Posted by: leontiucmarius | June 13, 2012

Marius Leontiuc – Recomandarea R (89)7 A COMITETULUI DE MINIŞTRI CĂTRE STATELE MEMBRE CU PRIVIRE LA

CONSILIUL EUROPEI
COMITETUL DE MINIŞTRI
______
RECOMANDAREA NR. R (89) 7
A COMITETULUI DE MINIŞTRI CĂTRE STATELE MEMBRE CU PRIVIRE LA
PRINCIPIILE REFERITOARE LA DISTRIBUIREA VIDEOGRAMELOR CU
CONŢINUT VIOLENT, BRUTAL SAU PORNOGRAFIC
______
(adoptată de către Comitetul de Miniştri la 18 ianuarie 1988,
în cadrul celei de-a 414-a reuniuni a Delegaţilor Miniştrilor)
_____
Rec(1989)007 2
Comitetul de Miniştri, în conformitate cu prevederile articolului 15.b din Statutul Consiliului
Europei,
Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între
membrii săi pentru a salvgarda şi promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor
comun;
Luând în considerare Convenţia pentru protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor
fundamentale şi în special articolul 8 şi articolul 10 ale acesteia;
Amintind ataşamentul său pentru libertatea de exprimare şi libera circulaţie a informaţiei şi a
ideilor exprimat în Declaraţia sa din 29 aprilie 1982;
Amintind Rezoluţia nr. 5 cu privire la difuzarea casetelor video cu conţinut violent şi brutal
adoptată la cea de-a 4-a Conferinţă a Miniştrilor europeni responsabili de Afaceri culturale
(Berlin, 23-25 mai 1984);
Ţinând cont de Recomandarea nr. 963 (1983) a Adunării Parlamentare cu privire la mijloacele
culturale şi educative de reducere a violenţei;
Amintind Recomandarea nr. 996 (1984) a Adunării Parlamentare, cu privire la acţiunea
Consiliului Europei în domeniul mass-media, care insistă asupra necesităţii unei acţiuni
referitoare la calitatea conţinutului programelor şi a unor măsuri pentru reglementarea
distribuirii casetelor video cu conţinut violent şi brutal, susceptibile de a avea o influenţă
dăunătoare asupra copiilor şi adolescenţilor;
Ţinând cont de asemenea de textul final al primei Conferinţe a Miniştrilor europeni
responsabili de Tineret (Strasbourg, 17-19 decembrie 1985), de Recomandarea nr. 1067
(1987) a Adunării Parlamentare referitoare la dimensiunea culturală a radiodifuziunii în
Europa şi de concluziile şi rezoluţiile celei de-a 16-a Conferinţe a Miniştrilor europeni de
Justiţie (Lisabona, 21-22 iunie 1988);
Conştient de importanţa amplificării acţiunii în privinţa distribuirii videogramelor cu conţinut
violent, brutal sau pornografic, precum şi a celor care încurajează abuzul de droguri, în scopul
protejării minorilor,
1. Recomandă guvernelor Statelor membre:
a. să ia măsuri concrete pentru implementarea principiilor enunţate mai jos,
b. să asigure, prin toate mijloacele necesare, ca aceste principii să fie cunoscute de toate
persoanele şi organismele vizate; şi
c. să procedeze la evaluarea periodică a aplicării efective a acestor principii în sistemele lor
juridice interne;
2. Îl însărcinează pe Secretarul General al Consiliului Europei să aducă conţinutul prezentei
Recomandări la cunoştinţa guvernelor Statelor părţi la Convenţia culturală europeană care nu
sunt membre ale Consiliului Europei.
3 Rec(1989)007
PRINCIPII
Domeniu de aplicare
Principiile care urmează au drept scop asistenţa Statelor membre în întărirea acţiunii lor
împotriva videogramelor cu conţinut violent, brutal, pornografic sau care încurajează abuzul
de droguri, în particular, în scopul protejării minorilor. Ele trebuie considerate ca fiind un
complement la alte instrumente juridice ale Consiliului Europei.
Aceste principii se aplică în special în domeniul distribuirii videogramelor.
1. Sisteme pentru distribuirea videogramelor
Statele membre ar trebui:
– să încurajeze crearea sistemelor de autoreglementare, sau
– să creeze sisteme de clasificare şi de control ale videogramelor de către sectoarele
profesionale interesate sau de către autorităţile publice, sau
– să instituie sisteme mixte de autoreglementare şi de clasificare şi de control sau orice alt
sistem compatibil cu legislaţia naţională.
În toate cazurile, Statele sunt libere să utilizeze dreptul penal şi măsuri de descurajare
financiară şi fiscală.
2. Sisteme de autoreglementare
Statele membre ar trebui să încurajeze, prin mijloace corespunzătoare, distribuitorii de
videograme să stabilească coduri de conduită profesională şi sisteme voluntare de
reglementare, care ar putea să cuprindă anume sisteme de clasificare şi de control ale
videogramelor în spiritul principiilor 3 şi 4 enunţate mai jos.
3. Sisteme de clasificare şi de control
3.1. Statele membre ar trebui să faciliteze crearea sistemelor de clasificare şi de control ale
videogramelor de către sectoarele profesionale interesate în cadrul sistemelor de
autoreglementare sau de către autorităţile publice. Aceste sisteme de clasificare şi de control
pot fi introduse înainte sau după punerea în circulaţie a videogramelor.
3.2. În scopul promovării aplicării de către autorităţile publice a sistemelor de clasificare şi de
control, ar trebui prevăzută introducerea în legislaţiile naţionale a mecanismelor de depunere
legală.
3.3. Sistemul de clasificare şi de control va duce la eliberarea unui certificat de distribuire
liberă, a unei autorizări de distribuire limitată cu precizarea condiţiilor de distribuire a
videogramei sau la o eventuală interzicere categorică.
3.4. Potrivit sistemului de clasificare şi de control, vârsta publicului căruia poate fi distribuită
videograma va fi specificată în conformitate cu criteriile naţionale.
Rec(1989)007 4
3.5. Orice videogramă clasificată va fi înregistrată şi suportul său material (casetă video, disc
video, etc.) va indica într-un mod clar şi permanent indicele clasificării videogramei şi
publicul căruia este destinată. În cazul în care suportul material conţine mai multe
videograme, Statele vor lua măsuri pentru a fi aplicat cel mai restrictiv indice de clasificare.
3.6. Dacă procedura de clasificare a videogramelor se deosebeşte de cea a filmelor
cinematografice, Statele membre vor stabili o consecvenţă între cele două, în măsura
posibilităţilor, ţinând cont, totodată, de diferenţele care există între cele două mijloace de
informare în masă.
3.7. Sistemul de clasificare şi de control ar trebui să prevadă introducerea unei proceduri
simplificate sau scutirea de procedură în privinţa anumitor tipuri de programe cum ar fi cele
cu scop educativ, religios sau informativ. Aceste scutiri nu pot fi aplicate asupra programelor
cu conţinut pornografic sau violent nejustificat.
3.8. Controlul asupra distribuirii videogramelor se va aplica atât în cazul videogramelor
produse la nivel naţional, cât şi în cazul celor importate.
3.9. Statele membre vor putea prevedea instituirea unui sistem de desemnare în cadrul
companiilor a persoanelor responsabile de infracţiunile săvârşite în sistemul de clasificare şi
de control în materie de videograme.
4. Limitare în distribuire
4.1. Autorizarea de distribuire limitată menţionată în paragraful 3.3. va putea include în
special:
– interzicerea livrării în scop comercial sau distribuirii acestor videograme către minori;
– interzicerea livrării în scop comercial sau distribuirii acestor videograme, exceptând locurile
de vânzare sau de închiriere destinate adulţilor;
– interzicerea publicităţii;
– interzicerea vânzării prin corespondenţă.
4.2. Clasificarea atribuită fiecărei videograme va fi specificată pe suportul material al acesteia,
în cataloagele video, în publicitate, etc.
5. Măsuri împotriva infracţiunilor săvârşite în sistemele de clasificare şi de control
5.1. Statele membre care au sisteme de clasificare şi de control vor lua măsuri adecvate pentru
a sancţiona orice infracţiune săvârşită în cadrul acestor sisteme prin pedepse descurajatoare,
de exemplu, amenzi ridicate, detenţie, confiscare a videogramelor şi a veniturilor obţinute din
distribuirea ilicită.
5.2. În Statele membre unde există un sistem de autorizare de exploatare, autorităţile vor putea
decide suspendarea sau retragerea licenţei.
5 Rec(1989)007
6. Aplicarea dreptului penal
În legătură, în paralel sau independent de aplicarea sistemelor de clasificare şi de control, sau
ca o alternativă la astfel de sisteme, Statele membre ar trebui să examineze dacă aplicarea
dreptului lor penal în ceea ce priveşte videogramele este eficientă pentru a face faţă problemei
videogramelor cu conţinut violent, brutal sau pornografic, precum şi a celor care încurajează
abuzul de droguri.
7. Măsuri de descurajare financiară şi fiscală
Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a lua măsuri de natură financiară sau
fiscală împotriva producerii şi distribuirii videogramelor cu conţinut violent, brutal sau
pornografic, precum şi a celor care încurajează abuzul de droguri.
* * *
Rec(1989)007 6
MEMORANDUM EXPLICATIV LA RECOMANDAREA NR. R (89) 7
I. PREAMBUL ŞI RAŢIUNI DE ELABORARE A RECOMANDĂRII
1. În sensul acestei Recomandări, termenul videogramă înseamnă orice operă audiovizuală
imprimată pe casetă video sau disc video. El se referă la conţinut (imagini) şi nu la suport
(suport material). Deşi majoritatea videogramelor sunt în prezent sub formă de casetă video,
această Recomandare foloseşte termenul videogramă şi nu casetă video pentru a putea fi
aplicat în contextul posibilelor evoluţii tehnologice în domeniul suportului material din
industria video.
2. Există o creştere substanţială în producerea şi distribuirea la scară largă a videogramelor cu
conţinut violent, brutal şi pornografic, sau care încurajează abuzul de droguri. În special în
vederea protecţiei minorilor, anumite State membre ale Consiliului Europei au adoptat recent
prevederi legislative cu scopul de a limita distribuirea videogramelor de acest fel şi, în
consecinţă, producerea lor. Alte State intenţionează să procedeze la fel. Pe lângă aceasta,
există decalaje în legislaţia şi regulamentele anumitor State ceea ce facilitează eludarea
prevederilor legislative adoptate de alte State.
3. Această situaţie determină necesitatea adoptării unor măsuri care să reducă circulaţia
videogramelor de acest fel în Europa. Având în vedere acest fapt, Recomandarea propune
Statelor membre o serie de reguli care pot fi adoptate la nivel naţional. Scopul Recomandării
este în special acela de a contribui la protecţia copiilor şi adolescenţilor împotriva efectelor
negative ale acestor videograme, fără a neglija impactul lor asupra altor sectoare ale societăţii.
4. Problemele ridicate de acest tip de videograme au fost examinate cu ocazia celei de-a 4-a
Conferinţe a Miniştrilor europeni responsabili de Afaceri culturale (Berlin, mai 1984). În
Rezoluţia lor nr. 5, Miniştrii au recomandat Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei să
invite Consiliul pentru Cooperare Culturală (CDCC) şi Comitetul director cu privire la massmedia
(CDMM):
– ”să efectueze un studiu comparativ privind legislaţia naţională a statelor europene cu privire
la distribuirea casetelor video;
– în baza acestui studiu, să examineze elaborarea unei recomandări pentru guvernele Statelor
membre, propunând măsuri adecvate de reglementare a distribuirii casetelor video care
reflectă violenţa şi brutalitatea şi care pot avea influenţă dăunătoare asupra copiilor şi
adolescenţilor “.
5. În urma avizelor date de CDMM şi de CDCC asupra acestei Rezoluţii, Comitetul de
Miniştri, la cea de-a 389-a reuniune a Delegaţilor Miniştrilor (17-25 octombrie 1985), a fost
de acord să lase CDMM iniţiativa în acest domeniu, menţionând în acelaşi timp că acesta din
urmă şi-a manifestat dorinţa de a aborda problemele ce ţin de pornografie şi abuz de droguri.
6. Prezenta Recomandare ia de asemenea în considerare preocupările exprimate de Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei în Recomandările sale nr. 963 (1983) cu privire la
mijloacele culturale şi educative de reducere a violenţei şi nr. 996 (1984) cu privire la acţiunea
Consiliului Europei în domeniul mass-media.
7 Rec(1989)007
7. Adunarea a fost “preocupată de tendinţa crescândă de accentuare a violenţei în mass-media,
şi în special de reflectarea ei în mass-media vizuală (… video …)” (cf. Rec. 963 (1983)
paragraful 15). Mai mult, Adunarea a insistat că este necesar să se acţioneze, în special în ceea
ce priveşte “calitatea conţinutului programelor şi măsurile de reglementare a distribuirii de
casete video care reflectă violenţa şi brutalitatea şi care pot să aibă o influenţă nefastă asupra
copiilor şi adolescenţilor” (Recomandarea 996 (1984) paragraful 9.c).
8. În consecinţă, în Recomandarea sa nr. 1067 (1987) cu privire la dimensiunea culturală a
radiodifuziunii în Europa, Adunarea Parlamentară a invitat Comitetul de Miniştri să
“accelereze şi să intensifice lucrul său asupra liniilor directoare pentru a reduce violenţa,
brutalitatea şi pornografia … nu numai în videograme, ci şi la radiodifuziune în general”.
9. Într-un context mai larg, prima Conferinţă a Miniştrilor europeni responsabili de Tineret
(Strasbourg, 17-19 decembrie 1985) a recomandat Comitetului de Miniştri al Consiliului
Europei “să considere oportună elaborarea unei Convenţii europene cu privire la protecţia
tineretului în ceea ce priveşte mass-media; să urgenteze şi să consolideze activitatea continuă
a Consiliului Europei în domeniul programelor audiovizuale cu conţinut pornografic, brutal
sau violent, în special acolo unde programe de acest fel pot afecta tineretul” (cf. paragraful 34
al textului final al Conferinţei).
10. Mai mult decât atât, cea de-a 16-a Conferinţă a Miniştrilor europeni de Justiţie (Lisabona,
21-22 iunie 1988) a exprimat preocupări în legătură cu problema pornografiei în care sunt
folosiţi copii şi tineri (Rezoluţia nr. 3).
11. În final, trebuie subliniat că prezenta Recomandare se înscrie în cadrul mai general al
acţiunii Consiliului Europei privind violenţa şi mass-media, care cuprinde şi alte aspecte cum
ar fi utilizarea noilor tehnologii de comunicaţie în scopuri pornografice şi criminale.
II. DOMENIUL DE APLICARE A PRINCIPIILOR
12. Recomandarea nu defineşte ce se înţelege prin videograme care au un conţinut violent,
brutal sau pornografic sau care încurajează abuzul de droguri; de aceea este la latitudinea
fiecărui Stat membru de a decide dacă această noţiune trebuie definită în legislaţia naţională.
O definiţie europeană care să cuprindă exhaustiv şi uniform violenţa, brutalitatea, pornografia
sau abuzul de droguri nu e posibilă, ca de altfel nici o delimitare clară, de exemplu, între
nivelele de violenţă acceptabil şi inacceptabil.
13. În acest context, se poate aminti că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în cazul
Handyside (7 decembrie 1976), a avut în vedere că “nu este posibil să se găsească în
legislaţiile naţionale ale diferitor State contractante o concepţie europeană uniformă a moralei.
Atitudinea luată de legislaţiile respective în privinţa cerinţelor de morală diferă în funcţie de
timp şi loc, în special în perioadele caracterizate de o evoluţie rapidă a opiniilor asupra acestui
subiect” 1.
14. Mai mult decât atât, o definiţie detaliată poate avea dezavantajul de a nu cuprinde toate
formele de violenţă sau de a crea probleme evidente judecătoriilor naţionale din cauza
principiului nulla poena sine lege stricta. Totuşi se poate nota că:
1 Handyside versus Regatul Unit, Seria A, nr. 24, paragraful 48.
Rec(1989)007 8
– termenul violenţă nu trebuie aplicat doar la videogramele care, de fapt, conţin scene de
violenţă fizică sau mentală nejustificată, dar şi la videogramele care încurajează actele de
violenţă;
– termenul brutalitate se referă în special la comportamentul care redă o imagine degradantă a
fiinţei umane reduse la starea unui animal iraţional;
– termenul pornografie se referă la anumite videograme, care îi înfăţişează în mod degradant
pe femei sau bărbaţi, aceştia ajungând să fie priviţi ca simple obiecte de consum sexual, şi în
particular, la cele în care sunt implicaţi copii sau adolescenţi.
15. Mai mult decât atât, trebuie subliniat că prezenta Recomandare cuprinde de asemenea
videogramele care, cu sau fără conţinut violent, brutal sau pornografic, încurajează abuzul de
droguri 2.
16. Domeniul de aplicare a Recomandării cuprinde videogramele cu conţinut violent, brutal
sau pornografic, precum şi pe cele care încurajează abuzul de droguri 3, fără a pierde din
vedere conceptul de libertate, care este baza tuturor societăţilor democratice şi principalul
scop al Recomandării propuse, şi anume protecţia minorilor de influenţa negativă a
videogramelor de acest fel.
17. De asemenea, Recomandarea ia în considerare posibilele efecte ale videogramelor de acest
fel şi asupra altor sectoare ale societăţii, fără a viza interzicerea videogramelor care, având un
conţinut violent, brutal sau pornografic, prezintă totuşi interes particular din punct de vedere
istoric, documentar, ştiinţific sau artistic 4.
18. Principiile din prezentul text nu aduc atingere prevederilor Convenţiei europene a
Drepturilor Omului, în particular articolele 8 şi 10 ale acesteia, care se referă la dreptul la
respectarea vieţii private şi, respectiv, la libertatea de exprimare şi de informare 5.
19. Principiile trebuie citite în lumina jurisprudenţei instanţelor Convenţiei 6.
2 Cf. opinia Comitetului director cu privire la Mass-Media (CDMM) al Consiliului Europei despre Rezoluţia
nr. 5 cu privire la distribuirea casetelor video care reflectă violenţa şi brutalitatea adoptată la cea de-a 4-a
Conferinţă a Miniştrilor europeni responsabili de Afaceri culturale (Berlin, 23-25 mai 1984).
3 Vezi, în acest sens, concluziile primei Conferinţe a Miniştrilor europeni responsabili de Tineret (Strasbourg,
17-19 decembrie 1985), referitoare la protecţia tineretului în ceea ce priveşte mass-media audiovizuală.
4 Vezi principiul 3.3 de mai jos.
5 Articolul 8, paragraful 1, prevede: “Oricine are dreptul la respectarea vieţii sale private şi familiale,
domiciliului său şi corespondenţei sale”. Paragraful 2 precizează: “Nici un amestec din partea vreunei autorităţi
publice nu trebuie admis în exercitarea acestui drept, cu excepţia cazurilor prevăzute în legislaţie şi necesare întro
societate democratică … pentru prevenirea dezordinii sau crimei, pentru protecţia sănătăţii şi moralei sau pentru
protecţia drepturilor şi libertăţilor altora”.
Articolul 10, paragraful 1, declară: “Oricine are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de a avea opinii şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără vreun amestec din partea vreunei
autorităţi publice şi indiferent de frontiere. Acest articol nu împiedică Statele să supună unui regim de autorizare
întreprinderile de radiodifuziune, televiziune sau cinematografie”. Paragraful 2 precizează: “Exercitarea acestor
libertăţi, dat fiind faptul că aceasta implică obligaţii şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii,
restricţii sau sancţiuni, precum sunt cele stipulate în legislaţie şi necesare într-o societate democratică, … pentru
prevenirea dezordinii sau crimei, pentru protecţia sănătăţii şi moralei, pentru protecţia reputaţiei sau drepturilor
altora …”.
9 Rec(1989)007
20. În general, principiile enunţate în Recomandare se referă la distribuirea videogramelor,
fără a neglija în acelaşi timp producerea, reproducerea şi importul lor. Principiile se aplică
asupra tuturor modurilor de distribuire, indiferent de locul în care au fost produse 7.
Distribuirea include, în particular, punerea la dispoziţia publicului a videogramelor, prin
vânzare, închiriere, donaţie sau schimb.
III. COMENTARII ASUPRA PRINCIPIILOR
1. Sisteme de distribuire a videogramelor
21. Pentru a se atinge scopul de intensificare a acţiunilor împotriva videogramelor cu conţinut
violent, brutal sau pornografic, sau celor care încurajează abuzul de droguri, Statele membre
ar trebui să instituie un sistem corespunzător situaţiei lor naţionale alegând unul dintre
sistemele propuse de Recomandare.
22. Statele membre sunt libere să-şi aleagă sistemul pe care îl preferă, aceasta presupunând că
ele pot de asemenea aplica dreptul penal şi măsuri de descurajare financiară şi fiscală.
23. Ele trebuie să aleagă între:
– încurajarea sistemelor de autoreglementare elaborate în cadrul industriei video;
– stabilirea de către autorităţi publice a sistemelor de clasificare şi de control;
– introducerea sistemelor mixte care, de exemplu, ar combina clasificarea şi controlul într-un
cadru de autoreglementare.
24. Este necesar să se accentueze că Principiile 3 şi 4, care se referă la sisteme de clasificare şi
de control stabilite de autorităţile publice, pot servi drept linii directoare pentru un sistem de
clasificare şi de control într-un cadru profesional de autoreglementare.
25. Este necesar să se remarce că aplicarea dreptului penal este independentă de existenţa
vreunui sistem de clasificare. Prevederile din legislaţia penală se referă la natura videogramei,
şi anume conţinutul ei violent, brutal sau pornografic sau care încurajează abuzul de droguri
(pentru mai multe amănunte, vezi Principiul 6 de mai jos).
6 Vezi, în acest sens, verdictele Curţii europene pentru Drepturile Omului în cazul Handyside, 7 decembrie
1976, seria A, nr. 24; cazul Sunday Times, 26 aprilie 1977, seria A, nr. 30; cazul Dudgeon, 22 octombrie 1981,
seria A, nr. 45, şi cazul Müller şi alţii, 24 mai 1988, seria A, nr. 133.
7 Aceste principii prevăd de asemenea posibilitatea de a restrânge importul sau exportul videogramelor. Pentru
Statele membre care sunt şi membre ale Comunităţii europene, trebuie amintit că articolul 36 al Tratatului de la
Roma le permite Statelor membre să prevadă “interdicţii sau restricţii asupra importurilor … justificate din
considerente de moralitate publică …”, cu condiţia ca astfel de interdicţii sau restricţii să nu “constituie un mijloc
de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată în comerţul dintre Statele membre”. Potrivit unui raport al
Parlamentului european despre piaţa casetelor video cu conţinut violent şi de groază, “trebuie remarcat că, prin
coroborare cu concluziile Curţii Comunităţilor europene cu privire la derogările de la principiul fundamental
despre libera circulaţie, conceptele de bază pentru justificarea derogărilor trebuie interpretate strict, adică,
domeniul lor nu poate fi determinat unilateral de fiecare Stat membru, fără a putea fi supus controlului de către
instituţiile Comunităţii”. (Raport elaborat de Comitetul pentru tineret, cultură, educaţie, informaţie şi sport;
Raportor, Dl. R. Simmonds; Doc. 1-230/84 pp. 27-28).
Rec(1989)007 10
26. În afară de aceasta, chiar dacă nu există un sistem de control şi de clasificare, pot fi
examinate măsuri de descurajare de ordin financiar sau fiscal (vezi Principiul 7 de mai jos).
2. Sisteme de autoreglementare
27. În urma consultărilor cu autorităţile guvernamentale în unele State membre, au fost
elaborate aranjamente voluntare de către sectoarele respective din cadrul industriei video
(producători şi distribuitori). Aceste coduri voluntare de deontologie permit distribuitorilor
înşişi să clasifice videogramele şi să furnizeze consumatorilor informaţii (categoria de vârstă
căreia este destinată videograma; tipul filmului, pe baza unei clasificări standard după gen;
informaţie veridică despre conţinutul videogramei, care figurează pe ambalaj; posibilitatea
consultării unui catalog la toate punctele de distribuire, în care consumatorul să găsească
informaţii mai mult sau mai puţin obiective). Deşi aceste coduri nu pot să aibă totdeauna un
efect suficient de descurajator asupra tuturor producătorilor şi distribuitorilor de videograme
(în particular, anumite firme de producere şi distribuire pot să aplice sau nu aceste reguli), este
evident că sistemele voluntare ar trebui totuşi încurajate.
28. La elaborarea acestor sisteme voluntare, sectoarele profesionale ar putea, mutatis
mutandis, să preia principiile conţinute în prezenta Recomandare cu privire la sistemele de
clasificare şi de control instituite de autorităţile publice (vezi Principiile 3 şi 4 de mai jos).
Ambele sisteme pot coexista sau se pot transforma într-un sistem mixt, în dependenţă de
contextul specific de distribuire a videogramelor în fiecare Stat membru.
3. Sisteme de clasificare şi de control
29. Sistemele de clasificare şi de control ale videogramelor instituite de sectoarele
profesionale sau de autorităţile publice pot contribui în mod efectiv la protecţia tineretului şi
la furnizarea unor informaţii pentru adulţi, respectând, în acelaşi timp, articolele 8 şi 10 ale
Convenţiei europene pentru Drepturile Omului. Scopul lor este de a furniza utilizatorului
informaţii despre conţinutul videogramei.
30. În practică, puţine sisteme de acest tip există în Statele membre, cu excepţia unor coduri
profesionale voluntare care includ un sistem voluntar de clasificare.
Principiul 3.1
31. Clasificarea sau controlul videogramelor pot fi efectuate înainte sau după distribuirea lor.
32. Un sistem de control prealabil presupune acordarea unei autorizaţii de distribuire. O
comisie specializată clasifică videograma, acordând sau refuzând acordarea autorizaţiei şi
impunând, în anumite cazuri, restricţii sau limite. Astfel de comisii există deja în anumite
State membre în cazul filmelor cinematografice
33. Un sistem posterior de clasificare şi de control presupune existenţa unui sistem legal de
depozit sau de declaraţie, care să permită unei comisii specializate să examineze videogramele
după intrarea lor în circulaţie, fiind prevăzută posibilitatea de a propune videograma spre
examinare de către o comisie sau o autoritate.
11 Rec(1989)007
Principiul 3.2
34. Acest principiu subliniază utilitatea unui sistem legal de depozit pentru o administrare
efectivă a sistemelor de clasificare şi de control de către autorităţile publice.
Principiul 3.3
35. Scopul clasificării şi controlului nu este de a interzice în mod automat toate videogramele
cu conţinut violent, brutal sau pornografic. Unele din videogramele de acest fel pot prezenta
interes din punct de vedere istoric, documentar, ştiinţific sau artistic. În particular, se poate
concepe ca integritatea artistică a unei opere, în special valoarea ei dramatică, să necesite
includerea anumitor scene care, de fapt, pot fi considerate violente, brutale sau pornografice.
Aceste videograme, ca şi celelalte, ar trebui să fie supuse clasificării şi controlului. Pe această
bază se va decide dacă ele pot fi distribuite liber sau supuse unei distribuiri restrictive sau
interzise. Referinţa la o anumită valoare a unei videograme nu trebuie să permită ca aceasta să
fie scutită de orice clasificare şi de control la distribuire.
36. Refuzul de acordare a autorizaţiei pentru distribuirea unei videograme date este compatibil
cu Convenţia europeană a Drepturilor Omului (articolul 10, paragraful 2). Jurisprudenţa în
materie confirmă acest fapt. În acest context, Statele membre ar trebui să fie deosebit de atente
la necesitatea de a intensifica depistarea şi suprimarea producţiei şi circulaţiei clandestine.
Principiul 3.4
37. Faptul că sistemul de clasificare precizează vârsta publicului căruia poate fi distribuită
videograma poate servi ca ghid pentru adulţi, permiţându-le acestora să ştie ce este sau nu este
recomandabil tinerilor. Această precizare trebuie făcută în fiecare Stat membru pentru a fi
luate în considerare diferenţele naţionale. Videogramele importate trebuie supuse criteriilor
naţionale ale Statului importator. Cooperarea internaţională, în special între federaţiile
profesionale naţionale din sectorul video, ar putea fi foarte utilă în stabilirea factorilor comuni
între diferite criterii naţionale ce reglementează vârsta.
Principiul 3.5
38. Ar trebui să existe o clasificare separată pentru diferite versiuni ale aceleiaşi videograme
destinate pentru diferite categorii ale publicului (de exemplu, între versiunile completă şi
redactată). Este deosebit de important să se indice pe suportul material (casetă video, disc
video), indicele de clasificare atribuit fiecărei versiuni, pentru a se evita confuzia sau eludarea
sistemului de clasificare.
39. Este important ca aceeaşi clasificare care este imprimată pe ambalaj să apară şi pe caseta
video sau discul video.
40. Ţinând cont de faptul că o casetă video sau un disc video poate conţine un număr de
videograme, precum şi publicitate (care se referă, în particular, la alte videograme distribuite
de acelaşi distribuitor), este necesar să se atribuie, în dependenţă de conţinut, indici de
clasificare pentru fiecare din aceste opere, şi să se atribuie indicele cel mai restrictiv pentru
întreaga casetă video sau întregul disc video.
Rec(1989)007 12
Principiul 3.6
41. În mod normal clasificarea atribuită videogramelor fixate pe casete video sau discuri video
trebuie să fie similară celei folosite pentru filmele cinematografice fixate pe peliculă, ţinânduse
cont de utilizările diferite ale acestor două suporturi materiale. Astfel, spre deosebire de
filmele cinematografice pe peliculă care de obicei sunt demonstrate în public în
cinematografe, videogramele fixate pe casetă video sau disc video sunt, în general, destinate
vizionării private. Aşadar, spectatorul individual care priveşte videograme la magnetofon
video poate revedea la infinit o anumită secvenţă sau să privească videograma sau secvenţe
din aceasta cu încetinitorul. În acest sens, videogramele pot avea un impact important asupra
spectatorilor şi, în special, asupra minorilor.
Principiul 3.7
42. Videogramele, ca mijloc de exprimare, joacă un rol din ce în ce mai important din punctul
de vedere al culturii, educaţiei şi informaţiei. De aceea este necesar ca producătorului de
videograme culturale, educaţionale sau informative să i se ofere posibilitatea de a solicita o
procedură simplificată de clasificare şi de control. În anumite cazuri, poate fi prevăzută chiar
scutirea de orice procedură. Totuşi orice scutire de acest fel nu trebuie aplicată asupra
videogramelor care se pretind a fi culturale, educaţionale sau informative, dar care de fapt
încurajează comportamentul violent sau brutal sau abuzul de droguri.
43. Fiecare Stat membru poate specifica condiţiile care reglementează astfel de proceduri
simplificate sau scutiri.
Principiul 3.8
44. Distribuitorii trebuie împiedicaţi să eludeze, la importarea videogramelor, regulile
naţionale în acest domeniu. Dacă Statele membre vor folosi metode similare de clasificare şi
de control ale videogramelor, problemele ridicate de importul acestora se vor micşora.
Principiul 3.9
45. Deseori este dificil să se cunoască identitatea persoanei responsabile de distribuirea unei
videograme care este violentă, brutală sau pornografică sau care încurajează abuzul de
droguri. Drept consecinţă, nu e ceva neobişnuit ca o terţă parte (aşa-numită “om de paie”) să
fie identificată ca partea responsabilă.
4. Limitare în distribuire
Principiul 4.1
46. În conformitate cu scopul general al Recomandării, Principiul 4.1 stabileşte un număr de
limitări posibile şi neexhaustive, asupra distribuirii de videograme cu conţinut violent, brutal
sau pornografic, sau care încurajează abuzul de droguri. Prevederile Principiului 4.1 trebuie
interpretate în coroborare cu prevederile Principiului 3.3 care se referă la clasificarea
videogramelor. În cazurile în care sistemul de clasificare permite autorizarea unei distribuiri
limitate, este important să se precizeze condiţiile care reglementează această distribuire.
Principiul 4.2
13 Rec(1989)007
47. Specificarea clasificării fiecărei videograme pe suportul material (de exemplu, caseta
video, discul video, etc.), în reclame (de exemplu, afişe) şi în cataloage video este cea mai
efectivă cale de evitare a confuziilor sau incertitudinilor în ceea ce priveşte tipul videogramei
vizate.
5. Măsuri împotriva infracţiunilor săvârşite în sistemele de clasificare şi de control
48. Consecinţa logică a oricărui tip de sistem de clasificare şi de control instituit de autorităţi
publice este posibilitatea de a aplica sancţiuni administrative, civile sau penale pentru
încălcarea regulilor stabilite. Este de dorit ca sistemele de clasificare şi de control introduse de
către sectorul profesional în cadrul autoreglementării să fie însoţite de sancţiuni eficiente
pentru cazurile de încălcare.
Principiul 5.1
49. Autorităţile publice ar trebui să poată aplică sancţiuni administrative, civile sau penale
eficiente. Sancţiunile nu ar trebui să se refere doar la nerespectarea sistemelor de clasificare şi
de control, dar şi la difuzarea informaţiilor eronate despre clasificarea unei videograme.
Sancţiunile ar trebui să fie suficient de punitive pentru a avea un efect descurajator şi pentru a
fi eficiente. Astfel, dacă legislaţia naţională nu prevede sancţiuni specifice pentru distribuirea
videogramelor de natură violentă, brutală sau pornografică sau care încurajează abuzul de
droguri, atunci astfel de sancţiuni pot fi prevăzute, de exemplu, în cazuri de recidivă sau
infracţiuni repetate. Penalităţi suplimentare, cum ar fi confiscarea venitului obţinut din
distribuirea ilicită, sau confiscarea videogramelor distribuite ilegal, ar putea fi de asemenea
prevăzute. O investigaţie condusă de Consiliul de cooperare vamală în problema controlului
vamal asupra videogramelor violente şi brutale a demonstrat eficienţa confiscării precedată de
aplicarea unui sechestru.
Principiul 5.2
50. În caz de condamnare, şi în conformitate cu prevederile articolului 6 al Convenţiei
europene pentru Drepturile Omului, şi cu jurisprudenţa în materie, ar putea fi stipulată
închiderea sediului distribuitorului, fie temporar, fie definitiv. Această sancţiune ar putea fi
prevăzută independent sau pe lângă sancţiunile sus-menţionate.
6. Aplicarea dreptului penal
51. În afară de aceasta, aplicarea dreptului penal poate fi prevăzută ca mijloc de combatere a
distribuirii videogramelor cu conţinut violent, brutal sau pornografic, precum şi a celor care
încurajează abuzul de droguri.
52. În măsura în care prevederile legislaţiei penale se referă la caracterul precis al
videogramei, anume conţinutul său violent, brutal sau pornografic sau care încurajează abuzul
de droguri, aplicarea dreptului penal este o chestiune independentă de existenţa vreunui sistem
de clasificare. În acest sens, pot fi prevăzute norme specifice în legislaţia penală.
Rec(1989)007 14
7. Măsuri de descurajare financiară şi fiscală
53. Clasificarea, prin însăşi natura ei, este principala măsură de descurajare. Fie că este
stabilită de autorităţi publice sau de organisme profesionale competente, clasificarea poate fi
consolidată şi completată de măsuri de descurajare financiară şi fiscală. Clasificarea atribuită
unei anumite videograme ar trebui să formeze baza pentru orice măsuri de descurajare
financiară şi fiscală aplicabile la distribuirea acesteia.
54. Statele membre sunt libere să examineze, în lumina situaţilor lor naţionale, oportunitatea
introducerii măsurilor de descurajare, de exemplu, interzicerea subvenţiilor publice sau a
asistenţei financiare sau o majorare a taxelor impuse distribuitorilor.


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: