletul; şi** lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

*Iov 20:22; Iov 27:8; Ps. 52:7; Iac. 4:14. **Ps. 39:6; Ier. 17:11

21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi* nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

*Mat. 6:20; Luc. 12:33; 1Tim. 6:18, 19; Iac. 2:5

Îngrijorările

22. Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu* vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

*Mat. 6:25

23. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu* îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

*Iov 38:41; Ps. 147:9

25. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26. Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29. Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea.
30. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
31. Căutaţi* mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

*Mat. 6:33

32. Nu te teme, turmă mică; pentru că* Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.

*Mat. 11:25, 26

33. Vindeţi* ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă** rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.

*Mat. 19:21; Fap. 2:45; Fap. 4:34. **Mat. 6:20; Luc. 16:9; 1Tim. 6:19

34. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

35. Mijlocul* să vă fie încins, şi făcliile** aprinse.

*Efes. 6:14; 1Pet. 1:13. **Mat. 25:1, etc.

36. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
37. Ferice* de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.

*Mat. 24:46

38. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39. Să* ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

*Mat. 24:43; 1Tes. 5:2; 2Pet. 3:10; Apoc. 3:3; Apoc. 16:15

40. Şi* voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

*Mat. 24:44; Mat. 25:13; Mar. 13:33; Luc. 21:34, 36; 1Tes. 5:6; 2Pet. 3:12

Ispravnicul credincios

41. „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”
42. Şi Domnul a zis: „Cine* este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

*Mat. 24:25; Mat. 25:21; 1Cor. 4:2

43. Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44. Adevărat* vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.

*Mat. 24:47

45. Dar* dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

*Mat. 24:48

46. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47. Robul* acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

*Num. 15:30; Deut. 25:2; Ioan 9:41; Ioan 15:22; Fap. 17:30; Iac. 4:17

48. Dar* cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

*Lev. 5:17; 1Tim. 1:13

Foc pe pământ

49. Eu am venit să arunc un foc* pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

*Luc. 12:51

50. Am un botez cu* care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

*Mat. 20:22; Mar. 10:38

51. Credeţi* că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci** mai degrabă dezbinare.

*Mat. 10:34; Luc. 12:49. **Mica 7:6; Ioan 7:43; Ioan 9:16; Ioan 10:19

52. Căci*, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

*Mat. 10:35

53. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.”

Semnele vremurilor

54. El a mai zis noroadelor: „Când* vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: „Vine ploaia.” Şi aşa se întâmplă.

*Mat. 16:2

55. Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: „Are să fie zăduf.” Şi aşa se întâmplă.
56. Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi; vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?
57. Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?
58. Când* te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum** caută să scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.

*Prov. 25:8; Mat. 5:25. **Ps. 32:6; Isa. 55:6

59. Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Capitolul 13

Galileenii măcelăriţi de Pilat

1. În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

6. El a spus şi pilda aceasta: „Un* om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.

*Isa. 5:2; Mat. 21:19

7. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”
8. „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
9. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

Vindecarea unei femei gârbove

10. Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
13. Şi-a* întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.

*Mar. 16:18; Fap. 9:17

14. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase* zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu** în ziua Sabatului!”

*Exod. 20:9. **Mat. 12:10; Mar. 3:2; Luc. 6:7; Luc. 14:3

15. „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare* din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?

*Luc. 14:5

16. Dar femeia aceasta, care* este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”

*Luc. 19:9

17. Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

18. El* a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?

*Mat. 13:31; Mar. 4:30

19. Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”
20. El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
21. Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

22. Isus* umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.

*Mat. 9:35; Mar. 6:6

23. Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:
24. „Nevoiţi-vă* să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi** vor căuta să intre, şi nu vor putea.

*Mat. 7:13. **Ioan 7:34; Ioan 8:21; Ioan 13:33; Rom. 9:31

25. Odată* ce Stăpânul casei Se va scula şi va** încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: „Nu†† ştiu de unde sunteţi.”

*Ps. 32:6; Isa. 55:6. **Mat. 25:10. Luc. 6:46. ††Mat. 7:23; Mat. 25:12

26. Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.”
27. Şi* El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă** de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.”

*Mat. 7:23; Mat. 25:41; Luc. 13:25. **Ps. 6:8; Mat. 25:41

28. Va* fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când** veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

*Mat. 8:12; Mat. 13:42; Mat. 24:51. **Mat. 8:11

29. Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată* că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”

*Mat. 19:30; Mat. 20:16; Mar. 10:31

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

31. În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.”
32. „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi* isprăvi.

*Evr. 2:10

33. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.
34. Ierusalime*, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

*Mat. 23:37

35. Iată că vi* se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: „Binecuvântat** este Cel ce vine în Numele Domnului!”

*Lev. 26:31, 32; Ps. 69:25; Isa. 1:7; Dan. 9:27; Mica 3:12. **Ps. 118:26; Mat. 21:9; Mar. 11:10; Luc. 19:38; Ioan 12:13

Capitolul 14

Vindecarea unui bolnav de dropică

1. Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
2. Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3. Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare* este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”

*Mat. 12:10

4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Pe urmă le-a zis: „Cine* dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”

*Exod. 23:5; Deut. 22:4; Luc. 13:15

6. Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

7. Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
8. „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
9. şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10. Ci*, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.

*Prov. 25:6, 7

11. Căci* oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”

*Iov 22:29; Ps. 18:27; Prov. 29:23; Mat. 23:12; Luc. 18:14; Iac. 4:6; 1Pet. 5:5

Despre binefacere

12. A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci*, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.

*Neem. 8:10, 12

14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Pilda celor poftiţi la cină

15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice* de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”

*Apoc. 19:9

16. Şi* Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi.

*Mat. 22:2

17. La ceasul cinei, a* trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”

*Prov. 9:2, 5

18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.”
19. Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”
20. Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.”
21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
22. La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.”
23. Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că niciunul* din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.”

*Mat. 21:43; Mat. 22:8; Fap. 13:46

Cum să fie ucenicul lui Isus

25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:
26. „Dacă* vine cineva la Mine, şi** nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

*Deut. 13:6; Deut. 33:9; Mat. 10:37. **Rom. 9:13. Apoc. 12:11

27. Şi oricine* nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

*Mat. 16:24; Mar. 8:34; Luc. 9:23; 2Tim. 3:12

28. Căci, cine* dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?

*Prov. 24:27

29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30. şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”
31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Sarea este bună*; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

*Mat. 5:13; Mar. 9:50

35. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Capitolul 15

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau* de Isus ca să-L asculte.

*Mat. 9:10

2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi* mănâncă cu ei.”

*Fap. 11:3; Gal. 2:12

3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
4. „Care* om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea** pierdută până când o găseşte?

*Mat. 18:12. **1Pet. 2:10, 25

5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6. şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
7. Tot aşa, vă spun că va fi mai* multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

*Luc. 5:32

8. Sau care femeie, dacă are zece leia din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?

aGreacă: drahme

9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.”
10. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Pilda fiului risipitor

11. El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea* ducând o viaţă destrăbălată.

*Mar. 12:44

14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă* departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.

*Fap. 2:39; Efes. 2:13, 17

21. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi* împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

*Ps. 51:4

22. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
24. căci* acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.

*Luc. 15:32; Efes. 2:1; Efes. 5:14; Apoc. 3:1

25. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
27. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
28. El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
30. iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
31. „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
32. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că* acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”

*Luc. 15:24

Capitolul 16

Pilda ispravnicului necredincios

1. Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea.
2. El l-a chemat şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.”
3. Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?”
6. „O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.”
7. Apoi a zis altuia: „Dar tu cât eşti dator?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.”
8. Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii* luminii.

*Ioan 12:36; Efes. 5:8; 1Tes. 5:5

9. Şi Eu vă zic: faceţi-vă* prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.

*Dan. 4:27; Mat. 6:19; Mat. 19:21; Luc. 11:41; 1Tim. 6:17, 18, 19

10. Cine* este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.

*Mat. 25:21; Luc. 19:17

11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiilea nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

aGreacă: Mamona

12. Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nicio* slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

*Mat. 6:24

Mustrări făcute Fariseilor

14. Fariseii, care* erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.

*Mat. 23:14

15. Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi* neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu** vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

*Luc. 10:29. **Ps. 7:9. 1Sam. 16:7

16. Legea* şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

*Mat. 4:17; Mat. 11:12, 13; Luc. 7:29

17. Este* mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.

*Ps. 102:26, 27; Isa. 40:8; Isa. 51:6; Mat. 5:18; 1Pet. 1:25

18. Oricine* îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.

*Mat. 5:32; Mat. 19:9; Mar. 10:11; 1Cor. 7:10, 11

Pilda bogatului nemilostiv

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
20. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
22. Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
23. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
24. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească* limba; căci grozav sunt** chinuit în văpaia aceasta.”

*Zah. 14:12. **Isa. 66:24; Mar. 9:44, etc.

25. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi* aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

*Iov 21:13; Luc. 6:24

26. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
27. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
29. Avraam a răspuns: „Au* pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”

*Isa. 8:20; Isa. 34:16; Ioan 5:39, 45; Fap. 15:21; Fap. 17, 11

30. „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
31. Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar* dacă ar învia cineva din morţi.”

*Ioan 12:10, 11

Capitolul 17

Prilejurile de păcătuire

1. Isus a zis ucenicilor Săi: „Este* cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

*Mat. 18:6, 7; Mar. 9:42; 1Cor. 11:19

2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
3. Luaţi seama la voi înşivă! Dacă* fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l!** Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

*Mat. 18:15, 21. **Lev. 19:17; Prov. 17:10; Iac. 5:19

4. Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.”
5. Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
6. Şi* Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.

*Mat. 17:20; Mat. 21:21; Mar. 9:23; Mar. 11:23

„Robi netrebnici”

7. Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”?
8. Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi* să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”?

*Luc. 12:37

9. Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
10. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi* netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

*Iov 22:3; Iov 35:7; Ps. 16:2; Mat. 25:30; Rom. 3:12; Rom. 11:35; 1Cor. 9:16, 17; Filim. 1:11

Cei zece leproşi

11. Isus mergea* spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.

*Luc. 9:51, 52; Ioan 4:4

12. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei* au stat departe,

*Lev. 13:46

13. şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
14. Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă* şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.

*Lev. 13:2; Lev. 14:2; Mat. 8:4; Luc. 5:14

15. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
16. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.
17. Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
18. Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
19. Apoi* i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

*Mat. 9:22; Mar. 5:34; Mar. 10:52; Luc. 7:50; Luc. 8:48; Luc. 18:42

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

20. Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
21. Nu* se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia** lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

*Luc. 17:23. **Rom. 14:17

Venirea Fiului omului

22. Şi a zis ucenicilor: „Vor* veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.

*Mat. 9:15; Ioan 17:12

23. Vi* se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

*Mat. 24:23; Mar. 13:21; Luc. 21:8

24. Căci*, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

*Mal. 24:27

25. Dar* mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

*Mar. 8:31; Mar. 9:31; Mar. 10:33; Luc. 9:22

26. Ce* s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

*Gen. 7; Mat. 24:37

27. mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
28. Ce* s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

*Gen. 19

29. dar*, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

*Gen. 19:16, 24

30. Tot aşa va fi şi în ziua când Se* va arăta Fiul omului.

*2Tes. 1:7

31. În ziua aceea, cine* va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

*Mat. 24:17; Mar. 13:15

32. Aduceţi-vă* aminte de nevasta lui Lot.

*Gen. 19:26

33. Oricine* va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde o va găsi.

*Mat. 10:39; Mat. 16:25; Mar. 8:35; Luc. 9:24; Ioan 12:25

34. Vă spun* că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat;

*Mat. 24:40, 41; 1Tes. 4:17

35. două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
36. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.”
37. Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde* va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

*Iov 39:30; Mat. 24:28

Capitolul 18

Pilda judecătorului nedrept

1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage* necurmat şi să nu se lase.

*Luc. 11:5; Luc. 21:36; Rom. 12:12; Efes. 6:18; Col. 4:2; 1Tes. 5:17

2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.
3. În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.”
4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,
5. totuşi, pentru că* văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”

*Luc. 11:8

6. Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
7. Şi Dumnezeu* nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

*Apoc. 6:10

8. Vă spun că* le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

*Evr. 10:37; 2Pet. 3:8, 9

Pilda vameşului şi a Fariseului

9. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care* se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.

*Luc. 10:29; Luc. 16:15

10. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.
11. Fariseul stătea* în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule**, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

*Ps. 135:2. **Isa. 1:15; Isa. 58:2; Apoc. 3:17

12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”
13. Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci* oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

*Iov 22:29; Mat. 23:12; Luc. 14:11; Iac. 4:6; 1Pet. 5:5, 6

Copilaşii

15. I-au* adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.

*Mat. 19:13; Mar. 10:13

16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a* unora ca ei.

*1Cor. 14:20; 1Pet. 2:2

17. Adevărat* vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”

*Mar. 10:15

Tânărul bogat

18. Un* fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

*Mat. 19:16; Mar. 10:17

19. „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: „Să* nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti** pe tatăl tău şi pe mama ta.”

*Exod. 20:12, 16; Deut. 5:16, 20; Rom. 13:9. **Efes. 6:2; Col. 3:20

21. „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
22. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde* tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”

*Mat. 6:19, 20; Mat. 19:21; 1Tim. 6:19

23. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât* de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

*Prov. 11:28; Mat. 19:23; Mar. 10:23

25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26. Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27. Isus a răspuns: „Ce* este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”

*Ier. 32:17

28. Atunci* Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”

*Mat. 19:27; Zah. 8:6; Mat. 19:26; Luc. 1:37;

29. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni* care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

*Deut. 33:9

30. şi să* nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

*Iov 42:10

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

31. Isus* a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce** a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.

*Mat. 16:21; Mat. 17:22; Mat. 10:17; Mar. 10:32. **Ps. 22; Isa. 53

32. Căci va* fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;

*Mat. 27:2; Luc. 23:1; Ioan 18, 28; Fap. 3:13

33. şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
34. Ei* n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

*Mar. 9:32; Luc. 2:50; Luc. 9:45; Ioan 10:6; Ioan 12:16

Vindecarea unui orb la Ierihon

35. Pe* când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.

*Mat. 20:29; Mar. 10:46

36. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38. Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40. Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41. „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42. Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa* ta te-a mântuit.”

*Luc. 17:19

43. Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers* după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

*Luc. 5:26; Fap. 4:21; Fap. 11:18

Capitolul 19

Zacheu

1. Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
2. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A* intrat să găzduiască la un om păcătos!”

*Mat. 9:11; Luc. 5:30

8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit* pe cineva cu ceva, îi dau înapoi** împătrit.”

*Luc. 3:14. **Exod. 22:1; 1Sam. 12:3; 2Sam. 12:6

9. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi* el este fiul** lui Avraam.

*Rom. 4:11, 12, 16; Gal. 3:7. **Luc. 13:16

10. Pentru că* Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

*Mat. 18:11; Mat. 10:6; Mat. 15:24

Pilda polilor

11. Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei* credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.

*Fap. 1:6

12. Deci* a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.

*Mat. 25:14; Mar. 13:34

13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece polia şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”

aGreacă: mine

14. Dar* cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”

*Ioan 1:11

15. Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
16. Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”
17. El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios* în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.”

*Mat. 25:21; Luc. 16:10

18. A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”
19. El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.”
20. A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
21. căci* m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.”

*Mat. 25:24

22. Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după* cuvintele tale. Ştiai** că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;

*2Sam. 1:16; Iov 15:6; Mat. 12:37. **Mat. 25:26

23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”
24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.”
25. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26. Iar el le-a zis: „Vă spun că* celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

*Mat. 13:12; Mat. 25:29; Mar. 4:25; Luc. 8:18

27. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”
28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit* în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

*Mar. 10:32

Intrarea lui Isus în Ierusalim

29. Când* S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

*Mat. 21; Mar. 11:1

30. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”
32. Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34. Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi* şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

*2Împ. 9:13; Mat. 21:7; Mar. 11:7; Ioan 12:14

36. Pe când* mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

*Mat. 21:8

37. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38. Ei ziceau: „Binecuvântat* este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace** în cer şi slavă în locurile preaînalte!”

*Ps. 118:26; Luc. 13:35. **Luc. 2:14; Efes. 2:14

39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40. Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele* vor striga.”

*Hab. 2:11

Isus plânge pentru cetate

41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a* plâns pentru ea

*Ioan 11:35

42. şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura* cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

*Isa. 29:3, 4; Ier. 6:3, 6; Luc. 21:20

44. te* vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu** vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

*1Împ. 9:7, 8; Mica 3:12. **Mat. 24:2; Mar. 13:2; Luc. 21:6. Dan. 9:24; Luc. 1:68, 78; 1Pet. 2:12

Izgonirea vânzătorilor din Templu

45. În* urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.

*Mat. 21:12; Mar. 11:11, 15; Ioan 2:14, 15

46. Şi le-a zis: „Este scris*: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi** aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

*Isa. 56:7. **Ier. 7:11

47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă*, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;

*Mar. 11:18; Ioan 7:19; Ioan 8:37

48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Capitolul 20

Puterea lui Isus

1. Într-una* din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii cu bătrânii

*Mat. 21:23

2. şi I-au zis: „Spune-ne, cu* ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”

*Fap. 4:7; Fap. 7:27

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”
5. Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”
6. Şi dacă răspundem: „De la oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci* este încredinţat că Ioan era un proroc.”

*Mat. 14:5; Mat. 21:26; Luc. 7:29

7. Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
8. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

Pilda vierilor

9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un* om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

*Mat. 21:33; Mar. 12:1

10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.
13. Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”
14. Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”
15. Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17. Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra* pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”?

*Ps. 118:22; Mat. 21:42

18. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi* pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera”.

*Dan. 2:34, 35; Mat. 21:44

19. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

Birul Cezarului

20. Au* început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.

*Mat. 22:15

21. Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule*, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

*Mat. 22:16; Mar. 12:14

22. Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?”
23. Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
24. Arătaţi-Mi un bana. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei.

aGreacă: dinar

25. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27. Unii* din saduchei, care** zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:

*Mat. 22:23; Mar. 12:18. **Fap. 23:6, 8

28. „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise*: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”

*Deut. 25:5

29. Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.
30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
31. A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
32. La urma tuturor, a murit şi femeia.
33. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”
34. Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi* ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind** fii ai învierii.

*1Cor. 15:42, 49, 52; 1Ioan 3:2. **Rom. 8:23

37. Dar că morţii învie, a* arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

*Exod. 3:6

38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi* sunt vii.”

*Rom. 6:10, 11

39. Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.”
40. Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

Al cui fiu este Hristosul?

41. Isus le-a zis: „Cum* se zice că Hristosul este fiul lui David?

*Mat. 22:42; Mar. 12:35

42. Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis* Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

*Ps. 110:1; Fap. 2:34

43. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
44. Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”

Cărturarii mustraţi de Isus

45. Atunci* a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:

*Mat. 23:1; Mar. 12:38

46. „Păziţi-vă* de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă** lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;

*Mat. 23:5. **Luc. 11:43

47. şi* casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

*Mat. 23:14

Capitolul 21

Văduva săracă

1. Isus Şi-a ridicat ochii şi a* văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.

*Mar. 12:41

2. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.
3. Şi a zis: „Adevărat vă spun că* această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi;

*2Cor. 8:12

4. căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

5. Pe când vorbeau unii* despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

*Mat. 24:1; Mar. 13:1

6. „Vor veni zile când nu va* rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

*Luc. 19:44

7. „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”
8. Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă* să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.

*Mat. 24:4; Mar. 13:5; Efes. 5:6; 2Tes. 2:3

9. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.”
10. „Apoi*”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.

*Mat. 24:7

11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.
12. Dar* înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în** temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din†† pricina Numelui Meu.

*Mar. 13:9; Apoc. 2:10. **Fap. 4:3; Fap. 5:18; Fap. 12:4; Fap. 16:24. Fap. 25:23. ††1Pet. 2:13

13. Aceste lucruri vi* se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

*Filip. 1:28; 2Tes. 1:5

14. Ţineţi bine minte* să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;

*Mat. 10:19; Mar. 13:11; Luc. 12:11

15. căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă* toţi potrivnicii voştri.

*Fap. 6:10

16. Veţi* fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi** dintre voi.

*Mica 7:6; Mar. 13:12. **Fap. 7:59; Fap. 12:2

17. Veţi* fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.

*Mat. 10:22

18. Dar* niciun păr din cap nu vi se va pierde.

*Mat. 10:30

19. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Îndemn la veghere

20. Când* veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

*Mat. 24:15; Mar. 13:14

21. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să* se împlinească tot ce este scris.

*Dan. 9:26, 27; Zah. 11:1

23. Vai* de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.

*Mat. 24:19

24. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până* se vor împlini vremurile Neamurilor.

*Dan. 9:27; Dan. 12:7; Rom. 11:25

25. Vor* fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

*Mat. 24:29; Mar. 13:24; 2Pet. 3:10, 12

26. oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci* puterile cerurilor vor fi clătinate.

*Mat. 24:29

27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind* pe un nor cu putere şi slavă mare.

*Mat. 24:30; Apoc. 1:7; Apoc. 14:14

28. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se* apropie.”

*Rom. 8:19, 23

29. Şi* le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

*Mat. 24:32; Mar. 13:28

30. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
31. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.
33. Cerul* şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

*Mat. 24:35

34. Luaţi seama* la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

*Rom. 13:13; 1Tes. 5:6; 1Pet. 4:7

35. Căci ziua aceea va veni ca* un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.

*1Tes. 5:2; 2Pet. 3:10; Apoc. 3:3; Apoc. 16:15

36. Vegheaţi, dar, în tot timpul* şi rugaţi-vă**, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

*Mat. 24:42; Mat. 25:13; Mar. 13:33. **Luc. 18:1. Ps. 1:5; Efes. 6:13

37. Ziua, Isus învăţa* pe norod în Templu, iar** noaptea Se ducea de o petrecea pe muntele care se cheamă Muntele Măslinilor.

*Ioan 8:1, 2. **Luc. 22:39

38. Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

Capitolul 22

Sfat împotriva lui Isus

1. Praznicul Azimelor, numit Paştile, se* apropia.

*Mat. 26:2; Mar. 14:1

2. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau* un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

*Ps. 2:2; Ioan 11:47; Fap. 4:27

3. Dar* Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

*Mat. 26:14; Mar. 14:10; Ioan 13:2, 27

4. Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
5. Ei s-au bucurat şi au căzut* la învoială să-i dea bani.

*Zah. 11:12

6. După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

Prăznuirea Paştelor

7. Ziua* praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite paştile, a venit.

*Mat. 26:17; Mar. 14:12

8. Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne paştile, ca să mâncăm.”
9. „Unde voieşti să pregătim?”, L-au întrebat ei.
10. El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra
11. şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul îţi zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?”
12. Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi paştile.”
13. Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit paştile.
14. Când* a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

*Mat. 26:20; Mar. 14:17

15. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;
16. căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până* la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”

*Luc. 14:15; Fap. 10:41; Apoc. 19:9

17. Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;
18. pentru că vă spun* că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”

*Mat. 26:29; Mar. 14:25

19. Apoi* a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta** spre pomenirea Mea.”

*Mat. 26:26; Mar. 14:22. **1Cor. 11:24

20. Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest* pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.

*1Cor. 10:16

Descoperirea vânzătorului

21. Dar* iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

*Ps. 41:9; Mat. 26:21, 23; Mar. 14:18; Ioan 13:21, 26

22. Negreşit*, Fiul omului Se duce după cum** este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”

*Mat. 26:24. **Fap. 2:23; Fap. 4:28

23. Şi* au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

*Mat. 26:22; Ioan 13:22, 35

Care este cel mai mare?

24. Între apostoli s-a* iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.

*Mar. 9:34; Luc. 9:46

25. Isus le-a* zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.

*Mat. 20:25; Mar. 10:42

26. Voi* să nu fiţi aşa. Ci** cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.

*Mat. 20:26; 1Pet. 5:3. **Luc. 9:48

27. Căci* care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu** totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.

*Luc. 12:37. **Mat. 20:28; Ioan 13:13, 14; Filip. 2:7

28. Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările* Mele.

*Evr. 4:15

29. De aceea vă* pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

*Mat. 24:47; Luc. 12:32; 2Cor. 1:7; 2Tim. 2:12

30. ca* să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să** şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

*Mat. 8:11; Luc. 14:15; Apoc. 19:9. **Ps. 49:14; Mat. 19:28; 1Cor. 6:2; Apoc. 3:21

Înştiinţarea lui Petru

31. Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana* v-a cerut să vă cearnă** ca grâul.

*1Pet. 5:8. **Amos 9:9

32. Dar Eu* M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te** vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

*Ioan 17:9, 11, 15. **Ps. 51:13; Ioan 21:15-17

33. „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”
34. Şi* Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”

*Mat. 26:34; Mar. 14:30; Ioan 13:38

35. Apoi* le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.

*Mat. 10:9; Luc. 9:3; Luc. 10:4

36. Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.
37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: „El* a fost pus în numărul celor fărădelege.” Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

*Isa. 53:12; Mar. 15:28

38. „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”

Ghetsimani

39. După ce* a ieşit afară, S-a** dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

*Mat. 26:36; Mar. 14:32; Ioan 18:1. **Luc. 21:37

40. Când* a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

*Mat. 6:13; Mat. 26:41; Mar. 14:38; Luc. 22:46

41. Apoi* S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,

*Mat. 26:39; Mar. 14:35

42. zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu* voia Mea, ci a Ta.”

*Ioan 5:30; Ioan 6:38

43. Atunci I s-a arătat un înger* din cer, ca să-L întărească.

*Mat. 4:11

44. A* ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

*Ioan 12:27; Evr. 5:7

45. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46. şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă*, ca să nu cădeţi în ispită.”

*Luc. 22:40

Prinderea lui Isus

47. Pe când grăia El încă, iată* că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

*Mat. 26:47; Mar. 14:43; Ioan 18:3

48. Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”
49. Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
50. Şi unul* din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

*Mat. 26:51; Mar. 14:47; Ioan 18:10

51. Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.
52. Isus* a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?

*Mat. 26:55; Mar. 14:48

53. În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar* acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

*Ioan 12:27

Tăgăduirea lui Petru

54. După ce* au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea** după El de departe.

*Mat. 26:57. **Mat. 26:58; Ioan 18:15

55. Au* aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

*Mat. 26:69; Mar. 14:66; Ioan 18:17, 18

56. O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.”
57. Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”
58. Peste* puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”

*Mat. 26:71; Mar. 14:69; Ioan 18:25

59. Cam* după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.”

*Mat. 26:73; Mar. 14:70; Ioan 18:26

60. Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
61. Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi* Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte** ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”

*Mat. 26:75; Mar. 14:72. **Mat. 26:34, 75; Ioan 13:38

62. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului – Osândirea

63. Oamenii* care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.

*Mat. 26:67, 68; Mar. 14:65

64. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?”
65. Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.
66. Când* s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au** adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. Ei I-au zis:

*Mat. 27:1. **Fap. 4:26; Fap. 22:5

67. „Dacă* eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

*Mat. 26:63; Mar. 14:61

68. şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
69. De acum* încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”

*Mat. 26:64; Mar. 14:62; Evr. 1:3; Evr. 8:1

70. Toţi au zis: „Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi*; da, sunt.”

*Mat. 26:64; Mar. 14:62

71. Atunci* ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

*Mat. 26:65; Mar. 14:63

Capitolul 23

Isus înaintea lui Pilat

1. S-au sculat* toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

*Mat. 27:2; Mar. 15:1; Ioan 18:28

2. Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând* neamul nostru la răscoală, oprind** a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”

*Fap. 17:7. **Mat. 17:27; Mat. 22:21; Mar. 12:17. Ioan 19:12

3. Pilat* L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

*Mat. 27:11; 1Tim. 6:13

4. Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio* vină în Omul acesta.”

*1Pet. 2:22

5. Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Isus înaintea lui Irod

6. Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.
7. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea* lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

*Luc. 3:1

8. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea* să-L vadă, din pricina celor auzite** despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

*Luc. 9:9. **Mat. 14:1; Mar. 6:14

9. I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.
11. Irod*, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

*Isa. 53:3

12. În ziua aceea, Irod şi Pilat* s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

*Fap. 4:27

Hotărârea de moarte întărită

13. Pilat* a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod

*Mat. 27:23; Mar. 15:14; Ioan 18:38; Ioan 19:4

14. şi le-a zis: „Mi-aţi* adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul** înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.

*Luc. 23:1, 2. **Luc. 23:4

15. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16. Eu deci*, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

*Mat. 27:26; Ioan 19:1

17. La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia* să le sloboadă un întemniţat.

*Mat. 27:15; Mar. 15:6; Ioan 18:39

18. Ei au* strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”

*Fap. 3:14

19. Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.
20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
21. Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
22. Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
23. Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
24. Pilat* a hotărât să li se împlinească cererea.

*Mat. 27:26; Mar. 15:15; Ioan 19:16

25. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Răstignirea

26. Pe* când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

*Mat. 27:32; Mar. 15:21; Ioan 19:17

27. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El.
28. Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.
29. Căci* iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!”

*Mat. 24:19; Luc. 21:23

30. Atunci* vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”

*Isa. 2:19; Osea 10:8; Apoc. 6:16; Apoc. 9:6

31. Căci* dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

*Prov. 11:31; Ier. 25:29; Ezec. 20:47; Ezec. 21:3, 4; 1Pet. 4:17

32. Împreună* cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.

*Isa. 53:12; Mat. 27:38

33. Când* au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.

*Mat. 27:33; Mar. 15:22; Ioan 19:17, 18

34. Isus zicea: „Tată, iartă-i*, căci nu** ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

*Mat. 5:44; Fap. 7:60; 1Cor. 4:12. **Fap. 3:17. Mat. 27:35; Mar. 15:24; Ioan 19:23

Batjocurile

35. Norodul* stătea acolo şi privea. Fruntaşii** îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

*Ps. 22:17; Zah. 12:10. **Mat. 27:39; Mar. 15:29

36. Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet
37. şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38. Deasupra* Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

*Mat. 27:37; Mar. 15:26; Ioan 19:19

39. Unul* din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”

*Mat. 27:44; Mar. 15:32

40. Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”
42. Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43. Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Moartea lui Isus

44. Era* cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.

*Mat. 27:45; Mar. 15:33

45. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua* dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

*Mat. 27:51; Mar. 15:38

46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată*, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi**, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.

*Ps. 31:5; 1Pet. 2:23. **Mat. 27:50; Mar. 15:37; Ioan 19:30

47. Sutaşul*, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”

*Mat. 27:54; Mar. 15:39

48. Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.
49. Toţi* cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

*Ps. 38:11; Mat. 27:55; Mar. 15:40; Ioan 19:25

Îngroparea lui Isus

50. Era* un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

*Mat. 27:57; Mar. 15:42; Ioan 19:38

51. care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi* aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

*Mar. 15:43; Luc. 2:25, 38

52. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53. L-a* dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

*Mat. 27:59; Mar. 15:46

54. Era ziua* Pregătirii şi începea ziua Sabatului.

*Mat. 27:62

55. Femeile care* veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut** mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

*Luc. 8:2. **Mar. 15:47

56. s-au întors şi au* pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după** Lege.

*Mar. 16:11. **Exod. 20:10

Capitolul 24

Învierea lui Isus

1. În ziua întâi* a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus** miresmele pe care le pregătiseră.

*Mat. 28:1; Mar. 16:1; Ioan 20:1. **Luc. 23:56

2. Au* găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

*Mat. 28:2; Mar. 16:4

3. au intrat* înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

*Mar. 16:5; Luc. 24:23

4. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată* că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

*Ioan 20:12; Fap. 1:10

5. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă* aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

*Mat. 16:21; Mat. 17:23; Mar. 8:31; Mar. 9:31; Luc. 9:22

7. când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”
8. Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele lui Isus.

*Ioan 2:22

Petru se duce la mormânt

9. La* întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

*Mat. 28:8; Mar. 16:10

10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana*, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.

*Luc. 8:3

11. Cuvintele acestea li* se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.

*Mar. 16:11; Luc. 24:25

12. Dar* Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

*Ioan 20:3, 6

Isus Se arată la doi ucenici

13. În aceeaşi zi, iată, doi* ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

*Mar. 16:12

14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus* S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

*Mat. 18:20; Luc. 24:36

16. Dar ochii* lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

*Ioan 20:14; Ioan 21:4

17. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18. Drept răspuns, unul din ei, numit* Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

*Ioan 19:25

19. „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care* era un proroc puternic** în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

*Mat. 21:11; Luc. 7:16; Ioan 3:2; Ioan 4:19; Ioan 6:14; Fap. 2:22. **Fap. 7:22

20. Cum* preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

*Luc. 23:1; Fap. 13:27, 28

21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela* care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

*Luc. 1:68; Luc. 2:38; Fap. 1:6

22. Ba încă nişte* femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

*Mat. 28:8; Mar. 16:10; Luc. 24:9, 10; Ioan 20:18

23. nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.
24. Unii din cei ce erau cu noi s-au* dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

*Luc. 24:12

25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
26. Nu* trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

*Luc. 24:46; Fap. 17:3; 1Pet. 1:11

27. Şi* a început de la Moise** şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

*Luc. 24:45. **Gen. 3:15; Gen. 22:18; Gen. 26:4; Gen. 49:10; Num. 21:9; Deut. 18:15. Ps. 16:9, 10; Ps. 22:0; Ps. 132:11; Isa. 7:14; Isa. 9:6; Isa. 40:10, 11; Isa. 50:6; Isa. 53; Ier. 23:5; Ier. 33:14, 15; Ezec. 34:23; Ezec. 37:25; Dan. 9:24; Mica 7:20; Mal. 3:1; Mal. 4:2

28. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El* S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

*Gen. 32:26; Gen. 42:7; Mar. 6:48

29. Dar ei* au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

*Gen. 19:3; Fap. 16:15

30. Pe când şedea la masă cu ei, a* luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

*Mat. 14:19

31. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
33. S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc
34. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon*.”

*1Cor. 15:5

35. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi

36. Pe* când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

*Mar. 16:14; Ioan 20:19; 1Cor. 15:5

37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh*.

*Mar. 6:49

38. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă* şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

*Ioan 20:20, 27

40. (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
41. Fiindcă ei, de* bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi** aici ceva de mâncare?”

*Gen. 45:26. **Ioan 21:5

42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.
43. El* le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

*Fap. 10:41

44. Apoi le-a zis: „Iată* ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

*Mat. 16:21; Mat. 17:22; Mat. 20:18; Mar. 8:31; Luc. 9:22; Luc. 18:31; Luc. 24:6

45. Atunci le-a* deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

*Fap. 16:14

46. Şi le-a zis: „Aşa* este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.

*Luc. 24:26; Ps. 22:0; Isa. 50:6; Isa. 53:2, etc.; Fap. 17:3

47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor*, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea** păcatelor, începând din Ierusalim.

*Dan. 9:24; Gen. 13:38, 46; 1Ioan 2:12. **Fap. 12:3; Ps. 22:27; Isa. 48:6, 22; Ier. 31:34; Osea 2:23; Mica 4:2; Mal. 1:11

48. Voi* sunteţi martori ai acestor lucruri.

*Ioan 15:27; Fap. 1:8, 22; Fap. 2:32; Fap. 3:15

49. Şi iată* că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

*Isa. 44:3; Ioel 2:28; Ioan 14:16, 26; Ioan 15:26; Ioan 16:7; Fap. 1:4; Fap. 2:1, etc.

Înălţarea

50. El i-a dus afară până* spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

*Fap. 1:12

51. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
52. După ce* I s-au închinat, ei** s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

*2Împ. 2:11; Mar. 16:19; Ioan 20:17; Fap. 1:9; Efes. 4:8. **Mat. 9, 17

53. Şi tot timpul stăteau în Templu* şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

*Fap. 2:46; Fap. 5:42

Evanghelia după Ioan

Capitolul 1

Întruparea Cuvântului

1. La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu††.

*Prov. 8:22, 23, etc.; Col. 1:17; 1Ioan 1:1; Apoc. 1:2; Apoc. 19:13. **Prov. 8:30; Ioan 17:5; 1Ioan 1:2. Filip. 2:6; 1Ioan 5:7. ††Gen. 1:1

2. El* era la început cu Dumnezeu.

*Ps. 33:6; Ioan 1:10; Efes. 3:9; Col. 1:16; Evr. 1:2; Apoc. 4:11

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4. În El* era viaţa, şi** viaţa era lumina oamenilor.

*Ioan 5:26; 1Ioan 5:11. **Ioan 8:12; Ioan 9:5; Ioan 12:35, 46

5. Lumina* luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

*Ioan 3:19

6. A* venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

*Mal. 3:1; Mat. 3:1; Luc. 3:2; Ioan 1:33

7. El* a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

*Fap. 19:4

8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9. Lumina* aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume**.

*Ioan 1:4; Isa. 49:6; 1Ioan 2:8. **Ioan 1:3; Evr. 1:2; Evr. 11:3

10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. A venit la ai* Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

*Luc. 19:14; Fap. 3:26; Fap. 13:46

12. Dar tuturor* celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

*Isa. 56:5; Rom. 8:15; Gal. 3:26; 2Pet. 1:4; 1Ioan 3:1

13. născuţi* nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

*Ioan 3:5; Iac. 1:18; 1Pet. 1:23

14. Şi* Cuvântul S-a făcut trup** şi a locuit printre noi, plin de har†† şi de adevăr. Şi noi am*† privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –

*Mat. 1:16, 20; Luc. 1:31, 35; Luc. 2:7; 1Tim. 3:16. **Evr. 2:11, 14, 16, 17. Rom. 1:3; Gal. 4:4. ††Isa. 40:5; Mat. 17:2; Ioan 2:11; Ioan 11:40; 2Pet. 1:17. *†Col. 1:19; Col. 2:3, 9

15. Ioan* a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce** vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. –

*Ioan 1:32; Ioan 3:32; Ioan 5:33. **Mat. 3:11; Mar. 1:7; Luc. 3:16; Ioan 1:27, 30; Ioan 3:13. Ioan 8:58; Col. 1:17

16. Şi noi toţi am primit din plinătatea* Lui şi har după har;

*Ioan 3:34; Efes. 1:6-8; Col. 1:19; Col. 2:9, 10

17. căci Legea* a fost dată prin Moise, dar harul** şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

*Exod. 20:1, etc.; Deut. 4:44; Deut. 5:1; Deut. 33:4. **Rom. 3:24; Rom. 5:21; Rom. 6:14. Ioan 8:32; Ioan 14:6

18. Nimeni* n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul** Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

*Exod. 33:20; Deut. 4:12; Mat. 11:27; Luc. 10:22; Ioan 6:46; 1Tim. 1:17; 1Tim. 6:16; 1Ioan 4:12, 20. **Ioan 1:14; Ioan 3:16, 18; 1Ioan 4:9

Mărturia lui Ioan Botezătorul

19. Iată mărturisirea* făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”

*Ioan 5:33

20. El a mărturisit* şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.

*Luc. 3:15; Ioan 3:28; Fap. 13:25

21. Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie*?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul**?” Şi el a răspuns: „Nu!”

*Mal. 4:5; Mat. 17:10. **Deut. 18:15, 18

22. Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”
23. „Eu”, a zis* el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziţi calea Domnului!”, cum a** zis prorocul Isaia.”

*Mat. 3:3; Mar. 1:3; Luc. 3:4; Ioan 3:28. **Isa. 40:3

24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”
26. Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu* botez cu apă; dar** în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.

*Mat. 3:11. **Mat. 3:1

27. El* este Acela care vine după mine – şi care este înaintea mea – eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”

*Ioan 1:15, 30; Fap. 19:4

28. Aceste lucruri s-au petrecut în Betabaraa*, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

aSau: Betania

*Jud. 7:24; Ioan 10:40

Mielul lui Dumnezeu

29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul* lui Dumnezeu care** ridică păcatul lumii!

*Exod. 12:3; Isa. 53:7; Ioan 1:36; Fap. 8:32; 1Pet. 1:19; Apoc. 5:6, etc.. **Isa. 53:11; 1Cor. 15:3; Gal. 1:4; Evr. 1:3; Evr. 2:17; Evr. 9:28; 1Pet. 2:24; 1Pet. 3:18; 1Ioan 2:2; 1Ioan 3:5; 1Ioan 4:10; Apoc. 1:5

30. El* este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine.

*Ioan 1:15, 27

31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru* aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

*Mal. 3:1; Mat. 3:6; Luc. 1:17, 76, 77; Luc. 3:3, 4

32. Ioan* a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

*Mat. 3:16; Mar. 1:10; Luc. 3:22; Ioan 5:32

33. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce* botează cu Duhul Sfânt.”

*Mat. 3:11; Fap. 1:5; Fap. 2:4; Fap. 10:44; Fap. 19:6

34. Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Cei dintâi ucenici

35. A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată* Mielul lui Dumnezeu!”

*Ioan 1:29

37. Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.
38. Isus S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care tălmăcit înseamnă Învăţătorule), unde locuieşti?”
39. „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei*, fratele lui Simon Petru.

*Mat. 4:18

41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Hristos).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu* te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).

*Mat. 16:18

43. A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip*. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”

*Ioan 12:21

44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
45. Filip a găsit pe Natanael* şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise** în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret††, fiul lui Iosif.”

*Ioan 21:2. **Gen. 3:15; Gen. 49:10; Deut. 18:18; Luc. 24:27. Isa. 4:2; Isa. 7:14; Isa. 9:6; Isa. 53:2; Mica 5:2; Zah. 6:12; Zah. 9:9; Luc. 24:27. ††Mat. 2:23; Luc. 2:4

46. Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret*?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip.

*Ioan 7:41, 42, 52

47. Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu* adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

*Ps. 32:2; Ps. 73:1; Ioan 8:39; Rom. 2:28, 29; Rom. 9:6

48. „De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
49. Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti* Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul** lui Israel!”

*Mat. 14:33. **Mat. 21:5; Mat. 27:11, 42; Ioan 18:37; Ioan 19:3

50. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”
51. Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum* încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”

*Gen. 28:12; Mat. 4:11; Luc. 2:9, 13; Luc. 22:43; Luc. 24:4; Fap. 1:10

Capitolul 2

Nunta din Cana

1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana* din Galileea. Mama lui Isus era acolo.

*Ios. 19:28

2. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
3. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.”
4. Isus i-a răspuns: „Femeie*, ce** am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

*Ioan 19:26. **2Sam. 16:10; 2Sam. 19:22. Ioan 7:6

5. Mama Lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.”
6. Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după* obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.

*Mar. 7:3

7. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus.
8. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus:
9. Nunul, după ce a gustat apa* făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire

*Ioan 4:46

10. şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”
11. Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a* arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.

*Ioan 1:14

12. După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii* şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.

*Mat. 12:46

Izgonirea vânzătorilor din Templu

13. Paştile* iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.

*Exod. 12:14; Deut. 16:1, 16; Ioan 2:23; Ioan 5:1; Ioan 6:4; Ioan 11:55

14. În Templu a găsit* pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos.

*Mat. 21:12; Mar. 11:15; Luc. 19:45

15. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.
16. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa* Tatălui Meu o casă de negustorie.”

*Luc. 2:49

17. Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna* pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

*Ps. 69:9

18. Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce* semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”

*Mat. 12:38; Ioan 6:30

19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi* templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.”

*Mat. 26:61; Mat. 27:40; Mar. 14:58; Mar. 15:29

20. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?”
21. Dar El le vorbea despre* templul trupului Său.

*Col. 2:9; Evr. 8:2; 1Cor. 3:16; 1Cor. 6:19; 2Cor. 6:16

22. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au* adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

*Luc. 24:8

Isus şi cei ce cred în Numele Lui

23. Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.
24. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
25. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El* însuşi ştia ce este în om.

*1Sam. 16:7; 1Cron. 28:9; Mat. 9:4; Mar. 2:8; Ioan 6:54; Ioan 16:30; Fap. 1:24; Apoc. 2:23

Capitolul 3

Isus şi Nicodim

1. Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.
2. Acesta* a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni** nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

*Ioan 7:50; Ioan 19:39. **Ioan 9:16, 33; Fap. 2:22. Fap. 10:38

3. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă* un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

*Ioan 1:13; Gal. 6:15; Tit 3:5; Iac. 1:18; 1Pet. 1:23; 1Ioan 3:9

4. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”
5. Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă* nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

*Mar. 16:16; Fap. 2:38

6. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.
7. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”
8. Vântul* suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

*Ecl. 11:5; 1Cor. 2:11

9. Nicodim I-a zis: „Cum* se poate face aşa ceva?”

*Ioan 6:52, 60

10. Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri?
11. Adevărat*, adevărat îţi spun că Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi** nu primiţi mărturia Noastră.

*Mat. 11:27; Ioan 1:18; Ioan 7:16; Ioan 8:28; Ioan 12:49; Ioan 14:24. **Ioan 3:32

12. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
13. Nimeni* nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.

*Prov. 30:4; Ioan 6:33, 38, 51, 62; Ioan 16:28; Fap. 2:34; 1Cor. 15:47; Efes. 4:9, 10

Şarpele de aramă

14. Şi*, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie** să fie înălţat şi Fiul omului,

*Num. 21:9. **Ioan 8:28; Ioan 12:32

15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa* veşnică.

*Ioan 3:36; Ioan 6:47

16. Fiindcă* atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

*Rom. 5:8; 1Ioan 4:9

17. Dumnezeu, în adevăr, n-a* trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

*Luc. 9:56; Ioan 5:45; Ioan 8:15; Ioan 12:47; 1Ioan 4:14

18. Oricine* crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

*Ioan 5:14; Ioan 6:40, 47; Ioan 20:31

19. Şi judecata aceasta stă în faptul că*, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

*Ioan 1:4, 9-11; Ioan 8:12

20. Căci oricine* face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

*Iov 24:13, 17; Efes. 5:13

21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

22. După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi* boteza.

*Ioan 4:2

23. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim*, pentru că acolo erau multe ape; şi** oamenii veneau ca să fie botezaţi.

*1Sam. 9:4. **Mat. 3:5, 6

24. Căci* Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.

*Mat. 14:2

25. Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţare.
26. Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre* care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la El.”

*Ioan 1:7, 15, 27, 34

27. Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi* decât ce-i este dat din cer.

*1Cor. 4:7; Evr. 5:4; Iac. 1:17

28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu* sunt eu Hristosul, ci sunt** trimis înaintea Lui.”

*Ioan 1:20, 27. **Mal. 3:1; Mar. 1:2; Luc. 1:17

29. Cine* are mireasă este mire; dar prietenul** mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.

*Mat. 22:2; 2Cor. 11:2; Efes. 5:25, 27; Apoc. 21:9. **Cânt. 5:1

30. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
31. Cel ce* vine din cer este** mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce†† vine din cer este mai presus de toţi.

*Ioan 3:13; Ioan 8:23. **Mat. 28:18; Ioan 1:15, 27; Rom. 9:5. 1Cor. 15:27. ††Ioan 6:33; 1Cor. 15:47; Efes. 1:21; Filip. 2:9

32. El mărturiseşte ce* a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.

*Ioan 3:11; Ioan 8:26; Ioan 15:15

33. Cine primeşte mărturia Lui adevereşte* prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

*Rom. 3:4; 1Ioan 5:10

34. Căci* Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu** măsură.

*Ioan 7:16. **Ioan 1:16

35. Tatăl* iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.

*Mat. 11:27; Mat. 28:18; Luc. 10:22; Ioan 5:20, 22; Ioan 13, 3; Ioan 17:2; Evr. 2:8

36. Cine* crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

*Hab. 2:4; Ioan 1:12; Ioan 6:47; Ioan 3:15, 16; Rom. 1:17; 1Ioan 5:10

Capitolul 4

Samariteanca

1. Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează* mai mulţi ucenici decât Ioan.

*Ioan 3:22, 26

2. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
3. Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5. a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe* care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

*Gen. 33:19; Gen. 48:22; Ios. 24:32

6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii*, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –

*2Împ. 17:24; Luc. 9:52, 53; Fap. 10:28

10. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă* vie.”

*Isa. 12:3; Isa. 44:3; Ier. 2:13; Zah. 13:1; Zah. 14:8

11. „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12. Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14. Dar oricui* va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se** va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*Ioan 6:35, 58. **Ioan 7:38

15. „Doamne”, I-a zis* femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”

*Ioan 6:34; Ioan 17:2, 3; Rom. 6:23; 1Ioan 5:20

16. „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19. „Doamne”, I-a zis femeia, „văd* că eşti proroc.

*Luc. 7:16; Luc. 24:19; Ioan 6:14; Ioan 7:40

20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta*; şi voi ziceţi că în Ierusalim** este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

*Jud. 9:7. **Deut. 12:5, 11; 1Împ. 9:3; 2Cron. 7:12

21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când* nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

*Mal. 1:11; 1Tim. 2:8

22. Voi vă închinaţi la ce* nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci** Mântuirea vine de la iudei.

*2Împ. 17:29. **Isa. 2:3; Luc. 24:47; Rom. 9:4, 5

23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh* şi** în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

*Filip. 3:3. **Ioan 1:17

24. Dumnezeu* este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

*2Cor. 3:17

25. „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne* spună toate lucrurile.”

*Ioan 4:29

26. Isus i-a zis: „Eu*, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

*Mat. 26:63, 64; Mar. 14:61, 62; Ioan 9:37

Trezirea din Samaria

27. Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. „Veniţi de vedeţi un Om care* mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”

*Ioan 4:25

30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32. Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33. Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34. Isus le-a zis: „Mâncarea* Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

*Iov 23:12; Ioan 6:38; Ioan 17:4; Ioan 19:30

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care* sunt albe acum, gata pentru seceriş.

*Mat. 9:37; Luc. 10:2

36. Cine* seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

*Dan. 12:3

37. Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”
38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
39. Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina* mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

*Ioan 4:29

40. Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine* şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

*Ioan 17:8; 1Ioan 4:14

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc

43. După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea.
44. Căci* El însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria** sa.

*Mat. 13:57; Mar. 6:1; Luc. 4:24. **Ioan 2:23; Ioan 3:2

45. Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci* fuseseră şi ei la praznic.

*Deut. 16:16

46. Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde* prefăcuse apa în vin.
În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.

*Ioan 2:1, 11

47. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte.
48. Isus i-a zis: „Dacă* nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

*1Cor. 1:22

49. Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”
50. „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.
51. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
52. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”
53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.
54. Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Capitolul 5

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

1. După aceea* era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.

*Lev. 23:2; Deut. 16:1; Ioan 2:13

2. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare*, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.

*Neem. 3:1; Neem. 12:39

3. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
8. „Scoală-te*”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”

*Mat. 9:6; Mar. 2:11; Luc. 5:24

9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era* o zi de Sabat.

*Ioan 9:14

10. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi* este îngăduit să-ţi ridici patul.”

*Exod. 20:10; Neem. 13:19; Ier. 17:21, etc.; Mat. 12:2; Mar. 2:24; Mar. 3:4; Luc. 6:2; Luc. 13:14

11. El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.”
12. Ei l-au întrebat: „Cine este Omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”?”
13. Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
14. După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu* mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”

*Mat. 12:45; Ioan 8:11

15. Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16. Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

Lucrarea Fiului

17. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl* Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”

*Ioan 9:4; Ioan 14:10

18. Tocmai de aceea căutau* şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea** astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

*Ioan 7:19. **Ioan 10:30, 33; Filip. 2:6

19. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul* nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.

*Ioan 5:30; Ioan 8:28; Ioan 9:4; Ioan 12:49; Ioan 14:10

20. Căci* Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

*Mat. 3:17; Ioan 3:35; 2Pet. 1:17

21. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa* şi Fiul dă viaţă cui vrea.

*Luc. 7:14; Luc. 8:54; Ioan 11:25, 43

22. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a* dat-o Fiului,

*Mat. 11:27; Mat. 28:18; Ioan 5:27; Ioan 3:35; Ioan 17:2; Fap. 17:31; 1Pet. 4:5

23. pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine* nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.

*1Ioan 2:23

24. Adevărat, adevărat vă spun că cine* ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci** a trecut din moarte la viaţă.

*Ioan 3:16, 18; Ioan 6:40, 47; Ioan 8:51; Ioan 20:31. **1Ioan 3:14

25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi* vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.

*Ioan 5:28; Efes. 2:1, 5; Efes. 5:14; Col. 2:13

26. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27. Şi I-a* dat putere să judece, întrucât** este Fiu al omului.

*Ioan 5:22; Fap. 10:42; Fap. 17:31. **Dan. 7:13, 14

28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi* vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce** au făcut răul vor învia pentru judecată.

*Isa. 26:19; 1Cor. 15:52; 1Tes. 4:16. **Dan. 12:2; Mat. 25:32, 33, 46

30. Eu* nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu** caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

*Ioan 5:19. **Mat. 26:39; Ioan 4:34; Ioan 6:38

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan

31. Dacă* Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

*Ioan 8:14; Apoc. 3:14

32. Este un Altul* care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.

*Mat. 3:17; Mat. 17:5; Ioan 8:18; 1Ioan 5:6, 7, 9

33. Voi aţi trimis la Ioan, şi* el a mărturisit pentru adevăr.

*Ioan 1:15, 19, 27, 32

34. Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
35. Ioan era lumina care este aprinsă şi* luminează, şi voi** aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.

*2Pet. 1:19. **Mat. 13:20; Mat. 21:26; Mar. 6:20

36. Dar Eu* am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările** acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.

*1Ioan 5:9. **Ioan 3:2; Ioan 10:25; Ioan 15:24

37. Şi Tatăl, care M-a trimis, a* mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu** I-aţi văzut deloc faţa;

*Mat. 3:17; Mat. 17:5; Ioan 6:27; Ioan 8:18. **Deut. 4:12; Ioan 1:18; 1Tim. 1:17; 1Ioan 4:12

38. şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39. Cercetaţi* Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele** mărturisesc despre Mine.

*Isa. 8:20; Isa. 34:16; Luc. 16:29; Ioan 5:46; Fap. 17:11. **Deut. 18:15, 18; Luc. 24:27; Ioan 1:45

40. Şi* nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!

*Ioan 1:11; Ioan 3:19

41. Eu* nu umblu după slava care vine de la oameni.

*Ioan 5:34; 1Tes. 2:6

42. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44. Cum* puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava** care vine de la singurul Dumnezeu?

*Ioan 12:43. **Rom. 2:29

45. Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este* cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.

*Rom. 2:12

46. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că* el a scris despre Mine.

*Gen. 3:15; Gen. 12:3; Gen. 18:18; Gen. 22:18; Gen. 49:10; Deut. 18:15, 18; Ioan 1:45; Fap. 26:22

47. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Capitolul 6

Înmulţirea pâinilor

1. După aceea* Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

*Mat. 14:13; Mar. 6:35; Luc. 9:10, 12

2. O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4. Paştile, praznicul iudeilor, era* aproape.

*Lev. 23:5, 7; Deut. 16:1; Ioan 2:13; Ioan 5:1

5. Isus* Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

*Mat. 14:14; Mar. 6:35; Luc. 9:12

6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
7. Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu* două sute de leia, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”

aGreacă: dinari

*Num. 11:21, 22

8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9. „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar* ce sunt acestea la atâţia?”

*2Împ. 4:43

10. Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
13. Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
14. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul* cel aşteptat în lume.”

*Gen. 49:10; Deut. 18:15, 18; Mat. 11:3; Ioan 1:21; Ioan 4:19, 25; Ioan 7:40

15. Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Isus umblă pe mare

16. Când* s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

*Mat. 14:23; Mar. 6:47

17. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.
19. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
20. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”
21. Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Pâinea vieţii

22. Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
24. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru* mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe** El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

*Ioan 6:51; Ioan 4:14. **Mat. 3:17; Mat. 17:5; Mar. 1:11; Mar. 9:7; Luc. 3:22; Luc. 9:35; Ioan 1:33; Ioan 5:37; Ioan 8:18; Fap. 2:22; 2Pet. 1:17

28. Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta*: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

*1Ioan 3:23

30. „Ce* semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

*Mat. 12:38; Mat. 16:1; Mar. 8:11; 1Cor. 1:22

31. Părinţii* noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine** din cer.”

*Exod. 16:15; Num. 11:7; Neem. 9:15; 1Cor. 10:3. **Ps. 78:24, 25

32. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”
34. „Doamne*”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

*Ioan 4:5

35. Isus le-a zis: „Eu* sunt Pâinea vieţii. Cine** vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

*Ioan 6:48, 58. **Ioan 4:14; Ioan 7:37

36. Dar* v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

*Ioan 6:26, 64

37. Tot* ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe** cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

*Ioan 6:45. **Mat. 24:24; Ioan 10:28, 29; 2Tim. 2:19; 1Ioan 2:19

38. căci M-am coborât din cer ca să fac nu* voia Mea, ci** voia Celui ce M-a trimis.

*Mat. 26:39; Ioan 5:30. **Ioan 4:34

39. Şi voia Celui ce M-a trimis este să* nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

*Ioan 10:28; Ioan 17:12; Ioan 18:9

40. Voia Tatălui Meu este ca* oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

*Ioan 6:27, 47, 54; Ioan 3:15, 16; Ioan 4:14

41. Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”
42. Şi ziceau: „Oare* nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?”

*Mat. 13:55; Mar. 6:3; Luc. 4:22

43. Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.
44. Nimeni* nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

*Cânt. 1:4; Ioan 6:65

45. În* Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că** oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

*Isa. 54:18; Ier. 31:34; Mica 4:2; Evr. 8:10; Evr. 10:16. **Ioan 6:37

46. Nu* că cineva a văzut pe Tatăl, afară de** Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

*Ioan 1:18; Ioan 5:37. **Mat. 11:27; Luc. 10:22; Ioan 1:18; Ioan 7:29; Ioan 8:19

47. Adevărat, adevărat vă spun că cine* crede în Mine are viaţa veşnică.

*Ioan 3:16, 18, 36; Ioan 6:40

48. Eu* sunt Pâinea vieţii.

*Ioan 6:33, 35

49. Părinţii* voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.

*Ioan 6:31

50. Pâinea* care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

*Ioan 6:51, 58

51. Eu sunt Pâinea* vie care** s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”

*Evr. 10:5, 10. **Ioan 3:13

52. La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau* între ei şi ziceau: „Cum** poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”

*Ioan 7:43; Ioan 9:16; Ioan 10:19. **Ioan 3:9

53. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi* trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

*Mat. 26:26, 28

54. Cine* mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

*Ioan 6:27, 40, 63; Ioan 4:14

55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne* în Mine, şi Eu rămân în el.

*1Ioan 3:24; 1Ioan 4:15, 16

57. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.
58. Astfel* este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”

*Ioan 6:49-51

59. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc – Mărturisirea lui Petru

60. Mulţi* din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

*Mat. 11:6; Ioan 6:66

61. Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62. Dar* dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

*Mar. 16:19; Ioan 3:13; Fap. 1:9; Efes. 4:8

63. Duhul* este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

*2Cor. 3:6

64. Dar sunt* unii din voi care nu cred.” Căci Isus** ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

*Ioan 6:36. **Ioan 2:24, 25; Ioan 13:11

65. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am* spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

*Ioan 6:44, 45

66. Din* clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

*Ioan 6:60

67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
68. „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele* vieţii veşnice.

*Fap. 5:20

69. Şi* noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

*Mat. 16:16; Mar. 8:29; Luc. 9:20; Ioan 1:49; Ioan 11:27

70. Isus le-a răspuns: „Nu* v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul** din voi este un drac.”

*Luc. 6:13. **Ioan 13:27

71. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.

Capitolul 7

Necredinţa fraţilor lui Isus

1. După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că* iudeii căutau să-L omoare.

*Ioan 5:16, 18

2. Şi* praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.

*Lev. 23:34

3. Fraţii* Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.

*Mat. 12:46; Mar. 3:31; Fap. 1:14

4. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”
5. Căci nici* fraţii Lui nu credeau în El.

*Mar. 3:21

6. Isus le-a zis: „Vremea* Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.

*Ioan 2:4; Ioan 8:20; Ioan 7:8, 30

7. Pe voi lumea nu* vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că** mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.

*Ioan 15:19. **Ioan 3:19

8. Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă* nu Mi s-a împlinit încă vremea.”

*Ioan 8:20; Ioan 7:6

9. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Isus în Ierusalim la praznicul Corturilor

10. După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
11. Iudeii* Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?”

*Ioan 11:56

12. Noroadele vorbeau mult în şoaptă* despre El. Unii** ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”

*Ioan 9:16; Ioan 10:19. **Mat. 21:46; Luc. 7:16; Ioan 6:14; Ioan 7:40

13. Totuşi, de* frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

*Ioan 9:22; Ioan 12:42; Ioan 19:38

14. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
15. Iudeii* se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”

*Mat. 13:54; Mar. 6:2; Luc. 4:22; Fap. 2:7

16. Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea* nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.

*Ioan 3:11; Ioan 8:28; Ioan 12:49; Ioan 14:10, 24

17. Dacă* vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

*Ioan 8:43

18. Cine* vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate.

*Ioan 5:41; Ioan 8:50

19. Oare* nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De** ce căutaţi să Mă omorâţi?”

*Exod. 24:3; Deut. 33:4; Ioan 1:17; Fap. 7:38. **Mat. 12:14; Mar. 3:6; Ioan 5:16, 18; Ioan 10:31, 39; Ioan 11:53

20. Norodul I-a răspuns: „Ai drac*. Cine caută să Te omoare?”

*Ioan 8:48, 52; Ioan 10:20

21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
22. Moise* v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci** de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.

*Lev. 12:3. **Gen. 17:10

23. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am* însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?

*Ioan 5:8, 9, 16

24. Nu* judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

*Deut. 1:16, 17; Prov. 24:23; Ioan 8:15; Iac. 2:1

25. Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare?
26. Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut* că El este Hristosul?

*Ioan 7:48

27. Dar* noi ştim de unde este Omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”

*Mat. 13:55; Mar. 6:3; Luc. 4:22

28. Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă* cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu** n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, şi voi†† nu-L cunoaşteţi.

*Ioan 8:14. **Ioan 5:43; Ioan 8:42. Ioan 5:32; Ioan 8:26; Rom. 3:4. ††Ioan 1:18; Ioan 8:55

29. Eu* Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.”

*Mat. 11:27; Ioan 10:15

30. Ei căutau* deci să-L prindă; şi nimeni** n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

*Mar. 11:18; Luc. 19:47; Luc. 20:19; Ioan 7:19; Ioan 8:37. **Ioan 7:41; Ioan 8:20

31. Mulţi* din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?”

*Mat. 12:23; Ioan 3:2; Ioan 8:30

32. Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
33. Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină* vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.

*Ioan 13:33; Ioan 16:16

34. Voi Mă* veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”

*Osea 5:6; Ioan 8:21; Ioan 13:33

35. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Omul acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să Se ducă la cei* împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci?

*Isa. 11:12; Iac. 1:1; 1Pet. 1:1

36. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni”?”

Isus, apa vieţii

37. În* ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă** însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

*Lev. 23:36. **Isa. 55:1; Ioan 6:35

38. Cine* crede în Mine, din** inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

*Apoc. 22:17; Deut. 18:15. **Prov. 18:4; Isa. 12:3; Isa. 44:3; Ioan 4:14

39. Spunea* cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit**.

*Isa. 44:3; Ioel 2:28; Ioan 16:7; Fap. 2:17, 33, 38. **Ioan 12:16; Ioan 16:7

Încercări pentru prinderea lui Isus

40. Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul*.”

*Deut. 18:15, 18; Ioan 1:21; Ioan 6:14

41. Alţii ziceau: „Acesta* este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea** are să vină Hristosul?

*Ioan 4:42; Ioan 6:69. **Ioan 1:46; Ioan 7:52

42. Nu zice* Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde** era David?”

*Ps. 132:11; Ier. 23:5; Mica 5:2; Mat. 2:5; Luc. 2:4. **1Sam. 16:1, 4

43. S-a* făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui.

*Ioan 7:12; Ioan 9:16; Ioan 10:19

44. Unii* din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.

*Ioan 7:30

45. Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”
46. Aprozii au răspuns: „Niciodată* n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.”

*Mat. 7:29

47. Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
48. A* crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei?

*Ioan 12:42; Fap. 6:7; 1Cor. 1:20, 26; 1Cor. 2:8

49. Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
50. Nicodim, cel care* venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis:

*Ioan 3:2

51. „Legea* noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”

*Deut. 1:17; Deut. 17:8, etc.; Deut. 19:15

52. Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din* Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.”

*Isa. 9:1, 2; Mat. 4:15; Ioan 1:46; Ioan 7:41

53. (Şi s-a întors fiecare acasă.

Capitolul 8

Femeia prinsă în preacurvie

1. Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2. Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3. Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4. şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
5. Moise*, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”

*Lev. 20:10; Deut. 22:22

6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.
7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine* dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

*Deut. 17:7; Rom. 2:1

8. Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
9. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi* de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

*Rom. 2:22

10. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici* Eu nu te osândesc. Du-te, şi să** nu mai păcătuieşti.”)

*Luc. 9:56; Luc. 12:14; Ioan 3:17. **Ioan 5:14

Isus, Lumina lumii

12. Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu* sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

*Ioan 1:4, 5, 9; Ioan 3:19; Ioan 9:5; Ioan 12:35, 36, 46

13. La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu* mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.”

*Ioan 5:31

14. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi* nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.

*Ioan 7:28; Ioan 9:29

15. Voi* judecaţi după înfăţişare; Eu** nu judec pe nimeni.

*Ioan 7:24. **Ioan 3:17; Ioan 12:47; Ioan 18:36

16. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu* sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.

*Ioan 8:29; Ioan 16:32

17. În* Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

*Deut. 17:6; Deut. 19:15; Mat. 18:16; 2Cor. 13:1; Evr. 10:28

18. deci despre Mine însumi mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte* şi Tatăl, care M-a trimis.”

*Ioan 5:37

19. Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi* nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă** M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”

*Ioan 8:55; Ioan 16:3. **Ioan 14:7

20. Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria*; şi nimeni** n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

*Mar. 12:41. **Ioan 7:30. Ioan 7:8

21. Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă* veţi căuta şi veţi** muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”

*Ioan 7:34; Ioan 13:33. **Ioan 8:24

22. Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”!”
23. „Voi* sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus: voi** sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

*Ioan 3:31. **Ioan 15:19; Ioan 17:16; 1Ioan 4:5

24. De aceea* v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci**, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”

*Ioan 8:21. **Mar. 16:16

25. „Cine eşti Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.
26. Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi; dar Cel ce* M-a trimis este adevărat; şi Eu**, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”

*Ioan 7:28. **Ioan 3:32; Ioan 15:15

27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28. Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa* pe Fiul omului, atunci** veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum†† M-a învăţat Tatăl Meu.

*Ioan 3:14; Ioan 12:32. **Rom. 1:4. Ioan 5:19, 30. ††Ioan 3:11

29. Cel* ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl** nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

*Ioan 14:10, 11. **Ioan 8:16. Ioan 4:34; Ioan 5:30; Ioan 6:38

Adevărata slobozenie

30. Pe când vorbea Isus astfel, mulţi* au crezut în El.

*Ioan 7:31; Ioan 10:42; Ioan 11:45

31. Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32. veţi cunoaşte adevărul*, şi adevărul vă va face slobozi.”

*Rom. 6:14, 18, 22; Rom. 8:2; Iac. 1:25; Iac. 2:12

33. Ei I-au răspuns: „Noi* suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?”

*Lev. 25:42; Mat. 3:9; Ioan 8:39

34. „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine* trăieşte în păcat este rob al păcatului.

*Rom. 6:16, 20; 2Pet. 2:19

35. Şi robul* nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi.

*Gal. 4:30

36. Deci dacă* Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

*Rom. 8:2; Gal. 5:1

37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi* să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.

*Ioan 7:19; Ioan 8:40

38. Eu* spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

*Ioan 3:32; Ioan 5:19, 30; Ioan 14:10, 24

39. „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam*.” Isus le-a zis: „Dacă** aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

*Mat. 3:9; Ioan 8:33. **Rom. 2:28; Rom. 9:7; Gal. 3:7, 29

40. Dar* acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe** care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.

*Ioan 8:37. **Ioan 8:26

41. Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un* singur Tată: pe Dumnezeu.”

*Isa. 63:16; Isa. 64:8; Mal. 1:6

42. Isus le-a zis: „Dacă* ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci** Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.

*1Ioan 5:1. **Ioan 16:27; Ioan 17:8, 25. Ioan 5:43; Ioan 7:28, 29

43. Pentru* ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.

*Ioan 7:17

44. Voi* aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu** stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

*Mat. 13:38; 1Ioan 3:8. **Iuda 1:6

45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
46. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
47. Cine* este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

*Ioan 10:26, 27; 1Ioan 4:6

Isus este înainte de Avraam

48. Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai* drac?”

*Ioan 7:20; Ioan 10:20; Ioan 8:52

49. „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50. Eu* nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.

*Ioan 5:41; Ioan 7:18

51. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă* păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”

*Ioan 5:24; Ioan 11:26

52. „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam* a murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.”

*Zah. 1:5; Evr. 11:13

53. Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?”
54. Isus a răspuns: „Dacă* Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl** Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;

*Ioan 5:31. **Ioan 5:41; Ioan 16:14; Ioan 17:1; Fap. 3:13

55. şi totuşi nu-L* cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.

*Ioan 7:28, 29

56. Tatăl vostru Avraam a* săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a** văzut-o şi s-a bucurat.”

*Luc. 10:24. **Evr. 11:13

57. „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!”
58. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt* Eu.”

*Exod. 3:14; Isa. 43:13; Ioan 17:5, 24; Col. 1:17; Apoc. 1:8

59. La auzul acestor vorbe, au* luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând** prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

*Ioan 10:31, 39; Ioan 11:8. **Luc. 4:30

Capitolul 9

Vindecarea unui orb din naştere

1. Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
2. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine* a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”

*Ioan 9:34

3. Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci* s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

*Ioan 11:4

4. Cât este ziuă, trebuie* să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

*Ioan 4:34; Ioan 5:19, 36; Ioan 11:9; Ioan 12:35; Ioan 17:4

5. Cât sunt în lume, sunt* Lumina lumii.”

*Ioan 1:5, 9; Ioan 3:19; Ioan 8:12; Ioan 12:35, 46

6. După ce a zis aceste vorbe, a* scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta

*Mar. 7:33; Mar. 8:23

7. şi i-a zis: „Du-te de te spală în* scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El** s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.

*Neem. 3:15. **2Împ. 5:14

8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
9. Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.”
10. Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
11. El a răspuns: „Omul* acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.”

*Ioan 9:6, 7

12. „Unde este Omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.”

Cercetarea orbului de Farisei

13. Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.
15. Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.”
16. Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum* poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi** era dezbinare între ei.

*Ioan 9:33; Ioan 3:2. **Ioan 7:12, 43; Ioan 10:19

17. Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este* un proroc”, le-a răspuns el.

*Ioan 4:19; Ioan 6:14

18. Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui.
19. Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru care spuneţi că s-a născut orb? Cum, dar, vede acum?”
20. Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
21. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.”
22. Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se* temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să** fie dat afară din sinagogă.

*Ioan 7:13; Ioan 12:42; Ioan 19:38; Fap. 5:13. **Ioan 9:34; Ioan 16:2

23. De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
24. Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă* slavă lui Dumnezeu: noi** ştim că Omul acesta este un păcătos.”

*Ios. 7:19; 1Sam. 6:5. **Ioan 9:16

25. El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”
26. Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
27. „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
28. Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.
29. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu* ştim de unde este.”

*Ioan 8:14

30. „Aici* este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.

*Ioan 3:10

31. Ştim că Dumnezeu* n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

*Iov 27:9; Iov 35:12; Ps. 18:41; Ps. 34:15; Ps. 66:18; Prov. 1:28; Prov. 15:29; Prov. 29:9; Isa. 1:15; Ier. 11:11; Ier. 14:12; Ezec. 8:18; Mica 3:4; Zah. 7:13

32. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33. Dacă* Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”

*Ioan 9:16

34. „Tu eşti născut cu totul în* păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

*Ioan 9:2

Isus întâlneşte pe orb în Templu

35. Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul* lui Dumnezeu?”

*Mat. 14:33; Mat. 16:16; Mar. 1:1; Ioan 10:36; 1Ioan 5:13

36. El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
37. „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel* care vorbeşte cu tine Acela este.”

*Ioan 4:26

38. „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.
39. Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru* judecată: ca** cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”

*Ioan 5:22, 27; Ioan 3:17; Ioan 12:47. **Mat. 13:13

40. Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au* zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”

*Rom. 2:19

41. „Dacă* aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.

*Ioan 15:22, 24

Capitolul 10

Păstorul cel bun

1. Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
3. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

Isus, uşa oilor

7. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu* sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

*Ioan 14:6; Efes. 2:18

10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11. Eu* sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

*Ezec. 40:11; Isa. 34:12, 23; Isa. 37:24; Evr. 13:20; 1Pet. 2:25; 1Pet. 5:4

12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă* oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.

*Zah. 11:16, 17

13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile* Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

*2Tim. 2:19

15. aşa cum* Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi** Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

*Mat. 11:27. **Ioan 15:13

16. Mai am şi alte* oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi** va fi o turmă şi un Păstor.

*Isa. 56:8. **Ezec. 37:22; Efes. 2:14; 1Pet. 2:25

17. Tatăl Mă iubeşte, pentru că* Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

*Isa. 53:7, 8, 12; Evr. 2:9

18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am* putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta** este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

*Ioan 2:19. **Ioan 6:38; Ioan 15:10; Fap. 2:24, 32

19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi* s-a făcut dezbinare între iudei.

*Ioan 7:43; Ioan 9:16

20. Mulţi dintre ei ziceau: „Are* drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”

*Ioan 7:20; Ioan 8:48, 52

21. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate* un drac să** deschidă ochii orbilor?”

*Exod. 4:11; Ps. 94:9; Ps. 146:8. **Ioan 9, 6, 7, 32, 33

Isus la praznicul Înnoirii

22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
23. Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub* pridvorul lui Solomon.

*Fap. 3:11; Fap. 5, 12

24. Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
25. „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările* pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

*Ioan 3:2; Ioan 5:36; Ioan 10:38

26. Dar* voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

*Ioan 8:47; 1Ioan 4:6

27. Oile* Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

*Ioan 10:4, 14

28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu* vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

*Ioan 6:37; Ioan 17:11, 12; Ioan 18:9

29. Tatăl* Meu, care** Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

*Ioan 14:28. **Ioan 17:2, 6, etc.

30. Eu* şi Tatăl una suntem.”

*Ioan 17:11, 22

31. Atunci iudeii* iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

*Ioan 8:59

32. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te* faci Dumnezeu.”

*Ioan 5:18

34. Isus le-a răspuns: „Nu* este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”?

*Ps. 82:6

35. Dacă Legea a numit „dumnezei” pe* aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

*Rom. 13:1

36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care* Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis** în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul†† lui Dumnezeu!”

*Ioan 6:27. **Ioan 3:17; Ioan 5:36, 37; Ioan 8:42. Ioan 5:17, 18; Ioan 10:30. ††Luc. 1:35; Ioan 9:35, 37

37. Dacă* nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

*Ioan 15:24

38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi* pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că** Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”

*Ioan 5:36; Ioan 14:10, 11. **Ioan 14:10, 11; Ioan 17:21

39. La* auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.

*Ioan 7:30, 44; Ioan 8:59

Plecarea lui Isus în Perea

40. Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde* botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

*Ioan 1:28

41. Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar* tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”

*Ioan 3:30

42. Şi* mulţi au crezut în El în locul acela.

*Ioan 8:31; Ioan 11:45

Capitolul 11

Învierea lui Lazăr

1. Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei* şi al Martei, sora ei, era bolnav. –

*Luc. 10:38, 39

2. Maria era* aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –

*Mat. 26:7; Mar. 14:3; Ioan 12:3

3. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”
4. Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci* spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

*Ioan 9:3; Ioan 11:40

5. Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a* mai zăbovit două zile în locul în care era;

*Ioan 10:40

7. şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”
8. „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum* de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”

*Ioan 10:31

9. Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă* umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;

*Ioan 9:4

10. dar dacă* umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

*Ioan 12:35

11. După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme*; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

*Deut. 31:16; Dan. 12:2; Mat. 9:24; Fap. 7:60; 1Cor. 15:18, 51

12. Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.
15. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
16. Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”
17. Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19. mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
20. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
21. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22. Dar şi acum, ştiu că orice* vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

*Ioan 9:31

23. Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
24. „Ştiu*”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

*Luc. 14:14; Ioan 5:29

25. Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea* şi Viaţa**. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

*Ioan 5:21; Ioan 6:39, 40, 44. **Ioan 1:4; Ioan 6:35; Ioan 14:6; Col. 3:4; 1Ioan 1:1, 2; 1Ioan 5:11. Ioan 3:36; 1Ioan 5:10, etc.

26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
27. „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred* că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

*Mat. 16:16; Ioan 4:42; Ioan 6:14, 69

28. După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
29. Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.
30. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31. Iudeii* care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”

*Ioan 11:19

32. Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne*, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”

*Ioan 11:21

33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.
34. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”
35. Isus plângea*.

*Luc. 19:41

36. Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37. Şi unii din ei au zis: „El, care* a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

*Ioan 9:6

38. Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea* slava lui Dumnezeu?”

*Ioan 11:4, 23

41. Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru* norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

*Ioan 12:30

43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa* înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”

*Ioan 20:7

45. Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când* au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

*Ioan 2:23; Ioan 10:42; Ioan 12:11, 18

46. Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

Sinedriul hotărăşte să-L omoare

47. Atunci* preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce** vom face? Omul acesta face multe minuni.

*Ps. 2:2; Mat. 26:3; Mar. 14:1; Luc. 22:2. **Ioan 12:19; Fap. 4:16

48. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
49. Unul din ei, Caiafa*, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

*Luc. 3:2; Ioan 18:14; Fap. 4:6

50. oare nu* vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

*Ioan 18:14

51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52. Şi* nu numai pentru neamul acela, ci** şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

*Isa. 49:6; 1Ioan 2:2. **Ioan 10:16; Efes. 2:14-17

53. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
54. De aceea* Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim**; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

*Ioan 4:1, 3; Ioan 7:1. **2Cron. 13:19

Isus aşteptat la Ierusalim

55. Paştile iudeilor era* aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.

*Ioan 2:13; Ioan 5:1; Ioan 6:4

56. Ei* căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

*Ioan 7:11; Ioan 11:8

57. Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Capitolul 12

Maria Îi toarnă mir pe picioare

1. Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde* era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.

*Ioan 11:1, 43

2. Acolo I-au* pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.

*Mat. 26:6; Mar. 14:3

3. Maria* a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

*Luc. 10:38, 39; Ioan 11:2

4. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5. „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”
6. Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea* punga, lua el ce se punea în ea.

*Ioan 13:29

7. Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8. Pe* săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

*Mat. 26:11; Mar. 14:7

9. O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe* care-l înviase din morţi.

*Ioan 11:43, 44

10. Preoţii cei mai de seamă* au hotărât să omoare şi pe Lazăr,

*Luc. 16:31

11. căci* din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

*Ioan 11:45; Ioan 12:18

Intrarea lui Isus în Ierusalim

12. A doua zi*, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

*Mat. 21:8; Mar. 11:8; Luc. 19:35, 36, etc.

13. a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana*! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

*Ps. 118:25, 26

14. Isus a găsit* un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

*Mat. 21:7

15. „Nu* te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

*Zah. 9:9

16. Ucenicii Lui n-au* înţeles aceste lucruri de la început; dar**, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

*Luc. 18:34. **Ioan 7:39. Ioan 14:26

17. Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
18. Şi* norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

*Ioan 12:11

19. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi* că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”

*Ioan 11:47, 48

Isus vorbeşte de moartea Sa

20. Nişte* greci, dintre cei ce** se suiseră să se închine la praznic,

*Fap. 17:4. **1Împ. 8:41, 42; Fap. 8:27

21. s-au apropiat de Filip, care* era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

*Ioan 1:44

22. Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A* sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

*Ioan 13:32; Ioan 17:1

24. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele* de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

*1Cor. 15:36

25. Cine* îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

*Mat. 10:39; Mat. 16:25; Mar. 8:35; Luc. 9:24; Luc. 17:33

26. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde* sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

*Ioan 14:3; Ioan 17:24; 1Tes. 4:17

27. Acum* sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar** tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

*Mat. 26:38, 39; Luc. 12:50; Ioan 13:21. **Luc. 22:53; Ioan 18:37

28. Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi* din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”

*Mat. 3:17

29. Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
30. Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta*, ci pentru voi.

*Ioan 11:42

31. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul* lumii acesteia va fi aruncat afară.

*Mat. 12:29; Luc. 10:18; Ioan 14:30; Ioan 16:11; Fap. 26:18; 2Cor. 4:4; Efes. 2:2; Efes. 6:12

32. Şi după ce* voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe** toţi oamenii.” –

*Ioan 3:14; Ioan 8:28. **Rom. 5:18; Evr. 2:9

33. Vorbind* astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –

*Ioan 18:32

34. Norodul I-a răspuns: „Noi* am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici Tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este acest Fiu al omului?”

*Ps. 89:36, 37; Ps. 110:4; Isa. 9:7; Isa. 35:8; Ezec. 37:25; Dan. 2:44; Dan. 7:14, 27; Mica 4:7

35. Isus le-a zis: „Lumina mai este* puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi** ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

*Ioan 1:9; Ioan 8:12; Ioan 9:5; Ioan 12:46. **Ier. 13:16; Efes. 5:8. Ioan 11:10; 1Ioan 2:11

36. Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii* ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a** ascuns de ei.

*Luc. 16:8; Efes. 5:8; 1Tes. 5:5; 1Ioan 2:9-11. **Ioan 8:59; Ioan 11:54

Necredinţa Iudeilor

37. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38. ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne*, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”

*Isa. 53:1; Rom. 10:16

39. De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40. „Le-a* orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

*Isa. 6:9, 10; Mat. 13:14

41. Isaia a spus aceste* lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

*Isa. 6:1

42. Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor*, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

*Ioan 7:13; Ioan 9:22

43. Căci* au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

*Ioan 5:44

44. Iar Isus a strigat: „Cine* crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

*Ioan 5:44

45. Şi cine* Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

*Ioan 14:9

46. Eu* am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

*Ioan 3:19; Ioan 8:12; Ioan 9:5, 39; Ioan 12:35, 36

47. Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu* îl judec; căci Eu n-am** venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

*Ioan 5:45; Ioan 8:15, 26. **Ioan 3:17

48. Pe cine* Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul** pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

*Luc. 10:16. **Deut. 18:19; Mar. 16:16

49. Căci Eu* n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce** trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

*Ioan 8:38; Ioan 14:10. **Deut. 18:18

50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

Capitolul 13

Isus spală picioarele ucenicilor Săi

1. Înainte* de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a** sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

*Mat. 26:2. **Ioan 12:23; Ioan 17:1, 11

2. În timpul Cinei, după ce diavolul* pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

*Luc. 22:3; Ioan 13:27

3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl* Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că** de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

*Mat. 11:27; Mat. 28:18; Ioan 3:35; Ioan 17:2; Fap. 2:36; 1Cor. 15:27; Evr. 2:8. **Ioan 8:42; Ioan 16:28

4. S-a* sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.

*Luc. 22:27; Filip. 2:7, 8

5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu* să-mi speli mie picioarele?”

*Mat. 3:14

7. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar* vei pricepe după aceea.”

*Ioan 13:12

8. Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă* nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”

*Ioan 3:5; 1Cor. 6:11; Efes. 5:26; Tit 3:5; Evr. 10:22

9. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
10. Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi* sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

*Ioan 15:3

11. Căci* ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”

*Ioan 6:64

12. După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
13. Voi* Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.

*Mat. 23:8, 10; Luc. 6:46; 1Cor. 8:6; 1Cor. 12:3; Filip. 2:11

14. Deci* dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi** datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

*Luc. 22:27. **Rom. 12:10; Gal. 6:1, 2; 1Pet. 5:5

15. Pentru că Eu v-am* dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

*Mat. 11:29; Filip. 2:5; 1Pet. 2:21; 1Ioan 2:6

16. Adevărat*, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.

*Mat. 10:24; Luc. 6:40; Ioan 15:20

17. Dacă* ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.

*Iac. 1:25

Descoperirea vânzătorului

18. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „Cel ce* mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”

*Ps. 41:9; Mat. 26:23; Ioan 13:21

19. Vă spun lucrul acesta de pe acum*, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.

*Ioan 14:29; Ioan 16:4

20. Adevărat*, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

*Mat. 10:40; Mat. 25:40; Luc. 10:16

21. După ce a spus aceste* cuvinte, Isus S-a** tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

*Mat. 26:21; Mar. 14:18; Luc. 22:21. **Ioan 12:27. Fap. 1:17; 1Ioan 2:19

22. Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
23. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat* pe sânul lui Isus.

*Ioan 19:26; Ioan 20:2; Ioan 21:7, 20, 24

24. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
25. Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?”
26. Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27. Cum* a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.”

*Luc. 22:3; Ioan 6:70

28. Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
29. Unii credeau că, de vreme ce Iuda* avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor.

*Ioan 12:6

30. Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.

Iubirea frăţească

31. După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum*, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu** a fost proslăvit în El.

*Ioan 12:23. **Ioan 14:13; 1Pet. 4:11

32. Dacă* Dumnezeu a fost proslăvit, în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuşi şi-L va proslăvi îndată**.

*Ioan 17:1, 4-6. **Ioan 12:23

33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi*, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

*Ioan 7:34; Ioan 8:21

34. Vă dau o poruncă* nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

*Lev. 19:18; Ioan 15:12, 17; Efes. 5:2; 1Tes. 4:9; Iac. 2:8; 1Pet. 1:22; 1Ioan 2, 7, 8; 1Ioan 3:11, 23; 1Ioan 4:21

35. Prin aceasta* vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

*1Ioan 2:5; 1Ioan 4:20

Înştiinţarea lui Petru

36. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai* târziu vei veni.”

*Ioan 21:18; 2Pet. 1:14

37. „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa* pentru Tine.”

*Mat. 26:33-35; Mar. 14:29-31; Luc. 22:33, 34

38. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.

Capitolul 14

Îmbărbătarea ucenicilor

1. Să nu* vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

*Ioan 14:27; Ioan 16:22, 23

2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu* Mă duc să vă pregătesc un loc.

*Ioan 13:33, 36

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce* şi vă voi lua cu Mine, ca** acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

*Ioan 14:18, 28; Fap. 1:11. **Ioan 12:26; Ioan 17:24; 1Tes. 4:17

4. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”
5. „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”
6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea*, Adevărul** şi Viaţa. Nimeni†† nu vine la Tatăl decât prin Mine.

*Evr. 9:8. **Ioan 1:11; Ioan 8:32. Ioan 1:4; Ioan 11:25. ††Ioan 10:9

7. Dacă* M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”

*Ioan 8:19

8. „Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.”
9. Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine* M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?

*Ioan 12:45; Col. 1:15; Evr. 1:3

10. Nu crezi că Eu* sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu** le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

*Ioan 10:38; Ioan 17:21, 23; Ioan 14:20. **Ioan 5:19; Ioan 7:16; Ioan 8:28; Ioan 12:49

11. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi* cel puţin pentru lucrările acestea.

*Ioan 4:36; Ioan 10:38

12. Adevărat*, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;

*Mat. 21:21; Mar. 16:17; Luc. 10:17

13. şi* orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

*Mat. 7:7; Mat. 21:22; Mar. 11:24; Luc. 11:9; Ioan 15:7, 16; Ioan 16:23, 24; Iac. 1:5; 1Ioan 3:22; 1Ioan 5:14

14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Păzirea poruncilor

15. Dacă* Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

*Ioan 14:21, 23; Ioan 15:10, 14; 1Ioan 5:3

16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt* Mângâietora, care să rămână cu voi în veac;

aGreacă: Paraclet, apărător, ajutor

*Ioan 15:26; Ioan 16:7; Rom. 8:15, 26

17. şi anume Duhul* adevărului, pe** care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.

*Ioan 15:26; Ioan 16:13; 1Ioan 4:6. **1Cor. 2:14. 1Ioan 2:27

18. Nu* vă voi lăsa orfani, Mă voi** întoarce la voi.

*Mat. 28:20. **Ioan 14:3, 28

19. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi* Mă veţi vedea; pentru că** Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

*Ioan 16:16. **1Cor. 15:20

20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu* sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

*Ioan 10:38; Ioan 17:21, 23, 26; Ioan 14:10

21. Cine* are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

*Ioan 14:15, 23; 1Ioan 2:5; 1Ioan 5:3

22. Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis*: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?”

*Luc. 6:16

23. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă* Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi** vom locui împreună cu el.

*Ioan 14:15. **1Ioan 2:24; Apoc. 3:20

24. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul* pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.

*Ioan 5:19, 38; Ioan 7:16; Ioan 8:28; Ioan 12:49; Ioan 14:10

25. V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
26. Dar Mângâietorul*, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă** va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

*Luc. 24:49; Ioan 14:16; Ioan 15:26; Ioan 16:7. **Ioan 2:22; Ioan 12:16; Ioan 16:13; 1Ioan 2:20, 27

27. Vă las pacea*, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să** nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

*Filip. 4:7; Col. 3:15. **Ioan 14:1

28. Aţi auzit că v-am* spus: „Mă duc**, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl”; căci Tatăl este mai mare decât Mine.

*Ioan 14:3, 18. **Ioan 14:12; Ioan 16:13; Ioan 20:17. Ioan 5:18; Ioan 10:30; Filip. 2:6

29. Şi v-am spus aceste lucruri acum*, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.

*Ioan 13:19; Ioan 16:4

30. Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci* vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

*Ioan 12:31; Ioan 16:11

31. dar vine, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum* Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

*Ioan 10:18; Filip. 2:8; Evr. 5:18

Capitolul 15

Isus, viţa

1. Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.
2. Pe orice* mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.

*Mat. 15:3

3. Acum voi* sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.

*Ioan 13:10; Ioan 17:17; Efes. 5:26; 1Pet. 1:22

4. Rămâneţi* în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.

*Col. 1:23; 1Ioan 2:6

5. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod*; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.

*Osea 14:8; Filip. 1:11; Filip. 4:13

6. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este* aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.

*Mat. 3:10; Mat. 7:19

7. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice* veţi vrea, şi vi se va da.

*Ioan 14:13, 14; Ioan 16:23; Ioan 15:16

8. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta* Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi** veţi fi astfel ucenicii Mei.

*Mat. 5:16; Filip. 1:11. **Ioan 8:31; Ioan 13:35

9. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.
10. Dacă* păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

*Ioan 14:15, 21, 23

11. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria* voastră să fie deplină.

*Ioan 16:24; Ioan 17:13; 1Ioan 1:4

Dragostea frăţească

12. Aceasta* este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

*Ioan 13:34; 1Tes. 4:9; 1Pet. 4:8; 1Ioan 3:11; 1Ioan 4:21

13. Nu este mai* mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

*Ioan 10:11, 15; Rom. 5:7, 8; Efes. 5:2; 1Ioan 3:16; Ioan 14:15, 23

14. Voi* sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

*Mat. 20:50; Ioan 14:15, 23

15. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că* v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

*Gen. 18:17; Ioan 17:26; Fap. 20:27

16. Nu* voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am** rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

*Ioan 6:70; Ioan 13:18; 1Ioan 4:10, 19. **Mat. 28:19; Mar. 16:15; Col. 1:6. Ioan 4:13; Ioan 15:7

17. Vă poruncesc* aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.

*Ioan 15:12

Ura din partea lumii

18. Dacă* vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

*1Ioan 3:1, 13

19. Dacă* aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că** nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

*1Ioan 4:5. **Ioan 17:14

20. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul* nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă** M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

*Mat. 10:24; Luc. 6:40; Ioan 13:16. **Ezec. 3:7

21. Dar* vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

*Mat. 10:22; Mat. 24:9; Ioan 16:3

22. Dacă* n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar** acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.

*Ioan 9:41. **Rom. 1:20; Iac. 4:17

23. Cine* Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

*1Ioan 2:23

24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări* pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

*Ioan 3:2; Ioan 7:31; Ioan 9:32

25. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au* urât fără temei.”

*Ps. 35:19; Ps. 69:4

26. Când* va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El** va mărturisi despre Mine.

*Luc. 24:49; Ioan 14:17, 26; Ioan 16:7, 13; Fap. 2:23. **1Ioan 5:6

27. Şi voi*, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi** fost cu Mine de la început.

*Luc. 24:48; Fap. 1:8; Fap. 21:22; Fap. 2:32; Fap. 3:15; Fap. 4:20, 33; Fap. 5:32; Fap. 10:39; Fap. 13:31; 1Pet. 5:1; 2Pet. 1:16. **Luc. 1:2; 1Ioan 1:1, 2

Capitolul 16

Prigonirea ucenicilor

1. V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să* nu fie pentru voi un prilej de cădere.

*Mat. 11:6; Mat. 24:10; Mat. 26:31

2. Au* să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine** vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

*Ioan 9:22, 34; Ioan 12:42. **Fap. 8:1; Fap. 9:1; Fap. 26:9, 10, 11

3. Şi se vor purta astfel* cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.

*Ioan 15:21; Rom. 10:2; 1Cor. 2:8; 1Tim. 1:13

4. V-am spus aceste* lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu** vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

*Ioan 13:19; Ioan 14:29. **Mat. 9:15

Lucrarea Mângâietorului

5. Acum Mă duc* la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?”

*Ioan 7:33; Ioan 13:3; Ioan 14:28; Ioan 16:10, 16

6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea* v-a umplut inima.

*Ioan 14:1; Ioan 16:22

7. Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul* nu va veni la voi; dar, dacă** Mă duc, vi-L voi trimite.

*Ioan 7:39; Ioan 14:16; Ioan 26:0; Ioan 15:26. **Fap. 2:33; Efes. 4:8

8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
9. În ce priveşte* păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;

*Fap. 2:22-37

10. în ce priveşte neprihănirea*: fiindcă** Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;

*Fap. 2:32. **Ioan 3:14; Ioan 5:32

11. în ce priveşte* judecata: fiindcă stăpânitorul** lumii acesteia este judecat.

*Fap. 26:18. **Luc. 10:18; Ioan 12:31; Efes. 2:2; Col. 2:15; Evr. 2:14

12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar* acum nu le puteţi purta.

*Mar. 4:33; 1Cor. 3:2; Evr. 5:12

13. Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă** călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

*Ioan 4:17; Ioan 15:26. **Ioan 14:26; 1Ioan 2:20, 27

14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
15. Tot* ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

*Mat. 11:27; Ioan 3:35; Ioan 13:3; Ioan 17:10

Întristarea prefăcută în bucurie

16. Peste puţină* vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că** Mă duc la Tatăl.”

*Ioan 7:33; Ioan 13:33; Ioan 14:19; Ioan 16:10. **Ioan 13:3; Ioan 16:28

17. La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea” şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl”?”
18. Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”
19. Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?
20. Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia*, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

*Isa. 26:17

22. Tot aşa* şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se** va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

*Ioan 16:6. **Luc. 24:41, 52; Ioan 14:1, 27; Ioan 20:20; Fap. 2:46; Fap. 13:52; 1Pet. 1:8

23. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat*, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

*Mat. 7:7; Ioan 14:13; Ioan 15:16

24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca* bucuria voastră să fie deplină.

*Ioan 15:11

Cuvinte de rămas bun

25. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
26. În ziua aceea*, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

*Ioan 16:23

27. Căci* Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi** crezut că am ieşit de la Dumnezeu.

*Ioan 14:21, 23. **Ioan 3:13; Ioan 17:8; Ioan 16:30

28. Am ieşit* de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”

*Ioan 13:3

29. Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă.
30. Acum cunoaştem că* ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem** că ai ieşit de la Dumnezeu.”

*Ioan 21:17. **Ioan 16:27; Ioan 17:8

31. „Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus.
32. „Iată* că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare** la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

*Mat. 26:31; Mar. 14:27. **Ioan 20:10. Ioan 8:29; Ioan 11:10, 11

33. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în* Mine. În** lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit†† lumea.”

*Isa. 9:6; Ioan 14:27; Rom. 5:1; Efes. 2:14; Col. 1:20. **Ioan 15:19-21; 2Tim. 3:12. Ioan 14:1. ††Rom. 8:37; 1Ioan 4:4; 1Ioan 5:4

Capitolul 17

Rugăciunea lui Isus

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a* sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

*Ioan 12:23; Ioan 13:32

2. după cum* I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe** care I i-ai dat Tu.

*Dan. 7:14; Mat. 11:27; Mat. 28:18; Ioan 3:35; Ioan 5:27; 1Cor. 15:25, 27; Filip. 2:10; Evr. 2:8. **Ioan 6:37; Ioan 17:6, 9, 24

3. Şi viaţa* veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul** Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

*Isa. 53:11; Ier. 9:24. **1Cor. 8:4; 1Tes. 1:9. Ioan 3:34; Ioan 5:36, 37; Ioan 6:29, 57; Ioan 7:29; Ioan 10:36; Ioan 11:42

4. Eu* Te-am proslăvit pe pământ, am** sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

*Ioan 13:31; Ioan 14:13. **Ioan 4:34; Ioan 5:36; Ioan 9:3; Ioan 19:30. Ioan 14:31; Ioan 15:10

5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe* care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

*Ioan 1:1, 2; Ioan 10:30; Ioan 14:9; Filip. 2:6; Col. 1:15, 17; Evr. 1:3, 10

6. Am* făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care** Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.

*Ps. 22:22; Ioan 17:26. **Ioan 17:2, 9, 11; Ioan 6:37, 39; Ioan 10:29; Ioan 15:19

7. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8. Căci le-am dat cuvintele pe care* Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi** au crezut că Tu M-ai trimis.

*Ioan 8:28; Ioan 12:49; Ioan 14:10. **Ioan 16:27; Ioan 17:25, 30

9. Pentru ei Mă rog. Nu* Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –

*1Ioan 5:19

10. tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al* Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.

*Ioan 16:15

11. Eu* nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte**, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum†† suntem şi Noi.

*Ioan 13:1; Ioan 16:28. **1Pet. 1:5; Iuda 1:1. Ioan 17:21, etc.. ††Ioan 10:30

12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu* am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi** niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca†† să se împlinească Scriptura.

*Ioan 6:39; Ioan 10:28; Evr. 2:13. **Ioan 18:9; 1Ioan 2:19. Ioan 6:70; Ioan 13:18. ††Ps. 109:8; Fap. 1:20

13. Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14. Le-am* dat Cuvântul Tău; şi** lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

*Ioan 17:8. **Ioan 15:18, 19; 1Ioan 3:13. Ioan 8:23; Ioan 17:16

15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i* păzeşti de cel rău.

*Mat. 6:13; Gal. 1:4; 2Tes. 3:3; 1Ioan 5:18

16. Ei* nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

*Ioan 17:14

17. Sfinţeşte-i* prin adevărul Tău: Cuvântul** Tău este adevărul.

*Ioan 15:3; Fap. 15:9; Efes. 5:26; 1Pet. 1:22. **2Sam. 7:28; Ps. 119:142, 151

18. Cum* M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

*Ioan 20:21

19. Şi* Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

*1Cor. 1:2, 30; 1Tes. 4:7; Evr. 10:10

20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
21. Mă rog ca* toţi să fie una, cum Tu**, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

*Ioan 10:16; Ioan 17:11, 22, 23; Rom. 12:5; Gal. 3:28. **Ioan 10:38; Ioan 14:11

22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca* ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

*Ioan 14:20; 1Ioan 1:3; Ioan 3:24

23. Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca* ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

*Col. 3:14

24. Tată*, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă** Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

*Ioan 12:26; Ioan 14:3; 1Tes. 4:17. **Ioan 17:5

25. Neprihănitule Tată, lumea* nu Te-a cunoscut; dar Eu** Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

*Ioan 15:21; Ioan 16:3. **Ioan 7:29; Ioan 8:55; Ioan 10:15. Ioan 16:27; Ioan 17:8

26. Eu* le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu** care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

*Ioan 15:15; Ioan 17:6. **Ioan 15:9

Capitolul 18

Prinderea lui Isus

1. După ce a rostit aceste vorbe, Isus a* plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul** Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.

*Mat. 26:36; Mar. 14:32; Luc. 22:39. **2Sam. 15:23

2. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că* Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

*Luc. 21:37; Luc. 22:39

3. Iuda deci* a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.

*Mat. 26:47; Mar. 14:43; Luc. 22:47; Fap. 1:16

4. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
5. Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.
6. Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ.
7. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
8. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”
9. A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe* niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”

*Ioan 17:12

10. Simon Petru*, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

*Mat. 26:51; Mar. 14:47; Luc. 22:49, 50

11. Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul* pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

*Mat. 20:22; Mat. 26:39, 42

Isus înaintea lui Ana şi Caiafa

12. Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.
13. L-au* dus întâi la Ana**; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

*Mat. 26:57. **Luc. 3:2

14. Şi* Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”

*Ioan 11:50

15. Simon Petru* mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

*Mat. 26:58; Mar. 14:54; Luc. 22:54

16. Petru* însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.

*Mat. 26:69; Mar. 14:66; Luc. 22:54

17. Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii Omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
18. Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
20. Isus i-a răspuns: „Eu* am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.

*Mat. 26:55; Luc. 4:15; Ioan 7:14, 26, 28; Ioan 8:2

21. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
22. La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a* dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”

*Ier. 20:2; Fap. 23:2

23. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
24. Ana* L-a trimis legat la marele preot Caiafa.

*Mat. 26:57

25. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei* i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”

*Mat. 26:69, 71; Mar. 14:69; Luc. 32:58

26. Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27. Petru iar s-a lepădat. Şi îndată* a cântat cocoşul.

*Mat. 26:74; Mar. 14:72; Luc. 22:60; Ioan 13:38

Isus înaintea lui Pilat

28. Au adus* pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei** n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.

*Mat. 27:2; Mar. 15:1; Luc. 23:1; Fap. 3:13. **Fap. 10:28; Fap. 11:3

29. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?”
30. Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31. Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
32. Aceasta s-a întâmplat ca* să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

*Mat. 20:19; Ioan 12:32, 33

33. Pilat* a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”

*Mat. 27:11

34. Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”
35. Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”
36. „Împărăţia* Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns** Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

*1Tim. 6:13. **Dan. 2:44; Dan. 7:14; Luc. 12:14; Ioan 6:15; Ioan 8:15. Ioan 8:47; 1Ioan 3:19; Ioan 4:6

37. „Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

Isus şi Baraba

38. Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu* nu găsesc nicio vină în El.

*Mat. 27:24; Luc. 23:4; Ioan 19:4, 6

39. Dar*, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşti, vreţi să vă slobod pe „Împăratul iudeilor”?”

*Mat. 27:15; Mar. 15:6; Luc. 23:17

40. Atunci* toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba** era un tâlhar.

*Fap. 3:14. **Luc. 23:19

Capitolul 19

Isus este dat în mâinile Iudeilor

1. Atunci* Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.

*Mat. 20:19; Mat. 27:26; Mar. 15:15; Luc. 18:33

2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
4. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca* să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”

*Ioan 18:38; Ioan 19:6

5. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis* Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”

*Fap. 3:13

7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege*, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a** făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

*Lev. 24:16. **Mat. 26:65; Ioan 5:18; Ioan 10:33

8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar* Isus nu i-a dat niciun răspuns.

*Isa. 53:7; Mat. 27:12, 14

10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11. „N-ai* avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”

*Luc. 22:53; Ioan 7:30

12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă* dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine** se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”

*Luc. 23:2. **Fap. 17:7

13. Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
14. Era* ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

*Mat. 27:62

15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem* alt împărat decât pe cezarul!”

*Gen. 49:10

16. Atunci* L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

*Mat. 27:26, 31; Mar. 15:15; Luc. 23:25

Răstignirea

17. Isus, ducându-Şi* crucea, a** ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.

*Mat. 27:31, 33; Mar. 15:21, 22; Luc. 23:26, 33. **Num. 15:36; Evr. 13:12

18. Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19. Pilat* a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”

*Mat. 27:37; Mar. 15:26; Luc. 23:38

20. Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
21. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.”
22. „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
23. Ostaşii*, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

*Mat. 27:35; Mar. 15:24; Luc. 23:34

24. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi-au împărţit* hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.

*Ps. 22:18

25. Lângă* crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa**, şi Maria Magdalena.

*Mat. 27:55; Mar. 15:40; Luc. 23:49. **Luc. 24:18

26. Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe* ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie**, iată fiul tău!”

*Ioan 13:23; Ioan 20:2; Ioan 21:7, 20, 24. **Ioan 2:4

27. Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă*.

*Ioan 1:11; Ioan 16:32

28. După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca* să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”

*Ps. 69:21

29. Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus* într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.

*Mat. 27:48

30. Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a* isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

*Ioan 17:4

Moartea lui Isus dovedită

31. De frică să* nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci** era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

*Mar. 15:42; Deut. 21:23. **Ioan 19:42

32. Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;
34. ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a* ieşit din ea sânge şi apă.

*1Ioan 5:6, 6

35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
36. Aceste lucruri s-au întâmplat ca* să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”

*Exod. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20

37. Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor* vedea pe Cine au străpuns.”

*Ps. 22:16, 17; Zah. 12:10; Apoc. 1:7

Îngroparea lui Isus

38. După* aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de** frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.

*Mat. 27:57; Mar. 15:42; Luc. 23:50. **Ioan 9:22; Ioan 12:42

39. Nicodim*, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

*Ioan 3:1, 2; Ioan 7:50

40. Au luat deci trupul lui Isus şi L-au* înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.

*Fap. 5:6

41. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din* pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că** mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

*Isa. 53:9. **Ioan 19:31

Capitolul 20

Învierea lui Isus Hristos

1. În ziua* dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

*Mat. 28:1; Mar. 16:1; Luc. 24:1

2. A alergat la Simon Petru şi la celălalt* ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”

*Ioan 13:23; Ioan 19:26; Ioan 21:7, 20, 24

3. Petru* şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.

*Luc. 24:12

4. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
5. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile* de pânză jos, dar n-a intrat.

*Ioan 19:40

6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
7. Iar ştergarul* care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.

*Ioan 11:44

8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
9. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură*, Isus trebuia să învie din morţi.

*Ps. 16:10; Fap. 2:25-31; Fap. 13:34, 35

10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Isus Se arată Mariei

11. Dar* Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

*Mar. 16:5

12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.
13. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14. După ce* a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.

*Mat. 28:9; Mar. 16:9

15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii* Mei şi spune-le că Mă** sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

*Luc. 24:16, 31; Ioan 21:4. **Ps. 22:22; Mat. 28:10; Rom. 8:29; Evr. 2:11. Ioan 16:28

18. Maria Magdalena s-a* dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

*Efes. 1:17

Isus Se arată ucenicilor

19. În* seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

*Mat. 28:10; Luc. 24:10

20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii* s-au bucurat când au văzut pe Domnul.

*Mar. 16:14; Luc. 24:36; 1Cor. 15:5

21. Isus* le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum** M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”

*Ioan 16:22. **Mat. 28:18; Ioan 17:18, 19; 2Tim. 2:2; Evr. 3:1

22. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
23. Celor ce* le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

*Mat. 16:19; Mat. 18:18

Isus Se arată şi lui Toma

24. Toma, zis* Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

*Ioan 11:16

25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi* degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

*1Ioan 1:1

28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice* de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

*2Cor. 5:7; 1Pet. 1:8

Rostul celor scrise aici

30. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe* alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.

*Ioan 21:25

31. Dar* lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi**, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

*Luc. 1:4. **Ioan 8:15, 16; Ioan 5:24; 1Pet. 1:8, 9

Capitolul 21

Arătarea la marea Tiberiadei

1. După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
2. Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael* din Cana Galileii, fiii** lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună.

*Ioan 1:45. **Mat. 4:21

3. Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu* ştiau că este Isus.

*Ioan 20:14

5. „Copii”, le-a zis Isus*, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”.

*Luc. 24:41

6. El le-a zis*: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

*Luc. 5:4, 6, 7

7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul*, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

*Ioan 13:23; Ioan 20:2

8. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât cam la două sute de coţi.
9. Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.
10. Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”
11. Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
12. „Veniţi* de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul.

*Fap. 10:41

13. Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
14. Aceasta era a* treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.

*Ioan 20:19, 26

Isus vesteşte moartea lui Petru

15. După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
16. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis*: „Paşte oiţele Mele.”

*Fap. 20:28; Evr. 13:20; 1Pet. 2:25; 1Pet. 5:2, 4

17. A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate* le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

*Ioan 2:24, 25; Ioan 16:30

18. Adevărat*, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”

*Ioan 13:36; Fap. 12:3, 4

19. A zis lucrul acesta ca să arate cu* ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.”

*2Pet. 1:14

20. Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe* care-l iubea Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”

*Ioan 13:23, 25; Ioan 20:2

21. Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
22. Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până* voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”

*Mat. 16:27, 28; Mat. 25:31; 1Cor. 4:5; 1Cor. 11:26; Apoc. 2:25; Apoc. 3:11; Apoc. 22:7, 20

23. Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”
24. Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim* că mărturia lui este adevărată.

*Ioan 19:35; 3Ioan 1:12

25. Mai* sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred** că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.

*Ioan 20:30. **Amos 7:10

Faptele apostolilor

Capitolul 1

Înălţarea lui Isus

1. Teofile*, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,

*Luc. 1:3

2. de la început până* în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse** poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.

*Mar. 16:19; Luc. 9:51; Luc. 24:51; Fap. 19; 1Tim. 3:16. **Mat. 28:19; Mar. 16:15; Ioan 20:21; Fap. 10:41, 42

3. După patima Lui, li S-a înfăţişat viu*, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.

*Mar. 16:14; Luc. 24:36; Ioan 20:19, 26; Ioan 21:1, 14; 1Cor. 15:5

4. Pe* când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care**”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.

*Luc. 24:43, 49. **Luc. 24:49; Ioan 14:16, 26, 27; Ioan 15:26; Ioan 16:7; Fap. 2:33

5. Căci* Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi** fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

*Mat. 3:11; Fap. 11:16; Fap. 19:4. **Ioel 3:18; Fap. 2:4; Fap. 11:15

6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne*, în vremea aceasta ai de gând să aşezi** din nou Împărăţia lui Israel?”

*Mat. 24:3. **Isa. 1:26; Dan. 7:27; Amos 9:11

7. El le-a răspuns: „Nu* este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

*Mat. 24:36; Mar. 13:32; 1Tes. 5:1

8. Ci* voi veţi primi o putere, când Se va coborî** Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

*Fap. 2:1, 4. **Luc. 24:49. Luc. 24:48; Ioan 15:27; Fap. 1:22; Fap. 2:32

9. După* ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat** la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

*Luc. 24:51; Ioan 6:62. **Fap. 1:2

10. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în* alb

*Mat. 28:3; Mar. 16:5; Luc. 24:4; Ioan 20:12; Fap. 10:3, 30

11. şi au zis: „Bărbaţi galileeni*, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va** veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

*Fap. 2:7; Fap. 13:31. **Dan. 7:13; Mat. 24:30; Mar. 13:26; Luc. 21:27; Ioan 14:3; 1Tes. 1:10; 1Tes. 4:16; 2Tes. 1:10; Apoc. 1:7

Întoarcerea apostolilor

12. Atunci* ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.

*Luc. 24:52

13. Când au ajuns acasă, s-au suit în* odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru**, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda††, fiul lui Iacov.

*Fap. 9:37, 39; Fap. 20:8. **Mat. 10:2-4. Luc. 6:15. ††Iuda 1:1

14. Toţi aceştia* stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile** şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

*Fap. 2:1, 46. **Luc. 23:49, 55; Luc. 24:10. Mat. 13:55

Alegerea lui Matia

15. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul* celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis:

*Apoc. 3:4

16. „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura* spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care** a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

*Ps. 41:9; Ioan 13:18. **Luc. 22:47; Ioan 18:3

17. El* era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe**.

*Mat. 10:4; Luc. 6:16. **Fap. 1:25; Fap. 12:25; Fap. 20:24; Fap. 21:19

18. Omul* acesta a dobândit un ogor cu plata** nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.”

*Mat. 27:5, 7, 8. **Mat. 26:15; 2Pet. 2:15

19. Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui.” –
20. În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: „Locuinţa lui să rămână* pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!” şi: „Slujba** lui s-o ia altul!”

*Ps. 69:25. **Ps. 109:8

21. Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
22. cu începere* de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat** El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.

*Mar. 1:1. **Fap. 1:9. Ioan 15:27; Fap. 18; Fap. 4:33

23. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba*, zis şi Iust, şi pe Matia.

*Fap. 15:22

24. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care* cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales

*1Sam. 16:7; 1Cron. 28:9; 1Cron. 29:17; Ier. 11:20; Ier. 17:10; Fap. 15:8; Apoc. 2:23

25. ca* să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.”

*Fap. 1:17

26. Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Capitolul 2

Pogorârea Duhului Sfânt

1. În ziua* Cincizecimii, erau** toţi împreună în acelaşi loc.

*Lev. 23:15; Deut. 16:9; Fap. 20:16. **Fap. 1:14

2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a* umplut toată casa unde şedeau ei.

*Fap. 4:31

3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4. Şi toţi s-au* umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească** în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

*Fap. 1:5. **Mar. 16:17; Fap. 10:46; Fap. 19:6; 1Cor. 12:10, 20, 30; 1Cor. 13:1; 1Cor. 14:2, etc.

5. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni*?

*Fap. 1:11

8. Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,
11. cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12. Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”
13. Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!”
14. Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!
15. Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci* nu este decât al treilea ceas din zi.

*1Tes. 5:7

16. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
17. „În* zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi** turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

*Isa. 44:3; Ezec. 11:19; Ezec. 36:27; Ioel 2:28, 29; Zah. 12:10; Ioan 7:38. **Fap. 10:45. Fap. 21:9

18. Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi* vor proroci.

*Fap. 21:4, 9, 10; 1Cor. 12:10, 28; 1Cor. 14:1, etc.

19. Voi* face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

*Ioel 2:30, 31

20. soarele* se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

*Mat. 24:29; Mar. 13:24; Luc. 21:25

21. Atunci oricine* va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

*Rom. 10:13

Cuvântarea lui Petru

22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin* minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;

*Ioan 3:2; Ioan 14:10, 11; Fap. 10:38; Evr. 2:4

23. pe Omul acesta, dat* în mâinile** voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

*Mat. 26:24; Luc. 22:22; Luc. 24:44; Fap. 3:18; Fap. 4:28. **Fap. 5:30

24. Dar* Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

*Fap. 2:32; Fap. 3:15; Fap. 4:10; Fap. 10:40; Fap. 13:30, 34; Fap. 17:31; Rom. 4:24; Rom. 8:11; 1Cor. 6:14; 1Cor. 15:15; 2Cor. 4:14; Gal. 1:1; Efes. 1:20; Col. 2:12; 1Tes. 1:10; Evr. 13:20; 1Pet. 1:24

25. Căci David zice despre El:
„Eu aveam* totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

*Ps. 16:8

26. De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
27. căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
28. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.”
29. Cât despre* patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

*1Împ. 2:10; Fap. 13:36

30. Fiindcă David era proroc şi* ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,

*2Sam. 7:12, 13; Ps. 132:11; Luc. 1:32, 69; Rom. 1:3; 2Tim. 2:8

31. despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că* sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.

*Ps. 16:10; Fap. 13:35

32. Dumnezeu a înviat pe* acest Isus, şi noi** toţi suntem martori ai Lui.

*Fap. 2:24. **Fap. 1:8

33. Şi acum, odată ce S-a înălţat* prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit** de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

*Fap. 5:31; Filip. 2:9; Evr. 10:12. **Ioan 14:26; Ioan 15:26; Ioan 16:7, 13; Fap. 1:4. Fap. 10:45; Efes. 4:8

34. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis* Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

*Ps. 110:1; Mat. 22:44; 1Cor. 15:25; Efes. 1:20; Evr. 1:13

35. până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
36. Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a* făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

*Fap. 5:31

Cei dintâi creştini

37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au* rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

*Zah. 12:10; Luc. 3:10; Fap. 9:6; Fap. 16:30

38. „Pocăiţi-vă*”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

*Luc. 24:47; Fap. 3:19

39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru* copiii voştri şi pentru** toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

*Ioel 2:28; Fap. 3:25. **Fap. 10:45; Fap. 11:15, 18; Fap. 14:27; Fap. 15:3, 8, 14; Efes. 2:13, 17

40. Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42. Ei* stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

*Fap. 1:14; Fap. 2:46; Rom. 12:12; Efes. 6:18; Col. 4:2; Evr. 10:25

43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe* minuni şi semne.

*Mar. 16:17; Fap. 4:33; Fap. 5:12

44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau* toate de obşte.

*Fap. 4:32, 34

45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau* între toţi, după nevoile fiecăruia.

*Isa. 58:7

46. Toţi* împreună erau nelipsiţi de la Templu în** fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.

*Fap. 1:14. **Luc. 24:53; Fap. 5:42. Fap. 20:7

47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi* înaintea întregului norod. Şi Domnul** adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

*Luc. 2:52; Fap. 4:33; Rom. 14:18. **Fap. 5:14; Fap. 11:24

Capitolul 3

Vindecarea ologului din naştere

1. Petru şi Ioan se suiau împreună la* Templu, la ceasul rugăciunii: era** ceasul al nouălea.

*Fap. 2:46. **Ps. 55:17

2. Acolo era* un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să** ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

*Fap. 14:8. **Ioan 9:8

3. Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
4. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”
5. Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.
6. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în* Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

*Fap. 4:10

7. L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;
8. dintr-o săritură* a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.

*Isa. 35:6

9. Tot norodul l-a* văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.

*Fap. 4:16, 21

10. Îl cunoşteau că era cel ce şedea* la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.

*Ioan 9:8

11. Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis* al lui Solomon.

*Ioan 10:23; Fap. 5:12

Cuvântarea lui Petru către norod

12. Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului:
„Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13. Dumnezeul* lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit** pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

*Fap. 5:30. **Ioan 7:39; Ioan 12:16; Ioan 17:1. Mat. 27:2

14. Voi v-aţi* lepădat de Cel** Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

*Mat. 27:20; Mar. 15:11; Luc. 23:18, 20, 21; Ioan 18:40; Ioan 19:15; Fap. 13:28. **Ps. 16:10; Mar. 1:24; Luc. 1:35; Fap. 2:27; Fap. 4:27. Fap. 7:52; Fap. 22:14

15. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe* care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi** suntem martori ai Lui.

*Fap. 2:24. **Fap. 2:32

16. Prin credinţa în* Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

*Mat. 9:22; Fap. 4:10; Fap. 14:9

17. Şi acum, fraţilor, ştiu că din* neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

*Luc. 23:34; Ioan 16:3; Fap. 13:27; 1Cor. 2:8; 1Tim. 1:13

18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte* prin** gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

*Luc. 24:44; Fap. 26:22. **Ps. 22; Isa. 50:6; Isa. 53:5, etc.; Dan. 9:26; 1Pet. 1:10, 11

19. Pocăiţi-vă, dar*, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare

*Fap. 2:38

20. şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
21. pe* care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării** din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.

*Fap. 1:11. **Mat. 17:11. Luc. 1:70

22. În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc* ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

*Deut. 18:15, 18, 19; Fap. 7:37

23. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
24. De asemenea toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25. Voi* sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa** ta.”

*Fap. 2:39; Rom. 9:4, 8; Rom. 15:8; Gal. 3:26. **Gen. 12:3; Gen. 18:18; Gen. 22:18; Gen. 26:4; Gen. 28:14; Gal. 3:8

26. Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis* mai întâi vouă**, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

*Mat. 10:5; Mat. 15:24; Luc. 24:47; Fap. 13:32, 33, 46. **Fap. 3:22. Mat. 1:21

Capitolul 4

Petru şi Ioan la Sinedriu

1. Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii,
2. foarte necăjiţi* că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi.

*Mat. 22:23; Fap. 23:8

3. Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi; căci se înserase.
4. Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.
5. A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,
6. cu marele preot Ana*, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.

*Luc. 3:2; Ioan 11:49; Ioan 18:13

7. Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu* ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”

*Exod. 2:14; Mat. 21:23; Fap. 7:27

8. Atunci* Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!

*Luc. 12:11, 12

9. Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10. s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în* Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe** care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.

*Fap. 3:6, 16. **Fap. 2:4

11. El* este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”

*Ps. 118:22; Isa. 28:16; Mat. 21:42

12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu* este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

*Mat. 1:21; Fap. 10:43; 1Tim. 2:5, 6

13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât* ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

*Mat. 11:25; 1Cor. 1:27

14. Dar, fiindcă vedeau lângă* ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

*Fap. 3:11

15. Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei
16. şi au zis: „Ce* vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut** de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui.

*Ioan 11:47. **Fap. 3:9, 10

17. Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”
18. Şi după ce i-au chemat*, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.

*Fap. 5:40

19. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă* este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;

*Fap. 5:29

20. căci* noi nu putem să nu vorbim despre ce am** văzut şi am auzit.”

*Fap. 1:8; Fap. 2:32. **Fap. 22:15; 1Ioan 1:1, 3

21. I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina* norodului; fiindcă** toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

*Mat. 21:26; Luc. 20:6, 19; Luc. 22:2; Fap. 5:26. **Fap. 3:7, 8

22. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

Petru şi Ioan la ai lor

23. După* ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.

*Fap. 12:12

24. Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care* ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele!

*2Împ. 19:15

25. Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce* se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?

*Ps. 2:1

26. Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”
27. În* adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt**, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,

*Mat. 26:3; Luc. 22:2; Luc. 23:1, 8. **Luc. 1:35. Luc. 4:18; Ioan 10:36

28. ca* să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

*Fap. 2:23; Fap. 3:18

29. Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să* vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

*Fap. 4:13, 31; Fap. 9:27; Fap. 13:46; Fap. 14:3; Fap. 19:8; Fap. 26:26; Fap. 28:31; Efes. 6:19

30. şi întinde-Ţi mâna, ca* să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin** Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

*Fap. 2:43; Fap. 5:12. **Fap. 3:6, 16. Fap. 4:27

31. După ce s-au rugat ei, s-a* cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi** vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

*Fap. 2:2, 4; Fap. 16:26. **Fap. 4:29

Unirea şi dragostea credincioşilor

32. Mulţimea celor ce crezuseră era* o inimă şi un suflet. Niciunul** nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

*Fap. 5:12; Rom. 15:5, 6; 2Cor. 13:11; Filip. 1:27; Filip. 2:2; 1Pet. 3:8. **Fap. 2:44

33. Apostolii mărturiseau cu multă* putere despre** învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.

*Fap. 1:8. **Fap. 1:22. Fap. 2:47

34. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi* cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute

*Fap. 2:45

35. şi-l* puneau la picioarele apostolilor; apoi** se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

*Fap. 4:37; Fap. 5:2. **Fap. 2:45; Fap. 6:1

36. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru,
37. a vândut un ogor pe care-l avea*, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

*Fap. 4:34, 35; Fap. 5:1, 2

Capitolul 5

Anania şi Safira

1. Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
2. şi* a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.

*Fap. 4:37

3. Petru* i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a** umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

*Num. 30:2; Deut. 23:21; Ecl. 5:4. **Luc. 22:3

4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5. Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut* jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.

*Fap. 5:10, 11

6. Flăcăii s-au sculat, l-au* învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

*Ioan 19:40

7. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase.
8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să* ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.”

*Mat. 4:7; Fap. 5:3

10. Ea* a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.

*Fap. 5:5

11. O* mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

*Fap. 5:5; Fap. 2:43; Fap. 19:17

Izbânda apostolilor

12. Prin* mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi** stăteau împreună în pridvorul lui Solomon

*Fap. 2:43; Fap. 14:3; Fap. 19:11; Rom. 15:19; 2Cor. 12:12; Evr. 2:4. **Fap. 3:11; Fap. 4:32

13. şi* niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar** norodul îi lăuda în gura mare.

*Ioan 9:22; Ioan 12:42; Ioan 19:38. **Fap. 2:47; Fap. 4:21

14. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
15. până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când* va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

*Mat. 9:21; Mat. 14:36; Fap. 19:12

16. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei* chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

*Mar. 16:17, 18; Ioan 14:12

Apostolii închişi şi izbăviţi

17. Însă* marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă,

*Fap. 4:1, 2, 6

18. au* pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte.

*Luc. 21:12

19. Dar un înger* al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis:

*Fap. 12:7, 16, 26

20. „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate* cuvintele vieţii acesteia.”

*Ioan 6:68; Ioan 17:3; 1Ioan 5:11

21. Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele* preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli.

*Fap. 4:5, 6; Luc. 22:4

22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel:
23. „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.”
24. Când au auzit aceste vorbe, căpitanul* Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări.

*Fap. 4:1

25. Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod.”
26. Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus; dar nu cu sila, căci* se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.

*Mat. 21:26

27. După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:
28. „Nu* v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi** să aruncaţi asupra noastră sângele acelui Om.”

*Fap. 4:18. **Fap. 2:23, 36; Fap. 3:15; Fap. 7:52. Mat. 23:35; Mat. 27:25

29. Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie* să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

*Fap. 4:19

30. Dumnezeul* părinţilor noştri a înviat pe Isus pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L** pe lemn.

*Fap. 3:13, 15; Fap. 22:14. **Fap. 10:39; Fap. 13:29; Gal. 3:13; 1Pet. 2:24

31. Pe acest* Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn** şi Mântuitor, ca sㆆ dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

*Fap. 2:33, 36; Filip. 2:9; Evr. 2:10; Evr. 12:2. **Fap. 3:15. Mat. 1:21. ††Luc. 24:47; Fap. 3:26; Fap. 13:38; Efes. 1:7; Col. 1:14

32. Noi* suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe** care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

*Ioan 15:26, 27. **Fap. 2:4; Fap. 10:44

Apostolilor li se dă drumul

33. Când* au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă, şi s-au sfătuit să-i omoare.

*Fap. 2:37; Fap. 7:54

34. Dar un fariseu, numit Gamaliel*, un învăţător al Legii preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.

*Fap. 22:3

35. Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.
36. Căci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. După el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.
38. Şi acum eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă* încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

*Prov. 21:30; Isa. 8:10; Mat. 15:13

39. dar* dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi** împotriva lui Dumnezeu.”

*Luc. 21:15; 1Cor. 1:25. **Fap. 7:51; Fap. 9:5; Fap. 23:9

40. Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat* pe apostoli, au pus să-i bată** cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.

*Fap. 4:18. **Mat. 10:17; Mat. 23:34; Mar. 13:9

41. Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat* că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.

*Mat. 5:12; Rom. 5:3; 2Cor. 12:10; Filip. 1:29; Evr. 10:34; Iac. 1:2; 1Pet. 4:13, 16

42. Şi, în fiecare zi, în* Templu şi acasă, nu încetau** să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

*Fap. 2:46. **Fap. 4:20, 29

Capitolul 6

Cei şapte diaconi

1. În zilele acelea, când s-a* înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte** cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.

*Fap. 2:41; Fap. 4:4; Fap. 5:14; Fap. 6:7. **Fap. 9:29; Fap. 11:20. Fap. 4:35

2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu* este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

*Exod. 18:17

3. De aceea, fraţilor, alegeţi* dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

*Deut. 1:13; Fap. 1:21; Fap. 16:2; 1Tim. 3:7

4. Iar noi vom* stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”

*Fap. 2:42

5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat* plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip**, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

*Fap. 11:24. **Fap. 8:5, 26; Fap. 21:8. Apoc. 2:6, 15

6. I-au adus înaintea apostolilor, care*, după ce s-au rugat, şi-au** pus mâinile peste ei.

*Fap. 1:24. **Fap. 8:17; Fap. 9:17; Fap. 13:3; 1Tim. 4:14; 1Tim. 5:22; 2Tim. 1:6

Ştefan învinuit de hulă

7. Cuvântul* lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de** preoţi veneau la credinţă.

*Fap. 12:24; Fap. 19:20; Col. 1:6. **Ioan 12:42

8. Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.
9. Unii din sinagoga numită a izbăviţilor, a cirinenilor şi a alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;
10. dar* nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

*Luc. 21:15; Fap. 5:39; Exod. 4:12; Isa. 54:17

11. Atunci* au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu.”

*1Împ. 21:10, 13; Mat. 26:59, 60

12. Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor.
13. Au scos nişte martori mincinoşi care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui Locaş Sfânt şi împotriva Legii.
14. În adevăr*, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma** Locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”

*Fap. 25:8. **Dan. 9:26

15. Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.

Capitolul 7

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan

1. Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?”
2. Ştefan a răspuns: „Fraţilor* şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.

*Fap. 22:1

3. Şi i-a zis: „Ieşi* din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.”

*Gen. 12:1

4. El a ieşit atunci* din ţara haldeilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.

*Gen. 11:31; Gen. 12:4, 5

5. Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit* că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

*Gen. 12:7; Gen. 13:15; Gen. 15:3, 8; Gen. 17:8; Gen. 26:3

6. Dumnezeu i-a spus că sămânţa* lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru** sute de ani.

*Gen. 15:13, 16. **Exod. 12:40; Gal. 3:17

7. „Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu”, a zis Dumnezeu. „După aceea vor ieşi şi-Mi vor* sluji în locul acesta.”

*Exod. 3:12

8. Apoi i-a dat* legământul tăierii împrejur; şi astfel** Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov†† pe cei doisprezece patriarhi.

*Gen. 17:9-11. **Gen. 21:2-4. Gen. 25:26. ††Gen. 29:31, etc.; Gen. 30:5, etc.; Gen. 35:18, 23

9. Iar* patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar** Dumnezeu a fost cu el

*Gen. 37:4, 11, 28; Ps. 105:17. **Gen. 39:2, 21, 23

10. şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere* înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.

*Gen. 41:37; Gen. 42:6

11. A venit* o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.

*Gen. 41:54

12. Iacov* a auzit că în Egipt era grâu şi a trimis pe părinţii noştri întâia dată acolo.

*Gen. 42:1

13. Şi*, când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi faraon a aflat din ce neam era Iosif.

*Gen. 45:4, 16

14. Apoi* Iosif a trimis să cheme pe tatăl său, Iacov, şi pe toată** familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.

*Gen. 45:9, 27. **Gen. 46:27; Deut. 10:22

15. Iacov* s-a coborât în Egipt, unde a murit** el şi părinţii noştri.

*Gen. 46:5. **Gen. 49:33; Exod. 1:6

16. Şi* au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul** pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor în Sihem.

*Exod. 13:19; Ios. 24:32. **Gen. 23:16; Gen. 33:19

17. Se apropia vremea* când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a** crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

*Gen. 15:13; Fap. 7:6. **Exod. 1:7-9; Ps. 105:24, 25

18. până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
19. Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi* lepede pruncii, ca să nu trăiască.

*Exod. 1:22

Vremea lui Moise

20. Pe* vremea aceasta s-a născut Moise, care era** frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

*Exod. 2:2. **Evr. 11:23

21. Şi, când a fost* lepădat, l-a luat fiica lui faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei.

*Exod. 2:3-10

22. Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic* în cuvinte şi în fapte.

*Luc. 24:19

23. El* avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

*Exod. 2:11, 12

24. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean.
25. Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.
26. A* doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. „Oamenilor”, a zis el, „voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?”

*Exod. 2:13

27. Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrâncit şi i-a zis: „Cine* te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

*Luc. 12:14; Fap. 4:7

28. Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?”
29. La* auzul acestor vorbe, Moise a fugit şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

*Exod. 2:15, 22; Exod. 4:20; Exod. 18:3, 4

30. Peste* patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în para focului unui rug.

*Exod. 3:2

31. Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
32. care i-a zis: „Eu* sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

*Mat. 22:32; Evr. 11:16

33. Domnul* i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

*Exod. 3:5; Ios. 5:15

34. Am* văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.”

*Exod. 3:7

35. Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?”, Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul* îngerului care i se arătase în rug.

*Exod. 14:19; Num. 20:16

36. El* i-a scos din Egipt şi a făcut** minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi†† în pustiu, patruzeci de ani.

*Exod. 12:41; Exod. 33:1. **Exod. 7-11, 14; Ps. 105:27. Exod. 14:21, 27-29. ††Exod. 16:1, 35

37. Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc* ca mine: de El** să ascultaţi.”

*Deut. 18:15, 18; Fap. 3:22. **Mat. 17:5

38. El* este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul** care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte†† vii, ca să ni le dea nouă.

*Exod. 19:3, 17. **Isa. 63:9; Gal. 3:19; Evr. 2:22. Exod. 21:1; Deut. 5:27, 31; Deut. 334; Ioan 1:17. ††Rom. 3:2

39. Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt;
40. şi* au zis lui Aaron: „Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”

*Exod. 32:1

41. Şi*, în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

*Deut. 9:16; Ps. 106:19

42. Atunci Dumnezeu S-a* întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii** cerului, după cum este scris în cartea Prorocilor: „Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?…

*Ps. 81:12; Ezec. 20:25, 39; Rom. 1:24; 2Tes. 2:11. **Deut. 4:19; Deut. 17:3; 2Împ. 17:16; 2Împ. 21:3; Ier. 19:13. Amos 5:25, 26

43. Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.”
44. Părinţii noştri aveau în pustiu Cortul întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l* facă după chipul pe care-l văzuse.

*Exod. 25:40; Exod. 26:30; Evr. 8:5

45. Şi* părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe** care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.

*Ios. 3:14. **Neem. 9:24; Ps. 44:2; Ps. 78:55; Fap. 13:19

46. David* a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu şi a** cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

*1Sam. 16:1; 2Sam. 7:1; Ps. 89:19; Fap. 13:22. **1Împ. 8:17; 1Cron. 22:7; Ps. 132:4, 5

47. Şi* Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

*1Împ. 6:1; 1Împ. 8:20; 1Cron. 17:12; 2Cron. 3:1

48. Dar* Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul:

*1Împ. 8:27; 2Cron. 2:6; 2Cron. 6:18; Fap. 17:24

49. „Cerul* este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

*Isa. 66:1, 2; Mat. 5:34, 35; Mat. 23:22

50. N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?…”

Uciderea lui Ştefan cu pietre

51. …Oameni tari* la cerbice, netăiaţi împrejur** cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

*Exod. 32:9; Exod. 33:3; Isa. 48:4. **Lev. 26:41; Deut. 10:16; Ier. 4:4; Ier. 6:10; Ier. 9:26; Ezec. 44:9

52. Pe* care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui** Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât.

*2Cron. 36:16; Mat. 21:35; Mat. 23:34, 37; 1Tes. 2:15. **Fap. 3:14

53. Voi, care* aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”

*Exod. 20:1; Gal. 3:19; Evr. 2:2

54. Când* au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

*Fap. 5:33

55. Dar Ştefan, plin* de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

*Fap. 6:5

56. şi a zis: „Iată, văd* cerurile deschise, şi pe Fiul** omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

*Ezec. 1:1; Mat. 3, 16; Fap. 10:11. **Dan. 7:13

57. Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.
58. L-au târât* afară din cetate şi l-au** ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

*1Împ. 21:13; Luc. 4:29; Evr. 13:12. **Lev. 24:16. Deut. 13:9, 10; Deut. 17:7; Fap. 8:1; Fap. 22:20

59. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care* se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte** duhul meu!”

*Fap. 9:14. **Ps. 31:5; Luc. 23:46

60. Apoi a îngenuncheat* şi a strigat cu glas tare: „Doamne**, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.

*Fap. 9:40; Fap. 20:36; Fap. 21:5. **Mat. 5:44; Luc. 6:28; Luc. 23:34

Capitolul 8

Prigonirea creştinilor

1. Saul* se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi**, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

*Fap. 7:58; Fap. 22:20. **Fap. 11:19

2. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au* jelit cu mare tânguire.

*Gen. 23:3; Gen. 50:10; 2Sam. 3:31

3. Saul, de partea lui, făcea prăpăd* în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.

*Fap. 7:58; Fap. 9:1, 13, 21; Fap. 22:4; Fap. 26:10, 11; 1Cor. 15:9; Gal. 1:13; Filip. 3:6; 1Tim. 1:13

4. Cei ce se împrăştiaseră* mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.

*Mat. 10:23; Fap. 11:19

5. Filip* s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.

*Fap. 6:5

6. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri* necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

*Mar. 16:17

8. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea* şi punea în uimire** pe poporul Samariei.

*Fap. 13:6. **Fap. 5:36

10. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”.”
11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia* Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.

*Fap. 1:3

13. Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria

14. Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să* primească Duhul Sfânt.

*Fap. 2:38

16. Căci nu Se coborâse încă* peste niciunul din ei, ci fuseseră numai** botezaţi în Numele Domnului Isus.

*Fap. 19:2. **Mat. 28:19; Fap. 2:38. Fap. 10:48; Fap. 19:5

17. Atunci Petru şi Ioan au pus* mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.

*Fap. 6:6; Fap. 19:6; Evr. 6:2

18. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani
19. şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai* crezut că darul** lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

*Mat. 10:8; 2Împ. 5:16. **Fap. 2:38; Fap. 10:45; Fap. 11:17

21. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să* ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

*Dan. 4:27; 2Tim. 2:25

23. căci văd că eşti plin de fiere amară* şi în lanţurile fărădelegii.”

*Evr. 12:15

24. Simon a răspuns: „Rugaţi-vă* voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”

*Gen. 20:7, 17; Exod. 8:8; Num. 21:7; 1Împ. 13:6; Iov 42:8; Iac. 5:16

25. După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.

Filip şi famenul Etiopian

26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”
27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un* etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit** la Ierusalim ca să se închine

*Ţef. 3:10. **Ioan 12:20

28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29. Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!”
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
31. Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El* a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;

*Isa. 53:7, 8

33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34. Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început* de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.

*Luc. 24:27; Fap. 18:28

36. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce* mă împiedică să fiu botezat?”

*Fap. 10:47

37. Filip a zis: „Dacă* crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred** că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

*Mat. 28:19; Mar. 16:16. **Mat. 16:16; Ioan 6:69; Ioan 9:35, 38; Ioan 11:27; Fap. 9:20; 1Ioan 4:15; 1Ioan 5:5, 13

38. A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
39. Când au ieşit afară din apă, Duhul* Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

*1Împ. 18:12; 2Împ. 2:16; Ezec. 3:12, 14

40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Capitolul 9

Întoarcerea lui Saul

1. Dar Saul* sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

*Fap. 8:3; Gal. 1:13; 1Tim. 1:13

2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3. Pe drum, când* s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

*Fap. 22:6; Fap. 26:12; 1Cor. 15:8

4. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce* Mă prigoneşti?”

*Mat. 25:40, etc.

5. „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu* să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

*Fap. 5:39

6. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce* vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

*Luc. 3:10; Fap. 2:37; Fap. 16:30

7. Oamenii* care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

*Dan. 10:7; Fap. 22:9; Fap. 26:13

8. Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.
9. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10. În Damasc era un ucenic, numit* Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.

*Fap. 22:12

11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars*. Căci iată, el se roagă;

*Fap. 21:39; Fap. 22:3

12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate* relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

*Fap. 9:1

14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care* cheamă Numele Tău.”

*Fap. 9:21; Fap. 7:59; Fap. 22:16; 1Cor. 1:2; 2Tim. 2:22

15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el* este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor**, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel;

*Fap. 13:2; Fap. 22:21; Fap. 26:17; Rom. 1:1; 1Cor. 15:10; Gal. 1:15; Efes. 3:7, 8; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11. **Rom. 1:5; Rom. 11:13; Gal. 2:7, 8. Fap. 25:22, 23; Fap. 26:1, etc.

16. şi îi* voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

*Fap. 20:23; Fap. 21:11; 2Cor. 11:23

17. Anania* a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus** mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.”

*Fap. 22:12, 13. **Fap. 8:17. Fap. 2:4; Fap. 4:31; Fap. 8:17; Fap. 13:52

18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.
19. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere.
Saul* a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

*Fap. 26:20

20. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că* Isus este Fiul lui Dumnezeu.

*Fap. 8:37

21. Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el* acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”

*Fap. 8:3; Fap. 9:1; Gal. 1:13, 23

22. Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine* pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

*Fap. 18:28

Iudeii caută să omoare pe Saul

23. După câtva timp, iudeii s-au* sfătuit să-l omoare;

*Fap. 23:12; Fap. 25:3; 2Cor. 11:26

24. şi uneltirea* lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

*2Cor. 11:32

25. Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au* coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă.

*Ios. 2:15; 1Sam. 19:12

26. Când a ajuns* în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

*Fap. 22:17; Gal. 1:17, 18

27. Atunci* Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum** în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

*Fap. 4:36; Fap. 13:2. **Fap. 9:20, 22

28. De atunci se ducea* şi venea împreună cu ei în Ierusalim

*Gal. 1:18

29. şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte*, dar** ei căutau să-l omoare.

*Fap. 6:1; Fap. 11:20. **Fap. 9:23; 2Cor. 11:26

30. Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea

31. Biserica* se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

*Fap. 8:1

32. Pe când cerceta Petru pe* toţi sfinţii, s-a coborât şi la cei ce locuiau în Lida.

*Fap. 8:14

33. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
34. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te* vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.

*Fap. 3:6, 16; Fap. 4:10

35. Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona* l-au văzut şi s-au** întors la Domnul.

*1Cron. 5:16. **Fap. 11:21

Învierea Tabitei

36. În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de* fapte bune şi milostenii.

*1Tim. 2:10; Tit 3:8

37. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus*.

*Fap. 1:13

38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.”
39. Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40. Petru a scos* pe toată lumea afară, a îngenuncheat** şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

*Mat. 9:25. **Fap. 7:60. Mar. 5:41, 42; Ioan 11:43

41. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.
42. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi* mulţi au crezut în Domnul.

*Ioan 11:45; Ioan 12:11

43. Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon*.

*Fap. 10:6

Capitolul 10

Sutaşul Corneliu

1. În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
2. Omul acesta era cucernic* şi temător** de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

*Fap. 10:22; Fap. 8:2; Fap. 22:12. **Fap. 10:35

3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut* lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!”

*Fap. 10:30; Fap. 11:13

4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
5. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
6. El găzduieşte la un om numit Simon* tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela** îţi va spune ce trebuie să faci.”

*Fap. 9:43. **Fap. 11:14

7. Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
8. şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

9. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a* suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

*Fap. 11:5, etc.

10. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11. A* văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

*Fap. 7:56; Apoc. 19:11

12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci* niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”

*Lev. 11:4; Lev. 20:25; Deut. 14:3, 7; Ezec. 4:14

15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce* a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”

*Mat. 15:11; Fap. 10:28; Rom. 14:14, 17, 20; 1Cor. 10:25; 1Tim. 4:4; Tit 1:15

16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
17. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă
18. şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19. Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a* zis: „Iată că te caută trei oameni;

*Fap. 11:12

20. scoală-te*, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”

*Fap. 15:7

21. Petru deci s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
22. Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu*, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine** de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”

*Fap. 10:1, 2, etc.. **Fap. 22:12

23. Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.
24. A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au* însoţit şi câţiva fraţi din Iope.
În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.

*Fap. 10:45; Fap. 11:12

25. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te*, şi eu sunt om!”

*Fap. 14:14, 15; Apoc. 19:10; Fap. 22:9

27. Şi, vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi.
28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că* nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu** mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

*Ioan 4:9; Ioan 18:28; Fap. 11:3; Gal. 2:12, 14. **Fap. 15:8, 9; Efes. 3:6

29. De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”
30. Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un* om cu** o haină strălucitoare

*Fap. 1:10. **Mat. 28:3; Mar. 16:5; Luc. 24:4

31. şi a zis: „Cornelie, rugăciunea* ta a fost ascultată, şi** Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

*Dan. 10:12; Fap. 10:4, etc.. **Evr. 6:10

32. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”
33. Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În* adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

*Deut. 10:17; 2Cron. 19:7; Iov 34:19; Rom. 2:11; Gal. 2:6; Efes. 6:9; Col. 3:25; 1Pet. 1:17

35. ci că, în* orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

*Fap. 15:9; Rom. 2:13, 27; Rom. 3:22, 29; Rom. 10, 12, 13; 1Cor. 12:13; Gal. 3:28; Efes. 2:13, 18; Efes. 3:6

36. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit* Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este** Domnul tuturor.

*Isa. 57:19; Efes. 2:14, 16, 17; Col. 1:20. **Mat. 28:18; Rom. 10:12; 1Cor. 15:27; Efes. 1:20, 22; 1Pet. 3:22; Apoc. 17:14; Apoc. 19:16

37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând* din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;

*Luc. 4:14

38. cum Dumnezeu* a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci** Dumnezeu era cu El.

*Luc. 4:18; Fap. 2:22; Fap. 4:27; Evr. 1:9. **Ioan 3:2

39. Noi* suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au** omorât, atârnându-L pe lemn.

*Fap. 2:20. **Fap. 5:30

40. Dar Dumnezeu L-a înviat* a treia zi şi a îngăduit să Se arate,

*Fap. 2:24

41. nu* la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care** am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.

*Ioan 14:17, 22; Fap. 13:31. **Luc. 24:30, 43; Ioan 21:13

42. Isus ne-a* poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că** El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

*Mat. 28:19, 20; Fap. 1:8. **Ioan 5:22, 27; Fap. 17:31. Rom. 14:9, 10; 2Tim. 4:1; 1Pet. 4:5

43. Toţi prorocii mărturisesc despre El* că oricine** crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

*Isa. 53:11; Ier. 31:34; Dan. 9:24; Mica 7:18; Zah. 13:1; Mal. 4:2; Fap. 26:22. **Fap. 15:9; Fap. 26:18; Rom. 10:11; Gal. 3:22

44. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a* coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

*Fap. 4:31; Fap. 8:15-17; Fap. 11:15

45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi* când au văzut că** darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

*Fap. 10:23. **Fap. 11:18; Gal. 3:14

46. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47. „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca* şi noi?”

*Fap. 11:17; Fap. 15:8, 9; Rom. 10:12

48. Şi a* poruncit să fie botezaţi în** Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

*1Cron. 1:17. **Fap. 2:38; Fap. 8:16

Capitolul 11

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea

1. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl* mustrau cei tăiaţi împrejur

*Fap. 10:45; Gal. 2:12

3. şi ziceau: „Ai* intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi** ai mâncat cu ei.”

*Fap. 10:28. **Gal. 2:12

4. Petru a început să le spună pe* rând cele întâmplate. El a zis:

*Luc. 1:3

5. „Eram* în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.

*Fap. 10:9, etc.

6. Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.
7. Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
8. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.”
9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.
11. Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.
12. Duhul mi-a* spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti** şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.

*Ioan 16:13; Fap. 10:19; Fap. 15:7. **Fap. 10:23

13. El* ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

*Fap. 10:30

14. care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.”
15. Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca* şi peste noi la început.

*Fap. 2:4

16. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan* a botezat cu apă, dar voi** veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

*Mat. 3:11; Ioan 1:26, 33; Fap. 1:5; Fap. 19:4. **Isa. 44:3; Ioel 2:28; Ioel 3:18

17. Deci* dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine** eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”

*Fap. 15:8, 9. **Fap. 10:47

18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci* şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

*Rom. 10:12, 13; Rom. 15:9, 16

Barnaba şi Saul la Antiohia

19. Cei ce* se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor.

*Fap. 8:1

20. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor* şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

*Fap. 6:1; Fap. 9:29

21. Mâna* Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au** întors la Domnul.

*Luc. 1:66; Fap. 2:47. **Fap. 9:35

22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba* până la Antiohia.

*Fap. 9:27

23. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat* pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.

*Fap. 13:43; Fap. 14:22

24. Căci Barnaba era un om de bine, plin* de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi** destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.

*Fap. 6:5. **Fap. 11:21; Fap. 5:14

25. Barnaba s-a dus apoi la Tars*, ca să caute pe Saul;

*Fap. 9:30

26. şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

O foamete proorocită de Agab

27. În vremea aceea, s-au coborât nişte proroci* din Ierusalim la Antiohia.

*Fap. 2:17; Fap. 13:1; Fap. 15:32; Fap. 21:9; 1Cor. 12:28; Efes. 4:11

28. Unul din ei, numit Agab*, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a şi fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

*Fap. 21:10

29. Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor* fraţilor care locuiau în Iudeea,

*Rom. 15:26; 1Cor. 16:1; 2Cor. 9:1

30. ceea ce* au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteria, prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

aSau: bătrâni

*Fap. 12:25

Capitolul 12

Petru izbăvit din temniţă

1. Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască;
2. şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele* lui Ioan.

*Mat. 4:21; Mat. 20:23

3. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele* praznicului Azimelor. –

*Exod. 12:14, 15; Exod. 23:15

4. După ce l-a prins* şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului.

*Ioan 21:18

5. Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6. În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
7. Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul* a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.

*Fap. 5:19

8. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”
9. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără* să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are** o vedenie.

*Ps. 126:1. **Fap. 10:3, 17; Fap. 11:5

10. După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea* li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.

*Fap. 16:26

11. Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a* trimis pe îngerul Său şi m-a** scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”

*Ps. 34:7; Dan. 3:28; Dan. 6:22; Evr. 1:14. **Iov 5:19; Ps. 33:18, 19; Ps. 34:22; Ps. 41:2; Ps. 97:10; 2Cor. 1:10; 2Pet. 2:9

12. După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a* îndreptat spre casa Mariei, mama lui** Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.

*Fap. 4:23. **Fap. 15:37. Fap. 12:5

13. A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
14. A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
15. „Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este* îngerul lui.”

*Gen. 48:16; Mat. 18:10

16. Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
17. Petru le-a făcut* semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.

*Fap. 13:16; Fap. 19:33; Fap. 21:40

18. Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.
19. Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Moartea lui Irod

20. Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara* lor se hrănea din ţara împăratului.

*1Împ. 5:9, 11; Ezec. 27:17

21. Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea.
22. Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”
23. Îndată l-a* lovit un înger al Domnului, pentru că nu** dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

*1Sam. 25:38; 2Sam. 24:17. **Ps. 115:1

24. Însă Cuvântul* lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

*Isa. 55:11; Fap. 6:7; Fap. 19:20; Col. 1:6

25. Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând* cu ei pe Ioan**, zis şi Marcu.

*Fap. 13:5, 13; Fap. 15:37. **Fap. 12:12

Capitolul 13

Barnaba şi Saul – Elima

1. În* Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba**, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.

*Fap. 11:27; Fap. 14:26; Fap. 15:35. **Fap. 11:22-26. Rom. 16:21

2. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte* pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la** care i-am chemat.”

*Num. 8:14; Fap. 9:15; Fap. 22:21; Rom. 1:1; Gal. 1:15; Gal. 2:9. **Mat. 9:38; Fap. 14:26; Rom. 10:15; Efes. 3:7, 8; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11; Evr. 5:4

3. Atunci, după ce au postit* şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

*Fap. 6:6

4. Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru*.

*Fap. 4:36

5. Ajunşi la Salamina, au vestit* Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan**.

*Fap. 13:46. **Fap. 12:25; Fap. 15:37

6. După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un* vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus,

*Fap. 8:9

7. care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8. Dar Elima*, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

*Exod. 7:11; 2Tim. 3:8

9. Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin* de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el

*Fap. 4:8

10. şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul* dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

*Mat. 13:38; Ioan 8:44; 1Ioan 3:8

11. Acum, iată că mâna* Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.

*Exod. 9:3; 1Sam. 5:6

12. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei

13. Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan* s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.

*Fap. 15:38

14. Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia.
În ziua Sabatului, au intrat* în sinagogă şi au şezut jos.

*Fap. 16:13; Fap. 17:2; Fap. 18:4

15. După* citirea Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt** de îndemn pentru norod, vorbiţi.”

*Luc. 4:16; Fap. 13:27. **Evr. 13:22

16. Pavel s-a sculat, a făcut* semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care** vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

*Fap. 12:17. **Fap. 13:26, 42, 43; Fap. 10:35

17. Dumnezeul acestui popor, Israel, a* ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta**, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

*Deut. 7:6, 7. **Exod. 1:1; Ps. 105:23, 24; Fap. 7:17. Exod. 6:6; Exod. 13:14, 16

18. Timp* de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustiu.

*Exod. 16:35; Num. 14:33, 34; Ps. 95:9, 10; Fap. 7:36

19. Şi, după ce a nimicit* şapte popoare în ţara Canaanului, le-a** dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

*Deut. 7:1. **Ios. 14:1, 2; Ps. 78:55

20. După aceste lucruri, le-a* dat judecători, până** la prorocul Samuel.

*Jud. 2:16. **1Sam. 3:20

21. Ei au cerut atunci* un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;

*1Sam. 8:5; 1Sam. 10:1

22. apoi l-a înlăturat* şi le-a** ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om†† după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”

*1Sam. 15:23, 26, 28; 1Sam. 16:1; Osea 13:11. **1Sam. 16:13; 2Sam. 2:4; 2Sam. 5:3. Ps. 89:20. ††1Sam. 13:14; Fap. 7:46

23. Din* sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa** Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.

*Isa. 11:1; Luc. 1:32, 69; Fap. 2:30; Rom. 1:3. **2Sam. 7:12; Ps. 132:11. Mat. 1:21; Rom. 11:26

24. Înainte* de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

*Mat. 3:1; Luc. 3:3

25. Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: „Cine* credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.”

*Mat. 3:11; Mar. 1:7; Luc. 3:16; Ioan 1:20, 27

26. Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă* v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.

*Mat. 10:6; Luc. 24:47; Fap. 3:26; Fap. 13:46

27. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut* pe Isus; şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit** cuvintele Prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.

*Luc. 23:34; Fap. 3:17; 1Cor. 2:8. **Fap. 14, 15; Fap. 15:21. Luc. 24:20, 44; Fap. 26:22; Fap. 28:23

28. Măcar că* n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi** ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

*Mat. 27:22; Mar. 15:13, 14; Luc. 23:21, 22; Ioan 19:6, 15. **Fap. 3:13, 14

29. Şi*, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos** de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.

*Luc. 18:31; Luc. 24:44; Ioan 19:28, 30, 36, 37. **Mat. 27:59; Mar. 15:46; Luc. 23:53; Ioan 19:38

30. Dar* Dumnezeu L-a înviat din morţi.

*Mat. 28:6; Fap. 2:24; Fap. 3:13, 15, 26; Fap. 5:30

31. El* S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din** Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui înaintea norodului.

*Mat. 28:16; Fap. 1:3; 1Cor. 15:5-7. **Fap. 1:11. Fap. 1:8; Fap. 2:32; Fap. 3:15; Fap. 5:32

32. Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa* făcută părinţilor noştri,

*Gen. 3:15; Gen. 12:3; Gen. 22:18; Fap. 26:6; Rom. 4:13; Gal. 3:16

33. Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu* eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

*Ps. 2:7; Evr. 1:5; Evr. 5:5

34. Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: „Vă voi* împlini, cu toată credincioşia, făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.”

*Isa. 55:3

35. De aceea mai zice şi în alt Psalm: „Nu* vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.”

*Ps. 16:10; Fap. 2:31

36. Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit*, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.

*1Împ. 2:10; Fap. 2:29

37. Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.
38. Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El* vi se vesteşte iertarea păcatelor;

*Ier. 31:34; Dan. 9:24; Luc. 24:47; 1Ioan 2:12

39. şi oricine crede este iertat prin El* de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

*Isa. 53:11; Rom. 3:28; Rom. 8:3; Evr. 7:19

40. Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în Proroci*:

*Isa. 29:14; Hab. 1:5

41. „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum dacă v-ar istorisi-o cineva.”

Prigonirile Iudeilor

42. Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43. Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i* îndemnau să stăruie în harul** lui Dumnezeu.

*Fap. 11:23; Fap. 14:22. **Tit 2:11; Evr. 12:15; 1Pet. 5:12

44. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45. Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse* de Pavel şi-l batjocoreau.

*Fap. 18:6; 1Pet. 4:4; Iuda 1:10

46. Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia* vestit mai întâi vouă; dar** fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

*Mat. 10:6; Fap. 3:26; Fap. 13:26; Rom. 1:16. **Exod. 32:10; Deut. 32:21; Isa. 55:5; Mat. 21:43; Rom. 10:19. Fap. 18:6; Fap. 28:28

47. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am* pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

*Isa. 42:6; Isa. 49:6; Luc. 2:32

48. Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi* toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.

*Fap. 2:47

49. Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
50. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit* o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.

*2Tim. 3:11

51. Pavel* şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,

*Mat. 10:14; Mar. 6:11; Luc. 9:5; Fap. 18:8

52. în timp ce ucenicii erau plini* de bucurie şi de Duhul Sfânt.

*Mat. 5:12; Ioan 16:22; Fap. 2:46

Capitolul 14

Pavel în Iconia

1. În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut.
2. Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.
3. Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care* adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.

*Mar. 16:20; Evr. 2:4

4. Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii*.

*Fap. 13:3

5. Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i* batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

*2Tim. 3:11

6. Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit* în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur.

*Mat. 10:23

7. Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

Vindecarea unui olog

8. În* Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.

*Fap. 3:2

9. El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut* că are credinţă ca să fie tămăduit,

*Mat. 8:10; Mat. 9:28, 29

10. a zis cu glas tare: „Scoală-te* drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble.

*Isa. 35:6

11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii* s-au coborât la noi în chip omenesc.”

*Fap. 8:10; Fap. 28:6

12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul.
13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia* să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.

*Dan. 2:46

14. Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au* rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat:

*Mat. 26:65

15. „Oamenilor, de* ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem** oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la†† Dumnezeul cel Viu, care*† a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.

*Fap. 10:26. **Iac. 5:17; Apoc. 19:10. 1Sam. 12:21; 1Împ. 16:13; Ier. 14:22; Amos 2:4; 1Cor. 8:4. ††1Tes. 1:9. *†Gen. 1:1; Ps. 33:6; Ps. 146:6; Apoc. 14:7

16. El*, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,

*Ps. 81:12; Fap. 17:30; 1Pet. 4:3

17. măcar că*, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis** ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”

*Fap. 17:27; Rom. 1:20. **Lev. 26:4; Deut. 11:14; Deut. 28:12; Iov 5:10; Ps. 65:10; Ps. 68:9; Ps. 147:8; Ier. 14:22; Mat. 5:45

18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe şi Antiohia

19. Atunci au venit pe neaşteptate din* Antiohia şi Iconia nişte iudei care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat** pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.

*Fap. 13:45. **2Cor. 11:25; 2Tim. 3:11

20. Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate.
A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi* au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

*Mat. 28:19

22. întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna* să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie** să intrăm prin multe necazuri.

*Fap. 11:23; Fap. 13:43. **Mat. 10:38; Mat. 16:24; Luc. 22:28, 29; Rom. 8:17; 2Tim. 2:11, 12; 2Tim. 3:12

23. Au* rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.

*Tit 1:5

24. Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
25. au vestit Cuvântul în Perga şi s-au coborât la Atalia.
26. De* acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi** în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârşiseră.

*Fap. 13:1, 3. **Fap. 15:40

27. După venirea lor, au adunat biserica şi au* istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese** Neamurilor uşa credinţei.

*Fap. 15:4, 12; Fap. 21:19. **1Cor. 16:9; 2Cor. 2:12; Col. 4:3; Apoc. 3:8

28. Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.

Capitolul 15

Adunarea Bisericii din Ierusalim

1. Câţiva* oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă** nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”

*Gal. 2:12. **Ioan 7:22; Fap. 15:5; Gal. 5:2; Filip. 3:2; Col. 2:8, 11, 16. Gen. 17:10; Lev. 12:3

2. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să* se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

*Gal. 2:1

3. După ce au fost petrecuţi* de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind** întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

*Rom. 15:24; 1Cor. 16:6, 11. **Fap. 14:27

4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au* istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

*Fap. 15:12; Fap. 14:27; Fap. 15:21, 19

5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că* Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

*Fap. 15:1

6. Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:
„Fraţilor*, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.

*Fap. 10:20; Fap. 11:12

8. Şi Dumnezeu, care cunoaşte* inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat** Duhul Sfânt ca şi nouă.

*1Cron. 28:9; Fap. 1:24. **Fap. 10:44

9. N-a făcut nicio* deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat** inimile prin credinţă.

*Rom. 10:11. **Fap. 10:15, 28, 43; 1Cor. 1:2; 1Pet. 1:22

10. Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi* puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

*Mat. 23:4; Gal. 5:1

11. Ci credem* că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”

*Rom. 3:24; Efes. 2:8; Tit 2:11; Tit 3:4, 5

12. Toată adunarea a tăcut* şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

*Fap. 14:27

Hotărârea Bisericii

13. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a* luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

*Fap. 12:17

14. Simon* a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.

*Fap. 15:7

15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16. „După* aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou:

*Amos 9:11, 12

17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,
18. zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”
19. De aceea, eu* sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se** întorc la Dumnezeu;

*Fap. 15:28. **1Tes. 1:9

20. ci să li se scrie doar să se ferească de* pângăririle idolilor, de** curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.

*Gen. 35:2; Exod. 20:3, 23; Ezec. 20:30; 1Cor. 8:1; 1Cor. 10:20, 28; Apoc. 2:14, 20. **1Cor. 6:9, 18; Gal. 5:19; Efes. 5:3; Col. 3:5; 1Tes. 4:3; 1Pet. 4:3. Gen. 9:4; Lev. 3:17; Deut. 12:16, 23

21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit* în sinagogi în toate zilele de Sabat.”

*Fap. 13:15, 27

22. Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba*, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

*Fap. 1:28

23. Şi au scris astfel prin ei:
„Apostolii, prezbiteriia şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!

aSau: bătrâni

24. Fiindcă am auzit că unii*, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;

*Fap. 15:1; Gal. 2:4; Gal. 5:12; Tit 1:10, 11

25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26. oamenii* aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

*Fap. 13:50; Fap. 14:19; 1Cor. 15:30; 2Cor. 11, 23, 26

27. Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29. adică: să* vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge**, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

*Fap. 15:20; Fap. 21:25; Apoc. 2:14, 20. **Lev. 17:14

Hotărârea adusă în Antiohia

30. Ei deci şi-au luat rămas bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
31. După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32. Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au* îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.

*Fap. 14:22; Fap. 18:23

33. După câtăva vreme, fraţii i-au* lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

*1Cor. 16:11; Evr. 11:31

34. Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
35. Pavel* şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

*Fap. 13:1

Pavel cercetează Bisericile

36. După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din* toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”

*Fap. 13:4, 13, 14, 51; Fap. 14:1, 6, 24, 25

37. Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan*, numit Marcu;

*Fap. 12:12, 25; Fap. 13:5; Col. 4:10; 2Tim. 4:11; Filim. 1:24

38. dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

*Fap. 13:13

39. Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.
40. Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat* de fraţi în grija harului Domnului.

*Fap. 14:26

41. El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind* bisericile.

*Fap. 16:5

Capitolul 16

Timotei – Vedenia lui Pavel

1. În urmă, Pavel s-a dus la Derbe* şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit** Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec.

*Fap. 14:6. **Fap. 19:22; Rom. 16:21; 1Cor. 4:17; Filip. 2:19; 1Tes. 3:2; 1Tim. 1:2; 2Tim. 1:2. 2Tim. 1:5

2. Fraţii* din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

*Fap. 6:3

3. Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat*, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec.

*1Cor. 9:20; Gal. 2:3; Gal. 5:2

4. Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile* apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim.

*Fap. 15:28, 29

5. Bisericile* se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.

*Fap. 15:41

6. Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
7. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8. Au trecut atunci prin Misia şi s-au* coborât la Troa.

*2Cor. 2:12; 2Tim. 4:13

9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om* din** Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”

*Fap. 10:30. **2Cor. 2:13

10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Pavel la Filipi – Lidia

11. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. De acolo ne-am dus la Filipi*, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.

*Filip. 1:1

13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.
14. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a* deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

*Luc. 24:45

15. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a* silit să intrăm.

*Gen. 19:3; Gen. 33:11; Jud. 19:21; Luc. 24:29; Evr. 13:2

O slujnică ghicitoare – Temnicerul din Filipi

16. Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care* avea un duh de ghicirea. Prin ghicire, ea aducea mult câştig** stăpânilor ei.

aGreacă: Un duh al lui Piton

*1Sam. 28:7. **Fap. 19:24

17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”
18. Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit*, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi** a ieşit chiar în ceasul acela.

*Mar. 1:25, 34. **Mar. 16:17

19. Când au văzut* stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna** pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.

*Fap. 19:25, 26. **2Cor. 6:5. Mat. 10:18

20. I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură* cetatea; sunt nişte iudei,

*1Împ. 18:17; Fap. 17:6

21. care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”
22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au* poruncit să-i bată cu nuiele.

*2Cor. 6:5; 2Cor. 11:23, 25; 1Tes. 2:2

23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
25. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
26. Deodată*, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au** dezlegat legăturile fiecăruia.

*Fap. 4:31. **Fap. 5:19; Fap. 12:7, 10

27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30. i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor*, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”

*Luc. 3:10; Fap. 2:37; Fap. 9:6

31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede* în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”

*Ioan 3:16, 36; Ioan 6:47; 1Ioan 5:10

32. Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34. După ce i-a dus în casă, le-a* pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

*Luc. 5:29; Luc. 19:6

Pavel şi Sila slobozi

35. Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielelea, să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”

aGreacă: lictori

36. Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum, dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.”
37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri* să ne scoată afară!”

*Fap. 22:25

38. Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, când au auzit că sunt romani.
39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au* rugat să părăsească cetatea.

*Mat. 8:34

40. Ei au ieşit din temniţă şi au* intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

*Fap. 16:14

Capitolul 17

Pavel la Tesalonic

1. Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.
2. Pavel, după obiceiul său, a* intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

*Luc. 4:16; Fap. 9:20; Fap. 13:5, 14; Fap. 14:1; Fap. 16:13; Fap. 19:8

3. dovedind şi lămurind că* Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”

*Luc. 24:26, 46; Fap. 18:28; Gal. 3:1

4. Unii* din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila**.

*Fap. 28:24. **Fap. 15:22, 27, 32, 40

5. Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
6. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason* şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia**, care au răscolit lumea, au venit şi aici,

*Rom. 16:21. **Fap. 16:20

7. şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun* că este un alt Împărat: Isus.”

*Luc. 23:2; Ioan 19:12; 1Pet. 2:13

8. Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
9. care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

10. Fraţii* au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.

*Fap. 9:25; Fap. 17:14

11. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau* Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

*Isa. 34:16; Luc. 16:29; Ioan 5:39

12. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.
13. Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele.
14. Atunci fraţii au pornit îndată* pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

*Mat. 10:23

Pavel la Atena – Cuvântarea

15. Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea* să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.

*Fap. 18:5

16. Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se* întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

*2Pet. 2:8

17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21. Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis:
„Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu*, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul** cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.

*Fap. 14:15. **Mat. 11:25. Fap. 7:48

25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca* şi când ar avea trebuinţă de ceva, El**, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

*Ps. 50:8. **Gen. 2:7; Num. 16:22; Iov 12:10; Iov 27:3; Iov 33:4; Isa. 42:5; Isa. 57:16; Zah. 12:1

26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare* locuinţei lor,

*Deut. 32:8

27. ca* ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar** că nu este departe de fiecare din noi.

*Rom. 1:20. **Fap. 14:47

28. Căci în* El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum** au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”

*Col. 1:17; Evr. 1:3. **Tit 1:12

29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu* trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

*Isa. 40:18

30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile* de neştiinţă şi porunceşte acum** tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

*Fap. 14:16; Rom. 3:25. **Luc. 24:47; Tit 2:11, 12; 1Pet. 1:14; 1Pet. 4:3

31. pentru că a rânduit o zi în care va* judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin** faptul că L-a înviat din morţi…”

*Fap. 10:42; Rom. 2:16; Rom. 14:10. **Fap. 2:24

32. Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

Capitolul 18

Pavel la Corint

1. După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila*, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

*Rom. 16:3; 1Cor. 16:19; 2Tim. 4:19

3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi* lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

*Fap. 20:34; 1Cor. 4:12; 1Tes. 2:9; 2Tes. 3:8

4. Pavel* vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.

*Fap. 17:2

5. Dar când au venit* Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a** dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.

*Fap. 17:14, 15. **Iov 32:18; Fap. 17:3; Fap. 18:28

6. Fiindcă iudeii i se împotriveau* şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat** hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu†† sunt curat. De acum*† încolo, mă voi duce la Neamuri.”

*Fap. 13:45; 1Pet. 4:4. **Neem. 5:13; Mat. 10:14; Fap. 13:51. Lev. 20:9, 11, 12; 2Sam. 1:16; Ezec. 18:13; Ezec. 33:4. ††Ezec. 3:18, 19; Ezec. 33:9; Fap. 20:26. *†Fap. 13:46; Fap. 28:28

7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8. Dar* Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.

*1Cor. 1:14

9. Noaptea, Domnul* a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

*Fap. 23:11

10. căci* Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”

*Ier. 1:18, 19; Mat. 28:20

11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscoala Iudeilor

12. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată
13. şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”
14. Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:
„Dacă* ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!

*Fap. 23:29; Fap. 25:11, 19

15. Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
16. Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17. Atunci au pus toţi mâna pe Sosten*, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

*1Cor. 1:1

Pavel la Ierusalim şi Antiohia

18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns* capul în Chencrea**, căci făcuse o juruinţă.

*Num. 6:18; Fap. 21:24. **Rom. 16:1

19. Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,
20. care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,
21. ci şi-a luat rămas bun de la ei şi a zis: „Trebuie* numaidecât ca sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim. Dacă** va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.

*Fap. 19:21; Fap. 20:16. **1Cor. 4:19; Evr. 6:3; Iac. 4:15

22. S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine bisericii, s-a coborât în Antiohia.

A treia călătorie – Apolo

23. După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei* şi Frigiei, întărind** pe toţi ucenicii.

*Gal. 1:2; Gal. 4:14. **Fap. 14:22; Fap. 15:32, 41

24. La Efes, a venit un* iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.

*1Cor. 1:12; 1Cor. 3:5, 6; 1Cor. 4:6; Tit 3:13

25. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat* şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea** decât botezul lui Ioan.

*Rom. 12:11. **Fap. 19:3

26. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
27. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a* ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră;

*1Cor. 3:6

28. căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea* din Scripturi că Isus este Hristosul.

*Fap. 9:22; Fap. 17:3; Fap. 18:5

Capitolul 19

Ucenicii lui Ioan se fac creştini

1. Pe când era Apolo* în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici

*1Cor. 1:12; 1Cor. 3:5, 6

2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am* auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

*1Sam. 3:7; Fap. 8:16

3. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu* botezul lui Ioan.”

*Fap. 18:25

4. Atunci Pavel a zis: „Ioan* a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

*Mat. 3:11; Ioan 1:15, 27, 30; Fap. 1:5; Fap. 11:16; Fap. 13:24, 25

5. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în* Numele Domnului Isus.

*Fap. 8:16

6. Când* şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau** în alte limbi şi proroceau.

*Fap. 6:6; Fap. 8:17. **Fap. 2:4; Fap. 10:46

7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

8. În urmă*, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la** Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

*Fap. 17:2; Fap. 18:4. **Fap. 1:3; Fap. 28:23

9. Dar, fiindcă* unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău** Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

*2Tim. 1:15; 2Pet. 2:2; Iuda 1:10. **Fap. 9:2; Fap. 22:4; Fap. 24:14; Fap. 19:23

10. Lucrul acesta* a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului.

*Fap. 20:31

11. Şi Dumnezeu făcea* minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;

*Mar. 16:20; Fap. 14:3

12. până acolo* că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.

*2Împ. 4:29; Fap. 5:15

Exorciştii Iudei

13. Nişte* exorcişti iudei care umblau din loc în loc au** încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”

*Mat. 12:27. **Mar. 9:38; Luc. 9:49

14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”
16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi* i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.

*Luc. 1:65; Luc. 7:16; Fap. 2:43; Fap. 5:5, 11

18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească* şi să spună ce făcuseră.

*Mat. 3:6

19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
20. Cu atâta* putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

*Fap. 6:7; Fap. 12:24

Răscoala argintarului Dimitrie

21. După ce* s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a** pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma.”

*Rom. 15:25; Gal. 2:1. **Fap. 20:22. Fap. 18:21; Fap. 23:11; Rom. 15:24-28

22. A trimis în Macedonia pe doi din* ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast**, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.

*Fap. 13:5. **Rom. 16:23; 2Tim. 4:20

23. Pe vremea aceea*, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea** Domnului.

*2Cor. 1:8. **Fap. 9:2

24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin* câştig cu ele.

*Fap. 16:16, 19

25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta;
26. şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu* sunt dumnezei.

*Ps. 115:4; Isa. 44:10-20; Ier. 10:3

27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”
28. Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”
29. Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu* şi Aristarh**, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

*Rom. 16:23; 1Cor. 1:14. **Fap. 20:4; Fap. 27:2; Col. 4:10; Filim. 1:24

30. Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31. Chiar şi unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32. Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru* a făcut** semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului.

*1Tim. 1:20; 2Tim. 4:14. **Fap. 12:17

34. Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”
35. Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37. Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
38. Deci dacă, în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii.
39. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.
40. Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Capitolul 20

Pavel în Macedonia

1. Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a* plecat în Macedonia.

*1Cor. 16:5; 1Tim. 1:3

2. A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
3. unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar* iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

*Fap. 9:23; Fap. 23:12; Fap. 25:3; 2Cor. 11:26

4. Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh* şi Secund din Tesalonic, Gaiu** din Derbe, Timotei, precum şi Tihic†† şi Trofim*†, care erau din Asia.

*Fap. 19:29; Fap. 27:2; Col. 4:10. **Fap. 19:29. Fap. 16:1. ††Efes. 6:21; Col. 4:7; 2Tim. 4:12; Tit 3:12. *†Fap. 21:29; 2Tim. 4:20

5. Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa.
6. Iar noi, după zilele* praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în** Troa, unde am stat şapte zile.

*Exod. 12:14, 15; Exod. 23:15. **Fap. 16:8; 2Cor. 2:12; 2Tim. 4:13

Învierea lui Eutih

7. În ziua dintâi* a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să** frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.

*1Cor. 16:2; Apoc. 1:10. **Fap. 2:42, 46; 1Cor. 10:16; 1Cor. 11:20, etc.

8. În* odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

*Fap. 1:13

9. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort.
10. Dar Pavel s-a coborât, s-a* repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu** vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.”

*1Împ. 17:21; 2Împ. 4:34. **Mat. 9:24

11. După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.
12. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Pavel la Milet

13. Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
14. Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.
15. De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
16. Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia; căci* se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să** fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

*Fap. 18:21; Fap. 19:21; Fap. 21:4, 12. **Fap. 24:17. Fap. 2:1; 1Cor. 16:8

Cuvântarea de rămas bun

17. Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii.
18. Când au venit la el, le-a zis:
„Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din* ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei.

*Fap. 18:19; Fap. 19:1, 10

19. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe* care mi le ridicau uneltirile iudeilor.

*Fap. 20:3

20. Ştiţi că n-am* ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case

*Fap. 20:27

21. şi să vestesc* iudeilor şi grecilor pocăinţa** faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.

*Fap. 18:5. **Mar. 1:15; Luc. 24:47; Fap. 2:38

22. Şi acum, iată că, împins* de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.

*Fap. 19:21

23. Numai Duhul Sfânt* mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

*Fap. 21:4, 11; 1Tes. 3:3

24. Dar eu nu* ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci** vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe†† care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

*Fap. 21:13; Rom. 8:35; 2Cor. 4:16. **2Tim. 4:7. Fap. 1:17; 2Cor. 4:1. ††Gal. 1:1; Tit 1:3

25. Şi acum, ştiu* că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.

*Fap. 20:38; Rom. 15:23

26. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele* tuturor.

*Fap. 18:6; 2Cor. 7:2

27. Căci* nu m-am ferit să vă vestesc tot planul** lui Dumnezeu.

*Fap. 20:20. **Luc. 7:30; Ioan 15:15; Efes. 1:11

28. Luaţi seama*, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a** pus Duhul Sfânt episcopia, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu†† însuşi sângele Său.

aSau: priveghetori

*1Tim. 4:16; 1Pet. 5:2. **1Cor. 12:28. Efes. 1:7, 14; Col. 1:14; Evr. 9:12; 1Pet. 1:19; Apoc. 5:9. ††Evr. 9:14

29. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor* vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;

*Mat. 7:15; 2Pet. 2:1

30. şi se vor scula din* mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

*1Tim. 1:20; 1Ioan 2:19

31. De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei* ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.

*Fap. 19:10

32. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului* harului Său care vă** poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

*Evr. 13:9. **Fap. 9:31. Fap. 26:18; Efes. 1:18; Col. 1:12; Col. 3:24; Evr. 9:15; 1Pet. 1:4

33. N-am râvnit nici la argintul*, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

*1Sam. 12:3; 1Cor. 9:12; 2Cor. 7:2; 2Cor. 11:9; 2Cor. 12:17

34. Singuri ştiţi că* mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

*Fap. 18:3; 1Cor. 4:12; 1Tes. 2:9; 2Tes. 3:8

35. În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că*, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”

*Rom. 15:1; 1Cor. 9:12; 2Cor. 11:9, 12; 2Cor. 12:13; Efes. 4:28; 1Tes. 4:11; 1Tes. 5:14; 2Tes. 3:8

36. După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat* şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

*Fap. 7:60; Fap. 21:5

37. Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut* pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat.

*Gen. 45:14; Gen. 46:29

38. Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care* le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.

*Fap. 20:25

Capitolul 21

Pavel îşi ia rămas bun de la ucenicii din Tir

1. După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.
2. Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat.
3. Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
4. Acolo am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii*, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

*Fap. 20:23; Fap. 21:12

5. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat* pe mal şi ne-am rugat.

*Fap. 20:36

6. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă*.

*Ioan 1:11

Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea – Prorocia lui Agab

7. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi.
8. A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*, care** era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

*Efes. 4:11; 2Tim. 4:5. **Fap. 6:5; Fap. 8:26, 40

9. El avea patru fete fecioare care* proroceau.

*Ioel 2:28; Fap. 2:17

10. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab*, s-a coborât din Iudeea

*Fap. 11:28

11. şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa* vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile Neamurilor.”

*Fap. 20:23; Fap. 21:33

12. Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo, am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13. Atunci Pavel a răspuns: „Ce* faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”

*Fap. 20:24

14. Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia* Domnului!”

*Mat. 6:10; Mat. 26:42; Luc. 11:2; Luc. 22:42

15. După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.
16. Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim în Templu

17. Când* am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.

*Fap. 15:4

18. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov*, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.

*Fap. 15:13; Gal. 1:19; Gal. 2:9

19. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit* cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin** slujba lui.

*Fap. 15:4, 12; Rom. 15:18, 19. **Fap. 1:17; Fap. 20:24

20. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă* pentru Lege.

*Fap. 22:3; Rom. 10:2; Gal. 1:14

21. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre Neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
23. Deci fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut o juruinţă.
24. Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei, ca să-şi radă* capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea.

*Num. 6:2, 13, 18; Fap. 18:18

25. Cu privire la Neamurile care au crezut, noi* am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.”

*Fap. 15:20, 29

26. Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a* intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească** sfârşitul zilelor curăţării când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

*Fap. 24:18. **Num. 6:13

Prinderea lui Pavel

27. Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii* din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au** pus mâinile pe el

*Fap. 24:18. **Fap. 26:21

28. şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care* propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva Locaşului acestuia; ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest Locaş sfânt.”

*Fap. 24:5, 6

29. În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim*, efeseanul, împreună cu el în cetate şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.

*Fap. 20:4

30. Toată cetatea s-a pus în mişcare* şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

*Fap. 26:21

31. Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oştii că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32. Acesta* a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.

*Fap. 23:27; Fap. 24:7

33. Atunci căpitanul s-a apropiat, a* pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

*Fap. 20:23; Fap. 21:11

34. Dar unii strigau într-un fel, alţii în alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
35. Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărâtat;
36. căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte* cu el!”

*Luc. 23:18; Ioan 19:15; Fap. 22:22

Pavel cere voie să vorbească

37. Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?
38. Nu cumva* eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustiu pe cei patru mii de tâlhari?”

*Fap. 5:36

39. „Eu* sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”

*Fap. 9:11; Fap. 22:3

40. După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a* făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

*Fap. 12:17

Capitolul 22

Cuvântarea lui Pavel

1. „Fraţilor* şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!”

*Fap. 7:2

2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
3. „Eu* sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la** picioarele lui Gamaliel să cunosc cu†† de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost*† tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum†* sunteţi şi voi toţi azi.

*Fap. 21:39; 2Cor. 11:22; Filip. 3:5. **Deut. 33:3; 2Împ. 14:38; Luc. 10:39. Fap. 5:34. ††Fap. 26:5. *†Fap. 21:20; Gal. 1:14. †*Rom. 10:2

4. Am* prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;

*Fap. 8:3; Fap. 26:9-11; Filip. 3:6; 1Tim. 1:13

5. marele preot şi tot* soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la** ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

*Luc. 22:66; Fap. 4:5. **Fap. 9:2; Fap. 26:10, 12

6. Când eram* pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

*Fap. 9:3; Fap. 26:12, 13

7. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
8. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.”
9. Cei* ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

*Dan. 10:7; Fap. 9:7

10. Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”
11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.
12. Şi a venit la mine un* om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii** care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.

*Fap. 9:17. **Fap. 10:22. 1Tim. 3:7

13. El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.
14. El mi-a zis: „Dumnezeul* părinţilor noştri te-a** ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe†† Cel Neprihănit şi să*† auzi cuvinte din gura Lui;

*Fap. 3:13; Fap. 5:30. **Fap. 9:15; Fap. 26:16. 1Cor. 9:1; 1Cor. 15:8. ††Fap. 3:14; Fap. 7:52. *†1Cor. 11:23; Gal. 1:12

15. căci* Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care** le-ai văzut şi auzit.

*Fap. 23:11. **Fap. 4:20; Fap. 26:16

16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat* de păcatele tale, chemând** Numele Domnului.”

*Fap. 2:38; Evr. 10:22. **Fap. 9:14; Rom. 10:13

17. Şi mi s-a* întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;

*Fap. 9:26; 2Cor. 12:2

18. şi am* văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbeşte-te**, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”

*Fap. 22:14. **Mat. 10:14

19. Şi am zis: „Doamne, ei* ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam** prin sinagogi pe cei ce cred în Tine

*Fap. 8:3; Fap. 22:4. **Mat. 10:17

20. şi că*, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam** încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”

*Fap. 7:58; Luc. 11:48. **Fap. 8:1; Rom. 1:32

21. Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci* te voi trimite departe la Neamuri…”

*Fap. 9:15; Fap. 13:2, 46, 47; Fap. 18:6; Fap. 26:17; Rom. 1:5; Rom. 11:13; Rom. 15:16; Gal. 1:15, 16; Gal. 2:7, 8; Efes. 3:7, 8; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11

Pavel: cetăţean roman

22. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia* de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să** trăiască!”

*Fap. 21:36. **Fap. 25:24

23. Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
25. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă* este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?”

*Fap. 16:37

26. La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”
27. Şi, când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.
28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.”
29. Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

30. A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul; apoi, a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

Capitolul 23

1. Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu* am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…”

*Fap. 24:16; 1Cor. 4:4; 2Cor. 1:12; 2Cor. 4:2; 2Tim. 1:3; Evr. 13:18

2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l* lovească peste gură.

*1Împ. 22:24; Ier. 20:2; Ioan 18:22

3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti* să mă lovească, împotriva Legii!”

*Lev. 19:35; Deut. 25:1, 2; Ioan 7:51

4. Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?”
5. Şi Pavel a zis: „N-am* ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Pe** mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”

*Fap. 24:17. **Exod. 22:28; Ecl. 10:20; 2Pet. 2:10; Iuda 1:8

6. Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu* sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii** în învierea morţilor sunt dat în judecată.”

*Fap. 26:5; Filip. 3:5. **Fap. 24:15, 21; Fap. 26:6; Fap. 28:20

7. Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.
8. Căci* saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.

*Mat. 22:23; Mar. 12:18; Luc. 20:27

9. S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio* vină în omul acesta; dar dacă** i-a vorbit un duh sau un înger…?”

*Fap. 25:25; Fap. 26:31. **Fap. 22:7, 17, 18. Fap. 5:39

10. Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie.
11. În* noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”

*Fap. 18:9; Fap. 27:23, 24

Pavel este dus la Cezareea

12. La ziuă, iudeii au* uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel.

*Fap. 23:21, 30; Fap. 25:3

13. Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci.
14. Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.
15. Acum, dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; şi, până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”
16. Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel.
17. Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”
18. Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.”
19. Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”
20. El a răspuns: „Iudeii* s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.

*Fap. 23:12

21. Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduinţa ta.”
22. Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23. În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea.”
24. Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.
25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26. „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: Plecăciune!
27. Acest* om pe care l-au prins iudeii era să fie omorât de ei; şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman.

*Fap. 21:33; Fap. 24:7

28. Am* vrut să aflu pricina pentru care-l pârau, şi l-am adus înaintea soborului lor.

*Fap. 22:30

29. Am găsit că era pârât pentru* lucruri privitoare la Legea lor, dar** că nu săvârşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

*Fap. 18:15; Fap. 25:19. **Fap. 26:31

30. Mi s-a dat* însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut** şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.”

*Fap. 23:20. **Fap. 24:8; Fap. 25:6

31. Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.
32. A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie.
33. Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui.
34. Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia*,

*Fap. 21:39

35. „Te* voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în palatul** lui Irod.

*Fap. 24:1, 10; Fap. 25:16. **Mat. 27:27

Capitolul 24

Pavel la Cezareea

1. După cinci* zile, a venit marele preot** Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.

*Fap. 21:27. **Fap. 23:2, 30, 35; Fap. 25:2

2. Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel:
„Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.
4. Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5. Am* găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei nazarinenilor

*Luc. 23:2; Fap. 6:13; Fap. 16:20; Fap. 17:6; Fap. 21:28; 1Pet. 2:12, 15

6. şi* a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm** după Legea noastră,

*Fap. 21:28. **Ioan 18:31

7. dar* a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă

*Fap. 21:33

8. şi a poruncit* pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”

*Fap. 28:30

9. Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

10. După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns:
„Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, te poţi încredinţa de lucrul acesta, de când m-am suit să* mă închin la Ierusalim.

*Fap. 21:26; Fap. 23:17

12. Nu* m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod.

*Fap. 25:8; Fap. 28:17

13. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului* părinţilor mei, după Calea** pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci

*Amos 8:14; Fap. 9:2. **2Tim. 1:3. Fap. 26:22; Fap. 28:23

15. şi am* în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că** va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

*Fap. 23:6; Fap. 26:6, 7; Fap. 28:20. **Dan. 12:2; Ioan 5:28, 29

16. De aceea mă* silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

*Fap. 23:1

17. După o lipsă de mai mulţi ani, am* venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu.

*Fap. 11:29, 30; Fap. 20:16; Rom. 15:25; 2Cor. 8:4; Gal. 2:10

18. Tocmai atunci* nişte iudei din Asia m-au găsit curăţat în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

*Fap. 21:26, 27; Fap. 26:21

19. Ei înşişi* ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.

*Fap. 23:30; Fap. 25:16

20. Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului,
21. afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: „Pentru* învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.”

*Fap. 23:6; Fap. 28:20

22. Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul* Lisias.”

*Fap. 24:7

23. Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe* nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

*Fap. 27:3; Fap. 28:16

Pavel stă de vorbă cu Felix

24. După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
25. Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
26. Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i* dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

*Exod. 23:8

Pavel înaintea lui Festus

27. Doi ani au trecut astfel; şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut* să facă pe placul iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

*Exod. 23:2; Fap. 12:3; Fap. 25:9, 14

Capitolul 25

1. Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile, s-a suit de la Cezareea în Ierusalim.
2. Preoţii cei mai de seamă* şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă

*Fap. 24:1; Fap. 25:15

3. şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau* o cursă, ca să-l omoare pe drum.

*Fap. 23:12, 15

4. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo.
5. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă* este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.”

*Fap. 18:14; Fap. 25:18

6. Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezareea.
A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
7. Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe* şi grele învinuiri pe care nu le puteau dovedi.

*Mar. 15:3; Luc. 23:2, 10; Fap. 24:5, 13

8. Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici* împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.”

*Fap. 6:13; Fap. 24:12; Fap. 28:17

9. Festus, care voia* să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei** să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?”

*Fap. 24:27. **Fap. 25:20

10. Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11. Dacă* am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer** să fiu judecat de cezar.”

*Fap. 25:25; Fap. 18:14; Fap. 23:29; Fap. 26:31. **Fap. 26:32; Fap. 28:19

12. Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.”

Împăratul Agripa la Cezareea

13. După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus.
14. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un* om,

*Fap. 24:27

15. împotriva* căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea.

*Fap. 25:2, 3

16. Le-am* răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât.

*Fap. 25:4, 5

17. Ei au venit deci aici; şi, fără întârziere*, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

*Fap. 25:6

18. Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu.
19. Aveau împotriva lui numai* nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.

*Fap. 18:15; Fap. 23, 29

20. Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului, şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.”
22. Agripa* a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.”

*Fap. 9:15

23. A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24. Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată* mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să** mai trăiască.

*Fap. 25:2, 3, 7. **Fap. 22:22

25. Fiindcă am înţeles că n-a făcut* nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur** a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit.

*Fap. 23:9, 29; Fap. 26:31. **Fap. 25:11, 12

26. Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27. Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”

Capitolul 26

Pavel înaintea lui Agripa

1. Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!”
Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:
2. „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei;
3. căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
4. Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
5. Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă* a religiei noastre.

*Fap. 22:3; Fap. 23:6; Fap. 24:15, 21; Filip. 3:5

6. Şi* acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinţei** pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri

*Fap. 23:6. **Gen. 3:15; Gen. 22:18; Gen. 26:4; Gen. 49:10; Deut. 18:15; 2Sam. 7:12; Ps. 132:11; Isa. 4:2; Isa. 7:14; Isa. 9:6; Isa. 40:10; Ier. 23:5; Ier. 33:14-16; Ezec. 34:23; Ezec. 37:24; Dan. 9:24; Mica 7:20; Fap. 13:32; Rom. 15:8; Tit 2:13

7. şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece* seminţii ale noastre care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi** şi noapte. Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât eu de iudei!

*Iac. 1:1. **Luc. 2:37; 1Tes. 3:10; 1Tim. 5:5. Filip. 3:11

8. Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?
9. Şi* eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,

*Ioan 16:2; 1Tim. 1:13

10. şi aşa* am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la** preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.

*Fap. 8:3; Gal. 1:13. **Fap. 9:14, 21; Fap. 22:5

11. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile* şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.

*Fap. 22:19

12. În* acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.

*Fap. 9:3; Fap. 22:6

13. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14. Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.”
15. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.
16. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca* să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

*Fap. 22:15

17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la* care te trimit,

*Fap. 22:21

18. ca să* le deschizi ochii, să** se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea†† împreună cu cei*† sfinţiţi.”

*Isa. 35:5; Isa. 42:7; Luc. 1:79; Ioan 8:12; 2Cor. 4:4; Efes. 1:18; 1Tes. 5:5. **2Cor. 6:14; Efes. 4:18; Efes. 5:8; Col. 1:13; 1Pet. 2:9, 25. Luc. 1:77. ††Efes. 1:11; Col. 1:12. *†Fap. 20:32

19. De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20. Ci am* propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte** vrednice de pocăinţa lor.

*Fap. 9:20, 22, 29; Fap. 11:26; Fap. 13:14, 16-21. **Mat. 3:8

21. Iată de ce au pus iudeii* mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.

*Fap. 21:30, 31

22. Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce* au spus Prorocii şi Moise** că are să se întâmple;

*Luc. 24:27, 44; Fap. 24:14; Fap. 28:23; Rom. 3:21. **Ioan 5:46

23. şi anume, că* Hristosul trebuie să pătimească şi că**, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.”

*Luc. 24:26, 46. **1Cor. 15:20; Col. 1:18; Apoc. 1:5. Luc. 2:32

24. Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti* nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”

*2Împ. 9:11; Ioan 10:20; 1Cor. 1:23; 1Cor. 2:13, 14; 1Cor. 4:10

25. „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26. Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27. Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28. Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29. „Fie curând*, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

*1Cor. 7:7

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută

30. Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat.
31. Şi când au plecat, ziceau* unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.”

*Fap. 23:9, 29; Fap. 25:25

32. Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă* n-ar fi cerut să fie judecat de cezar.”

*Fap. 25:11

Capitolul 27

Plecarea lui Pavel la Roma

1. După ce s-a hotărât* să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.

*Fap. 25:12, 25

2. Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh* macedoneanul din Tesalonic.

*Fap. 19:29

3. A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta* omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei.

*Fap. 24:23; Fap. 28:16

4. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.
5. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
6. Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.
7. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.
8. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea.
9. Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că* trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi

*Lev. 23:27, 29

10. şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.”
11. Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel.
12. Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.
13. Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
14. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.
15. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
16. Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre.
17. După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt.
18. Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
19. şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am* lepădat uneltele corăbiei.

*Iona 1:5

20. Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
21. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
22. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că niciunul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei.
23. Un înger* al Dumnezeului, al căruia** sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte

*Fap. 23:11. **Dan. 6:16; Rom. 1:9; 2Tim. 1:3

24. şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”
25. De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci* am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.

*Luc. 1:45; Rom. 4:20, 21; 2Tim. 1:12

26. Dar trebuie să dăm peste* un ostrov.”

*Fap. 28:1

27. În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.
28. Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
29. De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corăbiei şi doreau să se facă ziuă.
30. Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei,
31. Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.”
32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă jos.
33. Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură.
34. De aceea vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde niciun* păr din cap.”

*1Împ. 1:52; Mat. 10:30; Luc. 12:7; Luc. 21:18

35. După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a* mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce.

*1Sam. 9:13; Mat. 15:36; Mar. 8:6; Ioan 6:11; 1Tim. 4:3, 4

36. Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat.
37. În corabie eram de toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete*.

*Fap. 2:41; Fap. 7:14; Rom. 13:1; 1Pet. 3:20

38. După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
39. Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul; dar au văzut de departe un golf care avea maluri nisipoase şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă.
40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal.
41. Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a* înfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

*2Cor. 11:25

42. Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.
43. Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ;
44. iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au* ajuns toţi teferi la uscat.

*Fap. 27:22

Capitolul 28

Trei luni în insula Malta

1. După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul* se chema Malta.

*Fap. 27:26

2. Barbarii* ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare.

*Rom. 1:14; 1Cor. 14:11; Col. 3:11

3. Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui.
4. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”
5. Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău.
6. Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun* rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau** că este un zeu.

*Mar. 16:18; Luc. 10:19. **Fap. 14:11

Vindecarea tatălui lui Publius

7. În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat*, a pus** mâinile peste el şi l-a vindecat.

*Iac. 5:14, 15. **Mar. 6:5; Mar. 7:32; Mar. 16:18; Luc. 4:40; Fap. 19:11, 12; 1Cor. 12:9, 28

9. Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi.
10. Ni s-a dat mare cinste*; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

*Mat. 15:6; 1Tim. 5:17

Sosirea la Roma

11. După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
12. Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile.
13. De acolo, am mers înainte pe lângă coastă şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile am venit la Puzole,
14. unde am dat peste nişte fraţi care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
15. Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele trei cârciumi”, fraţii care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.
16. Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui* Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaş care-l păzea.

*Fap. 24:25; Fap. 27:3

Pavel propovăduieşte la Roma

17. După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii iudeilor; şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut* ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am** fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor.

*Fap. 24:12, 13; Fap. 25:8. **Fap. 21:33

18. După ce m-au supus la cercetare*, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.

*Fap. 22:24; Fap. 24:10; Fap. 25:8; Fap. 26:31

19. Dar iudeii s-au împotrivit, şi am* fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.

*Fap. 25:11

20. De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; căci din pricina* nădejdii lui Israel port eu acest** lanţ.”

*Fap. 26:6, 7. **Fap. 26:29; Efes. 3:1; Efes. 4:1; Efes. 6:20; 2Tim. 1:16; 2Tim. 2:9; Filim. 1:10, 13

21. Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22. Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte* împotrivire.”

*Luc. 2:34; Fap. 24:5, 14; 1Pet. 2:12; 1Pet. 4:14

23. I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit* Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin** Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţa până seara.

*Luc. 24:27; Fap. 17:3; Fap. 19:8. **Fap. 26:6, 22

24. Unii* au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

*Fap. 14, 4; Fap. 17:4; Fap. 19:9

25. Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri,
26. când a zis: „Du-te* la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

*Isa. 6:9; Ier. 5:21; Ezec. 12:2; Mat. 13:14, 15; Mar. 4:12; Luc. 8:10; Ioan 12:40; Rom. 11:8

27. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
28. Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor*, şi o vor asculta.”

*Mat. 21:41, 43; Fap. 13:46, 47; Fap. 18:6; Fap. 22:21; Fap. 26:17, 18; Rom. 11:11

29. Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma

30. Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,
31. propovăduia* Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.

*Fap. 4:31; Efes. 6:19

Epistola lui Pavel către Romani

Capitolul 1

Urarea

1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat* să fie apostol, pus deoparte** ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

*Fap. 22:21; 1Cor. 1:1; Gal. 1:1; 1Tim. 1:11; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11. **Fap. 9:15; Fap. 13:2; Gal. 1:15

2. pe care o* făgăduise mai înainte prin** prorocii Săi în Sfintele Scripturi.

*Fap. 26:6; Tit 1:2. **Rom. 3:21; Rom. 16:26; Gal. 8:8

3. Ea priveşte pe Fiul Său, născut* din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,

*Mat. 1:6, 16; Luc. 1:32; Fap. 2:30; 2Tim. 2:8

4. iar în ce priveşte* duhul** sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

*Ioan 1:14; Gal. 4:4. **Fap. 13:33. Evr. 9:14

5. prin care am* primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru** Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,

*Rom. 12:3; Rom. 15:15; 1Cor. 15:10; Gal. 1:15; Gal. 2:9; Efes. 3:8. **Fap. 6:7; Rom. 16:26. Fap. 9:15

6. între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7. Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi* să fiţi sfinţi: Har** şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

*Rom. 9:24; 1Cor. 1:2; 1Tes. 4:7. **1Cor. 1:3; 2Cor. 1:2; Gal. 1:3

Pavel şi creştinii din Roma

8. Mai întâi mulţumesc* Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa** voastră este vestită în toată lumea.

*1Cor. 1:4; Filip. 1:3; Col. 1:3, 4; 1Tes. 1:2; Filim. 1:4. **Rom. 16:19; 1Tes. 1:8

9. Dumnezeu*, căruia Îi slujesc** în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele

*Rom. 9:1; 2Cor. 1:23; Filip. 1:8; 1Tes. 2:5. **Fap. 27:23; 2Tim. 1:3. 1Tes. 3:10

10. şi cer totdeauna* ca, prin voia** lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.

*Rom. 15:23, 32; 1Tes. 3:10. **Iac. 4:15

11. Căci doresc să vă văd, ca să* vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,

*Rom. 15:29

12. sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa* pe care o avem împreună, şi voi şi eu.

*Tit 1:4; 2Pet. 1:1

13. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de* multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod** printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum.

*Rom. 15:23. **Filip. 4:17; Fap. 16:7. 1Tes. 2:18

14. Eu* sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.

*1Cor. 9:16

15. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

Neprihănirea se capătă prin credinţă

16. Căci* mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă** ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;

*Ps. 40:9, 10; Mar. 8:38; 2Tim. 1:8. **1Cor. 1:18; 1Cor. 15:2. Luc. 2:30-32; Luc. 24:47; Fap. 3:26; Fap. 13:26, 46; Rom. 2:9

17. deoarece în* ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit** va trăi prin credinţă.”

*Rom. 3:21. **Hab. 2:4; Ioan 3:36; Gal. 3:11; Filip. 3:9; Evr. 10:38

Starea de păcat a omenirii

18. Mânia* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

*Fap. 17:30; Efes. 5:6; Col. 3:6

19. Fiindcă* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu**.

*Fap. 14:17. **Ioan 1:9

20. În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

*Ps. 19:1, etc.; Fap. 14:17; Fap. 17:27

21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

*2Împ. 17:15; Ier. 2:5; Efes. 4:17, 18

22. S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

*Ier. 10:14

23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

*Deut. 4:16, etc.; Ps. 106:20; Isa. 40:18, 25; Ier. 2:11; Ezec. 8:10; Fap. 17:29

24. De aceea*, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că** îşi necinstesc singuri trupurile;

*Ps. 81:12; Fap. 7:42; Efes. 4:18, 19; 2Tes. 2:11, 12. **1Cor. 6:18; 1Tes. 4:4; 1Pet. 4:3. Lev. 18:22

25. căci au schimbat în minciună adevărul* lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în** locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

*1Tes. 1:9; 1Ioan 5:20. **Isa. 44:20; Ier. 10:14; Ier. 13:25; Amos 2:4

26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi* scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;

*Lev. 18:22, 23; Efes. 5:12; Iuda 1:10

27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite*.

*Efes. 5:4

29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu* hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt** vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

*Rom. 2:2. **Rom. 6:21. Ps. 50:18; Osea 7:3

Capitolul 2

Nepocăinţa Iudeilor

1. Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi*; căci** prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

*Rom. 1:20. **2Sam. 12:5-7; Mat. 7:1, 2; Ioan 8:9

2. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile* bunătăţii, îngăduinţei** şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi†† tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

*Rom. 9:23; Efes. 1:7; Efes. 2:4, 7. **Rom. 3:25. Exod. 34:6. ††Isa. 30:18; 2Pet. 3:9, 15

5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi* aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

*Deut. 32:34; Iac. 5:3

6. care* va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

*Iov 34:11; Ps. 62:12; Prov. 24:12; Ier. 17:10; Ier. 32:19; Mat. 16:27; Rom. 14:12; 1Cor. 3:8; 2Cor. 5:10; Apoc. 2:23; Apoc. 20:12; Apoc. 22:12

7. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8. şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc* adevărului şi ascultă de nelegiuire.

*Iov 24:13; Rom. 1:18; 2Tes. 1:8

9. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi* peste iudeu, apoi peste grec.

*Amos 3:2; Luc. 12:47, 48; 1Pet. 4:17

10. Slavă*, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.

*1Pet. 1:7

11. Căci* înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

*Deut. 10:17; 2Cron. 19:7; Iov 34:19; Fap. 10:34; Gal. 2:6; Efes. 6:9; Col. 3:25; 1Pet. 1:17

12. Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege.
13. Pentru că nu* cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.

*Mat. 7:21; Iac. 1:22, 23, 25; 1Ioan 3:7

14. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;
15. şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.
16. Şi faptul acesta se va vedea în* ziua când, după Evanghelia** mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

*Ecl. 12:14; Mat. 25:31; Ioan 12:48; Rom. 3:6; 1Cor. 4:5; Apoc. 20:12. **Ioan 5:22; Fap. 10:42; Fap. 17:31; 2Tim. 4:1, 8; 1Pet. 4:5. Rom. 16:25; 1Tim. 1:11; 2Tim. 2:8

Iudeii nu se pot dezvinovăţi

17. Tu*, care te numeşti iudeu, care te** rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

*Mat. 3:9; Ioan 8:33; Rom. 9:6, 7; 2Cor. 11:22. **Mica 3:11; Rom. 9:4. Isa. 45:25; Isa. 48:2; Ioan 8:41

18. care cunoşti* voia Lui, care ştii să faci deosebire** între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;

*Deut. 4:8; Ps. 147:19, 20. **Filip. 1:10

19. tu, care te* măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,

*Mat. 15:14; Mat. 23:16, 17, 19, 24; Ioan 9:34, 40, 41

20. povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai* dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –

*Rom. 6:17; 2Tim. 1:13; 2Tim. 3:5

21. tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
22. Tu* care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?** Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

*Ps. 50:16, etc.; Mat. 23:3, etc.. **Mal. 3:8

23. Tu*, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

*Rom. 2:17

24. Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este* scris.

*2Sam. 12:14; Isa. 52:5; Ezec. 36:20, 23

Adevărata tăiere împrejur

25. Tăierea împrejur*, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

*Gal. 5:3

26. Dacă* deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

*Fap. 10:34, 35

27. Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te* va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?

*Mat. 12:41, 42

28. Iudeu nu* este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.

*Mat. 3:9; Ioan 8:39; Rom. 9:6, 7; Gal. 6:15; Apoc. 2:9

29. Ci iudeu este acela* care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur** este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda†† nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

*1Pet. 3:4. **Filip. 3:3; Col. 2:11. Rom. 7:6; 2Cor. 3:6. ††1Cor. 4:5; 2Cor. 10:18; 1Tes. 2:4

Capitolul 3

Întâietatea Iudeului

1. Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2. Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că* lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

*Deut. 4:7, 8; Ps. 147:19, 20; Rom. 2:18; Rom. 9:4

3. Şi ce are a face dacă unii* n-au crezut? Necredinţa** lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

*Rom. 10:16; Evr. 4:2. **Num. 23:19; Rom. 9:6; Rom. 11:29; 2Tim. 2:13

4. Nicidecum*! Dimpotrivă, Dumnezeu** să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca†† să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”

*Iov 40:8. **Ioan 3:33. Ps. 62:9; Ps. 116:11. ††Ps. 51:4

5. Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc* în felul oamenilor.)

*Rom. 6:19; Gal. 3:15

6. Nicidecum! Pentru că, altfel, cum* va judeca Dumnezeu lumea?

*Gen. 18:25; Iov 8:3; Iov 34:17

7. Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8. Şi de ce să* nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

*Rom. 5:20; Rom. 6:1, 15

Iudeii şi Neamurile sunt la fel

9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi*, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,

*Rom. 3:23; Gal. 3:22

10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu* este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

*Ps. 14:1-3; Ps. 53:1

12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13. Gâtlejul* lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin** de aspidă;

*Ps. 5:9; Ier. 5:16. **Ps. 140:3

14. gura* le este plină de blestem şi de amărăciune;

*Ps. 10:7

15. au picioarele grabnice* să verse sânge;

*Prov. 1:16; Isa. 59:7, 8

16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu* este înaintea ochilor lor.”

*Ps. 36:1

19. Ştim însă că tot ce* spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice** gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

*Ioan 10:34; Ioan 15:25. **Iov 5:16; Ps. 107:42; Ezec. 16:63; Rom. 1:20; Rom. 2:1. Rom. 2:2; Rom. 3:9, 23

20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin* faptele Legii, deoarece prin** Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

*Ps. 143:2; Fap. 13:39; Gal. 2:16; Gal. 3:11; Efes. 2:8, 9; Tit 3:5. **Rom. 7:7

Iertarea prin credinţă

21. Dar acum s-a arătat o neprihănirea* pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc** Legea şi Prorocii –

aGreacă: dreptate

*Fap. 15:11; Rom. 1:17; Filip. 3:9; Evr. 11:4, etc.. **Ioan 5:46; Fap. 26:22. Rom. 1:2; 1Pet. 1:10

22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin* credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu** este nicio deosebire.

*Rom. 4:0. **Rom. 10:12; Gal. 3:28; Col. 3:11

23. Căci toţi* au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

*Rom. 3:9; Rom. 11:32; Gal. 3:22

24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin* harul Său, prin** răscumpărarea care este în Hristos Isus.

*Rom. 4:16; Efes. 2:8; Tit 3:5, 7. **Mat. 20:28; Efes. 1:7; Col. 1:11; 1Tim. 2:6; Evr. 9:12; 1Pet. 1:18, 19

25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie*, prin credinţa în sângele** Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

*Lev. 16:15; 1Ioan 2:2; 1Ioan 4:10. **Col. 1:20. Fap. 13:38, 39; 1Tim. 1:15; Fap. 17:30; Evr. 9:15

26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27. Unde este, dar*, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

*Rom. 2:17, 23; Rom. 4:2; 1Cor. 1:29, 31; Efes. 2:9

28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin* credinţă, fără faptele Legii.

*Fap. 13:38, 39; Rom. 3:20-22; Rom. 8:3; Gal. 2:16

29. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30. deoarece Dumnezeu este Unul* singur, şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

*Rom. 10:12, 13; Gal. 3:8, 20, 28

Pilda lui Avraam

31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Capitolul 4

1. Ce vom zice, dar, că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam*?

*Isa. 51:2; Mat. 3:9; Ioan 8:33, 39; 2Cor. 11:22

2. Dacă Avraam a fost socotit neprihănit* prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

*Rom. 3:20, 27, 28

3. Căci ce zice Scriptura? „Avraam* a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

*Gen. 15:6; Gal. 3:6; Iac. 2:23

4. Însă, celui* ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

*Rom. 11:6

5. pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit*, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

*Ios. 24:2

6. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
7. „Ferice*”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!

*Ps. 32:1, 2

8. Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!”
9. Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.”
10. Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11. Apoi a* primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să** fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;

*Gen. 17:10. **Luc. 19:9; Rom. 4:12, 16; Gal. 3:7

12. şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.

Moştenirea vine prin credinţă.

13. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni* lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.

*Gen. 17:4, etc.; Gal. 3:29

14. Căci*, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită;

*Gal. 3:18

15. pentru că Legea* aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

*Rom. 3:20; Rom. 5:13, 20; Rom. 7:8, 10, 11; 1Cor. 15:56; 2Cor. 3:7, 9; Gal. 3:10, 19; 1Ioan 3:4

16. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har*, şi pentru ca** făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

*Rom. 3:24. **Gal. 3:22. Isa. 51:2; Rom. 9:8

17. după cum este scris: „Te-am* rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care** învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

*Gen. 17:5. **Rom. 8:11; Efes. 2:1, 5. Rom. 9:26; 1Cor. 1:28; 1Pet. 2:10

18. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa* va fi sămânţa ta.”

*Gen. 15:5

19. Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a* uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

*Gen. 17:17; Gen. 18:11; Evr. 11:11, 12

20. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
21. deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate* să şi împlinească.

*Ps. 115:3; Luc. 1:37, 45; Evr. 11:19

22. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.”
23. Dar nu* numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”;

*Rom. 15:4; 1Cor. 10:6, 11

24. ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel* ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

*Fap. 2:24; Fap. 13:30

25. care* a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat** din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

*Isa. 53:5, 6; Rom. 3:25; Rom. 5:6; Rom. 8:32; 2Cor. 5:21; Gal. 1:4; Evr. 9:28; 1Pet. 2:24; 1Pet. 3:18. **1Cor. 15:17; 1Pet. 1:21

Capitolul 5

Roadele acestui fapt

1. Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă*, avema pace** cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

aSau: Să avem

*Isa. 32:17; Ioan 16:33; Rom. 3:28, 30. **Efes. 2:14; Col. 1:20. Ioan 10:9; Ioan 14:6; Efes. 2:18; Efes. 3:12; Evr. 10:19

2. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în* care suntem; şi ne bucurăm** în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

*1Cor. 15:1. **Evr. 3:6

3. Ba mai mult, ne* bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim** că necazul aduce răbdare,

*Mat. 5:11, 12; Fap. 5:41; 2Cor. 12:10; Filip. 2:17; Iac. 1:2, 12; 1Pet. 3:14. **Iac. 1:3

4. răbdarea* aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

*Iac. 1:12

5. Însă nădejdea* aceasta nu înşală, pentru că** dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

*Filip. 1:20. **2Cor. 1:22; Gal. 4:6; Efes. 1:13, 14

6. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a* murit pentru cei nelegiuiţi.

*Rom. 4:25; Rom. 5:8

7. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8. Dar Dumnezeu* Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

*Ioan 15:13; 1Pet. 3:18; 1Ioan 3:16; 1Ioan 4:9, 10

9. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin* sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu**.

*Rom. 3:25; Efes. 2:13; Evr. 9:14; 1Ioan 1:7. **Rom. 1:18; 1Tes. 1:10

10. Căci, dacă* atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi** cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

*Rom. 8:32. **2Cor. 5:18, 19; Efes. 2:16; Col. 1:20, 21. Ioan 5:26; Ioan 14:19; 2Cor. 4:10, 11

11. Şi nu numai atât, dar ne* şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

*Rom. 2:17; Rom. 3:29, 30; Gal. 4:9

Păcatul şi harul

12. De aceea, după cum printr-un* singur om a intrat păcatul în lume, şi prin** păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

*Gen. 3:6; 1Cor. 15:21. **Gen. 2:17; Rom. 6:23; 1Cor. 15:21

13. (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul* nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.

*Rom. 4:15; 1Ioan 3:4

14. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care* este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

*1Cor. 15:21, 22, 45

15. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor* mulţi.

*Isa. 53:11; Mat. 20:28; Mat. 26:28

16. Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17. Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18. …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe* toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

*Ioan 12:32; Evr. 2:9

19. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20. Ba încă şi Legea* a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit** şi mai mult;

*Ioan 15:22; Rom. 3:20; Rom. 4:15; Rom. 7:8; Gal. 3:19, 23. **Luc. 7:47; 1Tim. 1:14

21. pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Capitolul 6

Harul ne izbăveşte de stăpânirea păcatului

1. Ce vom zice, dar? Să păcătuim* mereu, ca să se înmulţească harul?

*Rom. 3:8; Rom. 6:15

2. Nicidecum! Noi, care am* murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

*Rom. 6:11; Rom. 7:4; Gal. 2:19; Gal. 6:14; Col. 3:3; 1Pet. 2:24

3. Nu ştiţi că toţi câţi* am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în** moartea Lui?

*Gal. 3:27. **1Cor. 15:29

4. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi* împreună cu El, pentru ca, după cum** Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa†† şi noi să trăim o viaţă nouă.

*Col. 2:12. **Rom. 8:11; 1Cor. 6:14; 2Cor. 13:4. Ioan 2:11; Ioan 11:40. ††Gal. 6:15; Efes. 4:22-24; Col. 3:10

5. În adevăr, dacă* ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

*Filip. 3:10, 11

6. Ştim bine că omul* nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul** păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

*Gal. 2:20; Gal. 5:24; Gal. 6:14; Efes. 4:22; Col. 3:5, 9. **Col. 2:11

7. căci cine* a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

*1Pet. 4:1

8. Acum, dacă* am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

*2Tim. 2:11

9. întrucât ştim că Hristosul* înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.

*Apoc. 1:18

10. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a* murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte** pentru Dumnezeu.

*Evr. 9:27, 28. **Luc. 20:38

11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi* faţă de păcat, şi vii** pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

*Rom. 6:2. **Gal. 2:19

12. Deci* păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

*Ps. 19:13; Ps. 119:133

13. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele* voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă** pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

*Rom. 7:5; Col. 3:5; Iac. 4:1. **Rom. 12:1; 1Pet. 2:24; 1Pet. 4:2

14. Căci* păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

*Rom. 7:4, 6; Rom. 8:2; Gal. 5:18

Harul nu îndreptăţeşte păcatul

15. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că* nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

*1Cor. 9:21

16. Nu ştiţi că, dacă* vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

*Mat. 6:24; Ioan 8:34; 2Pet. 2:19

17. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul* învăţăturii pe care aţi primit-o.

*2Tim. 1:13

18. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi* de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –

*Ioan 8:32; 1Cor. 7:22; Gal. 5:1; 1Pet. 2:16

19. Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20. Căci, atunci când eraţi robi* ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

*Ioan 8:34

21. Şi ce* roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul** acestor lucruri este moartea.

*Rom. 7:5. **Rom. 1:32

22. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi* de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.

*Ioan 8:32

23. Fiindcă plata* păcatului este moartea, dar darul** fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

*Gen. 2:17; Rom. 5:12; Iac. 1:15. **Rom. 2:7; Rom. 5:17, 21; 1Pet. 1:4

Capitolul 7

Creştinul izbăvit de Lege

1. Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?
2. Căci femeia* măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el;
dar dacă-i** moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.

*1Cor. 7:39. **Mat. 5:32

3. Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
4. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi* murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

*Rom. 8:2; Gal. 2:19; Gal. 5:18; Efes. 2:15; Col. 2:14; Gal. 5:22

5. Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau* în mădularele noastre şi ne făceau să** aducem roade pentru moarte.

*Rom. 6:13. **Rom. 6:21; Gal. 5:19; Iac. 1:15

6. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un* duh nou, iar nu după vechea slovă.

*Rom. 2:29; 2Cor. 3:6

Legea dă cunoştinţa păcatului

7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?
Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am* cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să** nu pofteşti!”

*Rom. 3:20. **Exod. 20:17; Deut. 5:21; Fap. 20:33; Rom. 13:9

8. Apoi păcatul* a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.

*Rom. 4:15; Rom. 5:20

9. Odinioară, fiindcă eram fără* Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.

*1Cor. 15:56

10. Şi porunca, ea, care* trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.

*Lev. 18:5; Ezec. 20:11, 13, 21; 2Cor. 3:7

11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12. Aşa că Legea*, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

*Ps. 19:8; Ps. 119:38, 137; 1Tim. 1:8

13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Lupta firii pământeşti împotriva Duhului

14. Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut* rob păcatului.

*1Împ. 21:20, 25; 2Împ. 17:17

15. Căci nu ştiu ce fac: nu* fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

*Gal. 5:17

16. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
17. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în* mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

*Gen. 6:5; Gen. 8:21

19. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
20. Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
22. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi* place Legea** lui Dumnezeu;

*Ps. 1:2. **2Cor. 4:16; Efes. 3:16; Col. 3:9, 10

23. dar văd în* mădularele mele o altă** lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

*Gal. 5:17. **Rom. 6:13, 19

24. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?
25. Mulţumiri* fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

*1Cor. 15:57

Capitolul 8

Creştinul trăieşte după Duh

1. Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu* trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

*Rom. 8:4; Gal. 5:16, 25

2. În adevăr, legea* Duhului** de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

*Ioan 8:36; Rom. 6:18, 22; Gal. 2:19; Gal. 5:1. **1Cor. 15:45; 2Cor. 3:6. Rom. 7:24, 25

3. Căci – lucru* cu neputinţă Legii, întrucât firea pământeascăa o făcea fără putere – Dumnezeu** a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

aGreacă: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pământească”

*Fap. 13:39; Rom. 3:20; Evr. 7:18, 19; Evr. 10:1, 2, 10, 14. **2Cor. 5:21; Gal. 3:13

4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care* trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

*Rom. 8:1

5. În adevăr, cei ce* trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei** ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.

*Ioan 3:6; 1Cor. 2:14. **Gal. 5:22, 25

6. Şi umblarea* după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

*Rom. 6:21; Rom. 8:13; Gal. 6:8

7. Fiindcă umblarea* după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici** nu poate să se supună.

*Iac. 4:4. **1Cor. 2:14

8. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul* lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul** lui Hristos, nu este al Lui.

*1Cor. 3:16; 1Cor. 6:19. **Ioan 3:34; Gal. 4:6; Filip. 1:19; 1Pet. 1:11

10. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11. Şi dacă Duhul Celui* ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel** ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

*Fap. 2:24. **Rom. 6:4, 5; 1Cor. 6:14; 2Cor. 4:14; Efes. 2:5

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii

12. Aşadar*, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

*Rom. 6:7, 14

13. Dacă trăiţi* după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară** faptele trupului, veţi trăi.

*Rom. 8:6; Gal. 6:8. **Efes. 4:22; Col. 3:5

14. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi* de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

*Gal. 5:18

15. Şi voi n-aţi* primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică**; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava††!, adică: Tată!”

*1Cor. 2:12; Evr. 2:15. **2Tim. 1:7; 1Ioan 4:18. Isa. 56:6; Gal. 4:5, 6. ††Mar. 14:36

16. Însuşi* Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

*2Cor. 1:22; 2Cor. 5:5; Efes. 1:13; Efes. 4:30

17. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori*: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim** cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

*Fap. 26:18; Gal. 4:7. **Fap. 14:22; Filip. 1:29; 2Tim. 2:11, 12

18. Eu socotesc că suferinţele* din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

*2Cor. 4:17; 1Pet. 1:6, 7; 1Pet. 4:13

19. De asemenea, şi firea* aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea** fiilor lui Dumnezeu.

*2Pet. 3:13. **1Ioan 3:2; Gen. 3:19

20. Căci firea* a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,

*Rom. 8:22

21. că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
22. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină* şi suferă durerile naşterii.

*Ier. 12:11

23. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade* ale Duhului, suspinăm** în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului†† nostru.

*2Cor. 5:5; Efes. 1:14. **2Cor. 5:2, 4. Luc. 20:36. ††Luc. 21:28; Efes. 4:30

24. Căci în nădejdea* aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?

*2Cor. 5:7; Evr. 11:1

25. Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26. Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu* ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi** Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

*Mat. 20:22; Iac. 4:3. **Zah. 12:10; Efes. 6:18

27. Şi Cel* ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după** voia lui Dumnezeu.

*1Cron. 28:9; Ps. 7:9; Prov. 17:3; Ier. 11:20; Ier. 17:10; Ier. 20:12; Fap. 1:24; 1Tes. 2:4; Apoc. 2:23. **1Ioan 5:14

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

28. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce* sunt chemaţi după planul Său.

*Rom. 9:11, 23, 24; 2Tim. 1:9

29. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai* dinainte, i-a şi hotărât mai** dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca†† El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

*Exod. 33:12, 17; Ps. 1:6; Ier. 1:5; Mat. 7:23; Rom. 11:2; 2Tim. 2:19; 1Pet. 1:2. **Efes. 1:5, 11. Ioan 17:22; 2Cor. 3:18; Filip. 3:21; 1Ioan 3:2. ††Col. 1:15, 18; Evr. 1:6; Apoc. 1:5

30. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat*; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi**; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

*Rom. 1:6; Rom. 9:24; Efes. 4:4; Evr. 9:15; 1Pet. 2:9. **1Cor. 6:11. Ioan 17:22; Efes. 2:6

31. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32. El*, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a** dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

*Rom. 5:6, 10. **Rom. 4:25

33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu* este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!

*Isa. 50:8, 9; Apoc. 12:10, 11

34. Cine-i* va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă** la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

*Iov 34:29. **Mar. 16:19; Col. 3:1; Evr. 1:3; Evr. 8:1; Evr. 12:2; 1Pet. 3:22. Evr. 7:25; Evr. 9:24; 1Ioan 2:1

35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. După cum este scris: „Din* pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

*Ps. 44:22; 1Cor. 15:30, 31; 2Cor. 4:11

37. Totuşi*, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

*1Cor. 15:57; 2Cor. 2:14; 1Ioan 4:4; 1Ioan 5:4, 5; Apoc. 12:11

38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile*, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

*Efes. 1:21; Efes. 6:12; Col. 1:16; Col. 2:25; 1Pet. 3:22

39. nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făpturăa, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

aSau: zidire

Capitolul 9

Pavel şi mântuirea israeliţilor

1. Spun* adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,

*Rom. 1:9; 2Cor. 1:23; 2Cor. 11:31; 2Cor. 12:19; Gal. 1:20; Filip. 1:8; 1Tim. 2:7

2. că* simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.

*Rom. 10:1

3. Căci aproape să* doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

*Exod. 32:32

4. Ei* sunt israeliţi, au** înfierea, slava, legămintele††, darea Legii*†, slujba dumnezeiască†*, făgăduinţele**†,

*Deut. 7:6. **Exod. 4:22; Deut. 14:1; Ier. 31:9. 1Sam. 4:21; 1Împ. 8:11; Ps. 63:2; Ps. 78:61. ††Fap. 3:25; Evr. 8:8-10. *†Ps. 147:19. †*Evr. 9:1. **†Fap. 13:32; Rom. 3:2; Efes. 2:12

5. patriarhii*, şi din** ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

*Deut. 10:15; Rom. 11:28. **Luc. 3:23; Rom. 1:3. Ier. 23:6; Ioan 1:1; Fap. 20:28; Evr. 1:8; 1Ioan 5:20

Dumnezeu este stăpân să aleagă.

6. Dar aceasta nu* înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu** toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel;

*Num. 23:19; Rom. 3:3. **Ioan 8:39; Rom. 2:28, 29; Rom. 4:12, 16; Gal. 6:16

7. şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu* toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac** vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.”

*Gal. 4:23. **Gen. 21:12; Evr. 11:18

8. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii* făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

*Gal. 4:28

9. Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta* Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.”

*Gen. 18:10, 14

10. Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca*. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

*Gen. 25:21

11. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin* Cel ce cheamă –

*Rom. 4:17; Rom. 8:28

12. s-a zis Rebecăi: „Cel* mai mare va fi rob celui mai mic”,

*Gen. 25:23

13. după cum este scris: „Pe Iacov* l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

*Deut. 21:15; Prov. 13:24; Mal. 1:2, 3; Mat. 10:37; Luc. 14:26; Ioan 12:25

Dumnezeu se îndură de cine-I place

14. Deci ce vom zice? Nu cumva* este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

*Deut. 32:4; 2Cron. 19:7; Iov 8:3; Iov 34:10; Ps. 92:15

15. Căci El a zis lui Moise: „Voi avea* milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

*Exod. 33:19

16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
17. Fiindcă Scriptura* zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins**, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

*Gal. 3:8, 22. **Exod. 9:16

18. Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
19. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci* cine poate sta împotriva voii Lui?”

*2Cron. 20:6; Iov 9:12; Iov 23:13; Dan. 4:35

20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va* zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

*Isa. 29:16; Isa. 45:6; Isa. 64:8

21. Nu este olarul* stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un** vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

*Prov. 16:4; Ier. 18:6. **2Tim. 2:20

22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase* ale mâniei, făcute** pentru piere;

*1Tes. 5:9. **1Pet. 2:8; Iuda 1:4

23. şi să-Şi arate bogăţia* slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit** mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

*Rom. 2:4; Efes. 1:7; Col. 1:27. **Rom. 8:28-30

24. Astfel, El ne-a chemat nu* numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,

*Rom. 3:29

25. după cum zice în Osea: „Voi* numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.

*Osea 2:23; 1Pet. 2:10

26. Şi* acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

*Osea 1:10

27. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar* dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa** va fi mântuită.

*Isa. 10:22, 23. **Rom. 11:5

28. Căci Domnul va împlini pe deplin* şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”

*Isa. 28:22

29. Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă* nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca** Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

*Isa. 1:9; Plâng. 3:22. **Isa. 13:19; Ier. 50:40

Neamurile au căpătat mântuirea

30. Deci ce vom zice? Neamurile*, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care** se capătă prin credinţă;

*Rom. 4:11; Rom. 10:20. **Rom. 1:17

31. pe când Israel, care umbla* după o Lege care să dea neprihănirea, n-a** ajuns la Legea aceasta.

*Rom. 10:2; Rom. 11:7. **Gal. 5:4

32. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au* lovit de Piatra de poticnire,

*Luc. 2:34; 1Cor. 1:23

33. după cum este scris: „Iată* că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi** cine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

*Ps. 118:22; Isa. 8:14; Isa. 28:16; Mat. 21:42; 1Pet. 2:6-8. **Rom. 10:11

Capitolul 10

Mântuirea este aproape

1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.
2. Le mărturisesc că* ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

*Fap. 21:20; Fap. 22:3; Gal. 1:14; Gal. 4:17; Rom. 9:31

3. pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu*, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi** şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

*Rom. 1:17; Rom. 9:30. **Filip. 3:9

4. Căci Hristos* este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

*Mat. 5:17; Gal. 3:24

5. În adevăr, Moise scrie că omul* care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.

*Lev. 18:5; Neem. 9:29; Ezec. 20:11, 13, 21; Gal. 3:12

6. Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să* nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să coboare adică pe Hristos din cer.)

*Deut. 30:12, 13

7. Sau: „Cine se va coborî în Adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)
8. Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape* de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.

*Deut. 30:14

9. Dacă* mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

*Mat. 10:32; Luc. 12:8; Fap. 8:37

10. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11. după cum zice Scriptura: „Oricine* crede în El nu va fi dat de ruşine.”

*Isa. 28:16; Isa. 49:23; Ier. 17:7; Rom. 9:33

12. În adevăr, nu* este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi** Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

*Fap. 15:9; Rom. 3:22; Gal. 3:28. **Fap. 10:36; Rom. 3:29; 1Tim. 2:5. Efes. 1:7; Efes. 2:4, 7

13. Fiindcă* „oricine va chema Numele** Domnului va fi mântuit.”

*Ioel 2:32; Fap. 2:21. **Fap. 9:14

Lucrul acesta a fost vestit

14. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15. Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât* de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

*Isa. 52:7; Naum 1:15

16. Dar nu* toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne**, cine a crezut propovăduirea noastră?”

*Rom. 3:3; Evr. 4:2. **Isa. 53:1; Ioan 12:38

17. Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18. Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin* tot pământul, şi** cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”

*Ps. 19:4; Mat. 24:14; Mat. 28:19; Mar. 16:15; Col. 1:6, 23. **1Împ. 18:10; Mat. 4:8

19. Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă* voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam** fără pricepere.”

*Deut. 32:21; Rom. 11:11. **Tit 3:3

20. Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost* găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”

*Isa. 65:1; Rom. 9:30

21. Pe când, despre Israel zice: „Toată* ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.”

*Isa. 65:2

Capitolul 11

Orbirea lui Israel

1. Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi* eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

*1Sam. 12:22; Ier. 31:37; 2Cor. 11:22; Filip. 3:5

2. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a* cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

*Rom. 8:29

3. „Doamne*, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?

*1Împ. 19:10, 14

4. Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am* păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”

*1Împ. 19:18

5. Tot aşa*, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.

*Rom. 9:27

6. Şi dacă* este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

*Rom. 4:4, 5; Gal. 5:4; Deut. 9:4, 5

7. Deci ce urmează? Că Israel* n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,

*Rom. 9:31; Rom. 10:9

8. după cum este scris: „Dumnezeu* le-a dat un duh de adormire, ochi** ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

*Isa. 29:10. **Deut. 29:4; Isa. 6:9; Ier. 5:21; Ezec. 12:2; Mat. 13:14; Ioan 12:40; Fap. 28:26, 27

9. Şi David zice: „Masa lor să* li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

*Ps. 69:22

10. Să* li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

*Ps. 69:23

Înştiinţarea Neamurilor

11. Întreb, dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin* alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

*Fap. 13:46; Fap. 18:6; Fap. 22:18, 21; Fap. 28, 24, 28; Rom. 10:19

12. dacă deci alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13. V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt* apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea

*Fap. 9:15; Fap. 13:2; Fap. 22:21; Rom. 15:16; Gal. 1:16; Gal. 2:2, 7-9; Efes. 3:8; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11

14. şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să* mântuiesc pe unii din ei.

*1Cor. 7:16; 1Cor. 9:22; 1Tim. 4:16; Iac. 5:20

15. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16. Iar dacă cele dintâi roade* sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

*Lev. 23:10; Num. 15:18-21

17. Iar dacă unele* din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu**, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

*Ier. 11:16. **Fap. 2:39; Efes. 2:12, 13

18. nu* te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

*1Cor. 10:12

19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu* te îngâmfa, dar, ci teme-te**!

*Rom. 12:16. **Prov. 28:14; Isa. 66:2; Filip. 2:12

21. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22. Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă* nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi** tu.

*1Cor. 15:2; Evr. 3:6, 14. **Ioan 15:2

23. Şi chiar ei, dacă* nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.

*2Cor. 3:16

24. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

25. Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi*, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire** care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.

*Rom. 12:16. **Rom. 11:7; 2Cor. 3:14. Luc. 21:24; Apoc. 7:9

26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni* din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

*Isa. 59:20; Ps. 14:7

27. Acesta* va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

*Isa. 27:9; Ier. 31:31, etc.; Evr. 8:8; Evr. 10:16

28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi*, din pricina părinţilor lor.

*Deut. 7:8; Deut. 9:5; Deut. 10:15

29. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută*.

*Num. 23:19

30. După cum voi odinioară* n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum,

*Efes. 2:2; Col. 3:7

31. tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32. Fiindcă Dumnezeu* a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

*Rom. 3:9; Gal. 3:22

33. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât* de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese** sunt căile Lui!

*Ps. 36:6. **Iov 11:7; Ps. 92:5

34. Şi, în adevăr*, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine** a fost sfetnicul Lui?

*Iov 15:8; Isa. 40:13; Ier. 23:18; 1Cor. 2:16. **Iov 36:22

35. Cine* I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”

*Iov 35:7; Iov 41:11

36. Din El*, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui** să fie slava în veci! Amin.

*1Cor. 8:6; Col. 1:16. **Gal. 1:5; 1Tim. 1:17; 2Tim. 4:18; Evr. 13:21; 1Pet. 5:11; 2Pet. 3:18; Iuda 1:25; Apoc. 1:6

Capitolul 12

Predarea în slujba lui Dumnezeu

1. Vă îndemn*, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să** aduceţi trupurile voastre ca o jertfㆆ vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

*2Cor. 10:1. **1Pet. 2:5. Ps. 50:13, 14; Rom. 6:13, 16, 19; 1Cor. 6:13, 20. ††Evr. 10:20

2. Să* nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi**, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

*1Pet. 1:14; 1Ioan 2:15. **Efes. 1:18; Efes. 4:23; Col. 1:21, 22; Col. 3:10. Efes. 5:10, 17; 1Tes. 4:3

3. Prin harul* care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să** nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

*Rom. 1:5; Rom. 15:15; 1Cor. 3:10; 1Cor. 15:10; Gal. 2:9; Efes. 3:2, 7, 8. **Prov. 25:27; Ecl. 7:16; Rom. 11:20. 1Cor. 12:7, 11; Efes. 4:7

4. Căci, după cum* într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,

*1Cor. 12:12; Efes. 4:16

5. tot aşa şi noi*, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.

*1Cor. 10:17; 1Cor. 12:20, 27; Efes. 1:23; Efes. 4:25

6. Deoarece avem* felurite daruri, după** harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

*1Cor. 12:4; 1Pet. 4:10, 11. **Rom. 12:3. Fap. 11:27; 1Cor. 12:10, 28; 1Cor. 13:2; 1Cor. 14:1, 6, 29, 31

7. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine* învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.

*Fap. 13:1; Gal. 6:6; Efes. 4:11; 1Tim. 5:17

8. Cine* îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine** dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu†† bucurie.

*Fap. 15:32; 1Cor. 14:3. **Mat. 6:1-3. Fap. 20:28; 1Tim. 5:17; Evr. 13:7, 24; 1Pet. 5:2. ††2Cor. 9:7

Dragostea să se arate în toate

9. Dragostea* să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază** de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

*1Tim. 1:5; 1Pet. 1:22. **Ps. 34:14; Ps. 36:4; Ps. 97:10; Amos 5:15

10. Iubiţi-vă unii pe alţii cu* o dragoste frăţească. În cinste**, fiecare să dea întâietate altuia.

*Evr. 13:1; 1Pet. 1:22; 1Pet. 2:17; 1Pet. 3:8; 2Pet. 1:7. **Filip. 2:3; 1Pet. 5:5

11. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
12. Bucuraţi-vă* în nădejde. Fiţi răbdători** în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

*Luc. 10:20; Rom. 5:2; Rom. 15:13; Filip. 3:1; Filip. 4:4; 1Tes. 5:16; Evr. 3:6; 1Pet. 4:13. **Luc. 21:19; 1Tim. 6:11; Evr. 10:36; Evr. 12:1; Iac. 1:4; Iac. 5:7; 1Pet. 2:19, 20. Luc. 18:1; Fap. 2:42; Fap. 12:5; Efes. 6:18; Col. 4:2; 1Tes. 5:17

13. Ajutaţi* pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori** de oaspeţi.

*1Cor. 16:1; 2Cor. 9:1, 12; Evr. 6:10; Evr. 13:16; 1Ioan 3:17. **1Tim. 3:2; Tit 1:8; Evr. 13:2; 1Pet. 4:9

14. Binecuvântaţi* pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi, şi nu blestemaţi.

*Mat. 5:44; Luc. 6:28; Luc. 23:34; Fap. 7:60; 1Cor. 4:12; 1Pet. 2:23; 1Pet. 3:9

15. Bucuraţi-vă* cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

*1Cor. 12:26

16. Aveţi* aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu** umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

*Rom. 15:5; 1Cor. 1:10; Filip. 2:2; Filip. 3:16; 1Pet. 3:8. **Ps. 131:1, 2; Ier. 45:5. Prov. 3:7; Prov. 26:12; Isa. 5:21; Rom. 11:25

Răzbunarea este a Domnului

17. Nu* întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi** ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

*Prov. 20:22; Mat. 5:39; 1Tes. 5:15; 1Pet. 3:9. **Rom. 14:16; 2Cor. 8:21

18. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi* în pace cu toţi oamenii.

*Mar. 9:50; Rom. 14:19; Evr. 12:14

19. Preaiubiţilor, nu* vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea** este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.

*Lev. 19:18; Prov. 24:29; Rom. 12:17. **Deut. 32:35; Evr. 10:30

20. Dimpotrivă*: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

*Exod. 23:4, 5; Prov. 25:21, 22; Mat. 5:44

21. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.

Capitolul 13

Supunerea faţă de stăpânire

1. Oricine să* fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi** stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

*Tit 3:1; 1Pet. 2:13. **Prov. 8:15, 16; Dan. 2:21; Dan. 4:32; Ioan 19:11

2. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii*, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.

*Tit 3:1

3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă* binele, şi vei avea laudă de la ea.

*1Pet. 2:14; 1Pet. 3:13

4. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5. De aceea, trebuie* să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci** şi din îndemnul cugetului.

*Ecl. 8:2. **1Pet. 2:19

6. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7. Daţi* tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

*Mat. 22:21; Mar. 12:17; Luc. 20:25

Dragostea este împlinirea Legii

8. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine* iubeşte pe alţii a împlinit Legea.

*Rom. 13:10; Gal. 5:14; Col. 3:14; 1Tim. 1:5; Iac. 2:8

9. De fapt: „Să* nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să** iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

*Exod. 20:13, etc.; Deut. 5:17, etc.; Mat. 19:18. **Lev. 19:18; Mat. 22:39; Mar. 12:31; Gal. 5:14; Iac. 2:8

10. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea* deci este împlinirea Legii.

*Mat. 22:40; Rom. 13:8

Veghere şi curăţie

11. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă* treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

*1Cor. 15:34; Efes. 5:14; 1Tes. 5:5, 6

12. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să* ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să** ne îmbrăcăm cu armele luminii.

*Efes. 5:11; Col. 3:8. **Efes. 6:13; 1Tes. 5:8

13. Să* trăim frumos, ca în timpul zilei, nu** în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu†† în certuri şi în pizmă;

*Filip. 4:8; 1Tes. 4:12; 1Pet. 2:12. **Prov. 23:20; Luc. 21:34; 1Pet. 4:3. 1Cor. 6:9; Efes. 5:5. ††Iac. 3:14

14. ci îmbrăcaţi-vă* în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă** de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

*Gal. 3:27; Efes. 4:24; Col. 3:10. **Gal. 5:16; 1Pet. 2:11

Capitolul 14

Îngăduinţa creştinească

1. Primiţi bine pe cel slab* în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

*Rom. 15:1, 7; 1Cor. 8:9, 11; 1Cor. 9:22

2. Unul crede că poate* să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.

*Rom. 14:14; 1Cor. 10:25; 1Tim. 4:4; Tit 1:15

3. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine* nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

*Col. 2:16

4. Cine eşti tu*, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

*Iac. 4:12

5. Unul* socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

*Gal. 4:10; Col. 2:16

6. Cine* face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri** lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.

*Gal. 4:10. **1Cor. 10:31; 1Tim. 4:3

7. În adevăr, niciunul* din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.

*1Cor. 6:19, 20; Gal. 2:20; 1Tes. 5:10; 1Pet. 4:2

8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9. Căci Hristos* pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire** şi peste cei morţi, şi peste cei vii.

*2Cor. 5:15. **Fap. 10:36

10. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi* ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

*Mat. 25:31, 32; Fap. 10:42; Fap. 17:31; 2Cor. 5:10; Iuda 1:14, 15

11. Fiindcă este scris: „Pe viaţa* Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”

*Isa. 45:23; Filip. 2:10

12. Aşa că fiecare* din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

*Mat. 12:36; Gal. 6:5; 1Pet. 4:5

Să nu jignim pe fratele nostru

13. Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să* nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

*1Cor. 8:9, 13; 1Cor. 10:32

14. Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că* nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel** ce crede că este necurat.

*Fap. 10:15; Rom. 14:2, 20; 1Cor. 10:25; 1Tim. 4:4; Tit 1:15. **1Cor. 8:7, 10

15. Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu* nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

*1Cor. 8:11

16. Nu* faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.

*Rom. 12:17

17. Căci* Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

*1Cor. 8:8

18. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut* lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

*2Cor. 8:21

19. Aşadar*, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră**.

*Ps. 34:14; Rom. 12:18. **Rom. 15:2; 1Cor. 14:12; 1Tes. 5:11

20. Să nu nimiceşti, pentru* o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate** lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.

*Rom. 14:15. **Mat. 15:11; Fap. 10:15; Rom. 14:14; Tit 1:15. 1Cor. 8:9-12

21. Bine este să nu mănânci carne*, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

*1Cor. 8:13

22. Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice* de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.

*1Ioan 3:21

23. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot* ce nu vine din încredinţare e păcat.

*Tit 1:15

Capitolul 15

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

1. Noi*, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile** celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

*Gal. 6:1. **Rom. 14:1

2. Fiecare* din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii** altora.

*1Cor. 9:19, 22; 1Cor. 10:24, 33; 1Cor. 13:5; Filip. 2:4, 5. **Rom. 14:19

3. Căci* şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările** celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.”

*Mat. 26:39; Ioan 5:30; Ioan 6:38. **Ps. 69:9

4. Şi tot ce a fost* scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

*Rom. 4:23, 24; 1Cor. 9:9, 10; 1Cor. 10:11; 2Tim. 3:16, 17

5. Dumnezeul* răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;

*Rom. 12:16; 1Cor. 1:10; Filip. 3:16

6. pentru ca toţi împreună, cu* o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

*Fap. 4:24, 32

7. Aşadar, primiţi-vă* unii pe alţii, cum** v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

*Rom. 14:1, 3. **Rom. 5:2

Hristos a întărit făgăduinţele

8. Hristos* a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să** întărească făgăduinţele date părinţilor;

*Mat. 15:24; Ioan 1:11; Fap. 3:25, 26; Fap. 13:46. **Rom. 3:3; 2Cor. 1:20

9. şi ca Neamurile să slăvească* pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea** Te voi lăuda printre Neamuri şi voi cânta Numelui Tău.”

*Ioan 10:16; Rom. 9:23. **Ps. 18:49

10. Este zis iarăşi: „Înveseliţi-vă*, Neamuri, împreună cu poporul Lui.”

*Deut. 32:43

11. Şi iarăşi: „Lăudaţi* pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.”

*Ps. 117:1

12. Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va* ieşi o Rădăcină care Se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.”

*Isa. 11:1, 10; Apoc. 5:5; Apoc. 22:16

13. Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria* şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

*Rom. 12:12; Rom. 14:17

Pavel despre slujba lui

14. În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt* încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini** şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.

*2Pet. 1:12; 1Ioan 2:21. **1Cor. 8:1, 7, 10

15. Totuşi, ici colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului* pe care mi l-a dat Dumnezeu,

*Rom. 1:5; Rom. 12:3; Gal. 1:15; Efes. 3:7, 8

16. ca să* fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă** bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.

*Rom. 11:13; Gal. 2:7-9; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11. **Isa. 66:20; Filip. 2:17

17. Eu, dar, mă pot lăuda în* Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.

*Evr. 5:1

18. Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe* care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca** să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,

*Fap. 21:19; Gal. 2:8. **Rom. 1:5; Rom. 16:26

19. fie prin* puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.

*Fap. 19:11; 2Cor. 12:12

20. Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca* să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

*2Cor. 10:13, 15, 16

21. după cum este scris: „Aceia cărora* nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.”

*Isa. 52:15

Planurile apostolului

22. Iată ce m-a* împiedicat de multe ori să vin la voi.

*Rom. 1:13; 1Tes. 2:17, 18

23. Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi* fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,

*Fap. 19:21; Rom. 1:11; Rom. 15:32

24. nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi* să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

*Fap. 15:3

25. Acum mă duc* la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.

*Fap. 19:21; Fap. 20:22; Fap. 24:17

26. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au* avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.

*1Cor. 16:1, 2; 2Cor. 8:1

27. Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă* Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este** de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti.

*2Cor. 9:2, 12; Rom. 11:17. **1Cor. 9:41; Gal. 6:6

28. După ce-mi voi împlini, dar, însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri*, voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi.

*Filip. 4:17

29. Ştiu* că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.

*Rom. 1:11

30. Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru* dragostea Duhului, să** vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

*Filip. 2:1. **2Cor. 1:11; Col. 4:12

31. ca să* fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea şi pentru ca slujba** pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi;

*2Tes. 3:2. **2Cor. 8:4

32. şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia* lui Dumnezeu, şi să** mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.

*Rom. 1:10. **Fap. 18:21; 1Cor. 4:19; Iac. 4:15. 1Cor. 16:18; 2Cor. 7:13; 2Tim. 1:16; Filim. 1:7, 20

33. Dumnezeul* păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

*Rom. 16:20; 1Cor. 14:33; 2Cor. 13:11; Filip. 4:9; 1Tes. 5:23; 2Tes. 3:16; Evr. 13:20

Capitolul 16

Urări de sănătate

1. Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţaa Bisericii din Chencrea*;

aSau: slujitoare

*Fap. 18:18

2. s-o* primiţi în Domnul, într-un chip vrednic de sfinţi, şi s-o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.

*Filip. 2:29; 3Ioan 1:5, 6

3. Spuneţi sănătate Priscilei* şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus,

*Fap. 13:2, 18, 26; 2Tim. 4:19

4. care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate bisericile ieşite dintre Neamuri. –
5. Spuneţi sănătate şi bisericii* care se adună în casa lor. – Spuneţi sănătate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod** al Asiei pentru Hristos. –

*1Cor. 16:19; Col. 4:15; Filim. 1:2. **1Cor. 16:15

6. Spuneţi sănătate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi. –
7. Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, care sunt cu vază între apostoli. Ei au* venit la Hristos mai înainte de mine chiar. –

*Gal. 1:22

8. Spuneţi sănătate lui Ampliat, preaiubitul meu în Domnul. –
9. Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Hristos, şi lui Stache, preaiubitul meu. –
10. Spuneţi sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Aristobul. –
11. Spuneţi sănătate lui Ierodion, ruda mea. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Narcis, care sunt ai Domnului. –
12. Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul. – Spuneţi sănătate Persidei preaiubite, care s-a ostenit mult pentru Domnul. –
13. Spuneţi sănătate lui Ruf, cel ales* în Domnul, şi mamei lui, care s-a arătat şi mama mea. –

*2Ioan 1:1

14. Spuneţi sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma şi fraţilor care sunt împreună cu ei. –
15. Spuneţi sănătate lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa şi tuturor sfinţilor care sunt împreună cu ei. –
16. Spuneţi-vă* sănătate unii altora cu o sărutare sfântă.
Toate bisericile lui Hristos vă trimit sănătate.

*1Cor. 16:20; 2Cor. 13:12; 1Tes. 5:26; 1Pet. 5:14

Ferirea de dezbinări

17. Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce* fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă** de ei.

*Fap. 15:1, 5, 24; 1Tim. 6:3. **1Cor. 5:9, 11; 2Tes. 3:6, 14; 2Tim. 3:5; Tit 3:10; 2Ioan 1:10

18. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui* lor; şi, prin** vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

*Filip. 3:19; 1Tim. 6:5. **Col. 2:4; 2Tim. 3:6; Tit 1:10; 2Pet. 2:3

19. Cât despre voi, ascultarea* voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi** în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul.

*Rom. 1:8. **Mat. 10:16; 1Cor. 14:20

20. Dumnezeul* păcii va** zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

*Rom. 15:33. **Gen. 3:15. Rom. 16:24; 1Cor. 16:23; 2Cor. 13:14; Filip. 4:23; 1Tes. 5:28; 2Tes. 3:18; Apoc. 22:21

Încheiere

21. Timotei*, tovarăşul meu de lucru, vă trimite sănătate; tot aşa şi Luciu**, Iason şi Sosipater††, rudele mele. –

*Fap. 16:1; Filip. 2:19; Col. 1:1; 1Tes. 3:2; 1Tim. 1:2; Evr. 13:23. **Fap. 13:1. Fap. 17:5. ††Fap. 20:2

22. Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta. –
23. Gaiu*, gazda mea şi a întregii biserici, vă trimite sănătate. – Erast**, vistiernicul cetăţii, vă trimite sănătate; tot aşa şi fratele Cuart.

*1Cor. 1:14. **Fap. 19:22; 2Tim. 4:20

24. Harul* Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

*Rom. 16:20; 1Tes. 5:28

25. Iar Aceluia* care poate să vă întărească, după** Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care†† a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,

*Efes. 3:20; 1Tes. 3:13; 2Tes. 2:17; 2Tes. 3:3; Iuda 1:24. **Rom. 2:16. Efes. 1:9; Efes. 3:3-5; Col. 1:27. ††1Cor. 2:7; Efes. 3:5, 9; Col. 1:26

26. dar* a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte** de credinţă –

*Efes. 1:9; 2Tim. 1:10; Tit 1:2, 3; 1Pet. 1:20. **Fap. 6:7; Rom. 1:5; Rom. 15:18

27. a lui Dumnezeu, care singur* este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

*1Tim. 1:17; 1Tim. 6:16; Iuda 1:25

Întâia epistolă a lui Pavel către Corinteni

Capitolul 1

1. Pavel, chemat* să fie apostol al lui Isus Hristos, prin** voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,

*Rom. 1:1. **2Cor. 1:1; Efes. 1:1; Col. 1:1. Fap. 18:17

2. către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei* ce au fost sfinţiţi** în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamㆆ în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul*† lor şi†* al nostru:

*Iuda 1:1. **Ioan 17:19; Fap. 15:9. Rom. 1:7; 2Tim. 1:9. ††Fap. 9:14, 21; Fap. 22:16; 2Tim. 2:22. *†1Cor. 8:6. †*Rom. 3:22; Rom. 10:12

3. Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

*Rom. 1:7; 2Cor. 1:2; Efes. 1:2; 1Pet. 1:2

Mulţumiri şi îndemn la unire

4. Mulţumesc* Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.

*Rom. 1:8

5. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în* toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.

*1Cor. 12:8; 2Cor. 8:7

6. În felul acesta, mărturia* despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;

*1Cor. 2:1; 2Tim. 1:8; Apoc. 1:2

7. aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea* arătării Domnului nostru Isus Hristos.

*Filip. 3:20; Tit 2:13; 2Pet. 3:12

8. El* vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca** să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

*1Tes. 3:13. **Col. 1:22; 1Tes. 5:23

9. Credincios* este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia** cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

*Isa. 49:7; 1Cor. 10:13; 1Tes. 5:24; 2Tes. 3:3; Evr. 10:23. **Ioan 15:4; Ioan 17:21; 1Ioan 1:3; 1Ioan 4:13;

10. Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să* aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.

*Rom. 12:16; Rom. 15:5; 2Cor. 13:11; Filip. 2:2; Filip. 3:16; 1Pet. 3:8

11. Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.
12. Vreau să spun că fiecare* din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” – „Şi eu, al lui Apolo!”** – „Şi eu, al lui Chifa!” – „Şi eu, al lui Hristos!” –

*1Cor. 3:4. **Fap. 18:24; Fap. 19:1; 1Cor. 16:12. Ioan 1:42

13. Hristos* a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

*2Cor. 11:4; Efes. 4:5

14. Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp* şi Gaiu**,

*Fap. 18:8. **Rom. 16:23

15. pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
16. Da, am mai botezat şi casa lui Stefana*; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

*1Cor. 16:15, 17

Înţelepciunea lumii şi înţelepciunea lui Dumnezeu

17. De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu* cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

*1Cor. 2:1, 4, 13; 2Pet. 1:16

18. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie* pentru cei** ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea†† lui Dumnezeu.

*2Cor. 2:15. **Fap. 17:18; 1Cor. 2:14. 1Cor. 15:26. ††Rom. 1:16; 1Cor. 1:24

19. Căci este scris: „Voi prăpădi* înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.”

*Iov 5:12, 13; Isa. 29:14; Ier. 8:9

20. Unde* este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a** prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

*Isa. 33:18. **Iov 12:17, 20, 24; Isa. 44:25; Rom. 1:22

21. Căci* întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

*Mat. 11:25; Luc. 10:21; Rom. 1:20, 21, 28

22. Iudeii*, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;

*Mat. 12:38; Mat. 16:1; Mar. 8:11; Luc. 11:16; Ioan 4:48

23. dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei* este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie**;

*Isa. 8:14; Mat. 11:6; Mat. 13:57; Luc. 2:34; Ioan 6:60, 66; Rom. 9:32; Gal. 5:11; 1Pet. 2:8. **1Cor. 1:18; 1Cor. 2:14

24. dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea* şi înţelepciunea** lui Dumnezeu.

*Rom. 1:4, 16; 1Cor. 1:18. **Col. 2:3

25. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.
26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu* sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

*Ioan 7:48

27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile* nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

*Mat. 11:25; Iac. 2:5; Ps. 8:2

28. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care* nu sunt, ca** să nimicească pe cele ce sunt;

*Rom. 4:17. **1Cor. 2:6

29. pentru ca* nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

*Rom. 3:27; Efes. 2:9

30. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune*, neprihănire**, sfinţire şi răscumpărare††,

*1Cor. 1:24. **Ier. 23:5, 6; Rom. 4:25; 2Cor. 5:21; Filip. 3:9. Ioan 17:19. ††Efes. 1:7

31. pentru ca, după cum este scris: „Cine* se laudă să se laude în Domnul.”

*Ier. 9:23, 24; 2Cor. 10:17

Capitolul 2

Propovăduirea lui Pavel

1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am* venit să vă vestesc taina** lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

*1Cor. 1:17; 1Cor. 2:4, 13; 2Cor. 10:10; 2Cor. 11:6. **1Cor. 1:6

2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât* pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.

*Gal. 6:14; Filip. 3:8

3. Eu însumi, când am* venit în mijlocul vostru, am** fost slab, fricos şi plin de cutremur.

*Fap. 18:1, 6, 12. **2Cor. 4:7; 2Cor. 10:1, 10; 2Cor. 11:30; 2Cor. 12:5, 9; Gal. 4:13

4. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu* stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci** într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

*1Cor. 2:1; 1Cor. 1:17; 2Pet. 1:16. **Rom. 15:19; 1Tes. 1:5

5. pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea* lui Dumnezeu.

*2Cor. 4:7; 2Cor. 6:7

Înţelepciunea creştină

6. Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei* desăvârşiţi este o înţelepciune**; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.

*1Cor. 14:20; Efes. 4:13; Filip. 3:15; Evr. 5:14. **1Cor. 1:20; 1Cor. 3:19; 1Cor. 2:1, 13; 2Cor. 1:12; Iac. 3:15. 1Cor. 1:28

7. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care* o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

*Rom. 16:25, 26; Efes. 3:5, 9; Col. 1:26; 2Tim. 1:9

8. şi pe care* n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă** ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

*Mat. 11:25; Ioan 7:48; Fap. 13:27; 2Cor. 3:14. **Luc. 23:34; Fap. 3:17; Ioan 16:3

9. Dar, după cum este scris: „Lucruri* pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

*Isa. 64:4

10. Nouă însă Dumnezeu ni* le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

*Mat. 13:11; Mat. 16:17; Ioan 14:26; Ioan 16:13; 1Ioan 2:27

11. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară* de duhul omului care este în el? Tot aşa**, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.

*Prov. 20:27; Prov. 27:19; Ier. 17:9. **Rom. 11:33, 34

12. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul* care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

*Rom. 8:15

13. Şi vorbim* despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

*2Pet. 1:16; 1Cor. 1:17; 1Cor. 2:4

14. Dar* omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci** pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

*Mat. 16:23. **1Cor. 1:18, 23. Rom. 8:5-7; Iuda 1:19

15. Omul duhovnicesc*, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

*Prov. 28:5; 1Tes. 5:21; 1Ioan 4:1

16. Căci* „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi** însă avem gândul lui Hristos.

*Iov 15:8; Isa. 40:13; Ier. 23:18; Rom. 11:34. **Ioan 15:15

Capitolul 3

Dezbinările din Corint

1. Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti*, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti**, ca unor prunci în Hristos.

*1Cor. 2:15. **1Cor. 2:14. Evr. 5:13

2. V-am hrănit cu lapte*, nu cu bucate tari, căci** nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

*Evr. 5:12, 13; 1Pet. 2:2. **Ioan 16:12

3. pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când* între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

*1Cor. 1:11; 1Cor. 11:18; Gal. 5:20, 21; Iac. 3:16

4. Când unul zice: „Eu* sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?

*1Cor. 1:12

5. Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori* ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea** dată lui de Domnul.

*1Cor. 4:1; 2Cor. 3:3. **Rom. 12:3, 6; 1Pet. 4:11

6. Eu* am sădit, Apolo** a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

*Fap. 18:4, 8, 11; 1Cor. 4:15; 1Cor. 9:1; 1Cor. 15:1; 2Cor. 10:14, 15. **Fap. 18:24, 27; Fap. 19:1. 1Cor. 1:30; 1Cor. 15:10; 2Cor. 3:5

7. aşa că nici* cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

*2Cor. 12:11; Gal. 6:3

8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi* fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

*Ps. 62:12; Rom. 2:6; 1Cor. 4:5; Gal. 6:4, 5; Apoc. 2:23; Apoc. 22:12

9. Căci noi* suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea** lui Dumnezeu.

*Fap. 15:4; 2Cor. 6:1. **Efes. 2:20; Col. 2:7; Evr. 3:3, 4; 1Pet. 2:5

Încercarea focului

10. După* harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia**, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

*Rom. 1:5; Rom. 12:3. **Rom. 15:20; 1Cor. 3:6; 1Cor. 4:15; Apoc. 21:14. 1Pet. 4:11

11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea* care a fost pusă şi care** este Isus Hristos.

*Isa. 28:16; Mat. 16:18; 2Cor. 11:4; Gal. 1:7. **Efes. 2:20

12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
13. lucrarea fiecăruia* va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi** în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

*1Cor. 4:5. **1Pet. 1:7; 1Pet. 4:12. Luc. 2:35

14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va* primi o răsplată.

*1Cor. 4:5

15. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar* ca prin foc.

*Iuda 1:23

Templul lui Dumnezeu

16. Nu* ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

*1Cor. 6:19; 2Cor. 6:16; Efes. 2:21, 22; Evr. 3:6; 1Pet. 2:5

17. Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.
18. Nimeni* să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

*Prov. 3:7; Isa. 5:21

19. Căci* înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El** prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.”

*1Cor. 1:20; 1Cor. 2:6. **Iov 5:13

20. Şi iarăşi: „Domnul* cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.”

*Ps. 94:11

21. Nimeni* să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

*1Cor. 1:12; 1Cor. 4:6; 1Cor. 3:4-6

22. fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate* sunt ale voastre,

*2Cor. 4:5, 15

23. şi* voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

*Rom. 11:8; 1Cor. 11:3; 2Cor. 10:7; Gal. 3:29

Capitolul 4

Ce sunt apostolii

1. Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte* slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici** ai tainelor lui Dumnezeu.

*Mat. 24:45; 1Cor. 3:59; 1Cor. 17:2; 2Cor. 6:4; Col. 1:25. **Luc. 12:42; Tit 1:7; 1Pet. 4:10

2. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.
3. Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
4. Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi* nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.

*Iov 9:2; Ps. 130:3; Ps. 143:2; Prov. 21:2; Rom. 3:20; Rom. 4:2

5. De aceea* să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care** va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

*Mat. 7:1; Rom. 2:1, 16; Rom. 14:4, 10, 13; Apoc. 20:12. **1Cor. 3:13. Rom. 2:29

6. Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri*, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca** prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.

*Ioan 1:12; Ioan 3:4. **Rom. 12:3. 1Cor. 3:21; 1Cor. 5:2, 6

7. Căci cine te face deosebit? Ce* lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

*Ioan 3:27; Iac. 1:17; 1Pet. 4:10

Priveliştea apostolilor

8. O, iată-vă sătui! Iată-vă* ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat, ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!

*Apoc. 3:17

9. Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte* osândiţi la moarte; fiindcă** am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.

*Ps. 44:22; Rom. 8:36; 1Cor. 15:30, 31; 2Cor. 4:11; 2Cor. 6:6. **Evr. 10:33

10. Noi* suntem nebuni** pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi!

*1Cor. 2:3. **Fap. 17:18; Fap. 26:24; 1Cor. 1:18, etc.; 1Cor. 2:14; 1Cor. 3:18; 2Împ. 9:11. 2Cor. 13:9

11. Până* în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi**, chinuiţi, umblăm din loc în loc,

*2Cor. 4:8; 2Cor. 11:23-27; Filip. 4:12. **Iov 22:6; Rom. 8:35. Fap. 23:2

12. ne* ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi**, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm;

*Fap. 18:3; Fap. 20:34; 1Tes. 2:9; 2Tes. 3:8; 1Tim. 4:10. **Mat. 5:44; Luc. 6:28; Luc. 23:34; Fap. 7:60; Rom. 12:14, 20; 1Pet. 2:23; 1Pet. 3:9

13. când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi, am ajuns ca* gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.

*Plâng. 3:45

14. Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca* pe nişte copii preaiubiţi ai mei.

*1Tes. 2:11

15. Căci, chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în* Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.

*Fap. 18:11; Rom. 15:20; 1Cor. 3:6; Gal. 4:19; Filim. 1:10; Iac. 1:18

16. De aceea vă rog să călcaţi pe urmele* mele.

*1Cor. 11:1; Filip. 3:17; 1Tes. 1:6; 2Tes. 3:9

17. Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei*, care** este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ†† eu pe oameni pretutindeni în*† toate bisericile.

*Fap. 19:22; 1Cor. 16:10; Filip. 2:19; 1Tes. 3:2. **1Tim. 1:2; 2Tim. 1:2. 1Cor. 11:2. ††1Cor. 7:17. *†1Cor. 14:33

Împărăţia lui Dumnezeu

18. Unii* s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi.

*1Cor. 5:2

19. Dar* dacă va voi Domnul**, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat.

*Fap. 19:21; 1Cor. 16:5; 2Cor. 1:15, 23. **Fap. 18:21; Rom. 15:32; Evr. 6:3; Iac. 4:15

20. Căci Împărăţia* lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

*1Cor. 2:4; 1Tes. 1:5

21. Ce voiţi? Să vin la voi cu* nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

*2Cor. 10:2; 2Cor. 13:10

Capitolul 5

Curvarul din Corint

1. Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la* păgâni nu se pomeneşte; până acolo că** unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

*Efes. 5:3. **Lev. 18:8; Deut. 22:30; Deut. 27:20. 2Cor. 7:12

2. Şi* voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi** mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!

*1Cor. 4:18. **2Cor. 7:7, 10

3. Cât despre mine*, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.

*Col. 2:5

4. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin* puterea Domnului nostru Isus,

*Mat. 16:19; Mat. 18:18; Ioan 20:23; 2Cor. 2:10; 2Cor. 13:3, 10

5. am hotărât ca un astfel de om să* fie dat pe mâna Satanei**, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

*Iov 2:6; Ps. 109:6; 1Tim. 1:20. **Fap. 26:18

Hristos – Mielul nostru de Paşte

6. Nu vă lăudaţi* bine. Nu ştiţi că puţin** aluat dospeşte toată plămădeala?

*1Cor. 5:2; 1Cor. 3:21; 1Cor. 4:19; Iac. 4:16. **1Cor. 15:33; Gal. 5:9; 2Tim. 2:17

7. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos*, Paştile** nostru, a fost jertfit.

*Isa. 53:7; Ioan 1:29; 1Cor. 15:3; 1Pet. 1:19; Apoc. 5:6, 12. **Ioan 19:14

8. Să* prăznuim, dar, praznicul nu** cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

*Exod. 12:15; Exod. 13:6. **Deut. 16:3. Mat. 16:6, 12; Mar. 8:15; Luc. 12:1

Creştinii şi curvarii

9. V-am scris în epistola mea să* n-aveţi nicio legătură cu curvarii.

*1Cor. 5:2, 7; 2Cor. 6:14; Efes. 5:11; 2Tes. 3:14

10. Însă* n-am înţeles cu curvarii lumii** acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.

*1Cor. 10:27. **1Cor. 1:20. Ioan 17:15; 1Ioan 5:19

11. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu* vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici** să mâncaţi.

*Mat. 18:17; Rom. 16:17; 2Tes. 3:6, 14; 2Ioan 1:10. **Gal. 2:12

12. În adevăr, ce am eu să judec pe cei* de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei** dinăuntru?

*Mar. 4:11; Col. 4:5; 1Tes. 4:12; 1Tim. 3:7. **1Cor. 6:1-4

13. Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar*, din mijlocul vostru pe răul acela.

*Deut. 13:5; Deut. 17:7; Deut. 21:21; Deut. 22:21, 22, 24

Capitolul 6

Judecăţile în Biserica din Corint

1. Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi?
2. Nu ştiţi că sfinţii* vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?

*Ps. 49:14; Dan. 7:22; Mat. 19:28; Luc. 22:30; Apoc. 2:26; Apoc. 3:21; Apoc. 20:4

3. Nu ştiţi că noi vom judeca* pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

*2Pet. 2:4; Iuda 1:6

4. Deci* când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă?

*1Cor. 5:12

5. Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?
6. Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!
7. Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce* nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?

*Prov. 20:22; Mat. 5:39, 40; Luc. 6:29; Rom. 12:17, 19; 1Tes. 5:15

8. Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi* încă pe fraţi!

*1Tes. 4:6

9. Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,

*1Cor. 15:50; Gal. 5:21; Efes. 5:5; 1Tim. 1:9; Evr. 12:14; Evr. 13:4; Apoc. 22:15

10. nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
11. Şi aşa eraţi unii* din voi! Dar** aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

*1Cor. 12:2; Efes. 2:2; Efes. 4:22; Efes. 5:8; Col. 3:7; Tit 3:3. **1Cor. 1:30; Evr. 10:22

Despre curvie

12. Toate* lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.

*1Cor. 10:23

13. Mâncările* sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru** Domnul, şi Domnul este pentru trup.

*Mat. 15:17; Rom. 14:17; Col. 2:22, 23. **1Cor. 6:15, 19, 20; 1Tes. 4:3, 7. Efes. 5:23

14. Şi Dumnezeu*, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu** puterea Sa.

*Rom. 6:5, 8; Rom. 8:11; 2Cor. 4:14. **Efes. 1:19, 20

15. Nu ştiţi că trupurile* voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

*Rom. 12:5; 1Cor. 12:27; Efes. 4:12, 15, 16; Efes. 5:30

16. Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor* face un singur trup”.

*Gen. 2:24; Mat. 19:5; Efes. 5:31

17. Dar* cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

*Ioan 17:21-23; Efes. 4:4; Efes. 5:30

18. Fugiţi* de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte** împotriva trupului său.

*Rom. 6:12, 13; Evr. 13:4. **Rom. 1:24; 1Tes. 4:4

19. Nu* ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi** că voi nu sunteţi ai voştri?

*1Cor. 3:16; 2Cor. 6:16. **Rom. 14:7, 8

20. Căci* aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

*Fap. 20:28; 1Cor. 7:23; Gal. 3:13; Evr. 9:12; 1Pet. 1:19, 19; 2Pet. 2:1; Apoc. 5:9

Capitolul 7

Despre căsătorie

1. Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine* ca omul să nu se atingă de femeie.

*1Cor. 7:8, 26

2. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
3. Bărbatul* să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

*Exod. 21:10; 1Pet. 3:7

4. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5. Să* nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să** nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.

*Ioel 2:16; Zah. 7:3; Exod. 19:15; 1Sam. 21:4, 5. **1Tes. 3:5

6. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu* fac din el o poruncă.

*1Cor. 7:12, 25; 2Cor. 8:8; 2Cor. 11:17

7. Eu aş* vrea ca toţi oamenii să fie ca** mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.

*Fap. 26:29. **1Cor. 9:5. Mat. 19:12; 1Cor. 12:11

8. Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine* pentru ei să rămână ca mine.

*1Cor. 7:1, 26

9. Dar, dacă* nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

*1Tim. 5:14

10. Celor căsătoriţi le poruncesc nu* eu, ci Domnul, ca nevasta** să nu se despartă de bărbat.

*1Cor. 7:12, 25, 40. **Mal. 2:14, 16; Mat. 5:32; Mat. 19:6, 9; Mar. 10:11, 12; Luc. 16:18

11. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

Despărţirea între soţii credincioşi şi cei necredincioşi

12. Celorlalţi le zic eu, nu* Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.

*1Cor. 7:6

13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar* fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.

*Mal. 2:15

15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în* pace.

*Rom. 12:18; Rom. 14:19; 1Cor. 14:33; Evr. 12:14

16. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui* bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

*1Pet. 3:1

Fiecare la locul lui

17. Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta* este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile.

*1Cor. 4:17; 2Cor. 11:28

18. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur*.

*Fap. 15:1, 5, 19, 24, 28; Gal. 5:2

19. Tăierea împrejur* nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci** păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

*Gal. 5:6; Gal. 6:15. **Ioan 15:14; 1Ioan 2:3; Ioan 3:24

20. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.
21. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.
22. Căci robul chemat în Domnul este un* slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob** al lui Hristos.

*Ioan 8:36; Rom. 6:18, 22; Filim. 1:16. **1Cor. 9:21; Gal. 5:13; Efes. 6:6; 1Pet. 2:16

23. Voi aţi fost cumpăraţi cu* un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor.

*1Cor. 6:20; 1Pet. 1:18, 19; Lev. 25:42;

24. Fiecare*, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

*1Cor. 7:20

Despre fetele fecioare

25. Cât despre fecioare, n-am* o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care** am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

*1Cor. 7:6, 10, 40; 2Cor. 8:8, 10. **1Tim. 1:16. 1Cor. 4:2; 1Tim. 1:12

26. Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este* bine pentru fiecare să rămână aşa cum este.

*1Cor. 7:1, 8

27. Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.
28. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.
29. Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta* pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea;

*Rom. 13:11; 1Pet. 4:7; 2Pet. 3:8, 9

30. cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi* de ea; căci** chipul lumii acesteia trece.

*1Cor. 9:18. **Ps. 39:6; Iac. 1:10; Iac. 4:14; 1Pet. 1:24; 1Pet. 1:7; Ioan 2:17

32. Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine* nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

*1Tim. 5:5

33. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.
34. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se* îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

*Luc. 10:40, etc.

35. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
36. Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.
37. Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.
38. Astfel*, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.

*Evr. 13:4

39. O femeie* măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în** Domnul.

*Rom. 7:2. **2Cor. 6:14

40. Dar, după* părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred** că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

*1Cor. 7:25. **1Tes. 4:8

Capitolul 8

Carnea rămasă de la jertfe

1. În ce priveşte* lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă**.
Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.

*Fap. 15:20, 29; 1Cor. 10:19. **Rom. 14:14, 22. Rom. 14:3, 10

2. Dacă* crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

*1Cor. 13:8, 9, 12; Gal. 6:3; 1Tim. 6:4

3. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este* cunoscut de Dumnezeu.

*Exod. 33:12, 17; Zah. 1:7; Mat. 7:23; Gal. 4:9; 2Tim. 2:19

4. Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol* este totuna cu nimic şi** că nu este decât un singur Dumnezeu.

*Isa. 41:24; 1Cor. 10:19. **Deut. 4:39; Deut. 6:4; Isa. 44:8; Mar. 12:29; 1Cor. 8:6; Efes. 4:6; 1Tim. 2:5

5. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi* „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”),

*Ioan 10:34

6. totuşi pentru noi* nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la** care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin†† care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.

*Mal. 2:10; Efes. 4:6. **Fap. 17:28; Rom. 11:36. Ioan 13:13; Fap. 2:36; 1Cor. 12:3; Efes. 4:5; Filip. 2:11. ††Ioan 1:3; Col. 1:16; Evr. 1:2

7. Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat*.

*1Cor. 10:28, 29; Rom. 14:14, 23

8. Dar nu carnea* ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.

*Rom. 14:17

9. Luaţi seama* însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire** pentru cei slabi.

*Gal. 5:13. **Rom. 14:13, 20

10. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul* lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?

*1Cor. 10:28, 32

11. Şi astfel, el, care este slab, va pieri din* pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos!

*Rom. 14:15, 20

12. Dacă păcătuiţi astfel* împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.

*Mat. 25:40, 45

13. De aceea, dacă* o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

*Rom. 14:21; 2Cor. 11:29

Capitolul 9

Dreptul lucrătorului creştin

1. Nu* sunt eu slobod? Nu** sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul?

*Fap. 9:11; Fap. 13:2; Fap. 26:7; 2Cor. 12:12; Gal. 2:7, 8; 1Tim. 2:7; 2Tim. 1:11. **Fap. 9:3, 17; Fap. 18:9; Fap. 22:14, 18; Fap. 23:11; 1Cor. 15:8. 1Cor. 3:6; 1Cor. 4:15

2. Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea* apostoliei mele în Domnul.

*2Cor. 3:2; 2Cor. 12:12

3. Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.
4. N-avem* dreptul să mâncăm şi să bem?

*1Cor. 9:14; 1Tes. 2:6; 2Tes. 3:9

5. N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii* Domnului şi Chifa?**

*Mat. 13:55; Mar. 6:3; Luc. 6:15; Gal. 1:19. **Mat. 8:14

6. Ori numai eu şi Barnaba n-avem* dreptul să nu lucrăm?

*2Tes. 3:8, 9

7. Cine merge* la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte** o vie, şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănâncă din laptele turmei?

*2Cor. 10:4; 1Tim. 1:18; 1Tim. 6:12; 2Tim. 2:3; 2Tim. 4:7. **Deut. 20:6; Prov. 27:18; 1Cor. 3:6-8. Ioan 21:15; 1Pet. 5:2

8. Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?
9. În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să* nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?

*Deut. 25:4; 1Tim. 5:18

10. Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine* ară trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.

*2Tim. 2:6

11. Dacă* am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

*Rom. 15:27; Gal. 6:6

12. Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar* noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca** să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

*Fap. 20:33; 1Cor. 9:15, 18; 2Cor. 11:7, 9; 2Cor. 12:13; 1Tes. 2:6. **2Cor. 11:12

13. Nu* ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar?

*Lev. 6:16, 26; Lev. 7:6, etc.; Num. 5:9, 10; Num. 18:8-20; Deut. 10:9; Deut. 18:1

14. Tot aşa, Domnul* a rânduit ca** cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

*Mat. 10:10; Luc. 10:7. **Gal. 6:6; 1Tim. 5:17

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui

15. Dar eu nu m-am* folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea** mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă.

*1Cor. 9:12; Fap. 18:3; Fap. 20:34; 1Cor. 4:12; 1Tes. 2:9; 2Tes. 3:8. **2Cor. 11:10

16. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie* s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!

*Rom. 1:14

17. Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am* o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a** fost încredinţată.

*1Cor. 3:8, 14. **1Cor. 4:1; Gal. 2:7; Filip. 1:17; Col. 1:25

18. Care este atunci răsplata mea? Este* să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc, şi să nu** mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

*1Cor. 10:33; 2Cor. 4:5; 2Cor. 11:7. **1Cor. 7:31

19. Căci, măcar că sunt slobod* faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor**, ca să câştig pe cei mai mulţi.

*1Cor. 9:1. **Gal. 5:13. Mat. 18:15; 1Pet. 3:1

20. Cu iudeii* m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;

*Fap. 16:3; Fap. 18:18; Fap. 21:23, etc.

21. cu cei ce* sunt fără Lege** m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.

*Gal. 3:2. **Rom. 2:12, 14. 1Cor. 7:22

22. Am fost slab cu cei* slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor** totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

*Rom. 1:1; 2Cor. 11:29. **1Cor. 10:33. Rom. 15:14; 1Cor. 7:16

23. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Felul de luptă al lui Pavel

24. Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa* fel, ca să căpătaţi premiul!

*Gal. 2:2; Gal. 5:7; Filip. 2:16; Filip. 3:14; 2Tim. 4:7; Evr. 12:1

25. Toţi cei ce se luptă* la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji**.

*Efes. 6:12; 1Tim. 6:12; 2Tim. 2:5; 2Tim. 4:7. **2Tim. 4:8; Iac. 1:12; 1Pet. 1:4; 1Pet. 5:4; Apoc. 2:10; Apoc. 3:11

26. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş* şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.

*2Tim. 2:5

27. Ci* mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire**, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

*Rom. 8:13; Col. 3:5. **Rom. 6:18, 19. Ier. 6:30; 2Cor. 13:5, 6

Capitolul 10

Pilde din Vechiul Testament

1. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor*, toţi au trecut prin mare**,

*Exod. 13:21; Exod. 40:34; Num. 9:18; Num. 14:14; Deut. 1:33; Neem. 9:12, 19; Ps. 78:14; Ps. 105:39. **Exod. 14:22; Num. 33:8; Ios. 4:23; Ps. 78:13

2. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
3. toţi au mâncat aceeaşi mâncare* duhovnicească

*Exod. 16:15, 35; Neem. 9:15, 20; Ps. 78:24

4. şi toţi au băut aceeaşi băutură* duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

*Exod. 17:6; Num. 20:11; Ps. 78:15

5. Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au* pierit în pustiu.

*Num. 14:29, 32, 35; Num. 26:64, 65; Ps. 106:26; Evr. 3:17; Iuda 1:5

6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum* au poftit ei.

*Num. 11:4, 33, 34; Ps. 106:14

7. Să* nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul** a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”

*1Cor. 10:14. **Exod. 32:6

8. Să* nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au** căzut douăzeci şi trei de mii.

*1Cor. 6:18; Apoc. 2:14. **Num. 25:1, 9; Ps. 106:29

9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii* din ei, care au** pierit prin şerpi.

*Exod. 17:2, 7; Num. 21:5; Deut. 6:16; Ps. 78:18, 56; Ps. 95:9; Ps. 106:14. **Num. 21:6

10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii* din ei, care au** fost nimiciţi de nimicitorul.

*Exod. 16:2; Exod. 17:2; Num. 14:2, 29; Num. 16:41. **Num. 14:37; Num. 16:49. Exod. 12:23; 2Sam. 24:16; 1Cron. 21:15

11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au* fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care** au venit sfârşiturile veacurilor.

*Rom. 15:4; 1Cor. 9:10. **1Cor. 7:29; Filip. 4:5; Evr. 10:25, 37; 1Ioan 2:18

12. Astfel, dar, cine* crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

*Rom. 11:20

13. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu*, care este credincios, nu** va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

*1Cor. 1:9. **Ps. 125:3; 2Pet. 2:9. Ier. 29:11

Despre Cina Domnului

14. De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi* de închinarea la idoli.

*1Cor. 10:7; 2Cor. 6:17; 1Ioan 5:21

15. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată*; judecaţi voi singuri ce spun.

*1Cor. 8:1

16. Paharul* binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea** pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

*Mat. 26:26-28. **Fap. 2:42, 46; 1Cor. 11:23, 24

17. Având în vedere că este o pâine, noi*, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.

*Rom. 12:5; 1Cor. 12:27

18. Uitaţi-vă la Israelul* după trup**: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei în împărtăşire cu altarul?

*Rom. 4:12; Gal. 6:16. **Rom. 4:1; Rom. 9:3, 5; 2Cor. 11:18. Lev. 3:3; Lev. 7:15

19. Deci ce zic eu? Că* un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva?

*1Cor. 8:4

20. Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc* Neamurile jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.

*Lev. 17:7; Deut. 32:17; Ps. 106:37; Apoc. 9:20

21. Nu* puteţi bea paharul Domnului şi paharul** dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.

*2Cor. 6:15, 16. **Deut. 32:38

22. Sau* vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem** noi mai tari decât El?

*Deut. 32:21. **Ezec. 22:14

Cugetul nostru şi al altuia

23. Toate* lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.

*1Cor. 6:12

24. Nimeni* să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

*Rom. 15:1, 2; 1Cor. 10:33; 1Cor. 13:5; Filip. 2:4, 21

25. Să mâncaţi din tot ce* se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

*1Tim. 4:4

26. Căci „al* Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”

*Exod. 19:5; Deut. 10:14; Ps. 24:1; Ps. 50:12; 1Cor. 10:28

27. Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce* vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

*Luc. 10:7

28. Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina* celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al** Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”

*1Cor. 8:10, 12. **Deut. 10:14; Ps. 24:1; 1Cor. 10:26

29. Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce* să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?

*Rom. 14:16

30. Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru* care mulţumesc?

*Rom. 14:6; 1Tim. 4:3, 4

31. Deci* fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

*Col. 3:17; 1Pet. 4:11; 1Pet. 14:1

32. Să nu* fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica** lui Dumnezeu.

*Rom. 14:13; 1Cor. 8:13; 2Cor. 6:3. **Fap. 20:28; 1Cor. 11:22; 1Tim. 3:5

33. După cum mă silesc şi eu* în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu** folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.

*Rom. 15:2; 1Cor. 9:9, 22. **1Cor. 10:24

Capitolul 11

Ţinuta femeii în adunări

1. Călcaţi pe urmele* mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.

*1Cor. 4:16; Efes. 5:1; Filip. 3:17; 1Tes. 1:6; 2Tes. 3:9

2. Vă laud că* în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi** învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

*1Cor. 4:17. **1Cor. 7:17

3. Dar vreau să ştiţi că Hristos* este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul** femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.

*Efes. 5:23. **Gen. 3:16; 1Tim. 2:11, 12; 1Pet. 3:1, 5, 6. Ioan 14:28; Ioan 3:23; Ioan 15:27, 28; Filip. 2:7-9

4. Orice bărbat care se roagă sau proroceşte* cu capul acoperit îşi necinsteşte capul său.

*1Cor. 12:10, 28; 1Cor. 14:1, etc.

5. Dimpotrivă, orice femeie* care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă**.

*Fap. 21:9. **Deut. 21:12

6. Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine* pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.

*Num. 5:18; Deut. 22:5

7. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este* chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.

*Gen. 1:26, 27; Gen. 5:1; Gen. 9:6

8. În adevăr, nu* bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

*Gen. 2:21, 22

9. şi nu* bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

*Gen. 2:18, 21, 23

10. De aceea, femeia, din pricina îngerilor*, trebuie să** aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

*Gen. 24:65. **Ecl. 5:6

11. Totuşi*, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

*Gal. 3:28

12. Căci, dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate* sunt de la Dumnezeu.

*Rom. 11:36

13. Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?
14. Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
15. pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?
Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
16. Dacă* iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici** bisericile lui Dumnezeu.

*1Tim. 6:4. **1Cor. 7:17; 1Cor. 14:33

Despre Cina Domnului

17. Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
18. Mai întâi de toate, aud* că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,

*1Cor. 1:10-12; 1Cor. 3:3

19. căci trebuie* să fie şi partide între voi, ca** să iasă la lumină cei găsiţi buni.

*Mat. 18:7; Luc. 17:1; Fap. 20:30; 1Tim. 4:1; 2Pet. 2:1, 2. **Luc. 2:35; 1Ioan 2:19; Deut. 13:3

20. Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului.
21. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este fl