Posted by: leontiucmarius | May 15, 2012

Marius Leontiuc – Drept Comunitar UE . Legislatie privind Frauda

DIRECTIVA 2006/114/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 12 decembrie 2006
privind publicitatea înşelătoare şi comparativă
(versiune codificată)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European1,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat2,
întrucât:
(1) Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea
înşelătoare şi comparativă3 a fost modificată substanţial în repetate rânduri4. Din motive
de claritate şi de raţionalitate, directiva respectivă ar trebui codificată.
(2) Există mari neconcordanţe între legislaţiile în vigoare în statele membre în materie de
publicitate înşelătoare. Întrucât publicitatea depăşeşte frontierele statelor membre, are
un efect direct asupra bunei funcţionări a pieţei interne.
(3) Publicitatea înşelătoare şi comparativă ilegală poate duce la denaturarea concurenţei în
cadrul pieţei interne.
(4) Publicitatea, indiferent dacă determină sau nu încheierea unui contract, afectează
situaţia economică a consumatorilor şi a comercianţilor.
(5) Diferenţele între legislaţia statelor membre privind publicitatea înşelătoare împiedică
realizarea de campanii publicitare în afara graniţelor naţionale, afectând prin aceasta
libera circulaţie a mărfurilor şi a prestării de servicii.
(6) Realizarea pieţei interne presupune o gamă largă de posibilităţi de alegere. Deoarece
comercianţii şi consumatorii pot şi trebuie să beneficieze cât mai mult posibil de piaţa
internă şi de faptul că publicitatea este un mijloc foarte important pentru crearea unor
debuşeuri reale pentru toate bunurile şi serviciile, pe întreg teritoriul comunitar,
1 Aviz din 26 octombrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
2 Avizul Parlamentului European din 12 octombrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia
Consiliului din 30 noiembrie 2006.
3 JO L 250, 19.9.1984, p. 17. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/29/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
4 A se vedea anexa I partea A.
dispoziţiile de fond care reglementează forma şi conţinutul publicităţii comparative ar
trebui să fie uniforme, iar condiţiile pentru utilizarea publicităţii comparative în statele
membre ar trebui armonizate. În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, aceasta va
contribui la scoaterea în evidenţă, de o manieră obiectivă, a calităţii diferitelor produse
comparabile. De asemenea, publicitatea comparativă poate stimula concurenţa între
furnizorii de bunuri şi servicii, în beneficiul consumatorului.
(7) Trebuie să se stabilească criterii minime şi obiective pentru a determina dacă
publicitatea este înşelătoare sau nu.
(8) Publicitatea comparativă, atunci când compară caracteristici esenţiale, relevante,
verificabile şi reprezentative, şi nu este înşelătoare, poate reprezenta un mijloc legitim
de informare a consumatorilor, în avantajul acestora. Este preferabilă elaborarea unui
concept larg de publicitate comparativă care să includă toate formele din acest tip de
publicitate.
(9) Condiţiile publicităţii comparative permise, în ceea ce priveşte comparaţia, trebuie
stabilite în vederea determinării acelor practici legate de publicitatea comparativă care
pot denatura concurenţa, pot fi în detrimentul concurenţilor şi pot avea un efect negativ
asupra alegerii consumatorului. Respectivele condiţii pentru publicitatea permisă trebuie
să includă criterii de comparaţie obiectivă a caracteristicilor bunurilor şi serviciilor.
(10) Convenţiile internaţionale privind dreptul de autor, precum şi dispoziţiile legislaţiei
naţionale privind responsabilitatea contractuală şi extracontractuală se aplică atunci
când în publicitatea comparativă se fac trimiteri la sau se reproduc rezultatele testelor
comparative efectuate de terţi.
(11) Condiţiile publicităţii comparative trebuie să fie cumulative şi respectate în totalitatea
lor. În conformitate cu tratatul, alegerea formei şi a metodelor de punere în aplicare a
respectivelor condiţii rămâne la latitudinea statelor membre, în măsura în care această
formă şi respectivele metode nu sunt deja stabilite de prezenta directivă.
(12) Respectivele condiţii trebuie să includă, în special, luarea în considerare a dispoziţiilor
care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006
privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor
agricole şi alimentare1, în special articolul 13, precum şi a altor dispoziţii comunitare
adoptate în domeniul agricol.
(13) Articolul 5 din Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de
apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci2 conferă drepturi exclusive
titularului mărcii înregistrate, inclusiv dreptul de a interzice tuturor terţilor folosirea, în
activitatea comercială, a unui semn care este identic sau similar cu marca
corespunzătoare unor produse sau servicii identice sau, după caz, chiar altor produse.
(14) Cu toate acestea, în scopul de a face ca publicitatea comparativă să fie eficientă,
identificarea produselor sau serviciilor unui concurent poate fi indispensabilă, făcând
referire la o marcă sau denumire comercială al căror titular este acesta din urmă.
1 JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
2 JO L 40, 11.2.1989, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Decizia 92/10/CEE (JO L 6, 11.1.1992, p.
35).
(15) O astfel de utilizare a mărcii sau a denumirii comerciale sau a altor mărci distinctive
aparţinând altui concurent nu încalcă acest drept exclusiv, în cazurile în care este
conformă cu condiţiile stabilite de prezenta directivă, scopul urmărit fiind doar
desemnarea acestora şi, prin urmare, evidenţierea în mod obiectiv a diferenţelor.
(16) Persoanele sau organizaţiile despre care se consideră, în baza legislaţiei naţionale, că ar
avea un interes legitim cu privire la acest subiect trebuie să aibă posibilitatea de a
introduce o acţiune împotriva publicităţii înşelătoare şi comparative ilegale, fie în faţa
unei instanţe judecătoreşti, fie a unei autorităţi administrative care are competenţa de a
decide cu privire la reclamaţii sau de a iniţia procedura juridică corespunzătoare.
(17) Instanţele judecătoreşti sau autorităţile administrative trebuie să aibă competenţa de a
dispune sau de a obţine încetarea publicităţii înşelătoare şi comparative ilegale. În
anumite cazuri, este preferabilă interzicerea publicităţii înşelătoare şi comparative
ilegale, chiar înaintea aducerii acesteia la cunoştinţa publicului. Cu toate acestea, acest
lucru nu implică sub nici o formă obligativitatea statelor membre de a institui norme
care să prevadă controlul prealabil sistematic al publicităţii.
(18) Controlul voluntar exercitat de organismele autonome pentru eliminarea publicităţii
înşelătoare şi comparative ilegale poate evita recurgerea la proceduri administrative sau
juridice şi, în consecinţă, trebuie încurajat.
(19) Cu toate că sarcina probei trebuie determinată conform legislaţiei naţionale, este
oportun ca instanţele judecătoreşti şi autorităţile administrative să aibă autoritatea de a
solicita comercianţilor prezentarea de probe cu privire la acurateţea afirmaţiilor de fapt
făcute.
(20) Reglementarea publicităţii comparative este necesară pentru buna funcţionare a pieţei
interne. Astfel, este necesară o acţiune la nivel comunitar. Adoptarea unei directive este
instrumentul corespunzător pentru că aceasta stabileşte principii generale uniforme,
permiţând, în acelaşi timp, ca statele membre să aleagă forma şi metodele
corespunzătoare pentru atingerea respectivelor obiective. Aceasta este în conformitate
cu principiul subsidiarităţii.
(21) Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind
termenele pentru transpunerea în dreptul naţional a directivelor menţionate în anexa I
partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Prezenta directivă are ca obiect protejarea comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a
consecinţelor defavorabile ale acesteia şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă
este permisă.
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
(a) „publicitate” reprezintă orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale,
industriale, artizanale sau liberale în scopul promovării furnizării de bunuri sau servicii,
inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;
(b) „publicitate înşelătoare” reprezintă orice publicitate care, în orice mod, inclusiv prin
modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează
sau care iau contact cu aceasta şi care, datorită caracterului înşelător, poate afecta
comportamentul economic al acestora sau care, din aceste motive, aduce atingere sau
poate aduce atingere unui concurent;
(c) „publicitate comparativă” reprezintă orice publicitate care identifică în mod explicit sau
implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de acesta;
(d) „comerciant” reprezintă orice persoană fizică sau juridică care acţionează în scopuri
care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală şi
orice persoană care acţionează în numele sau pe seama unui comerciant;
(e) „responsabil de cod” reprezintă orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de
comercianţi, responsabilă cu formularea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu
monitorizarea conformităţii cu codul de către cei care şi-au luat angajamentul de a-l
respecta.
Articolul 3
În vederea determinării caracterului înşelător al publicităţii trebuie să se ia în considerare toate
aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la:
(a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt disponibilitatea, natura, modul de
execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau prestării, dacă acestea corespund
scopului, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, originea geografică sau
comercială sau rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării lor, sau rezultatele şi
caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra bunurilor sau
serviciilor;
(b) preţul sau modul de calcul al preţul şi condiţiile în care se distribuie bunurile sau se
prestează serviciile;
(c) natura, atribuţiile şi drepturile persoanei care îşi face publicitate, cum ar fi identitatea şi
activele sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială
sau intelectuală sau premiile şi distincţiile sale.
Articolul 4
Se permite publicitatea comparativă, în ceea ce priveşte comparaţia, în cazul în care sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
(a) nu este înşelătoare în sensul articolului 2 litera (b), articolului 3 şi articolului 8 alineatul
(1) din prezenta directivă sau a articolelor 6 şi 7 din Directiva 2005/29/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori („Directiva privind
practicile comerciale neloiale”)1;
1 JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(b) compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi sau sunt destinate aceloraşi
scopuri;
(c) compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante,
verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri sau servicii, care pot include şi
preţul;
(d) nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive,
bunuri, servicii, activităţi sau situaţia unui concurent;
(e) în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeaşi
denumire;
(f) nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor
semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;
(g) nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaţii sau reproduceri ale bunurilor sau serviciilor
purtând o marcă sau o denumire comercială protejată;
(h) nu creează confuzie între comercianţi, între persoana care îşi face publicitate şi un
concurent, sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri sau
servicii ale persoanei care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent.
Articolul 5
(1) Statele membre se asigură de existenţa mijloacelor adecvate şi eficiente pentru
combaterea publicităţii înşelătoare şi în vederea respectării dispoziţiilor privind publicitatea
comparativă, în interesul comercianţilor şi al concurenţilor.
Respectivele mijloace includ dispoziţiile legale în conformitate cu care persoane sau
organizaţii considerate, în temeiul legislaţiei naţionale, ca având un interes legitim în
interzicerea publicităţii înşelătoare sau în reglementarea publicităţii comparative pot:
(a) introduce acţiune în justiţie împotriva acestui tip de publicitate;
sau
(b) aduce acest tip de publicitate în faţa unei autorităţi administrative competente fie să
decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze procedurile juridice corespunzătoare.
(2) Fiecare stat membru trebuie să decidă pe care dintre procedurile menţionate la alineatul
(1) paragraful al doilea o va reţine şi dacă este necesar să permită instanţelor judecătoreşti sau
autorităţilor administrative să recurgă, în prealabil, la alte căi de soluţionare a reclamaţiilor,
inclusiv cele menţionate la articolul 6.
Fiecare stat membru trebuie să decidă:
(a) dacă respectivele mijloace juridice pot fi îndreptate separat sau comun împotriva unui
număr de comercianţi din acelaşi sector economic;
şi
(b) dacă respectivele mijloace juridice pot fi îndreptate împotriva responsabilului unui cod
în cazul în care respectivul codul promovează nerespectarea cerinţelor legale.
(3) În cadrul dispoziţiilor prevăzute la alineatele (1) şi (2), statele membre conferă
instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor administrative competenţe care le abilitează, în
cazurile în care consideră necesare astfel de măsuri, ţinând seama de toate interesele implicate
şi, în special, de interesul general:
(a) să dispună încetarea sau să iniţieze acţiuni în justiţie corespunzătoare pentru un ordin de
încetare a publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale;
sau
(b) în cazul în care publicitatea înşelătoare sau publicitatea comparativă ilegală nu a fost
încă adusă la cunoştinţa publicului, dar acest lucru este iminent, să hotărască
interzicerea acesteia sau să iniţieze acţiunile în justiţie necesare pentru un ordin de
interzicere a unei asemenea publicităţi.
Primul paragraf se aplică chiar fără a exista o dovadă a pierderii sau a unui prejudiciu real sau
intenţiei sau neglijenţei din partea persoanei care îşi face publicitate.
Statele membre prevăd ca măsurile menţionate la primul paragraf să fie luate printr-o
procedură accelerată fie cu efect provizoriu, fie cu efect definitiv, alegerea revenindu-i
fiecărui stat membru.
(4) Statele membre pot conferi instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor administrative
competenţe care să le permită, în vederea eliminării efectelor de durată ale publicităţii
înşelătoare sau ale publicităţii comparative ilegale, a căror încetare a fost dispusă printr-o
hotărâre definitivă:
(a) să solicite publicarea respectivei hotărâri, în întregime sau parţial, şi într-o formă pe
care o consideră adecvată;
(b) să solicite, de asemenea, publicarea unei declaraţii rectificative.
(5) Autorităţile administrative menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea litera (b)
trebuie:
(a) să aibă o componenţă care să nu pună sub semnul întrebării caracterul său imparţial;
(b) să aibă competenţe adecvate, în cazul în care decid asupra reclamaţiilor, pentru a
monitoriza şi a pune în aplicare în mod eficient respectarea deciziilor lor;
(c) să îşi motiveze, în principiu, deciziile.
(6) Atunci când competenţele menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt exercitate exclusiv de
către o autoritate administrativă, deciziile trebuie motivate în toate cazurile. În acest caz,
trebuie prevăzute proceduri prin care exercitarea improprie sau nejustificată a competenţelor
autorităţii administrative sau orice neîndeplinire improprie sau nejustificată a atribuţiilor poate
face obiectul controlului jurisdicţional.
Articolul 6
Prezenta directivă nu exclude controlul voluntar, care poate fi încurajat de statele membre, în
ceea ce priveşte publicitatea înşelătoare sau publicitatea comparativă ilegală, realizat de
organisme autonome şi nici recurgerea la asemenea organisme de către persoanele sau
organizaţiile menţionate la articolul 5 alineatul (1) paragraful al doilea, în cazul în care există
o procedură în faţa unor astfel de organisme, alta decât procedurile juridice sau administrative
prevăzute la articolul menţionat.
Articolul 7
Statele membre conferă instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative competenţe
care le permit în cadrul procedurilor civile sau administrative prevăzute la articolul 5:
(a) să solicite persoanei care îşi face publicitate prezentarea dovezilor privind acurateţea
afirmaţiilor de fapt conţinute în reclamă, în cazul în care, având în vedere interesele
legitime ale persoanei care îşi face publicitate şi ale oricărei alte părţi implicate în
proceduri, o asemenea cerinţă este întemeiată pe baza împrejurărilor din cazul respectiv
şi, în cazul publicităţii comparative, să solicite persoanei care îşi face publicitate să
prezinte aceste dovezi într-o perioadă scurtă de timp;
şi
(b) să considere afirmaţiile de fapt ca fiind inexacte, în cazul în care dovezile solicitate în
conformitate cu litera (a) nu sunt prezentate sau sunt considerate insuficiente de către
instanţă sau autoritatea administrativă.
Articolul 8
(1) Prezenta directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte dispoziţii
privind asigurarea unei protecţii sporite, în privinţa publicităţii înşelătoare, a comercianţilor şi
a concurenţilor.
Primul paragraf nu se aplică publicităţii comparative în ceea ce priveşte comparaţia.
(2) Dispoziţiile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor comunitare
privind publicitatea pentru anumite produse şi/sau servicii specifice sau restricţiilor sau
interdicţiilor privind publicitatea în anumite medii.
(3) Dispoziţiile prezentei directive privind publicitatea comparativă nu obligă statele
membre care, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, menţin sau introduc interdicţii de
publicitate cu privire la anumite mărfuri sau servicii, fie impuse direct, fie printr-un organism
sau organizaţie responsabilă, conform legislaţiei statului membru, pentru reglementarea
exercitării activităţilor comerciale, industriale, artizanale sau profesionale, să permită
publicitatea comparativă cu privire la respectivele mărfuri sau servicii. În cazul în care aceste
interdicţii se limitează la anumite medii, prezenta directivă se aplică mediilor care nu
reprezintă obiectul acestor interdicţii.
(4) Nici o dispoziţie a prezentei directive nu împiedică statele membre să menţină sau să
introducă, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, interdicţii sau limitări privind utilizarea
comparaţiilor în publicitatea serviciilor profesionale, fie impuse în mod direct, fie de către un
organism sau o organizaţie responsabilă, în temeiul legislaţiei statelor membre, pentru
reglementarea exercitării unei activităţi profesionale.
Articolul 9
Comisiei îi este comunicat de către statele membre textul principalelor dispoziţii de drept
intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 10
Directiva 84/450/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce
priveşte termenele de transpunere în dreptul naţional a directivelor prevăzute în anexa I partea
B.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă şi se
citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Articolul 11
Prezenta directivă intră în vigoare la 12 decembrie 2007.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Strasbourg, 12 decembrie 2006.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
J. BORRELL FONTELLES M. PEKKARINEN
ANEXA I
PARTEA A
Directivă abrogată cu modificările sale succesive
Directiva 84/450/CEE a Consiliului
(JO L 250, 19.9.1984, p. 17)
Directiva 97/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
(JO L 290, 23.10.1997, p. 18)
Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului numai articolul 14
(JO L 149, 11.6.2005, p. 22)
PARTEA B
Lista termenelor de transpunere în dreptul naţional şi punerea în aplicare
(prevăzute la articolul 10)
Directiva Termenul de transpunere Data punerii în aplicare
84/450/CEE 1 octombrie 1986 –
97/55/CE 23 aprilie 2000 –
2005/29/CE 12 iunie 2007 12 decembrie 2007
ANEXA II
TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Directiva 84/450/CEE Prezenta directivă
Articolul 1 Articolul 1
Articolul 2 teza introductivă Articolul 2 teza introductivă
Articolul 2 punctul 1 Articolul 2 litera (a)
Articolul 2 punctul 2 Articolul 2 litera (b)
Articolul 2 punctul 2a Articolul 2 litera (c)
Articolul 2 punctul 3 Articolul 2 litera (d)
Articolul 2 punctul 4 Articolul 2 litera (e)
Articolul 3 Articolul 3
Articolul 3a alineatul (1) Articolul 4
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf prima teză Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf teza a doua Articolul 5 alineatul (1) paragraful al doilea
Articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea Articolul 5 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea Articolul 5 alineatul (2) paragraful al doilea
Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf teza
introductivă
Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf teza
introductivă
Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf prima liniuţă Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (a)
Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuţă Articolul 5 alineatul (3) primul paragraf litera (b)
Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf cuvintele de
încheiere
Articolul 5 alineatul (3) paragraful al doilea
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea teza
introductivă
Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea prima
liniuţă
Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea a doua
liniuţă
Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea cuvintele
de încheiere
Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al treilea teza
introductivă
Articolul 5 alineatul (4) teza introductivă
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al treilea prima
liniuţă
Articolul 5 alineatul (4) litera (a)
Articolul 4 alineatul (2) paragraful al treilea a doua
liniuţă
Articolul 5 alineatul (4) litera (b)
Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (3) paragraful al doilea Articolul 5 alineatul (6)
Directiva 84/450/CEE Prezenta directivă
Articolul 5 Articolul 6
Articolul 6 Articolul 7
Articolul 7 alineatul (1) Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 8 alineatul (1) paragraful al doilea
Articolul 7 alineatul (3) Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (5) Articolul 8 alineatul (4)
Articolul 8 primul paragraf –
Articolul 8 paragraful al doilea Articolul 9
– Articolul 10
– Articolul 11
Articolul 9 Articolul 12
– Anexa I
– Anexa


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: