Posted by: leontiucmarius | May 16, 2012

Marius Leontiuc – Curtea de Doctrina CECA, cauza 004/i/2008 ,,ecumenism extins / egalitate de drepturi ”

Curtea de Doctrină

            Convenţia Leunberg, Instanţa Ecumenică Internaţională

 

Cauza 004/i/2008

Curtea Internaţională de Doctrină COMPLETUL ROMÂN

Judecător: Pripitu Teodor Alexandru

Eparhia Protestantă este reprezentată prin Episcop Leontiuc Marius Sebastian.

                     Hotărârea 004/i/2008 din 21.dec.2009

Pe rol fiin soluţionarea unei divergenţe la nivel doctrinar ridicată din Episcopia Novi-Sad din Serbia a Bisericii Protestante asupra acceptării căsătoriei membrilor Bisericii cu credincioşi ce provin din biserici catolice sau neoprotestante. Prin referatul Viceepiscopului Radovan Milan înaintat către Episcopul Leontiuc Marius Sebastian s-a arătat un caz particular în care un credincios dintr-o parohie intenţiona să se căsătorească cu o credincioasă baptistă şi să se recunoască în principiu prin transfer botezul acesteia. În referat se arăta că Viceepiscopul Radovan Milan nu este de acord cu o asemenea căsătorie şi cu recunoaşterea botezului printr-un simplu transfer. Episcopul Leontiuc Marius Sebastian a respins referatul şi a decis prin decizie să se oficieze căsătoria în Catedrala din ZRENJANIN recunoscând botezul acelei credincioase. Nemulţumit de precedentul creat, Viceepiscopul a formulat sesizarea către Curtea de Doctrină arătând că deoarece pe de o parte bisericile neoprotestante, în general nu recunosc botezul evanghelic sau protestant, nici Biserica Protestantă nu ar trebui să recunoască botezul neoprotestant, iar pe de altă parte nu există nici o convenţie între bisericile protestante evanghelice şi bisericile neoprotestante. Mai arată că o astfel de situaţie va conduce la acreditarea doctrinară de a se recunoaşte pe viitor şi botezul catolic sau cel ortodox în timp ce aceste biserici cataloghează în general protestanţii cu titlul de „sectanţi” iar bisericile neoprotestante asimilează fie că „rătăcite” fie „din lume” bisericile protestante.

Viceepiscopul şi-a susţinut acţiunea şi oral în faţa Curţii, concluziile fiind aceleaşi.

Episcopul Marius Leontiuc având cuvantul a susţinut respingerea acţiunii ca neîntemeiată invocând doua cauze de lipsă doctrinară şi anume:

– invocând versetul 16 din Ioan capitolul 3 din Biblie, acesta arată că oricine crede în Doctrina de bază creştină şi o practică este considerat mântuit indiferent de comunitatea în care se închină, ortodox, catolic, lutheran, reformat, penticostal, baptist, metodist etc.

– pe de altă parte există anumite culte cum ar fi Martorii lui Iehova sau Mormonii care nu respectă Biblia şi care nu pot fi considerate decât ratăciri şi eretisme, însă în mare parte bisericile neoprotestante nu pot fi confundate cu acestea iar indiferent de atitudinea unor pastori neoprotestanţi de a nu recunoaşte botezul protestant, Biserica Protestantă este datoare să arate maturitate spirituală şi să recunoască orice act religios oficiat de o biserică neoprotestantă. Mai arătă că alături de respingerea acţiunii este necesară pronunţarea unei îndrumări în acest sens. Luând act de complexitatea subiectului doctrinar, instanţa decide extinderea completului cu Vicearhiepiscop prezent, Peter Klein.

            

                                       Curtea de Doctrină

            Convenţia Leunberg, Instanţa Ecumenică Internaţională

 

                                 Curtea Internaţională şi Judecătorul

 

    Analizând acţiunea înaintată de Viceepiscopul Novi-Sadu-lui din Serbia, Curtea constată că în cauză există trei subiecte de doctrină şi nu unul. Primul subiect doctrinar este în ce măsură Convenţia Leunberg şi Cultele Protestante asimilează ca biserici „surori” sau ca biserici similare celelalte biserici creştine. Pentru aceasta instanţei îi revine o sarcina dificilă în a identifica identitatea şi divergenţa doctrinară. Pe de o parte bisericile tradiţionale cum ar fi Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Biserica Armeană sau Biserica Rusă conţin în doctrinele lor anumite subiecte contrare Bisercii Protestante cum ar fi anumite acte izvorâte din Sfânta Tradiţie, Celibatul Preotului, Rolul Papalităţii, ritualuri ca parastasuri sau acatistele obligatorii. Cu toate acestea chiar dacă asemenea acte nu se regăsesc în doctrina protestantă Curtea va reţine ca perioadele de inchiziție, Schismă şi conflict sunt de domeniul trecutului iar aceste biserici de o potrivă se închină aceluiaş Dumnezeu. În acest sens Judecătorul va face o exemplificare faţă de diferitele tipuri de temperament ale indivizilor. Nu toţi oamenii se nasc cu acelaşi temperament, din această cauză există mai multe temperamente cum ar fi coleric, melancolic, flegmatic, flegmatic şamd, tot astfel şi în plan spiritual există note de temperament în manifestarea şi de aici naltitudinea cultelor creştine. Pe de altă parte Porunca Biblică Noutestamentală lansată de Sfântul Apostol Pavel către Români şi către Corinteni este „în ceea ce vă uneşte, să mergeţi împreună, iar în ceea ce vă desparte să nici nu pomeniţi între voi”. Conform Doctrinei Protestante în cerinţele mai sus amintite reprezintă o abatere dela Scriptură însă nu un păcat. Nefiind păcate aceste divergenţe nu pot fi cauze de interpretare a pierderii mântuirii, cum de astfel nici nu pot fi subiecte esenţiale în mântuire. Pentru aceste motive, neexsistând declarate acţiuni opresive în persecuţia din partea acestor biserici, iar dacă există situaţii izolate, acestea nu sunt rodul acestor biserici, ci ale unor ambiţii locale, Curtea va decide statut de egalitate a Bisericilor Tradiţionale, Ortodoxe, Catolice, Armene Sâmd şi va recunoaşte actul de botez în Biserica Protestantă. Judecătorul mai arată că indiferent de vârsta la care se produce botezul, acesta este un act asumat şi fiind un ritual este relevantă asumarea actului iar nu momentul de ritual.

Cu privire la natura doctrinară a Bisericilor Neoprotestante Curtea s-a mai exprimat constatând că în mare parte Bisericile Protestante au aceeaşi Doctrină cu Bisericile Neoprotestante iar credincioşii protestanţi sunt chemaţi să-i considere fraţi de credinţă pe credincioşii neoprotestanţi. Simplu fapt că unii pastori din Bisericile Neoprotestante nu recunosc Botezul Protestant nu este o cauză care să modifice doctrina Bisericii Protestante, Curtea Considerând acele acte drept iresponsabilităţi şi obrăznicii ale unor cleri din alte culte care printr-o eroare nu au fost disciplinaţi, fiind simple ambiţii personale ale unor pesoane străine de siguranţa mântuirii. Tocmai de aceea Biserica Protestantă şi Cultele Protestante nu trebuie să adopte aceeaş atitudine care ar deriva în sine, în păcat calificat. Ca atare poziţia Episcopului Marius Leontiuc este foarte corectă, Cultele Neoprotestante nu pot fi confundate cu Martorii lui Iehova sau Biserica Mormonă şi în consecinţă Bisericile Neoprotestante fiind Biserici Creştine trebuiesc asimilate ca aceeaşi biserică de către Biserica Protestantă chiar dacă juridiric sunt entităţi diferite.

Al doilea subiect doctrinar este cel de recunoaşterea a unor acte de cult efectuate de Bisericile Tradiţionale şi Bisericile Neoprotestante, de către Cultele Protestante. Curtea va achiesa la concluziile Episcopului Marius Leontiuc Sebastian, subliniind dispoziţiile versetul 16 din Ioan capitolul 3 din Biblie, „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu să moară, pentru că oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică”. Cerinţa impusă de Biblie, este atât de clară, încât nu are nevoie de interpretare. Cuvintele „oricine crede în El” înglobează orice tip de credincios de la ortodox, catolic, protestant, până la neoprotestant şi harismatic. Este adevărat că există izolate anumite convingeri cum ar fi Biserica Adventistă care în anumite locuri susţine că numai credincioşii adventişti sunt mântuiţi, făcând abstracţie de o astfel de cerinţă imperativ expresă a Bibliei. Şi o astfel de practică este tot obrăznicie trecând în limita „urăciunea pustirii în locul care nu se cuvine”. Prin urmare botezul, căsătoria, împartăşania, înmormântarea ca acte de cult inclusiv hirotonirea sunt pe deplin valabile în Biserica Protestantă, chiar dacă acestea au fost efectuate de către o altă biserică creştină. Din considerenţele mai sus amintite rezultă că acţiunea de contestare ridicată de Viceepiscop este neîntemeiată, la fel şi susţinerile acestuia în faţa instanţei din data de 12-06-2008.

Al trei-lea subiect doctrinar este legat de transferul enoriaşilor dintr-un cult în celălalt referitor şi la particularităţilor speţelor invocate. Judecătorul şi Arhiereul vor reţine ca Episcopul Leontiuc Marius a acţionat corect chiar dacă Canonul 36 Lutheran dispune că de actele de cult beneficiează credincioşii Bisericii. Curtea va aminti că un astfel de canon a apărut în contextul persecuţiei inchiziţiei din partea Bisericilor Tradiţionale însă acel fenomen a dispărut şi nu mai este de actualitate. Pe de altă parte ubi  canonus nondistinguit, nec nos distinguere debemus, deci canonul nu distinge care credincioşi şi ai cărei Biserici şi nici noi nu vom distinge astfel încât este suficient ca un credincios să aparţină unei Biserici Creştine pentru a beneficia de actele de cult dispuse de Biserica Protestantă. Pe de altă parte în sintagma de doctrină CORPUS CHRISTI versus PAX DOMINI sub credinţa Biblică „Eu păstoresc sfeştnicul celor sapte biserici” rezumă că Biserica este un organism viu spiritual ce nu se îngrădeşte la cadrul unui sau altui tip doctrinar. Din acest motiv orice credincios care îşi insuşeşte convingerile protestante şi a fost botezat într-o Biserică Tradiţională ori Neoprotestantă este primit în Biserica Protestantă printr-un simplu act de transfer. De aceea Curtea consideră că Episcopul Leontiuc Marius nu doar că nu a încălcat canoanele dar mai mult a contribuit la perpetuarea înfrăţirii bisericilor.

Faţă de solicitarea unei îndrumări Curtea o va admite şi se gaseşte competenţă în a decide astfel, îndrumarea fiind necesară pentru următoarele considerente:

– atât convenţia dela Veneţia semnată de statele membre ale Consiliului Europei înputernicesc această Curte în a rezolva divergenţe de doctrină dar şi puncte de vedere asupra unor libertăţi, cât şi statutul convenţiei Evaghelice care încredinţează interpretarea şi soluţionarea unor divergenţe de către Culte.

– este necesar ca politicile religioase ale lojelor şi ordinenelor protestante ce promovează ecumenismul, să-şi găsească înfăptuire pe deplin. Curtea va aminti că unul din sloganurile doctrinei protestante regăsite chiar în curente politice este cel de egalitate şi fraternitate.

– faţă de atitudinea Viceepiscopului din Serbia care nu este conformă politicii ecumerice a Bisericii, Curtea va adresa un advertisment scris separat de decizia prezentă amintindu-i că în situaţia în care în jurul său sau în jurul oricărui alt Cler Protestant există cleri din alte culte care resping colaborarea şi care manifestă chiar şi ostilitatea, colaborarea nu este obligatorie. Curtea va aduce aminte că într-o speţă similară a interzis finanţarea construirii unui locaş de cult neoprotestant din România tocmai pentru că unul din pastorii acelei biserici a lansat un atac în predicile sale asupra unui aşa zis libertinism protestant. În consecinţă colaborarea nu este imperativă atunci când ea nu poate avea loc însă consecinţele de politică interconfesionale nu se pot răsfrânge asupra individului. Prin faptul ca Episcopul Marius Leontiuc indirect prin corpul sau de lucru  episcopal a dispus slujbă de căsătorie în catedrală şi nu doar într-o biserică de parohie, acesta a dat eficienţă ca eveniment salutabil căsătoriei de acest fel.

Pentru aceste cauze şi motive.

În numele Convencţiei şi Doctrinei.

Curtea Internaţională.

DECIDE

– respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de Viceepiscopul Novi-Sadu-lui din Serbia împotriva deciziei nr.9/2007/EP a Episcopului Protestant Leontiuc Marius.

dispune ca doctrina obligatorie recunoaşterea actelor de cult efectuate de Bisericile Tradiţionale şi Neoprotestante în Biserica Protestantă Evanghelică şi celelalte culte protestante, în măsura în care acestea nu contravin Doctrinei.

– fără cale de atac. Definitivă.

Dată şi pronunţată 21-12-2009,la Vienadupă un timp de deliberarea de 1 an şi 6 luni.

Judecător: Pripitu Teodor Alexandru.


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: