Posted by: leontiucmarius | May 17, 2012

Marius Leontiuc – ICCJ Sectiile Unite Decizia nr.XXI/2005 ,, cadastru”

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – SECŢIILE UNITE – DECIZIA Nr. XXI

din 12 decembrie 2005 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 225 din 13/03/2006

Dosar nr. 20/2005

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 108 judecători în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Florenţa Baltă. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, după intrarea în vigoare a Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, sistemele anterioare de publicitate imobiliară şi-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de sistemul bazat pe evidenţa cadastrului general şi noile cărţi funciare.

 

 SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: În aplicarea dispoziţiilor Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod diferit asupra chestiunii dacă acţiunile în prestaţie tabulară sau în rectificare tabulară referitoare la înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare, ce fac obiectul unor acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a legii menţionate, mai sunt supuse reglementărilor din Decretul-lege nr. 115/1938. Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, sistemele de publicitate imobiliară anterioare şi-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de noul sistem al cadastrului şi publicităţii imobiliare. În motivarea acestei opinii au fost invocate prevederile art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul pe care l-au avut anterior modificării aduse prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2004, aprobată prin Legea nr. 499/2004. Ca urmare, făcându-se referire la prevederea din acel articol, că “acţiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 şi 38-44 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate”, s-a considerat că din această reglementare s-ar deduce că acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 ar trebui soluţionate potrivit dispoziţiilor acestei legi. Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, până la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrului de publicitate imobiliară pe teritoriul fiecărui judeţ, în zonele de carte funciară supuse sistemului reglementat în Decretul-lege nr. 115/1938 vor fi aplicate în continuare dispoziţiile acestui decret-lege. Ca urmare, fiind sesizate, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, cu acţiuni având ca obiect prestaţie tabulară sau rectificarea cărţii funciare, aceste instanţe şi-au întemeiat soluţiile pe dispoziţiile art. 22-25 şi pe cele ale art. 34-38 din Decretul-lege nr. 115/1938. În motivarea acestui punct de vedere s-a făcut referire la dispoziţiile art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996, subliniindu-se că, potrivit acestor dispoziţii, actele normative care au reglementat sistemele anterioare de publicitate imobiliară îşi încetează aplicabilitatea, pentru fiecare judeţ, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ, aceste acte normative urmând să fie abrogate numai după definitivarea cadastrului la nivelul întregii ţări. Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii. Într-adevăr, efectele actului juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, dar neînscris în cartea funciară, sunt guvernate de principiul tempus regit actum, deoarece, potrivit prevederilor legii noi, aceste efecte se produc numai la data înscrierii actului în cartea funciară. Sub acest aspect este de observat că prin art. 59 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul avut la data intrării în vigoare, s-a prevăzut că “actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar, valabil, încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, îşi produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit regimului juridic la data încheierii lui”. Din această dispoziţie a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicităţii imobiliare, rezultă neîndoielnica voinţă a legiuitorului ca un act juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, să îşi producă efectele, potrivit regimului juridic existent la data încheierii lui, numai de la înscrierea lui în cartea funciară. Tot astfel, în actuala reglementare, ca urmare a modificării ce i s-a adus prin titlul XII art. I pct. 63 din Legea nr. 247/2005, art. 59 din Legea nr. 7/1996 prevede că “actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, îşi produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi”. Aşa fiind, în raport cu conţinutul pe care articolul sus-menţionat l-a avut succesiv, înţelesul ce i se poate da nu poate fi decât în sensul că actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar netranscris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, îşi va produce efectele numai la data înscrierii în cartea funciară potrivit prevederilor acestei legi. Raţiunea acestei interpretări este impusă nu numai de conţinutul neechivoc al textului de lege la care s-a făcut referire, ci şi de efectele diferite pe care Decretul-lege nr. 115/1938 şi Legea nr. 7/1996 le dau înscrierii în cartea funciară. În acest sens, transmiterea dreptului real care formează obiectul actului juridic supus înscrierii se produce, în sistemul reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938, numai datorită efectului constitutiv al înscrierii. Cum efectul constitutiv (atributiv) al înscrierii înseamnă, conform aceleiaşi legi vechi, naşterea necondiţionată a dreptului real (jus in re), pentru raţiuni de simetrie în aplicarea legii se impune ca dreptul şi exerciţiul dreptului în prestaţie tabulară să fie, de asemenea, guvernate de legea veche. Sub aspectul menţionat mai este de observat că prin art. 17 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 se prevede că “drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară”, pentru ca prin art. 26 din aceeaşi lege să se reglementeze că “drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere”, însă, în aceste din urmă cazuri, “titularul nu va putea … dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea”. Spre deosebire de acest sistem de înscriere în cartea funciară, în care intabularea şi înscrierea provizorie aveau efect constitutiv de drepturi reale imobiliare, iar efectul notării era opozabilitatea faţă de terţi a situaţiilor menţionate, în noua reglementare, instituită prin Legea nr. 7/1996, efectul înscrierii în cărţile funciare este doar cel al opozabilităţii faţă de terţi. De altfel, prin art. 72 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut că dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 îşi încetează aplicabilitatea la data finalizării lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliară pe întregul teritoriu al unei unităţi administrativ-teritoriale. Ca atare, se impune a se reţine că, în timp, legea veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactivează în întregul ei, acţiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că acţiunile de carte funciară – în prestaţie tabulară şi în rectificare tabulară -, având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv de cele ale Decretului-lege nr. 115/1938.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Stabilesc că acţiunile de carte funciară (în prestaţie tabulară şi în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2005.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent-şef, Victoria Maftei


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: