Posted by: leontiucmarius | May 14, 2012

Marius Leontiuc – PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI. POLITICE, Carta Natiunilor Unite, Declaratia Universala

PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI
POLITICE*
PREAMBUL
Statele părţi la prezentul Pact,
Considerând că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile, constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane, Recunoscând că, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, idealul fiinţei umane libere, bucurându-se de libertăţile civile şi politice şi eliberată de teamă şi de mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale civile şi politice, ca şi de drepturile sale economice, sociale sau culturale, Considerând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului, Luând în considerare faptul că individul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact,
Au convenit asupra următoarelor articole:

PARTEA ÎNTÂI
ARTICOLUL 1
1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îşi determină liber statutul politic şi îşi asigură liber dezvoltarea economică, socială şi culturală.
2. Pentru a-şi înfăptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională, întemeiată pe principiul interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.
3. Statele părţi la prezentul Pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă, trebuie să înlesnească realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.
______________________________________

* Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966.
Intrat în vigoare la 23 martie 1976, cf. art. 49, pentru toate dispoziţiile cu excepţia celor de la art. 41;
la 28 martie pentru dispoziţiile de la art. 41.
România a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în „Buletinul Oficial
al României“, partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.

PARTEA A DOUA
ARTICOLUL 2
1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
2. Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă împrejurare.
3. Statele părţi la prezentul Pact se angajează:
a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă,chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiunilor lor oficiale;
b) să garanteze că autoritatea competentă, judiciară, administrativă ori legislativă sau orice altă autoritate competentă potrivit legislaţiei statului,va hotărî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs şi să dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional;
c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat.
ARTICOLUL 3
Statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal legal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile şi politice enunţate în prezentul Pact.
ARTICOLUL 4
1. În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele părţi la prezentul Pact pot ca, în limita strictă a cerinţelor situaţiei, să ia măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în prezentul Pact, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiată numai pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, sau origine socială.
2. Dispoziţia precedentă nu autorizează nici o derogare de la prevederile articolelor 6, 7, 8 (paragraful 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18.
3. Statele părţi la prezentul Pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndată celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au provocat această derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor.
ARTICOLUL 5
1. Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul Pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în Pact.
2. Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul Pact în aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică.

PARTEA A TREIA
ARTICOLUL 6
1. Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar.
2. În ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie să fie în contradicţie cu dispoziţiile prezentului Pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Această pedeapsă nu poate fi aplicată decât în virtutea unei hotărâri definitive pronunţată de un tribunal competent.
3. Când privarea de viaţă constituie crimă de genocid, se înţelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autorizează un stat parte la prezentul Pact să deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumată în virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid.
4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată în toate cazurile.
5. O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru crime comise de persoane sub vârsta de 18 ani şi nu poate fi executată împotriva unor femei gravide.
6. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată pentru a se întârzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul Pact.
ARTICOLUL 7
Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice.
ARTICOLUL 8
1. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie; sclavia şi comerţul cu sclavi, sub toate
formele, sunt interzise.
2. Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute.
3. a) Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie;
b) alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicând, în ţările în care anumite infracţiuni pot fi pedepsite cu detenţiunea însoţită de muncă forţată, executarea unei pedepse de muncă forţată, pronunţată de un tribunal competent;
c) nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie“ în sensul prezentului paragraf:
(i) orice muncă sau serviciu, neindicate în alineatul b), cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii;
(ii) orice serviciu cu caracter militar şi, în ţările în care obiecţia de conştiinţă este admisă, orice serviciu naţional cerut în virtutea legii celor care ridică obiecţii de conştiinţă;
(iii) orice serviciu cerut în cazurile de forţă majoră sau de sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
(iv) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale.
ARTICOLUL 9
1. Orice individ are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motivele legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege.
2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestării sale, despre motivele acestei arestări şi va fi înştiinţat, în cel mai scurt timp, de orice învinuire care i se aduce.
3. Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în faţa unui judecător sau a unei alte autorităţi împuternicite prin lege să exercite funcţiuni judiciare şi va trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi trimise în judecată nu trebuie să constituie regulă, dar punerea în libertate poate fi subordonată unor garanţii asigurând înfăţişarea lor la şedinţele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedură şi, dacă este cazul, pentru executarea hotărârii.
4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să hotărască neîntârziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi să ordone eliberarea sa, dacă detenţiunea este ilegală.
5. Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni ilegale are drept
la o despăgubire.
ARTICOLUL 10
1. Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu
respectarea demnităţii inerente persoanei umane.
2. a) Persoanele aflate în prevenţie vor fi, în afară de circumstanţe
excepţionale, separate de condamnaţi şi vor fi supuse unui regim distinct, potrivit
condiţiei lor de persoane necondamnate.
b) Tinerii aflaţi în prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va hotărî în legătură
cu cazul lor cât mai repede cu putinţă.
3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor având drept
scop esenţial îndreptarea lor şi reclasarea lor socială. Tinerii delincvenţi vor fi separaţi
de adulţi şi supuşi unui regim potrivit vârstei şi statutului lor legal.
4
ARTICOLUL 11
Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să
execute o obligaţie contractuală.
ARTICOLUL 12
1. Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de
a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria sa ţară.
3. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă
acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţională,
ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi
sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul Pact.
4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa
ţară.
ARTICOLUL 13
Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact
nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi,
dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun, el trebuie să aibă
posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de
a obţine examinarea cazului său de către autoritatea competentă, ori de câte una sau
mai multe persoane special desemnate de această autoritate, fiind reprezentat în acest
scop.
ARTICOLUL 14
1. Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice
persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi
public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care
să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie
asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de
judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie
în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o
societate democratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer,
fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorită
circumstanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toate
acestea, pronunţarea oricărei hotărâri în materie penală sau civilă va fi publică, afară
de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se
referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.
2. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată
a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sau nu a fost stabilită în mod legal.
3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în
condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele garanţii:
a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi în
mod detaliat, despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se aduce;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să
comunice cu apărătorul pe care şi-l alege;
5
c) să fie judecată fără o întârziere excesivă;
d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui
apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi,
ori de câte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată
dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi să obţină
înfăţişarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor
acuzării;
f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret, dacă nu înţelege sau nu
vorbeşte limba folosită la şedinţa de judecată;
g) să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăşi sau să se recunoască
vinovată.
4. Procedura aplicabilă tinerilor care nu sunt încă majori potrivit legii penale
va ţine seama de vârsta lor şi de interesul reeducării lor.
5. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de a obţine
examinarea de către o jurisdicţie superioară, în conformitate cu legea, a declarării
vinovăţiei şi a condamnării sale.
6. Când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau se acordă
graţierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare
judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestei condamnări va primi o
indemnizaţie în conformitate cu legea, afară de cazul când s-a dovedit că
nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă ei, în întregime sau
în parte.
7. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru
care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu
legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări.
ARTICOLUL 15
1. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau
un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional, în momentul în care au
fost săvârşite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât cea care era
aplicabilă în momentul comiterii infracţiunii. Dacă ulterior comiterii infracţiunii,
legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delincventul trebuie să beneficieze
de aceasta.
2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării oricărui
individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci când au fost săvârşite erau
considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de
toate naţiunile.
ARTICOLUL 16
Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică.
ARTICOLUL 17
1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa
particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse
onoarei şi reputaţiei sale.
6
2. Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea
imixtiuni sau atingeri.
ARTICOLUL 18
1. Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest
drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la
alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual
sau în comun, atât în public cât şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin
practici şi prin învăţământ.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii
sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.
3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât
restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi
sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.
4. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi,
atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasă şi morală a
copiilor lor, în conformitate cu propriile lor convingeri.
ARTICOLUL 19
1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde
libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel,
indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt
mijloc, la alegerea sa.
3. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol
comportă obligaţii şi răspunderi speciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor
limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare:
a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;
b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii
publice.
ARTICOLUL 20
1. Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege.
2. Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie o
incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege.
ARTICOLUL 21
Dreptul de întrunire paşnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate
fi supusă decât restricţiilor, conforme cu legea şi necesare într-o societate
democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice
ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora.
ARTICOLUL 22
1. Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv
dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.
7
2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de
lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii
naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau
moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Prezentul articol nu se opune ca
exercitarea acestui drept de către membrii forţelor armate şi ai poliţiei să fie supusă
unor restricţii legale.
3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia
din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi
ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative aducând atingere – sau să aplice
legea într-un mod care să aducă atingere – garanţiilor prevăzute în acea Convenţie.
ARTICOLUL 23
1. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la
ocrotire din partea societăţii şi a statului.
2. Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului
şi femeii, începând de la vârsta nubilă.
3. Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin
al viitorilor soţi.
4. Statele părţi la prezentul Pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura
egalitatea în drepturi şi răspunderi a soţilor în privinţa căsătoriei, în timpul căsătoriei
şi atunci când ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua măsuri pentru a asigura
copiilor ocrotirea necesară.
ARTICOLUL 24
1. Orice copil, fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă,
religie, origine naţională sau socială, avere sau naştere, are dreptul din partea familiei
sale, a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor.
2. Orice copil trebuie să fie înregistrat imediat după naştere şi să aibă un nume.
3. Orice copil are dreptul de a dobândi o cetăţenie.
ARTICOLUL 25
Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la
care se referă articolul 2 şi fără restricţii nerezonabile:
a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin
intermediul unor reprezentanţi liber aleşi;
b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu
universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinţei
alegătorilor;
c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara
sa.
ARTICOLUL 26
Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o
ocrotire egală din partea legii. În această privinţă legea trebuie să interzică orice
discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra
oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau
8
orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice
altă împrejurare.
ARTICOLUL 27
În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele
aparţinând acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi
membri ai grupului lor, propria lor viaţă culturală, de a profesa şi practica propria lor
religie sau de a folosi propria lor limbă.
PARTEA A PATRA
ARTICOLUL 28
1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în continuare, în
prezentul Pact, Comitetul). Acest Comitet este compus din optsprezece membri şi are
funcţiile stabilite în cele de mai jos.
2. Comitetul este compus din resortisanţi ai statelor părţi la prezentul Pact, care
trebuie să fie personalităţi de înaltă moralitate şi având o competenţă recunoscută în
domeniul drepturilor omului. Se va ţine seama de interesul pe care îl prezintă
participarea la lucrările Comitetului a câtorva persoane având o experienţă juridică.
3. Membrii Comitetului sunt aleşi şi exercită această funcţie cu titlu individual.
ARTICOLUL 29
1. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret, dintr-o listă de candidaţi care
întrunesc condiţiile prevăzute în articolul 28, propuşi în acest scop de către statele
părţi la prezentul Pact.
2. Fiecare stat parte la prezentul Pact poate să propună cel mult doi candidaţi.
Aceşti doi candidaţi trebuie să fie resortisanţi ai statului care îi propune.
3. Candidatura aceleiaşi persoane poate fi propusă pentru o nouă alegere.
ARTICOLUL 30
1. Prima alegere va avea loc în cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a
prezentului Pact.
2. Cu cel puţin patru luni înainte de orice alegere în Comitet, alta decât o
alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu articolul 34,
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite invită în scris statele părţi la
prezentul Pact să desemneze, în termen de trei luni, candidaţii pe care îi propun ca
membri ai Comitetului.
3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o listă
alfabetică a tuturor candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor părţi la prezentul
Pact cel mai târziu cu o lună înainte de fiecare alegere.
4. Membrii Comitetului sunt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor părţi la
prezentul Pact, convocată de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite la
sediul Organizaţiei. La această reuniune, unde cvorumul este constituit de două treimi
din statele părţi la prezentul Pact, sunt aleşi ca membri ai Comitetului candidaţii care
obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor
statelor părţi prezenţi şi votanţi.
9
ARTICOLUL 31
1. Comitetul nu poate să cuprindă mai mult de un resortisant al unui stat.
2. Pentru alegerile în Comitet se va ţine seama de o repartiţie geografică
echitabilă şi de reprezentarea diferitelor forme de civilizaţie, precum şi a principalelor
sisteme juridice.
ARTICOLUL 32
1. Membrii Comitetului sunt aleşi pe patru ani. Ei sunt reeligibili dacă li se
propune din nou candidatura. Cu toate acestea, mandatul a nouă membri aleşi la prima
alegere ia sfârşit două doi ani: imediat după prima alegere, numele acestor nouă
membri va fi tras la sorţi de către preşedintele reuniunii la care se referă paragraful 4
al articolului 30.
2. La expirarea mandatului, alegerile au loc în conformitate cu dispoziţiile
articolelor precedente din această parte a Pactului.
ARTICOLUL 33
1. Dacă după părerea unanimă a celorlalţi membri, un membru al Comitetului
a încetat a-şi îndeplini funcţiile pentru orice cauză alta decât o absenţă cu caracter
temporar, preşedintele Comitetului informează despre aceasta pe Secretarul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite, care declară atunci vacant locul pe care îl ocupa
membru menţionat.
2. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului, preşedintele
informează despre aceasta de îndată pe Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor
Unite, care declară locul vacant cu începere de la data decesului sau de la data când
operează demisia.
ARTICOLUL 34
1. Când un loc a fost declarat vacant în conformitate cu articolul 33, dacă
mandatul membrului care trebuie înlocuit nu expiră în cele şase luni următoare datei
la care a fost declarat vacant, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite
înştiinţează despre aceasta statele părţi la prezentul Pact, care pot, în termen de două
luni, să desemneze candidaţi în conformitate cu dispoziţiile articolului 29, în vederea
completării locului vacant.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o listă
alfabetică a candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor părţi la prezentul Pact.
Alegerea în vederea completării locului vacant va avea apoi loc în conformitate cu
dispoziţiile pertinente din această parte a Pactului.
3. Orice membri al Comitetului ales pentru completarea unui loc declarat
vacant, în conformitate cu articolul 33, face parte din Comitet până la data expirării
normale a mandatului membrului al cărui loc a devenit vacant în Comitet, în
conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat.
10
ARTICOLUL 35
Membrii Comitetului primesc, cu aprobarea Adunării Generale a Naţiunilor
Unite, remuneraţii suportate din fondurile Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţii
stabilite de Adunarea generală, luându-se în considerare importanţa funcţiilor
Comitetului.
ARTICOLUL 36
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia
Comitetului personalul şi mijloacele materiale care îi sunt necesare pentru a îndeplini
în mod eficient funcţiile care îi sunt încredinţate în virtutea prezentului Pact.
ARTICOLUL 37
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va convoca membrii
Comitetului, pentru prima reuniune, la sediul Organizaţiei.
2. După prima sa reuniune, Comitetul se va întruni cu orice prilej prevăzut prin
regulamentul său interior.
3. Reuniunile Comitetului au loc, în mod obişnuit, la sediul Organizaţiei
Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva.
ARTICOLUL 38
Înainte de a intra în funcţie, orice membru al Comitetului trebuie să-şi ia, în
şedinţă publică, angajamentul solemn că îşi va îndeplini funcţia cu deplină
imparţialitate şi conştiinciozitate.
ARTICOLUL 39
1. Comitetul îşi alege un birou pe o perioadă de doi ani. Membrii biroului sunt
reeligibili.
2. Comitetul stabileşte el însuşi regulamentul său interior; acesta trebuie să
cuprindă însă, între altele, următoarele dispoziţii:
a) cvorumul este de doisprezece membri;
b) deciziile Comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi.
ARTICOLUL 40
1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să prezinte rapoarte asupra
măsurilor pe care le-au adoptat şi care transpun în viaţă drepturile recunoscute în
prezentul Pact, precum şi asupra progreselor realizate în folosinţa acestor drepturi:
a) în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Pact, pentru fiecare
stat parte interesat, în ceea ce îl priveşte;
b) după aceea, de fiecare dacă când Comitetul i-o va cere.
2. Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite care le va transmite spre examinare Comitetului. Rapoartele vor
trebui să indice, dacă va fi cazul, factorii şi dificultăţile care afectează punerea în
aplicare a dispoziţiilor prezentului Pact.
11
3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite poate, după consultări cu
Comitetul, să transmită instituţiilor specializate interesate copia oricăror părţi din
rapoarte care pot avea legătură cu sfera lor de competenţă.
4. Comitetul studiază rapoartele prezentate de statele părţi la prezentul Pact. El
înaintează statelor părţi propriile sale rapoarte, precum şi orice observaţii generale pe
care le socoteşte potrivite. Comitetul poate, de asemenea, să transmită Consiliului
Economic şi Social aceste observaţii, însoţite de copii ale rapoartelor pe care le-a
primit de la statele părţi la prezentul Pact.
5. Statele părţi la prezentul Pact pot să prezinte Comitetului comentarii cu
privire la orice observaţie făcută în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol.
ARTICOLUL 41
1. Orice stat parte la prezentul Pact poate, în virtutea prezentului articol, să
declare în orice moment că recunoaşte Comitetului competenţa de a primi şi examina
comunicări în care un stat poate pretinde că un alt stat parte nu-şi îndeplineşte
obligaţiile ce decurg din prezentul Pact. Comunicările prezentate în virtutea
prezentului articol nu pot fi primite şi examinate decât dacă ele emană de la un stat
parte care a făcut o declaraţie prin care recunoaşte, în ceea ce îl priveşte, competenţa
Comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care
nu a făcut o asemenea declaraţie. Comunicărilor primite în conformitate cu prezentul
articol li se aplică următoarea procedură:
a) Dacă un stat parte la prezentul Pact socoteşte că un alt stat, de asemenea
parte la Pact, nu aplică dispoziţiile Pactului, el poate, printr-o comunicare scrisă, să
atragă atenţia acelui stat asupra chestiunii. În termen de trei luni de la primirea
comunicării, statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicaţii
sau orice alte declaraţii scrise lămurind chestiunea, care vor trebui să cuprindă, pe cât
este posibil şi util, indicaţii asupra regulilor sale de procedură şi asupra căilor de
recurs fie folosite deja, fie pendinte, fie deschise încă.
b) Dacă în termen de şase luni de la primirea comunicării originale de către
statul destinatar chestiunea nu a fost soluţionată spre satisfacerea celor două state părţi
interesate, şi unul şi altul vor avea dreptul de a o supune Comitetului, adresând câte o
notificare Comitetului şi celuilalt stat interesat.
c) Comitetul nu poate lua în examinare o cauză care îi este supusă decât după
ce s-a asigurat că toate căile interne de recurs disponibile au fost utilizate şi epuizate,
în conformitate cu principiile de drept internaţional unanim recunoscute. Această
regulă nu se aplică însă în cazurile în care procedurile de recurs depăşesc termenele
rezonabile.
d) Şedinţele în care Comitetul examinează comunicările prevăzute în prezentul
articol sunt secrete.
e) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului c), Comitetul îşi va oferi bunele oficii
statelor părţi interesate, spre a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiuni, întemeiată
pe respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aşa cum le recunoaşte
prezentul Pact.
f) În orice cauză care îi este supusă, Comitetul poate cere statelor părţi
interesate, la care se referă alineatul b), să-i furnizeze orice informaţie pertinentă.
g) Statele părţi interesate la care se referă alineatul b) au dreptul de a fi
reprezentate cu prilejul examinării problemei de către Comitet şi de a prezenta
observaţii orale sau scrise, ori în ambele forme.
12
h) În termen de douăsprezece luni din ziua când a primit notificarea la care se
referă alineatul b), Comitetul trebuie să prezinte un raport.
i) Dacă s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului e),
Comitetul se mărgineşte, în raportul său, la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei la
care s-a ajuns;
ii) Dacă nu s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului
e), Comitetul se mărgineşte în raportul său la o scurtă expunere a faptelor; textul
observaţiilor scrise şi procesul-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele părţi
interesate vor fi alăturate raportului. Raportul pentru fiecare cauză va fi comunicat
statelor părţi interesate.
2. Dispoziţiile prezentului articol vor intra în vigoare când zece părţi la
prezentul Pact vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol.
Declaraţia menţionată va fi depusă de către statul parte Secretarului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite, care o va transmite în copie celorlalte state părţi. O
declaraţie poate fi retrasă oricând printr-o notificare adresată Secretarului general.
Această retragere nu va aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul
unei comunicări deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare a
unui stat parte nu va fi însă primită după ce Secretarul general va primi notificarea de
retragere a declaraţiei, decât dacă statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie.
ARTICOLUL 42
1. a) Dacă o chestiune supusă Comitetului în conformitate cu articolul 41 nu a
fost soluţionată spre satisfacţia statelor părţi interesate, Comitetul poate, cu
asentimentul prealabil al acestora, să desemneze o Comisie de conciliere ad-hoc
(denumită în continuare Comisia). Comisia îşi oferă bunele oficii statelor părţi
interesate spre a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiunii, întemeiată pe respectarea
prezentului Pact.
b) Comisia se compune din cinci membri numiţi cu acordul statelor părţi
interesate. Dacă ele nu ajung în termen de trei luni la o înţelegere asupra compunerii
Comisiei în întregime sau în parte, membrii Comisiei în privinţa cărora nu s-a realizat
acordul vor fi aleşi prin scrutin secret dintre membrii Comitetului, cu o majoritate de
două treimi din membrii Comitetului.
2. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile cu titlu individual. Ei nu trebuie să
fie resortisanţi nici ai statelor părţi interesate, nici ai unui stat care nu este parte la
prezentul Pact şi nici ai unui stat parte care nu a făcut declaraţia prevăzută de articolul
41.
3. Comisia îşi alege preşedintele şi îşi adoptă regulamentul interior.
4. Comisia îşi ţine şedinţele în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor
Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. Cu toate acestea, ea se poate
întruni în orice alt loc potrivit, pe care Comisia îl poate stabili consultându-se cu
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu statele părţi interesate.
5. Secretariatul prevăzut în articolul 36 îşi va oferi serviciile şi comisiilor
desemnate în virtutea prezentului articol.
6. Informaţiile obţinute şi examinate de Comitet sunt puse la dispoziţia
Comisiei, iar Comisia poate să ceară statelor părţi interesate să-i furnizeze orice
informaţii complementare pertinente.
7. După ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar în orice caz într-un
termen de douăsprezece luni de când a fost sesizată, Comisia supune un raport
preşedintelui Comitetului, care îl va comunica statelor părţi interesate:
13
a) dacă Comisia nu poate să termine examinarea chestiunii în douăsprezece
luni, ea se mărgineşte să arate pe scurt în raportul său stadiul în care se află
examinarea chestiunii;
b) dacă s-a ajuns la o soluţionare amiabilă a chestiunii, întemeiată pe
respectarea drepturilor omului recunoscute în prezentul Pact, Comisia se mărgineşte
să arate pe scurt, în raportul său, faptele şi soluţia la care s-a ajuns.
c) dacă nu s-a ajuns la o soluţionare în sensul alineatului b), în raportul
Comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii
dezbătute de statele părţi interesate, precum şi constatările sale cu privire la
posibilităţile de soluţionare amiabilă a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea,
observaţiile scrise şi un proces-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele părţi
interesate;
d) dacă raportul Comisiei este înaintat în conformitate cu alineatul c), statele
părţi interesate vor înştiinţa pe preşedintele Comitetului, în termen de trei luni de la
primirea raportului, dacă acceptă sau nu cele formulate de raportul Comisiei.
8. Dispoziţiile precedentului articol nu aduc atingere atribuţiilor Comitetului
prevăzute în art. 41.
9. Toate cheltuielile membrilor Comisiei se repartizează în mod egal între
statele părţi interesate, pe baza unui calcul estimativ stabilit de Secretarul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
10. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este împuternicit ca,
dacă este nevoie, să plătească cheltuielile membrilor Comisiei înainte ca rambursările
să fi fost efectuate de statele părţi interesate, în conformitate cu paragraful 9 al
prezentului articol.
ARTICOLUL 43
Membrii Comitetului şi membrii Comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea
fi desemnaţi în conformitate cu articolul 42 au drept la înlesnirile, privilegiile şi
imunităţile recunoscute experţilor în misiune ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, aşa
cum sunt ele enunţate în secţiunile pertinente ale Convenţiei cu privire la privilegiile
şi imunităţile Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 44
Dispoziţiile de punere în practică a prezentului Pact se aplică fără a aduce
atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea, sau
potrivit instrumentelor constitutive şi Convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi
instituţiilor specializate şi nu împiedică statele părţi de a recurge la alte proceduri
pentru soluţionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internaţionale generale
sau speciale care le leagă.
ARTICOLUL 45
Comitetul înaintează anual Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin
intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra lucrărilor sale.
14
PARTEA A CINCEA
ARTICOLUL 46
Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere
dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale constituţiilor instituţiilor specializate
care definesc răspunderile diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale
instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul Pact.
ARTICOLUL 47
Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu va fi interpretată ca aducând atingere
dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în
mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale.
PARTEA A ŞASEA
ARTICOLUL 48
1. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al
Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al uneia dintre instituţiile sale specializate,
oricărui stat parte la statutul Curţii internaţionale de justiţie, precum şi oricărui alt stat
invitat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite să devină parte la prezentul Pact.
2. Prezentul Pact este supus ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi
depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricărui stat la care se referă
paragraful 1 din prezentul articol.
4. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare.
5. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite informează toate statele
care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecărui
instrument de ratificare sau de aderare.
ARTICOLUL 49
1. Prezentul Pact va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii la
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al treizeci şi cincilea
instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul Pact sau vor adera la
el după depunerea celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de
aderare, pactul va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii de către acest stat a
instrumentului său de ratificare sau de aderare.
ARTICOLUL 50
Dispoziţiile prezentului Pact se aplică fără nici o limitare sau excepţie tuturor
unităţilor constitutive ale statelor federative.
15
ARTICOLUL 51
1. Orice stat parte la prezentul Pact poate să propună un amendament şi să-i
depună textul la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general
va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor părţi la prezentul Pact,
cerându-le să-i comunice dacă doresc să se convoace o conferinţă a statelor părţi
pentru a examina aceste proiecte şi a le supune votării. Dacă cel puţin o treime din
state se declară în favoarea acestei convocări, secretarul general va convoca conferinţa
sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de
majoritatea statelor prezente şi votante la conferinţă, va fi supus spre aprobare
Adunării generale a Naţiunilor Unite.
2. Aceste amendamente intră în vigoare după ce au fost aprobate de Adunarea
generală a Naţiunilor Unite şi acceptate de o majoritate de două treimi a statelor părţi
la prezentul Pact, în conformitate cu respectivele lor reguli constituţionale.
3. Când aceste amendamente intră în vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele
părţi care le-au acceptat, celelalte părţi rămânând legate de dispoziţiile prezentului
Pact şi de orice amendament pe care l-au acceptat anterior.
ARTICOLUL 52
Independent de notificările prevăzute în paragraful 5 al articolului 48,
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele la care se
referă paragraful 1 al menţionatului articol:
a) cu privire la semnăturile, instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în
conformitate cu articolul 48;
b) cu privire la data când prezentul Pact va intra în vigoare în conformitate cu
articolul 49 şi la data când vor intra în vigoare amendamentele prevăzute în articolul
51.
ARTICOLUL 53
1. Prezentul Pact, ale cărui texte în chineză, engleză, rusă şi spaniolă sunt în
egală măsură autentice, va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor
statelor la care se referă articolul 48 câte o copie după prezentul Pact.
16

LEGE nr.39 din 28 iunie 1993
pentru aderarea Romaniei la Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturile civile şi politice

Parlamentul României adopta prezenta lege.

ARTICOL UNIC. – România adera la Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966, cu urmatoarea declaratie:

“România considera ca, potrivit prevederilor art. 5 pct. 2 lit a) din protocol, Comitetul drepturilor omului nu este competent sa examineze comunicarile persoanelor fizice, daca problemele în cauza sunt în curs de examinare sau au fost examinate în cadrul unei alte proceduri internationale de investigare sau solutionare.”

PROTOCOL FACULTATIV
la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice*)

*) Traducere

Statele parti la prezentul protocol,considerând ca, pentru o mai buna întelegere a îndeplinirii scopurilor Pactului cu privire la drepturile civile si politice (denumit mai jos pactul) si aplicarea acestor prevederi ar fi indicata împuternicirea Comitetului drepturilor omului, constituit conform partii a patra a pactului (denumita mai jos comitetul), sa primeasca si sa examineze, astfel cum se prevede în prezentul protocol, comunicari provenite de la persoane fizice care pretind ca sunt victime ale unor violari ale unuia din drepturile enuntate în pact,au convenit urmatoarele:Art. 1.– Orice stat parte la pact care devine parte la prezentul protocol recunoasca competenta comitetului de a primi si examina comunicari provenite de la persoane fizice tinând de jurisdictia sa, care pretind a fi victime ale unei violari, de catre acest stat parte, a vreunuia dintre drepturile enuntate în pact. Comitetul nu va primi nici o comunicare privind statul parte la pact care nu este parte la prezentul protocol.

Art. 2.– Sub rezerva prevederilor art. 1, orice persoana fizica, care pretinde a fi victima unei violari a vreunui drept enuntat în pact si care a epuizat toate caile interne de recurs disponibile, poate prezenta o comunicare scrisa comitetului, în vederea examinarii sale.

Art. 3.– Comitetul va declara inadmisibila orice comunicare, prezentata în temeiul prezentului protocol, care este anonima sau pe care el o considera a fi un abuz al dreptului de a prezenta astfel de comunicari sau a fi incompatibila cu prevederile pactului.

Art. 4.– 1. Sub rezerva prevederilor art. 3, comitetul aduce orice comunicare care i se prezinta în temeiul prezentului protocol la cunostinta statului parte la acest protocol despre care se pretinde ca a violat o prevedere a pactului.

2. În urmatoarele 6 luni, statul respectiv prezinta în scris comitetului explicatii sau declaratii de elucidare a problemei, cu indicarea, daca este cazul, a masurilor luate pentru remedierea situatiei.

Art. 5.– 1. Comitetul examineaza comunicarile primite în temeiul prezentului protocol, tinând seama de toate informatiile scrise care i-au fost puse la dispozitie de catre persoana fizica si de catre statul parte interesat.

2. Comitetul nu va analiza nici o comunicare a unei persoane fizice fara a se fi asigurat ca:

  1. aceeasi chestiune nu se afla deja în curs de examinare în cadrul altei proceduri internationale de investigare si solutionare;
  2. persoana fizica a epuizat toate caile interne de recurs disponibile. Aceasta regula nu se aplica daca procedurile de recurs depasesc termene rezonabile.

3. Comitetul tine sedinte închise în timpul examinarii comunicarilor prevazute în prezentul protocol.

4. Comitetul comunica constatarile sale statului parte interesat si persoanei fizice.

Art. 6.– Comitetul include în raportul anual pe care îl întocmeste conform art. 45 din pact un rezumat al activitatilor sale în baza prezentului protocol.

Art. 7.– Pâna la îndeplinirea obiectivelor Rezolutiei nr. 1514 (XV), adoptata de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 14 decembrie 1960, privind Declaratia asupra acordarii independentei tarilor si popoarelor coloniale, prevederilor prezentului protocol nu restrâng cu nimic dreptul de petitionare acordat acestor popoare de Carta Natiunilor Unite si de alte conventii si instrumente internationale încheiate sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite sau ale institutiilor sale specializate.

Art. 8.– 1. Prezentul articol este deschis pentru semnare oricarui stat care a semnat pactul.

2. Prezentul protocol este supus ratificarii oricarui stat care a ratificat pactul sau care a aderat la acesta. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.

3. Prezentul protocol va fi deschis aderarii oricarui stat care a ratificat pactul sau care a aderat la acesta.

4. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.

5. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite informeaza toate statele care au semnat prezentul protocol sau care au aderat la acesta despre depunerea fiecarui instrument de ratificare sau de aderare.

Art. 9.– 1. Sub rezerva intrarii în vigoare a pactului, prezentul protocol va intra în vigoare la 3 luni dupa data depunerii la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul protocol sau care vor adera dupa depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare, protocolul va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Art. 10.– Prevederile prezentului protocol se aplica, fara nici o limitare sau exceptie, tuturor partilor constitutive ale statelor federale.

Art. 11.– 1. Orice stat parte la prezentul protocol poate sa propuna un amendament si sa depuna textul acestuia la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul general transmite apoi toate proiectele de amendamente statelor parti la prezentul protocol, cerându-le sa-i comunice daca doresc convocarea unei conferinte a statelor parti pentru a examina aceste proiecte si a le depune votarii. Daca cel putin o treime din state se declara în favoarea acestei convocari, secretarul general convoaca conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente si votante la conferinta va fi supus pentru aprobare Adunarii generale a Natiunilor Unite.

2. Aceste amendamente intra în vigoare dupa ce au fost aprobate de Adunarea generala a Natiunilor Unite si acceptata de o majoritate de doua treimi din statele parti la prezentul protocol, conform regulilor constitutionale respective.

3. Dupa intrarea lor în vigoare, aceste amendamente devin obligatorii pentru statele parti care le-au acceptat, celelalte state parti ramânând legate prin prevederile prezentului protocol si prin orice amendament anterior pe care l-au acceptat.

Art. 12.– 1. Orice stat parte poate denunta, în orice moment, prezentul protocol pe calea unei notificari scrise adresate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. Denuntarea va produce efecte la 3 luni de la data la care secretarul general va fi primit notificarea.

2. Denuntarea nu va împiedica aplicarea prevederilor prezentului protocol fata de orice comunicare prezentata, în temeiul art. 2, înainte de data la care denuntarea produce efecte.

Art. 13.– Independent de notificarile prevazute la paragraful 5 al art. 8 al prezentului protocol, secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va informa toate statele la care se refera paragraful 1 al art. 48 din pact:

a) despre semnaturile depuse pe prezentul protocol si despre instrumentele de ratificare si de aderare depuse conform art. 8;

b) despre data la care prezentul protocol va intra în vigoare conform art. 9 si data la care vor intra în vigoare amendamentele prevazute la art. 11;

c) despre denuntarile facute în conformitate cu art. 12.

Art. 14.– 1. Prezentul protocol, ale carui texte în limbile chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt în egala masura autentice, va fi depus la arhivele Organizatiei Natiunilor Unite.

2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite câte o copie certificata a prezentului protocol tuturor statelor la care se refera art. 48 din pact.

Carta Natiunilor Unite

Nota introductivă:

Carta Natiunilor Unite a fost semnata la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea Conferintei Natiunilor Unite pentru Organizatia internationala si a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Statutul Curtii Internationale de Justitie face parte integranta din Carta. Amendamentele la Articolele 23, 27 si 61 ale Cartei au fost adoptate de Adunarea Generala la 17 decembrie 1963 si au intrat în vigoare la 31 august 1965. Un alt amendament la Articolul 61 a fost adoptat de Adunarea Generala la 20 decembrie 1971 si a intrat în vigoare la 24 septembrie 1973. Amendamentul la Articolul 109, adoptat de Adunarea Generala la 20 decembrie 1965, a intrat în vigoare la 12 iunie 1968.Amendamentul la Articolul 23 sporeste de la unsprezece la cincisprezece numarul membrilor Consiliului de Securitate. Amendamentul la Articolul 27 dispune ca hotarârile Consiliului de Securitate în probleme de procedura sa fie luate cu votul afirmativ a noua membri (anterior sapte), iar hotarârile sale asupra oricaror alte chestiuni sa fie luate cu votul afirmativ a noua membri (anterior sapte), cuprinzând si voturile concordante ale celor cinci membri permanenti ai Consiliului.

Amendamentul la Articolul 61, care a intrat în vigoare la 31 august 1965, sporeste de la optsprezece la douazeci si sapte numarul membrilor Consiliului Economic si Social. Urmatorul amendament la acest articol, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1973, sporeste de la douazeci si sapte la cincizeci si patru numarul membrilor Consiliului

.Amendamentul la Articolul 109, care priveste paragraful 1 al articolului, prevede ca o conferinta generala a Membrilor Natiunilor Unite având drept scop revizuirea Cartei va putea fi reunita la locul si data care vor fi fixate prin votul a doua treimi din membrii Adunarii Generale si prin votul oricaror noua (anterior sapte) membri ai Consiliului de Securitate.

Paragraful 3 al Articolului 109, potrivit caruia Adunarea Generala trebuia, la cea de a zecea sesiune ordinara, sa examineze chestiunea convocarii unei conferinte de revizuire a Cartei, a fost pastrata în forma sa originala, desi mentioneaza “un vot al oricaror sapte membri ai Consiliului de Securitate”, întrucât Adunarea Generala si Consiliul de Securitate au dat urmare dispozitiei acestui paragraf la cea de a zecea sesiune ordinara a Adunarii Generale, în 1955.

Carta Natiunilor Unite

Noi, Popoarele Natiunilor Unite, hotarâte sa izbavim generatiile viitoare ale flagelului razboiului care, de doua ori în cursul unei vieti de om, a provocat omenirii suferinte de nespus, sa ne reafirmam credinta în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a barbatilor si a femeilor, precum si a natiunilor mari si mici, sa cream conditiile necesare mentinerii justitiei si respectarii obligatiunilor decurgând din tratate si alte izvoare ale dreptului international, sa promovam progresul social si conditii mai bune de trai într-o mai mare libertate, Si în aceste scopuri sa practicam toleranta si sa traim în pace unul cu celalalt, ca buni vecini,
sa ne unim fortele pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, sa acceptam principii si sa instituim metode care sa garanteze ca forta armata nu va fi folosita decât în interesul comun,
sa folosim institutiile internationale pentru promovarea progresului economic si social al tuturor popoarelor, Am hotarât sa ne unim eforturile pentru înfaptuirea acestor obiective

Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentantii lor, reuniti în orasul San Francisco si având depline puteri, recunoscute ca valabile si date în forma cuvenita, au adoptat prezenta Carta a Natiunilor Unite si înfiinteaza prin aceasta o organizatie internationala care se va numi Natiunile Unite.

CAPITOLUL I
Scopuri si Principii
Articolul 1

Scopurile Natiunilor Unite sunt urmatoarele:

  1. sa mentina pacea si securitatea internationala si, în acest scop: sa ia masuri colective eficace pentru prevenirea si înlaturarea amenintarilor împotriva pacii si pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau altor încalcari ale pacii si sa înfaptuiasca, prin mijloace pasnice si în conformitate cu principiile justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o încalcare a pacii;
  2. sa dezvolte relatii prietenesti între natiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalitatii în drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune de ele însele si sa ia oricare alte masuri potrivite pentru consolidarea pacii mondiale;
  3. sa realizeze cooperarea internationala în revolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea si încurajarea respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie;
  4. sa fie un centru în care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre atingerea acestor scopuri comune.
Articolul 2

În urmarirea scopurilor enuntate în Articolul 1, Organizatia Natiunilor Unite si Membrii sai trebuie sa actioneze în conformitate cu urmatoarele Principii:

  1. Organizatia este întemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor Membrilor ei;
  2. Toti Membrii Organizatiei, spre a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie sa-ti îndeplineasca cu buna-credinta oglibatiile asumate potrivit prezentei Carte;
  3. Toti Membrii Organizatiei vor rezolva diferendele lor internationale prin mijloace pasnice, în asa fel încât pacea si securitatea internationala, precum si justitia sa nu fie puse în primejdie;
  4. Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, în relatiile lor internationale, de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea ei, fie împotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompativil cu scopurile Natiunilor Unite;
  5. Toti Membrii Natiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice actiune întreprinsa de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte si se vor abtine de a da ajutor vreunui stat împotriva caruia Organizatia întreprinde o actiune preventiva sau de constrângere;
  6. Organizatia va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Natiunilor Unite sa actioneze în conformitate cu aceste principii, în masura necesara mentinerii pacii si securitatii internationale;
  7. Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervina în chestiuni care apartin esential competentei interne a unui Stat si nici nu va obliga pe Membrii sai sa supuna asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însa întru nimic atingere aplicarii masurilor de constrângere prevazute în Capitolul VII.
CAPITOLUL II
Membri
Articolul 3

Sunt Membri originari ai Organizatiei Natiunilor Unite Statele care, participând la Conferinta Natiunilor Unite de la San Francisco pentru Organizatia Internationala sau semnând mai înainte Declaratia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semneaza prezenta Carta si o ratifica în conformitate cu Articolul 110.

Articolul 4
  1. Pot deveni Membri ai Natiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care accepta obligatiile din prezenta Carta si care, dupa aprecierea Organizatiei, sunt capabile si dispuse sa le îndeplineasca.
  2. Admiterea ca Membru al Natiunilor Unite a oricarui Stat care îndeplineste aceste conditii se va face printr-o hotarâre a Adunarii Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.
Articolul 5

Un Membru al Natiunilor Unite împotriva caruia Consiliul de Securitate a întreprins o actiune preventiva sau de constrângere poate fi suspendat de catre Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exercitiul drepturilor si privilegiilor decurgând din calitatea de Membru. Exercitiul acestor drepturi si privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate.

Articolul 6

Un Membru al Natiunilor Unite care încalca în mod persistent principiile cuprinse în prezenta Carta poate fi exclus din Organizatie de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate.

CAPITOLUL III
Organe
Articolul 7
  1. Se înfiinteaza ca organe principale ale Organizatiei Natiunilor Unite: o Adunare Generala, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic si Social, un Consiliul de Tutela, o Curte Internationala de Justitie si un Sercetariat.
  2. Organele subsidiare care s-ar întrevedea necesare vor putea fi înfiintate în conformitate cu prezenta Carta.
Articolul 8

Natiunile Unite nu vor impune nici o restrictie participarii, în conditii egale, a barbatilor si femeilor la orice functie din cadrul organelor ei principale si subsidiare.

CAPITOLUL IV
Adunarea Generala

Competenta

Articolul 9
  1. Adunarea Generala va fi alcatuita din toti Membrii Natiunilor Unite.
  2. Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanti în Adunarea Generala.

Functii si puteri

Articolul 10

Adunarea Generala poate discuta orice chestiuni sau cauze care intra în cadrul prezentei Carte sau care se refera la puterile si functiile vreunuia din organele prevazute în prezenta Carta si, sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, poate face recomandari Membrilor Natiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate în oricare asemenea chestiuni sau cauze.

Articolul 11
  1. Adunarea Generala poate examina principiile generale de cooperare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza dezarmarea si reglementarea înarmarilor, si poate face recomandari cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului de Securitate.
  2. Adunarea Generala poate discuta orice probleme privitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale, care îi vor fi supuse de catre oricare Membru al Natiunilor Unite sau de catre Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de catre un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite si, sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, poate face recomandari în privinta oricarei asemenea problemele, fie Statului sau Statelor interesate, fie Consiliului de Securitate, fie Statelor si Consiliului de Securitate. Orice asemenea problema care reclama sa se întreprinda o actiune va fi deferita de Adunarea Generala Consiliului de Securitate înainte sau dupa discutarea ei.
  3. Adunarea Generala poate atrage atentia Consiliului de Securitate asupra situatiilor care ar putea pune în primejdie pacea si securitatea internationala.
  4. Puterile Adunarii Generale, prevazute în acest Articol, nu limiteaza domeniul general de aplicare al Articolului 10.
Articolul 12
  1. Cât timp Consiliul de Securitate exercita, în privinta unui diferend sau a unei situatii, functiile care îi sunt atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generala nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situatie, decât daca Consiliul de Securitate îi cere aceasta.
  2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunostinta Adunarii Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale de care se ocupa Consiliul de Securitate; de asemenea, el va înstiinta Adunarea Generala, iar daca Adunarea Generala nu este în sesiune, pe Membrii Natiunilor Unite, de îndata ce Consiliul de Securitate înceteaza a se mai ocupa de acele probleme.
Articolul 13
  1. Adunarea Generala va initia studii si va face recomandari în scopul:
    1. de a promova cooperarea internationala în domeniul politic si de a încuraja dezvoltarea progresiva a dreptului international si codificarea lui;
    2. de a promova cooperarea internationala în domeniile economic, social, cultural, al învatamântului si sanatatii si de a sprijini înfaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
  2. Celelalte raspunderi, functii si puteri ale Adunarii Generale, referitoare la problemele mentionate în paragraful 1 b de mai sus, sunt enuntate în Capitolele IX si X.
Articolul 14

Sub rezerva dispozitiilor Articolului 12, Adunarea Generala poate recomanda masuri pentru aplanarea pasnica a oricarei situatii, indiferent de origine, pe care o considera de natura a dauna bunastarii generale sau relatiilor prietenesti între natiuni, inclusiv a situatiilor rezultând dintr-o încalcare a dispozitiilor prezentei Carte, care enunta Scopurile si Principiile Natiunilor Unite.

Articolul 15
  1. Adunarea Generala va primi si examina rapoarte anuale si speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seama asupra masurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotarât sau le-a luat pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.
  2. Adunarea Generala va primi si examina rapoartele celorlalte organe ale Natiunilor Unite.
Articolul 16

Adunarea Generala va îndeplini în privinta sistemului international de tutela functiile care-i sunt atribuite prin Capitolele XII si XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutela referitoare la teritoriile care nu sunt desemnate drept zone strategice.

Articolul 17
  1. Adunarea Generala va examina si aproba bugetul Organizatiei.
  2. Cheltuielile Organizatiei sunt suportate de Membri, potrivit repartizarii stabilite de Adunarea Generala.
  3. Adunarea Generala va examina si aproba orice acorduri financiare si bugetare încheiate cu institutiile specializate la care se refera Articolul 57 si va examina bugetele administrative ale acestor institutii, spre a le face recomandari.

Votare

Articolul 18
  1. Fiecare membru al Adunarii Generale dispune de un vot.
  2. Hotarârile Adunarii Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti si votanti. Vor fi considerate probleme importante: recomandarile cu privire la mentinerea pacii si securitatii internationale, alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic si Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutela, în conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86, admiterea de noi Membri în Organizatie, suspendarea drepturilor si privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la functionarea sistemului de tutela si problemele bugetare.
  3. Hotarârile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra cacora sa se decida cu o majoritate de doua treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenti si votanti.
Articolul 19

Un Membru al Natiunilor Unite care este în întârziere cu plata contributiilor sale financiare catre Organizatie nu va putea participa la vot în Adunarea Generala daca totalul arieratelor egaleaza sau depaseste contributia datorata de el pentru ultimii doi ani împliniti. Adunarea Generala poate totusi permite acestui Membru sa ia parte la vot în cazul în care constata ca neplata se datoreaza unor împrejurari independente de voita lui.

Procedura

Articolul 20

Adunarea Generala se va întruni în sesiuni anuale ordinare si, când împrejurarile o cer, în sesiune extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul General la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii Membrilor Natiunilor Unite.

Articolul 21

Adunarea Generala va stabili propriile sale reguli de procedura. Ea îsi va desemna Presedintele pentru fiecare sesiune.

Articolul 22

Adunarea Generala poate înfiinta organele subsidiare pe care le socoteste necesare pentru îndeplinirea functiilor sale.

CAPITOLUL V
Consiliul de Securitate

Componenta

Articolul 23
  1. Consiliul de Securitate va fi alcatuit din cincisprezece membri ai Natiunilor Unite. Republica China, Franta, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americii vor fi membri permanenti ai Consiliului de Securitate. Adunarea Generala va alege alti zece membri nepermanenti ai Consiliului de Securitate, tinând seama în primul rând de contributia Membrilor Natiunilor Unite la mentinerea pacii si securitatii internationale si la înfaptuirea celorlalte scopuri ale Organizatiei si, de asemenea, de o repartitie geografica echitabila.
  2. Membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate vor fi alesi pe o perioada de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenti, dupa sporirea numarului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adaugati vor fi alesi pe o perioada de un an. Membrii ai caror mandat expira nu vor putea fi realesi imediat.
  3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.

Functii si puteri

Articolul 24
  1. Spre a asigura actiunea rapida si eficace a Organizatiei, Membrii sai confera Consiliului de Securitate raspunderea principala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale si recunosc ca, îndeplinindu-si îndatoririle impuse de aceasta raspundere, Consiliul de Securitate actioneaza în numele lor.
  2. În îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va actiona în conformitate cu Scopurile si Principiile Natiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sunt definite în Capitolele VI, VII, VIII si XII.
  3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunarii Generale rapoarte anuale si, când va fi necesar, rapoarte speciale.
Articolul 25

Membrii Natiunilor Unite sunt de acord sa accepte si sa execute hotarârile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Carta.

Articolul 26

În scopul de a promova stabilirea si mentinerea pacii si securitatii internationale, fara a folosi pentru înarmari decât un minimum din resursele umane si economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevazut în Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Natiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a înarmarilor.

Votare

Articolul 27
  1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.
  2. Hotarârile Consiliului de Securitate în probleme de procedura vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri.
  3. Hotarârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri, cuprinzând si voturile concordante ale tuturor membrilor permanenti, cu conditia ca, în cazul hotarârilor care se adopta în temeiul Capitolului VI si al Articolului 52, paragraful 3, o parte la un diferend sa se abtina de la votare.

Procedura

 Articolul 28
  1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat încât sa-si poata exercita functiile dara întrerupere. În acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie sa aiba oricând un reprezentant la Sediul Organizatiei.
  2. Consiliul de Securitate va tine sedinte periodice, la care fiecare dintre membri sai poate, daca doreste, sa fie reprezentat de un membru al guvernului sau ori de un alt reprezentant special desemnat.
  3. Consiliul de Securitate poate tine sedinte în alte locuri decât Sediul Organizatiei, pe care le socoteste cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrarile.
Articolul 29

Consiliul de Securitate poate înfiinta organele subsidiare pe care le considera necesare pentru îndeplinirea functiilor sale.

Articolul 30

Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Presedintelui sau.

Articolul 31

Orice Membru al Natiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fara drept de vot, la discutarea oricarei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de câte ori acesta considera ca interesele acelui Membru sunt afectate în mod special.

Articolul 32

Orice Membru al Natiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate sau orice Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite, daca este parte într-un diferend examinat de Consiliul de Securitate, va fi invitat sa participe, fara drept de vot, la discutiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va determina conditiile pe care le considera juste pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite.

CAPITOLUL VI
Revolzarea pasnica a diferendelor
Articolul 33
  1. Partile la orice diferend a carui prelungire ar putea pune în primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale trebuie sa caute sa-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, ancheta, mediatie, conciliere, arbitraj, pe care judiciara, recurgere la organizatii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pasnice, la alegerea lor.
  2. Consiliul de Securitate, când socoteste necesar, invita partile sa-si rezolve diferendul prin asemenea mijloace.
Articolul 34

Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastere unui diferend, în scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune în primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale.

Articolul 35
  1. Orice Membru al Natiunilor Unite poate atrage atentia Consiliului de Securitate sau Adunarii Generale asupra oricarui diferend sau situatii de natura celor mentionate în Articolul 34.
  2. Un Stat care nu este membru al Natiunilor Unite poate atrage atentia Consiliului de Securitate sau Adunarii Generale asupra oricarui diferend la care este parte daca accepta în prealabil, în privinta acelui diferend, obligatiile de rezolvare pasnica prevazute în prezenta Carta.
  3. Actiunile întreprinse de Adunarea Generala în chestiunile asupra carora i se atrage atentia în temeiul Articolului de fata vor fi supuse dispozitiilor Articolelor 11 si 12.
Articolul 36
  1. Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor mentionate în Articolul 33 ori al unei situatii similare, sa recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzatoare.
  2. Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului adoptate de parti.
  3. Facând recomandari în temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va tine seama si de faptul ca, în regula generala, diferendele de ordin juridic trebuie sa fie supuse de parti Curtii Internationale de Justitie, în conformitate cu dispozitiile Statutului Curtii.
Articolul 37
  1. În cazul în care partile la un diferend de natura celor mentionate în Articolul 33 nu reusesc sa-l rezolve prin mijloacele indicate în acel Articol, ele îl vor supune Consiliului de Securitate.
  2. În cazul în care Consiliul de Securitate socoteste ca prelungirea diferendului ar putea, în fapt, sa puna în primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale, el va hotarî daca trebuie sa actioneze în temeiul Articolului 36 sau sa recomande conditiile de rezolvare pe care le va considera potrivite.
Articolul 38

Fara a se aduce atingere dispozitiilor Articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, daca toate partile la un diferend cer aceasta, sa faca recomandari partilor în scopul rezolvarii pasnice a diferendului.

CAPITOLUL VII
Actiunea în caz de amenintari împotriva pacii, de încalcari ale pacii si de acte de agresiune
Articolul 39

Consiliul de Securitate va constata existenta unei amenintari împotriva pacii, a unei încalcari a pacii sau a unui act de agresiune si va face recomandari ori va hotarî ce masuri vor fi luate, în conformitate cu Articolele 41 si 42, pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale.

Articolul 40

Pentru a preîntâmpina o agravare a situatiei, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a face recomandari sau a hotarî asupra masurilor care trebuie luate în conformitate cu Articolul 39, sa invite partile interesate sa se conformeze masurilor provizorii pe care le considera necesare sau de dorit. Asemenea masuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic drepturile, pretentiile sau pozitia partilor interesate. Consiliul de Securitate va tine seama în modul cuvenit de neexecutarea acestor masuri provizorii.

Articolul 41

Consiliul de Securitate poate hotarî ce masuri, care nu implica folosirea fortei armate, trebuie luate spre a se da urmare hotarârilor sale si poate cere Membrilor Natiunilor Unite sa aplice aceste masuri. Ele pot sa cuprinda întreruperea totala sau partiala a relatiilor economice si a comunicatiilor feroviare, maritime, aeriene, postale, telegrafice, prin radio si a altor mijloace de comunicatie, precum si ruperea relatiilor diplomatice.

Articolul 42

În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti ca masurile prevazute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori ca s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu fortele aeriene, navale sau terestre, orice actiune pe care o considera necesara pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale. Aceasta actiune poate cuprinde demonstratii, masuri de blocada si alte operatiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Natiunilor Unite.

Articolul 43
  1. Toti Membrii Natiunilor Unite, spre a contribui la mentinerea pacii si securitatii internationale, se obliga sa puna la dispozitia Consiliului de Securitate, la cererea sa si în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, fortele armate, asistenta si înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesarepentru mentinerea pacii si securitatii internationale.
  2. Acordul sau acordurile mentionate mai sus vor stabili efectivele si natura acestor forte, gradul lor de pregatire si amplasarea lor generala, precum si natura înlesnirilor si asistentei care urmeaza sa fie acordate.
  3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cât mai curând posibil, la initiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate si Membri ai Organizatiei sau între Consiliul de Securitate si grupuri de Membri ai Organizatiei si vor fi supuse ratificarii statelor semnatare, în conformitate cu procedura lor constitutionala.
Articolul 44

Atunci când Consiliul de Securitate a hotarât sa recurga la forta, el trebuie, înainte de a cere unui Membru nereprezentat în Consiliu sa puna la dispozitie forte armate, în executarea obligatiilor asumate de acesta în temeiul Articolului 43, sa invite pe acel Membru ca, daca doreste, sa participe la luarea hotarîrilor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forte armate ale acelui Membru.

Articolul 45

Spre a permite Organizatiei sa ia masuri urgente de ordin militar, Membrii Natiunilor Unite vor mentine contingentele nationale forte aeriene imediat utilizabile pentru o actiune combinata de constrângere internationala. Efectivele si gradul de pregatire ale acestor contingente, precum si planurile pentru actiunea lor combinata vor fi stabilite de catre Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale, mentionate în Articolul 43.

Articolul 46

Planurile pentru folosirea fortelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major.

Articolul 47
  1. Se va înfiinta un Comitet de Stat-Major oentru a sfatui si asista Consiliul de Securitate în toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, la folosirea si comanda fortelor puse la dispozitia sa, la reglementarea înarmarilor si la eventuala dezarmare.
  2. Comitetul de Stat-Major va fi alcatuit din Sefii Statelor-Majore ale membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate sau din reprezentantii lor. Orice Membru al Natiunilor Unite care nu este reprezentant permanent în Comitet va fi invitat de catre Comitet sa i se asocieze când participarea acelui Membru la lucrarile lui este necesara pentru buna îndeplinire a îndatoririlor Comitetului.
  3. Comitetul de Stat-Major va raspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategica a oricaror forte armate puse la dispozitia Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forte vor fi reglementate ulterior.
  4. Cu autorizatia Consiliului de Securitate si dupa consultarea cu organizatiile regionale corespunzatoare, Comitetul de Stat-Major poate înfiinta subcomitete regionale.
Articolul 48
  1. Masurile necesare executarii hotarîrilor Consiliului de Securitate în scopul mentinerii pacii si securitatii internationale vor fi luate de toti Membrii Natiunilor Unite sau de unii dintre ei, dupa cum va stabili Consiliul de Securitate.
  2. Aceste hotarîri vor fie xecutate de Membrii Natiunilor Unite atât direct, cât si prin actiunea lor în cadrul organismelor internationale corespunzatoare din care fac parte.
Articolul 49

Membrii Natiunilor Unite se vor asocia spre a-si acorda reciproc asistenta în executarea masurilor hotarîte de Consiliul de Securitate.

Articolul 50

Daca Consiliul de Securitate ia masuri preventive sau de constrângere împotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent daca este sau nu Membru al Natiunilor Unite, care întâmpina dificultati economice deosebite, ivite ca urmare a executarii acelor masuri, va avea dreptul sa consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultati.

Articolul 51

Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va aduce atindere dreptului inerent de autoaparare individuala sau colectiva în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Natiunilor Unite, pînâ când Consiliul de Securitate va fi luat masurile necesare pentru mentinerea paciisi securitatii internationale. Masurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoaparare vor fi aduse imediat la cunostinta Consiliului de Securitate si nu vor afecta în nici un fel puterea si îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricând actiunile pe care le va socoti necesare pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale.

CAPITOLUL VIII
Acorduri regionale
Articolul 52
  1. Nici o dispozitie din prezenta Carta nu se opune existentei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind mentinerea pacii si securitatii internationale care sunt susceptibile de actiuni cu caracter regional, cu conditia ca asemenea acorduri sau organisme, precum si activitatea lor, sa fie compatibile cu Scopurile si Principiile Organizatiei.
  2. Membrii Natiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie sa depuna toate eforturile pentru rezolvarea pasnica a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate.
  3. Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvarii pasnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din initiativa Statelor interesate, fie din propria sa initiativa.
  4. Articolul de fata nu aduce întru nimic atingere aplicarii Articolelor 34 si 35.
Articolul 53
  1. Consiliul de Securitate va folosi, daca este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea actiunilor de constrângere sub autoritatea sa. Nici o actiune de constrângere nu va fi însa întreprinsa, în temeiul acestor acorduri regionale sau de catre organismele regionale, fara autorizatia Consiliului de Securitate; sunt exceptate masurile împotriva oricarui Stat inamic, în sensul definitiei paragrafului 2 din Articolul de fata, prevazute în Articilul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate împotriva reluarii unei politici agresive de catre un asemenea Stat, pâna când se va putea încredinta Organizatiei, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preîntâmpina orice noua agresiune din partea unui asemenea Stat.
  2. Termenul de “Stat inamic”, asa cum este folosit în paragraful 1 din Articolul de fata, se aplica oricarui Stat care, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost inamicul oricaruia dintre semnatarii prezentei Carte.
Articolul 54

Consiliul de Securitate trebuie sa fie în permanenta deplin informat asupra actiunilor întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de catre organismele regionale în scopul mentinerii pacii si securitatii internationale.

CAPITOLUL IX
Cooperarea economica si sociala internationala
Articolul 55

În scopul de a crea conditiile de stabilitate si bunastare necesare unor relatii pasnice si prietenesti între natiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalitatii în drepturi a popoarelor si al dreptului lor de a dispune de ele însele, Natiunile Unite vor promova:

    1. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a fortei de munca si conditii de progres si dezvoltare economica si sociala;
    2. rezolvarea problemelor internationale în domeniile economic, social, al sanatatii si al altor probleme conexe; cooperarea internationala în domeniile culturii si învatamântului;
    3. respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
Articolul 56

Toti Membrii se obliga sa întreprinda actiuni în comun si separat, în cooperare cu Organizatia, pentru realizarea scopurilor enuntate în Articolul 55.

Articolul 57
  1. Diferitele institutii specializate, înfiintate prin acorduri interguvernamentale si având, potrivit statutelor lor, largi atributii internationale în domeniile economic, social, cultural, al învatamântului, sanatatii si alte domenii conexe, vor fi puse în legatura cu Natiunile Unite în conformitate cu dispozitiile Articolului 63.
  2. Institutiile astfel puse în legatura cu Natiunile Unite sunt desemnate mai jos prin expresia “institutii specializate”.
Articolul 58

Organizatia va face recomandari pentru coordonarea programelor si activitatilor institutiilor specializate.

Articolul 59

Organizatia va initia, când este cazul, tratative între statele interesate în vederea înfiintarii oricaror noi institutii specializate necesare pentru îndeplinirea scopurilor enuntate în Articolul 55.

Articolul 60

Raspunderea pentru îndeplinirea functiilor Organizatiei, enuntate în Capitolul de fata, va reveni Adunarii Generale si, sub autoritatea Adunarii Generale, Consiliului Economic si Social, care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.

CAPITOLUL X
Consiliul Economic si Social

Componenta

Articolul 61
  1. Consiliul Economic si Social va fi alcatuit din cincizeci si patru de Membri ai Natiunilor Unite alesi de Adunarea Generala.
  2. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic si Social vor fi alesi în fiecare an pentru o perioada de trei ani. Un membru al carui mandat expira va putea fi reales imediat.
  3. La prima alegere dupa sporirea numarului de membri ai Consiliului Economic si Social de la douazeci si sapte la cincizeci si patru, pe lânga membrii alesi în locul celor noua membri ale caror mandate expira la sfârsitul acelui an, vor fi alesi înca douazeci si sapte de membri. Mandatul a noua dintre acesti douazeci si sapte de membri adaugati va expira dupa un an, iar al altor noua membri dupa doi ani, potrivit dispozitiilor Adunarii Generale.
  4. Fiecare membru al Consiliului Economic si Social va avea un reprezennant în Consiliu.

Functii si puteri

Articolul 62
  1. Consiliul Economic si Social poate efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale în domeniile economic, social, cultural, al învatamântului, al sanatatii si în alte domenii conexe si poate face recomandari în privinta tuturor acestor probleme Adunarii Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate.
  2. El poate face recomandari în scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti.
  3. el poate oregati, spre a fi supuse Adunarii Generale, proiecte de conventii în probleme de competenta sa.
  4. el poate convoca, în conformitate cu regulile fixate de Natiunile Unite, conferinte internationale în probleme de competenta sa.
Articolul 63
  1. Consiliul Economic si Social poate încheia cu oricare dintre institutiile la care se refera Articolul 57 acorduri stabilind conditiile în care institutia respectiva va fi pusa în legatura cu Natiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobarii Adunarii Generale.
  2. El poate coordona activitatea institutiilor specializate prin consultari cu ele si prin recomandari adresate acestor institutii, precum si prin recomandari adresate Adunarii Generale si Membrilor Natiunilor Unite.
Articolul 64
  1. Consiliul Economic si Social  poate lua masurile potrivite spre a obtine rapoarte periodice din partea institutiilor specializate. El poate conveni cu Membrii Natiunilor Unite si cu institutiile specializate spre a obtine rapoarte privind masurile luate în executarea propriilor sale recomandari si a recomandarilor Adunarii Generale în probleme de competenta Consiliului.
  2. El poate comunica Adunarii Generale observatiile sale asupra acestor raoparte.
Articolul 65

Consiliul Economic si Social poate da informatii Consiliului de Securitate si îi va da asistenta, la cererea acestuia.

Articolul 66
  1. Consiliul Economic si Social va îndeplini, în executarea recomandarilor Adunarii Generale, functiile care intra în competenta sa.
  2. El poate, cu aprobarea Adunarii Generale, sa îndeplineasca serviciile pe care i le-ar cere Membri ai Natiunilor Unite sau institutii specializate.
  3. El va îndeplini celelalte functii specificate în alte parti din prezenta Carta sau care îi pot fi atribuite de Adunarea Generala.

Votare

Articolul 67
  1. Fiecare membru al Consiliului Economic si Social dispune de un vot.
  2. Hotarîrile Consiliului Economic si Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenti si votanti.

Procedura

Articolul 68

Consiliul Economic si Social va înfiinta comisii pentru problemele economice si sociale si pentru promovarea drepturilor omului, precum si orice alte comisii necesare pentru îndeplinirea functiilor sale.

Articolul 69

Consiliul Economic si Social va invita orice Membru al Natiunilor Unite sa participe, fara drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricaror probleme care prezinta un interes special pentru acel Membru.

Articolul 70

Consiliul Economic si Social poate lua masuri pentru participarea, fara drept de vot, a reprezentantilor institutiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înfiintate de el, precum si pentru participarea propriilor sai reprezentanti la dezbaterile institutiilor specializate.

Articolul 71

Consiliul Economic si Social va putea lua orice masuri potrivite pentru consultarea organizatiilor neguvernamentale care se ocupa cu probleme de competenta sa. Aceste masuri se pot aplica unor organizatii internationale si, daca este cazul, unor organizatii nationale, dupa consultare cu Membrul Natiunilor Unite interesat în aceasta.

Articolul 72
  1. Consiliul Economic si Social va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Presedintelui sau.
  2. Consiliul Economic si Social se va întruni dupa necesitati, potrivit cu regulile sale de procedura, care vor cuprinde dispozitii pentru convocarea Consiliului la cererea majoritatii membrilor sai.
CAPITOLUL XI
Declaratie privind teritoriile care nu se autoguverneaza
Articolul 73

Membrii Natiunilor Unite care au sau care îsi asuma raspunderea pentru administrarea unor teritorii ale caror popoare nu au atins înca un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul ca interesele locuitorilor acestor teritorii au întâietate. Ei accepta ca o misiune sacra obligatia de a promova la maximum bunastarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul sistemului de pace si securitate internationala stabilit prin prezenta Carta si, în acest scop,:

    1. de a asigura, cu respectarea cuvenita a culturii popoarelor în cauza, progresul lor politic, economic, social si în domeniul educatiei, tratamentul lor echitabil si protectia lor împotriva abuzurilor;
    2. de a dezvolta capacitatea lor de a se autoguverna, de a tine seama în modul cuvenit de nazuintele politice ale acestor popoare si de a le ajuta în dezvoltarea progresiva a institutiilor lor politice libere, potrivit cu conditiile specifice fiecarui teritoriu si ale poporului sau si cu gradul lor diferit de dezvoltare;
    3. de a întari pacea si securitatea internationala;
    4. de a promova masuri constructive de dezvoltare, de a încuraja lucrari de cercetare, de a cooperare unul cu altul si, în cazurile potrivite, cu organisme internationale specializate, spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice si stiintifice enuntate în prezentul Articol;
    5. de a transmite regulat spre informare Secretarului General, sub rezerva limitarilor pe care le-ar putea impune exigente de securitate si considerente de ordin constitutional, informatii statistice si altele de natura tehnica privind conditiile economice, sociale si de învatamânt din teritoriile de care raspund, altele decât teritoriile carora li se aplica Capitolele XII si XIII.
Articolul 74

Membrii Natiunilor Unite recunosc, de asemenea, ca politica lor fata de teritoriile carora li se aplica acest Capitol, ca si fata de teritoriile lor metropolitane, trebuie sa se întemeieze pe principiul general al bunei vecinatati în domeniul social, economic si comercial, tinând seama în mod evident de interesele si bunastarea restului lumii.

CAPITOLUL XII
Sistemul international de tutela
Articolul 75

Organizatia Natiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem international de tutela pentru administrarea si supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem, prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sunt desemnate în cele de mai jos prin expresia “teritorii sub tutela”.

Articolul 76

Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutela, în conformitate cu scopurile Natiunilor Unite enuntate în Articolul 1 din prezenta Carta, vor fi urmatoarele:

    1. de a întari pacea si securitatea internationala;
    2. de a promova progresul politic, economic si social al locuitorilor din teritoriile sub tutela precum si dezvoltarea educatiei lor; de a favoriza, de asemenea, evolutia lor progresiva spre autoguvernare sau independenta, tinând seama de conditiile specifice fiecarui teritoriu si popoarelor sale si de nazuintele liber exprimate ale popoarelor interesate si de dispozitiile care vor putea fi prevazute prin fiecare acord de tutela;
    3. de a încuraja respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie, si de a dezvolta sentimentul de interdependenta a popoarelor lumii;
    4. de a asigura egalitatea de tratament în domeniile social, economic si comercial tuturor Membrilor Natiunilor Unite si cetatenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora din urma egalitate de tratament în administrarea justitiei, fara a se aduce atingere realizarii obiectivelor mentionate mai sus si sub rezerva dispozitiilor Articolului 80.
Articolul 77
  1. Sistemul de tutela se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos si care vor fi supuse acestui sistem prin acorduri de tutela:
    1. teritorii în prezent sub mandat;
    2. teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de-al doilea razboi mondial;
    3. teritorii supuse în mod voluntar acestui sistem de catre statele care raspund de administrarea lor.
  2. Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile mentionate mai sus vor fi supuse sistemului de tutela si în ce conditii.
Articolul 78

Sistemul de tutela nu se va aplica tarilor care au devenit Membri ai Natiunilor Unite, relatiile dintre ele trebuind sa se întemeieze pe respectarea principiului egalitatii suverane.

Articolul 79

Conditiile sistemului de tutela pentru fiecare teritoriu care urmeaza sa fie supus acestui sistem, precum si orice modificari sau amendamente, vor face obiectul unui acord între statele direct interesate, inclusiv puterea mandatara în cazul teritoriilor sub mandatul unui Membru al Natiunilor Unite, si vor fi aprobate în conformitate cu prevederile Articolelor 83 si 85.

Articolul 80
  1. Cu exceptia celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutela, încheiate în conformitate cu Articolele 77, 79 si 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de tutela, si pâna la încheierea unor asemenea acorduri, nici o dispozitie din prezentul Capitol nu trebuie sa fie interpretata ca modificând în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricaror state sau popoare, ori dispozitiile unor acte internationale în vigoare la care pot fi parti Membri ai Natiunilor Unite.
  2. Paragraful 1 din prezentul Articol nu trebuie interpretat ca dând temeiuri pentru întârzierea sau amânarea negocierii si încheierii de acorduri destinate sa supuna sistemului de tutela teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor Articolului 77.
Articolul 81

Acordul de tutela va cuprinde, în fiecare caz, conditiile în care va fi administrat tetiroriul sub tutela si va desemna autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutela. O asemenea autoritate, denumita mai jos “autoritate administranta”, poate fi unul sau mai multe state sau însati Organizatia.

Articolul 82

În orice acord de tutela pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde o parte sau întreg teritoriul sub tutela caruia i se aplica acordul, fara a se aduce atingere oricarui acord sau oricaror acorduri speciale, încheiate în temeiul Articolului 43.

Articolul 83
  1. Toate functiile Natiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispozitiilor din acordurile de tutela si a modificarii sau amendarii lor, vor fi exercitate de Consiliul de Securitate.
  2. Obiectivele fundamentale enuntate în Articolul 76 sunt valabile pentru popoarele din fiecare zona strategica.
  3. Consiliul de Securitate, tinând seama de dispozitiile acordurilor de tutela si fara a se aduce atingere exigentelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutela pentru îndeplinirea functiilor asumate de Natiunile Unite, în cadrul sistemului de tutela, în domeniile politic, economic, social si al învatamântului în zonele strategice.
Articolul 84

Autoritatea administrativa va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutela sa-si aduca contributia la mentinerea pacii si securitatii internationale. În acest scop, autoritatea administrativa poate folosi contingente de voluntari, înlesnirile si sprijinul teritoriului sub tutela pentru a îndeplini obligatiile asumate în aceasta privinta fata de Consiliul de Securitate, precum si pentru apararea locala si mentinerea legalitatii si a ordinii în teritoriul sub tutela.

Articolul 85
  1. Functiile Natiunilor Unite privind acordurile de tutela pentru toate zonele care nu sunt desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispozitiilor acordurilor de tutela si a modificarii sau amendarii lor, vor fi exercitate de Adunarea Generala.
  2. Consiliul de Tutela, actionând sub autoritatea Adunarii Generale, o va ajuta la îndeplinirea acestor functii.
CAPITOLUL XIII
Consiliul de Tutela

Componenta

Articolul 86
  1. Consiliul de Tutela se va compune din urmatorii Membri ai Natiunilor Unite:
    1. Membrii care administreaza teritorii sub tutela;
    2. acei Membri desemnati nominal în Articolul 23 care nu administreaza teritorii sub tutela;
    3. atâtia alti Membri alesi de Adunarea Generala pe o perioada de trei ani, câti vor fi necesari pentru ca numarul total al membrilor Consiliului de Tutela sa fie egal reprtizat între Membrii Natiunilor Unite care administreaza si cei care nu administreaza teritorii sub tutela.
  2. Fiecare membru al Consiliului de Tutela va desemna o persoana cu o calificare speciala care sa-l reprezinte în Consiliu.

Functii si puteri

Articolul 87

Adunarea Generala si, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutela pot, în îndeplinirea functiilor lor:

    1. sa examineze rapoartele supuse de autoritatea administranta;
    2. sa primeasca petitii si sa le examineze, în consultare cu autoritatea administranta;
    3. sa organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub tutela, la date fixate de acord cu autoritatea administranta, si
    4. sa întreprinda aceste actiuni si altele în conformitate cu dispozitiile acordurilor de tutela.
Articolul 88

Consiliul de Tutela va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutela în domeniile politic, economic, social si al educatiei; autoritatea administranta a fiecarui teritoriu sub tutela care intra în competenta Adunarii Generale va înainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului mentionat.

Articolul 89
  1. Fiecare membru al Consiliului de Tutela dispune de un vot.
  2. Hotarîrile Consiliului de Tutela vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenti si votanti.

Procedura

Articolul 90
  1. Consiliul de Tutela va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Presedintelui sau.
  2. Consiliul de Tutela se va întruni dupa necesitati, potrivit cu regulile sale de procedura care vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majoritatii membrilor sai.
Articolul 91

Consiliul de Tutela va recurge, când este cazul, la asistenta Consiliului Economic si Social si a institutiilor specializate în problemele care intra în respectivele lor competente.

CAPITOLUL XIV
Curtea Internationala de Justitie
Articolul 92

Curtea Internationala de Justitie va fi organul judiciar principal al Natiunilor Unite. Ea va functiona în conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza statutului Curtii Permanente de Justitie Internationala, si face parte integranta din prezenta Carta.

Articolul 93
  1. Toti Membrii Natiunilor Unite sunt ipso facto parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie.
  2. Un Stat care nu este Membru al Natiunilor Unite poate deveni parte la statutul Curtii Internationale de Justitie în conditii care urmeaza a fi determinate, pentru fiecare caz în parte, de catre Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate.
Articolul 94
  1. Fiecare Membru al Natiunilor Unite se obliga sa se conformeze hotarîrii Curtii Internationale de Justitie în orice cauza la care este parte.
  2. Daca oricare dintre partile la o cauza nu va executa obligatiile ce-i revin în temeiul unei hotarâri a Curíi, cealalta parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz ca socoteste necesar, sa faca recomandari sau sa hotarasca masurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotarîrii.
Articolul 95

Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va împiedica pe Membrii Natiunilor Unite sa încredinteze revolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.

Articolul 96
  1. Adunarea Generala sau Consiliul de Securitate pot cere Curtii Internationale de Justitie un aviz consultativ în orice problema juridica.
  2. Alte organe ale Natiunilor Unite si institutiilor specializate, carora Adunarea Generala le poate da oricând o autorizatie în acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultative Curtii în problemele juridice care se ivesc în sfera lor de activitate.
CAPITOLUL XV
Secretariatul
Articolul 97

Secretariatul va cuprinde un Secretar General si personalukl de care Organizatia va avea nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea Generala la recomandarea Consiliului de Securitate. El va fi cel mai înalt functionar administrativ al Organizatiei.

Articolul 98

Secretarul General va actiona în aceasta calitate la toate sedintele Adunarii Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic si Social si ale Consiliului de Tutela. El va îndeplini orice alte functii ce-i sunt încredintate de aceste organe. Secretarul General va prezenta Adunarii Generale un raport anual asupra activitatii Organizatiei.

Articolul 99

Secretarul General poate atrage atentia Consiliului de Securitate asupra oricarei probleme care, dupa parerea sa, ar putea pune în primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale.

Articolul 100
  1. În îndeplinirea îndatoririlor sale, Secretarul General si personalul nu vor solicita si nici nu vor primi instructiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioara Organizatiei. Ei se vor abtine de la orice act incompatibil cu situatia lor de functionari internationali, raspunzatori numai fata de Organizatie.
  2. Fiecare Membru al Natiunilor Unite se obliga sa respecte caracterul exclusic international al functiilor Secretarului General si ale personalului si sa nu caute sa-i influenteze în executarea sarcinilor.
Articolul 101
  1. Personalul va fi numit de Secretarul General, potrivit regulilor stabilite de Adunarea Generala.
  2. Un personal corespunzator va fi afectat în mod permanent Consiliului Economic si Social, Consiliului de Tutela si, daca este cazul, altor organe ale Natiunilor Unite. Acest personal va face parte din Secretariat.
  3. Considerentul precumpanitor în recrutarea si stabilirea conditiilor de serviciu ale personalului trebuie sa fie necesitatea de a se asigura Organizatiei serviciile unui personal care sa posede cele mai înalte calitati de munca, de competenta si de integritate. Se va tine seama în modul cuvenit de importanta recrutarii personalului pe cea mai larga baza geografica posibila.
CAPITOLUL XVI
Dispozitii diverse
Articolul 102
  1. Orice tratat sau acord international încheiat de orice Membru al Natiunilor Unite, dupa intrarea în vigoare a prezentei Carte, va fi cât mai curând posibil înregistrat la Secretariat si publicat de acesta.
  2. Nici o parte la un tratat sau acord international care nu a fost înregistrat în conformitate cu dispozitiile paragrafului 1 din prezentul Articol nu va putea invoca acel tratat sau acord în fata vreunui organ al Natiunilor Unite.
Articolul 103

În caz de conflict între obligatiile Membrilor Natiunilor Unite decurgând din prezenta Carta si obligatiile lor decurgând din orice alt acord international vor prevala obligatiile decurgând din prezenta Carta.

Articolul 104

Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecaruia dintre Membrii sai de capacitatea juridica necesara pentru îndeplinirea functiilor si realizarea scopurilor sale.

Articolul 105
  1. Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecaruia dintre Membrii sai de privilegiile si imunitatile necesare pentru realizarea scopurilor sale.
  2. Reprezentantii Membrilor Natiunilor Unite si functionarii Organizatiei se vor bucura, de asemenea, de privilegiile si imunitatile necesare pentru îndeplinirea, în mod cu totul independent, a functiilor lor legate de Organizatie.
  3. Adunarea Generala poate face recomandari în scopul de a stabili detaliile aplicarii paragrafelor 1 si 2 din acest Articol sau poate propune Membrilor Natiunilor Unite conventii în acest scop.
CAPITOLUL XVII
Dispozitii tranzitorii de securitate
Articolul 106

Pâna la intrarea în vigoare a acordurilor speciale mentionate în Articolul 43 care, dupa parerea Consiliului de Securitate, îi vor permite sa înceapa a-si asuma raspunderile ce îi incumba potrivit Articolului 42, partile la Declaratia celor Patru Natiuni semnata la Moscova la 30 octombrie 1943 si Franta se vor consulta între ele si, la nevoie, cu alti Membri ai Natiunilor Unite, în conformitate cu dispozitiile paragrafului 5 din acea Declaratie, spre a întreprinde, în numele Organizatiei, orice actiuni comune care ar putea fi necesare oentru mentinerea pacii si securitatii internationale.

Articolul 107

Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va afecta sau interzice, fata de un Sdtat care în cursul celui de-al doilea razboi mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte, o actiune întreprinsa sau autorizata, ca urmare a acestui razboi, de catre guvernele care poarta raspunderea acestei actiuni.

CAPITOLUL XVIII
Amendamente
Articolul 108

Amendamentele la prezenta Carta vor intra în vigoare pentru toti Membrii Natiunilor Unite când vor fi fost adoptate cu o majoritate de doua treimi din membrii Adunarii Generale si ratificate, în conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala, de doua treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv toti membrii permanenti ai Consiliului de Securitate.

Articolul 109
  1. O Conferinta Generala a Membrilor Natiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va putea fi tinuta la data si la locul care vor fi stabilite cu votul unei majoritati de doua treimi din membrii Adunarii Generale si cu voturile oricaror noua membri ai Consiliului de Securitate. Fiecare Membru al Organizatiei va dispune la conferinta de un vot.
  2. Orice modificare a prezentei Carte, recomandata de conferinta prin votul majoritatii de doua treimi, va intra în vigoare la ratificarea ei, în conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala, de catre doua treimi din Membrii Natiunilor Unite, inclusiv toti membrii permanenti ai Consiliului de Securitate.
  3. Daca o asemenea conferinta nu va fi fost tinuta pâna la cea de-a zecea sesiune anuala a Adunarii Generale urmatoare intrarii în vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se convoca o asemenea conferinta va fi înscrisa pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunarii Generale, iar conferinta se va reuni daca aceasta se va decide prin votul majoritatii membrilor Adunarii Generale si cu voturile oricaror sapte membri ai Consiliului de Securitate.
CAPITOLUL XIX
Ratificare si semnare
Articolul 110
  1. Prezenta Carta va fi ratificata de statele semnatare în conformitate cu respectiva lor procedura constitutionala.
  2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernnului Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare, precum si Secretariatului General al Organizatiei, dupa ce acesta va fi fost numit.
  3. Prezenta Carta va intra în vigoare dupa depunerea instrumentelor de ratificare de catre Republica China, Franta, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americii si de catre majoritatea celorlalte state semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va întocmi apoi un proces-verbal privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care îl va trimite în copie tuturor statelor semnatare.
  4. Statele semnatare ale prezentei Carte, care o ratifica dupa intrarea ei în vigoare, vor deveni Membri originari ai Natiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective.

Declaratia Drepturilor Omului

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului, al carei text îl publicam mai jos. Dupa acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispozitie pentru a publica în mod solemn textul Declaratiei si “pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afisat, citit si comentat, în principal în scoli si în alte institutii de învatamânt, indiferent de statutul politic al tarilor sau teritoriilor”.

Preambul

Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,

Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvântului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai înalta aspiratie a oamenilor,

Considerând ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta împotriva tiraniei si asupririi,

Considerând ca este esential a se încuraja dezvoltarea relatiilor prietensti între natiuni,

Considerând ca în Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarât sa favorizeze progresul social si îmbunatatirea conditiilor de viata în cadrul unei libertati mai mari,

Considerând ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,

Adunarea Generala proclama

Prezenta Declaratie Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, având aceasta declaratie permanent în minte, ca prin învatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atât în sânul popoarelor statelor membre, cât si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Articolul 1.

Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.

Articolul 2.

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari.
În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.

Articolul 3.

Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4.

Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5.

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

Articolul 6.

Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7.

Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nicio deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8.

Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9.

Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10.

Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 11
  1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
  2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.
Articolul 12.

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13.
  1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
  2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni în tara sa.
Articolul 14.
  1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari.
  2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 15.
  1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
  2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.
Articolul 16.
  1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei.
  2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
  3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
Articolul 17.
  1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii.
  2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18.

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.

Articolul 19.

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20.
  1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.
  2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.
Articolul 21.
  1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
  2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
  3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc perioadic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
Articolul 22.

Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23.
  1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.
  2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
  3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
  4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
Articolul 24.

Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25.
  1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.
  2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.
Articolul 26.
  1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie sa fie gratuit, cel putin în ceea ce priveste învatamântul elementar si general. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
  2. Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
  3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.
Articolul 27.
  1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
  2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
Articolul 28.

Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Articolul 29.
  1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
  2. În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
  3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 30.

Nicio dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta declaratie.


Responses

  1. […] ONU pentru drepturile Omului privindu-l pe Daniel Curelariu, pentru încălcarea art. 14 şi 11 din Pactul Internaţional ONU cu privire la drepturi civile şi politice privind încălcarea de către ststul român a unui proces echitabil, dreptul la apărare şi […]

  2. […] ONU pentru drepturile Omuluiprivindu-l pe Daniel Curelariu, pentru încălcarea art. 14 şi 11 dinPactul Internaţional ONU cu privire la drepturi civile şi politice privind încălcarea de către ststul român a unui proces echitabil, dreptul la apărare şi […]


discuta subiectul si tu

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: