Posted by: leontiucmarius | May 16, 2012

Marius Leontiuc – ICCJ Sectiile Unite Decizia nr. IV/2003 calea de atac exercitata de primar

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
– SECŢIILE UNITE –

 

 

    DECIZIA Nr. IV
din 23 iunie 2003

 

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 690 din 02/10/2003

 

 

 

    Sub preşedinţia vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Lidia Bărbulescu,

    s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, privind posibilitatea primarului de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local pe care le consideră ilegale.

    Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul Paula Pantea.

    Procurorul a susţinut recursul în interesul legii astfel cum a fost formulat, cerând să se decidă în sensul că primarul nu are calitatea procesuală activă de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

 

    C U R T E A,

 

    asupra recursului în interesul legii de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

    În aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la problema dacă primarul are calitatea procesuală de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le consideră nelegale.

    Astfel, unele instanţe au hotărât că primarul are calitate procesuală activă, în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, considerând că prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul, în situaţia în care apreciază că o hotărâre a consiliului local este ilegală, îl sesizează pe prefect în termen de 3 zile de la adoptare, nu se referă la o procedură judiciară.

    Alte instanţe, dimpotrivă, au decis respingerea cererii de anulare a hotărârii consiliului local formulate de primar, motivând că acesta nu are calitate procesuală activă deoarece, potrivit art. 27 şi 135 din Legea nr. 215/2001, numai prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le consideră nelegale.

    Aceste din urmă instanţe au procedat legal.

    Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, “competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege”, iar “aceste competenţe sunt depline şi exclusive, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”.

    În raport cu aceste dispoziţii, prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, în sensul că primarul “asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”, precum şi că “în situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect”, nu pot avea decât semnificaţia că primarul nu are la dispoziţie o altă modalitate de a ataca o hotărâre pe care o consideră ilegală decât aceea de a-l sesiza pe prefect despre ilegalitatea observată.

    A da o altă interpretare prevederii menţionate ar însemna să se încalce principiul legalităţii competenţelor şi atribuţiilor stabilit în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, prin care se subliniază că “autonomia locală conferă autorităţilor publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice”.

    Or, prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 se prevede că “prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care consideră aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale”.

    Faţă de această dispoziţie imperativă, de natură a înlătura orice îndoială în legătură cu lipsa de calitate a primarului de a exercita acţiunea în contencios administrativ împotriva hotărârilor ce se adoptă de consiliul local, se impune a se reţine că, sub aspectul menţionat, competenţa sa se limitează la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel de hotărâri.

    De altfel, din coroborarea dispoziţiilor înscrise în art. 46 şi în art. 71 alin. (1) cu cele ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, rezultă că actele emise de consiliul local şi de primar au caracter independent, nici una dintre aceste autorităţi neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorităţi simetrice, singura autoritate publică învestită cu acest atribut fiind prefectul.

    Reiese deci că primarul nu are calitatea de a exercita o cale de atac directă împotriva hotărârilor consiliului local pe care le apreciază ca fiind ilegale, singura sa posibilitate de a interveni pentru anularea sau remedierea acestor hotărâri fiind sesizarea pe care o poate adresa prefectului în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din legea menţionată.

    Evident, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, “primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.

    Faţă de această reglementare, primarul are dreptul să acţioneze şi poate fi chemat în justiţie ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv comuna sau oraşul, fie singur, fie alături de consiliul local.

    Dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care îşi au aplicabilitate numai în ceea ce priveşte raporturile dintre persoanele fizice sau juridice cu autorităţile publice, nu pot conferi primarului, ca autoritate executivă a persoanei de drept public, comuna sau oraşul, atribuţia de a contesta actele adoptate de consiliul local în calitate de autoritate deliberativă a aceleiaşi persoane de drept public.

    Ca urmare, atribuţia de a ataca hotărârile adoptate de consiliul local revine, aşa cum se prevede expres prin art. 27 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, numai prefectului, iar primarul are doar posibilitatea, reglementată prin art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, de a-l sesiza pe prefect, în termen de 3 zile de la adoptarea hotărârii consiliului local, în cazul în care apreciază că aceasta este ilegală.

 

    În consecinţă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

 

    PENTRU ACESTE MOTIVE

 

    În numele legii

 

    D E C I D E:

 

    Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

    În aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b), cu referire la art. 27 alin. (1), art. 46 şi la art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, stabileşte că primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

    Pronunţaţă în şedinţă publică, azi, 23 iunie 2003.

 

    VICEPREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU

 

    Prim-magistrat-asistent,
Ioan Răileanu


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: