Posted by: leontiucmarius | May 17, 2012

Marius Leontiuc – ICCJ Sectiile Unite Decizia nr. XIX/2005 “amanarea pedepsei inchisorii”

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
– SECŢIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. XIX
din 12 decembrie 2005

 

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 284 din 29/03/2006

 

    Dosar nr. 19/2005

    Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind data de la care amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte.

    Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 108 aflaţi în funcţie.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii.

    SECŢIILE UNITE,

    deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În legătură cu stabilirea datei de la care amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte, s-a constatat că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la această dată.

    Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data pronunţării hotărârii de admitere a cererii de către prima instanţă, iar altele, în sensul că momentul de la care se produc efectele amânării îl constituie data expertizei medico-legale a condamnatului.

    Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii.

    Aceste din urmă instanţe au procedat corect.

    Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii se soluţionează, potrivit art. 460 alin. 4 din Codul de procedură penală, printr-o sentinţă împotriva căreia pot fi exercitate căile de atac ordinare, nefiind definitivă.

    Potrivit art. 415 alin. 1 din Codul de procedură penală, hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive, iar în temeiul alin. 2 al aceluiaşi articol, prin derogare de la prevederile alin. 1 al art. 415, hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

    Prin urmare, hotărârile instanţelor penale pot fi puse în executare numai după data rămânerii definitive a acestora, ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să permită punerea în executare a hotărârii nedefinitive, stabilind caracterul executoriu al acesteia, cum este cazul art. 350 alin. 4 din Codul de procedură penală care prevede că hotărârea pronunţată în primă instanţă cu privire la arestarea inculpatului este executorie.

    Cum legea de procedură penală nu prevede caracterul executoriu al hotărârilor nedefinitive prin care instanţa a acordat amânarea executării pedepsei închisorii, rezultă că hotărârile judecătoreşti de admitere a cererii privind amânarea executării pedepsei închisorii devin executorii la data când rămân definitive şi deci că amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu această dată.

    A admite că amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost acordată înseamnă a recunoaşte că o hotărâre judecătorească nedefinitivă este executorie în lipsa unei dispoziţii legale în acest sens, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 415 din Codul de procedură penală.

    În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se stabili că amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii.

    PENTRU ACESTE MOTIVE

    În numele legii

    D E C I D:

    Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    Stabilesc că amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2005.

    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

    Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: