Posted by: leontiucmarius | May 18, 2012

Marius Leontiuc – Codul de Procedura Penala actual

CODUL DE PROCEDURA PENALA din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*)

(actualizat pana la data de 15 iunie 2009*)

EMITENT: PARLAMENTUL

———- *) Textul republicat al codului a fost publicat în MONITORUL

cu modificarile si completarile aduse de: ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 207 din 15

noiembrie 2000 ; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001 ; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001 ;

LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 ; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 ; LEGEA nr.

169 din 10 aprilie 2002 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 ***); LEGEA

nr. 281 din 24 iunie 2003 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 ;

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003 ; DECIZIA nr. 100 din 9 martie

2004 ; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004

; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie

2004 ; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004 ; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004 ;

LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004 ; LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005 ; ORDONANŢĂ DE

URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005 ; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 ; ORDONANŢĂ

DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006 ; LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007 ; DECIZIA

nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 ; DECIZIA nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 ; DECIZIA

nr. 190 din 26 februarie 2008 ; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 19 martie 2008 ;

LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008 ; LEGEA nr. 8 din 17 februarie 2009 ; LEGEA nr. 195

din 27 mai 2009 ; DECIZIA nr. 783 din 12 mai 2009 .

**) Codul de procedura penala a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 145-146

din 12 noiembrie 1968 si a mai fost republicat in Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26

aprilie 1973, in temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973 , publicata in Buletinul

Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat in M. Of., Partea I, nr. 78 din 30

aprilie 1997, in temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996 , publicata in M. Of. Partea

I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.

***) Art. II din ORDONANTA DE URGENTA nr. 58 din 23 mai 2002 , publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica Codul de procedura penala a

fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr.

470 din 2 iunie 2005.

****) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intra in

vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,

iar prevederile privind persoana juridica, la data intrarii in vigoare a normelor

corespunzatoare din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006.

PARTEA GENERALA

TITLUL I

REGULILE DE BAZA SI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL

CAP. I

SCOPUL SI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENAL

Scopul procesului penal

ART. 1

(1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor

care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune

sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie

trasa la raspundere penala.

(2) Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la

apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea

infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

Legalitatea si oficialitatea procesului penal

ART. 2

(1) Procesul penal se desfasoara atit in cursul urmaririi penale cit si in

cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.

(2) Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu,

afara de cazul cind prin lege se dispune altfel.

Aflarea adevarului

ART. 3

In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu

privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana

faptuitorului.

Rolul activ

ART. 4

Organele de urmarire penala si instantele de judecata sint obligate sa aiba rol

activ in desfasurarea procesului penal.

Garantarea libertatii persoanei

ART. 5

(1) In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.

(2) Nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in

alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat

in cazurile si conditiile prevazute de lege.

(3) Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a

dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca

aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului penal, sa se adreseze

instantei competente, potrivit legii.

(4) Orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate

sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la

repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.

(5) In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv

poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

————-

Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Respectarea demnitatii umane

ART. 5^1

Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie

tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la

tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.

Prezumtia de nevinovatie

ART. 5^2

Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale

printr-o hotarare penala definitiva.

————-

Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Garantarea dreptului de aparare

ART. 6

(1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte

parti in tot cursul procesului penal.

(2) In cursul procesului penal, organele judiciare sint obligate sa asigure

partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege

si sa administreze probele necesare in aparare.

(3) Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai

inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este

cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si

exercitarii apararii.

(4) Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului

penal.

(5) Organele judiciare au obligatia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat,

inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un

aparator, consemnindu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si

in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sint obligate sa ia masuri pentru

asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are

aparator ales.

————-

Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Limba in care se desfasoara procesul penal

ART. 7

(1) In procesul penal procedura judiciara se desfasoara in limba romana.

(2) In fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in

proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba romana.

————-

Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Folosirea limbii oficiale prin interpret

ART. 8

Partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se

asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului,

dreptul de a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii in instanta, prin

interpret.

————-

Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

CAP. II

ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL

Sectiunea I

Actiunea penala

Obiectul si exercitarea actiunii penale

ART. 9

(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor

care au savirsit infractiuni.

(2) Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege.

(3) Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.

Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este

impiedicata

ART. 10

(1) Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cind a fost pusa in miscare

nu mai poate fi exercitata daca:

a) fapta nu exista;

b) fapta nu este prevazuta de legea penala;

b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;

c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat;

d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;

e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;

f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea

organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in

miscare a actiunii penale;

g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz,

radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;

h) a fost retrasa plingerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul

infractiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacare partilor inlatura

raspunderea penala;

i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

i^1) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca

faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.

(2) In cazul prevazut la lit. f), actiunea poate fi pusa in miscarea ulterior in

conditii legale.

————-

Lit. i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. g) a alin. (1) al art. 10 a fost modificata de pct. 1 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si

incetarea procesului penal.

ART. 11

Cind se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:

1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare

penala sau din oficiu, dispune:

a) clasarea, cind nu exista invinuit in cauza;

b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), cind

exista invinuit sau inculpat in cauza;

c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i^1)

si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza.

2. In cursul judecatii instanta pronunta:

a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e);

b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-j).

————–

Lit. c) a pct. 1 al art. 11 a fost modificata de pct. 2 al art. I din LEGEA nr.

356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sesizarea altor organe decit cele judiciare

ART. 12

In cazurile aratate in art. 10 lit. b), d) si e), procurorul care dispune

clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta

achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni altele decit

cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent.

Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a

plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire

ART. 13

(1) In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum

si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate

cere continuarea procesului penal.

(2) Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e),

procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta

achitarea.

(3) Daca nu se constata vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1

lit. a)-e), procurorul dispune incetarea urmaririi penale, cu exceptia cazului

prevazut in art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanta de judecata pronunta incetarea

procesului penal.

————-

Denumirea marginala si alin. (1) si (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA

nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sectiunea II

Actiunea civila

Obiectul si exercitarea actiunii civile

ART. 14

(1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului,

precum si a partii responsabile civilmente.

(2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului

penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.

(3) Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:

a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare

savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si

prin orice alt mijloc de reparare;

b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu

este cu putinta.

(4) De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost

lipsita partea civila.

(5) Actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru

repararea daunelor morale, – potrivit legii civile.

————-

Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Constituirea ca parte civila

ART. 15

(1) Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau

inculpatului si persoanei responsabile civilmente.

(2) Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale,

precum si in fata instantei de judecata pina la citirea actului de sesizare.

(3) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin

infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte

vatamata in aceeasi cauza.

(4) Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.

Partea responsabila civilmente

ART. 16

(1) Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate

avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata

instantei de judecata pina la citirea actului de sesizare.

(2) Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pina la

terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luind procedura din stadiul

in care se afla in momentul interventiei.

(3) Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate

drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.

Exercitarea din oficiu a actiunii civile

ART. 17

(1) Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand cel vatamat

este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu

restransa.

(2) In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere

persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, dupa caz, persoanei care

ii incuviinteaza actele, sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei

materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care

acestea au fost pricinuite.

(3) Instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si

a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila.

————-

Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

————-

A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999 , publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.

Sustinerea actiunii civile de catre procuror

ART. 18

(1) Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de

persoana vatamata.

(2) Cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu

capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este

obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita

parte civila.

————-

Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

————-

A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999 , publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.

Actiunea adresata instantei civile

ART. 19

(1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal

poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a

daunelor morale pricinuite prin infractiune.

(2) Judecata in fata instantei civile se suspenda pina la rezolvarea definitiva

a cauzei penale.

(3) De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana

vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu

actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de reluare a

procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.

(4) Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa

paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau

instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior

sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu

poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarire chiar nedefinitiva.

————-

Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile

ART. 20

(1) Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa

porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin hotarirea

ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila.

(2) In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se

constata din probe noi ca paguba si daunele morale nu au fost integral reparate,

diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.

(3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila

pentru repararea pagubelor materiale si a daunelor morale care s-au nascut ori s-au

descoperit dupa pronuntarea hotararii penale de prima instanta.

————-

Alin. (2) si (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori

ART. 21

(1) Actiunea civila ramine in competenta instantei penale in caz de deces al

uneia din parti, introducindu-se in cauza mostenitorii acesteia.

(2) Daca una dintre parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a

acesteia se introduc in cauza succesorii in drepturi, iar in caz de desfiintare sau

de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.

————–

Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Autoritatea hotaririi penale in civil si efectele hotaririi civile si penal

ART. 22

(1) Hotarirea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in

fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a

persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.

(2) Hotarirea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata

actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire

penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei

care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.

Sectiunea III

Partile in procesul penal

Inculpatul

ART. 23

Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in

procesul penal si se numeste inculpat.

Alte parti in procesul penal

ART. 24

(1) Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau

materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.

(2) Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal

se numeste parte civila.

(3) Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile,

pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte

responsabila civilmente.

TITLUL II

COMPETENTA

Capitolul I

FELURILE COMPETENTEI

Sectiunea I

Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei

Art. 25

Competenta judecatoriei

Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 26

Competenta tribunalului militar

Tribunalul militar:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute in art. 331–352 din Codul penal, precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date in competenta altor instante;

b)abrogata.

2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 27

Competenta tribunalului

Tribunalul:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174–177, art. 179, art. 189 alin. 3–5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266–270, art. 2791, art. 312 si art. 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;

b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;

c)abrogata;

d) infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri;

e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

e1) infractiunile de spalare a banilor si infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare.

f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. Abrogat;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia executarii hotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Ordonanta de urgenta nr. 190/2005 – pentru realizarea unor masuri necesare in procesul de integrare europeana din 21 noiembrie 2005, M. Of. 1179/2005 ;

Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Ordonanta de urgenta nr. 58/2002 – privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii, precum si a unor dispozitii din Codul de procedura penala din 23 mai 2002, M. Of. 351/2002 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Art. 28

Competenta tribunalului militar teritorial

Tribunalul militar teritorial:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a)–e1), savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv;

b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

Abrogat.

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalul militar in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de tribunalul militar in materia executarii hotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 281

Competenta Curtii de Apel

Curtea de Apel:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155–173 si infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;

a1) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 2531 , art. 273–276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata si art. 356–361;

b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi;

b1) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai inaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

b2) infractiunile savarsite de magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante;

b3) infractiunile savarsite de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului.

c)Abrogata;

d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

e) Abrogata.

f) Abrogata.

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 79/2007 – pentru modificarea art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala din 26 martie 2007, M. Of. 225/2007 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Lege nr. 756/2001 – asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate din 27 decembrie 2001, M. Of. 2/2002 ;

Lege nr. 296/2001 – privind extradarea din 7 iunie 2001, M. Of. 326/2001 ;

Art. 282

Competenta Curtii Militare de Apel

Curtea Militara de Apel:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155–173 si art. 356–361, savarsite de militari;

b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;

c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalul militar in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului militar teritorial, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

ART. 29

Inalta Curte de Casatie si Justitie:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile savirsite de senatori si deputati;

b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului;

c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii

Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;

d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori;

e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile

legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu

sau echivalent al acestuia;

e^1) infractiunile savarsite de catre membrii Consiliului Superior al

Magistraturii;

f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta

Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea

Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste

instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;

g) alte cauze date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de recurs, judeca:

a) recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate, in prima instanta, de

curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

b) recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate, ca instante de apel, de

curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de

sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri

prevazute de lege.

3. judeca recursurile in interesul legii;

4. abrogat;

5. solutioneaza:

a) conflictele de competenta in cazurile in care Inalta Curte de Casatie si

Justitie este instanta superioara comuna;

b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;

c) cererile de stramutare;

d) alte cazuri anume prevazute de lege.

————-

Lit. c), d) si f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din

24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Pct. 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14

decembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.

Lit. c) a pct. 1 al art. 29 a fost modificata de pct. 15 al art. I din LEGEA nr.

356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Lit. e^1) a pct. 1 al art. 29 a fost introdusa de pct. 16 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Sectiunea II

Competenta teritoriala

Competenta pentru infractiunile savirsite in tara

ART. 30

(1) Competenta dupa teritoriu este determinata de:

a) locul unde a fost savirsita infractiunea;

b) locul unde a fost prins faptuitorul;

c) locul unde locuieste faptuitorul;

d) locul unde locuieste persoana vatamata.

(2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin.

1, in a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala.

(3) Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta

Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori

de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean,

procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in

alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu

imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

(4) Prin “locul savirsirii infractiunii” se intelege locul unde s-a desfasurat

activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs

rezultatul acesteia.

———–

Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta pentru infractiunile savirsite in strainatate

ART. 31

(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de

catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul

sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in

Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria

Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si

calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se

dispune altfel.

(2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenta instantei in a carei

circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in

care prin lege se dispune altfel.

(3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei

circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.

(4) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe

teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care

prin lege se dispune altfel.

————

Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea III

Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate

Reunirea cauzelor

ART. 32

In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca

are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se

efectueaza de aceeasi instanta.

Cazurile de indivizibilitate

ART. 33

Este indivizibilitate:

a) cind la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;

b) cind doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act;

c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cind doua sau mai

multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.

Cazurile de conexitate

ART. 34

Este conexitate:

a) cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite prin acte diferite, de una

sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;

b) cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite in timp ori in loc

diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;

c) cind o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde

comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura

sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;

d) cind intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea

cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.

Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate

ART. 35

(1) In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu

diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor

instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii

revine instantei mai intii sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau

dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a

judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

(2) Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine

instantei civile.

(3) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei

civile echivalente in grad cu instanta militara.

(4) Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar

daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei

instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat

achitarea.

(5) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt

de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar daca

competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit,

competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

———–

Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2), (3), (4) si (5) ale art. 35 au fost modificate de pct. 17 al art. I

din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor

ART. 36

(1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de

judecata, potrivit dispozitiilor art. 35.

(2) In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de

instanta militara, care trimite dosarul instantei civile careia ii revine

competenta.

————-

Alin. (2) al art. 36 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Cazuri speciale

ART. 37

(1) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum

si in cele de conexitate, cauzele sint reunite daca ele se afla in fata primei

instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotaririi cu trimitere de catre

instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.

(2) Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de

acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.

(3) In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c), cauzele trebuie sa

fie reunite intotdeauna.

Disjungerea

ART. 38

In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate

cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati,

disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre

infractiuni sa se faca separat.

Sectiunea IV

Dispozitii comune

Exceptii de necompetenta

ART. 39

(1) Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea

persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pina la pronuntarea

hotaririi definitive.

(2) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pina la citirea

actului de sesizare in fata primei instante de judecata.

(3) Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre

parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.

Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

ART. 40

(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului,

instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea

infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:

a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;

b) s-a dat o hotarare in prima instanta.

(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea

competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29

pct. 1.

————

Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din

26 octombrie 2003.

————-

A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 67 din 13 februarie 2003 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 21 martie 2003.

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii

ART. 41

(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenta a o judeca

chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este

de competenta instantei inferioare.

(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul

judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cind

prin acea lege s-ar dispune altfel.

Declinarea de competenta

ART. 42

(1) Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei

de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarirea de declinare.

(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa

calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele

indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.

(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori

masurile dispuse se mentin.

(4) Hotarirea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici

recursului.

Conflictul de competenta

ART. 43

(1) Cind doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi

cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se

solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.

(2) Cind conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una

militara, solutionarea conflictului este de competenta Inaltei Curti de Casatie si

Justitie.

(3) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict

pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de

conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.

(4) In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.

(5) Pina la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se

suspenda.

(6) Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din

urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.

(7) Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de

competenta cu citarea partilor.

(8) Cind instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata

ca acea cauza este de competenta altei instante decit cele intre care a intervenit

conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul

instantei superioare comune.

(9) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotarirea de stabilire a competentei

nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii

de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta

constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.

(10) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile

art. 42 alin. 2.

Chestiuni prealabile

ART. 44

(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care

depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de

competenta altei instante.

(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor

si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.

(3) Hotarirea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce

constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat

in fata instantei penale.

Dispozitii care se aplica la urmarirea penala

ART. 45

(1) Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod

corespunzator si in cursul urmaririi penale.

(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in faza de urmarire penala.

(1^2) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.

(2) Cind nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut,

competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intii sesizat.

(3) In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii

de la art. 30 alin. 1.

(4) Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sint

competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a

fost mai intii sesizat.

(5) Urmarirea penala a infractiunilor savirsite in conditiile prevazute in art.

31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei

competente sa judece cauza.

(6) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de

catre procurorul superior comun acestora. Cind conflictul se iveste intre doua sau

mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul

care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.

———–

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) al art. 45 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

CAP. II

INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA

Sectiunea I

Incompatibilitatea

Rudenia intre judecatori

ART. 46

Judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al patrulea

inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecata.

————

Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Judecator care s-a pronuntat anterior

ART. 47

(1) Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate

participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei

dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in

recurs.

(2) De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care sia

exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea

cauza.

————

Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alte cauze de incompatibilitate

ART. 48

(1) Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza

respectiva:

a) a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a

pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat

propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul

urmaririi penale;

b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;

c) a fost expert sau martor;

d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el,

sotul sau vreo ruda apropiata.

e) sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat

acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de

arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi

penale;

f) este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre

parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;

g) exista dusmanie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la gradul al

patrulea inclusiv si una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al

treilea inclusiv;

h) este tutore sau curator al uneia dintre parti;

i) a primit liberalitati de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul

acesteia.

(2) Judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze in

caile de atac, atunci cand sotul, ruda ori afinul sau pana la gradul al patrulea

inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.

————

Lit. a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. a) a art. 48 a fost modificata prin art. 1, pct. 3 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Lit. a) a art. 48 a fost modificata de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Lit. e)-i) ale art. 48 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a

magistratului-asistent si a grefierului

ART. 49

(1) Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si magistratului-asistent sau,

dupa caz, grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei

sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata.

(2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48

alin. 1 lit. b)-i) si alin. 2 se aplica procurorului, persoanei care efectueaza

cercetarea penala, magistratului-asistent si grefierului de sedinta.

(3) Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima

instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.

(4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la

refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta.

————-

Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) – (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din

26 octombrie 2003.

Alin. (2) si (4) ale art. 49 au fost modificate de pct. 25 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Abtinerea

ART. 50

(1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui

instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului

ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea

cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.

(2) Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a

luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea

ART. 51

(1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere,

poate fi recuzata atit in cursul urmaririi penale cit si in cursul judecatii, de

oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de

incompatibilitate.

(2) Recuzarea se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea pentru fiecare

persoana in parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de

fapt cunoscute la momentul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei

judecatori care compun completul de judecata.

(3) Nerespectarea conditiilor prevazute in alin. 2 sau recuzarea aceleiasi

persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt

cunoscute la data formularii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa

atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul in fata

caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat.

(4) Completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea

judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

————-

Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) si (4) ale art. 51 au fost introduse de pct. 27 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Procedura de solutionare in cursul judecatii

ART. 52

(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent

sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara

participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat.

(2) Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de

indata, ascultindu-se procurorul cind este prezent in instanta, iar daca se gaseste

necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.

(3) Cind abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin.

1, instanta, admitind recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in

mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura

actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

(5) Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu se poate alcatui

completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de instanta

ierarhic superioara. In cazul in care gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea si,

din cauza abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecata la

instanta competenta sa solutioneze cauza, instanta ierarhic superioara desemneaza

pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a

formulat abtinerea sau recuzarea.

(5^1) Este inadmisibila recuzarea judecatorului chemat sa decida asupra

recuzarii.

(6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin

care s-a admis recuzarea, nu sint supuse nici unei cai de atac.

(7) Abrogat.

———–

Alin. (1) si (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.

Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 55 din 25 iunie

2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.

Alin. (5) si (5^1) ale art. 52 au fost modificate de pct. 28 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale

ART. 53

(1) In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care

efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunta procurorul care

supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.

(2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala

se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este

adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o

inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului,

fara a intrerupe cursul cercetarii penale.

(3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o

ordonanta.

(4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi

termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.

(5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se

aplica in mod corespunzator.

———–

Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Incompatibilitatea expertului si interpretului

ART. 54

(1) Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator

expertului si interpretului.

(2) Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza.

Calitatea de martor are intiietate.

(3) Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu

constituie un motiv de recuzare.

Sectiunea II

Stramutarea judecarii cauzei penale

Temeiul stramutarii

ART. 55

(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la

instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care

impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei,

dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a

ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul al

patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau

grefierii instantei.

(2) In cursul judecatii stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de

procuror sau de ministrul justitiei.

————-

Alin. (1) si (2) ale art. 55 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Cererea si efectele ei

ART. 56

(1) Cererea de stramutare se adreseaza Inaltei Curti de Casatie si Justitie si

trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta,

cind sint detinute de partea care cere stramutarea.

(2) In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.

(3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa numai de catre completul de

judecata investit cu judecarea cererii de stramutare.

(4) Abrogat.

————

Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (4) al art. 56 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

————

A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 82 din 8 martie 2001, publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 4 iunie 2001.

Procedura de informare

ART. 57

(1) Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie cere, pentru lamurirea

instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care

se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat

pentru judecarea cererii de stramutare.

(2) Cind Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara,

informatiile se cer Ministerului Justitiei.

(3) In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi

cauza, cererea de informatii este facultativa.

Instiintarea partilor

ART. 58

(1) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia

masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare,

despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot

trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.

(2) In informatiile trimise Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face

mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se si dovezile de

comunicare a acestora.

(3) Cind in cauza a carei stramutare se cere sint arestati, presedintele dispune

desemnarea unui aparator din oficiu.

Examinarea cererii

ART. 59

(1) Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica.

(2) Cind partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.

————–

Alin. (1) al art. 59 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Solutionarea cererii

ART. 60

(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata,

admiterea sau respingerea cererii.

(2) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii

cauzei, hotarind totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la

care s-a stramutat cauza se mentin.

(3) Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de

stramutare.

(4) Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat

intre timp la judecarea cauzei, hotarirea pronuntata este desfiintata prin efectul

admiterii cererii de stramutare.

(5) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra

stramutarii nu este supusa niciunei cai de atac.

————–

Alin. (1) al art. 60 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (5) al art. 60 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Repetarea cererii

ART. 61

Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cind noua cerere

se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Inaltei Curti de Casatie si Justitie la

solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.

Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei

ART. 61^1

(1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere

Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea

careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie

sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.

(2) Dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 si 2 si art. 61 se aplica in

mod corespunzator.

(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea in camera de

consiliu, in termen de 15 zile.

(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, fie

respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad

cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie

sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.

(5) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza

cererea nu este supusa niciunei cai de atac.

—————-

Art. 61^1 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

TITLUL III

PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA

CAP. I

DISPOZITII GENERALE

Lamurirea cauzei prin probe

ART. 62

In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de

judecata sint obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Probele si aprecierea lor

ART. 63

(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea

existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a

savirsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a

cauzei.

(2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se

face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii

tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.

————

Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

————

A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 171 din 23 mai 2001 , publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 16 iulie 2001.

Mijloacele de proba

ART. 64

(1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca

proba sint: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii

vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile

martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele

materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si

expertizele.

(2) Mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul

penal.

————

Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sarcina administrarii probelor

ART. 65

(1) Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de

urmarire penala si instantei de judecata.

(2) La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice

persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa

le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor

ART. 66

(1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este

obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.

(2) In cazul cind exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are

dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

————

Denumirea marginala si alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281

din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Concludenta si utilitatea probei

ART. 67

(1) In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea

lor.

(2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba

este concludenta si utila.

(3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Interzicerea mijloacelor de constringere

ART. 68

(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de

constringere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.

(2) De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savirseasca sau sa

continue savirsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

Indicii temeinice

ART. 68^1

Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta

presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare

sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.

—————-

Art. 68^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

CAP. II

MIJLOACELE DE PROBA

Sectiunea I

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

ART. 69

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal

pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sint coroborate cu fapte si

imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Intrebari si lamuriri prealabile

ART. 70

(1) Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu

privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele

parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa la

care locuieste efectiv, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei

sale personale.

(2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care

formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un

aparator, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se totodata

atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa. Daca invinuitul sau

inculpatul da o declaratie, i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la

fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.

(3) Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de

urmarire penala, inainte de a-l asculta, ii cere sa dea o declaratie, scrisa

personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

(4) Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa

anunte in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul

procesului penal.

————

Alin. (2) si (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (2) ale art. 70 au fost modificate de pct. 37 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (4) al art. 70 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Modul de ascultare

ART. 71

(1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.

In cursul urmaririi penale, daca sint mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare

este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.

(2) Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie in

cauza.

(3) Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau

reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.

(4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de

mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Conditii ale ascultarii invinuitului sau inculpatului

ART. 71^1

Daca, in timpul ascultarii invinuitului sau inclupatului, acesta acuza

simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol, ascultarea se intrerupe,

iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa fie consultat de un medic.

Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viata invinuitului sau inculpatului

nu este in pericol.

————–

Art. 71^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Intrebari cu privire la fapta

ART. 72

(1) Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune

intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se

aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le

propuna.

(2) In cursul judecatii dispozitiile art. 323 alin. 2 si 3 se aplica in mod

corespunzator.

————–

Alin. (2) al art. 72 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Consemnarea declaratiilor

ART. 73

(1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. In

fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii

ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar

daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe

fiecare pagina si la sfarsit.

(2) Cind invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face

mentiune in declaratia scrisa.

(3) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a

procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului

de judecata si de grefier, precum si de interpret cind declaratia a fost luata

printr-un interpret.

(4) Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale

sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se

semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.

————

Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla

ART. 74

Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se

prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata

procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in

care legea prevede altfel.

————

Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea II

Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile

civilmente

Declaratiile celorlalte parti din proces

ART. 75

Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile

civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai

in masura in care sint coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul

probelor existente in cauza.

Explicatii prealabile

ART. 76

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme,

spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si

persoana civilmente responsabila.

(2) Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate

participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o

dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia

ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte

civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de

judecata, pana la citirea actului de sesizare.

————

Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modul de ascultare

ART. 77

Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente

se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau

inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.

Modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si a partii civile

ART. 77^1

(1) In cazul in care poate fi periclitata viata, integritatea corporala sau

libertatea partii vatamate ori a partii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia,

procurorul ori, dupa caz, instanta de judecata poate incuviinta ca aceasta sa fie

ascultata fara a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza

urmarirea penala sau, dupa caz, in locul in care se desfasoara sedinta de judecata,

prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare.

(2) La solicitarea organului judiciar sau a partii vatamate ori a partii civile

ascultate in conditiile prevazute in alin. 1, la luarea declaratiei poate participa

un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care

are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat

cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta

partii vatamate sau a partii civile dreptul de a solicita audierea in prezenta unui

consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

(3) Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei

retele video si audio.

(4) In cursul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in

mod nemijlocit, partii vatamate sau partii civile ascultate in conditiile alin. 1-3.

Intrebarile se pun in ordinea prevazuta in art. 323 alin. 2. Presedintele

completului respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei.

(5) Declaratia partii vatamate sau a partii civile, ascultata in conditiile

aratate in alin. 1-3, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se

reda integral in forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata

sau partea civila ascultata, precum si de consilierul de protectie a victimelor si

reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la

dosarul cauzei.

(6) Suportul pe care a fost inregistrata declaratia partii vatamate sau a partii

civile, in original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, dupa caz, al instantei de

judecata, se pastreaza la sediul acestora.

(7) Dispozitiile art. 75-77 si ale art. 86^5 se aplica in mod corespunzator.

————–

Art. 77^1 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sectiunea III

Declaratiile martorilor

Martorul

ART. 78

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de

natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in

calitate de martor.

Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional

ART. 79

(1) Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca

martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in

exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este

obligata a pastra secretul.

(2) Calitatea de martor are intiietate fata de calitatea de aparator, cu privire

la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit

aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

Ascultarea sotului si a rudelor apropiate

ART. 80

(1) Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sint obligate

sa depuna ca martori.

(2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in

alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art.

84.

Martor minor

ART. 81

Minorul poate fi ascultat ca martor. Pina la virsta de 14 ani ascultarea lui se

face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este

incredintat minorul spre crestere si educare.

Persoana vatamata

ART. 82

Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte

civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.

Obligatia de prezentare

ART. 83

Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora

aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele

cauzei.

Intrebari prealabile

ART. 84

(1) Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa si

ocupatie.

(2) In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin

orice mijloc de proba.

(3) Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti

si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe

urma infractiunii.

Juramintul martorului

ART. 85

(1) Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: “Jur ca voi

spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute

Dumnezeu!”.

(2) In timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit

credintei religioase a martorului.

(4) Martorului de alta religie decit cea crestina nu ii sint aplicabile

prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramint: “Jur pe

onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce

stiu”.

(5) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul

vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: “Ma oblig ca voi spune adevarul si

ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu”.

(6) Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar pe

baza afirmatiilor facute de martor.

(7) Dupa depunerea juramintului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5,

se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savirseste

infractiunea de marturie mincinoasa.

(8) Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.

(9) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage insa

atentia sa spuna adevarul.

Modul si limitele ascultarii martorului

ART. 86

(1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sint

faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerindui-

se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.

(2) Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la

faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana

partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.

(3) Dispozitiile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea

martorului.

Protectia datelor de identificare a martorului

ART. 86^1

(1) Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale

a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi

periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane,

martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta

identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar.

(2) Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi

penale, iar in cursul judecatii de instanta, la cererea motivata a procurorului, a

martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.

(3) Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza intr-un procesverbal,

care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat

efectuarea urmaririi penale ori, dupa caz, la sediul instantei, intr-un loc special,

in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta. Procesul-verbal va fi semnat de

cel care a inaintat cererea, precum si de cel care a dispus masura.

(4) Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate

procurorului sau, dupa caz, completului de judecata, in conditii de stricta

confidentialitate.

(5) In toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi

introduse in dosarul penal numai dupa ce procurorul, prin ordonanta sau, dupa caz,

instanta, prin incheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat

luarea masurilor de protectie a martorului.

(6) Declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate in

procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum si declaratia

martorului, consemnata in cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost

prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata,

potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai in masura

in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor

existente in cauza.

(7) Pot fi audiati ca martori carora li s-a atribuit o alta identitate si

investigatorii sub acoperire.

(8) Dispozitiile prevazute in alin. 1-6 se aplica si expertilor.

————

Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modalitati speciale de ascultare a martorul

ART. 86^2

(1) In situatiile prevazute in art. 86^1, procurorul sau, dupa caz, instanta de

judecata poate incuviinta ca martorul sa fie ascultat fara a fi prezent fizic la

locul unde se afla organul de urmarire penala ori in sala in care se desfasoara

sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele

urmatoare.

(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat in conditiile

alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a

victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care are obligatia de a pastra

secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul

audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul

de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protectie a victimelor si

reintegrare sociala a infractorilor.

(3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu

imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut.

(3^1) In cazul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari,

in mod nemijlocit, martorului ascultat in conditiile alin. 1-3. Intrebarile se pun

in ordinea prevazuta in art. 323 alin. 2. Presedintele completului respinge

intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei sau pot conduce la

identificarea martorului.

(4) Declaratia martorului ascultat, in conditiile aratate in alin. 1-3^1, se

inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma

scrisa.

(5) In cursul urmaririi penale, se intocmeste un proces-verbal in care se reda

cu exactitate declaratia martorului si acesta se semneaza de procurorul care a fost

prezent la ascultarea martorului si de organul de urmarire penala si se depune la

dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va

fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in

conditii de maxima siguranta.

(6) In cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care

a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata.

Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de martor, fiind pastrata in

dosarul depus la instanta, in conditiile prevazute in alin. 5.

(7) Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original,

sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata

careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditiile prevazute in alin. 5.

Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi penale va fi

inaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul

cauzei, si va fi pastrat in aceleasi conditii.

(8) Dispozitiile art. 78, 85 si ale art. 86 alin. 1 si 2 se aplica in mod

corespunzator.

———–

Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (2) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 42 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (3^1) al art. 86^2 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (4) si (7) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 44 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Verificari privind mijloacele de ascultare a martorilor

ART. 86^3

Abrogat.

———–

Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 86^3 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Audierea martorilor sub 16 ani in anumite cauze

ART. 86^4

In cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii,

instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de

judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin

inregistrari audio-video, in conditiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 si 7.

———–

Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Protejarea deplasarilor martorului

ART. 86^5

(1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza cercetarea penala ori, dupa

caz, instanta de judecata poate dispune ca organele politiei sa supravegheze

domiciliul sau resedinta martorului ori sa-i asigure o resedinta temporara

supravegheata, precum si sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instantei si

inapoi la domiciliu sau la resedinta.

(2) Masurile prevazute in alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, dupa caz, de

instanta, cand se constata ca pericolul care a impus luarea lor a incetat.

————

Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea IV

Confruntarea

Obiectul confruntarii

ART. 87

Cind se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate

in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este

necesara pentru lamurirea cauzei.

Procedura confruntarii

ART. 88

(1) Persoanele confruntate sint ascultate cu privire la faptele si imprejurarile

in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.

(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca

persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.

(3) Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.

Sectiunea V

Inscrisurile

Mijloacele de proba scrise

ART. 89

Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata

fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

ART. 89^1

Formularele in care urmeaza sa se consemneze orice declaratie, in faza de

urmarire penala, vor fi in prealabil inregistrate si inseriate, ca formulare cu

regim special, iar dupa completare vor fi introduse in dosarul cauzei.

———–

Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procesul-verbal ca mijloc de proba

ART. 90

(1) Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de

judecata sint mijloace de proba.

(2) De asemenea, sint mijloace de proba procesele-verbale si actele de

constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.

Cuprinsul si forma procesului-verbal

ART. 91

(1) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:

a) data si locul unde este incheiat, ora la care a inceput si ora la care s-a

terminat incheierea procesului-verbal;

b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;

c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cind exista;

d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;

e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesulverbal,

obiectiile si explicatiile acestora;

f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

(2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfirsit de cel care

il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre

aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.

————-

Lit. a) a alin. (1) al art. 91 a fost modificata de pct. 46 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

SECTIUNEA V^1

Interceptarile si inregistrarile audio sau video

————

Sectiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din

24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Conditiile si cazurile de interceptare si inregistrare a convorbirilor sau

comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare

ART. 91^1

(1) Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate

prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu

autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau

supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori

indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care

urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se

impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau

localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar

fi mult intarziata.

(2) Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate

prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate in

cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte

legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de

arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede

sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru

prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si

completarile ulterioare, in cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor

care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica. Dispozitiile alin. 1 se

aplica in mod corespunzator.

(3) Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar

nu pentru mai mult de 30 de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei

careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta

corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla sediul

parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza

urmarirea penala. In lipsa presedintelui instantei autorizatia se da de catre

judecatorul desemnat de acesta.

(4) Autorizatia poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare,

in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire

neputand depasi 30 de zile.

(5) Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la

aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi 120 de zile.

(6) Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau

o asista in proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat daca din cuprinsul

acesteia rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea

sau savarsirea de catre avocat a unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. 1

si 2.

(7) Procurorul dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor

inainte de expirarea duratei autorizatiei daca nu mai exista motivele care le-au

justificat, informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

(8) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita

judecatorului autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor ori

comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de

comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii.

(9) Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor

se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele

care justifica masura; motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau

identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace

ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul

supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si

inregistrarea.

————-

Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 91^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 47 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (3) al art. 91^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea

ART. 91^2

(1) Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute

in art. 91 1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare

penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si

inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea

acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal.

(2) In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii prevazute in art.

91^1 alin. 1, 2 si 8 ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala,

procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, cu

titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special prevazut in

art. 228 alin. 1^1, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor,

pe o durata de cel mult 48 de ore.

(3) In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin. 2,

procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate

interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de redare rezumativa

a convorbirilor, judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa

judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia

in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul

care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in vederea confirmarii.

Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24

de ore, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. In cazul in care

ordonanta este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii,

judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii,

in conditiile art. 91^1 alin. 1-3 si 8. Daca judecatorul nu confirma ordonanta

procurorului, va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor,

iar cele efectuate vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror,

incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunica in copie instantei.

(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc

fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori

localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale,

in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului

sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La

solutionarea definitiva a cauzei, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de

catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

(5) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate pot fi folosite

si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii

concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiuni

dintre cele prevazute la art. 91^1 alin. 1 si 2.

————-

Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2), (3) si (4) ale art. 91^2 au fost modificate de pct. 48 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (5) al art. 91^2 a fost introdus de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Certificarea inregistrarilor

ART. 91^3

(1) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care privesc

fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori

localizarea participantilor sunt redate integral intr-un proces-verbal de procuror

sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, in care se

mentioneaza autorizatia data pentru efectuarea acestora, numarul ori numerele

posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor intre care s-au

purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, daca

sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri ori comunicari in parte si numarul

de ordine al suportului pe care se face imprimarea.

(2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procurorul

care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. Daca savarsirea unor

infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat,

consemnarea se face in procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se

aplica in mod corespunzator. Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt

transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret.

(3) La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care

contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se pastreaza la sediul

parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispozitia

instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care

contine inregistrarea convorbirii si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la

grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a

judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei.

(4) La prezentarea materialului de urmarire penala, procurorul este obligat sa

prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale in care sunt redate

convorbirile inregistrate si sa asigure, la cerere, ascultarea acestora.

(5) Daca in cauza s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata, procurorul

este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau

comunicari au fost interceptate si inregistrate. Suportul pe care sunt imprimate

convorbirile inregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in

plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si se pastreaza pana la implinirea

termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul

cauzei, cand se distrug, incheindu-se proces-verbal in acest sens.

(6) Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate

poate fi consultat sau copiat in cazul reluarii cercetarilor sau in conditiile

prevazute in art. 91^2 alin. 5 si numai de catre procurorul care efectueaza sau

supravegheaza urmarirea penala, iar in alte cazuri numai cu autorizarea

judecatorului.

(7) Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau

incetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul original si copia acestuia

se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, in locuri speciale, in

plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt

imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat numai in

conditiile prevazute in art. 91^2 alin. 5, cu incuviintarea prealabila a

presedintelui instantei.

————

Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 91^3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 49 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alte inregistrari

ART. 91^4

Dispozitiile art. 91^1-91^3 se aplica in mod corespunzator si in cazul

inregistrarilor in mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin

alte mijloace electronice de supraveghere.

————

Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 91^4 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 50 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Inregistrarile de imagini

ART. 91^5

Dispozitiile art. 91^1 si 91^2 se aplica in mod corespunzator si in cazul

inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta

in art. 91^3, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.

————

Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Verificarea mijloacelor de proba

ART. 91^6

(1) Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei

tehnice la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu.

(2) Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, efectuate de parti sau de

alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau

comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui

mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.

————

Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 91^6 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 51 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Sectiunea VI

Martorii asistenti

Prezenta martorilor asistenti

ART. 92

(1) Cind legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara

prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi.

(2) Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in

cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul

procedural.

Stabilirea identitatii martorilor asistenti

ART. 93

Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta martorilor

asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal pe care il

incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind si observatiile pe

care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la

desfasurarea operatiilor la care asista.

Sectiunea VII

Mijloacele materiale de proba

Obiectele ca mijloc de proba

ART. 94

Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum si orice alte

obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sint mijloace materiale de proba.

Corpuri delicte

ART. 95

Sint de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau

au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum si obiectele

care sint produsul infractiunii.

Sectiunea VIII

Ridicarea de obiecte si inscrisuri. Efectuarea perchezitiilor

Ridicarea de obiecte si inscrisuri

ART. 96

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice

obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.

Predarea obiectelor si inscrisurilor

ART. 97

(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica, in posesia careia se afla un

obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte

si sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmarire penala sau instantei de

judecata, la cererea acestora.

(2) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o

copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.

(3) Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential,

prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului

ori a confidentialitatii.

————

Alin. (1) si (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor

ART. 98

(1) Instanta de judecata, la propunerea procurorului, in cursul urmaririi

penale, sau din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala

sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta

corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate

acestuia, fie direct, fie indirect.

(1^1) Masura prevazuta in alin. 1 se dispune daca sunt intrunite conditiile

aratate in art. 91^1 alin. 1 si potrivit procedurii acolo prevazute.

(1^2) Retinerea si predarea scrisorilor, telegramelor si a oricaror alte

corespondente ori obiecte la care se refera alin. 1 pot fi dispuse, in scris, in

cazuri urgente si temeinic justificate si de procuror, care este obligat sa

informeze de indata despre aceasta instanta.

(2) Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se

restituie destinatarului.

———–

Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri

ART. 99

(1) Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de

urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita.

(2) In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau

inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire

prin organul de cercetare penala.

Perchezitia

ART. 100

(1) Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris

dintre cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum

si ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este

necesara pentru descoperirea si strangerea probelor, se poate dispune efectuarea

acesteia.

(2) Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.

(3) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere

motivata, in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul

judecatii. In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de

judecatorul de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima

instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei

circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care

efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

(4) Perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale in camera de

consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.

(4^1) In baza incheierii, judecatorul emite de indata autorizatia de

perchezitie, care trebuie sa cuprinda:

a) denumirea instantei;

b) data, ora si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis autorizatia de

perchezitie;

d) perioada pentru care s-a emis autorizatia;

e) locul unde urmeaza a se efectua perchezitia;

f) numele persoanei la domiciliul sau resedinta careia se efectueaza

perchezitia;

g) numele invinuitului sau inculpatului.

(4^2) Autorizatia poate fi folosita o singura data.

(5) Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa, dupa caz, de

organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator.

(6) Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi

penale.

————

Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (4^1) si (4^2) ale art. 100 au fost introduse de pct. 53 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (5) al art. 100 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Perchezitia domiciliara in cursul urmaririi penale

ART. 101

Perchezitia dispusa in cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza

de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori

operativi.

————

Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Perchezitia domiciliara in cursul judecatii

ART. 102

(1) Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari

locale.

(2) In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o

perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.

Timpul de efectuare a perchezitiei

ART. 103

Ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot

face intre orele 6,00-20,00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune

flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public.

Perchezitia inceputa intre orele 6,00-20,00 poate continua si in timpul noptii.

————

Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procedura perchezitiei

ART. 104

(1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, in

prealabil, sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte

autorizatia data de judecator.

(2) Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac

in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se

efectueaza perchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui

membru al familiei, sau a unui vecin, avind capacitate de exercitiu.

(3) Aceste operatiuni se efectueaza de organul judiciar in prezenta unor martori

asistenti.

(4) Cind persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi

adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si

inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant

ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin, avind capacitate

de exercitiu.

(5) Este interzisa efectuarea in acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte

procedurale in aceeasi cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se

face perchezitia sa participe la perchezitie.

————

Alin. (1) si (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Alin. (5) al art. 104 a fost introdus de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Efectuarea perchezitiei domiciliare

ART. 105

(1) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida

incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau

inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.

(2) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor

si inscrisurilor care au legatura cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a

caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.

(3) Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata

personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza,

sa nu devina publice.

Efectuarea perchezitiei corporale

ART. 106

(1) Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu

respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest

organ.

(2) Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea

perchezitionata.

Indentificarea si pastrarea obiectelor

ART. 107

(1) Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sint ridicate si

celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre

neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.

(2) Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si

sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, dupa care se aplica

sigilii.

(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie

celui la care se afla, fie unui custode.

(4) Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din

probe se lasa celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele

aratate in art. 108 alin. final.

Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor

ART. 108

(1) Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se

intocmeste proces-verbal.

(2) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in

art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile

si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor

amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.

(3) In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost

ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.

(4) Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia

sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia

sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin

si, daca este cazul, custodelui.

Masuri privind obiectele ridicate

ART. 109

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori

inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la

dosar sau pastrate in alt mod.

(2) Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sint atasate la dosar, pot fi

fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar.

(3) Pina la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se

pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se

gaseste dosarul.

(4) Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care

nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele supuse

confiscarii nu se restituie.

(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sint supuse confiscarii,

pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea

definitiva a procesului, afara de cazul cind prin aceasta restituire s-ar putea

stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata

pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa

le pastreze pina la solutionarea definitiva a cauzei.

Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate

ART. 110

Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sint dintre acelea aratate in art.

165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica

potrivit dispozitiilor acelui articol.

Dispozitii speciale privind unitatile publice si alte persoane juridice

ART. 111

Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand

actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se refera art. 145

din Codul penal sau la o alta persoana juridica, dispozitii care se completeaza dupa

cum urmeaza:

a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului

unitatii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data;

b) ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia se efectueaza in

prezenta reprezentantului unitatii;

c) atunci cind este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face

parte din personalul unitatii;

d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.

————-

Denumirea marginala, partea introductiva si litera a) ale art. 111 au fost

modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr.

468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea IX

Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala

Folosirea unor specialisti

ART. 112

(1) Cind exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare

a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau

imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui

specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei

constatari tehnico-stiintifice.

(2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre

specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe linga institutia de

care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre

specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.

Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice

ART. 113

(1) Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnicostiintifice

stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa

se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.

(2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor

puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui

insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate

insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control.

(3) Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca

socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sint insuficiente,

comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor.

Constatarea medico-legala

ART. 114

(1) In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este

suspecta, sau cind este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori

persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor

infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medicolegale

si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii,

sa efectueze aceasta constatare.

(2) Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu

incuviintarea procurorului.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala

ART. 115

(1) Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale

se consemneaza intr-un raport.

(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la

cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori

medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sint precise, dispune

refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau

efectuarea unei expertize.

(3) Cind refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medicolegale

este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului,

pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui.

Sectiunea X

Expertizele

Ordonarea efectuarii expertizei

ART. 116

Cind pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii

adevarului, sint necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori

instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Expertiza obligatorie

ART. 117

(1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii

de omor deosebit de grav, precum si atunci cind organul de urmarire penala sau

instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau

inculpatului.

(2) Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de

specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu

aprobarea procurorului sau instantei de judecata dispune internarea invinuitului ori

inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la

indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.

(3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili

cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.

Procedura expertizei

ART. 118

(1) Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de

cazul cind prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod

corespunzator.

(2) Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de

judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.

(3) Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa

participe la efectuarea expertizei.

Experti oficiali

ART. 119

(1) Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea

respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decit daca imprejurari

deosebite ar cere aceasta.

(2) Cind expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un

laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul

de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora pentru efectuarea

expertizei.

(3) Cind serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau

institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa

participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii, poate folosi

asistenta sau avizul acestora.

Lamuriri date expertului si partilor

ART. 120

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cind dispune efectuarea

unei expertize, fixeaza un termen la care sint chemate partile, precum si expertul,

daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta.

(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul

expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in

vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot

cere modificarea sau completarea lor.

(3) Partile mai sint incunostiintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cite

unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea

expertizei.

(4) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul

de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in

care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostiintindu-l totodata daca la

efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.

(5) Abrogat.

————

Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Drepturile expertului

ART. 121

(1) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru

efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu

incuviintarea organului de urmarire.

(2) Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de

judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.

(3) Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire

penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.

Raportul de expertiza

ART. 122

(1) Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.

(2) Cind sint mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza.

Daca sint deosebiri de pareri, opiniile separate sint consemnate in cuprinsul

raportului sau intr-o anexa.

(3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la

instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.

Continutul raportului

ART. 123

Raportul de expertiza cuprinde:

a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta

de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cind s-a dispus efectuarea

acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data

intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care

expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si

daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;

b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau

explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina

celor constatate de expert;

c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea

expertului asupra obiectului expertizei.

Suplimentul de expertiza

ART. 124

(1) Cind organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere

sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de

expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.

(2) De asemenea, cind se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri

suplimentare in scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale

asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit

dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.

(3) Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal,

laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a

efectuat expertiza.

Efectuarea unei noi expertize

ART. 125

Daca organul de urmarirea penala sau instanta de judecata are indoieli cu

privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei

noi expertize.

Lamuriri cerute la institutul de emisiune

ART. 126

In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte

valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri

institutului de emisiune.

Prezentarea scriptelor de comparatie

ART. 127

(1) In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire

penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de

comparatie.

(2) Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sint

obligate a le elibera.

(3) Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda

apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de

judecata ii pune in vedere sa le prezinte.

(4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de

presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.

(5) Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca

invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie dupa

dictarea ce i s-ar face.

(6) Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal.

Sectiunea XI

Folosirea interpretilor

Cazurile si procedura de folosire a interpretilor

ART. 128

(1) Cand una dintre parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu

cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau

instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul

poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, el trebuie sa fie un

interpret autorizat, potrivit legii.

(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in

cazul cind unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in

instanta sint redactate intr-o alta limba decit cea romana.

(3) Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si

interpretului.

————

Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea XII

Cercetarea la fata locului si reconstituirea

Cercetarea la fata locului

ART. 129

(1) Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cind este necesar sa se faca

constatari cu privire la situatia locului savirsirii infractiunii, sa se descopere

si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor

materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savirsita.

(2) Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta

martorilor asistenti, afara de cazul cind aceasta nu este posibil. Cercetarea la

fata locului se face in prezenta partilor, atunci cind este necesar. Neprezentarea

partilor incunostiintate nu impiedica efectuarea cercetarii.

(3) Cind invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi

adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa

fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

(4) Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea

partilor si in prezenta procurorului, cind participarea acestuia la judecata este

obligatorie.

(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice

persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice

intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.

Reconstituirea

ART. 130

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar

pentru verificarea si precizarea unor data, poate sa procedeze la reconstituirea la

fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost

savirsita fapta.

(2) Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului.

Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Procesul-verbal de cercetare la fata locului

ART. 131

(1) Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care

trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea amanuntita

a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a

pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea sa

fie redate cu precizie si pe cit posibil cu dimensiunile respective.

(2) In caz de reconstituire a modului in care a fost savirsita fapta, se

consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.

(3) In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte

asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

Sectiunea XIII

Comisia rogatorie si delegarea

Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii

ART. 132

(1) Cind un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are

posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa

procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se

poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are

posibilitatea sa le efectueze.

(2) Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive,

incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau

masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale

in grad.

Continutul comisiei rogatorii

ART. 133

(1) Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa

contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul

acesteia, iar in cazul cind urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si

intrebarile ce trebuie sa i se puna.

(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia

rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul

ascultarii.

Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii

ART. 134

(1) Cind comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot

formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a

efectua comisia rogatorie.

(2) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea

comisiei rogatorii.

(3) Cind inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia

rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.

Delegarea

ART. 135

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in

conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin delegare.

Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic

inferioare.

(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator

si in caz de delegare.

TITLUL IV

MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE

CAP. I

MASURILE PREVENTIVE

Sectiunea I

Dispozitii generale

Scopul si categoriile masurilor preventive

ART. 136

(1) In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu

inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se

impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la

judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre

urmatoarele masuri preventive:

a) retinerea;

b) obligarea de a nu parasi localitatea;

c) obligarea de a nu parasi tara;

d) arestarea preventiva.

(2) Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie

sub control judiciar sau pe cautiune.

(3) Masura prevazuta in alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare

penala sau de procuror.

(4) Masurile prevazute in alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror sau de

judecator, in cursul urmaririi penale, si de instanta de judecata, in cursul

judecatii.

(5) Masura prevazuta in alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator.

(6) Masura arestarii preventive nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor

pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.

(7) Liberarea provizorie se dispune de instanta de judecata.

(8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul

acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta,

antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.

————

Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din

26 octombrie 2003.

Alin. (4) al art. 136 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva

ART. 137

(1) Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face

obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza si

pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita.

(2) In cazul retinerii si arestarii preventive, actul prin care se iau aceste

masuri trebuie sa indice cazul prevazut in art. 148, precum si temeiurile concrete

din care rezulta existenta acestuia.

(3) In cazul obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, actul prin care se

ia aceasta masura trebuie sa indice temeiurile concrete care au determinat luarea

masurii.

————-

Art. 137 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii

ART. 137^1

(1) Persoanei retinute sau arestate i se aduc de indata la cunostinta, in limba

pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai

scurt termen. Invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales

sau numit din oficiu.

(2) Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului,

judecatorul incunostinteaza despre masura luata, in termen de 24 de ore, un membru

al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau

inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.

(3) Cel retinut poate sa ceara sa fie incunostintat despre masura luata un

membru de familie sau una dintre persoanele aratate in alin. 2. Atat cererea celui

retinut, cat si incunostintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod

exceptional, daca organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta

urmarirea penala, il informeaza pe procuror, care va decide cu privire la

instiintarea solicitata de retinut.

————

Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Alin. (1) al art. 137^1 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive

ART. 138

(1) Daca organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia una dintre

masurile prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza in acest sens un

referat motivat procurorului.

(2) In cazul masurilor prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) si c), procurorul

este obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore.

(3) In cazul masurii prevazute in art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, daca

apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, procedeaza, dupa caz,

potrivit art. 146 sau 149^1.

————

Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive

ART. 139

(1) Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cind s-au

schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.

(2) Cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu

mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta

trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, in cazul retinerii si

arestarii preventive, punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca

acesta nu este arestat in alta cauza.

(3) In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale,

de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l

informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au

motivat luarea masurii preventive.

(3^1) Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de

procuror sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la

organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune

aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta.

(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta, pentru

inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el

insusi ca nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.

(3^3) Abrogat.

(3^4) Abrogat.

(3^5) Masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile

prevazute de art. 136 alin. 1 lit. b) si c).

(4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar

urmeaza sa-si decline competenta.

————

Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3^3) al art. 139 a fost abrogat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3^4) al art. 139 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Tratamentul medical sub paza permanenta

ART. 139^1

In cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv

sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei

Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea

tratamentului sub paza permanenta in reteaua medicala a Ministerului Sanatatii

Publice. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt comunicate de indata

procurorului, in cursul urmaririi penale, sau instantei de judecata, in cursul

judecatii.

————-

Art. 139^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Incetarea de drept a masurilor preventive

ART. 140

(1) Masurile preventive inceteaza de drept:

a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare

ori la expirarea termenului prevazut in art. 160 b alin. 1, daca instanta nu a

procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest

termen;

b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmarii penale sau de

incetare a procesului penal ori de achitare.

(2) Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de

pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins

jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face

obiectul invinurii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale, maximele

prevazute in art. 159 alin. 13, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

(3) In cazurile aratate in alin. 1 si 2, instanta de judecata, din oficiu sau la

sesizarea procurorului, ori procurorul in cazul retinerii, din oficiu sau in urma

informarii organului de cercetare penala, are obligatia sa dispuna punerea de indata

in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de

detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cuprinzand urmatoarele

mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului,

numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei, ale incheierii sau

hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii.

————

Alin. (2) si (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Lit. a) a alin. (1) al art. 140 a fost modificata de pct. 61 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului

privind masura retinerii

ART. 140^1

(1) Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura

preventiva a retinerii se poate face plangere, inainte de expirarea celor 24 de ore

de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar

impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta masura se poate face

plangere, inainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupa

caz, la procurorul ierarhic superior, in conditiile art. 278 alin. 1 si 2.

(2) Procurorul se pronunta prin ordonanta inainte de expirarea celor 24 de ore

de la luarea masurii retinerii.

(3) Cand considera ca masura retinerii este ilegala sau nu este justificata,

procurorul dispune revocarea ei.

————

Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive

prevazute in art. 136 lit. b) si c)

ART. 140^2

(1) Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii

obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii obligarii de a nu parasi tara,

invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea

masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima

instanta.

(2) Plangerea se va solutiona in camera de consiliu.

(3) Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea

acestuia nu impiedica judecarea plangerii.

(4) Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.

(5) Dosarul va fi inaintat instantei in termen de 24 de ore, iar plangerea se

solutioneaza in termen de 3 zile.

(6) Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

(7) Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata,

instanta dispune revocarea ei.

(8) Plangerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului,

prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare.

(9) Dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea

plangerii.

————

Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de judecator in cursul urmaririi

penale privind masurile preventive

ART. 140^3

(1) Impotriva incheierii prin care judecatorul dispune, in timpul urmaririi

penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept sau

prelungirea masurii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a

propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face

recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei

prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul

respinge, in timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a

masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.

(2) Abrogat.

(3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei de recurs si

va fi ascultat in prezenta aparatorului sau. In cazul in care invinuitul sau

inculpatul se afla internat in spital si, din cauza starii sanatatii, nu poate fi

adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de

necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa

acestuia, dar numai in prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a

pune concluzii.

(4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

(5) Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar

recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului, si

in 3 zile, in cazul arestarii inculpatului.

(6) Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

(7) Cand apreciaza ca masura preventiva este nelegala sau nu este justificata,

instanta de recurs o revoca, dispunand, in cazul arestarii preventive, punerea de

indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in

alta cauza.

(8) Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii

preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei masuri nu este

suspensiv de executare.

(9) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de

ore de la solutionarea recursului.

————

Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 748 din 26 octombrie 2003.

Alin. (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Alin. (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Denumirea marginala a art. 140^3 a fost modificata de pct. 62 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (1), (3), (7), (8) si (9) ale art. 140^3 au fost modificate de pct. 63 al

art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677

din 7 august 2006.

Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii

privind masurile preventive

ART. 141

(1) Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea

unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii

preventive, precum si impotriva incheierii prin care se dispune mentinerea arestarii

preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, in

termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare,

pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge

cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este

supusa niciunei cai de atac.

(2) Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar

recursul se judeca in 3 zile. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante

in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(3) Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau

mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a

arestarii preventive nu este suspensiv de executare.

————

Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Tinerea separata a unor categorii de infractori

ART. 142

In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar femeile

separat de barbati.

Sectiunea II

Retinerea

Conditiile retinerii

ART. 143

(1) Masura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare

penala fata de invinuit sau inculpat, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta

aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta

de legea penala.

(2) Organul de cercetare penala este obligat sa il incunostinteze, de indata, pe

procuror cu privire la luarea masurii retinerii.

(3) Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunostinta

invinuitului sau inculpatului ca are dreptul sa-si angajeze aparator. De asemenea, i

se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se

atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.

(4) Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, precum si in caz

de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevazute de lege.

————-

Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 143 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 65 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Durata retinerii

ART. 144

(1) Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii

se deduce timpul cat persoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii

administrative a conducerii la sediul politiei, prevazuta in art. 31 alin. 1 lit. b)

din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.

(1^1) In situatia in care retinerea se dispune dupa audierea invinuitului citat

de catre organul de urmarire penala, termenul de 24 de ore se calculeaza de la ora

emiterii ordonantei.

(2) In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si

ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si

ora la care retinerea a incetat.

(3) Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura

arestarii preventive, inainteaza procurorului, in primele 10 ore de la retinerea

invinuitului, o data cu incunostintarea la care se refera art. 143 alin. 1, un

referat motivat. Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute

de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului

prevazut in alin. 1, potrivit art. 146.

(4) Cand masura retinerii este luata de procuror, daca acesta considera ca este

necesar a se lua masura arestarii preventive, procedeaza, in termen de 10 ore de la

luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.

————-

Alin. (1) si (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sectiunea III

Obligarea de a nu parasi localitatea

Continutul masurii

ART. 145

(1) Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa

invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi

penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea

in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura. Masura

poate fi luata numai daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1.

(1^1) Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, invinuitul sau

inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de

judecata ori de cate ori este chemat;

b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul

judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de

organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a

dispus masura;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.

(1^2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau

inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte

una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*);

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice

alte locuri stabilite;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana

impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de

organul judiciar, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in

exercitarea careia a savarsit fapta.

(2) In cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alin. 1 nu poate

depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii.

Masura obligarii de a nu parasi localitatea poate fi prelungita in cursul urmaririi

penale, in caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul

care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand sa

depaseasca 30 de zile. Dispozitiile art. 140^2 se aplica in mod corespunzator.

Durata maxima a masurii prevazute in alin. 1 in cursul urmaririi penale este de un

an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata

sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu parasi

localitatea este de 2 ani.

(2^1) Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii judecatorului

ori a instantei de judecata se comunica, in aceeasi zi, invinuitului sau

inculpatului, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste acesta,

jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul,

organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii

respectarii obligatiilor care ii revin. Organele in drept refuza eliberarea

pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.

(2^2) In cuprinsul ordonantei sau incheierii sunt mentionate expres obligatiile

pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sa le respecte si se atrage atentia

acestuia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care

ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

(2^3) Daca pe durata obligarii de a nu parasi localitatea au intervenit motive

care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie inlocuirea sau incetarea celor

existente, procurorul sau instanta dispune aceasta prin ordonanta sau incheiere

motivata. Dispozitiile alin. 2^1 si alin. 2^2 se aplica in mod corespunzator.

(3) In caz de incalcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor,

masura obligarii de a nu parasi localitatea va fi inlocuita cu masura arestarii

preventive, in conditiile prevazute de lege. Organul de politie desemnat de organul

judiciar care a dispus masura verifica periodic respectarea masurii si a

obligatiilor de catre invinuit sau inculpat, iar in cazul in care constata incalcari

ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, sau

instanta, in cursul judecatii.

————-

Alin. (1) si (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Alin. (1) al art. 145 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (1^1) al art. 145 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (2) si (2^1) ale art. 145 au fost modificate de pct. 69 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (2^2) si (2^3) ale art. 145 au fost introduse de pct. 70 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (3) al art. 145 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (1^1) al art. 145 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Alin. (1^2) al art. 145 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Alin. (2^1), (2^2) si (3) ale art. 145 au fost modificate de pct. 6 al art. I

din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL

OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.

*) Conform art. III din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul

de procedura penala privind obligatia de a purta permanent un sistem electronic de

supraveghere intra in vigoare la 1 iulie 2007.

SECTIUNEA III^1

Obligarea de a nu parasi tara

————-

Sectiunea III^1 a cap. I al titlului IV a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Obligarea de a nu parasi tara

ART. 145^1

(1) Masura obligarii de a nu parasi tara consta in indatorirea impusa

invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi

penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi tara fara

incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.

(2) Dispozitiile art. 145 se aplica in mod corespunzator si in cazul obligarii

de a nu parasi tara.

————-

Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 145^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 72 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Sectiunea IV

Arestarea preventiva

& 1. Arestarea invinuitului

Arestarea invinuitului in cursul urmaririi penale

ART. 146

(1) Daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul

dintre cazurile prevazute in art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea

organului de cercetare penala, cand considera ca arestarea invinuitului este

necesara in interesul urmaririi penale, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta

aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive

a invinuitului.

(2) Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive,

intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, se

prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia iar

reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in

grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a

constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din

care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

(3) La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau

judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de

arestare preventiva, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere, in cazul in care

invinuitul este retinut. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit

din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta

in fata judecatorului a invinuitului retinut.

(4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de

un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

(5) Invinuitul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.

(6) Dispozitiile art. 149^1 alin. 6 si ale art. 150 se aplica in mod

corespunzator.

(7) Participarea procurorului este obligatorie.

(8) Dupa ascultarea invinuitului, judecatorul, de indata, admite sau respinge

propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata.

(9) Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, judecatorul dispune,

prin incheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durata ce nu poate

depasi 10 zile.

(10) Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de

arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate

in art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului

si durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.

(11) Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplica in mod corespunzator.

(11^1) In caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, daca sunt

intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul poate dispune masura obligarii

de a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara.

(12) Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la

pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

————-

Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANTA DE URGENTA nr.

109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie

2003.

Alin. (1), (2) si (9) ale art. 146 au fost modificate de pct. 73 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (11^1) al art. 146 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Arestarea invinuitului la instanta de judecata

ART. 147

Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II, poate

dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in art. 146. Cind

s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite mandatul de

arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de indata procurorului

impreuna cu mandatul de arestare.

& 2. Arestarea inculpatului

Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului

ART. 148

(1) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt

intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele

cazuri:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire

sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in

orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;

a^1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi

localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri;

b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau

indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert

ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;

c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni;

d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;

e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca

incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta;

f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa

detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca

lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

(2) In cazurile prevazute in alin. 1 lit. a)-e), masura arestarii preventive a

inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea

pe viata sau inchisoarea mai mare de 4 ani.

————-

Lit. b) si e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din

24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 148 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 75 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Lit. a^1) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de pct. 7 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Durata arestarii inculpatului

ART. 149

(1) Durata arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30

de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge

de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea

inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa acestuia, termenul

curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare.

(2) Cind o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ

de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata

arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent.

(3) Abrogat.

————

Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale

ART. 149^1

(1) Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca

sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile

prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara

arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului,

intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a

inculpatului.

(2) Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive,

intocmita de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, se

prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia iar

reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in

grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a

constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din

care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

(3) Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei

sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de

arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva a

invinuitului devenit inculpat sau, daca acesta este retinut, pana la expirarea celor

24 de ore de retinere. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din

oficiu cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in

fata judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.

(4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de

un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

(5) Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.

(6) In cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare

potrivit art. 146 si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau

stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare

va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i se da

cuvantul pentru a formula concluzii.

(7) Dispozitiile art. 150 se aplica in mod corespunzator.

(8) Participarea procurorului este obligatorie.

(9) Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin

incheiere motivata.

(10) Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, judecatorul dispune,

prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durata care nu

poate depasi 30 de zile.

(11) Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au

ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior

retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune inainte de

expirarea duratei arestarii invinuitului.

(12) Dispozitiile art. 146 alin. 10 si 11^1 si ale art. 152 alin. 1 se aplica in

mod corespunzator.

(13) Impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la

pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

(14) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care

procurorul pune in miscare actiunea penala inainte de expirarea duratei mandatului

de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data

emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

————

Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din

26 octombrie 2003.

Alin. (1), (2), (10) si (12) ale art. 149^1 au fost modificate de pct. 76 al

art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677

din 7 august 2006.

Ascultarea inculpatului

ART. 150

(1) Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia

de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este

disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata

ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 149^1 alin. 6.

(2) In cazul in care inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se

sustrage de la urmarire sau de la judecata, cand mandatul a fost emis fara

ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a

prezentat.

————

Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 748 din 26 octombrie 2003.

Continutul mandatului de arestare

ART. 151

(1) Dupa intocmirea hotararii prin care s-a dispus arestarea preventiva a

inculpatului, judecatorul de la prima instanta sau, dupa caz, presedintele

completului de la instanta de recurs emite de indata mandatul de arestare

preventiva.

(2) Daca prin aceeasi hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se

emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.

(3) In mandatul de arestare trebuie sa se arate:

a) instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;

b) data si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;

d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70, si codul

numeric personal;

e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;

f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;

g) temeiurile concrete care determina arestarea;

h) ordinul de a fi arestat inculpatul;

i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;

j) semnatura judecatorului.

———-

Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Alin. (1) al art. 151 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Executarea mandatului

ART. 152

(1) Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului,

judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei

arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la

locul de detinere o data cu arestatul.

(2) Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art.

150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru

executare.

(3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat,

careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce la judecatorul care a emis

mandatul.

(3^1) In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de

politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea

acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului

legal al acesteia.

(4) Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica

obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.

————

Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Alin. (3^1) al art. 152 a fost introdus de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Obiectii in ceea ce priveste identitatea

ART. 153

(1) Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in

ceea ce priveste identitatea, este condus in fata instantei locului unde a fost

gasit, care, daca este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul.

(2) Pana la rezolvarea obiectiilor, instanta, daca apreciaza ca nu exista

pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a

executat mandatul.

(3) Daca instanta constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o

pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune

executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3.

(4) In cazurile prevazute in alin. 1-3, instanta dispune prin incheiere, ce se

trimite si judecatorului care a emis mandatul.

———–

Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Negasirea persoanei mentionate in mandat

ART. 154

Cand persoana mentionata in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu

executarea incheie un proces-verbal prin care constata aceasta si instiinteaza

organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in

urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei.

—————

Art. 154 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Prelungirea duratei arestarii in cursul urmaririi penale

ART. 155

(1) Arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul

urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala

impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice

privarea de libertate.

(2) In cazul prevazut in alin. 1, prelungirea duratei arestarii preventive a

inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece

cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei

circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei

prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care

efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

————

Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 66 din 10

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 155 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse in cursul urmaririi penale

ART. 156

(1) Prelungirea duratei arestarii preventive prevazute in art. 155 se dispune pe

baza propunerii motivate a procurorului care, dupa caz, efectueaza sau supravegheaza

urmarirea penala.

(2) In cazul in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, acesta va fi

sesizat motivat de catre organul de cercetare penala, in vederea formularii

propunerii de prelungire, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii

preventive.

(3) Daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa

acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instantei competente.

(4) Abrogat.

(5) Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care

durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza

instanta pentru unul dintre inculpati va sesiza, totodata, instanta si cu privire la

ceilalti inculpati.

————

Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (2) ale art. 156 au fost modificate de pct. 81 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (4) al art. 156 a fost abrogat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

ART. 157

Abrogat.

ART. 158

Abrogat.

Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale

ART. 159

(1) Dosarul cauzei va fi depus la instanta, impreuna cu propunerea de prelungire

a arestarii preventive, intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza

urmarirea penala, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii

preventive, si va putea fi consultat de aparator.

(2) Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza in camera de consiliu,

de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii.

(3) Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.

(4) In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza

starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta

majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi

examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da

cuvantul pentru a pune concluzii.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) In cazul in care judecatorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi

30 de zile.

(7) Judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii

arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica

incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen.

(8) Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi

atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la

pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se

solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior

incheierii atacate.

(9) Recursul, declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea

arestarii preventive, nu este suspensiv de executare.

(10) Dispozitiile art. 140^3 alin. 3-7 si 9 se aplica in mod corespunzator la

judecarea recursului.

(11) Masura dispusa de judecator se comunica administratiei locului de detinere,

care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.

(12) Daca incheierea judecatorului de la prima instanta nu este atacata cu

recurs, instanta este obligata sa restituie dosarul organului de urmarire penala in

termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

(13) Judecatorul poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de

zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata

totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen

rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

————

Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 748 din 26 octombrie 2003.

Alin. (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 748 din 26 octombrie 2003.

Denumirea marginala a art. 159 a fost modificata de pct. 83 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (1), (3), (4), (6)-(12) ale art. 159 au fost modificate de pct. 84 al art.

I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului

ART. 160

(1) Cand procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a

inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu

cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare sau, dupa caz, a

duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii.

(2) Instanta, in camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1.

————

Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Arestarea inculpatului in cursul judecatii

ART. 160^a

(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in cursul judecatii,

prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si

exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148.

(2) Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24

de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru

cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar

recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a

dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

(3) Dispozitiile art. 151 se aplica si in cazul arestarii inculpatului in cursul

judecatii.

(4) Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in

cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura,

daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea sa de libertate.

————

Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din

26 octombrie 2003.

Alin. (4) al art. 160^a a fost rectificat prin RECTIFICAREA nr. 109 din 24

octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 29 octombrie 2003.

Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii

ART. 160^b

(1) In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de

zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.

(2) Daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca

temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri

noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivata,

revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.

(3) Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in

continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea

de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii

preventive.

(4) Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2

aplicandu-se in mod corespunzator.

————-

Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din

26 octombrie 2003.

Alin. (2) al art. 160^b a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Prelungirea arestarii in cursul judecatii

ART. 160^c

Abrogat.

————

Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 66 din 10

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.

Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANTA DE URGENTA nr.

109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie

2003.

Arestarea si prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanta de fond

ART. 160^d

Abrogat.

————

Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANTA DE URGENTA nr.

109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie

2003.

SECTIUNEA IV^1

Dispozitii speciale pentru minori

————

Sectiunea IV^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Dispozitii generale

ART. 160^e

(1) Retinerea si arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispozitiilor

prevazute in sectiunile I, II si IV, cu derogarile si completarile din prezenta

sectiune.

(2) La stabilirea dispozitiilor aplicabile cu privire la masura retinerii si

arestarii preventive se are in vedere varsta invinuitului sau inculpatului de la

data la care se dispune asupra luarii, prelungirii sau mentinerii masurii

preventive.

————

Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26

octombrie 2003.

Alin. (2) al art. 160^e a fost introdus de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Drepturile proprii si regimul special pentru minori

ART. 160^f

(1) Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe langa drepturile

prevazute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii

si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei

lor, astfel incat masurile privative de libertate, luate fata de minori in scopul

bunei desfasurari a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la

urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze

dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.

(2) Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se

asigura in toate cazurile asistenta juridica obligatorie, organele judiciare fiind

obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu daca minorul nu sia

ales unul si pentru ca acesta sa poata lua contact direct cu minorul arestat si sa

comunice cu el.

(3) Atunci cand se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit

ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, in cazul retinerii, si

in termen de 24 de ore, in cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana in

ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le

desemneaza acesta, iar in caz de arestare, si serviciul de reintegrare sociala a

infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate

de pe langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima instanta cauza,

consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.

(4) In timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se tin separat de

majori, in locuri anume destinate minorilor arestati preventiv.

(5) Respectarea drepturilor si a regimului special prevazute de lege pentru

minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator

anume desemnat de presedintele instantei, prin vizitarea locurilor de detinere

preventiva de catre procuror, precum si prin controlul altor organisme abilitate de

lege sa viziteze detinutii preventiv.

————-

Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Retinerea minorului la dispozitia organului de cercetare penala sau a

procurorului

ART. 160^g

(1) In mod cu totul exceptional, minorul intre 14 si 16 ani, care raspunde

penal, poate fi retinut la dispozitia procurorului sau a organului de cercetare

penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate

depasi 10 ore, daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de

lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.

(2) Retinerea poate fi prelungita numai daca se impune, prin ordonanta motivata,

de procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore.

————-

Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Arestarea preventiva a minorului

ART. 160^h

(1) Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa

prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau

inchisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta masura preventiva nu este suficienta.

(2) Durata arestarii inculpatului minor intre 14 si 16 ani este, in cursul

urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalitatii si temeiniciei

arestarii preventive se efectueaza in cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu

de 30 de zile. Prelungirea acestei masuri in cursul urmaririi penale sau mentinerea

ei in cursul judecatii nu poate fi dispusa decat in mod exceptional. Arestarea

preventiva a minorului in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total,

un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depasi

15 zile. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe

viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului

minor intre 14 si 16 ani in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180

de zile.

(3) Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv in cursul

urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate

fi prelungita in cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea

preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca,

in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 90 de zile. In mod exceptional, cand

pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori

mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale poate

fi prelungita pana la 180 de zile. Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii

preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul judecatii se efectueaza

periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.

(4) Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.

————-

Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) si (3) ale art. 160^h au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 748 din 26 octombrie 2003.

Sectiunea V

Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune

Modalitatile liberarii provizorii

ART. 160^1

In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv

poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

————-

Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

& 1. Liberarea provizorie sub control judiciar

Conditiile liberarii

ART. 160^2

(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul

infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate

pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care

exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat

sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea

adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori

distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

(3) Pe timpul liberarii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat sa

respecte urmatoarele obligatii:

a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de

instanta;

b) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de

judecata ori de cate ori este chemat;

c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta,

conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate

ori este chemat;

d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura;

e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.

(3^1) Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau

inculpatului ca pe timpul liberarii provizorii sa respecte una sau mai multe dintre

urmatoarele obligatii:

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*);

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice

alte locuri stabilite;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana

impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de

instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in

exercitarea careia a savarsit fapta.

(3^2) In cuprinsul incheierii sunt mentionate expres obligatiile pe care

invinuitul sau inculpatul trebuie sa le respecte si se atrage atentia acestuia ca,

in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de

acesta masura arestarii preventive.

(4) Dispozitiile art. 145 alin. 2^1 se aplica in mod corespunzator.

————-

Alin. (1) si (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (2) ale art. 160^2 au fost modificate de pct. 87 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Lit. b) a alin. (3) al art. 160^2 a fost modificata de pct. 88 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Lit. h) a alin. (3) al art. 160^2 a fost introdusa de pct. 89 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (4) al art. 160^2 a fost introdus de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) al art. 160^2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Alin. (3^1) si (3^2) ale art. 160^2 au fost introduse de pct. 9 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

*) Conform art. III din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul

de procedura penala privind obligatia de a purta permanent un sistem electronic de

supraveghere intra in vigoare la 1 iulie 2007.

Organul care dispune liberarea provizorie

ART. 160^2a

Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atat in cursul urmaririi

penale, cat si in cursul judecatii, de instanta de judecata.

————-

Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Organul care efectueaza controlul respectarii obligatiilor

ART. 160^2b

Controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respecta obligatiile

stabilite de instanta revine judecatorului delegat cu executarea, precum si

procurorului si organului de politie.

————-

Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modificarea sau ridicarea controlului judiciar

ART. 160^3

Controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat

de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice.

————-

Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

& 2. Liberarea provizorie pe cautiune

Conditiile liberarii

ART. 160^4

(1) Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata,

atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand s-a depus

cautiunea si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 160^2 alin. 1 si 2.

(2) Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat sa

respecte obligatiile care ii revin potrivit art. 160^2 alin. 3 si 3^1. Dispozitiile

art. 160^2 alin. 3^2 se aplica in mod corespunzator.

(3) Dispozitiile art. 160^2 alin. 4 se aplica in mod corespunzator.

————-

Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) al art. 160^4 a fost introdus de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Cautiunea

ART. 160^5

(1) Cautiunea garanteaza respectarea de catre invinuit sau inculpat a

obligatiilor care ii revin in timpul liberarii provizorii.

(2) Cuantumul cautiunii este de cel putin 1.000 lei si consemnarea sa se poate

face fie prin depunerea sumei de bani stabilita de catre instanta, fie prin

constituirea unei garantii reale imobiliare la dispozitia instantei care a stabilit

cautiunea.

(3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului si la

dispozitia instantei care a stabilit cuantumul cautiunii.

(4) Cautiunea se restituie cind:

a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 160^10 alin. 1

lit. a);

b) se constata de instanta, prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au

justificat masura arestarii preventive;

c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale,

achitarea sau incetarea procesului penal;

d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea

conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu

executarea la locul de munca;

e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii;

f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6.

(5) Cautiunea nu se restituie, in cazul prevazut la lit. e), cind liberarea

provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea

se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitiva a hotaririi de condamnare.

(6) In cazurile prevazute la lit. b)-e) se dispune si incetarea starii de

liberare provizorie.

————

Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Alin. (1), (3) si lit. b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA

nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (2) ale art. 160^5 au fost modificate de pct. 93 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

$3. Dispozitii comune

Cererea de liberare provizorie si organul competent sa o rezolve

ART. 160^6

(1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atat in cursul urmaririi

penale, cat si in cursul judecatii, de catre invinuit sau inculpat, sotul ori rudele

apropiate ale acestuia.

(2) Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea

persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii

privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.

(3) In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si

obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind

cazurile de nerestituire a cautiunii.

(4) Rezolvarea cererii, in cursul urmaririi penale, revine instantei careia i-ar

reveni competenta sa judece cauza in fond, iar in cursul judecatii, instantei

sesizate cu judecarea cauzei.

(5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la

administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, instantei

competente.

————

Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Masurile premergatoare examinarii cererii

ART. 160^7

(1) Instanta verifica daca cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile

prevazute in art. 160^6 alin. 2 si 3 si, daca este cazul, ia masuri pentru

completarea acesteia.

(2) Cand cererea este facuta de o alta persoana decat invinuitul sau inculpatul,

din cele aratate in art. 160^6 alin. 1, instanta il intreaba pe invinuit sau pe

inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe

cerere.

———–

Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Teza finala a alin. (1) al art. 106^7 a fost abrogata de pct. 94 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Examinarea si admiterea in principiu a cererii

ART. 160^8

(1) Instanta examineaza, de urgenta, cererea, verificand daca sunt indeplinite

conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia.

(2) In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca instanta constata ca sunt

indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si termenul

in care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a

facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite in

principiu cererea si fixeaza termenul pentru solutionarea ei.

(3) Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si dovada de

consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.

———–

Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Solutionarea cererii

ART. 160^8a

(1) Solutionarea cererii se face dupa ascultarea invinuitului sau a

inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului.

(2) In cazul in care se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de

lege si cererea este intemeiata, instanta admite cererea si dispune punerea in

libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului.

(3) Instanta, in cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste si

obligatiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat.

(4) Copia dispozitivului incheierii ramase definitive ori un extras al acesteia

se trimite administratiei locului de detinere si organului de politie in a carui

circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se

incunostinteaza.

(5) Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea

de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului.

(6) In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand

cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si

nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanta respinge cererea.

————

Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Recursul impotriva incheierilor privind liberarea provizorie

ART. 160^9

(1) Impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare

provizorie se poate face recurs de catre invinuit sau inculpat ori de catre

procuror, la instanta superioara.

(2) Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei

prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

(3) Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.

(4) Recursul se judeca in termen de doua zile.

(5) Abrogat.

(6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea

procurorului este obligatorie.

(7) Instanta se pronunta in aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii

recursului.

(8) Recursul impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare

provizorie nu este suspensiv de executare.

(9) Dosarul se restituie in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

(10) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in

cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.

————-

Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (5) al art. 160^9 a fost abrogat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Revocarea liberarii

ART. 160^10

(1) Liberarea provizorie poate fi revocata daca:

a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii

cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau

inculpatului;

b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, obligatiile ce-i

revin potrivit art. 160^2 alin. 3 si 3^1 si art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa

zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune

pentru care este urmarit sau judecat.

(2) Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanta, prin incheiere, cu

ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune

si in lipsa invinuitului sau inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se

prezinta la chemarea facuta.

(3) In caz de revocare a liberarii provizorii, instanta dispune arestarea

preventiva a invinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de arestare.

(4) Impotriva incheierii instantei prin care s-a dispus revocarea liberarii

provizorii se poate face recurs.

(5) Dispozitiile art. 160^9 se aplica in mod corespunzator.

————–

Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. b) a alin. (1) al art. 160^10 a fost modificata de pct. 11 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

CAP. II

ALTE MASURI PROCESUALE

Sectiunea I

Luarea masurilor de ocrotire si de siguranta

Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva

ART. 161

Cind masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un

invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub

interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care

datorita virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie

instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire.

Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii

ori a arestarii preventive.

Luarea masurilor de siguranta

ART. 162

(1) Daca procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala constata,

in cursul urmaririi penale, ca invinuitul sau inculpatul se afla in vreuna dintre

situatiile aratate in art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanta care,

daca este cazul, dispune luarea, in mod provizoriu, a masurii de siguranta

corespunzatoare. In cursul urmaririi penale, masura de siguranta poate fi dispusa pe

o durata ce nu poate depasi 180 de zile. In cursul judecatii, masura de siguranta

corespunzatoare este dispusa, de asemenea, in mod provizoriu de instanta de

judecata.

(1^1) Instanta dispune luarea masurilor de siguranta prevazute in alin. 1 numai

dupa ascultarea invinuitului ori inculpatului si in prezenta aparatorului si a

procurorului.

(2) Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale

provizorii si, totodata, sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea

bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.

(3) Masura internarii provizorii dureaza pina la confirmarea acesteia de catre

instanta de judecata.

(4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie

comunicat instantei in termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea

acestui termen constituie abatere judiciara si se sanctioneaza conform art. 198

alin. 3.

(5) In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile

prevazute in art. 161.

(6) Hotarirea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii

poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

————

Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (4) ale art. 162 au fost modificate de pct. 96 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Sectiunea II

Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei

anterioare savirsirii infractiunii

Masurile asiguratorii

ART. 163

(1) Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de

instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui

sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale, a

repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii

pedepsei amenzii.

(2) Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra

bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente,

pina la concurenta valorii probabile a pagubei.

(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau

numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.

(4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care

se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege.

(5) Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea

partii civile sau din oficiu.

(6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:

a) abrogata;

b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de

exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.

————

Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

————

A se vedea si DECIZIA nr. 191 din 12 octombrie 2000, publicata in MONITORUL

OFICIAL nr. 665 din 16 decembrie 2000.

Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii

ART. 164

(1) Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre

organul de urmarire penala care a luat masura.

(2) Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii

asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.

(3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanta de judecata pot fi

aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in

cazul in care aceasta este una dintre cele la care se refera art. 145 din Codul

penal.

(4) In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta

poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre

secretarul parchetului.

————

Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procedura sechestrului

ART. 165

(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice

si sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge in caz de necesitate si la

experti.

(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele

de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu,

colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor

fi ridicate in mod obligatoriu.

(3) Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de

stat, potrivit profilului activitatii, care sint obligate sa le primeasca si sa le

valorifice de indata.

(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si

mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara

competenta.

(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile

de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.

(6) Obiectele prevazute in alin. 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la

ridicare. Daca obiectele sint strict necesare urmaririi penale, depunerea se face

ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror,

dupa terminarea urmaririi penale.

(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului.

(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7,

precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, dupa caz, pe

numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la

dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda

recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult trei zile de la ridicarea

banilor ori de la valorificarea bunurilor.

(9) Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor

fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.

————

Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara

ART. 166

(1) Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele

efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea

valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire,

gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza

obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate.

(2) Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat

sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului,

ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste sau unui vecin. In cazul cind parte

din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o

copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus

luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesuluiverbal.

(3) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea

sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor

sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un

exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Poprirea

ART. 167

Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii

responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sint

poprite in miinile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii

actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de

debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului

de executare, in termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmind a fi predate

aceluiasi organ in 24 de are de la consemnare.

Contestarea masurii asiguratorii

ART. 168

(1) In contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire

a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si

orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata,

in orice faza a procesului penal.

(2) Hotarirea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul

nu suspenda executarea.

(3) Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plingere

impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie

potrivit legii civile.

———–

Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Restituirea lucrurilor

ART. 169

(1) Daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de

la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le

pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din

posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate.

Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere,

potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea.

(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se

stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru

cel caruia ii sint restituite sa le pastreze pina la raminerea definitiva a

hotaririi.

————

Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Restabilirea situatiei anterioare

ART. 170

Procurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei

anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in

mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

————

Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

TITLUL V

ACTE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE

CAP. I

ASISTENTA JURIDICA SI REPREZENTAREA

Asistenta invinuitului sau a inculpatului

ART. 171

(1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot

cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sint obligate sa-i

aduca la cunostinta acest drept.

(2) Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este

minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ,

cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost

dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical

chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca

invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte

cazuri prevazute de lege.

(3) In cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in

care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau

pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

(4) Cind asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu

si-a ales un aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

(4^1) Cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se

prezinta nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire

penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau

refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui

aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru

pregatirea apararii. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor, cand

asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales lipseste, nejustificat, la

termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta ia masuri pentru

desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordand un termen de

minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.

(5) Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea

aparatorului ales.

(6) Daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit in

conditiile alin. 4^1, cauza se amana.

————

Alin. (2) si (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) si (4^1) ale art. 171 au fost modificate de pct. 98 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Drepturile aparatorului

ART. 172

(1) În cursul urmaririi penale, aparatorul învinuitului sau inculpatului are

dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala şi poate formula

cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de

urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost încunoştinţat de data şi

ora efectuarii actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonica, fax,

internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un procesverbal.

(2) Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va

asigura prezenta aparatorului la ascultarea invinuitului sau inculpatului.

(3) In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la

efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul

este semnat si de aparator.

(4) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul,

asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor.

(5) Abrogat.

(6) Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile sale

nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2 si 4, procurorul este

obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.

(7) In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa

exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cind inculpatul este

arestat, sa ia contact cu acesta.

(8) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta

juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii,

organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului

de avocati, spre a lua masuri.

————-

Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1), (2) si (6) ale art. 172 au fost modificate de pct. 99 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (5) ale art. 172 a fost abrogat de pct. 100 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (1) al art. 172 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 57 din 19

martie 2008 , publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 228 din 25 martie 2008.

————-

*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicata

în MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 18 decembrie 2007 a fost admisa excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de

procedura penala, constatându-se ca prevederea “care implica audierea sau prezenţa

învinuitului sau inculpatului caruia îi asigura apararea” este neconstituţionala.

Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicata în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din

31 octombrie 2003 prevede ca dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare,

precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteaza

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale

daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord

prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui

termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

În consecinţa, prevederile de mai sus din cuprinsul art. 172 alin. 1 teza intâi

din Codul de procedura penala, au fost suspendate în perioada 18 decembrie 2007-31

ianuarie 2008, iar începând cu data de 1 februarie 2008 acestea şi-au încetat

efectele juridice.

Asistenta celorlalte parti

ART. 173

(1) Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile

civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care

implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea*) si poate formula

cereri si depune memorii.

(2) In cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista.

(3) Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive partea vatamata,

partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura

apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui

aparator.

————-

Alin. (1) al art. 173 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) si (3) ale art. 173 au fost modificate pct. 101 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

————-

*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicata

în MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 18 decembrie 2007 a fost admisa excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedura

penala, constatându-se ca prevederea “care implica audierea sau prezenţa parţii

careia îi asigura apararea” este neconstituţionala.

Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicata în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din

31 octombrie 2003 prevede ca dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare,

precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteaza

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale

daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord

prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui

termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

În consecinţa, prevederile de mai sus din cuprinsul art. 173 alin. 1 din Codul

de procedura penala, au fost suspendate în perioada 18 decembrie 2007-31 ianuarie

2008, iar începând cu data de 1 februarie 2008 acestea şi-au încetat efectele

juridice.

Reprezentarea

ART. 174

(1) In cursul judecatii invinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot

fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta invinuitului sau

inculpatului este obligatorie.

(2) In cazurile in care legea admite reprezentarea invinuitului sau

inculpatului, instanta de judecata, cand apreciaza necesara prezenta invinuitului

sau inculpatului, dispune aducerea lui.

————

Art. 174 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

————

A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 145 din 14 iulie 2000,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 16 decembrie 2000.

CAP. II

CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE

Modul de citare

ART. 175

Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de

judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica

sau telegrafica.

Citatiile se inmineaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei

atributii sau prin mijlocirea serviciului postal.

Continutul citatiei

ART. 176

(1) Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:

a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite

citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;

b) numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea

obiectului cauzei;

c) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda in orase si municipii:

localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in comune:

judetul, comuna si satul.

In citatie se mentioneaza, cind este cazul, orice alte date necesare pentru

stabilirea adresei celui citat;

d) ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat

sa se prezinte la data si locul indicate, cu aratarea consecintelor legale in caz de

neprezentare.

e) ca partea citata are dreptul la un aparator cu care sa se prezinte la

termenul fixat;

f) ca potrivit art. 171 alin. 2 si 3 apararea este obligatorie, iar in cazul in

care partea nu isi alege un aparator, cu care sa se prezinte la termenul fixat, i se

va desemna un aparator din oficiu;

g) ca partea citata poate, in vederea exercitarii dreptului la aparare, sa

consulte dosarul aflat la arhiva instantei.

(2) Citatia se semneaza de cel care o emite.

—————

Lit. e), f) si g) ale alin. (1) al art. 176 au fost introduse de pct. 102 al

art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677

din 7 august 2006.

Locul de citare

ART. 177

(1) Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca

aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de

personal al unitatii la care lucreaza.

(2) Daca printr-o declaratie data in cursul procesului penal invinuitul sau

inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

(3) In caz de schimbare a adresei aratate in declaratia invinuitului sau

inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a incunostintat

organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita, sau

daca organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a

produs o schimbare de adresa.

(4) Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici

locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui

circumscriptie s-a savirsit infractiunea. Cind activitatea infractionala s-a

desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a

carui circumscriptie se afla organul care efectueaza urmarirea penala.

(5) Bolnavii aflati in spital intr-o casa de sanatate se citeaza prin

administratia acestora.

(6) Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia.

(7) Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul

acesteia.

(8) Daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face

potrivit normelor de drept international penal aplicabile in relatia cu statul

solicitat, in conditiile legii. In absenta unei asemenea norme sau in cazul in care

instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin

scrisoare recomandata. In acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate,

semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a

indeplinirii procedurii de citare.

(8^1) La stabilirea termenului pentru infatisarea invinuitului sau inculpatului

aflat in strainatate, se tine seama de normele internationale aplicabile in relatia

cu statul pe teritoriul caruia se afla invinuitul sau inculpatul, iar in lipsa unor

asemenea norme, de necesitatea ca citatia in vederea infatisarii sa fie primita cel

mai tarziu cu 40 de zile inainte de ziua stabilita pentru infatisare.

(9) Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit

dispozitiilor din prezentul articol. Unitatile la care se refera art. 145 din Codul

penal si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar in cazul

neidentificarii sediului, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui

circumscriptie s-a savarsit infractiunea.

———–

Alin. (8) al art. 177 a fost modificat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 *)

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Alin. (8) si (9) ale art. 177 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (7) si (8) ale art. 177 au fost modificate de pct. 103 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (8^1) al art. 177 a fost introdus de pct. 104 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Inminarea citatiei

ART. 178

(1) Citatia se inmineaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.

(2) Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste

sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in

cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia, incheind despre

aceasta proces-verbal.

(2^1) In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit

sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului

primirii ei sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul

destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se va afisa

la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz.

(3) Cind citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 si

7, unitatile acolo aratate sint obligate a inmina de indata citatia persoanei citate

sub luare de dovada, certificindu-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu s-a

putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar

acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a

emis citatia.

(4) Citatia destinata unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din

Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului

insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplica in mod

corespunzator.

———–

Alin. (2^1) al art. 178 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (4) al art. 178 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Inminarea citatiei altor persoane

ART. 179

(1) Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmineaza citatia sotului,

unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care in mod obisnuit ii

primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau unei

persoane lipsite de uzul ratiunii.

(2) Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau

intr-un hotel, in lipsa persoanelor aratate in alin. 1, citatia se preda

administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste.

(3) Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul,

certificind identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta nu voieste

sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei,

incheind proces-verbal.

(4) In lipsa persoanelor aratate in alin. 1 si 2, agentul este obligat sa se

intereseze cind poate gasi persoana citata pentru a-i inmina citatia. Cind nici pe

aceasta cale nu se poate ajunge la inminare, agentul afiseaza citatia pe usa

locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.

(5) In cazul cind persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe

apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori

camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla

aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa

principala a cladirii, incheind proces-verbal si facind mentiune despre

imprejurarile care au facut imposibil inminarea citatiei.

Cercetari in vederea inminarii citatiei

ART. 180

Daca persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa

locuintei aratate in citatie si se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionind

in procesul-verbal datele obtinute.

Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei

ART. 181

(1) Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului,

denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele,

prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De

asemenea, trebuie sa cuprinda data inminarii citatiei, numele, prenumele, calitatea

si semnatura celui ce inmineaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii

si semnaturii persoanei careia i s-a inminat citatia, precum si aratarea calitatii

acesteia.

(2) Ori de cite ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un

proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate in

alineatul precedent.

Comunicarea altor acte procedurale

ART. 182

Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor

prevazute in prezentul capitol.

Mandatul de aducere

ART. 183

(1) O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a

instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit

dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea

ori prezenta ei este necesara.

(2) Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost

chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat

ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.

(3) Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 si 2, nu pot ramane la

dispozitia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, in

afara de cazul cand s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora.

(4) Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de indata de catre

organul judiciar.

————

Alin. (3) si (4) ale art. 183 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Executarea mandatului de aducere

ART. 184

(1) Mandatul de aducere se executa prin organele politiei, jandarmeriei sau

politiei comunitare.

(2) Daca persoana aratata in mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de

boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un procesverbal,

care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de

judecata.

(2^1) Dispozitiile alin. 2 se aplica si in cazul in care persoana aratata in

mandat, cu exceptia invinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusa din orice alta

cauza.

(3) Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana

prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si daca acestea au ramas fara

rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile

facute.

(3^1) Daca invinuitul sau inculpatul refuza sa se supuna mandatului sau incearca

sa fuga, va fi constrans la aceasta.

(4) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin

comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.

————

Alin. (2) al art. 184 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2^1) al art. 184 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3^1) ale art. 184 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 184 a fost modificat de pct. 105 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

CAP. III

TERMENELE

Consecintele nerespectarii termenului

ART. 185

(1) Cind pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen,

nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea

actului facut peste termen.

(2) Cind o masura procesuala nu poate fi luata decit pe un anumit termen,

expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii.

(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare,

dispozitiile privitoare la nulitati.

Calculul termenelor procedurale

ART. 186

(1) La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau

anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cind

legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de

la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.

(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfirsitul zilei

corespunzatoare a ultimei luni ori la sfirsitul zilei si lunii corespunzatoare din

ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul

expira in ultima zi a acelei luni.

(4) Cind ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la

sfirsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Acte considerate ca facute in termen

ART. 187

(1) Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului

de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare

recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta

de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului

postal, precum si inregistrarea ori arestarea facuta de unitatea militara pe actul

depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.

(2) Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca

facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al

parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

Calcularea termenelor in cazul masurilor preventive

ART. 188

In calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care

incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia.

————-

Art. 188 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

CAP. IV

CHELTUIELILE JUDICIARE

Acoperirea cheltuielilor judiciare

ART. 189

(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea

probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor,

precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se

acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.

(2) Cheltuielile judiciare prevazute in alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse

distinct, dupa caz, in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei,

Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

————-

Alin. (2) al art. 189 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 189 a fost modificat de pct. 106 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului

ART. 190

(1) Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori

de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport,

intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

(2) Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul si la

venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de

chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata.

(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa

primeasca si o compensare.

(4) Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea

insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.

(5) Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor

luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul,

expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste

sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului,

dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.

(6) Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de cel la care

lucreaza martorul, expertul sau interpretul.

————

Alin. (2), (3) si (6) ale art. 190 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare

ART. 191

(1) In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind interpretii desemnati

de organele judiciare, potrivit legii, precum si in cazul in care s-a dispus

acordarea de asistenta gratuita, care raman in sarcina statului.

(2) Cind sint mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din

cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine

seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura in care a provocat cheltuielile

judiciare.

(3) Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu

inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

————

Alin. (1) al art. 191 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din

1 iulie 2003.

Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri

ART. 192

(1) In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata instantei de

judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sint suportate dupa cum urmeaza:

1. In caz de achitare, de catre:

a) partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de

aceasta;

b) partea civila careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in masura in

care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;

c) inculpat, in cazul cind, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea

pagubei.

d) inculpat, in cazul cand a fost achitat in temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1).

2. In caz de incetare a procesului penal, de catre:

a) inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de

nepedepsire;

b) ambele parti, in caz de impacare;

c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii sau in cazul in care

plangerea a fost tardiv introdusa.

3. In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, precum si in cazul

existentei unei cauze de nepedepsire, daca inculpatul cere continuarea procesului

penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:

a) partea vatamata, atunci cind in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2;

b) inculpat, atunci cind in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3.

(2) In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei

alte cereri, cheltuielile judiciare sint suportate de catre persoana careia i s-a

respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.

(3) In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat ramin in

sarcina acestuia.

(4) In cazul cind mai multe parti sint obligate la suportarea cheltuielilor

judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

(5) Dispozitiile prevazute in alin. 1 pct. 1 lit. a) si d), precum si la pct. 2

si 3, se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub

urmarire sau de incetare a urmaririi penale.

(6) Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnati de organele judiciare,

potrivit legii, pentru asistarea partilor raman, in toate cazurile, in sarcina

statului.

————-

Lit. a) a pct. 2 al alin. 1 al art. 192 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din

24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Partea introductiva a pct. 3 al alin. (1) al art. 192 a fost modificata de LEGEA

nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (6) al art. 192 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. d) a pct. 1 al alin. (1) al art. 192 a fost introdusa de pct. 107 al art. I

din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Lit. c) a pct. 2 al alin. (1) al art. 192 a fost modificata de pct. 108 al art.

I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (5) al art. 192 a fost modificat de pct. 109 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Plata cheltuielilor judiciare facute de parti

ART. 193

(1) Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare,

precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare

facute de acestea.

(2) Cind actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe

inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.

(3) In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra

cheltuielilor la cererea partilor.

(4) In situatiile prevazute in alin. 1 si 2, cind sint mai multi condamnati, ori

daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica in mod corespunzator

dispozitiile art. 191 alin. 2 si 3.

(5) In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului

si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in

masura in care au fost provocate de partea vatamata.

(6) In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de

parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire

potrivit legii civile.

CAP. V

MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE SI INLATURAREA

UNOR OMISIUNI VADITE

Modificari in acte procedurale

ART. 194

(1) Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act

procedural este tinuta in seama, numai daca aceste modificari sint confirmate in

scris, in cuprinsul sau la sfirsitul actului, de catre cei care l-au semnat.

(2) Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, ramin

valabile.

(3) Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incit

sa nu se poate face adaugari.

Indreptarea erorilor materiale

ART. 195

(1) Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de

insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul,

la cererea celui interesat ori din oficiu.

(2) In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri.

(3) Despre indreptarea efectuata, organul de urmarire penala sau instanta de

judecata, dupa caz, intocmeste un proces-verbal sau o incheiere, facindu-se mentiune

si la sfirsitul actului corectat.

Inlaturarea unor omisiuni vadite

ART. 196

Dispozitiile art. 195 se aplica si in cazul cind organul de urmarire penala sau

instanta, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse

de martori, experti, interpreti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum si cu

privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.

CAP. VI

NULITATILE

Incalcarile care atrag nulitatea

ART. 197

(1) Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului

penal atrag nulitatea actului, numai atunci cind s-a adus o vatamare care nu poate

fi inlaturata decit prin anularea acelui act.

(2) Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea

persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea

sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt

prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea

procurorului, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de

catre aparator, cand sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea

referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.

(3) Nulitatea prevazuta in alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea

poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din

oficiu.

(4) Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decit cele prevazute in alin. 2

atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in cursul

efectuarii actului cind partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu

procedura completa cind partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in

considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea

actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

(5) In situatiile prevazute in alin. 1 si 4, in cazul in care refacerea actului

anulabil se poate face in fata instantei care a constatat, prin incheiere,

incalcarea dispozitiilor legale, aceasta acorda un termen scurt pentru refacerea

imediata a actului.

—————

Alin. (2) al art. 197 a fost modificat de pct. 110 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (5) al art. 197 a fost introdus de pct. 111 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

CAP. VII

AMENDA JUDICIARA

Abateri judiciare

ART. 198

(1) Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu

amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:

a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de

citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum

si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in

desfasurarea procesului penal;

b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de

comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea

mandatelor de aducere.

(2) Lipsa nejustificata a martorului se sanctioneaza cu amenda judiciara de la

250 lei la 5.000 lei.

(3) Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu fara a

asigura substituirea, in conditiile legii, ori inlocuirea sau refuzul acestuia de a

asigura apararea se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei.

(4) Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu

amenda judiciara de la 500 lei la 5.000 lei:

a) impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a

atributiilor ce revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al

instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul

judiciar in conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai

instantelor si parchetelor;

b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat;

c) tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor

primite;

d) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea

organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori

inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de

catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea

la indeplinire a acestei obligatii;

e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta in art. 109 alin. 5;

f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice in cadrul careia

urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau

pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice

persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii;

g) nerespectarea de catre parti, aparatorii acestora, martori, experti,

interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele

completului de judecata potrivit art. 298;

h) manifestarile ireverentioase ale partilor, aparatorilor acestora, martorilor,

expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane, fata de judecator sau

procuror;

i) nerespectarea de catre invinuit sau inculpat a obligatiei de a incunostinta

in scris, in termen de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei

pe parcursul procesului penal;

j) neindeplinirea de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise

ale procurorului, in termenul stabilit de acesta.

(5) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat,

cuprinzandu-se distinct in bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justitiei,

dupa caz, potrivit legii.

(6) Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in care

fapta constituie infractiune.

————-

Art. 198 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 198 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 112 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Procedura privitoare la amenda judiciara

ART. 199

(1) Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de

instanta de judecata, prin incheiere.

(2) Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii.

Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la

comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.

(3) Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa,

organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau

reducerea amenzii.

PARTEA SPECIALA

TITLUL I

URMARIREA PENALA

CAP. I

DISPOZITII GENERALE

Obiectul urmaririi penale

ART. 200

Urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la

existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea

raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna

trimiterea in judecata.

Organele de urmarire penala

ART. 201

(1) Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de

cercetare penala.

(2) Organele de cercetare penala sint:

a) organele de cercetare ale politiei judiciare;

b) organele de cercetare speciala.

(3) Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori

specializati din Ministerul Administratiei si Internelor, desemnati nominal de

ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform al procurorului general al

Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara

activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta

Curte de Casatie si Justitie. Retragerea avizului conform al procurorului general al

Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie conduce la incetarea

calitatii de lucrator in cadrul politiei judiciare. Cand legea speciala prevede o

procedura diferita de desemnare si functionare a organelor de politie judiciara, se

aplica dispozitiile legii speciale.

————-

Lit. a) a alin. (2) si alin. (3) ale art. 201 au fost modificate de LEGEA nr.

281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 201 a fost modificat de pct. 113 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) al art. 201 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Rolul activ al organului de urmarire penala

ART. 202

(1) Organul de urmarire penala este obligat sa stringa probele necesare pentru

aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei

solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atit in favoarea, cit si

in defavoarea invinuitului sau inculpatului.

(2) Indatoririle prevazute in alineatul precedent se indeplinesc chiar daca

invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.

(3) Organul de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau

inculpatului, precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.

(4) Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stringa date cu

privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea

infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea

cauzei.

Ordonantele organului de urmarire penala

ART. 203

(1) In desfasurarea urmarii penale, organul de urmarire dispune asupra actelor

sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in

celelalte cazuri prin rezolutie motivata.

(2) Ordonanta trebuie sa fie motivata si sa cuprinda totdeauna data si locul

intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se

refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si

semnatura celui care a intocmit-o. Ordonanta va cuprinde de asemenea mentiunile

speciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri.

(3) Cind organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate

anumite masuri, face propuneri motivate.

Adresele si actele de procedura emise de organul de urmarire penala

ART. 203^1

Abrogat.

—————

Art. 203^1 a fost introdus de pct. 114 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Art. 203^1 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Efectuarea unor acte de urmarire in incinta unor unitati

ART. 204

(1) Orice act de urmarire penala in incinta unei unitati din cele la care se

refera art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamintul conducerii

acelei unitati sau cu autorizatia procurorului.

(2) In caz de infractiuni flagrante, consimtamintul sau autorizatia nu este

necesara.

Pastrarea unor acte de urmarire penala

ART. 205

(1) Cind legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie

incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau

al actului procesual ramine la procuror.

(2) In cazurile in care procurorul inainteaza dosarul cauzei instantei in

vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate in cursul urmaririi

penale, acesta sau organul de cercetare penala pastreaza copii de pe toate actele

dosarului, in vederea continuarii urmaririi penale.

(3) In cazurile in care, in cursul urmaririi penale, dosarul cauzei este

solicitat in acelasi timp de instante diferite, procurorul inainteaza originalul

dosarului instantei mai intai sesizate, iar celorlalte instante copii de pe actele

dosarului, semnate de procuror si purtand stampila parchetului.

—————

Alin. (2) si (3) ale art. 205 au fost introduse de pct. 115 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

CAP. II

COMPETENTA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA

ART. 206

Abrogat.

Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare

ART. 207

Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei judiciare,

pentru orice infractiune care nu este data, in mod obligatoriu, in competenta altor

organe de cercetare penala.

————

Art. 207 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta organelor de cercetare penala speciale

ART. 208

(1) Cercetarea penala se efectueaza si de urmatoarele organe speciale:

a) ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte

si similare, pentru militarii in subordine. Cercetarea poate fi efectuata si

personal de catre comandant;

b) ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, pentru

infractiunile savirsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea poate

fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana;

c) ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, pentru

infractiunile de competenta instantelor militare, savirsite de persoanele civile in

legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de

catre comandantii centrelor militare.

La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele

acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar;

d) ofiterii politiei de frontiera, anume desemnati pentru infractiunile de

frontiera;

e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe

apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de

serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savirsite de

personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in

pericol siguranta navei sau a navigatiei.

(2) In cazurile prevazute la lit. a), b) si c), cercetarea penala se efectueaza

in mod obligatoriu de organele speciale acolo prevazute.

————

Lit. a) si d) ale alin. (1) al art. 208 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din

24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta procurorului in faza urmaririi

ART. 209

(1) Procurorul supravegheaza urmarirea penala; in exercitarea acestei atributii

procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a

politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale.

(2) Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe

care le supravegheaza.

(3) Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in

cazul infractiunilor prevazute in art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189

alin. 3-6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art.

239^1, art. 250, art. 252, art. 253^1-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276,

art. 279^1, art. 280, art. 280^1, art. 302^2, art. 317, art. 323 si art. 356-361 din

Codul penal, in cazurile aratate in art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28^1 pct. 1 lit.

b) si pct. 5, art. 28^2 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din prezentul cod, in cazul

infractiunilor impotriva protectiei muncii, precum si in cazul altor infractiuni

date prin lege in competenta sa.

(4) Este competent sa efectueze urmarirea penala, in cazurile prevazute in

alineatul precedent, si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare

penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii,

judeca in prima instanta cauza.

(4^1) Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, in

vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic

inferioare, prin dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior, cand:

a) încetat efectele juridice*);

b) încetat efectele juridice*);

c) încetat efectele juridice*);

d) încetat efectele juridice*).

(4^2) In cauzele preluate in conditiile prevazute la alin. 4^1, procurorii din

cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele si masurile procurorilor

din parchetele ierarhic inferioare, daca sunt contrare legii, si pot indeplini

oricare dintre atributiile acestora.

(5) Abrogat.

(6) Abrogat.

————-

Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 58 din 23 mai

2002 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.*)

Art. II din ORDONANTA DE URGENTA nr. 58 din 23 mai 2002 , publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica alin. 3 al art. 209 din

Codul de procedura penala a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.

Alin. (1) si (3) ale art. 209 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (5) al art. 209 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (6) al art. 209 a fost introdus de articolul unic din ORDONANTA DE URGENTA

nr. 72 din 30 septembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 909 din 6

octombrie 2004.

Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de pct. 116 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (5) si (6) ale art. 209 au fost abrogate de pct. 117 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (3) al art. 209 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Alin. (4^1) si (4^2) ale art. 209 au fost introduse de pct. 15 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

————-

*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 , publicata

în MONITORUL OFICIAL nr. 810 din 28 noiembrie 2007 a fost admisa excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. a), b), c) şi d) ale art. 209 alin. 4^1

din Codul de procedura penala, constatându-se ca acestea sunt neconstituţionale.

Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicata în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din

31 octombrie 2003 prevede ca dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare,

precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteaza

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale

daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord

prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui

termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

În consecinţa, prevederile lit. a), b), c) şi d) ale art. 209 alin. 4^1 din

Codul de procedura penala, au fost suspendate în perioada 28 noiembrie 2007-11

ianuarie 2008, iar începând cu data de 12 ianuarie 2008, acestea şi-au încetat

efectele juridice.

Verificarea competentei

ART. 210

(1) Organul de urmarire penala sesizat potrivit art. 221 este dator sa-si

verifice competenta.

(2) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua

cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in

vederea sesizarii organului competent.

Extinderea competentei teritoriale

ART. 211

(1) Cind anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara

circumscriptiei in care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate sa le

efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie ori

delegare.

(2) In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi

la efectuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre aceasta organul

corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.

(3) In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza

toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in

afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent.

ART. 212

Abrogat.

Cazuri urgente

ART. 213

Organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu

sufera aminare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui.

Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care

exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului

competent.

Actele incheiate de unele organe de constatare

ART. 214

(1) Sint obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la

martorii care au fost de fata la savirsirea unei infractiuni si sa intocmeasca

proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savirsirii acesteia:

a) organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor

la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie

incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza

potrivit legii;

b) organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale

altor unitati la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile

savirsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine ori sub controlul lor.

c) ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infractiunile

constatate pe timpul executarii misiunilor specifice.

(2) Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa

procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cind legea

prevede aceasta.

(3) Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult 3 zile de la

descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cind legea dispune

altfel.

(4) In caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa inainteze

de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu

mijloacele materiale de proba.

(5) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

————

Lit. c) a alin. (1) a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave, precum si de agentii de

politie de frontiera

ART. 215

(1) Obligatiile si drepturile prevazute in art. 214 alin. 1 si 2 le au si

urmatoarele organe:

a) comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savirsite pe acestea, pe

timpul cit navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau

aeroporturilor;

b) agentii de politie de frontiera, pentru infractiunile de frontiera.

(2) Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului

si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.

(3) De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, in care caz il

predau de indata procurorului sau organului de cercetare penala, impreuna cu

lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.

(4) In celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de

cercetare penala competent, in cel mult 5 zile de la prima constatare efectuata,

impreuna cu mijloacele materiale de proba.

(5) Cind infractiunea a fost savirsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai

sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.

(6) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

————

Denumirea marginala si lit. b) a alin. 1 ale art. 215 au fost modificate de

LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie

2003.

CAP. III

SUPRAVEGHEREA EXERCITATA DE PROCUROR IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALA

Obiectul supravegherii

ART. 216

(1) Procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de

urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor

sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara

sa existe indicii temeinice ca a savirsit o fapta prevazuta de legea penala.

(2) De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau

arestata, decit in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

(3) In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare

sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea masuri.

(4) Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat.

Trecerea cauzei de la un organ la altul

ART. 217

(1) Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca intr-o cauza in care

cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie

efectuata de un alt asemenea organ.

(2) Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior

se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe

baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa

incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia.

(3) Abrogat.

(4) In cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta

poate dispune prin ordonanta ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de

catre organele politiei judiciare.

—————

Alin. (3) al art. 217 a fost abrogat de pct. 118 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (4) al art. 217 a fost modificat de pct. 119 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Modalitati de exercitare a supravegherii

ART. 218

(1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala

a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale si supravegheaza ca

actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.

(2) Organele de cercetare penala sint obligate sa incunostiinteze de indata pe

procuror despre infractiunile de care au luat cunostinta.

(3) Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala

sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar

de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele,

materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetarii.

———–

Alin. (1) al art. 218 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Dispozitii date de procuror

ART. 219

(1) Procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de

urmarire penala. In cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele

ierarhic superioare ale acestora nu pot sa le dea indrumari sau dispozitii privind

cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent in acest sens.

(2) Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare

penala, precum si pentru alte organe ce au atributii prevazute de lege in

constatarea infractiunilor.

(3) In cazul neindeplinirii sau al indeplinirii in mod defectuos, de catre

organul de cercetare penala, a dispozitiilor date de procuror, acesta va sesiza

conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca in termen de 3

zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse.

———–

Alin. (1) al art. 219 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 219 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 219 a fost modificat de pct. 120 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale

ART. 220

(1) Cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de

urmarire penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma prin

ordonanta.

(2) Abrogat.

————-

Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 121 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Alin. (2) al art. 220 a fost abrogat de pct. 16 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

CAP. IV

EFECTUAREA URMARIRII PENALE

Sectiunea I

Sesizarea organelor de urmarire penala

Modurile de sesizare

ART. 221

(1) Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se

sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune. In

cazul in care organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un procesverbal

in acest sens.

(2) Cind, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la

plingerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege,

urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.

(3) De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei

guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 din Codul penal.

(4) Cind prin savirsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din

unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este

obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii

explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care

paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila.

————-

Alin. (1) al art. 221 a fost modificat de pct. 122 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Plingerea

ART. 222

(1) Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana

juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.

(2) Plingerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul

petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plingerii, indicarea

faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.

(3) Plingerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie

special, iar procura ramine atasata plingerii.

(4) Plingerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o

primeste.

(5) Plingerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot,

sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nusi

insuseste plingerea.

(6) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plingerea se face de

reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrinsa poate face

plingere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.

(7) Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de

judecata se trimite organului competent.

————

Alin. (1) al art. 222 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (7) al art. 222 a fost introdus de pct. 123 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Denuntul

ART. 223

(1) Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre

o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni.

(2) Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plingerea.

(3) Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului

oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a

fost facut.

(4) Abrogat.

————

Alin. (4) al art. 223 a fost introdus de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 *)

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Alin. (1) al art. 223 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (4) al art. 223 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Acte premergatoare

ART. 224

(1) In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate

efectua acte premergatoare.

(2) De asemenea, in vederea stringerii datelor necesare organelor de urmarire

penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si

lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de

stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop,

pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei

nationale.

(3) Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare

poate constitui mijloc de proba.

Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire

ART. 224^1

(1) In cazul in care exista indicii temeinice si concrete ca s-a savarsit sau ca

se pregateste savarsirea unei infractiuni contra sigurantei nationale prevazute in

Codul penal si in legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de

stupefiante si de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor,

falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infractiuni prevazute in Legea nr.

78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu

modificarile si completarile ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu

poate fi descoperita sau ai carei faptuitori nu pot fi identificati prin alte

mijloace, pot fi folositi, in vederea strangerii datelor privind existenta

infractiunii si identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au

savarsit o infractiune, investigatori sub o alta identitate decat cea reala.

(2) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei

judiciare si pot fi folositi numai pe o perioada determinata, in conditiile

prevazute in art. 224^2 si 224^3.

(3) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza autorizatiei

emise potrivit dispozitiilor prevazute in art. 224^2, pe care le pune, in

totalitate, la dispozitia procurorului.

———–

Art. 224^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) si (3) ale art. 224^1 au fost modificate de pct. 124 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire

ART. 224^2

(1) Persoanele prevazute in art. 224^1 pot efectua investigatii numai cu

autorizarea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea

penala.

(2) Autorizarea este data prin ordonanta motivata, pentru o perioada de cel mult

60 de zile si poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate. Fiecare

prelungire nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala a autorizarii, in aceeasi

cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an.

(3) In cererea de autorizare adresata procurorului se vor mentiona datele si

indiciile privitoare la faptele si persoanele fata de care exista presupunerea ca au

savarsit o infractiune, precum si perioada pentru care se cere autorizarea.

(4) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului

sub acoperire trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute la art. 203,

urmatoarele:

a) indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care

masura este necesara;

b) activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire;

c) persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune;

d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare

activitatile autorizate;

e) perioada pentru care se da autorizarea;

f) alte mentiuni prevazute de lege.

In cazuri urgente si temeinic justificate se poate solicita autorizarea si a

altor activitati decat cele pentru care exista autorizare, procurorul urmand sa se

pronunte de indata.

————

Art. 224^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 224^2 a fost modificat de pct. 125 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Folosirea datelor obtinute de investigatorii sub acoperire

ART. 224^3

(1) Datele si informatiile obtinute de investigatorul sub acoperire pot fi

folosite numai in cauza penala si in legatura cu persoanele la care se refera

autorizatia emisa de procuror.

(2) Aceste date si informatii vor putea fi folosite si in alte cauze sau in

legatura cu alte persoane, daca sunt concludente si utile.

————

Art. 224^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Masuri de protectie a investigatorilor sub acoperire

ART. 224^4

(1) Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita in

timpul ori dupa terminarea actiunii acestora.

(2) Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire

are dreptul sa-i cunoasca adevarata identitate, cu respectarea secretului

profesional.

————

Art. 224^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sesizarea la cererea organului competent

ART. 225

Cind legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o

sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul

competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele

prevazute in art. 222 alin 2.

Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari

ART. 226

(1) Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331-334, 348, 353 si

354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului.

(2) Pentru celelalte infractiuni savirsite de militari, organul de urmarire

penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informind pe comandant de indata ce

a inceput urmarirea penala.

————

Alin. (1) al art. 226 a fost modificat de pct. 126 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de alti functionari

ART. 227

(1) Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera art.

145 din Codul penal sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de

savirsirea unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe

procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele

infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.

(2) Obligatiile prevazute in alin. 1 revin si oricarui functionar care a luat

cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul

caruia isi indeplineste sarcinile.

————

Denumirea marginala si alin. (2) ale art. 227 au fost modificate de LEGEA nr.

281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea II

Desfasurarea urmaririi penale

Inceperea urmaririi penale

ART. 228

(1) Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art.

221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cind din cuprinsul actului de

sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de

impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia

celui de la lit. b^1).

(1^1) Rezolutia de incepere a urmaririi penale va cuprinde data si ora la care

s-a dispus inceperea urmaririi penale si va fi inregistrata intr-un registru

special.

(2) In cazul aratat in art. 10 lit b^1), organul de urmarire penala inainteaza

dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.

(3) Abrogat.

(3^1) Rezolutia de incepere a urmaririi penale, emisa de organul de cercetare

penala, se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea

activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data

inceperii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte

totodata si dosarul cauzei.

(4) Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare

efectuate dupa primirea plingerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de

impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia

celui de la lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele

incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.

(5) Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin. 4,

restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor

premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale.

(6) In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin

rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut

sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte

premergatoare. Dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) se aplica in mod

corespunzator.

(6^1) Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face

plangere la instanta de judecata, potrivit art. 278^1 si urmatoarele.

(7) Daca ulterior se constata ca nu a exista sau ca a disparut imprejurarea pe

care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma

rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunind inceperea urmaririi

penale.

————

Alin. (3^1) al art. 228 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (5) al art. 228 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (6^1) al art. 228 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (6) al art. 228 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA

nr. 480 din 8 noiembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23

noiembrie 2004.

Alin. (1^1) al art. 228 a fost introdus de pct. 127 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) al art. 228 a fost abrogat de pct. 128 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3^1) si (6) ale art. 228 au fost modificate de pct. 129 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Invinuitul

ART. 229

Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cit

timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Scoaterea de sub urmarire cind fapta nu prezinta pericolul social al unei

infractiuni

ART. 230

Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea

de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cind este cazul, persoana

care a facut sesizarea.

Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale

ART. 231

Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu

este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare

penala pentru continuarea cercetarii penale.

Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea cercetarii penale

ART. 232

Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231,

actele si dosarul, organul de urmarire penala continua efectuarea actelor

premergatoare sau, dupa caz, incepe ori continua urmarirea penala, procedand la

efectuarea acestora, potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale

fiecarei cauze.

———–

Art. 232 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Arestarea preventiva a invinuitului

ART. 233

(1) In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera

ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii

preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza

procurorului.

(2) Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul

sa se ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.

————

Art. 233 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Propuneri facute de organul de cercetare penala

ART. 234

(1) Daca organul de cercetare penala considera ca sint temeiuri pentru punerea

in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza

procurorului.

(2) Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile

prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului,

procedeaza in acelasi mod.

————

Alin. (2) al art. 234 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta

ART. 235

(1) Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa

examinarea dosarului.

(2) Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala

prin ordonanta.

(3) Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe

linga mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului,

fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.

Arestarea preventiva a inculpatului

ART. 236

Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si

daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii

arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 149^1.

————

Art. 236 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului

ART. 237

(1) Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul, daca

este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala

continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile

date de procuror.

(2) Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare

penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da

explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci cand

inculpatul nu locuieste in tara, organul de cercetare penala va tine seama, la

fixarea termenului de prezentare in fata acestuia, de reglementarile speciale

privind asistenta judiciara internationala in materie penala.

(3) Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de

libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in

cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.

(4) Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe

inculpat, cind acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in

tara.

————

Alin. (2) al art. 237 a fost completat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 *)

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Alin. (2) al art. 237 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Extinderea cercetarii penale

ART. 238

Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului sau

inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a

faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare

actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la

savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru

extinderea cercetarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice. Propunerile se

inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau

persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, in cel mult 5 zile.

————

Art. 238 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea III

Suspendarea urmaririi penale

Cazuri de suspendare

ART. 239

(1) In cazul cand se constata printr-o expertiza medico-legala ca invinuitul sau

inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal,

organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale impreuna cu

dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.

(2) Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta.

————-

Alin. (1) al art. 239 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Ordonanta de suspendare

ART. 240

(1) Ordonanta trebuie sa cuprinda, pe linga mentiunile aratate in art. 203,

datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este

invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea

insanatosirii invinuitului sau inculpatului.

(2) Masura suspendarii se comunica partii civile. Dupa comunicare, dosarul se

restituie organului de cercetare penala.

————

Alin. (2) al art. 240 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sarcina organului de cercetare in timpul suspendarii

ART. 241

(1) In timpul cit urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala

continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de

situatia invinuitului sau inculpatului.

(2) Organul de cercetare penala este obligat sa se intereseze periodic daca mai

subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.

Sectiunea IV

Incetarea urmaririi penale

Cazuri de incetare

ART. 242

(1) Incetarea urmaririi penale are loc cand se constata existenta vreunuia

dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)-h), i^1) si j) si exista

invinuit sau inculpat in cauza.

(2) Daca in aceeasi cauza sint mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai

multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, incetarea urmaririi se face numai cu

privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de

incetare a urmaririi.

————-

Alin. (1) al art. 242 a fost modificat de pct. 130 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Procedura incetarii

ART. 243

(1) Organul de cercetare penala, cand constata existenta vreunuia dintre

cazurile prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)-h), i^1) si j), inainteaza

procurorului dosarul impreuna cu propuneri de incetare a urmaririi penale.

(2) Procurorul se pronunta asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta,

dispunind potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). In cazul in care nu s-a pus in miscare

actiunea penala, incetarea urmaririi penale se pronunta prin rezolutie motivata.

(3) Atunci cand cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau

inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi

penale in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de

cercetare penala. Daca procurorul a dispus incetarea urmaririi penale, trebuie sa

ceara de indata instantei revocarea masurii arestarii preventive. In termen de 24 de

ore de la primirea de la procuror a dosarului impreuna cu un referat in care se

mentioneaza cazul sau cazurile de incetare a urmaririi penale constatate, instanta

dispune, prin incheiere, revocarea masurii si punerea de indata in libertate a

invinuitului sau inculpatului si restituie dosarul procurorului, in acelasi termen,

impreuna cu o copie a incheierii.

———–

Alin. (3) al art. 243 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 243 a fost modificat de pct. 131 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Ordonanta de incetare a urmaririi penale

ART. 244

Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda pe linga mentiunile

aratate in art. 203, datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea,

precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se dispune

incetarea urmaririi penale.

Dispozitii complimentare ale ordonantei

ART. 245

(1) Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra:

a) revocarii masurilor asiguratorii luate in vederea executarii pedepsei

amenzii;

b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sint supuse

confiscarii speciale si restituirii celorlalte.

Daca proprietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca

mijloace materiale de proba este contestata, ele sint pastrate de organul de

cercetare penala pina la hotarirea instantei civile;

c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si a restabilirii situatiei

anterioare savirsirii infractiunii.

In cazul in care s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind

reparatiile civile, aceste masuri se vor considera desfiintate, daca persoana

vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la

comunicarea incetarii urmaririi penale;

c^1) sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau

partiala a unui inscris.

d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie sa le

suporte si ordonind incasarea lor;

e) restituirii cautiunii in cazurile prevazute de lege.

(2) Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta

aratate in art. 162, se va face mentiune despre aceasta.

(3) In cazul in care incetarea urmaririi penale priveste un invinuit sau

inculpat arestat, in ordonanta se va face mentiune si cu privire la revocarea

arestarii preventive dispusa de instanta, potrivit art. 243 alin. 3.

———–

Lit. a) a alin. (1) al art. 245 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 245 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Lit. c^1) a alin. (1) al art. 245 a fost introdusa de pct. 132 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Instiintarea despre incetarea urmaririi penale

ART. 246

(1) Copie de pe ordonanta sau rezolutia prin care procurorul dispune incetarea

urmaririi penale se comunica persoanei care a facut sesizarea, invinuitului sau

inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate.

(2) In cazul cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta

instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a-l

pune de indata in libertate pe invinuit sau inculpat, potrivit art. 243 alin. 3.

———–

Alin. (2) al art. 246 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 246 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA

nr. 480 din 8 noiembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23

noiembrie 2004.

ART. 247

Abrogat.

Restituirea dosarului si continuarea cercetarii penale

ART. 248

Procurorul, daca constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cind a

dispus incetarea partial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu

dispozitia de a continua cercetarea.

Sectiunea V

Scoaterea de sub urmarirea penala

Cazurile si procedura scoaterii de sub urmarire

ART. 249

(1) Scoaterea de sub urmarirea penala are loc cind se constata existenta

vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e) si exista invinuit sau

inculpat in cauza.

(2) Dispozitiile art. 242-246 si 248 se aplica in mod corespunzator si in

procedura scoaterii de sub urmarire.

(3) In cazul prevazut in art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunta prin

ordonanta.

Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter

administrativ

ART. 249^1

(1) In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala in temeiul

art. 10 lit. b^1), executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevazute in

art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se

aplica in mod corespunzator.

(2) Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectueaza

potrivit art. 442 si 443.

(3) Impotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala

in temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1) se poate face plangere in termen de 20 de zile

de la instiintarea prevazuta in art. 246.

(4) Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat sanctiunea cu

caracter administrativ a amenzii se face dupa expirarea termenului prevazut in alin.

3, iar daca s-a facut plingere si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia.

———–

Alin. (3) al art. 249^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea VI

Procedura prezentarii materialului de urmarire penala

Prezentarea materialului

ART. 250

Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele

de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si:

a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de

urmarire penala, aratindu-i si incadrarea juridica a faptei savirsite;

b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca

inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul;

c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca

are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.

Procesul-verbal de prezentare a materialului

ART. 251

Despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art. 250 organul de

cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care consemneaza si declaratiile,

cererile si raspunsurile inculpatului.

Cereri noi formulate de inculpat

ART. 252

(1) Daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala,

organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta

admiterea sau respingerea lor.

(2) Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanta completarea cercetarii

penale, atunci cind din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului

rezulta necesitatea completarii.

Prezentarea din nou a materialului de urmarire penala

ART. 253

Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea

materialului, daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca

trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.

Cazuri de neprezentare a materialului

ART. 254

(1) Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul

este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala,

in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete

din care rezulta cauza impiedicarii.

(2) Daca pina la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este

prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala.

———–

Alin. (1) al art. 254 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

————

A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 294 din 7 noiembrie 2002,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 10 decembrie 2002.

Sectiunea VII

Terminarea urmaririi penale

& 1. Urmarire fara punerea in miscare a actiunii penale

Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii

ART. 255

(1) In cauzele in care nu a fost pusa in miscarea actiunea penala, organul de

cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, daca

exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sint suficiente probe,

procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducindu-i la cunostinta invinuirea

si intrebindu-l daca are noi mijloace de aparare.

(2) Daca invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita

temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute,

cercetarea se considera terminata.

Inaintarea dosarului privind pe invinuit

ART. 256

De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza

dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul cercetarii, spre

a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde in mod corespunzator mentiunile

prevazute in art. 259-260.

Prezentarea materialului de catre procuror

ART. 257

Procurorul, primind dosarul, il cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de

urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 250 si urmatoarele, care se aplica in

mod corespunzator.

————

Art. 257 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

————

A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 24 din 23 februarie 1999 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 1 aprilie 1999.

& 2. Urmarire cu actiunea penala pusa in miscare

Inaintarea dosarului privind pe inculpat

ART. 258

In cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea

cercetarii si dupa indeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului

de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare

penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat.

————

Art. 258 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Cuprinsul referatului intocmit de organul de cercetare penala

ART. 259

(1) Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la

fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana

inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei.

(2) Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului,

probele administrate si incadrarea juridica.

(3) Cind urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati,

referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alineatul precedent cu privire

la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate

pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub

urmarire ori s-a suspendat urmarirea penala.

Date suplimentare

ART. 260

Referatul trebuie sa cuprinda date suplimentare privitoare la:

a) mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul

cercetarii penale, precum si locul unde se afla;

b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei

amenzii, luate in cursul cercetarii penale;

c) cheltuielile judiciare.

CAP. V

TRIMITEREA IN JUDECATA

Verificarea lucrarilor urmaririi penale

ART. 261

(1) Procurorul este obligat ca in termen de cel mult 15 zile de la primirea

dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa

procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra

acestora.

(2) Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala in

situatiile prevazute in art. 254 alin. 1, daca inculpatul se prezinta, este prins

sau adus dupa inaintarea dosarului la procuratura.

(3) Rezolvarea cauzelor in care sint arestati se face de urgenta si cu

precadere.

Rezolvarea cauzelor

ART. 262

Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care

garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existind probele

necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:

1. cind din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost

savirsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal:

a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da

rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in

judecata;

b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da

rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;

2. da ordonanta prin care:

a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit

dispozitiilor art. 11.

Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire in temeiul art. 10 lit. b^1),

face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;

b) suspenda urmarirea penala, atunci cind constata existenta unei cauze de

suspendare a urmaririi.

Cuprinsul rechizitoriului

ART. 263

(1) Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a

efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe linga mentiunile prevazute in

art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa,

incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva

luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata.

(2) In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care

trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde

urmeaza a fi citate.

(3) In cazul cind urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul

trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute in art. 260.

(4) Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi

penale privesc mai multe fapte ori mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca

se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.

Actul de sesizare a instantei

ART. 264

(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.

(2) Abrogat.

(3) Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de

prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de

pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se

face de procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de un

procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie,

rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar cand urmarirea penala

este efectuata de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui

parchet. In cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si inainte de

expirarea duratei arestarii preventive.

(4) Daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat

verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un

numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati

in stare de detinere.

(5) Abrogat.

————–

Alin. (2) al art. 264 a fost abrogat de pct. 133 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) si (4) ale art. 264 au fost modificate de pct. 134 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (5) al art. 264 a fost introdus de pct. 135 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) si (4) ale art. 264 au fost modificate de pct. 17 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Alin. (5) al art. 264 a fost abrogat de pct. 18 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire

ART. 265

(1) Cind procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au

fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie

cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor art.

217 trimite cauza la alt organ de urmarire, in vederea completarii sau refacerii

urmaririi penale.

(2) Cind completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu

privire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, iar disjungerea nu este

posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze.

Cuprinsul ordonantei de restituire

ART. 266

Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe linga mentiunile aratate

in art. 203, indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori

refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor

de proba ce urmeaza a fi folosite.

Dispozitiile privitoare la masurile preventive, de siguranta sau asiguratorii

ART. 267

(1) In cazul in care procurorul, la intocmirea rechizitoriului potrivit art. 262

pct. 1, considera ca este necesara arestarea inculpatului, fiind intrunite

conditiile prevazute de lege, inainteaza instantei, in termen de 24 de ore,

rechizitoriul si propunerea de arestare a inculpatului. In acelasi mod procedeaza

procurorul si in cazul in care este necesara luarea masurilor de siguranta prevazute

in art. 113 si 114 din Codul penal. In cazul in care procurorul considera ca se

impune luarea masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145^1, dispune aceasta

prin rechizitoriu.

(2) In cazurile prevazute in art. 262 pct. 2, art. 265 si 268, procurorul

trimite dosarul cauzei la instanta, pentru ca judecatorul care a dispus in cursul

urmaririi penale arestarea preventiva sau masurile de siguranta prevazute in art.

113 si 114 din Codul penal sa dispuna asupra prelungirii sau revocarii acestora. In

cazul masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145^1, procurorul dispune

revocarea acestor masuri sau, dupa caz, trimite dosarul cauzei la instanta cu

propunerea de prelungire.

(3) Incheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite

procurorului, care face mentiune despre aceasta in ordonanta de scoatere de sub

urmarire penala, de incetare a urmaririi penale, de suspendare a urmaririi penale,

de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 si

art. 249 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

(4) Procurorul este obligat sa dispuna asupra mentinerii sau revocarii masurilor

de siguranta, altele decat cele prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal, si a

masurilor asiguratorii luate in cursul urmaririi penale, sau daca este cazul sa ia

asemenea masuri.

————

Art. 267 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 267 a fost modificat de articolul 1 punctul 29 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Trimiterea la organul competent

ART. 268

(1) Cind procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii

aratati in art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4 urmarirea penala s-a facut de un alt

organ decit cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta

de organul competent.

(2) In cazul prevazut in alineatul precedent ramin valabile masurile

asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate incuviintate de

procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute.

Obligatiile organelor competente

ART. 269

Organul de cercetare penala sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268

procedeaza la ascultarea invinuitului sau inculpatului si, tinind seama de

dispozitiile art. 268 alin. 2, dispune in ce masura trebuie refacute celelalte acte

procesuale si ce anume acte mai trebuie efectuate in completarea cercetarii penale.

CAP. VI

RELUAREA URMARIRII PENALE

Cazurile de reluare

ART. 270

(1) Urmarirea penala este reluata in caz de:

a) incetare a cauzei de suspendare;

b) restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii

urmaririi penale;

c) redeschidere a urmaririi penale.

(2) Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a

intervenit vreunul din cazurile prevazute in art. 10.

————

Lit. b) a alin. (1) al art. 270 a fost modificata de pct. 136 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Reluarea dupa suspendare

ART. 271

Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc cind se constata ca a incetat

cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a

incetat cauza de suspendare inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra

reluarii. Reluarea se dispune prin ordonanta.

Reluarea in caz de restituire

ART. 272

Cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii

urmaririi penale, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus

restituirea.

————

Art. 272 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 137 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Reluarea in caz de redeschidere a urmaririi

ART. 273

(1) Redeschiderea urmaririi penale in cazul in care s-a dispus incetarea

urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire are loc daca ulterior se constata ca

nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri sau ca a disparut

imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de sub urmarire.

(1^1) Redeschiderea urmaririi penale are loc, de asemenea, cand judecatorul,

potrivit art. 278^1, a admis plangerea impotriva ordonantei sau, dupa caz, a

rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a

urmaririi penale ori de clasare si a trimis cauza procurorului in vederea

redeschiderii urmaririi penale. In cazul in care instanta, potrivit art. 278^1, a

admis plangerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si a trimis

cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, acesta dispune inceperea

urmaririi in conditiile prevazute de lege. Dispozitiile instantei sunt obligatorii

pentru organul de urmarire penala, sub aspectul faptelor si imprejurarilor ce

urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba indicate.

(1^2) In cazurile prevazute in alin. 1 si 1^1, daca se considera pe baza datelor

din dosar ca se justifica luarea unei masuri preventive, procurorul procedeaza

potrivit art. 233 sau 236, care se aplica in mod corespunzator. In ordonanta prin

care s-a dispus reluarea urmaririi penale, se face mentiune cu privire la luarea

acestor masuri.

(2) Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta.

———–

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 273 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) al art. 273 a fost modificat de pct. 138 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Durata arestarii inculpatului dupa reluare

ART. 274

(1) In cazurile de reluare a urmaririi penale prevazute in art. 270 alin. 1 lit.

a) si c) si in art. 273, termenul privitor la masura arestarii inculpatului curge de

la data luarii acestei masuri, dispozitiile art. 150 aplicandu-se in mod

corespunzator.

(2) In cazul restituirii cauzei de catre instanta de judecata, potrivit art.

272, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul

de 30 de zile curge de la data pronuntarii hotararii. Instanta trimite dosarul

procurorului in termen de 10 zile.

(3) Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art. 155 si 159.

————

Art. 274 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 274 a fost modificat de de articolul 1 punctul 30 din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 748 din 26 octombrie 2003.

————-

A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 9 din 24 ianuarie 2000 , publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 221 din 19 mai 2000.

CAP. VII

PLINGEREA IMPOTRIVA MASURILOR SI ACTELOR DE URMARIRE PENALA

Dreptul de a face plingere

ART. 275

(1) Orice persoana poate face plingere impotriva masurilor si actelor de

urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.

(2) Abrogat.

(3) Plingerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului

de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare

penala.

(4) Introducerea plingerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a

actului care formeaza obiectul plingerii.

————

Alin. (2) al art. 275 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Obligatia de inaintare a plingerii

ART. 276

Cind plingerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat

ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu

explicatiile sale, atunci cind acestea sint necesare.

Termenul de rezolvare

ART. 277

Procurorul este obligat sa rezolve plingerea in termen de cel mult 20 de zile de

la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plingerea modul in care a

fost rezolvata.

Plingerea contra actelor procurorului

ART. 278

(1) Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori

efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul

parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea

de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de

Casatie si Justitie.

(2) In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale

procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului

sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au

fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se

rezolva de procurorul ierarhic superior.

(3) In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori,

dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de

incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la

comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit

art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.

(3^1) Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva

rezolutiilor sau ordonantelor de neincepere a urmaririi penale, de clasare, de

scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale, se comunica

persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.

(4) Dispozitiile art. 275-277 se aplica in mod corespunzator.

———–

Art. 278 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 278 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din LEGEA

nr. 480 din 8 noiembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23

noiembrie 2004.

Alin. (3^1) al art. 278 a fost introdus de pct. 4 al articolului unic din LEGEA

nr. 480 din 8 noiembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.088 din 23

noiembrie 2004.

Plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor

procurorului de netrimitere in judecata

ART. 278^1

(1) Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei

de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de

clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date

de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese

legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data

comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la

judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece

cauza in prima instanta. Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de

netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu.

(2) In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul

general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al

Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic

superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul

prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.

(3) Dosarul va fi trimis de parchet judecatorului, in termen de 5 zile de la

primirea adresei prin care se cere dosarul.

(4) Persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de

sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si persoana care a facut

plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu impiedica

solutionarea cauzei. Cand judecatorul considera ca este absolut necesara prezenta

persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia.

(5) La judecarea plangerii, prezenta procurorului este obligatorie.

(6) La termenul fixat pentru judecarea plangerii, judecatorul da cuvantul

persoanei care a facut plangerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea

urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale si

apoi procurorului.

(7) Judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta

atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror

inscrisuri noi prezentate.

(8) Judecatorul pronunta una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz,

ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanta atacata;

b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata

si trimite cauza procurorului, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi

penale, dupa caz. Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis

cauza procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi

constatate si prin care anume mijloace de proba;

c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta

atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre

judecare, in complet legal constituit, dispozitiile privind judecata in prima

instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator.

(9) In cazul prevazut in alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei il

constituie plangerea persoanei la care se refera alin. 1.

(10) Hotararea judecatorului pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi

atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata

de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala

sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice alta persoana ale carei interese

legitime sunt vatamate.

(11) In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a), persoana in privinta careia

judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa

se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara

de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de

organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevazute in art.

10.

(12) Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 30 de

zile de la primirea acesteia.

(13) Plangerea gresit indreptata se trimite organului judiciar competent.

———–

Art. 278^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 278^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 139 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

CAP. VIII

PROCEDURA PLINGERII PREALABILE

Organele carora li se adreseaza plingerea

ART. 279

(1) Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plingerea prealabila a

persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este

necesara astfel de plingere.

(2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau

procurorului, potrivit legii.

————

Lit. c) a alin. (2) al art. 279 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 140 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Procedura in cazul infractiunilor flagrante

ART. 280

(1) In caz de infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa

constate savirsirea acesteia, chiar in lipsa plingerii prealabile.

(2) Abrogat.

(3) Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama

persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plangere prealabila, continua

urmarirea penala. In caz contrar, procurorul dispune incetarea urmaririi penale.

————–

Alin. (2) al art. 280 a fost abrogat de pct. 141 al art. I din LEGEA nr. 356 din

21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) al art. 280 a fost modificat de pct. 142 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate

ART. 281

In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre o infractiune pentru care

punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta

infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale nu se face la plangerea

prealabila a persoanei vatamate, daca disjungerea nu este posibila, se aplica

procedura prevazuta in art. 35.

—————

Art. 281 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 143 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

ART. 282

Abrogat.

Continutul plingerii

ART. 283

Plingerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea

mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca

persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cind este cazul, indicarea

persoanei responsabile civilmente.

Termenul de introducere a plingerii

ART. 284

(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o

plingere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua

in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.

(2) Cind persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni

curge de la data cind persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

Lipsa nejustificata a partii vatamate

ART. 284^1

Abrogat.

—————

Art. 284^1 a fost abrogat de pct. 144 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Plingerea gresit indreptata

ART. 285

Plingerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la

instanta de judecata se trimite organului competent. In aceste cazuri, plingerea se

considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul necompetent.

Schimbarea incadrarii faptei

ART. 286

Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera

ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara

plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o

intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de cercetare

penala continua cercetarea. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea

incetarii urmaririi penale.

————-

Art. 286 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 145 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

T

TITLUL II

JUDECATA

Capitolul I

DISPOZITII GENERALE

Art. 287

Indatoririle instantei de judecata

Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii.

Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.

Art. 288

Locul unde se desfasoara judecata

Judecata se desfasoara la sediul instantei. Pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc.

Art. 289

Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea

Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu.

Art. 290

Publicitatea sedintei de judecata

Sedinta de judecata este publica. Minorii sub 16 ani nu pot asista la sedinta de judecata.

Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.

Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente si a procurorului cand participa la judecata.

In timpul cat sedinta este secreta, nu sunt admisi in sala de sedinta decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in interesul cauzei.

Art. 291

Citarea partilor la judecata

Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu partea reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita in procedura de citare.

Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata.

Partea prezenta personal la un termen, prin reprezentant, prin avocat ales ori prin avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu partea reprezentata, la un termen, precum si partea careia, personal, prin reprezentant sau aparator ales sau prin functionarul sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei, i s-a inmanat in mod legal citatia pentru un termen de judecata nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu exceptia situatiilor in care prezenta acestora este obligatorie potrivit legii.

Completul investit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea partilor, sa preschimbe primul termen sau termenul luat in cunostinta cu respectarea principiului continuitatii completului in situatia in care din motive obiective instanta nu isi poate desfasura activitatea de judecata la termenul fixat ori in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezolutia judecatorului, in camera de consiliu si fara citarea partilor. Partile vor fi citate de indata pentru noul termen fixat.

Cand judecata se amana, martorii, expertii si interpretii prezenti iau in cunostinta noul termen de judecata.

La cererea persoanelor care iau termenul in cunostinta, instanta le inmaneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, in vederea prezentarii la noul termen.

Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.

Militarii sunt citati la fiecare termen.

Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 292

Compunerea instantei

Instanta judeca in complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege.

Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand aceasta nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor.

Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.

Art. 293

Judecata de urgenta in cauzele cu detinuti

Judecata in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv se face de urgenta si cu precadere. Judecata se face cu precadere si atunci cand unii dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza. Cand instanta gaseste necesar si aceasta este posibil, face in cauza aplicatia dispozitiilor cu privire la disjungere.

Art. 294

Asigurarea apararii

In cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie, judecatorul cauzei, odata cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea aparatorului.

Inculpatul, celelalte parti si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de dosar in tot cursul judecatii.

Cand inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul cauzei ia masuri ca acesta sa-si poata exercita dreptul prevazut in alineatul precedent si sa poata lua contact cu aparatorul sau.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 295

Alte masuri pregatitoare

Presedintele completului de judecata are indatorirea sa ia din timp toate masurile necesare, pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amanare.

De asemenea, se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata.

La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

Art. 296

Atributiile presedintelui completului

Presedintele conduce sedinta, indeplinind toate indatoririle pe care le are de la lege si decide asupra cererilor formulate de parti, daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului.

In cursul judecatii, presedintele poate respinge intrebarile formulate de parti si de procuror, daca acestea nu sunt concludente si utile judecarii cauzei.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 297

Strigarea cauzei si apelul celor citati

Presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand, dispunand facerea apelului partilor si al celorlalte persoane citate, si constata care din ele s-au prezentat.

Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele avand indatorirea sa stabileasca identitatea acestora.

Art. 298

Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei

Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare in acest scop.

Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand seama de marimea salii de sedinta.

Partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei.

Cand o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste masurile luate, presedintele ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, dispune indepartarea ei din sala.

Partea indepartata este chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor. Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati.

Art. 299

Constatarea infractiunilor de audienta

Daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Procesul-verbal intocmit se trimite procurorului.

Instanta, daca este cazul, poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Cel invinuit este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare.

Art. 300

Verificarea sesizarii instantei

Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.

In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 3001

Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului

Dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive.

Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.

Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva. Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5 si 11 se aplica in mod corespunzator.

Incheierea poate fi atacata cu recurs, aplicandu-se dispozitiile art. 160 a alin. 2.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 3002

Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii

In cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedand potrivit art. 160 b.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 301

Drepturile procurorului si ale partilor in instanta

In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii.

Partea vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu privire la latura penala a cauzei. In caz de concurs de infractiuni sau de conexitate, dreptul partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a cauzat vatamarea.

Partea civila poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile.

Art. 302

Rezolvarea chestiunilor incidente

Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile aratate in art. 301 sau exceptiile ridicate din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.

Instanta se pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate in cursul judecatii.

Art. 303

Suspendarea judecatii

Cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.

Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii cauze.

Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul nu suspenda executarea si se judeca in termen de 3 zile.

Procesul penal se reia din oficiu de indata ce inculpatul poate participa la judecata.

Instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea procesului penal.

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 177/2010 – pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei din 28 septembrie 2010, M. Of. 672/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 3031

Suspendarea judecatii in caz de extradare activa

In cazul in care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane in vederea judecarii intr-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere motivata, suspendarea judecatii pana la data la care statul solicitat va comunica hotararea sa asupra cererii de extradare. Incheierea instantei este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de 3 zile.

Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 304

Note privind desfasurarea sedintei de judecata

Desfasurarea sedintei de judecata se inregistreaza cu mijloace tehnice audio.

In cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de catre presedinte.

In caz de contestare, de catre participantii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata.

Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, cate o copie de pe notele grefierului.

Notele grefierului pot fi contestate pana la termenul urmator.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 305

Incheierea de sedinta

Desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o incheiere care cuprinde:

a) ziua, luna, anul si denumirea instantei;

b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;

c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;

d) numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii;

e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta;

f) inscrisurile care s-au citit in sedinta;

g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces;

h) concluziile procurorului si ale partilor;

i) masurile luate in cursul sedintei.

Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.

Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste o incheiere separata.

Art. 306

Solutionarea cauzei

Deliberarea si pronuntarea hotararii se fac de indata dupa incheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea pot fi amanate cel mult 15 zile.

Art. 307

Deliberarea

La deliberare iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea.

Completul de judecata delibereaza in secret.

Art. 308

Luarea hotararii

Hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.

Cand unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate.

Daca din deliberare rezulta mai mult decat doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa.

Motivarea opiniei separate este obligatorie.

Daca completul de judecata este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta.

Art. 309

Minuta

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.

Intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive.

Minuta se intocmeste in doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 310

Pronuntarea hotararii

Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier.

La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza. Hotararea se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare.

Art. 311

Felul hotararilor

Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta.

Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie.

Toate celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii se numesc incheieri.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Art. 312

Redactarea si semnarea hotararii

Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.

In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele completului este impiedicat a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Cand impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul sef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea.

Capitolul II

JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

Sectiunea I

Desfasurarea judecarii cauzelor

Art. 313

Masuri premergatoare

In vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dosarele nou formate vor fi transmise, dupa inregistrare in registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.

Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele sau de unul dintre judecatorii completului de judecata, care va lua masurile necesare in scopul pregatirii judecatii, astfel incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.

Citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat. In cazul in care inculpatul nu locuieste in tara, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 237 alin. 2.

In cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, judecatorul prevazut in alin. 2, la primirea dosarului fixeaza un termen care, potrivit art. 3001, nu poate fi mai mare de 48 de ore, inauntrul caruia se comunica citatia impreuna cu o copie a actului de sesizare a instantei.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Lege nr. 704/2001 – privind asistenta judiciara internationala in materie penala din 3 decembrie 2001, M. Of. 807/2001 ;

Art. 314

Prezenta inculpatului la judecata

Judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.

Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie.

Art. 315

Participarea procurorului

Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor, in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare ori in cauzele in care unul dintre inculpati se afla in stare de detentie sau in vreuna dintre situatiile prevazute in art. 171 alin. 2, precum si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa cand considera necesar.

La sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie in toate cazurile.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 316

Rolul procurorului

In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate.

Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.

Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 317

Obiectul judecatii

Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.

Art. 318

Verificari privitoare la inculpat

La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit in termenul prevazut in art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instantei. Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere, judecata se amana, iar presedintele ii inmaneaza o copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta.

De asemenea, judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea s-a facut cu mai putin de 3 zile inaintea termenului de judecata.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 319

Masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii

Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa.

Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel.

Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor, tinandu-se seama de dispozitiile art. 861 si urmatoarele.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 320

Lamuriri, exceptii si cereri

Presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila sau ca poate participa ca parte vatamata in proces.

Presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.

In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.

Procurorul si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti.

Art. 3201 [8] [9] [10]

Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei

Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata.

La termenul de judecata, instanta intreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste, procedeaza la audierea acestuia si apoi acorda cuvantul procurorului si celorlalte parti.

Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand din probele administrate in cursul urmaririi penale rezulta ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.

Daca pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe in fata instantei, se va dispune disjungerea acesteia.

In caz de solutionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozitiile art. 334 si 340–344 se aplica in mod corespunzator.

Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii. Dispozitiile alin. 1–6 nu se aplica in cazul in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata.

In caz de respingere a cererii, instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Instanta respinge cererea atunci cand constata ca probele administrate in cursul urmaririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. In acest caz instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 121/2011 – pentru modificarea si completarea unor acte normative din 22 decembrie 2011, M. Of. 931/2011 ;

Decizie curtea constitutionala – referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 alin. 1 din Codul de procedura penala din 2 decembrie 2011, M. Of. 853/2011 ;

Decizie curtea constitutionala – referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala din 2 decembrie 2011, M. Of. 853/2011 ;

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 321

Ordinea cercetarii judecatoresti

Instanta incepe efectuarea cercetarii judecatoresti, cand cauza se afla in stare de judecata.

Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta in dispozitiile cuprinse in prezenta sectiune.

Instanta poate dispune unele schimbari ale ordinii, cand aceasta este necesar pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti. Cand inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia.

Art. 322

Inceperea cercetarii judecatoresti

Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei, dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 323

Ascultarea inculpatului

Instanta procedeaza apoi la ascultarea inculpatului.

Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si in mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.

Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei.

Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 324

Ascultarea coinculpatilor

Daca sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face in prezenta celorlalti inculpati.

Cand interesul aflarii adevarului cere, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata.

Declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor.

Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei.

Art. 325

Citirea declaratiilor anterioare ale inculpatului

Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele cere acestuia explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare.

Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.

Art. 326

Ascultarea celorlalte parti

Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti. Dispozitiile art. 322–324 si 325 alin. 1 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea acestora.

Art. 327

Ascultarea martorului, expertului sau interpretului

Instanta trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 si 325, care se aplica in mod corespunzator. Dupa ce martorului i s-au pus intrebari de instanta si de procuror, el este intrebat de partea care l-a propus si apoi de celelalte parti.

Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul, iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.

Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei.

Instanta dispune citirea declaratiilor anterioare si atunci cand martorul face declaratii care sunt in contrazicere cu cele date anterior.

Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecatii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit.

Dispozitiile prevazute in alineatele precedente se aplica in mod corespunzator si in caz de ascultare a expertului sau interpretului.

Dispozitiile art. 861–864 se aplica in mod corespunzator, atunci cand este cazul.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 3271

Declaratiile inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate in cauza, inclusiv intrebarile adresate acestora de oricare dintre parti sau de instanta de judecata, se consemneaza intocmai in conditiile prevazute de art. 304.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 328

Masuri privitoare la martori

Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza in sedinta respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor.

Instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor dupa ascultarea lor.

Art. 329

Renuntarea la martori

Procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus.

Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii sa nu fie ascultati, daca audierea nu mai este necesara.

Daca in cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admisa apare inutila, instanta, dupa ce asculta procurorul si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.

Art. 330

Prezentarea mijloacelor materiale de proba

Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora.

Art. 331

Amanarea pentru probe noi

Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 332

Restituirea pentru refacerea urmaririi penale

Cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.

In cazurile in care dispune restituirea, instanta se pronunta si asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal, precum si asupra masurilor asiguratorii.

Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare, in 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Dosarul este trimis procurorului imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs. In cazul in care inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 156 si 159.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 333

Restituirea pentru completarea urmaririi

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 334

Schimbarea incadrarii juridice

Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.

Art. 335

Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale

Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta dispune, prin incheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii in intregul ei.

Daca cu privire la unele din actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii, si desfiinteaza hotararea anterioara.

Instanta este obligata sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie in ce priveste incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 336

Extinderea procesului penal pentru alte fapte

Cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar instanta, dupa caz:

a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand gaseste cererea intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperita;

b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita.

Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza la judecarea cauzei in intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita.

Dispozitiile art. 335 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 337

Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane

In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Dispozitiile art. 336 se aplica in mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 338

Dispozitii privind masurile preventive, de siguranta si asiguratorii

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 339

Terminarea cercetarii judecatoresti

Inainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.

Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca.

Art. 340

Dezbaterile si ordinea in care se da cuvantul

Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dandu-se cuvantul in urmatoarea ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului.

Presedintele poate da cuvantul si in replica, respectandu-se aceeasi ordine.

Presedintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul, daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.

Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi intrerupte. Intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.

Art. 341

Ultimul cuvant al inculpatului

Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant inculpatului personal.

In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.

Art. 342

Concluzii scrise

Instanta, cand socoteste necesar, poate cere partilor, dupa inchiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise.

Procurorul si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta.

Sectiunea II

Deliberarea si hotararea instantei

Art. 343

Obiectul deliberarii

Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.

Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta cand este cazul sa fie luata, precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive.

Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

Toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.

Presedintele isi spune parerea cel din urma.

Art. 344

Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor

Daca in cursul deliberarii instanta gaseste ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune cauza pe rol.

Daca lamurirea acelei imprejurari se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanta o va pune in discutie in aceeasi sedinta, daca este posibil, sau in alta sedinta in continuare.

Art. 345

Rezolvarea actiunii penale

Instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.

Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.

Achitarea sau incetarea procesului penal se pronunta potrivit art. 11 pct. 2.

Cand instanta a constatat ca exista cazul prevazut in art. 10 lit. b1), o data cu achitarea face si aplicarea art. 181 alin. 3 din Codul penal.

Daca instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale, o data cu incetarea procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal.

Art. 346

Rezolvarea actiunii civile

In caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile.

Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 alin. 1 lit. b1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile.

Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat.

Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 alin. 1 lit. b) ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f) si j), precum si in caz de retragere a plangerii prealabile.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 347

Rezolvarea separata a actiunii civile

Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia intr-o alta sedinta, in cazul cand rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale.

Art. 348

Rezolvarea separata a actiunii civile

Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta asupra repararii pagubei materiale si a daunelor morale in cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 349

Cheltuielile judiciare

Instanta se pronunta prin hotarare si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevazute in art. 189–193.

Art. 350

Masuri cu privire la starea de libertate

Instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra luarii, mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului si asupra luarii sau revocarii masurii obligarii acestuia de a nu parasi localitatea ori tara, motivand solutia pronuntata.

In caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv.

De asemenea, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cand pronunta:

a) o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive;

b) o pedeapsa cu inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca;

c) amenda;

d) o masura educativa.

Hotararea pronuntata in cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventiva a inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu parasi localitatea ori tara este executorie.

Cand potrivit dispozitiilor prevazute in alin. 1, 2 si 3 inculpatul este pus in libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.

Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat in stare de detinere este liberat de indata ce durata retinerii si a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotararea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. In acest scop i se comunica, indata dupa pronuntarea hotararii, o copie dupa dispozitiv sau extras, care va cuprinde mentiunile prevazute in art. 140 alin. 3.

Cand in cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, in cazurile prevazute de lege. Dispozitiile art. 1605 alin. 5 se aplica in mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 351

Executarea intr-o inchisoare militara

In cazurile prevazute in art. 62 din Codul penal, instanta, prin hotararea de condamnare, se pronunta si asupra executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 352

Abrogat.

Art. 353

Masuri privind reparatiile civile

Instanta, in cazul cand admite actiunea civila, examineaza potrivit art. 163 si urmatoarele necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.

Dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii.

Cand instanta nu s-a pronuntat asupra actiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.

Art. 354

Cuprinsul hotararii

Hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.

Art. 355

Continutul partii introductive

Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art. 305.

Cand s-a redactat o incheiere de sedinta, potrivit dispozitiilor din art. 305, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost judecata cauza, precum si numele si prenumele membrilor completului de judecata, ale procurorului si ale grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte date au fost trecute in incheierea de sedinta.

In hotararile instantelor militare trebuie sa se indice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este militar, se mentioneaza si gradul acestuia.

Art. 356

Continutul expunerii

Expunerea trebuie sa cuprinda:

a) datele privind identitatea partilor;

b) descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;

c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.

In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia.

Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea;

d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.

Art. 357

Continutul dispozitivului

Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute in art. 70 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se, in caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza, iar in caz de achitare sau de incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 11, precum si solutia data cu privire la repararea pagubei materiale si a daunelor morale. Cand instanta face aplicarea art. 867 din Codul penal, dispozitivul va mentiona daca cel condamnat va executa pedeapsa in unitatea unde isi desfasoara activitatea sau la alta unitate. Cand instanta face aplicarea art. 861 din Codul penal, dispozitivul va mentiona masurile de supraveghere prevazute in art. 863 alin. 1 din Codul penal, la care trebuie sa se supuna condamnatul, precum si obligatiile stabilite de instanta potrivit art. 863 alin. 3 din Codul penal.

Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la:

a) deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod;

b) masurile preventive;

c) masurile asiguratorii;

d) cheltuielile judiciare;

e) restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii;

f) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca, in hotarare se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art. 71 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelasi articol.

Dispozitivul trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau, dupa caz, recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 358

Pronuntarea dispozitivului hotararii

Dispozitivul hotararii se pronunta potrivit art. 310 alin. 1. Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel sau, dupa caz, recurs.

Art. 359

Obligatii ale instantei in caz de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sau cu executarea pedepsei la locul de munca

In caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de munca, presedintele atrage atentia celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sau a executarii pedepsei la locul de munca. In cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele face cunoscut celui condamnat masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte.

Daca inculpatul nu este prezent si instanta apreciaza ca nu este necesara chemarea lui, face o comunicare scrisa, in care i se atrage atentia potrivit alineatului precedent.

In toate cazurile in care s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, instanta de executare aduce aceasta la cunostinta unitatii unde condamnatul isi desfasoara activitatea, iar in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, si organului de politie din localitatea unde domiciliaza condamnatul.

Art. 360

Comunicarea hotararii

Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare.

Inculpatului detinut sau aflat in vreuna dintre situatiile prevazute in art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronuntarea hotararii, i se comunica copia dispozitivului hotararii. De asemenea, copia dispozitivului hotararii se comunica administratiei locului de detinere.

Dupa redactarea hotararii, inculpatilor prevazuti in alineatul precedent li se comunica copii de pe aceasta.

In cazul in care instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotararii se comunica serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Capitolul III

CAILE DE ATAC ORDINARE

Sectiunea I

Apelul

Art. 361

Hotararile supuse apelului

Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:

a) sentintele pronuntate de judecatorii;

b) sentintele pronuntate de tribunalele militare;

c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

d) sentintele pronuntate de sectia penala a Curtii Supreme de Justitie;

e) sentintele de dezinvestire.

f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, precum si cele privind reabilitarea.

Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul.

Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 362

Persoanele care pot face apel

Pot face apel:

a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila. Apelul procurorului in ce priveste latura civila este inadmisibil in lipsa apelului formulat de partea civila, cu exceptia cazurilor in care actiunea civila se exercita din oficiu;

b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;

c) partea vatamata, in ce priveste latura penala;

d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura penala si latura civila;

e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, in ce priveste cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.

Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b)–f) si de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 363

Termenul de declarare a apelului

Termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.

Pentru procuror, termenul curge de la pronuntare. In cauzele in care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa redactarea hotararii, instanta este obligata sa trimita de indata dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel.

Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

In cazul prevazut in art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitata de indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat.

Art. 364

Repunerea in termen

Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.

Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.

Art. 365

Apelul peste termen

Partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.

Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.

Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 366

Declararea apelului

Apelul se declara prin cerere scrisa. Cererea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul, resedinta sau locuinta declarantului, sa indice hotararea apelata si numarul dosarului in care a fost pronuntata si sa fie semnata de persoana care face apel.

Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Cererea poate fi atestata si de primarul sau secretarul consiliului local, ori de functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza.

Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata in instanta de parte ori de reprezentantul ei.

Procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot declara apel oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Instanta ia act si consemneaza aceasta intr-un proces-verbal.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 367

Instanta la care se depune apelul

Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca.

Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.

Daca apelul este declarat oral, aceasta se constata intr-un proces-verbal.

Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile art. 187 ori procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de indata instantei prevazute in alin. 1.

Art. 368

Renuntarea la apel

Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.

Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.

Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.

Art. 369

Retragerea apelului

Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.

Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.

Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

Art. 370

Efectul suspensiv al apelului

Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Art. 371

Efectul devolutiv al apelului si limitele sale

Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces.

In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

Art. 372

Neagravarea situatiei in propriul apel

Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.

De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 373

Efectul extensiv

Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.

Art. 374

Motivarea apelului

Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii.

Art. 375

Fixarea termenului de judecata si prezenta partilor

Presedintele instantei de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea apelului.

Judecarea apelului se face cu citarea partilor.

Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 376

Prezenta procurorului

Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei.

Art. 377

Ordinea in care se da cuvantul

Daca la termenul fixat apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta.

In cazul in care procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de noi probe, trebuie sa indice probele si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi obtinute. Dispozitiile art. 67 se aplica in mod corespunzator.

Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

Inculpatul are cel din urma cuvantul.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 378

Judecarea apelului

Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel.

Cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci cand instanta de fond nu a pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.

In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante.

Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 379

Solutiile la judecata in apel

Instanta, judecand apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:

1. respinge apelul, mentinand hotararea atacata:

a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil;

b) daca apelul este nefondat;

2. admite apelul si:

a) desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntand o noua hotarare si procedeaza potrivit art. 345 si urm. privind judecata in fond;

b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate prevazute in art. 197 alin. 2, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 380

Solutii complementare

Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 332 alin. 2, se dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua masuri in vederea refacerii urmaririi penale.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 381

Chestiuni complementare

Instanta, deliberand asupra apelului, face, cand este cazul, aplicatia dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la repararea pagubei, la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel.

Instanta delibereaza si hotaraste asupra oricarei alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 382

Desfiintarea hotararii

In caz de admitere a apelului, hotararea atacata se desfiinteaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 371 si 373.

Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei.

Cand prima instanta a dispus arestarea inculpatului, instanta de apel poate mentine masura arestarii in caz de desfiintare a hotararii.

Art. 383

Continutul deciziei

Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda in partea introductiva mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute in art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Dispozitiile art. 350 se aplica in mod corespunzator.

In cazul cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere, in expunere si dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa.

Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 384

Procedura de rejudecare

Judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 385

Limitele rejudecarii

Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului.

Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca poate pronunta si o pedeapsa mai grea decat cea aratata in art. 372 alin. 2 si art. 373.

Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Sectiunea II

Recursul

Art. 3851

Hotararile supuse recursului

Pot fi atacate cu recurs:

a) sentintele pronuntate de judecatorii;

b) sentintele pronuntate de tribunalele militare;

c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

d) sentintele pronuntate de sectia penala a Curtii Supreme de Justitie;

d1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate;

e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de curti de apel si Curtea Militara de Apel;

f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea.

Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii.

Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele prevazute in art. 362 nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevazute in art. 362 pot declara recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 3852

Persoanele care pot face recurs

Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 3853

Termenul de declarare a recursului

Termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.

Dispozitiile art. 363–365 privind data de la care curge termenul, repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzator.

Art. 3854

Declararea, renuntarea si retragerea recursului

Recursul se declara in conditiile prevazute in art. 366 si 367, care se aplica in mod corespunzator.

Partile pot renunta la recurs potrivit dispozitiilor art. 368 si pot retrage recursul in conditiile art. 369, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 3855

Efectul suspensiv al recursului

Recursul este suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Art. 3856

Efectul devolutiv si limitele sale

Instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces.

Instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare prevazute in art. 3859.

Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 3859, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele. In aceste cauze, instanta de recurs poate administra probe noi sau readministra probele in situatia in care considera necesar pentru asigurarea dreptului partilor la un proces echitabil.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 3857

Efectul extensiv si limitele sale

Instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.

Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.

Art. 3858

Neagravarea situatiei in propriul recurs

Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs.

In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 3859

Cazurile in care se poate face recurs

Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:

1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;

2. instanta nu a fost sesizata legal;

3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;

5. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;

6. urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie;

7. judecata s-a facut fara intocmirea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori;

8. cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2;

9. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege;

10. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;

11. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv;

12. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 334–337;

13. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;

14. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege;

15. cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;

16. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;

17. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica;

171. Abrogat;

172. cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii;.

18. cand s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare;

19. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat;

20. cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului;

21. cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate.

Cazurile de casare prevazute in alin. 1 pot fi invocate atat cu privire la solutionarea laturii penale, cat si a laturii civile a cauzei.

Cazurile prevazute in alin. 1 pct. 1–7, 10, 13, 14, 19 si 20 se iau in considerare intotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17, 172 si 18 se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului.

Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le puna in discutia partilor.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Art. 385 10

Motivarea recursului

Recursul trebuie sa fie motivat.

Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.

In cazul in care nu sunt respectate conditiile prevazute in alin. 1 si 2, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3, se iau in considerare din oficiu.

Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica in cazul prevazut in art. 3856 alin. 3, cand recursul poate fi motivat si oral in ziua judecatii.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 385 11

Prezenta partilor si a procurorului

Judecarea recursului se face cu citarea partilor.

Judecarea recursului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.

Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile in judecarea recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie in toate cazurile.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 385 12

Raportul scris

Presedintele instantei de recurs, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea recursului si poate delega, totodata, unul din judecatorii care compun completul de judecata sa faca un raport scris asupra recursului. La inalta Curte de Casatie si Justitie raportul poate fi intocmit de un judecator sau de un magistrat-asistent.

Raportul trebuie sa cuprinda, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante si faptele retinute de ultima instanta, in masura in care sunt necesare solutionarii recursului.

Raportul trebuie sa mai contina observatii cu referiri, daca este cazul, la jurisprudenta interna, precum si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fara a se arata opinia raportorului.

In raport se semnaleaza din oficiu si cazurile de casare aratate in art. 3859 alin. 2.

Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 109/2003 – privind modificarea Codului de procedura penala din 24 octombrie 2003, M. Of. 748/2003 ;

Art. 385 13

Dezbaterea recursului

Dupa citirea raportului, cand s-a dispus intocmirea acestuia, presedintele completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre recursurile declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvant il are acesta.

Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

Inculpatul are cel din urma cuvantul.

Art. 385 14

Verificarea hotararii

Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.

Cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.

Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de parti.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 385 15

Solutiile

Instanta, judecand recursul, pronunta una din urmatoarele solutii:

1. respinge recursul, mentinand hotararea atacata:

a) daca recursul este tardiv sau inadmisibil;

b) daca recursul este nefondat;

2. admite recursul, casand hotararea atacata si:

a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis;

b) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 11;

c) dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata, in cazurile prevazute in art. 3859 alin. 1 pct. 3–5, pct. 6 teza a doua, pct. 7–10 si pct. 21, si rejudecarea de catre instanta competenta, in cazul prevazut in art. 3859 alin. 1 pct. 1.

Cand recursul priveste atat hotararea primei instante, cat si hotararea instantei de apel, in caz de admitere si dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei hotarare a fost casata, cauza se trimite la prima instanta, daca ambele hotarari au fost casate, si la instanta de apel, cand numai hotararea acesteia a fost casata.

In cazul in care admite recursul declarat impotriva deciziei pronuntate in apel, instanta de recurs desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata;

d) dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in cazurile prevazute in art. 3859 alin. 1 pct. 11–20, precum si in cazul prevazut in art. 3856 alin. 3.

modificat de

Ordonanta de urgenta nr. 60/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, M. Of. 764/2006 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 385 16

Solutii si chestiuni complementare

Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d), se pronunta prin decizie si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.

Dispozitiile art. 380 si art. 381 se aplica in mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 385 17

Desfiintarea hotararii si continutul deciziei

In caz de admitere a recursului, hotararea atacata se caseaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 3856 si 3857.

Dispozitiile art. 382 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator.

Decizia instantei de recurs trebuie sa cuprinda, in partea introductiva, mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si cele de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea solutiilor prevazute in art. 385 15 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de recurs, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Dispozitiile art. 383 alin. 2–4 se aplica in mod corespunzator.

Daca instanta retine cauza spre rejudecare, in decizie se mentioneaza probele ce urmeaza a fi administrate.

Partea din hotarare care nu a fost casata ramane definitiva si devine executorie la data pronuntarii hotararii instantei de recurs.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 385 18

Limitele rejudecarii

Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului.

Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata.

Art. 385 19

Procedura de rejudecare

Rejudecarea cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica in mod corespunzator.

Capitolul IV

CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Sectiunea I

Contestatia in anulare

Art. 386

Cazurile de contestatie in anulare

Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:

a) cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii;

b) cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare;

c) cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)–i1), cu privire la care existau probe in dosar;

d) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.

e) cand, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. 11 ori art. 385 16 alin. 1.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 387

Cererea de contestatie

Contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, iar contestatia pentru motivele prevazute in art. 386 lit. c) si d), si de procuror.

In cererea de contestatie in anulare pentru motivele prevazute in art. 386 lit. a)–c) si e) trebuie sa se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate invoca contestatorul si toate motivele aduse in sprijinul acestora.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 388

Termenul de introducere

Contestatia in anulare pentru motivele aratate in art. 386 lit. a)–c) si e) poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti, in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere.

Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) poate fi introdusa oricand.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 389

Instanta competenta

Contestatia in anulare pentru cazurile prevazute in art. 386 lit. a)–c) si e) se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere.

Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) se introduce la instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 390

Suspendarea executarii

Pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, luand concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere.

Art. 391

Admiterea in principiu

Instanta examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contestatie prevazute in art. 386 lit. a)–c) si e), fara citarea partilor.

Instanta constatand ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute in art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Art. 392

Procedura de judecare

La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei dupa casare.

Cand condamnatul se afla in stare de detinere, dispozitiile art. 375 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator.

Judecarea contestatiei prevazute in art. 386 lit. d) se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta, ultima hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.

Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului.

Sectiunea II

Revizuirea

Art. 393

Hotararile supuse revizuirii

Hotararile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii, atat cu privire la latura penala cat si cu privire la latura civila.

Cand o hotarare priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.

Art. 394

Cazurile de revizuire

Revizuirea poate fi ceruta cand:

a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;

c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere;

e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.

Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare.

Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice.

In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Art. 395

Dovedirea unor cazuri de revizuire

Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute in art. 394 lit. b), c) si d) se dovedesc prin hotarare judecatoreasca sau prin ordonanta procurorului, daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

Cand organele aratate in alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situatiile mentionate se constata in procedura de revizuire.

Art. 396

Persoanele care pot cere revizuirea

Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia.

Procurorul poate din oficiu sa initieze procedura revizuirii.

Organele de conducere ale unitatilor la care se refera art. 145 din Codul penal care au cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror.

Art. 397

Cererea de revizuire

Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta.

Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia.

Daca cererea nu indeplineste conditiile aratate in alin. 2, procurorul cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia.

Cererea de revizuire adresata direct instantei se trimite pe cale administrativa procurorului competent.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 398

Termenul de introducere a cererii

Cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului.

Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal, se poate face in termen de un an, care curge:

a) in cazul prevazut in art. 394 lit. a), precum si in cazurile prevazute la lit. b), c) si d) cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea;

b) in cazurile prevazute in art. 394 lit. b), c) si d), daca sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea.

Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si in cazul cand procurorul se sesizeaza din oficiu.

Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 399

Efectuarea actelor de cercetare

Dupa introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, daca este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta.

Totodata, procurorul cere, daca este necesar, dosarul cauzei.

Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penala. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.

Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire.

Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale instantei competente.

Art. 400

Suspendarea executarii

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 401

Instanta competenta

Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit dispozitiilor art. 35.

Art. 402

Masuri premergatoare

La primirea lucrarilor trimise de procuror, presedintele instantei fixeaza termen pentru examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire, dispunand atasarea dosarului cauzei.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 403

Admiterea in principiu

Admisibilitatea in principiu se examineaza de catre instanta, in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara participarea procurorului. Instanta examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu.

Abrogat.

Instanta, in baza celor constatate, dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.

Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive si aparari.

Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g) procedura de revizuire isi va urma cursul, iar in cazul admiterii in principiu, dupa rejudecarea cauzei, instanta va hotari potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3 care se aplica in mod corespunzator.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 404

Masurile care pot fi luate dupa admiterea in principiu

Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire instanta stabileste termen pentru rejudecarea cauzei, putand suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii.

Instanta poate de asemenea lua oricare dintre masurile preventive, daca sunt intrunite conditiile legale.

In cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronuntate se reunesc in vederea rejudecarii.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 405

Rejudecarea

Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea in prima instanta.

Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele care au fost efectuate in cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii in principiu a cererii de revizuire.

Art. 406

Solutiile dupa rejudecare

Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotararile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarare potrivit dispozitiilor art. 345–353, care se aplica in mod corespunzator.

De asemenea, dispozitiile art. 373 se aplica in mod corespunzator.

Totodata, instanta dispune, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a averii confiscate, precum si a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte, iar pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca, restituirea cotei facuta venit la bugetul de stat si calcularea ca vechime si continuitate in munca a duratei pedepsei executate.

Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge.

Art. 407

Calea de atac

Sentintele instantei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 si art. 406 alin. 1, sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului.

Art. 408

Revizuirea dispozitiilor civile

Regulile cuprinse in prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si in ce priveste revizuirea hotararii penale cu privire la latura civila.

Art. 4081

Revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Pot cere revizuirea:

a) persoana al carei drept a fost incalcat;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia;

c) procurorul.

Cererea de revizuire se introduce la inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori.

Cererea de revizuire se poate face in termen de un an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotararii atacate.

Participarea procurorului este obligatorie.

La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea arestata este adusa la judecata.

Cand partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se asculta si concluziile acestora.

Instanta examineaza cererea in baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie. Cand instanta constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, o respinge. Cand instanta constata ca cererea este fondata:

a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, inlatura consecintele incalcarii dreptului;

b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din capitolul III, sectiunea II.

Decizia pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie nu este supusa nici unei cai de atac.

modificat de

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Art. 4082

Revizuirea in cazul deciziilor Curtii Constitutionale

Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate pot fi supuse revizuirii, daca solutia pronuntata in cauza s-a intemeiat pe dispozitia legala declarata neconstitutionala sau pe alte dispozitii din actul atacat care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.

Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia;

c) procurorul.

Cererea de revizuire se introduce la instanta care a pronuntat hotararea ramasa definitiva a carei revizuire se cere.

Cererea de revizuire se poate face in termen de 3 luni de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a deciziei Curtii Constitutionale.

Dispozitiile art. 4081 alin. 5–11 se aplica in mod corespunzator.

Hotararea instantei de revizuire este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea supusa revizuirii.

modificat de

Lege nr. 177/2010 – pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei din 28 septembrie 2010, M. Of. 672/2010 ;

Sectiunea III

Recursul in interesul legii

Art. 409

Recursul in anulare

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 410

Cazurile in care se poate face recurs in anulare

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Art. 411

Termenul de declarare

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Ordonanta de urgenta nr. 207/2000 – privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala din 15 noiembrie 2000, M. Of. 594/2000 ;

Art. 412

Suspendarea executarii

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 4121

Extinderea recursului in anulare

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Art. 413

Citarea partilor

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Art. 414

Retragerea recursului in anulare

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Art. 4141

Motivarea, judecarea si solutionarea recursului in anulare

Abrogat.

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 4142

Calitate procesuala

Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006 ;

Lege nr. 281/2003 – privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ;

Art. 4143

Conditii de admisibilitate

Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza la cerere.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 4144

Judecarea recursului in interesul legii

Recursul in interesul legii se judeca de un complet format din presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau, in lipsa acestuia, din vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, un numar de 14 judecatori din sectia in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti si cate 2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele completului este presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In cazul in care problema de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele sau, in lipsa acestuia, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste sectiile din care provin cei 20 de judecatori.

Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele acesteia sau, dupa caz, vicepresedintele va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra in alcatuirea completului prevazut la alin. 1.

La primirea cererii, presedintele completului va desemna un judecator din cadrul sectiei in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, pentru a intocmi un raport asupra recursului in interesul legii. In cazul in care problema de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele completului va desemna cate un judecator din cadrul acestor sectii pentru intocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.

In vederea intocmirii raportului, presedintele completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra problemelor de drept solutionate diferit.

Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si opinia specialistilor consultati, daca este cazul, precum si doctrina in materie. Totodata, judecatorul sau, dupa caz, judecatorii raportori va/vor intocmi proiectul solutiei ce se propune a fi data recursului in interesul legii.

Sedinta completului se convoaca de presedintele acestuia cu cel putin 20 de zile inainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator va primi o copie a raportului si a solutiei propuse.

La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca exista motive obiective, acestia vor fi inlocuiti cu respectarea regulilor prevazute la alin. 3.

Recursul in interesul legii se sustine in fata completului, dupa caz, de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel.

Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

Art. 4145

Continutul hotararii si efectele ei

Asupra cererii, completul se pronunta prin decizie.

Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.

Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in cel mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

modificat de

Lege nr. 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ;

modificat de

Lege nr. 576/2004 – pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala din 14 decembrie 2004, M. Of. 1223/2004 ;

Abrogat.

————

Art. 414 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie

2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.

Motivarea, judecarea si solutionarea recursului in anulare

ART. 414^1

Abrogat.

———–

Alin. (1^1) al art. 414^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 414^1 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14

decembrie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.

Recursul in interesul legii

ART. 414^2

(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si

Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al

Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si colegiile de

conducere ale curtilor de apel si ale parchetelor de pe langa acestea au obligatia,

pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura

penala pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa

se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din

partea instantelor judecatoresti.

(2) Cererile de recurs in interesul legii se solutioneaza de sectiile unite ale

Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care se pronunta prin decizie. Deciziile se

publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, precum si pe pagina de internet

a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Acestea se aduc la cunostinta instantelor si

de Ministerul Justitiei.

(3) Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra

hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din

acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru

instante.

———–

Alin. (1) si (2) ale art. 414^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie

2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 414^2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 200 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

———————–

*) Conform art. II din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004 , publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004 cauzele privind recursurile in

anulare declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua sa

fie judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit dispozitiilor in

vigoare la data declararii recursurilor in anulare.

TITLUL III

EXECUTAREA HOTARIRILOR PENALE

CAP. I

DISPOZITII GENERALE

Hotariri executorii

ART. 415

(1) Hotaririle instantelor penale devin executorii la data cind au ramas

definitive.

(2) Hotaririle nedefinitive sint executorii atunci cind legea dispune aceasta.

Raminerea definitiva a hotaririi primei instante

ART. 416

Hotaririle primei instante ramin definitive:

1. la data pronuntarii, cind hotarirea nu este supusa apelului si nici

recursului;

2. la data expirarii termenului de apel:

a) cind nu s-a declarat apel in termen;

b) cind apelul declarat a fost retras inauntrul termenului;

3. la data retragerii apelului, daca aceasta s-a produs dupa expirarea

termenului de apel;

4. la data expirarii termenului de recurs in cazul hotaririlor nesupuse apelului

sau daca apelul a fost respins:

a) cind nu s-a declarat recurs in termen;

b) cind recursul declarat a fost retras inauntrul termenului;

5. la data retragerii recursului declarat impotriva hotaririlor mentionate la

pct. 4, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs;

6. la data pronuntarii hotaririi prin care s-a respins recursul declarat

impotriva hotaririlor mentionate la pct. 4.

Raminerea definitiva a hotaririi instantei de apel

ART. 416^1

Hotaririle instantei de apel ramin definitive:

1. la data expirarii termenului de recurs:

a) cind apelul a fost admis fara trimitere pentru rejudecare si nu s-a declarat

recurs in termen;

b) cind recursul declarat impotriva hotaririi mentionate la lit. a) a fost

retras inauntrul termenului;

2. la data retragerii recursului declarat impotriva hotaririi mentionate la lit.

a), daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs;

3. la data pronuntarii hotaririi prin care s-a respins recursul declarat

impotriva hotaririi mentionate la lit. a).

Raminerea definitiva a hotaririi instantei de recurs

ART. 417

Hotarirea instantei de recurs ramine definitiva la data pronuntarii acesteia

cind:

a) recursul a fost admis si procesul a luat sfirsit in fata instantei de recurs,

fara rejudecare;

b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs, dupa admiterea

recursului;

c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul respingerii

recursului.

Instanta de executare

ART. 418

(1) Hotarirea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata,

la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima

instanta de judecata.

(2) Hotaririle pronuntate in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie si

Justitie se pun in executare, dupa caz, de Tribunalul Municipiului Bucuresti sau de

tribunalul militar teritorial cu sediul in Bucuresti.

(3) Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare,

aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotarare, cu datele

necesare punerii in executare, in ziua pronuntarii hotararii de catre instanta

ierarhic superioara.

(4) Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si in cazul hotararilor

nedefinitive, dar executorii, cu exceptia celor privind masurile preventive care se

pun in executare de instanta care le-a dispus.

————-

Alin. (3) si (4) ale art. 418 au fost modificate de pct. 201 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Judecatorul delegat cu executarea

ART. 419

(1) Instanta de executare deleaga pe unul din judecatorii sai, pentru efectuarea

punerii in executare.

(2) Daca cu prilejul punerii in executare a hotaririi sau in cursul executarii

se iveste vreo nelamurire sau impiedicare, judecatorul delegat poate sesiza instanta

de executare, care va proceda potrivit dispozitiilor art. 460.

CAP. II

PUNEREA IN EXECUTARE A HOTARIRILOR

Sectiunea I

Punerea in executare a pedepselor principale

Punerea in executare a pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata

ART. 420

(1) Pedeapsa inchisorii si pedeapsa detentiunii pe viata se pun in executare

prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecatorul

delegat al instantei de executare in ziua ramanerii definitive a hotararii la

instanta de fond sau, dupa caz, in ziua primirii extrasului prevazut in art. 418

alin. 3, se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de

executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevazute in

art. 70, numarul si data hotararii care se executa si denumirea instantei care a

pronuntat-o, pedeapsa pronuntata si textul de lege aplicat, timpul retinerii si

arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mentiunea daca cel

condamnat este recidivist, ordinul de arestare si de detinere, semnatura

judecatorului delegat, precum si stampila instantei de executare.

(2) In cazul in care cel condamnat se afla in stare de libertate, odata cu

emiterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe

viata, judecatorul delegat emite si un ordin prin care interzice condamnatului sa

paraseasca tara. Ordinul se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea

instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului

prevazute in art. 70, pedeapsa pronuntata impotriva acestuia, numarul si data

hotararii de condamnare, denumirea instantei care a pronuntat-o, numarul mandatului

de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispozitia de interzicere a

parasirii tarii, semnatura judecatorului delegat, precum si stampila instantei de

executare.

————-

Art. 420 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 202 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Trimiterea spre executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de

interzicere a parasirii tarii

ART. 421

(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare, se trimit doua

exemplare, dupa caz, organului de politie, cand condamnatul este liber,

comandantului locului de detinere, cand condamnatul este arestat, sau comandantului

unitatii militare unde condamnatul face serviciul militar.

(2) Pentru aducerea la indeplinire a ordinului de interzicere a parasirii tarii,

se trimite de indata cate un exemplar organului competent sa elibereze pasaportul si

Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.

(3) In cazul in care cel condamnat se afla in stare de libertate, organele de

executare prevazute in alin. 1 si 2 au obligatia de a lua masurile prevazute de lege

in vederea punerii in executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului

de interzicere a parasirii tarii, in ziua primirii acestora.

————-

Art. 421 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 203 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Executarea mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a

parasirii tarii

ART. 422

(1) Pe baza mandatului de executare organul de politie procedeaza la arestarea

condamnatului. Celui arestat i se inmineaza un exemplar al mandatului si este dus la

locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar

al mandatului de executare.

(1^1) In vederea punerii in executare a mandatului emis in executarea unei

hotarari definitive de condamnare, organul de politie poate patrunde in domiciliul

sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei

persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.

(2) Dispozitiile art. 161 sint aplicabile in mod corespunzator, obligatia de

incunostintare revenind organului de politie.

(3) Daca persoana impotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de

politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in

urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un

exemplar de pe procesul-verbal impreuna cu un exemplar al mandatului de executare se

trimit instantei care a emis mandatul.

(3^1) Dispozitiile art. 184 alin. 3^1 se aplica in mod corespunzator.

(4) Comandantul unitatii militare, primind mandatul de executare, inmineaza un

exemplar condamnatului si ia masuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare

a pedepsei.

(5) Cind condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i

se inmineaza de catre comandantul locului de detinere.

(6) Comandantul locului de detinere consemneaza intr-un proces-verbal data de la

care condamnatul a inceput executarea pedepsei.

(7) O copie de pe procesul-verbal se trimite instantei de executare.

(7^1) Pe baza ordinului de interzicere a parasirii tarii, organele in drept

refuza celui condamnat eliberarea pasaportului sau, dupa caz, procedeaza la

ridicarea acestuia si iau masuri pentru darea condamnatului in consemn la punctele

de trecere a frontierei.

————-

Alin. (3^1) al art. 422 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Denumirea marginala a art. 422 a fost modificata de pct. 204 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Alin. (1^1) al art. 422 a fost introdus de pct. 205 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (3) al art. 422 a fost modificat de pct. 206 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (7^1) al art. 422 a fost introdus de pct. 207 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei inchisorii cu executarea la locul de munca

ART. 422^1

Pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca se pune in executare prin

emiterea mandatului de executare. Mandatul se emite de instanta de executare, se

intocmeste in 4 exemplare si cuprinde, pe linga mentiunile prevazute in art. 420,

care se aplica in mod corespunzator, si urmatoarele date: denumirea, sediul unitatii

unde se executa pedeapsa, dispozitia de executare a pedepsei catre conducerea

unitatii si de retinere si varsare la bugetul de stat a cotei prevazute de lege.

Trimiterea spre executare a mandatului si a dispozitivului hotaririi

ART. 422^2

(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis, se trimite

cite un exemplar unitatii unde se va executa pedeapsa, condamnatului si organului de

politie din localitatea in care isi are sediul unitatea.

(2) O copie de pe dispozitivul hotaririi se trimite de instanta de executare

consiliului local in a carui circumscriptie isi are domiciliul condamnatul.

Obiectii privind identitatea

ART. 423

Daca persoana fata de care se efectueaza executarea mandatului ridica obiectii

in ce priveste identitatea, se procedeaza potrivit dispozitiilor art. 153, care se

aplica in mod corespunzator.

ART. 424

Abrogat.

Punerea in executare a amenzii penale

ART. 425

(1) Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de

plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la

raminerea definitiva a hotaririi.

(2) Cind cel condamnat se gaseste in imposibilitate de a achita integral amenda

in termenul prevazut in alineatul precedent, instanta de executare, la cererea

condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe cel mult 2 ani in rate

lunare.

(3) In caz de neindeplinire a obligatiei in termenul aratat in alin. 1 sau de

neplata a unei rate, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din

dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, in vederea

executarii amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a

creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

————

Litera b) a alin. (3) al art. 425 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24

iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 425 a fost modificat de pct. 208 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (4) si (5) ale art. 425 au fost abrogate de pct. 209 al art. I din LEGEA

nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august

2006.

Sectiunea II

Punerea in executare a pedepselor complimentare

Interzicerea exercitiului unor drepturi

ART. 426

Pedeapsa interzicerii exercitiului unor drepturi se pune in executare prin

trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe dispozitivul hotaririi,

consiliului local in a carui circumscriptie isi are domiciliul condamnatul si

organului care supravegheaza exercitarea acestor drepturi.

Degradarea militara

ART. 427

Pedeapsa degradarii militare se pune in executare prin trimiterea de catre

instanta de executare a unei copii de pe hotarire, dupa caz, comandantului unitatii

militare din care a facut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar in

raza caruia domiciliaza condamnatul.

ART. 428

Abrogat.

Sectiunea III

Punerea in executare a masurilor de siguranta

Obligarea la tratament medical

ART. 429

(1) Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o hotarire

definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a copiei

de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia

locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. Directia sanitara judeteana

va comunica de indata persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament

medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratament.

(1^1) La luarea masurii obligarii la tratament medical, persoana la care se

refera masura are dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic specialist

desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt inaintate instantei de judecata, iar

la data ramanerii definitive a hotararii, si directiei sanitare prevazute in alin.

1.

(2) Instanta de executare comunica persoanei fata de care s-a luat masura

obligarii la tratament medical, ca este obligata sa se prezinte de indata la

unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atragindu-i-se atentia

ca in caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicala.

(3) In cazul in care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa

inchisorii ori a detentiunii pe viata sau priveste o persoana aflata in stare de

detinere, comunicarea prevazuta in alin. 1 se face administratiei locului de

detinere.

————–

Alin. (1^1) al art. 429 a fost introdus de pct. 210 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Obligatii in legatura cu tratamentul medical

ART. 430

(1) Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea

tratamentului medical este obligata sa comunice instantei:

a) daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) sustragerea de la efectuarea tratamentului dupa prezentare;

c) cind masura dispusa de instanta nu este sau nu mai este necesara, insa pentru

inlaturarea starii de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este

indicat un alt tratament;

d) daca pentru efectuarea tratamentului medical este necesara internarea

medicala.

(2) In cazul cind unitatea sanitara nu se afla in circumscriptia instantei care

a dispus executarea, comunicarea prevazuta la lit. b)-d) se face judecatoriei in a

carei circumscriptie se afla unitatea sanitara.

(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in

cazul aratat in art. 429 alin. 3.

Inlocuirea tratamentului medical

ART. 431

(1) Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevazuta in art.

430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de

sanatate a persoanei fata de care este luata masura de siguranta.

(1^1) Persoana obligata la tratament medical are dreptul de a cere sa fie

examinata si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt

inaintate instantei prevazute in alin. 1.

(1^2) Dupa primirea raportului medico-legal si a concluziilor medicului

specialist prevazut in alin. 1^1, instanta asculta concluziile procurorului, ale

persoanei fata de care este luata masura de siguranta si aparatorului acesteia,

precum si ale expertului si medicului specialist, atunci cand considera necesar,

dispunand fie inlocuirea tratamentului, fie internarea medicala.

(1^3) Daca persoana fata de care s-a luat masura de siguranta nu are aparator, i

se asigura un avocat din oficiu.

(2) O copie de pe hotarirea definitiva a instantei prevazute in art. 430 alin. 2

se comunica instantei de executare.

————–

Alin. (1) al art. 431 a fost modificat de pct. 211 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (1^1), (1^2) si (1^3) ale art. 431 au fost introduse de pct. 212 al art. I

din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Internarea medicala

ART. 432

(1) Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarire definitiva

se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a unei copii de pe

raportul medico-legal directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste

persoana fata de care s-a luat aceasta masura.

(2) La luarea masurii internarii medicale, persoana la care se refera masura are

dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic specialist desemnat de aceasta,

ale carui concluzii sunt inaintate instantei de judecata, iar la data ramanerii

definitive a hotararii, si directiei sanitare prevazute in alin. 1.

(3) Judecatorul delegat al instantei de executare comunica judecatoriei in a

carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la

care s-a efectuat internarea, in vederea luarii in supraveghere.

(4) Dupa primirea comunicarii, judecatorul delegat al judecatoriei in a carei

circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6

luni, daca internarea medicala mai este necesara. In acest scop, judecatorul delegat

dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sanatate a

persoanei fata de care s-a luat masura internarii medicale si, dupa primirea

acestuia, sesizeaza judecatoria in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara

pentru a dispune asupra mentinerii, inlocuirii sau incetarii masurii.

————–

Alin. (2)-(4) ale art. 432 au fost introduse de pct. 213 al art. I din LEGEA nr.

356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Obligatii in legatura cu internarea medicala

ART. 433

(1) Directia sanitara este obligata sa efectueze internarea, incunostiintind

despre aceasta instanta de executare.

(1^1) In cazul in care persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale

refuza sa se supuna internarii, executarea acestei masuri se va face cu sprijinul

organelor de politie. In vederea executarii masurii internarii medicale, organul de

politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea

acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului

legal al acesteia.

(1^2) Daca persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale nu este

gasita, directia sanitara constata aceasta printr-un proces-verbal si sesizeaza

organele de politie pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la

punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal impreuna cu un

exemplar al sesizarii adresate organelor de politie se trimit instantei de

executare.

(2) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, in cazul cind

considera ca internarea nu mai este necesara, sa incunostiinteze judecatoria in a

carei circumscriptie se gaseste unitatea sanitara.

—————

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 433 au fost introduse pct. 20 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Mentinerea, inlocuirea sau incetarea masurii internarii medicale

ART. 434

(1) Judecatoria, dupa primirea sesizarii judecatorului delegat sau a

incunostintarii prevazute in art. 433 alin. 2, ascultand concluziile procurorului,

ale persoanei fata de care este luata masura internarii, atunci cand aducerea

acesteia in fata instantei este posibila, si ale aparatorului sau, precum si ale

expertului care a intocmit raportul medico-legal, atunci cand considera necesar,

dispune, dupa caz, mentinerea internarii medicale, incetarea acesteia sau inlocuirea

cu masura obligarii la tratament medical.

(2) Incetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta si de persoana

internata sau de procuror. In acest caz, judecatoria dispune efectuarea raportului

medico-legal. Dispozitiile art. 431 alin. 1^1 se aplica in mod corespunzator.

(3) Daca persoana internata nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.

(4) O copie de pe hotararea definitiva prin care s-a dispus mentinerea,

inlocuirea sau incetarea internarii medicale se comunica instantei de executare.

————–

Art. 434 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 214 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Masuri de siguranta provizorii

ART. 435

(1) In cazul in care masura obligarii la tratament medical sau a internarii

medicale a fost luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii,

punerea in executare se face de catre instanta de judecata care a luat aceasta

masura.

(2) Dispozitiile prevazute in art. 430-434 se aplica in mod corespunzator.

———–

Alin. (1) al art. 435 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Executarea altor masuri de siguranta

ART. 436

(1) Masura de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii si masura de

siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati se pun in executare prin

comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului in drept sa aduca la indeplinire

aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor.

(2) Acest organ are indatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa

sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea masurii de

siguranta.

(3) Masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati poate

fi aminata sau intrerupta de organul care are indatorirea sa asigure executarea

acestei masuri, in caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica aminarea

sau intreruperea.

Revocarea masurilor de siguranta

ART. 437

(1) Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevazute in art.

115 si 116 din Codul penal poate cere instantei corespunzatoare in grad instantei de

executare in a carei circumscriptie locuieste, revocarea masurii, cand temeiurile

care au impus luarea acesteia au incetat.

(2) Revocarea poate fi ceruta si de procuror.

(3) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei fata de care este luata

masura, dupa ascultarea concluziilor aparatorului acesteia si ale procurorului.

————–

Art. 437 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 215 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Executarea expulzarii

ART. 438

(1) Cind prin hotarirea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat masura de

siguranta a expulzarii, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei

inchisorii ca la data liberarii, condamnatul sa fie predat organului de politie,

care va proceda la efectuarea expulzarii.

(2) Daca masura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea in

vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotarirea a ramas

definitiva.

(3) In vederea punerii in executare a masurii expulzarii, organul de politie

poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia,

precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al

acesteia.

(4) Daca persoana fata de care s-a luat masura expulzarii nu este gasita,

organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru

darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a

frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instantei de executare.

—————

Alin. (3) si (4) ale art. 438 au fost introduse pct. 21 al art. I din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din

7 septembrie 2006.

Executarea confiscarii speciale

ART. 439

Masura de siguranta a confiscarii speciale luata prin ordonanta sau hotarire se

executa dupa cum urmeaza:

a) lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica

potrivit dispozitiilor legii;

b) cind s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in

prezenta, dupa caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se proces-verbal

care se depune la dosarul cauzei.

Executarea interdictiei de a reveni in locuinta familiei pe o perioada

determinata

ART. 439^1

(1) Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat masura de

siguranta prevazuta in art. 118^1 din Codul penal, a interdictiei de a reveni in

locuinta familiei pe o perioada determinata, o copie de pe dispozitivul hotararii se

comunica organului de politie in a carui circumscriptie se afla locuinta familiei.

(2) Daca pedeapsa inchisorii se executa intr-un loc de detentie, se face

mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii sa i se puna in vedere

condamnatului, la data liberarii sa se prezinte la organul de politie, care

procedeaza potrivit alin. 3. Totodata, se trimite o copie de pe dispozitivul

hotararii comandantului locului de detinere.

(3) Organul de politie are indatorirea sa asigure executarea masurii luate prin

supravegherea respectarii interdictiei de a nu reveni in locuinta familiei si sa

sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea masurii.

————

Art. 439^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea IV

Punerea in executare a dispozitiilor privind inlocuirea raspunderii penale

Inlocuirea raspunderii penale

ART. 440

In cazul inlocuirii raspunderii penale, executarea mustrarii si a mustrarii cu

avertisment se efectueaza conform art. 487, care se aplica in mod corespunzator, iar

executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443.

ART. 441

Abrogat.

Sectiunea IV^1

Punerea in executare a dispozitiilor prin care s-au aplicat sanctiunile

prevazute in art. 18^1 din Codul penal

Executarea sanctiunilor

ART. 441^1

Executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform art.

487, care se aplica in mod corespunzator, iar executarea amenzii se efectueaza

potrivit art. 442 si 443.

Sectiunea V

Punerea in executare a amenzii judiciare si a cheltuielilor judiciare avansate

de stat

Amenzile judiciare

ART. 442

(1) Amenda judiciara se pune in executare de catre organul judiciar care a

aplicat-o.

(2) Punerea in executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte

din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit

legii, executa amenda penala.

(3) Executarea amenzilor judiciare se face de organul aratat in alineatul

precedent.

Cheltuielile judiciare avansate de stat

ART. 443

(1) Dispozitia din hotarirea penala privind obligarea la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat se pune in executare potrivit art. 442 alin. 2.

(2) Cind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus

prin ordonanta, punerea in executare se face de procuror, aplicindu-se in mod

corespunzator dispozitiile art. 442 alin. 2.

(3) Executarea cheltuielilor judiciare se face de catre organele care, potrivit

legii, executa amenda penala.

Sectiunea VI

Punerea in executare a dispozitiilor civile din hotarire

Restituirea lucrurilor si valorificarea celor neridicate

ART. 444

(1) Cind prin hotarirea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla

in pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de catre

judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor in

drept. In acest scop, sint incunostiintate persoanele carora urmeaza sa li se

restituie lucrurile.

(2) Daca in termen de 6 luni de la primirea incunostiintarii, persoanele chemate

nu se prezinta a le primi, lucrurile trec in patrimoniul statului. Instanta constata

aceasta prin incheiere si dispune predarea lucrurilor organelor in drept a le prelua

sau valorifica potrivit dispozitiilor legii.

(3) Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc

persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat in

termen de 6 luni de la raminerea definitiva a hotaririi, sint aplicabile in mod

corespunzator dispozitiile alineatului precedent.

(4) Cind restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre

organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din alineatele

precedente.

Inscrisurile declarate false

ART. 445

(1) Dispozitia hotaririi penale care declara un inscris ca fiind fals in totul

sau in parte se executa sau se pune in executare de catre judecatorul delegat.

(2) Cind inscrisul declarat fals a fost anulat in totalitatea lui, se face

mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar in caz de anulare partiala, numai pe

paginile care contin falsul.

(3) Inscrisul declarat fals ramine la dosarul cauzei.

(4) In cauza in care este necesar ca despre inscrisul declarat fals sa se faca

mentiune in scriptele unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul

penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotarire.

(5) Instanta poate dispune, cind constata existenta unui interes legitim,

eliberarea unei copii, cu mentiunile aratate in alin. 2, de pe inscrisul sub

semnatura privata falsificat. In aceleasi conditii, instanta poate dispune

restituirea inscrisului oficial partial falsificat.

Despagubirile civile si cheltuielile judiciare

ART. 446

Dispozitiile din hotarirea penala privitoare la despagubirile civile si la

cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.

CAP. III

ALTE DISPOZITII PRIVIND EXECUTAREA

Sectiunea I

Schimbari in executarea unor hotariri

Revocarea sau anularea suspendarii executarii pedepsei

ART. 447

(1) Asupra revocarii sau anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei

prevazute in art. 83 ori in art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii

pedepsei sub supraveghere prevazuta in art. 86^4 ori in art. 86^5 din Codul penal se

pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a

judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

(2) Daca pina la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate

obligatiile civile prevazute in art. 84 sau cele prevazute in art. 86^4 alin. 1 din

Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat in

prima instanta suspendarea, in vederea revocarii suspendarii executarii pedepsei.

Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca

ART. 447^1

Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca, in cazurile

prevazute in art. 86^9 si 86^10 din Codul penal, se dispune, dupa caz, de catre

instanta de executare sau de catre instanta corespunzatoare in a carei

circumscriptie se afla unitatea unde se executa pedeapsa, ori de catre instanta care

judeca sau a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau

anularea. Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre procuror, de unitate sau

de organul politiei. In cazul prevazut in art. 86^9 alin. 4, instanta poate fi

sesizata si de catre cel condamnat.

Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata

ART. 448

(1) Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii se dispune,

din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta de

executare, iar daca cel condamnat se afla in stare de detinere, de catre instanta

corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.

(2) Hotarirea de inlocuire, ramasa definitiva, se pune in executare potrivit

dispozitiilor art. 420-423.

Alte modificari de pedepse

ART. 449

(1) Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a

hotaririi sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotariri

definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii:

a) concursul de infractiuni;

b) recidiva;

c) acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni.

(2) Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de

executare a ultimei hotariri sau, in cazul cind cel condamnat se afla in stare de

detinere ori in executarea pedepsei la locul de munca, instanta corespunzatoare in a

carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se

executa pedeapsa.

(3) Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui

condamnat.

Inlocuirea pedepsei amenzii

ART. 449^1

(1) Inlocuirea pedepsei amenzii in cazul prevazut in art. 63^1 din Codul penal

se dispune de instanta de executare.

(2) Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit

legii, executa amenda.

Liberarea conditionata

ART. 450

(1) Liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta

potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in

a carei circumscriptie se afla locul de detinere, iar in cazul prevazut in art. 62

alin 3 din Codul penal, de catre tribunalul militar in a carui circumscriptie se

afla inchisoarea militara.

(2) Cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea

liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea

caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare

de un an si curge de la ramanerea definitiva a hotararii.

(3) Instantele prevazute in alin. 1 se pronunta si asupra revocarii liberarii

conditionate, in cazul cind instanta care a judecat pe condamnat pentru o alta

infractiune nu s-a pronuntat in aceasta privinta.

(4) Hotararea instantei este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3

zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.

(5) Instanta in fata careia hotarirea a ramas definitiva este obligata sa

comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea

liberarii conditionate.

————

Alin. (4) al art. 450 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 450 a fost modificat de pct. 216 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Incetarea executarii pedepsei la locul de munca

ART. 450^1

(1) Incetarea executarii pedepsei la locul de munca se dispune de judecatoria in

a carei circumscriptie se afla unitatea unde condamnatul executa pedeapsa.

(2) Dispozitiile art. 450 alin. 2, 3 si 4 se aplica in mod corespunzator.

(3) Instanta in fata careia hotarirea a ramas definitiva este obligata sa

comunice unitatii unde se executa pedeapsa, precum si organului de politie din

localitatea in care isi are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care s-a

dispus incetarea executarii pedepsei.

Inlocuirea executarii pedepsei pentru militari

ART. 451

(1) Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea in inchisoare

militara, in cazul condamnatilor care au devenit militari in termen in cursul

judecatii la o instanta civila, precum si pentru cei care au devenit militari in

termen dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare, se dispune de catre

tribunalul militar in a carui circumscriptie se gaseste unitatea militara din care

face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului.

(2) Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara, cu

executarea intr-un loc de detinere, in cazul condamnatilor care au fost trecuti in

rezerva inainte de inceperea executarii pedepsei, se dispune de catre instanta

prevazuta la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unitatii

militare din care facea parte cel condamnat.

Reducerea pedepsei pentru militari

ART. 452

(1) Reducerea pedepsei ce se executa in inchisoare militara in cazul si in

conditiile prevazute in art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea

comandantului acelei inchisori.

(2) Instanta competenta sa reduca pedeapsa este tribunalul militar in a carui

circumscriptie se afla inchisoarea militara.

Sectiunea II

Aminarea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata

Cazurile de aminare

ART. 453

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi aminata

in urmatoarele cazuri:

a) când se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat

sufera de o boala grava, care face imposibila executarea pedepsei, iar instanţa

apreciaza ca amânarea executarii şi lasarea în libertate nu prezinta un pericol

concret pentru ordinea publica. În acest caz, executarea pedepsei se amâna pâna când

starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa sa poata fi

pusa în executare. Cererea de amânare a executarii pedepsei nu poate fi admisa daca

se constata ca tratamentul condamnatului se poate efectua sub paza permanenta, în

condiţiile prevazute de art. 139^1, care se aplica în mod corespunzator;

b) cind o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In aceste

cazuri, executarea pedepsei se amina pina la incetarea cauzei care a determinat

aminarea;

c) cind din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei ar

avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. In

acest caz, executarea poate fi aminata cel mult 3 luni si numai o singura data.

(2) Cererea de aminare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe

viata poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate in art. 362

alineatul ultim, iar in cazul de la lit. c) din prezentul articol, si de catre

conducerea unitatii la care lucreaza condamnatul.

(2^1) Cererea poate fi retrasa de cel care a formulat-o.

(2^2) In cazurile prevazute in alin. 1 lit. a) si b), hotararile prin care se

dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul celui condamnat la

executarea pedepsei la locul de munca. In situatia prevazuta la lit. b), executarea

pedepsei poate fi aminata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la

concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere.

—————-

Alin. (2^1) si (2^2) ale art. 453 au fost introduse de pct. 217 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Lit. a) a alin. (1) al art. 453 a fost modificata de pct. 22 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Lit. a) a alin. (1) al art. 453 a fost modificata de articolul unic din LEGEA

nr. 195 din 27 mai 2009 , publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 1 iunie 2009.

Obligatiile condamnatului in cazul amanarii executarii

ART. 453^1

(1) Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul va respecta urmatoarele

obligatii:

a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de

instanta;

b) sa se prezinte la instanta ori de cate ori este chemat sau la organul de

politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform programului de supraveghere

intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus

amanarea;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.

(2) Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului

sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*);

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice

alte locuri stabilite de instanta;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana

impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de

instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in

exercitarea careia a savarsit fapta.

—————

Art. 453^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

*) Conform art. III din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul

de procedura penala privind obligatia de a purta permanent un sistem electronic de

supraveghere intra in vigoare la 1 iulie 2007.

Instanta competenta

ART. 454

(1) Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii aminarii executarii

pedepsei este instanta de executare.

(1^1) Instanta de executare comunica hotararea prin care s-a dispus amanarea

executarii pedepsei, in ziua in care aceasta devine definitiva, sectiei de politie

in a carei raza teritoriala locuieste condamnatul, jandarmeriei, politiei

comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera,

precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse.

Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu

pasaportul pe durata amanarii.

(1^2) In caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor, instanta revoca

amanarea si dispune punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Organul

de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta verifica periodic respectarea

obligatiilor de catre condamnat, iar in cazul in care constata incalcari ale

acestora sesizeaza, de indata, instanta de executare.

(2) Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si, la expirarea

termenului, ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a

fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire. Daca nu s-a stabilit un

termen, judecatorul delegat al instantei de executare este obligat sa verifice

periodic daca mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar

cand constata ca aceasta a incetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de

executare sau, dupa caz, pentru aducerea lui la indeplinire.

—————-

Alin. (2) al art. 454 a fost modificat de pct. 218 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 454 au fost introduse de pct. 24 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Sectiunea III

Intreruperea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata

Cazurile de intrerupere

ART. 455

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi

intrerupta in cazurile si conditiile prevazute in art. 453, la cererea persoanelor

aratate in alineatul 2 al aceluiasi articol.

(2) Dispozitiile art. 453^1 si art. 454 alin. 1^1 si 1^2 se aplica in mod

corespunzator.

—————–

Alin. (2) al art. 455 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Instanta competenta

ART. 456

Instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este

instanta de executare sau instanta in a carei circumscriptie se afla locul de

detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca,

corespunzatoare in grad instantei de executare.

Evidenta intreruperii executarii pedepsei

ART. 457

(1) Instanta care a acordat intreruperea comunica de indata aceasta masura

locului de detinere sau, dupa caz, unitatii unde condamnatul executa pedeapsa si

organului de politie, iar daca intreruperea a fost acordata de instanta in a carei

raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea, aceasta comunica masura

luata si instantei de executare.

(2) Instanta de executare, administratia locului de detinere si unitatea unde

condamnatul executa pedeapsa tin evidenta intreruperilor acordate. Daca la expirarea

termenului de intrerupere cel condamnat la pedeapsa inchisorii nu se prezinta la

locul de detinere, administratia trimite de indata o copie de pe mandatul de

executare organului de politie, in vederea executarii. Pe copia mandatului de

executare se mentioneaza si cit a mai ramas de executat din durata pedepsei. Daca,

la expirarea termenului de intrerupere, cel condamnat la pedeapsa inchisorii cu

executare la locul de munca nu se prezinta la unitate, aceasta instiinteaza de

indata instanta de executare.

(2^1) Dispozitiile art. 454 alin. 2 teza a doua se aplica in mod corespunzator.

(3) Administratia locului de detinere sau unitatea comunica instantei de

executare data la care a reinceput executarea pedepsei.

(4) Timpul cit executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea

pedepsei.

—————

Alin. (2^1) al art. 457 a fost introdus de pct. 219 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Sectiunea IV

Inlaturarea sau modificarea pedepsei

Intervenirea unei legi penale noi

ART. 458

(1) Cind dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare intervine o lege ce

nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o

lege care prevede o pedeapsa mai usoara decit cea care se executa ori urmeaza a se

executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a

dispozitiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal.

(2) Aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la

cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta de executare, iar daca

cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre instanta corespunzatoare in

grad in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde

condamnatul executa pedeapsa la locul de munca.

Amnistia si gratierea

ART. 459

Aplicarea amnistiei, cind intervine dupa raminerea definitiva a hotaririi,

precum si aplicarea gratierii se fac de catre un judecator de la instanta de

executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre un

judecator de la instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de

detinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca.

CAP. IV

DISPOZITII COMUNE

Procedura la instanta de executare

ART. 460

(1) Cind rezolvarea situatiilor reglementate in prezentul titlu este data in

competenta instantei de executare, presedintele dispune citarea partilor interesate

si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile prevazute in

art. 171.

(2) Condamnatul arestat este adus la judecata.

(3) Participarea procurorului este obligatorie.

(4) Dupa concluziile procurorului si ascultarea partilor, instanta se pronunta

prin sentinta.

(5) Dispozitiile cuprinse in partea speciala, titlul II, care nu sint contrare

dispozitiilor din acest capitol, se aplica in mod corespunzator.

(6) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care rezolvarea

uneia din situatiile reglementate in prezentul titlu este data in competenta

instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde cel

condamnat executa pedeapsa. Solutia se comunica instantei de executare.

———

Alin. (2) al art. 460 a fost modificat de articolul 1 punctul 33 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

———

A se vedea si DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 187 din 8 mai 2003 , publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 11 iunie 2003.

Contestatia la executare

ART. 461

(1) Contestatia contra executarii hotaririi penale se poate face in urmatoarele

cazuri:

a) cind s-a pus in executare o hotarire care nu era definitiva;

b) cind executarea este indreptata impotriva altei persoane decit cea prevazuta

in hotarirea de condamnare;

c) cind se iveste vreo nelamurire cu privire la hotarirea care se executa sau

vreo impiedicare la executare;

d) cind se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de

stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul

executarii.

(2) In cazurile prevazute la lit. a), b) si d) contestatia se face, dupa caz, la

instanta prevazuta in alin. 1 sau 6 al art. 460, iar in cazul prevazut la lit. c),

la instanta care a pronuntat hotarirea ce se executa.

(3) Contestatia impotriva actelor de executare privind confiscarea averii se

solutioneaza de instanta civila, potrivit legii civile.

Rezolvarea contestatiei

ART. 462

(1) Procedura de rezolvare a contestatiei la executare este cea prevazuta in

art. 460.

(2) In cazul aratat in art. 461 lit. d), daca din hotarirea pusa in executare nu

rezulta datele si situatiile de existenta carora depinde solutionarea contestatiei,

constatarea acestora se face de catre instanta competenta sa judece contestatia.

Contestatia privitoare la dispozitiile civile

ART. 463

(1) Contestatia privitoare la executarea dispozitiilor civile ale hotaririi se

face, in cazurile prevazute in art. 461 lit. a) si b), la instanta de executare

prevazuta in art. 460, iar in cazul prevazut in art. 461 lit. c) la instanta care a

pronuntat hotarirea ce se executa.

(2) Procedura de rezolvare a acestei contestatii este cea prevazuta in art. 460

alin. 1 si 2.

(3) Contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre instanta

civila potrivit legii civile.

Contestatia privitoare la amenzile judiciare

ART. 464

Contestatia contra executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de catre

instanta care le-a pus in executare.

TITLUL IV

PROCEDURI SPECIALE

CAP. I

URMARIREA SI JUDECAREA UNOR INFRACTIUNI FLAGRANTE

Infractiunea flagranta

ART. 465

(1) Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savirsirii sau imediat

dupa savirsire.

(2) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor,

imediat dupa savirsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau

de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu

arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la

infractiune.

(3) In cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor si

sa-l conduca inaintea autoritatii.

Cazuri de aplicare a procedurii speciale

ART. 466

Infractiunile flagrante pedepsite prin lege cu inchisoare mai mare de un an si

de cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni, savarsite in

municipii sau orase, in mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi,

aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus,

precum si in orice alt loc aglomerat, se urmaresc si se judeca potrivit

dispozitiilor prevazute in acest capitol, care se completeaza cu dispozitiile din

prezentul cod.

————

Art. 466 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Constatarea infractiunii

ART. 467

(1) Organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal, in care

consemneaza cele constatate cu privire la fapta savirsita. In procesul-verbal

consemneaza de asemenea declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane

ascultate.

(2) Daca este cazul, organul de urmarire penala stringe si alte probe.

(3) Procesul-verbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au fost

ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face

obiectii cu privire la acestea.

(4) Procesul-verbal se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si de

persoanele ascultate.

Retinerea si arestarea invinuitului sau a inculpatului

ART. 468

(1) Invinuitul este retinut. Retinerea dureaza 24 de ore. La sesizarea organului

de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecatorului arestarea

invinuitului, care nu poate depasi 10 zile, acestea calculandu-se de la data

expirarii ordonantei de retinere.

(2) Daca procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea in

miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala

si dispune trimiterea in judecata si trimite dosarul instantei competente inainte de

expirarea mandatului de arestare.

(3) In cazul in care procurorul nu a dispus trimiterea in judecata in termen de

3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, se aplica art. 146 si

urmatoarele.

———–

Art. 468 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 468 a fost modificat de articolul 1 punctul 34 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Continuarea cercetarii dupa restituire

ART. 469

(1) In cazul cand judecatorul a emis mandat de arestare a invinuitului si

procurorul a restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue

cercetarea si sa inainteze dosarul procurorului o data cu invinuitul, cel mai tarziu

in 3 zile de la arestarea acestuia.

(2) In cazul cind nu s-a putut efectua complet cercetarea in termenul aratat in

alineatul precedent, continuarea cercetarii penale se face potrivit dispozitiilor

procedurii obisnuite.

———–

Alin. (1) al art. 469 a fost modificat de articolul 1 punctul 35 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Verificarea lucrarilor de cercetare penala

ART. 470

(1) Procurorul, primind dosarul, procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi

penale si se pronunta in cel mult 2 zile de la primire, putind dispune trimiterea in

judecata, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale, potrivit art.

262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.

(2) Cand procurorul dispune trimiterea in judecata, intocmeste rechizitoriu si

inainteaza de indata instantei de judecata dosarul cauzei.

(3) Daca procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi

penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite. Dispozitiile art. 267

si 268 se aplica in mod corespunzator.

———–

Alin. (2) al art. 470 a fost modificat de articolul 1 punctul 36 din ORDONANTA

DE URGENTA nr. 109 din 24 octombrie 2003 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 748

din 26 octombrie 2003.

Alin. (2) al art. 470 a fost modificat de pct. 220 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Instanta competenta

ART. 471

(1) Competenta de judecata in cauzele privitoare la infractiunile flagrante

prevazute in art. 466 este cea obisnuita.

(2) Pentru municipiile impartite in sectoare, ministrul justitiei poate desemna

una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze.

Masuri pregatitoare

ART. 472

(1) Presedintele instantei fixeaza termenul de judecata, care nu poate depasi 5

zile de la data primirii dosarului, dispunand totodata aducerea cu mandat a

martorilor si a partii vatamate.

(2) Inculpatul este adus la judecata. Celelalte parti nu se citeaza.

(3) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.

(4) Instanta verifica daca in cauza sint intrunite conditiile prevazute in

articolul 466.

(5) Cind instanta constata ca in cauza nu sint intrunite aceste conditii,

judecata se face potrivit procedurii obisnuite.

———–

Alin. (1) al art. 472 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Judecata in prima instanta

ART. 473

(1) Instanta procedeaza la judecarea cauzei ascultind pe inculpat, martorii

prezenti, precum si persoana vatamata daca este de fata. Judecata se face pe baza

acestor declaratii si a lucrarilor din dosar.

(2) Instanta poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe

noi, in care scop ia masurile corespunzatoare, pe care le aduce la indeplinire in

mod direct sau prin organele de politie.

(3) Pentru administrarea probelor instanta poate acorda termene care in total nu

trebuie sa depaseasca 10 zile.

Masuri cu privire la starea de libertate

ART. 474

Cind instanta se desesizeaza pentru incompetenta sau retine cauza pentru a fi

judecata potrivit procedurii obisnuite, ori amina judecarea cauzei potrivit art. 473

alin. ultim, trebuie sa dispuna asupra starii de libertate a inculpatului.

Hotarirea instantei

ART. 475

(1) Instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei in aceeasi zi in care sau

incheiat dezbaterile, sau cel mai tirziu in urmatoarele 2 zile.

(2) Inculpatul aflat in stare de detinere este adus la pronuntare.

(3) Hotarirea trebuie redactata in cel mult 24 de ore.

(4) Cind inculpatul a fost pus anterior in libertate, daca instanta pronunta

pedeapsa inchisorii, poate dispune arestarea acestuia.

(5) Instanta este obligata a dispune punerea in libertate a inculpatului

arestat, in cazurile prevazute in art. 350 alin. 2 si 3, care se aplica in mod

corespunzator.

Actiunea civila

ART. 476

(1) Inst nta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este

prezenta si se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate

fara aminarea judecatii.

(2) Daca persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145

din Codul penal ori o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate

de exercitiu restrinsa, instanta examineaza actiunea civila chiar in lipsa acestora

si chiar daca nu s-au constituit parte civila, iar solutionarea actiunii civile nu

duce la aminarea cauzei.

(3) Daca nu sint intrunite conditiile alineatelor precedente, instanta rezerva

solutionarea actiunii pe calea unei actiuni separate, care este scutita de taxe de

timbru.

Apelul si recursul

ART. 477

(1) Termenul de apel si cel de recurs sint de 3 zile de la pronuntare.

(2) Dosarul cauzei se inainteaza instantei de apel sau, dupa caz, instantei de

recurs in urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.

(3) Judecarea in apel si in recurs se face de urgenta.

Cazul infractiunilor concurente, indivizibile sau conexe

ART. 478

(1) In caz de concurs de infractiuni, cind procedura prevazuta in prezentul

capitol se aplica numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la

disjungere, urmarirea si judecarea infractiunilor facindu-se separat.

(2) In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca procedura prevazuta in

prezentul capitol se aplica numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori,

iar disjungerea nu este posibila, urmarirea si judecata se fac potrivit procedurii

obisnuite.

Cazuri cind se aplica procedura speciala

ART. 479

(1) Procedura prevazuta in prezentul capitol nu se aplica infractiunilor

savirsite de minori.

(2) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se

face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt flagrante

si savarsite in conditiile prevazute in art. 466, constatarea savarsirii lor este

obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura de urmarire si judecare

prevazuta in acest capitol se aplica numai daca persoana vatamata a introdus in

termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la

organul de urmarire penala. In acest scop, persoana vatamata este chemata si

intrebata de organul de urmarire penala daca intelege sa faca plangere in termenul

mai sus aratat.

————–

Alin. (2) al art. 479 a fost modificat de pct. 221 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

CAP. I^1

Procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice*)

—————-

Cap. I^1 din Titlul IV al Partii speciale a fost introdus de pct. 222 al art. I

din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

*) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intra in vigoare la 30

de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, iar prevederile

privind persoana juridica, la data intrarii in vigoare a normelor corespunzatoare

din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006.

Dispozitii generale

ART. 479^1

Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica si in cazul infractiunilor

savarsite de persoanele juridice, cu completarile si derogarile prevazute in

prezentul capitol.

—————-

Art. 479^1 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Obiectul si exercitarea actiunii penale

ART. 479^2

(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor

juridice care au savarsit infractiuni.

(2) Persoana juridica este reprezentata la indeplinirea actelor procesuale si

procedurale de reprezentantul sau legal.

(3) Daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a inceput urmarirea

penala si impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta isi

numeste un mandatar pentru a o reprezenta.

(4) In cazul prevazut in alin. 3, daca persoana juridica nu isi numeste un

mandatar, acesta este desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta de

judecata din randul practicienilor in insolventa, autorizati potrivit legii.

(5) Practicienilor in insolventa desemnati potrivit alin. 4 li se aplica, in mod

corespunzator, dispozitiile art. 190 alin. 1, 2 si 4-6.

—————-

Art. 479^2 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Competenta teritoriala

ART. 479^3

Competenta teritoriala este determinata de:

a) locul unde a fost savarsita infractiunea;

b) locul unde se afla sediul persoanei juridice;

c) locul unde locuieste persoana vatamata sau unde aceasta isi are sediul.

—————-

Art. 479^3 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Citarea

ART. 479^4

(1) Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Cand sediul este fictiv ori

persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu este

cunoscut, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza

teritoriala s-a savarsit infractiunea.

(2) Daca persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit in conditiile

prevazute in art. 479^2 alin. 3 si 4, citarea se face la locuinta mandatarului ori

la sediul practicianului in insolventa desemnat in calitate de mandatar.

—————-

Art. 479^4 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Art. 479^4 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 26 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Masuri preventive

ART. 479^5

(1) Judecatorul, in cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau

instanta, in cursul judecatii, poate dispune, daca exista motive temeinice care

justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta

de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal,

una sau mai multe dintre urmatoarele masuri preventive:

a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;

b) suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al

persoanei juridice;

c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a

antrena diminuarea semnificativa a activului patrimonial sau insolventa persoanei

juridice;

d) interzicerea de a incheia anumite acte juridice, stabilite de organul

judiciar;

e) interzicerea de a desfasura activitati de natura celor in exercitiu sau cu

ocazia carora a fost comisa infractiunea.

(2) In vederea asigurarii respectarii masurilor prevazute in alin. 1 lit. a)-e),

instanta poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constand intr-o

suma de bani sau alte valori fixate de organul judiciar. Cuantumul cautiunii nu

poate fi mai mic de 5.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramanerii definitive a

hotararii de condamnare pronuntata in cauza, daca persoana juridica a respectat

masurile preventive, precum si in cazul in care, prin hotarare definitiva, s-a

dispus achitarea persoanei juridice sau incetarea procesului penal fata de aceasta.

In cazul in care s-a dispus fata de persoana juridica o solutie de netrimitere in

judecata, restituirea cautiunii se dispune de catre procuror. Cautiunea nu se

restituie in cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurilor preventive,

facandu-se venit la bugetul statului la data ramanerii definitive a hotararii de

condamnare.

(3) Masurile preventive prevazute in alin. 1 pot fi dispuse pe o perioada de cel

mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, daca se mentin temeiurile care au

determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile.

(4) In cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecator, prin

incheiere motivata data in camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) Incheierea poate fi atacata cu recurs in 3 zile de la pronuntare, pentru cei

prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

(7) Masurile preventive se revoca, din oficiu sau la cerere, cand nu mai exista

temeiuri care sa justifice mentinerea acestora. Dispozitiile alin. 4-6 se aplica in

mod corespunzator.

(8) Impotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia

pot fi luate masurile prevazute in art. 183 si art. 198 alin. 2, iar fata de

practicianul in insolventa, masura prevazuta in art. 198 alin. 2.

—————-

Art. 479^5 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Masurile asiguratorii

ART. 479^6

Fata de persoana juridica se pot lua masuri asiguratorii, in vederea asigurarii

confiscarii speciale, repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru

garantarea executarii pedepsei amenzii.

—————-

Art. 479^6 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Procedura de informare

ART. 479^7

(1) Organul judiciar comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei

juridice si organului care a inregistrat persoana juridica inceperea urmaririi

penale, punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a persoanei

juridice, la data dispunerii acestor masuri, in vederea efectuarii mentiunilor

corespunzatoare.

(2) Organele prevazute in alin. 1 sunt obligate sa comunice organului judiciar,

in termen de 24 de ore de la data inregistrarii, in copie certificata, orice

mentiune inregistrata de acestea cu privire la persoana juridica.

(3) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, in termen de

24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau

reducere a capitalului social.

(4) Neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a obligatiilor prevazute in

alin. 2 si 3 constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara de

la 500 lei la 5.000 lei.

(5) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii,

instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotararii organului care a

autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana

juridica, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.

—————-

Art. 479^7 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Alin. (5) al art. 479^7 a fost introdus de pct. 27 al art. I din ORDONANTA DE

URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7

septembrie 2006.

Interzicerea fuziunii, a divizarii, a reducerii capitalului social, a dizolvarii

sau lichidarii

ART. 479^8

Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea

pedepselor aplicate persoanei juridice, nu se poate initia fuziunea, divizarea,

dizolvarea sau lichidarea acesteia.

—————-

Art. 479^8 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei amenzii

ART. 479^9

(1) Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna

recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni

de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

(2) Cand persoana juridica condamnata se gaseste in imposibilitatea de a achita

integral amenda in termenul prevazut in alin. 1, instanta de executare, la cererea

acesteia, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, in rate lunare.

(3) In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a amenzii in termenul aratat

in alin. 1 sau de neplata a unei rate, instanta de executare comunica un extras de

pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente,

in vederea executarii acesteia, potrivit dispozitiilor legale privind executarea

silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii.

—————-

Art. 479^9 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei complementare a dizolvarii persoanei juridice

ART. 479^10

(1) O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat

pedeapsa dizolvarii persoanei juridice se comunica, la data ramanerii definitive,

instantei civile competente, care deschide procedura de lichidare si desemneaza

lichidatorul din randul practicienilor in insolventa autorizati potrivit legii.

Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, in cazul

lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.

(2) O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare se comunica, la data

ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si

organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

—————-

Art. 479^10 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei complementare a suspendarii activitatii sau a

uneia dintre activitatile persoanei juridice

ART. 479^11

O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat

pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice

se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea

persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua

masurile necesare.

—————-

Art. 479^11 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei complementare a interzicerii de a participa la

procedurile de achizitii publice

ART. 479^12

(1) O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat

persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii

publice se comunica, la data ramanerii definitive:

a) Oficiului registrului comertului, in vederea efectuarii formalitatilor de

publicitate in registrul comertului;

b) Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate

in registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial;

c) altor autoritati care tin evidenta persoanelor juridice, in vederea

efectuarii formalitatilor de publicitate.

(2) O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat

persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii

publice se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat

infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica,

pentru a lua masurile necesare.

—————-

Art. 479^12 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei complementare a inchiderii unor puncte de lucru

ART. 479^13

O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat

persoanei juridice pedeapsa inchiderii unor puncte de lucru se comunica, la data

ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si

organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

—————-

Art. 479^13 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Punerea in executare a pedepsei complementare a afisarii sau a difuzarii

hotararii de condamnare

ART. 479^14

(1) Un extras al hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii

definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa in forma, locul si

pentru perioada stabilite de instanta de judecata.

(2) Un extras al hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii

definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a asigura difuzarea hotararii in

forma stabilita de instanta, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori

prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, desemnate de instanta.

(3) Persoana condamnata inainteaza instantei de executare dovada inceperii

executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii publicarii hotararii de

condamnare, in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii, dar nu mai tarziu

de 10 zile de la inceperea executarii ori, dupa caz, de la executare.

(4) O copie de pe hotararea de condamnare, in intregime, sau un extras al

acesteia se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat

infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica,

pentru a lua masurile necesare.

—————-

Art. 479^14 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Supravegherea executarii pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

ART. 479^15

(1) In caz de neexecutare cu rea-credinta a pedepselor complementare aplicate

persoanei juridice, instanta de executare aplica dispozitiile art. 71^2 alin. 2 sau,

dupa caz, art. 71^3 alin. 2 ori 3 din Codul penal.

(2) Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre judecatorul delegat al

instantei de executare ori de catre organele carora li s-a comunicat hotararea

definitiva de condamnare a persoanei juridice, potrivit art. 479^11-479^14.

(3) Persoana juridica este citata la judecata.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Dupa concluziile procurorului si ascultarea persoanei juridice condamnate,

instanta se pronunta prin sentinta.

—————-

Art. 479^15 a fost introdus de pct. 222 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie

2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

CAP. II

PROCEDURA IN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI

Dispozitii generale

ART. 480

Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in

executare a hotararilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite,

cu completarile si derogarile din prezentul capitol si din sectiunea IV^1 a cap. I

din titlul IV al partii generale.

———–

Art. 480 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Persoanele chemate la organul de urmarire

ART. 481

(1) Cand invinuitul sau inculpatul este un minor care nu a implinit 16 ani, la

orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala

considera necesar, citeaza Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare

sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, precum si pe parinti, iar cand

este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia

se afla minorul.

(2) Citarea persoanelor prevazute in alineatul precedent este obligatorie la

efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala.

(3) Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in

alin. 1 si 2 nu impiedica efectuarea acelor acte.

———–

Alin. (1) al art. 481 a fost modificat de pct. 223 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Referatul de evaluare a minorului

ART. 482

În cauzele cu învinuiţi sau inculpaţi minori, procurorul care supravegheaza sau,

dupa caz, efectueaza urmarirea penala poate sa solicite, atunci când considera

necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probaţiune de pe

lânga tribunalul în a carui circumscripţie teritoriala îşi are locuinţa minorul,

potrivit legii.

În cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecata are obligaţia sa dispuna

efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probaţiune de pe lânga

tribunalul în a carui circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit legii, cu

excepţia cazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitata în

cursul urmaririi penale, potrivit dispoziţiilor alin. 1, situaţie în care dispunerea

referatului de catre instanţa este facultativa.

Abrogat.

Referatul de evaluare se realizeaza în conformitate cu structura şi conţinutul

prevazute de legislaţia speciala ce reglementeaza activitatea serviciilor de

probaţiune.

———–

Art. 482 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 224 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

*) Conform art. II din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile art. 482

din Codul de procedura penala, privind efectuarea referatului de evaluare de catre

Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor in

cauzele cu infractori minori, si cele ale art. 484 alin. 2 din Codul de procedura

penala, privind citarea obligatorie a Serviciului de protectie a victimelor si

reintegrare sociala a infractorilor la judecarea cauzelor cu infractori minori, se

suspenda pana la 31 martie 2007. Pana la aceasta data, in cauzele cu infractori

minori se vor efectua anchete sociale de catre persoane desemnate de autoritatea

tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza minorul, iar la

judecarea cauzelor cu infractori minori citarea Serviciului de protectie a

victimelor si reintegrare sociala a infractorilor este facultativa.

————

Art. 482 este reprodus astfel cum a fost modificat de articolul unic din

ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 31 din 19 martie 2008 , publicata în MONITORUL OFICIAL nr.

224 din 24 martie 2008.

Alin. 3 al art. 482 a fost abrogat de articolul unic din LEGEA nr. 8 din 17

februarie 2009 , publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 20 februarie 2009.

Compunerea instantei

ART. 483

(1) Cauzele in care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de

competenta obisnuite, de catre judecatori anume desemnati potrivit legii.

(2) Instanta compusa potrivit dispozitiilor alineatului precedent ramine

competenta sa judece si face aplicarea dispozitiilor procedurale speciale privitoare

la minori, chiar daca intre timp inculpatul a implinit virsta de 18 ani.

(3) Inculpatul care a savarsit infractiunea in timpul cand era minor este

judecat potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori.

———–

Alin. (1) al art. 483 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 483 a fost modificat de pct. 225 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

Persoane chemate la judecarea minorilor

ART. 484

(1) Judecarea cauzei privind o infractiune savirsita de un minor se face in

prezenta acestuia, cu exceptia cazului cind minorul s-a sustras de la judecata.

(2) La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, Serviciul de protectie a

victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului,

parintii acestuia sau, dupa caz, tutorele, curatorul, persoana in ingrijirea ori

supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este

considerata necesara de catre instanta*).

(3) Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea

lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar

urma sa fie luate.

(4) Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.

———–

Alin. (2) al art. 484 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 484 a fost modificat de pct. 226 al art. I din LEGEA nr. 356

din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.

*) Conform art. II din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile art. 482

din Codul de procedura penala, privind efectuarea referatului de evaluare de catre

Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor in

cauzele cu infractori minori, si cele ale art. 484 alin. 2 din Codul de procedura

penala, privind citarea obligatorie a Serviciului de protectie a victimelor si

reintegrare sociala a infractorilor la judecarea cauzelor cu infractori minori, se

suspenda pana la 31 martie 2007. Pana la aceasta data, in cauzele cu infractori

minori se vor efectua anchete sociale de catre persoane desemnate de autoritatea

tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza minorul, iar la

judecarea cauzelor cu infractori minori citarea Serviciului de protectie a

victimelor si reintegrare sociala a infractorilor este facultativa.

Desfasurarea judecatii

ART. 485

(1) Sedinta in care are loc judecarea infractorului minor se desfasoara separat

de celelalte sedinte.

(2) Sedinta nu este publica. La desfasurarea judecatii pot asista persoanele

aratate in articolul precedent, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu

incuviintarea instantei.

(3) Cind inculpatul este minor sub 16 ani, instanta dupa ce il asculta poate

dispune indepartarea lui din sedinta, daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si

dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra minorului.

Inculpati minori cu majori

ART. 486

Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii

majori, instanta judeca in compunerea prevazuta in art. 483 si dupa procedura

obisnuita, aplicand insa cu privire la inculpatii minori dispozitiile cuprinse in

acest capitol.

————–

Art. 486 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 227 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

Executarea mustrarii

ART. 487

(1) In cazul cind s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii, aceasta

se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotarirea.

(2) Cind din orice imprejurari masura mustrarii poate fi executata indata dupa

pronuntare, se fixeaza un termen pentru cind se dispune aducerea minorului, citinduse

totodata parintii, ori daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in

ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.

Punerea in executare a libertatii supravegheate

ART. 488

(1) Cind instanta a luat fata de minor masura libertatii supravegheate, aceasta

masura se pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul

si persoana sau reprezentantul institutiei sau unitatii speciale careia i s-a

incredintat supravegherea sint de fata.

(2) Cind punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un

termen pentru cind se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor prevazute

in alineatul precedent.

Revocarea si inlocuirea libertatii supravegheate

ART. 489

Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevazute

in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cind minorul a savirsit din nou o

infractiune, precum si inlocuirea libertatii supravegheate se dispun de instanta

care a pronuntat aceasta masura.

Internarea minorului

ART. 490

(1) In cazul cind s-a luat fata de minor masura educativa a internarii intr-un

centru de reeducare, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarire, punerea in

executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face prin trimiterea

unei copii de pe hotarire organului de politie de la locul unde se afla minorul.

(2) Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.

(2^1) In vederea punerii in executare a masurii educative a internarii intr-un

centru de reeducare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta

unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice

fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.

(2^2) Daca persoana fata de care s-a luat masura educativa a internarii intr-un

centru de reeducare nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un

proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in

consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se

trimite centrului de reeducare in care se va face internarea.

(3) Copia de pe hotarire se preda centrului de reeducare in care minorul este

internat.

(4) Centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii.

————–

Alin. (2^1) si (2^2) ale art. 490 au fost introduse de pct. 28 al art. I din

ORDONANTA DE URGENTA nr. 60 din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Schimbari privind masura internarii

ART. 491

(1) Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major,

revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea

masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare

de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor.

(2) Aceeasi instanta este competenta sa dispuna ridicarea, prelungirea sau

inlocuirea masurii internarii intr-un institut medical-educativ.

Aminarea sau intreruperea executarii masurii internarii

ART. 491^1

Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare poate fi

aminata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453 si 455.

Revocarea masurilor luate fata de minor

ART. 492

Revocarea sau mentinerea masurilor educative, precum si a masurii liberarii

minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, sau dintr-un

institut medical-educativ, cind minorul a savirsit din nou o infractiune, se dispune

de instanta competenta sa judece acea infractiune.

Dispozitii privind apelul si recursul

ART. 493

Dispozitiile art. 483-489 se aplica in mod corespunzator si la judecata in

instanta de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savirsite de

minori.

CAP. II^1

Procedura darii in urmarire

————–

Cap. II^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Darea in urmarire

ART. 493^1

(1) Darea in urmarire se solicita si se dispune pentru identificarea, cautarea,

localizarea si prinderea unei persoane in scopul aducerii acesteia in fata organelor

judiciare ori punerii in executare a anumitor hotarari judecatoresti.

(2) Darea in urmarire se solicita si se dispune in urmatoarele cazuri:

a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare

a unei pedepse privative de libertate, masura educativa a internarii intr-un centru

de reeducare, masura internarii medicale sau masura expulzarii, intrucat persoana

fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita;

b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit

dintr-un centru de reeducare sau din unitatea in care executa masura internarii

medicale;

c) in vederea depistarii unei persoane urmarite international despre care exista

date ca se afla in Romania.

(3) Darea in urmarire se solicita de:

a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurilor

prevazute in alin. 2 lit. a);

b) administratia locului de detinere, centrul de reeducare sau unitatea medicala

prevazuta in alin. 2 lit. b);

c) procurorul competent potrivit legii, in cazul prevazut in alin. 2 lit. c).

(4) Darea in urmarire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei

Romane.

(5) Ordinul de dare in urmarire se comunica in cel mai scurt timp organelor

competente sa elibereze pasaportul, care au obligatia sa refuze eliberarea

pasaportului sau, dupa caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii,

precum si organelor de frontiera pentru darea in consemn.

(6) De asemenea, ordinul de dare in urmarire se comunica in copie:

a) celui in fata caruia urmeaza sa fie adusa persoana urmarita in momentul

prinderii;

b) parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei

date in urmarire.

————–

Art. 493^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Urmarirea

ART. 493^2

(1) Ordinul de dare in urmarire se pune in executare de indata de catre

structurile competente ale Ministerului Administratiei si Internelor, care vor

desfasura, la nivel national, activitati de identificare, cautare, localizare si

prindere a persoanei urmarite.

(2) Institutiile publice sunt obligate sa sprijine, in conditiile legii si

conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza urmarirea unei

persoane date in urmarire.

(3) Activitatea de urmarire a unei persoane arestate preventiv, desfasurata de

organele de politie, este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul

parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie se afla sediul

instantei competente care a solutionat in fond propunerea de arestare preventiva.

Cand mandatul de arestare preventiva a fost emis intr-o cauza de competenta

Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, supravegherea

activitatii de urmarire este efectuata de procurori anume desemnati din cadrul

structurii competente care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala in cauza.

(4) In celelalte cazuri activitatea de urmarire a persoanelor date in urmarire

este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa

curtea de apel in a carui circumscriptie se afla sediul instantei de executare ori

al altei instante competente potrivit legii speciale.

————–

Art. 493^2 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Activitati ce pot fi efectuate in procedura urmaririi

ART. 493^3

(1) In vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor

date in urmarire pot fi efectuate, in conditiile prevazute de lege, urmatoarele

activitati:

a) interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin

telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, precum si alte inregistrari;

b) retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor;

c) perchezitia;

d) ridicarea de obiecte si inscrisuri;

e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate

acestora.

(2) Activitatile prevazute in alin. 1 lit. a)-c) pot fi efectuate numai cu

autorizarea:

a) instantei de executare, in cazurile prevazute in art. 493^1 alin. 2 lit. a)

si b);

b) unui judecator al instantei competente potrivit legii speciale, in cazul

prevazut in art. 493^1 alin. 2 lit. c).

(3) Activitatile prevazute in alin. 1 lit. d) si e) pot fi efectuate numai cu

autorizarea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care

efectueaza urmarirea persoanei date in urmarire. De asemenea, procurorul poate

dispune sa i se transmita inscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile.

————–

Art. 493^3 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin

telefon sau prin orice mijoc electronic de comunicare in procedura urmaririi

ART. 493^4

(1) Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate

prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare in procedura urmaririi

se dispun, la propunerea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de

politie care efectueaza urmarirea persoanei date in urmarire, daca instanta

apreciaza ca identificarea, cautarea, localizarea si prinderea persoanelor date in

urmarire nu pot fi facute prin alte mijloace ori ar fi mult intarziate.

(2) Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar

nu pentru mai mult de 30 de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei

competente, iar in lipsa acestuia, de catre judecatorul desemnat de acesta si poate

fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii,

pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.

Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi

persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite nu poate depasi 120 de zile in

aceeasi cauza.

(3) Procurorul dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor

inainte de expirarea duratei autorizatiei, daca nu mai exista motivele care le-au

justificat, informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

(4) Autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor

se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: motivele care justifica masura;

persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care

sunt autorizate interceptarea si inregistrarea.

(5) Procurorul procedeaza personal la efectuarea interceptarilor si

inregistrarilor sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de

cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari

si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea

acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal.

(6) In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii ar aduce grave

prejudicii activitatii de urmarire a persoanei date in urmarire, procurorul poate

dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special

prevazut in art. 228 alin. 1^1, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau

comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore.

(7) In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin. 6,

procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate

interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de redare rezumativa

a convorbirilor, judecatorului, in vederea confirmarii. Judecatorul se pronunta

asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24 de ore, prin incheiere

motivata data in camera de consiliu. In cazul in care ordonanta este confirmata, iar

procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea

pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile alin. 4. Daca

judecatorul nu confirma ordonanta procurorului, va dispune incetarea de indata a

interceptarilor si inregistrarilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, dupa caz,

distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se

comunica in copie judecatorului.

(8) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu

contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmarire se

arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea

confidentialitatii, si pot fi transmise pentru consultare procurorului care

efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori judecatorului sau completului

investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestora. Dupa prinderea persoanei

urmarite, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror,

incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

(9) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care contribuie

la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmarire sunt

certificate, conform art. 91^3 alin. 1 si 2, de procurorul care supravegheaza

activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date in

urmarire. Dupa prinderea persoanei urmarite, procesele-verbale de redare, impreuna

cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecatorului care a emis

autorizatia si se arhiveaza la sediul instantei, in locuri speciale, in plic

sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt

imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat numai cu incuviintarea

prealabila a presedintelui instantei.

(10) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, din cuprinsul

carora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau

savarsirea unei infractiuni, certificate in conditiile alineatului precedent, sunt

transmise, impreuna cu suportul original, de indata parchetului competent si pot fi

folosite ca probe.

————–

Art. 493^4 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Alte inregistrari

ART. 493^5

Dispozitiile art. 493^4 se aplica in mod corespunzator si in cazul

inregistrarilor in mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin

alte mijloace electronice de supraveghere.

————–

Art. 493^5 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora

in procedura urmaririi

ART. 493^6

(1) In vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor

date in urmarire, procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie

care efectueaza urmarirea poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor

bancare si a conturilor asimilate acestora pe o durata care nu poate depasi 30 de

zile.

(2) Masura poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in

aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand

depasi 30 de zile. Durata totala a supravegherii conturilor bancare si a conturilor

asimilate acestora, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane

urmarite nu poate depasi 120 de zile in aceeasi cauza.

(3) Procurorul dispune incetarea imediata a activitatii de supraveghere a

conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, daca nu mai exista motivele

care au justificat-o.

————–

Art. 493^6 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

Revocarea urmaririi

ART. 493^7

(1) Urmarirea se revoca in momentul prinderii persoanei urmarite sau atunci cand

au disparut temeiurile care au justificat darea in urmarire.

(2) Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Romane,

care se transmite in copie, de indata:

a) parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei

date in urmarire;

b) organelor competente sa elibereze pasaportul si organelor de frontiera.

(3) Procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in

urmarire dispune, de indata, incetarea imediata a activitatilor de supraveghere

luate conform art. 493^4-493^6.

————–

Art. 493^7 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 60

din 6 septembrie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie

2006.

CAP. III

PROCEDURA REABILITARII JUDECATORESTI

Instanta competenta

ART. 494

Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie instanta

care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care

se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie

domiciliaza condamnatul.

Cererea de reabilitare

ART. 495

(1) Cererea de reabilitare judecatoreasca se face de condamnat, iar dupa moartea

acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate pot continua

procedura de reabilitare pornita anterior decesului.

(2) In cerere trebuie sa se mentioneze:

a) adresa condamnatului, iar cind cererea este facuta de alta persoana, adresa

acesteia;

b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost

pronuntata acea condamnare;

c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca pe tot intervalul

de timp de la executarea pedepsei si pina la introducerea cererii, iar in cazul cind

executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data raminerii definitive a hotaririi si

pina la introducerea cererii;

d) temeiurile cererii;

e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru

solutionarea cererii.

(3) La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sint indeplinite conditiile

reabilitarii.

Masuri premergatoare

ART. 496

Presedintele instantei, fixind termenul pentru solutionarea cererii de

reabilitare, dispune citarea petitionarului si a persoanelor a caror ascultare o

considera ca ar fi necesara, ia masuri pentru aducerea dosarului in care se gaseste

hotarirea de condamnare si cere o copie de pe fisa cu antecedente penale ale

condamnatului.

Respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma

ART. 497

(1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neindeplinirea conditiilor de

forma in urmatoarele cazuri:

a) cind a fost introdusa inainte de termenul legal;

b) cind lipseste mentiunea prevazuta in art. 495 alin. 2 lit. a) si petitionarul

nu s-a prezentat la termenul de infatisare;

c) cind lipseste vreuna din mentiunile prevazute in art. 495 alin. 2 lit. b)-e)

si petitionarul nu a completat cererea la prima infatisare si nici la termenul ce i

s-a acordat in vederea completarii.

(2) In cazul prevazut la lit. a), cererea poate fi repetata dupa implinirea

termenului legal, iar in cazurile prevazute la lit. b) si c), oricind.

Solutionarea cererii

ART. 498

La termenul fixat instanta asculta persoanele citate, concluziile procurorului

si verifica daca sint indeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea

reabilitarii. Cind din materialul aflat la dosar nu rezulta date suficiente cu

privire la indeplinirea conditiilor de reabilitare, instanta dispune completarea

materialului de catre persoana interesata, iar daca considera necesar, cere de la

organele competente relatii cu privire la comportarea celui condamnat.

Situatii privind despagubirile civile

ART. 499

(1) Cind condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste

ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile judiciare,

instanta, apreciind imprejurarile, poate dispune reabilitarea sau poate sa acorde,

in vederea solutionarii cererii, un termen pentru a achita in intregime sau in parte

suma datorata. Acest termen nu poate depasi 6 luni.

(2) In caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata, in

vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii sai.

(3) Drepturile acordate partii civile prin hotarirea de condamnare nu se

modifica prin hotarirea data asupra reabilitarii.

Suspendarea examinarii cererii

ART. 500

Daca inainte de solutionarea cererii de reabilitare a fost pusa in miscare

actiunea penala pentru o alta infractiune savirsita de condamnat, examinarea cererii

se suspenda pina la solutionarea definitiva a cauzei privitoare la noua invinuire.

Apelul si recursul

ART. 501

Hotarirea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este supusa

apelului, iar hotarirea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului.

Mentiuni despre reabilitare

ART. 502

Dupa raminerea definitiva a hotaririi de reabilitare, instanta dispune sa se

faca mentiune despre aceasta pe hotarirea prin care s-a pronuntat condamnarea pentru

care s-a admis reabilitarea.

Anularea reabilitarii

ART. 503

(1) Anularea reabilitarii se hotaraste la cererea procurorului, de catre

instanta prevazuta in art. 494.

(2) Procedura prevazuta pentru solutionarea cererii de reabilitare se aplica in

mod corespunzator si pentru solutionarea cererii de anulare.

CAP. IV

Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept

sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal

———–

Titlul Cap. IV a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei

ART. 504

(1) Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre

stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare

definitiva de achitare.

(2) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului

penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod

nelegal.

(3) Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita,

dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau

restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire

penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1

lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau

restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare

definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1

lit. j).

(4) Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de

libertate dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

———–

Art. 504 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Felul si intinderea reparatiei

ART. 505

(1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de

libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele

produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui

libertate a fost restransa.

(2) Reparatia consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de

conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in

constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel

privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui

institut de asistenta sociala si medicala.

(3) Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de

libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita

potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate.

(4) Reparatia este, in toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul

Finantelor Publice.

———–

Art. 505 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Actiunea pentru repararea pagubei

ART. 506

(1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita,

potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de

catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.

(2) Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii

definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor

procurorului, prevazute in art. 504.

(3) Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa

tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila

statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.

(4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.

———–

Art. 506 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Actiunea in regres

ART. 507

In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit art. 506, cat si in

situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala,

actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta,

a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie.

———–

Art. 507 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Art. 507 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 228 al art. I din

LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7

august 2006.

CAP. V

PROCEDURA IN CAZ DE DISPARITIE A INSCRISURILOR JUDICIARE

Constatarea disparitiei inscrisului

ART. 508

(1) In cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care apartine

unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei la care

se gasea dosarul sau inscrisul intocmeste un proces-verbal prin care constata

disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.

(2) Pe baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozitiilor prevazute in

prezentul capitol.

Obiectul procedurii speciale

ART. 509

(1) Cind dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat

si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta sau

instanta de judecata prin incheiere dispune, dupa caz, inlocuirea sau reconstituirea

dosarului ori inscrisului disparut.

(2) Incheierea instantei se da fara citarea partilor, afara de cazul cind

instanta considera necesara chemarea acestora. Incheierea nu este supusa nici unei

cai de atac.

Efectuarea procedurii speciale

ART. 510

(1) Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala

ori de instanta de judecata inaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar in

cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste in conservare.

(2) Cind constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de

o instanta de judecata, altele decit cele aratate in alineatul precedent, organul de

urmarire penala sau instanta de judecata care a constatat disparitia trimite

organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele

necesare efectuarii inlocuirii ori reconstituirii inscrisului disparut.

Inlocuirea inscrisului

ART. 511

(1) Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci cind exista copii oficiale de

pe acel inscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri

pentru obtinerea copiei.

(2) Copia obtinuta tine locul inscrisului original pina la gasirea acestuia.

(3) Persoanei care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata

de pe aceasta.

Reconstituirea inscrisului

ART. 512

(1) Cind nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la

reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea

inscrisurilor pe care le continea.

(2) In vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba.

(3) Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta organului de

urmarire penala confirmata de procuror sau prin hotarirea instantei data cu citarea

partilor.

(4) Hotarirea de reconstituire este supusa apelului, iar hotarirea pronuntata de

instanta de apel este supusa recursului.

CAP. VI

ASISTENTA JUDICIARA INTERNATIONALA

Sectiunea I

Dispozitii generale

Conditiile si modalitatile de realizare

ART. 513

Conditiile si modalitatile de realizare a asistentei judiciare internationale in

materie penala sunt cele stabilite prin dispozitiile cuprinse in legea speciala si

in prezentul capitol, daca prin conventiile internationale nu se prevede altfel.

————-

Art. 513 a fost modificat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 *) publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

*) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Art. 513 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea II

Comisia rogatorie*)

————–

NOTA C.T.C.E. Piatra-Neamt

*) Actul normativ aplicabil in materia cooperarii judiciare internationale in

materie penala este LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 , publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 594 din 1 iulie 2004.

Comisia rogatorie in strainatate – A se vedea NOTA C.T.C.E. Piatra-Neamt de mai

sus

ART. 514 *)

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cind socoteste necesara

efectuarea unui act procedural in strainatate, se adreseaza prin comisie rogatorie

organului de urmarire penala sau instantei judecatoresti din strainatate, care are

posibilitatea sa efectueze acel act.

(2) Dispozitiile art. 134 sint aplicabile.

————-

*) Art. 514 a fost abrogat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 **) publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

**) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Transmiterea comisiei rogatorii – A se vedea NOTA C.T.C.E. Piatra-Neamt de mai

sus

ART. 515 *)

Comisia rogatorie se inainteaza, dupa caz, procurorului general sau ministrului

justitiei, care la rindul lor intervin la Ministerul Afacerilor Externe pentru

transmiterea comisiei rogatorii.

————-

*) Art. 515 a fost abrogat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 **) publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

**) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Valabilitatea actului efectuat – A se vedea NOTA C.T.C.E. Piatra-Neamt de mai

sus

ART. 516 *)

*) Actul procedural indeplinit in tara straina, potrivit legii acelei tari, este

valabil inaintea organelor judiciare romane.

————-

Art. 516 a fost abrogat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 **) publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

**) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Comisia rogatorie din strainatate – A se vedea NOTA C.T.C.E. Piatra-Neamt de mai

sus

ART. 517 *)

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate efectua comisii

rogatorii cerute de organe de urmarire penala ori de instante judecatoresti din

strainatate.

(2) Cererea pentru efectuarea comisiei rogatorii se trimite de catre Ministerul

Afacerilor Externe, dupa caz, procurorului general ori ministrului justitiei, care

sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta de judecata competenta.

————-

*) Art. 517 a fost abrogat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 **) publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

**) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Conditiile de prezentare a materialelor – A se vedea NOTA C.T.C.E. Piatra-Neamt

de mai sus

ART. 518 *)

Cererea de comisie rogatorie adresata unei autoritati straine, precum si

inscrisurile care o insotesc trebuie sa fie traduse si legalizate potrivit regulilor

privind inscrisurile oficiale ce urmeaza sa fie prezentate unor autoritati din

strainatate.

————-

*) Art. 518 a fost abrogat de LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 **) publicata

in MONITORUL OFICIAL nr. 807 din 17 decembrie 2001.

**) LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28

iunie 2004 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Sectiunea III

Recunoasterea hotaririlor penale sau a altor acte judiciare straine

Cazuri de recunoastere

ART. 519

Abrogat.

————-

Art. 519 a fost abrogat de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Conditiile de recunoastere

ART. 520

Abrogat.

————-

Art. 520 a fost abrogat de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Recunoasterea pe cale principala

ART. 521

Abrogat.

————-

Art. 521 a fost abrogat de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.

Executarea dispozitiilor civile

ART. 522

Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarire judecatoreasca penala straina

se face potrivit regulilor prevazute pentru executarea hotaririlor civile straine.

SECTIUNEA IV

Rejudecarea in caz de extradare

————

Sectiunea 4 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare

ART. 522^1

(1) In cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in

lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima

instanta, la cererea condamnatului.

(2) Dispozitiile art. 405-408 se aplica in mod corespunzator.

————

Art. 522^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

DISPOZITII FINALE

Termenii explicati in Codul penal

ART. 523

Termenii sau expresiile al caror inteles este anume explicat in Codul penal au

acelasi inteles si in Legea de procedura penala.

ART. 524

Prezentul cod intra in vigoare pe data de 1 ianuarie 1969.

NOTA:

Potrivit art. 3 din Legea nr. 141/1996 , prevederile din prezentul cod

referitoare la pedeapsa complimentara a confiscarii averii, cu exceptia art. 406

alin. 3 si art. 461 alin. 3, se abroga.

————-

NOTE:

1. Art. 2 si 3 din LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL

OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003 prevad:

Art. 2: Urmatorii termeni din Codul de procedura penala si din alte legi cu

dispozitii de procedura penala se inlocuiesc astfel:

– “raza teritoriala”, cu “circumscriptie”, ori de cate ori se refera la

instantele judecatoresti si la parchetele de pe langa acestea;

– “organe de cercetare ale politiei”, cu “organe de cercetare ale politiei

judiciare”.

Art. 3: 1. Lucratorii din Ministerul de Interne specializati in efectuarea

activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea

inceperii urmaririi penale si de cercetare penala, prevazuti in art. 201 din Codul

de procedura penala, fac parte din politia judiciara.

2. Organele de politie judiciara isi desfasoara activitatea, in mod nemijlocit,

sub conducerea, supravegherea si controlul procurorului, fiind obligate sa aduca la

indeplinire toate dispozitiile acestuia.

3. Lucratorii de politie judiciara din structurile teritoriale isi indeplinesc

atributiile, in mod nemijlocit, sub autoritatea si controlul prim-procurorilor

parchetelor de pe langa judecatorii si tribunale, corespunzator arondarii acestora.

Procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel isi exercita

autoritatea si controlul nemijlocit asupra lucratorilor de politie judiciara din

circumscriptia curtii de apel.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie isi

exercita autoritatea si controlul direct sau prin procurori desemnati asupra

organelor de politie judiciara din Inspectoratul General al Politiei Romane si din

intregul teritoriu.

4. Lucratorii de politie care nu fac parte din organele de politie judiciara au

dreptul si obligatia de a efectua orice act de constatare a savarsirii

infractiunilor, incunostintand despre aceasta, de indata, procurorul sau organele de

cercetare ale politiei judiciare, cu inaintarea totodata a actelor de constatare.

5. Eliberarea din functie a lucratorilor de politie judiciara nu se poate

dispune decat cu avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie.

Lucratorii de politie judiciara nu pot primi de la organele ierarhic superioare

nici o alta insarcinare, in afara unor situatii si evenimente exceptionale sau in

realizarea sarcinilor de pregatire si perfectionare profesionala.

6. Promovarea in functie a lucratorilor de politie judiciara se face numai cu

avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

7. Pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre lucratorii

de politie judiciara a obligatiilor ce le revin, procurorul general al Parchetului

de pe langa Curtea Suprema de Justitie poate propune ministrului de interne

eliberarea din functia de lucrator de politie judiciara.

8. Pentru faptele de indisciplina savarsite de organele de cercetare penala ale

politiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de

Justitie poate solicita ministrului de interne declansarea procedurii pentru

angajarea raspunderii disciplinare.

2. Art. 9 din LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 468 din 1 iulie 2003 prevede:

Art. 9: 1. Cauzele aflate in curs de urmarire penala la data intrarii in vigoare

a prezentei legi vor fi urmarite de organele de urmarire penala competente potrivit

acestei legi.

Actele si lucrarile efectuate potrivit legii anterioare, pana la data intrarii

in vigoare a prezentei legi, raman valabile.

2. Mandatul de arestare preventiva emis de procuror pana la intrarea in vigoare

a prezentei legi isi produce in continuare efectele si dupa aceasta data.

In cazurile in care arestarea preventiva dispusa de procuror nu a fost supusa

controlului instantei, procurorul, in 24 de ore de la intrarea in vigoare a

prezentei legi, prezinta dosarul cauzei instantei careia i-ar reveni competenta sa

judece cauza in fond, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii

preventive, pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in

care invinuitul sau inculpatul a fost arestat. Instanta va proceda potrivit art. 146

sau, dupa caz, art. 149^1 din Codul de procedura penala.

3. Cauzele aflate in curs de judecata, la data intrarii in vigoare a prezentei

legi, vor continua sa fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor

aplicabile anterior acestei date. In caz de admitere a apelului sau a recursului,

daca se dispune desfiintarea sau, dupa caz, casarea hotararii si rejudecarea cauzei,

aceasta se va judeca de instanta competenta, potrivit prezentei legi.

4. Cauzele aflate in curs de judecata la instantele militare, la data intrarii

in vigoare a prezentei legi, date in competenta instantelor civile, vor continua sa

fie judecate de instantele militare, potrivit legii anterioare.

5. In cazul rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale, al ordonantelor ori,

dupa caz, al rezolutiilor de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de

incetare a urmaririi penale, date de procuror pana la intrarea in vigoare a

prezentei legi, termenul de introducere a plangerii prevazute in art. 278^1 din

Codul de procedura penala este de un an si curge de la intrarea in vigoare a

prezentei legi, daca nu s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale.

————

NOTA:

A. Art. 11 din LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL

nr. 468 din 1 iulie 2003 prevede:

Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea I, si se pune in aplicare dupa cum urmeaza:

1. dispozitiile privind arestarea preventiva si perchezitia, de la data intrarii

in vigoare a legii;

2. celelalte dispozitii, de la data de 1 ianuarie 2004.

B. Art. 2 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 66 din 10 iunie 2003 publicata in

MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003 prevede:

“Dispozitiile prevazute la pct. 31-33, 35 si 36 ale art. I din Legea nr.

281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor

legi speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1

iulie 2003, precum si dispozitiile din aceasta lege privind masura preventiva a

obligarii de a nu parasi tara se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a

prezentei ordonante de urgenta.”

————–

In alin. (2), (3) si (4) ale art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 ,

publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 se prevede:

“(2) Cauzele aflate in curs de urmarire penala sau de judecata la parchetele ori

instantele militare la data intrarii in vigoare a prezentei legi, date in competenta

parchetelor sau instantelor civile, vor continua sa fie urmarite ori judecate de

parchetele sau instantele militare.

(3) Cauzele aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a prezentei

legi vor continua sa fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor

aplicabile anterior acestei date. In caz de admitere a apelului sau a recursului,

daca se dispune desfiintarea sau, dupa caz, casarea hotararii si rejudecarea cauzei,

aceasta se va judeca de instanta competenta, potrivit prezentei legi.

(4) Cauzele aflate in curs de urmarire penala la data intrarii in vigoare a

prezentei legi vor fi urmarite de organele de urmarire penala competente potrivit

acestei legi. Actele si lucrarile efectuate potrivit legii anterioare, pana la data

intrarii in vigoare a prezentei legi, raman valabile.”


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: