Posted by: leontiucmarius | May 16, 2012

Marius Leontiuc – Comitetul ONU pentru Drepturile Omului decizia ,, Winata vs. Australia”

Comitetul pentru Drepturile Omului

Winata v. Australia

Comunicarea nr 930/2000

sursa   http://www.bayefsky.com/html/120_australia930.php

26 iulie 2001

CCPR/C/72/D/930/2000

Vizualizari

Inscrisa de: Dl. Hendrick Winata şi doamna Li Deci, Lan (reprezentat de un avocat,

                        Anne O’Donoghue)

Presupusele victime: Autorii şi fiul lor, Barry Winata

Statul parte: Australia

Data comunicării: 11 mai 2000 (prezentarea iniţială)

            Comitetul pentru Drepturile Omului, înfiinţat în temeiul articolului 28 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,

            Reuniunea la 26 iulie 2001,

            După ce a încheiat examinarea de comunicare 930/2000 prezentat Comitetului pentru Drepturile Omului de către domnul Hendrick Winata şi doamna Li Lan Deci, în conformitate cu Protocolul Opţional la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice,

            După ce a luat în considerare toate informaţiile puse la dispoziţie în scris de către autor de comunicare, şi parte de stat,

            Adoptă următoarele:

Vizualizari prevăzute la articolul 5, alineatul 4 din Protocolul Opţional

1. Autorii de comunicare, din 4 mai 2000, sunt Hendrik Winata, născut la 09 noiembrie 1954 şi a Deci Lan Li, născut la 08 decembrie 1957, ambele resortisanţi anterior indoneziene, dar în prezent apatrizi, de asemenea, scris pe numele fiului lor Winata Barry, născut pe 2 iunie 1988 şi un australian naţionale. Autorii se plâng că eliminarea propusă a părinţilor din Australia către Indonezia ar constitui o încălcare a articolelor 17, 23, paragraful 1, şi 24, paragraful 1, din Pactul de către statul-parte. Acestea sunt reprezentate de avocat.

Faptele aşa cum sunt prezentate

2.1 La 24 august 1985 şi 06 februarie 1987, domnul şi doamna Li Winata a ajuns în Australia pe o viză de vizitator şi o viză de student, respectiv. În fiecare caz, după expirarea a vizelor relevante la 9 septembrie 1985 şi 30 iunie 1988, respectiv, ei au rămas ilegal în Australia. În Australia, Dl. Winata şi doamna Li sa întâlnit şi a început o relaţie de facto asemănător la căsătorie, şi au un fiu ani treisprezece ani, Barry, născut în Australia, la 2 iunie 1988.

2.2 La 2 iunie 1998, în virtutea naşterii sale în această ţară şi are reşedinţa acolo timp de 10 ani, Barry dobândit cetăţenia australiană. La data de 3 iunie 1998, domnul şi doamna Li Winata depus cereri combinate pentru o viză de protecţie cu Departamentul de Afaceri Imigrare şi multiculturală (DIMA), bazat, în general, pe o creanţă pe care s-au confruntat din cauza persecuţiei în Indonezia pentru a etnie chineză şi de religie catolică . La 26 iunie 1998, delegat ministrul a refuzat să acorde o viză de protecţie.

2.3 La 15 octombrie 1998, (1), dl Winata şi reprezentantul doamnei Li în Jakarta a depus o cerere Ambasadei Australiei de a migra în Australia, pe baza unui “părinte Visa subclasa 103”. O cerinţă pentru o astfel de vize, dintre care 500 sunt acordate în prezent pe an, este faptul că solicitantul trebuie să fie în afara Australiei atunci când se acordă viza. Potrivit avocatului, în felul acesta ar putea fi de aşteptat ca domnul Winata şi doamna Li-ar confrunta cu o întârziere de mai mulţi ani înainte ca acestea ar putea să se întoarcă în Australia, în conformitate cu vize mamă.

2.4 La 25 ianuarie 2000, Tribunalul opinie pentru Refugiaţi (RRT) a afirmat decizia DIMA de a refuza o viză de protecţie. RRT, examinarea drepturile autorilor “refugiat în conformitate cu articolul 1A (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor (astfel cum a fost modificat) numai, a constatat că, deşi domnul Winata şi doamna Li-au pierdut cetăţenia din Indonezia au fost absent din această ţară pentru o astfel de mult timp, nu ar fi dificultate in aceasta re-dobândirea. (2) În plus, pe baza unor informaţii recente din Indonezia, RRT a considerat că, în timp ce posibilitatea de a fi prins în conflict rasiale şi religioase nu au putut fi decontate, Outlook din Indonezia a fost îmbunătăţirea şi orice şansă de persecuţie în cazul particular a fost de la distanţă. RRT în mod special a constatat ca sarcina sa a fost limitata numai la o examinare a unui refugiat dreptul la o viză de protecţie, şi nu putea să ia în considerare dovezile mai largă a vieţii de familie în Australia.

2.5 Pe baza consultanţei juridice că orice cerere de revizuire judiciară a deciziei de RRT nu a avut nici perspectivele de succes, domnul si doamna Li Winata nu au o cale de atac a deciziei. Cu trecerea perioadei de depunere obligatorie şi non-extensibil de 28 de zile de la decizia de a avea acum a trecut, domnul şi doamna Li Winata nu pot urmări acest bulevard.

2.6 La 20 martie 2000, (3), Dl. Winata şi doamna Li aplicat la Ministrul Afacerilor Imigrare şi multiculturală, solicită exercitarea în favoarea lor, pe motive întemeiate şi plină de compasiune a lui non-executorie apreciere. (4) Cererea, bazându-se inter alia pe articolele 17 şi 23 din Pact, citat “circumstanţe puternice, pline de compasiune astfel încât să le recunoască eşecul ar duce la un prejudiciu ireparabil şi dificultăţi în continuare la o familie australian”. Cererea a fost însoţită de un raport de pagina a doua şi jumătate de psihiatrie autori şi efectele posibile ale unei eliminare în Indonezia. (5) La 6 mai 2000, ministrul a decis împotriva exercitării puterii sale discreţionare. (6)

Plângerea

3.1 Autorii susţin că îndepărtarea lor de la Indonezia ar încălca drepturile de toate cele trei presupuse victime în temeiul articolelor 17, 23, paragraful 1, şi 24, alineatul 1.

3.2 În ceea ce priveşte protecţia de intervenţie ilicită sau arbitrare, cu viaţa de familie, protejate în temeiul articolului 17, autorii susţin că, de facto, relaţiile sunt recunoscute în conformitate cu legislaţia australiană, inclusiv în regulamentele de migraţie, şi că ar trebui să existe nici o îndoială că relaţia lor ar fi atât de recunoscut de către instanţele judecătoreşti australiene. Relaţia lor cu Barry ar fi, de asemenea, recunoscut ca o “familie” de către Australia. Ei susţin că este clar din raportul de psihiatrie că există viaţă de familie puternică şi eficientă.

3.3 Autorii susţin că o eliminare care separă părinţii de la un copil aflat în întreţinere, aşa cum se pretinde ar putea avea loc, în acest caz, dacă au fost Barry să rămână în Australia, se ridică la o “interferenţă”, cu care unitatea familiei. În timp ce a recunoscut că eliminarea de domnul Winata şi doamna Li este legală în dreptul intern în temeiul Migration Act, autorii citează Comentariu Comitetului General de la 16 la efectul pe care orice intervenţie trebuie să fie, de asemenea, în conformitate cu prevederile, scopurile şi obiective ale Pactului şi să fie rezonabil, în circumstanţele particulare.

3.4 Autorii susţin că în cazul în care urmează să fie eliminate, singurul mod de a evita separarea lor de Barry este pentru el să plece cu ei si se muta in Indonezia. Ei susţin, totuşi, că Barry este pe deplin integrată în societate australian, nu vorbeşte nici indoneziană, nici chineză, şi nu are legături culturale cu Indonezia, deoarece el a trăit întotdeauna în Australia. Barry este descrisă de către raportul de psiholog ca “un interior de Vest din Sydney multicultural băiat australian chineză, cu toate cele mai bune caracteristici ale culturii şi subculturii [care] ar fi complet la mare şi la risc considerabil în cazul în care forţa de tracţiune în Indonezia”. Alternativ, autorii susţin că ar fi de neconceput şi foarte dăunător pentru a rupe unitatea familiei şi a stabilit în Australia, Barry deriva ei, dacă acesta a fost de a fi plecat de acolo în timp ce s-au întors în Indonezia. Oricum, spun autorii, eliminarea ar fi arbitrară şi nerezonabilă.

3.5 În ajunge la această concluzie, autorii se referă la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în interpretarea art analog 8 din Convenţia Europeană a fost, în general, restrictive faţă de cei care caută de intrare într-un stat în scopul de “familie creaţie “, în timp ce adoptarea unei abordări mai liberală a familiilor existente deja prezente în stat. Autorii cer că o abordare similară să fie luată de Comitetul, în timp ce argumentând că dreptul la articolul 17 din Pactul este mai puternică decât articolul 8 din Convenţia europeană, în care acesta nu este exprimat ca obiect la orice condiţii, şi că, prin urmare, a individului dreptul la viaţa de familie va fi capitală, mai degrabă decât echilibrată împotriva oricărui stat dreptul de a interfera cu familia.

3.6 În ceea ce priveşte articolele 23 şi 24, autorii nu se dezvolta nici o argumentare specifică, alta decât să se constate că articolul 23 este exprimat în termeni mai puternice decât articolul 12 al Convenţiei Europene, şi că articolul 24 se adresează în mod special de protecţie a drepturilor copilului ca atare, sau ca un membru al unei familii.

Statul-parte observaţiile cu privire la admisibilitatea şi fondul de comunicare

4.1 Statul-parte susţine că cererile de autori sunt inadmisibile pentru eşecul de a epuiza căile de atac interne, pentru incompatibilitate cu prevederile Pactului, şi (în parte) pentru fundamentarea insuficientă.

4.2 În ceea ce ne-epuizarea căilor de recurs interne, statul-parte susţine că cele trei căi de atac rămân disponibile şi eficiente. În primul rând, autorii nu au reuşit să caute, astfel cum este prevăzut în Legea privind migraţia, revizuirea judiciară în Curtea Federală (împreună cu apelurile ulterioare posibile) de decizie RRT din 25 ianuarie 2000. Deşi timpul a trecut acum pentru a aduce o astfel de cerere, statul-parte se referă la decizia Comitetului în NS c. Canada (7) că un eşec de a epuiza o cale de atac, în timp, înseamnă că nu căile de atac interne disponibile au fost epuizate. În al doilea rând, autorii ar putea aplica cu titlu de remediu constituţional de revizuire judiciară în Înalta Curte, care ar putea direcţiona RRT să reconsidere problema în conformitate cu legislaţia în cazul în care o eroare de drept în cauză este stabilit. Statul-parte ia act de jurisprudenţa Comitetului că simplele îndoieli cu privire la eficacitatea unei căi de atac nu scuteşte un autor de a le urmări. În absenţa de consiliere juridică furnizate de autorii care o cerere de revizuire judiciară nu ar avea şanse de succes, autorii nu se poate spune că a demonstrat în mod convingător că aceste căi de atac nu ar fi eficiente.

4.3 În cele din urmă, notele de stat de partid care autorii s-au aplicat pentru vize mamă. În timp ce autorii ar trebui să plece din ţară să aştepte acordarea de vize şi ar fi “coada de aşteptare” cu alţi solicitanţi, nu ar trebui să aştepte o perioadă nedeterminată. Florin-ar putea trăi cu autorii în Indonezia până la vizele au fost acordate, sau să continue şcolarizarea în Australia.

4.4 În ceea ce priveşte incompatibilitatea cu dispoziţiile Convenţiei, statul-parte susţine că afirmaţiile autorilor nu intră în ceea ce priveşte orice drept recunoscute de Pact. Statul-parte susţine că Pactul recunoaşte, în articolele 12, paragraful 1, şi 13, dreptul părţilor de stat de a reglementa intrarea străinilor pe teritoriul lor. În cazul în care autorii sunt eliminate din Australia, va fi din cauza faptului că au rămas ilegal în Australia după expirarea vizelor lor. Pactul nu garantează autorii dreptul de a rămâne în Australia sau să stabilească o familie aici, după ce locuiesc în Australia, în mod ilegal şi cu bună ştiinţă.

4.5 În ceea ce ne-a fundamentarea acuzaţiile, statul-parte susţine că, în ceea ce priveşte articolele 23, paragraful 1, şi 24, paragraful 1, autorii au furnizat suficiente dovezi pentru a susţine pretenţiile lor. Autorii susţin că pur şi simplu parte statul ar încălca aceste dispoziţii în cazul în care acestea să fie eliminate, dar ele nu oferă detalii în ceea ce priveşte aceste afirmaţii. Statele de stat de partid că atât natura acestor afirmaţii particulare şi modul în care dovezile furnizate se referă la ele este clar de la comunicare. Dovezi şi argumente furnizate se referă doar la articolul 17.

4.6 cu privire la temeinicia cererii în temeiul articolului 17, statul parte note de la început înţelegerea a domeniului de aplicare al dreptului în acest articol. Spre deosebire de dispoziţiile corespunzătoare din Convenţia Europeană, restricţii privind articolul 17 nu se limitează la cele “necesare” pentru a atinge un set prescris de scopuri, dar, mai flexibil, trebuie să fie pur şi simplu rezonabilă şi nu arbitrar în raport cu un scop legitim Legământ. Stat parte se referă la lucrările pregătitoare ale Pactului, care sunt clar că intenţia a fost că statele părţi nu ar trebui să fie limitată în mod inutil de către o listă de excepţii de la articolul 17, dar ar trebui să fie în măsură să stabilească modul în care principiul ar trebui să aibă efect. (8)

4.7 Revenind la cazul special, statul-parte, în timp ce nu obiectează la clasificarea autori ca o “familie”, susţine că eliminarea a autorilor, nu ar constitui “interferenţă”, cu familia, şi că, în orice caz, o astfel de pas nu ar fi arbitrară sau nejustificată, în condiţiile.

4.8 În ceea ce priveşte “interferenţă”, partidul de stat susţine că, în cazul în care autorii au fost eliminate, se va lua nicio măsură pentru a preveni Barry, de asemenea, lăsând cu ei să trăiască în Indonezia, în cazul în care familia ar putea continua să trăiască împreună. Nu există dovezi că ar fi în imposibilitatea de a trăi ca o familie, iar RRT nu a gasit nici un pericol de persecuţie pentru ei. Recunoscând în acelaşi timp o întrerupere a educaţiei lui Barry, în acest caz, statul parte susţine acest lucru nu se ridică la “interferenta cu familia”. (9) Se subliniază faptul că este comun pentru copiii de toate vârstele să se mute cu părinţii la noi ţări pentru diferite motive.

4.9 Statul-parte arată că Barry nu are rude în alte decât părinţii săi Australia, întrucât există un număr semnificativ de rude apropiate, în Indonezia, cu care autorii rămână în contact cu şi care ar fi în cazul în care ceva imbunatati viata lui Barry de familie. Statul-parte susţine că, prin urmare, cum ar fi Convenţia Europeană, Pactul ar trebui să fie interpretat în aşa fel încât să nu pentru a garanta viaţa de familie într-o anumită ţară, ci pur şi simplu, viaţa de familie eficientă, care poate fi oriunde.

4.10 Alternativ, în cazul în care Barry a fost să rămână în Australia, familia ar putea să-l viziteze şi, în orice caz, să menţină legătura cu el. Aceasta este aceeaşi situaţie ca multi copii se confruntă în şcoli-internat, precum şi separarea fizică nu poate însemna că unitatea familiei nu există. În orice caz, decizia cu privire la care dintre aceste opţiuni părinţilor optează este pur lor, şi nu rezultatul unor acţiuni de partid de stat, şi, prin urmare, nu se ridică la “interferenţe”. Mai mult decât atât, indiferent de decizie, statul parte va face nimic pentru a preveni relaţiile familiei de a continua şi în curs de dezvoltare.

4.11 Chiar dacă eliminarea poate fi considerat o ingerinţă, statul-parte susţine, acţiunea nu ar fi arbitrară. Autorii au venit în Australia, pe termen scurt de vize pe deplin conştienţi de faptul că acestea au fost obligate sa paraseasca Australia, atunci când vize a expirat. Eliminarea lor va fi rezultatul a solicitanţilor care au depăşit termenul vizelor lor, care erau conştienţi permis doar de şedere temporară, şi să rămână ilegal în Australia, de peste 10 ani. (10) Legile care necesită eliminarea lor în aceste condiţii sunt bine stabilite şi general aplicabile. Funcţionare a acestor legi care reglementează eliminarea nu este nici capricioasă, nici imprevizibile, şi este un mijloc rezonabil şi proporţional de a atinge un scop legitim în cadrul Pactului, care este controlul imigraţiei.

4.12 În aceste condiţii, autorii au ştiut atunci când Barry a fost născut ca exista un risc pe care nu le-ar putea să rămână şi să ridice Barry în Australia. Nu a fost demonstrat că există obstacole semnificative în calea de instituire a unei familii din Indonezia, şi vor fi re-acorda indonezian cetăţenia în cazul în care se aplică pentru aceasta. Ambii autori au primit şcolarizarea lor în Indonezia, vorbi, citi şi scrie indoneziană şi au lucrat în Indonezia. Ei vor fi capabili să ridice Barry într-o ţară a cărei limbă şi de cultură care sunt familiarizaţi cu, aproape de alţi membri ai familiei. Barry înţelege o cantitate semnificativă de pe piaţa internă indoneziană, şi, prin urmare, orice barieră limbaj care Barry s-ar confrunta ar fi destul de minor şi, având în vedere vârsta sa tânără, ar putea fi destul de uşor de depăşit. Nici nu ar fi nerezonabil dacă autorii aleşi pentru el să rămână în Australia, pentru el ar fi capabil de a menţine contactul cu părinţii săi şi să aibă acces la toate formele de sprijinul oferit copiilor separaţi de părinţii lor.

4.13 Alte dovezi de rezonabil de eliminare este faptul că cererile de autori pentru vize de protecţie au fost determinate pe fapte lor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în general, de stabilire a unor criterii obiective, bazate pe obligaţii internaţionale din Australia, şi confirmată în apel. În timp util, a autorilor cererilor de vize mamă se va face conform legii, şi este rezonabil ca autorii de cerere să fie luate în considerare împreună cu alte persoane care depun plângeri similare.

4.14 stat parte se referă la jurisprudenţa Comitetului în cazul în care acesta a constatat nici o încălcare a articolului 17 (sau articolul 23), în cazurile de deportare în care autorii au existente familii din statul de primire. (11) În plus, un factor de o importanţă deosebită este dacă persoanele în cauză au avut o încredere legitimă a vieţii de familie în continuă pe teritoriul statului anumit. Cazurile au decis în faţa Curţii Europene susţine o astfel de distincţie între cazurile de familii care locuiesc într-un stat în mod legal şi, respectiv, în mod ilegal.

4.15 Cu titlu de exemplu, în Boughanemi c. Franţa (12) Curtea Europeană a constatat deportare a reclamantelor compatibil cu articolul 8, unde ar fi avut reşedinţa în Franţa ilegal, chiar dacă el a avut o familie existente în Franţa. În circumstanţele Cruz Varas împotriva Suediei (13), în mod similar, Curtea a constatat expulzarea imigranţilor ilegali compatibile cu articolul 8. În Bouchelka c. Franţa (14), în cazul în care solicitantul a revenit în Franţa ilegal, după o deportare şi a construit o familie (inclusiv cu o fiica), Curtea a constatat nici o încălcare a articolului 8 din deportarea lui reînnoit. Prin contrast, în Berrehab c. Ţările de Jos (15), Curtea a constatat o încălcare în îndepărtarea de tatăl unui copil de tineri din ţară în cazul în care copilul a locuit în cazul în care tatăl ar fi locuit acolo în mod legal pentru un număr de ani. (16)

4.16 În consecinţă, statul-parte susţine că elementul de stabilire ilegal de o familie într-un stat este un factor de ponderare puternic în favoarea statului a fi capabil să ia măsuri care, în cazul în care familia ar fi avut reşedinţa în mod legal în statul, ar putea avea altfel a fost contrară articolului 17. După cum Curtea Europeană a constatat, la articolul 8 din Convenţia Europeană nu garantează locul cel mai potrivit pentru a trăi, (17) şi un cuplu nu poate alege locul de reşedinţă pentru familia sa prin simpla ilegal rămas în statul doreşte să ridice de familie şi de a avea copii în acest stat. Rezultă că autorii, care locuiesc în Australia, în mod ilegal şi pe deplin conştient de riscul pe care acestea nu ar putea să rămână şi să ridice o familie din Australia, nu se poate aştepta în mod rezonabil să rămână în Australia, şi eliminarea lor nu este contrară arbitrar la articolul 17.

4.17 În ceea ce priveşte articolul 23, paragraful 1, statul-parte se referă la garanţiile instituţionale oferite de acest articol. (18) Se afirmă că familia este o unitate fundamentală şi de importanţa sa socială se acordă recunoaştere implicită şi explicită, inclusiv prin permiterea parintilor de a aplica pentru vize astfel încât acestea să poată trăi împreună cu copiii lor în Australia (ca autorii s-au făcut) şi furnizarea de părinţi privilegii speciale în comparaţie cu alţi imigranţi. Articolul 23, ca şi articolul 17, trebuie să fi citit de drept din Australia, în conformitate cu dreptul internaţional, să ia măsuri rezonabile pentru a controla de intrare, şedere şi expulzare a străinilor. Ca RRT constatat autorii nu sunt refugiaţi şi nu suferă o şansă reală de rău în Indonezia (19), şi ca Barry poate să rămână în Australia participa la educaţie sau de a reveni la Indonezia, la discreţia autorilor, existenţa a familiei nu ar fi fi ameninţate sau afectate în caz de returnare.

4.18 În ceea ce priveşte articolul 24, paragraful 1, statul-parte se referă la o serie de măsuri legislative şi programe concepute special pentru a proteja copiii şi de a oferi asistenţă pentru copii în situaţie de risc. (20) îndepărtarea de autori din Australia nu este o măsură îndreptată de la Barry, care, ca un cetatean australian (începând din iunie 1998 numai), are dreptul de a locui în Australia, indiferent de locul în care locuiesc părinţii lui. Eliminarea Autorii s-ar fi o consecinţă a ei locuieşte în Australia ilegal, mai degrabă decât o lipsă de măsuri adecvate de protecţie pentru copii. Când Barry sa născut, autorii au fost pe deplin conştienţi de riscul pe care le-ar într-o zi să se întoarcă în Indonezia.

4.19 Statul-parte susţine că eliminarea din autorii ar implica nici un eşec de a proteja în mod adecvat Barry ca un minor sau afecta el. Atât delegat al ministrului pentru afaceri Imigrare şi multiculturală şi RRT a constatat că nu mai era decât un risc de la distanţă, care autorii s-ar confrunta persecuţie în Indonezia, şi nici o dovada a fost prezentat pentru a sugera că Barry ar fi la orice risc mai mare de persecuţie, dacă el a mers în Indonezia cu părinţii săi.

4.20 Adoptarea argumentarea sa în conformitate cu articolul 17 privind “interferenţă”, cu familia, statul-parte susţine că nu există obstacole semnificative în calea Barry continua o viaţă normală, în Indonezia, cu familia sa. Statul-parte contestă avizul de psihiatrie în sensul că, dacă Barry întors cu autorii el ar fi “complet de la mare şi la risc considerabil în cazul în care forţa de tracţiune în Indonezia”. Acesta susţine că în timp ce întreruperea la rutina lui Barry poate face trecerea la Indonezia dificil pentru el la început, vârsta lui, de fundal multicultural (21) şi de înţelegere a indonezian înseamnă că este posibil să se adapteze rapid. Barry ar putea continua o bună şcolarizare, în Indonezia, în compania fizică şi emoţională a autorilor (care s-au născut, crescut şi a trăit cea mai mare din viaţa lor acolo), precum şi alte rude apropiate, în subsidiar, în cazul în care el alege, în calitate de cetăţean australian ar fi, de asemenea, dreptul de a finaliza şcolarizarea sa ridicat şi învăţământul terţiar în Australia. În timp ce acest lucru ar însemna separarea de la autorii, este comun pentru a nu copiii să locuiască cu părinţii lor în timpul liceului şi în timp ce participa la învăţământul terţiar, şi este comun pentru copii si adulti tineri din ţările sud-est asiatice pentru a participa la şcoală şi universitate în Australia. Ca un cetăţean australian, el va fi protejat în măsura în care este posibil complet în conformitate cu legislaţia australiană şi ar primi aceeaşi protecţie care este dat la alţi copii australieni, care traiesc in Australia fără părinţii lor.

Comentariile autorului pe observaţiile partidului statului

5.1 În ceea ce priveşte admisibilitatea comunicării, contestă afirmaţiile autorului partidului de stat pe epuizarea căilor de atac locale, de incompatibilitate cu Pactul şi fundamentarea insuficientă.

5.2 În ceea ce priveşte epuizarea căilor de atac locale, autorul susţine că cerinţa de a epuiza căile de atac interne trebuie să însemne că plângerea special, este prezentat la orice organe de stat disponibil, înainte ca plângerea este prezentat comitetului. Căile de atac susţinut de către statul parte în continuare să fie disponibile se referă la procesul de refugiat şi a evaluărilor sale de teama de persecuţie. Cu toate acestea, plângerea aici nu se referă la orice probleme de refugiaţi, se referă mai degrabă Bur interferenţa cu viaţa de familie cauzate de eliminarea a autorilor. În consecinţă, autorul susţine că nu poate exista nici o cerinţă de a exercita o cerere de refugiat atunci când plângerea se referă la unitatea familiei.

5.3 În ceea ce priveşte comun mamă cererea de viză, autorul notează că autorii ar trebui sa paraseasca Australia, stabilirea până a cererii în cazul în care, chiar dacă de succes, acestea ar trebui să rămână pentru mai mulţi ani înainte de a reveni în Australia. În orice caz, Departamentul de Statistică arată că imigraţia nu vizele mamă, la toate au fost emise de către autorităţile australiene din Jakarta între 1 septembrie 2000 şi 28 februarie 2001, iar timpul mediu de procesare la nivel mondial de astfel de vize este de aproape patru ani. Având în vedere disputele politice actuale cu privire la aceste vize, aceste întârzieri de creştere va fi statul-parte de admitere propriu. (22) în ceea ce autorul întârzieri inacceptabile, cum ar fi în mod clar şi în mod evident nerezonabilă.

5.4 În ceea ce priveşte propunerile partidului statului că afirmaţiile autorilor sunt incompatibile cu prevederile Pactului, în special articolul 12, alineatul 1, şi 13, autorii se referă la comentariu Comitetului General 15. Care afirmă că în timp ce Pactul nu recunoaşte dreptul străinilor de a intra sau de şedere pe teritoriul unui stat-parte, un străin poate să se bucure de protecţia Pactului, chiar şi în ceea ce priveşte intrarea sau de şedere în cazul în care, printre altele, aspectele legate de respectarea vieţii de familie apar. Autorii consideră articolul 13 nu sunt relevante pentru acest context.

5.5 Autorii obiecţii la argumentul statului-parte care cererea de încălcare a articolelor 23, alineatul 1, şi 24, paragraful 1, nu au fost întemeiate. Autorii afirmă că faptele de cerere se referă la aceste dispoziţii, în plus faţă de articolul 17, şi susţin că o încălcare a articolului 17 se poate ridica, de asemenea, o încălcare a garanţiilor instituţionale în articolele 23 şi 24.

5.6 Pe fond, autorii consideră depunere parte de stat de primar de a fi faptul că nu există niciun motiv de ce Barry nu ar putea reveni în Indonezia pentru a trăi cu ele, dacă acestea sunt eliminate. Autorii susţin acest lucru este în contradicţie cu dovezile psihologice disponibile furnizate de ministru şi ataşat la comunicare. Autorii susţin de asemenea că, în ceea ce priveşte sugestia ca Barry să rămână (nesupravegheat), în Australia, în aşteptarea rezultatului cererii lor de re-intrare, că acest lucru ar fi imposibil în mod clar şi nu în interesul lui Barry. Autorii nu au acces la fondurile necesare pentru Barry să studieze la şcoala-internat, şi nu este nimeni disponibil pentru a prelua grija lui Barry, în absenţa lor.

Probleme şi procedura în faţa Comitetului

6.1 Înainte de a lua în considerare orice cerere cuprinse într-o comunicare, Comitetul pentru Drepturile Omului trebuie, în conformitate cu regula 87 din regulamentul său de procedură, să decidă dacă este sau nu admisibilă în conformitate cu Protocolul Opţional la Pactul.

6.2 În ceea ce priveşte argumentele partidului statului, care căile de atac interne disponibile nu au fost epuizate, Comitetul observă că cele două recursuri propuse de decizia RRT sunt măsuri suplimentare în procesul de determinare de refugiat. Cererea în faţa Comitetului, cu toate acestea, nu se referă la aplicarea autorilor original pentru recunoaşterea statutului de refugiat, ci mai degrabă să cererea lor separată şi distinctă a li se permite să rămână în Australia, pe motive de familie. Statul-parte nu a furnizat Comisiei orice informaţii cu privire la căile de atac disponibile pentru a contesta decizia ministrului de a nu le permite să rămână în Australia pe aceste motive. De prelucrare a cererii de autori pentru o viză de mamă, care le cere să părăsească Australia, pentru o perioadă semnificativă de timp, nu poate fi considerată ca o cale de atac interne disponibile împotriva deciziei ministrului. Prin urmare, Comisia nu poate accepta argumentul statului-parte care comunicarea este inadmisibilă pentru omisiunea de a epuiza căile de atac interne.

6.3 În ceea ce priveşte argumentul statului-parte care cererile sunt în cererile de esenţă de şedere de deturnări străinilor prezenţi şi în consecinţă, incompatibil cu Pactul, Comitetul constată că autorii nu pretind doar că au un drept de şedere în Australia, dar că, prin forţându-le să părăsească partidul de stat ar fi arbitrar interferează cu viaţa lor de familie. În timp ce străinii nu poate, ca atare, au dreptul de şedere pe teritoriul unui stat parte, statele părţi sunt obligate să respecte şi să asigure toate drepturile lor în cadrul Pactului. Afirmaţia că acţiunile partidului de stat ar interfera arbitrar cu viaţa de familie a autorilor “se referă la o presupusă încălcare a unui drept care este garantat în conformitate cu Pactul pentru toate persoanele. Autorii au această solicitare motivată suficient în scopul de admisibilitate şi ar trebui să fie examinate pe fond.

6.4 În ceea ce priveşte pretenţiile partidului statului că pretinsele încălcări ale articolului 23, paragraful 1, şi articolul 24, paragraful 1, nu au fost întemeiate, Comitetul consideră că faptele şi argumentele prezentate ridica probleme transversale între toate cele trei dispoziţii ale legământ. Comitetul consideră că este util să se ia în considerare aceste prevederi care se suprapun, în legătură cu fiecare altă parte, la etapa de fond. Se găseşte plângeri în aceste capete, prin urmare, întemeiate pentru scopuri de admisibilitate.

6.5 În consecinţă, Comitetul consideră comunicarea ca admisibilă invocat şi veniturile, fără întârziere, la o examinare a meritelor sale. Comitetul a considerat de comunicare, în lumina tuturor informaţiilor puse la dispoziţie de către părţi, în conformitate cu articolul 5, paragraful 1, din Protocolul opţional.

7.1 În ceea ce priveşte cererea de încălcare a articolului 17, Comitetul ia act de argumentele partidului statului că nu există nici o “interferenţă”, ca decizia de a Barry va însoţi părinţii săi în Indonezia, sau să rămână în Australia, care determină, în acest din urmă caz fizic de separare, este pur şi simplu o problemă de familie şi nu este obligat de acţiunile statului. Comitetul ia notă de faptul că pot exista cazuri în care într-adevăr, refuzul unui stat parte pentru a permite un membru al unei familii de a rămâne pe teritoriul său ar implica ingerinţă în viaţa de familie care persoane. Cu toate acestea, simplul fapt că un membru al familiei are dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat parte nu înseamnă neapărat că necesită alţi membri ai familiei de a părăsi implică astfel de interferenţe.

7.2 În cazul de faţă, Comitetul consideră că o decizie a stat parte de a deporta doi părinţi şi de a obliga familia să aleagă dacă un copil de 13 ani, care a atins cetăţenia stat parte după ce am trăit acolo 10 ani, fie rămâne singur în parte de stat sau însoţeşte părinţii săi trebuie să fie considerate “amestec” cu familia, cel puţin în situaţiile în care, ca aici, modificări substanţiale ale vieţii de familie pe decontate vor fi urmate în fiecare caz. Problema se pune, astfel, dacă este sau nu astfel de interventie ar fi arbitrară şi contrară articolului 17 din Conventie.

7.3 Este cu siguranţă sancţionabile în conformitate cu Pactul că un stat parte poate solicita, în conformitate cu legile sale, de plecare a persoanelor care rămân în teritoriul său dincolo de permise de durată limitată. Nici nu este faptul că un copil se naste, sau prin efectul legii un astfel de copil primeşte cetăţenia, fie de la naştere sau la o dată ulterioară, suficient de sine pentru a face o deportare propusă de unul sau ambii părinţi arbitrar. În consecinţă, există posibilitatea semnificativă pentru statele părţi să pună în aplicare politica de imigrare şi de a cere plecarea de persoane prezente în mod ilegal. Această marjă de apreciere este, însă, nu de fond şi poate veni pentru a fi exercitată arbitrar, în anumite circumstanţe. În cazul de faţă, ambii autori au fost în Australia, de peste paisprezece ani. Fiul autorilor a crescut în Australia de la naşterea lui de 13 de ani în urmă, participarea la şcolile din Australia ca un copil obişnuit ar şi dezvoltarea relaţiilor sociale inerente în care. Având în vedere această durată de timp, este de datoria pe parte de stat pentru a demonstra factori suplimentari care justifică îndepărtarea de ambii părinţi, care merg dincolo de o simplă aplicare a legii sale de imigraţie, în scopul de a evita o caracterizare de arbitrar.

 

HUMAN RIGHTS COMMITTEE

 

Winata v. Australia

 

Communication No. 930/2000

 

26 July 2001

 

CCPR/C/72/D/930/2000

 

VIEWS

 

Submitted by: Mr. Hendrick Winata and Ms. So Lan Li (represented by counsel,

                        Anne O’Donoghue)

 

Alleged victims: The authors and their son, Barry Winata

 

State party: Australia

 

Date of communication:11 May 2000 (initial submission)

 

            The Human Rights Committee, established under article 28 of the International Covenant on Civil and Political Rights,

 

            Meeting on 26 July 2001,

 

            Having concluded its consideration of communication 930/2000 submitted to the Human Rights Committee by Mr. Hendrick Winata and Ms. So Lan Li under the Optional Protocol to the International Covenant on Civil and Political Rights,

 

            Having taken into account all written information made available to it by the author of the communication, and the State party,

 

            Adopts the following:

 

Views under article 5, paragraph 4, of the Optional Protocol

 

1. The authors of the communication, dated 4 May 2000, are Hendrik Winata, born 9 November 1954 and So Lan Li, born 8 December 1957, both formerly Indonesian nationals but currently stateless, also writing on behalf of their son Barry Winata, born on 2 June 1988 and an Australian national. The authors complain that the proposed removal of the parents from Australia to Indonesia would constitute a violation of articles 17, 23, paragraph 1, and 24, paragraph 1, of the Covenant by the State party. They are represented by counsel.

 

The facts as presented

 

2.1 On 24 August 1985 and 6 February 1987, Mr. Winata and Ms. Li arrived in Australia on a visitor’s visa and a student visa respectively. In each case, after expiry of the relevant visas on 9 September 1985 and 30 June 1988 respectively they remained unlawfully in Australia. In Australia Mr. Winata and Ms. Li met and commenced a de facto relationship akin to marriage, and have a thirteen year old son, Barry, born in Australia on 2 June 1988.

 

2.2 On 2 June 1998, by virtue of his birth in that country and residing there for 10 years, Barry acquired Australian citizenship. On 3 June 1998, Mr. Winata and Ms. Li lodged combined applications for a protection visa with the Department of Immigration and Multicultural Affairs (DIMA), based generally upon a claim that they faced persecution in Indonesia owing to their Chinese ethnicity and Catholic religion. On 26 June 1998, the Minister’s delegate refused to grant a protection visa.

 

2.3 On 15 October 1998, (1) Mr. Winata and Ms. Li’s representative in Jakarta lodged an application with the Australian Embassy to migrate to Australia on the basis of a “subclass 103 Parent Visa”. A requirement for such a visa, of which presently 500 are granted per year, is that the applicant must be outside Australia when the visa is granted. According to counsel, it thus could be expected that Mr. Winata and Ms. Li would face a delay of several years before they would be able to return to Australia under parent visas.

 

2.4 On 25 January 2000, the Refugee Review Tribunal (RRT) affirmed DIMA’s decision to refuse a protection visa. The RRT, examining the authors’ refugee entitlements under article 1A(2) of the Convention Relating to the Status of Refugees (as amended) only, found that even though Mr. Winata and Ms. Li may have lost their Indonesian citizenship having been absent from that country for such a long time, there would be little difficulty in re-acquiring it. (2) Furthermore, on the basis of recent information from Indonesia, the RRT considered that while the possibility of being caught up in racial and religious conflict could not be discounted, the outlook in Indonesia was improving and any chance of persecution in the particular case was remote. The RRT specifically found that its task was solely limited to an examination of a refugee’s entitlement to a protection visa, and could not take into account broader evidence of family life in Australia.

 

2.5 On the basis of legal advice that any application for judicial review of the RRT’s decision had no prospects of success, Mr. Winata and Ms. Li did not seek review of the decision. With the passing of the mandatory and non-extendable filing period of 28 days from the decision having now passed, Mr. Winata and Ms. Li cannot pursue this avenue.

 

2.6 On 20 March 2000, (3) Mr. Winata and Ms. Li applied to the Minister for Immigration and Multicultural Affairs, requesting the exercise in their favour on compelling and compassionate grounds of his non-enforceable discretion. (4) The application, relying inter alia on articles 17 and 23 of the Covenant, cited “strong compassionate circumstances such that failure to recognize them would result in irreparable harm and continuing hardship to an Australian family”. The application was accompanied by a two and a half page psychiatric report on the authors and possible effects of a removal to Indonesia. (5) On 6 May 2000, the Minister decided against exercising his discretionary power. (6)

 

The complaint

 

3.1 The authors allege that their removal to Indonesia would violate rights of all three alleged victims under articles 17, 23, paragraph 1, and 24, paragraph 1.

 

3.2 As to the protection of unlawful or arbitrary interference with family life, protected under article 17, the authors argue that de facto relationships are recognized under Australian law, including in migration regulations, and that there should be no doubt that their relationship would be so recognized by the Australian courts. Their relationship with Barry would also be recognized as a “family” by Australia. They contend that it is clear from the psychiatric report that there is strong and effective family life.

 

3.3 The authors contend that a removal which separates parents from a dependent child, as is claimed could occur in this case if Barry were to remain in Australia, amounts to an “interference” with that family unit. While conceding that the removal of Mr. Winata and Ms. Li is lawful under domestic law by virtue of the Migration Act, the authors cite the Committee’s General Comment 16 to the effect that any interference must also be in accordance with the provisions, aims and objectives of the Covenant and be reasonable in the particular circumstances.

 

3.4 The authors claim that if they are to be removed, the only way to avoid their separation from Barry is for him to leave with them and relocate to Indonesia. They claim however that Barry is fully integrated into Australian society, speaks neither Indonesian nor Chinese, and has no cultural ties to Indonesia since he has always lived in Australia. Barry is described by the psychologist’s report as “an Inner Western Sydney multicultural Chinese Australian boy, with all the best characteristics of that culture and subculture [who] would be completely at sea and at considerable risk if thrust into Indonesia”. Alternatively, the authors contend it would be unconscionable and very damaging to break up the family unit and set Barry adrift in Australia them if he was to be left there while they returned to Indonesia. Either way, say the authors, the removal would be arbitrary and unreasonable.

 

3.5 In coming to this conclusion, the authors refer to the jurisprudence of the European Court of Human Rights, which in its interpretation of the analogous article 8 of the European Convention has been generally restrictive towards those seeking entry into a State for purposes of “family creation”, while adopting a more liberal approach to existing families already present in the State. The authors urge that a similar approach be taken by the Committee, while arguing that the right in article 17 of the Covenant is stronger than article 8 of the European Convention in that it is not expressed as subject to any conditions, and that therefore the individual’s right to family life will be paramount rather than balanced against any State right to interfere with the family.

 

3.6 As to articles 23 and 24, the authors do not develop any specific argumentation other than to observe that article 23 is expressed in stronger terms than article 12 of the European Convention, and that article 24 specifically addresses the protection of the rights of the child as such or as a member of a family.

 

The State party’s observations with regard to the admissibility and merits of the communication

 

4.1 The State party argues that the authors’ claims are inadmissible for failure to exhaust domestic remedies, for incompatibility with provisions of the Covenant, and (in part) for insufficient substantiation.

 

4.2 As to non-exhaustion of domestic remedies, the State party submits that three remedies remain available and effective. Firstly, the authors failed to seek, as provided for in the Migration Act, judicial review in the Federal Court (along with subsequent possible appeals) of the RRT’s decision of 25 January 2000. Although the time has now passed for bringing such an application, the State party refers to the Committee’s decision in N.S. v. Canada (7) that a failure to exhaust a remedy in time means that available domestic remedies have not been exhausted. Secondly, the authors could apply by way of constitutional remedy for judicial review in the High Court, which could direct the RRT to reconsider the matter according to law if a relevant error of law is established. The State party notes the Committee’s jurisprudence that mere doubts as to the effectiveness of a remedy does not absolve an author from pursuing them. In the absence of the legal advice provided to the authors that an application for judicial review would have no prospects of success, the authors cannot be said to have convincingly demonstrated that these remedies would not be effective.

 

4.3 Finally, the State party notes that the authors have applied for parent visas. While the authors would have to leave the country to await the grant of the visa and would be “queued” with other applicants, they would not have to wait an indefinite period. Barry could live with the authors in Indonesia until the visas were granted, or continue his schooling in Australia.

 

4.4 As to incompatibility with the provisions of the Covenant, the State party argues that the authors’ allegations do not come within the terms of any right recognized by the Covenant. The State party argues that the Covenant recognizes, in articles 12, paragraph 1, and 13, the right of State parties to regulate the entry of aliens into their territories. If the authors are removed from Australia it will be due to the fact that they have illegally remained in Australia after the expiry of their visas. The Covenant does not guarantee the authors the right to remain in Australia or to establish a family here after residing in Australia unlawfully and knowingly.

 

4.5 As to non-substantiation of the allegations, the State party contends that in relation to articles 23, paragraph 1, and 24, paragraph 1, the authors have provided insufficient evidence to substantiate their claims. The authors simply allege that the State party would breach these provisions if it removed them, but they provide no details in respect of these allegations. The State party states that both the nature of these particular allegations and the way in which the evidence provided relates to them is unclear from the communication. The evidence and argument supplied relates only to article 17.

 

4.6 As to the merits of the claim under article 17, the State party notes at the outset its understanding of the scope of the right in that article. Unlike the corresponding provision of the European Convention, limitations on article 17 are not limited to those “necessary” to achieve a prescribed set of purposes, but, more flexibly, must simply be reasonable and not arbitrary in relation to a legitimate Covenant purpose. The State party refers to the travaux préparatoires of the Covenant which are clear that the intent was that States parties should not be unnecessarily restricted by a list of exceptions to article 17, but should be able to determine how the principle should be given effect to. (8)

 

4.7 Turning to the particular case, the State party, while not objecting to the classification of the authors as a “family”, argues that the removal of the authors would not constitute “interference” with that family, and that in any event such a step would not be arbitrary or unreasonable in the circumstances.

 

4.8 As to “interference”, the State party argues that if the authors were removed, it would take no steps to prevent Barry also leaving with them to live in Indonesia, where the family could continue to live together. There is no evidence that they would be unable to live as a family, and the RRT found no danger of persecution for them. While acknowledging a disruption to Barry’s education in this event, the State party contends this does not amount to “interference with family”.(9) It points out that it is common for children of all ages to relocate with parents to new countries for various reasons.

 

4.9 The State party observes that Barry has no relatives in Australia other than his parents, whereas there are a significant number of close relatives in Indonesia, with whom the authors stay in contact with and who would if anything enhance Barry’s family life. The State party submits therefore that, like the European Convention, the Covenant should be construed not so as to guarantee family life in a particular country, but simply to effective family life, wherever that may be.

 

4.10 Alternatively, if Barry were to remain in Australia, the family would be able to visit him and in any case maintain contact with him. This is the same situation as many children face at boarding schools, and such physical separation cannot mean that the family unit does not exist. In any event, the decision as to which of these options the parents elect is purely theirs and not the result of the State party’s actions, and therefore does not amount to “interference”. Moreover, whatever the decision, the State party will do nothing to prevent the family’s relations from continuing and developing.

 

4.11 Even if the removal can be considered an interference, the State party submits, the action would not be arbitrary. The authors came to Australia on short-term visas fully aware that they were required to leave Australia when the visas expired. Their removal will be the result of the applicants having overstayed their visas which they were aware only allowed temporary residence, and remaining unlawfully in Australia for over 10 years. (10) The laws which require their removal in these circumstances are well-established and generally applicable. The operation of these laws regulating removal is neither capricious nor unpredictable, and is a reasonable and proportionate means of achieving a legitimate purpose under the Covenant, that is immigration control.

 

4.12 In the circumstances, the authors knew when Barry was born that there was a risk that they would not be able to remain and raise Barry in Australia. It has not been shown that there are any significant obstacles to establishing a family in Indonesia, and they will be re-granted Indonesian citizenship if they apply for it. Both authors received their schooling in Indonesia, speak, read and write Indonesian and have worked in Indonesia. They will be able to raise Barry in a country whose language and culture they are familiar with, close to other family members. Barry understands a significant amount of domestic Indonesian, and hence any language barrier that Barry would face would be fairly minor and, given his young age, could be quite easily overcome. Nor would it be unreasonable if the authors elected for him to remain in Australia, for he would be able to maintain contact with his parents and have access to all the forms of support provided to children separated from their parents.

 

4.13 Further evidence of the reasonableness of removal is that the authors’ requests for protection visas were determined on their facts according to law laying down generally applicable, objective criteria based on Australia’s international obligations, and confirmed upon appeal. In due course, the authors’ applications for parent visas will be made according to law, and it is reasonable that the authors’ request be considered along with others making similar claims.

 

4.14 The State party refers to the Committee’s jurisprudence where it has found no violation of article 17 (or article 23) in deportation cases where the authors had existing families in the receiving State.(11) Furthermore, a factor of particular weight is whether the persons in question had a legitimate expectation to continuing family life in the particular State’s territory. The cases decided before the European Court support such a distinction between cases of families residing in a State lawfully and unlawfully respectively.

 

4.15 By way of example, in Boughanemi v. France (12) the European Court found the applicants’ deportation compatible with article 8 where he had been residing in France illegally, even though he had an existing family in France. In the circumstances of Cruz Varas v. Sweden, (13) similarly, the Court found expulsion of illegal immigrants compatible with article 8. In Bouchelka v. France, (14) where the applicant had returned to France illegally after a deportation and built up a family (including having a daughter), the Court found no violation of article 8 in his renewed deportation. By contrast, in Berrehab v. The Netherlands, (15) the Court found a violation in the removal of the father of a young child from the country where the child lived where the father had lawfully resided there for a number of years. (16)

 

4.16 Accordingly, the State party argues that the element of unlawful establishment of a family in a State is a factor weighing heavily in favour of that State being able to take action which, if the family had been residing lawfully in the State, might otherwise have been contrary to article 17. As the European Court has noted, article 8 of the European Convention does not guarantee the most suitable place to live, (17) and a couple cannot choose the place of residence for its family simply by unlawfully remaining in the State it wishes to raise its family and having children in that State. It follows that the authors, residing in Australia unlawfully and fully aware of the risk that they might not be able to remain and raise a family in Australia, cannot reasonably expect to remain in Australia, and their removal is not arbitrary contrary to article 17.

 

4.17 As to article 23, paragraph 1, the State party refers to the institutional guarantees afforded by that article. (18) It states that the family is a fundamental social unit and its importance is given implicit and explicit recognition, including by allowing parents to apply for visas so they can live with their children in Australia (as the authors have done) and providing parents special privileges compared to other immigrants. Article 23, like article 17, must be read against Australia’s right, under international law, to take reasonable steps to control the entry, residence and expulsion of aliens. As the RRT found the authors are not refugees and do not suffer a real chance of harm in Indonesia, (19) and as Barry can remain in Australia attending education or return to Indonesia at the authors’ discretion, the existence of the family would not be threatened or harmed in the event of a return.

 

4.18 As to article 24, paragraph 1, the State party refers to a number of legislative measures and programmes designed specifically to protect children and to provide assistance for children at risk. (20) The removal of the authors from Australia is not a measure directed at Barry, who as an Australian citizen (since June 1998 only) is entitled to reside in Australia, regardless of where his parents live. The authors’ removal would be a consequence of them residing in Australia illegally, rather than a failure to provide adequate measures of protection for children. When Barry was born, the authors were fully aware of the risk that they would one day have to return to Indonesia.

 

4.19 The State party argues that removal of the authors would neither involve a failure to adequately protect Barry as a minor or harm him. Both the delegate of the Minister for Immigration and Multicultural Affairs and the RRT found that there was no more than a remote risk that the authors would face persecution in Indonesia, and no evidence has been presented to suggest that Barry would be at any greater risk of persecution if he went to Indonesia with his parents.

 

4.20 Adopting its argumentation under article 17 on “interference” with the family, the State party argues that there are no significant obstacles to Barry continuing a normal life in Indonesia with his family. The State party disputes the psychiatric opinion to the effect that if Barry returned with the authors he would be “completely at sea and at considerable risk if thrust into Indonesia”. It argues that while the interruption to Barry’s routine may make the move to Indonesia difficult for him at first, his age, multicultural background (21) and understanding of Indonesian mean he is likely to adjust quickly. Barry could continue a good schooling in Indonesia in the physical and emotional company of the authors (who were born, raised and lived most of their lives there) and other close relatives; alternatively, if he chooses, as an Australian citizen he would also be entitled to complete his high schooling and tertiary education in Australia. While this would mean separation from the authors, it is common for children not to live with their parents during high school and while attending tertiary education, and it is common for children and young adults from south-east Asian countries to attend school and university in Australia. As an Australian citizen, he would be protected to the full extent possible under Australian law and would receive the same protection which is given to other Australian children who are living in Australia without their parents.

 

Author’s comments on the State party’s submissions

 

5.1 As to the admissibility of the communication, the author contests the State party’s contentions on exhaustion of local remedies, incompatibility with the Covenant and insufficient substantiation.

 

5.2 Regarding the exhaustion of local remedies, the author argues that the requirement to exhaust domestic remedies must mean that the particular complaint is presented to any available State organs before that complaint is presented to the Committee. The remedies claimed by the State party still to be available relate to the refugee process and its evaluations of fear of persecution. Yet the complaint here is not related to any refugee issues, bur rather concerns the interference with family life caused by the removal of the authors. Accordingly, the author submits that there can be no requirement to pursue a refugee claim when the complaint relates to family unity.

 

5.3 As for the joint parent visa application, the author notes that the authors would have to leave Australia pending determination of the application where, even if successful, they would have to remain for several years before returning to Australia. In any event, Department of Immigration statistics show that no parent visas at all were issued by the Australian authorities in Jakarta between 1 September 2000 and 28 February 2001, and the average processing time worldwide for such visas is almost four years. In view of current political disputes regarding these visas, these delays will by the State party’s own admission increase. (22) The author regards such delays as clearly unacceptable and manifestly unreasonable.

 

5.4 As to the State party’s submissions that the authors’ allegations are incompatible with the provisions of the Covenant, in particular articles 12, paragraph 1, and 13, the authors refers to the Committee’s General Comment 15. That states that while the Covenant does not recognize a right of aliens to enter or reside in a State party’s territory, an alien may enjoy the protection of the Covenant even in relation to entry or residence where, inter alia, issues of respect for family life arise. The authors consider article 13 not relevant to this context.

 

5.5 The authors object to the State party’s argument that the claim of violation of articles 23, paragraph 1, and 24, paragraph 1, have not been substantiated. The authors state that the facts of the claim relate to those provisions in addition to article 17, and argue that a breach of article 17 may also amount to a breach of the institutional guarantees in articles 23 and 24.

 

5.6 On the merits, the authors regard the State party’s primary submission to be that there is no reason why Barry could not return to Indonesia to live with them if they are removed. The authors contend this is inconsistent with the available psychological evidence provided to the Minister and attached to the communication. The authors also claim, in respect of the suggestion that Barry remain (unsupervised) in Australia pending the outcome of their application for re-entry, that this would be clearly impractical and not in Barry’s best interests. The authors do not have access to the funds required for Barry to study at boarding school, and there is no one available to take over Barry’s care in their absence.

 

Issues and proceedings before the Committee

 

6.1 Before considering any claim contained in a communication, the Human Rights Committee must, in accordance with rule 87 of its rules of procedure, decide whether or not it is admissible under the Optional Protocol to the Covenant.

 

6.2 As to the State party’s arguments that available domestic remedies have not been exhausted, the Committee observes that both proposed appeals from the RRT decision are further steps in the refugee determination process. The claim before the Committee, however, does not relate to the authors’ original application for recognition as refugees, but rather to their separate and distinct claim to be allowed to remain in Australia on family grounds. The State party has not provided the Committee with any information on the remedies available to challenge the Minister’s decision not to allow them to remain in Australia on these grounds. The processing of the authors’ application for a parent visa, which requires them to leave Australia for an appreciable period of time, cannot be regarded as an available domestic remedy against the Minister’s decision. The Committee therefore cannot accept the State party’s argument that the communication is inadmissible for failure to exhaust domestic remedies.

 

6.3 As to the State party’s contention that the claims are in essence claims to residence by unlawfully present aliens and accordingly incompatible with the Covenant, the Committee notes that the authors do not claim merely that they have a right of residence in Australia, but that by forcing them to leave the State party would be arbitrarily interfering with their family life. While aliens may not, as such, have the right to reside in the territory of a State party, States parties are obliged to respect and ensure all their rights under the Covenant. The claim that the State party’s actions would interfere arbitrarily with the authors’ family life relates to an alleged violation of a right which is guaranteed under the Covenant to all persons. The authors have substantiated this claim sufficiently for the purposes of admissibility and it should be examined on the merits.

 

6.4 As to the State party’s claims that the alleged violations of article 23, paragraph 1, and article 24, paragraph 1, have not been substantiated, the Committee considers that the facts and arguments presented raise cross-cutting issues between all three provisions of the Covenant. The Committee considers it helpful to consider these overlapping provisions in conjunction with each other at the merits stage. It finds the complaints under these heads therefore substantiated for purposes of admissibility.

 

6.5 Accordingly, the Committee finds the communication admissible as pleaded and proceeds without delay to a consideration of its merits. The Committee has considered the communication in the light of all the information made available to it by the parties, as required by article 5, paragraph 1, of the Optional Protocol.

 

7.1 As to the claim of violation of article 17, the Committee notes the State party’s arguments that there is no “interference”, as the decision of whether Barry will accompany his parents to Indonesia or remain in Australia, occasioning in the latter case a physical separation, is purely an issue for the family and is not compelled by the State’s actions. The Committee notes that there may indeed be cases in which a State party’s refusal to allow one member of a family to remain in its territory would involve interference in that person’s family life. However, the mere fact that one member of a family is entitled to remain in the territory of a State party does not necessarily mean that requiring other members of the family to leave involves such interference.

 

7.2 In the present case, the Committee considers that a decision of the State party to deport two parents and to compel the family to choose whether a 13-year old child, who has attained citizenship of the State party after living there 10 years, either remains alone in the State party or accompanies his parents is to be considered “interference” with the family, at least in circumstances where, as here, substantial changes to long-settled family life would follow in either case. The issue thus arises whether or not such interference would be arbitrary and contrary to article 17 of the Covenant.

 

7.3 It is certainly unobjectionable under the Covenant that a State party may require, under its laws, the departure of persons who remain in its territory beyond limited duration permits. Nor is the fact that a child is born, or that by operation of law such a child receives citizenship either at birth or at a later time, sufficient of itself to make a proposed deportation of one or both parents arbitrary. Accordingly, there is significant scope for States parties to enforce their immigration policy and to require departure of unlawfully present persons. That discretion is, however, not unlimited and may come to be exercised arbitrarily in certain circumstances. In the present case, both authors have been in Australia for over fourteen years. The authors’ son has grown in Australia from his birth 13 years ago, attending Australian schools as an ordinary child would and developing the social relationships inherent in that. In view of this duration of time, it is incumbent on the State party to demonstrate additional factors justifying the removal of both parents that go beyond a simple enforcement of its immigration law in order to avoid a characterisation of arbitrariness. In the particular circumstances, therefore, the Committee considers that the removal by the State party of the authors would constitute, if implemented, arbitrary interference with the family, contrary to article 17, paragraph 1, in conjunction with article 23, of the Covenant in respect of all of the alleged victims, and, additionally, a violation of article 24, paragraph 1, in relation to Barry Winata due to a failure to provide him with the necessary measures of protection as a minor.

 

8. The Human Rights Committee, acting under article 5, paragraph 4, of the Optional Protocol to the International Covenant on Civil and Political Rights, is of the view that the removal by the State party of the authors would, if implemented, entail a violation of articles 17, 23, paragraph 1, and 24, paragraph 1, of the Covenant.

 

9. In accordance with article 2, paragraph 3 (a), of the Covenant, the State Party is under an obligation to provide the authors with an effective remedy, including refraining from removing the authors from Australia before they have had an opportunity to have their application for parent visas examined with due consideration given to the protection required by Barry Winata’s status as a minor. The State party is under an obligation to ensure that violations of the Covenant in similar situations do not occur in the future.

 

10. Bearing in mind that, by becoming a State party to the Optional Protocol, the State party has recognized the competence of the Committee to determine whether there has been a violation of the Covenant or not and that, pursuant to article 2 of the Covenant, the State party has undertaken to ensure to all individuals within its territory and subject to its jurisdiction the rights recognized in the Covenant to provide an effective and enforceable remedy in case a violation has been established, the Committee wishes to receive from the State party, within 90 days, information about the measures taken to give effect to its Views.

Notes

 

* The following members of the Committee participated in the examination of the present communication: Mr. Abdelfattah Amor, Mr. Nisuke Ando, Mr. Prafullachandra Natwarlal Bhagwati, Ms. Christine Chanet, Mr. Maurice Glèlè Ahanhanzo, Mr. Louis Henkin, Mr. Ahmed Tawfik Khalil, Mr. Eckart Klein, Mr. David Kretzmer, Mr. Rajsoomer Lallah, Mr. Rafael Rivas Posada, Sir Nigel Rodley, Mr. Martin Scheinin, Mr. Hipólito Solari Yrigoyen, Mr. Patrick Vella and Mr. Maxwell Yalden.

 

** Under rule 85 of the Committee’s rules of procedure, Mr. Ivan Shearer did not participate in the examination of the case.

 

*** The text of a dissenting individual opinion signed by Committee members Prafullachandra Natwarlal Bhagwati, Ahmed Tawfik Khalil, David Kretzmer and Max Yalden is appended to the present document.

 

1. The State party’s chronology provides the date for this event as 20 October 1998.

 

2. The authors have not contested that re-acquisition of Indonesian citizenship would be unproblematic.

 

3. The State party’s chronology provides the date for this event as 20 October 1998.

 

4. Under s.417 of the Migration Act, the Minister may substitute the decision of the RRT with a more favourable one if it is considered in the public interest to do so.

 

5. The report, on file with the Secretariat, states in relation to the family’s life in Australia that (i) Barry is having a normal upbringing and education, has “several fairly close friends”, understands (but apparently does not speak) Indonesian, and (ii) the family is a strong and close one in the Chinese tradition, but outgoing and with a variety of multicultural friendships through work, church and social life. The report also refers to refugee issues relating to the family history which are not pursued in the present communication.

 

6. The authors were formally advised of the Minister’s decision on 17 May 2000, postdating the dispatch of the communication to the Committee on 11 May 2000.

 

7. Communication 26/1978, declared inadmissible on 28 July 1978.

 

8. Bossuyt, Guide to the “Travaux Préparatoires” of the International Covenant on Civil and Political Rights (1987), at 347.

 

9. The State party refers to the decision of the European Commission of Human Rights in Family X v. the United Kingdom (Decisions and Reports of the European Commission of Human Rights 30 (1983)), which found that the fact that expulsion would prevent the son from continuing his education in the United Kingdom did not constitute an interference with the right to respect for family life.

 

10. The 10-year period does not include the time the authors have been allowed to remain in Australia while they seek to legalize their status.

 

11. Stewart v. Canada (Comm. 538/1993) and Canepa v. Canada (Comm. 558/1993).

 

12. (1996) 22 EHRR 228.

 

13. Judgment of 20 March 1991 (Case 46/1990/237/307).

 

14. Judgment of 27 January 1997.

 

15. (1988) 11 EHRR 322.

 

16. The State party points out that in that case, unlike the present circumstances, the proposed action would have split the two parents between two countries.

 

17. Ahmut v. The Netherlands (Application No. 21702/93, judgment of 28 November 1996).

 

18. Nowak, United Nations Covenant on Civil and Political Rights: CCPR Commentary, NP Engel (1993) at 460.

 

19. The refugee application, so the State party, shows that Mr. Winata was never arrested, detained, imprisoned, interrogated or mistreated in Indonesia, nor that his property was damaged.

 

20. Reference is made to its Third Periodic Report under the International Covenant on Civil and Political Rights, at paragraphs 323-332 and 1193.

 

21. The State party refers to the psychiatric report’s classification of Barry as a “multicultural Chinese Australian boy”.

 

22. The author supplies a copy of a media release of 11 October 2000 by the Minister for Immigration and Multicultural Affairs to this effect.

 

[Adopted in English, French and Spanish, the English text being the original version. Subsequently to be issued also in Arabic, Chinese and Russian as part of the Committee’s annual report to the General Assembly.]

Annex

 

Individual opinion by Committee members Prafullachandra Natwarlal Bhagwati, Tawfik Khalil, David Kretzmer and Max Yalden (dissenting)

 

1. The question in this communication is neither whether the case of the authors and their son arouses sympathy, nor whether Committee members think it would be a generous gesture on the part of the State party if it were to allow them to remain in its territory. It is only whether the State party is legally bound under the terms of the International Covenant on Civil and Political Rights to refrain from requiring the authors to leave Australia. We cannot agree with the Committee’s view that the answer to this question should be in the affirmative.

 

2. The Committee bases its Views on three articles of the Covenant: articles 17, paragraph 1, in conjunction with article 23, and article 24. The authors provided no information whatsoever on measures of protection that the State party would be required to take in order to comply with its obligations under the latter article. Many families the world over move from one country to another, even when their children are of school age and are happily integrated in school in one country. Are States parties required to take measures to protect children against such action by their parents? It seems to us that a vague value judgment that a child might be better off if some action were avoided does not provide sufficient grounds to substantiate a claim that a State party has failed to provide that child with the necessary measures of protection required under article 24. We would therefore have held that the authors failed to substantiate, for the purposes of admissibility, their claim of a violation of article 24, and that this part of the communication should therefore have been held inadmissible under article 2 of the Optional Protocol.

 

3. As far as the claim of a violation of article 17 is concerned, we have serious doubts whether the State party’s decision requiring the authors to leave its territory involves interference in their family. This is not a case in which the decision of the State party results in the inevitable separation between members of the family, which may certainly be regarded as interference with the family.22 Rather the Committee refers to “substantial changes to long-settled family life.” While this term does appear in the jurisprudence of the European Court of Human Rights,22 the Committee fails to examine whether it is an appropriate concept in the context of article 17 of the Covenant, which refers to interference in the family, rather than to respect for family life mentioned in article 8 of the European Convention. It is not at all evident that actions of a State party that result in changes to long-settled family life involve interference in the family, when there is no obstacle to maintaining the family’s unity. We see no need to express a final opinion on this question in the present case, however, as even if there is interference in the authors’ family, in our opinion there is no basis for holding that the State party’s decision was arbitrary.

 

4. The Committee provides no support or reasoning for its statement that in order to avoid characterization of its decision as arbitrary the State party is duty-bound to provide additional factors besides simple enforcement of its immigration laws. There may indeed be exceptional cases in which the interference with the family is so strong that requiring a family member who is unlawfully in its territory to leave would be disproportionate to the interest of the State party in maintaining respect for its immigration laws. In such cases it may be possible to characterize a decision requiring the family member to leave as arbitrary. However, we cannot accept that the mere fact that the persons unlawfully in the State party’s territory have established family life there requires a State party to “demonstrate additional factors justifying the removal of both parents that go beyond a simple enforcement of its immigration law in order to avoid a characterisation of arbitrariness.” The implications of this interpretation, adopted by the Committee, are that if persons who are unlawfully in a State party’s territory establish a family and manage to escape detection for a long enough period they in effect acquire a right to remain there. It seems to us that such an interpretation ignores prevailing standards of international law, which allow states to regulate the entry and residence of aliens in their territory.

 

5. As stated above, the State party’s decision in no way forces separation among family members. While it may indeed be true that the authors’ son would experience adjustment difficulties if the authors were to return with him to Indonesia, these difficulties are not such as to make the State party’s decision to require the authors to leave its territory disproportionate to its legitimate interest in enforcing its immigration laws. That decision cannot be regarded as arbitrary and we therefore cannot concur in the Committee’s view that the State party has violated the rights of the authors and their son under articles 17 and 23 of the Covenant.

 

6. Before concluding this opinion we wish to add that besides removing any clear meaning from the terms “interference with family” and “arbitrary”, used in article 17, it seems to us that the Committee’s approach to these terms has unfortunate implications. In the first place, it penalizes States parties which do not actively seek out illegal immigrants so as to force them to leave, but prefer to rely on the responsibility of the visitors themselves to comply with their laws and the conditions of their entry permits. It also penalizes States parties, which do not require all persons to carry identification documents and to prove their status every time they have any contact with a state authority, since it is fairly easy for visitors on limited visas to remain undetected in the territory of such States parties for long periods of time. In the second place, the Committee’s approach may provide an unfair advantage to persons who ignore the immigration requirements of a State party and prefer to remain unlawfully in its territory rather than following the procedure open to prospective immigrants under the State party’s laws. This advantage may become especially problematical when the State party adopts a limited immigration policy, based on a given number of immigrants in any given year, for it allows potential immigrants to “jump the queue” by remaining unlawfully in the State party’s territory.

 

[signed] Prafullachandra Natwarlal Bhagwati

 

[signed] Ahmed Tawfik Khalil

 

[signed] David Kretzmer

 

[signed] Max Yalden

[Done in English, French and Spanish, the English text being the original version. Subsequently to be issued also in Arabic, Chinese and Russian as part of the Committee’s annual report to the General Assembly.]

 


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: